Starea psihologică de bine.

Seminificaţii şi implicaţii

Bunăstarea emoţională sau psihică, ca indicator al calităţii vieţii poate fi ilustrată pe mai
multe planuri şi anume: fericirea, mulţumirea de sine, setimentul identităţii persoanle, evitarea
stresului exesiv, stima de sine, bogăţia vieţii spirituale, sentimentul de siguranţă. De cele mai
multe ori, bunăstarea este gândită ca o formă de avuţie materială. Însă de cele mai multe ori
trebuie acceptat faptul că a fi în bună stare nu înseamnă numai să fii bogat.
Ryan şi Deci (2000) au propus pentru abordarea stării de psihologice de bine 2 tradiţii:
prima se referă la cea hedonistă, care vizează fericirea ca prezenţa sentimentelor şi emoţiilor
pozitive şi absenţa celor negative. A doua se referă la ce eudaimonică, ce presupune ca viaţa este
trăită plenar şi în mod satisfăcător si gratificat. Continuând pe aceeaşi idee Potrivit lui Diener
(1984) starea de bine a unei persoane este considerată una subiectivă, pentru că acesta evaluează
el însuşi, la un mod general, măsura în care trăieşte bunăstarea şi îi oferă acestuia un sens în
acord cu propia experineţă. Starea de bine psihologică este corelată cu anumite dimensiuni ale
personalităţii identificate de modelul celor cinci factori. În special oamneii stabili emoţional,
activi fizic şi sociali tind să să simtă cei mai fericiţi (Weiss, Bates si Luciano, 2008).
Singer (2008) sugereză că un nivel ridicat al stării psihologice de bine corelează cu o
circulaţiei neuroendocrină bună, cu riscuri cardioavasculare reduse şi un sistem imunitare mai
bun.
O periodă de timp specilaliştii s-au concentrat asupra aspectelor patologice, vulnerabilităţii
psihice, aspectelor deficitare, în derimetrul studierii factorilor care pot contribui la mentinerea
stării psihice de bine. Ryff Carol (1989) a explorrând seminificaţiile stării psihice de bine,unde
acesta starea de bine are şase dimeniuni:
• autoacceptarea (selfacceptance) care presupune evaluarea pozitivă a propiei persoane şi a
experienţelor anterioare;
• stăpânirea mediului (enviromantal mastery) se referă la capacitatea de a gestiona propia viaţă
dar şi a ceea ce îl înconjoară;
• dezvoltare persoanlă capacitatea de autodeterminare şi rezistenţă în faţa presiunilor socilale,
de a gândi şi acţiona în anumite feluri;
 • relaţiile pozitive fac referire ca persoană să aiba relaţii interpersonale aronioase, care relectă
diponibilitatea de a ţine cont de nevoile celorlalţi;
• creşterea persoanlă (persoanl growth) este deschiderea fată de experienţe noi, care sa
reflecte nevoia de autodezvoltare;
•socopul/sensul in viată (purpose in life) este conştinetizarea semnificaţiei scopului, sensului
propiei vieţi;
Alţi autori au adus in discuţie lagătura dintre teoria autodeterminării, starea psihologică de
bine şi cele trei nevoi psihologice înăscute: autonomie, competenţă şi afilire. (Ryan & Deci,
2000). Raportându-ne la terorie persoana va experimenta o stare de bine optimă dacă cele trei
nevoi menţionate vor fi satisfăcute. Prin urmare statisfacerea nevoilor, persoanele vor avea o
stimă de sine adegvată, sentimente şi emoţii pozitive şi vor da dovadă de o stare fizică şi
psihologică de bine adegvată. Prin prisma teoriei autodeterminării conceptul de autonomie
implică intr-un mod direct propietatea persoanlă de a se afla în acţiune. A doua nevoie
fundamentală, compentenţa, face referire la sentimentul de eficacitate al persoanei care se află in
mediul său, motiv pentru care va stimula curiozitatea şi explorarea. Cea de-a treia emoţie,
afilierea implică sentimentul se apartenenţă, interconectare cu persoanele care sunt importante
pentru sinele acestora. De menţionat este că acete nevoi fundamentale sunt considerate nutrienţii
specifici satisfacţiei esenţiale în creşterea de natură psiholigică şi bunăstare, chiar dacă ele nu pot
acoperi toate resursele de motivaţie a unei persoane. (Ryan & Deci, 2000)
Unele studii au socos în evidenţă faptul că aspiratţiile si scopurile în viaţă intrinseci
(asociate cu autenticitatea şi determinarea) corelează cu starea psihologică de bine şi
autoactualizarea. Pe de altă parte o persoană având scopuri şi aspiraţii extrinseci, cum ar fi o
stare materială bună sau faima au corelat cu niveluri scazute ale stării subiective de bine şi cu o
sănătate precară. Cu alte cuvinte motivaţia intrinsecă şi scopurile autentice duc la un progres mai
mare, care acestea la rândul său duce la experinţe plăcute şi sporesc starea subiectivă de bine.
(Sheldon şi Elliot , 1999).
Diener (1984) a propus că starea de bine are un sir de nunţe, formată din mai multe
dimensiuni:
• Stisfacţia de viaţă pune accentul pe nivelul de trai in sferele majore ale vieţii, precum
relaţiile interpersoanle, sănătate, muncă, venituri, siritualitate şi timp liber. Când unul una
persoană întâmplină probleme in una din sferele menţionate mai sus , se întâmplă ca acest lucru
să ducă la afectarea în ceea ce priveşte satisfacţia de viaţă. Persoanele care au scoruri înalte la
satisfacţia de viaţă au, in general, un post de muncă, se pot bucura de timp liber şi sunt sănătaose.
Aceste persoane nu au probleme cu dependenţele , au scopuri, valori importante şi simt
ca viaţa acestoara au sens.
• Starea emoţională de bine se referă la emoţiile pozitive şi negative experimentate de o
persoană. Privind din această perspectiva se consideră că persoanele care sunt mai fericite, când
experimenteză mai multe sentimente pozitive decât negative, au o stare emoţională mai bună.
• Prosperitatea psihologică ii corespunde aspectele vieţii care sunt responsabile de
sentimentele şi emoţiile asociate cu fericirea, dar şi modeul în care o persoană are succes pe
planurile de bază a vieţii sale. Prosperitatea se poate asocia cu aspirarea persoanei spre propia
fericire, dar si contribuţille aduse societăţii.
Modelul tridimensional propus de Diener (1984) menţionază că starea psihologică de bine
este un concept destul de larg, dar în principal se bazează pe experimentarea emoţiilor plăcute,
niveluri sczute ale emoţiilor negative, dar si satisfacţie înaltă în viaţă. Modelul este format din
două componenete, care poate reflecta maniera în care persoana îşi evaluează propia viaţă.
Răspunsurile emoţionale reprezintă dimensiunea afectivă, care deşi au o scurtă durată pot fi
considerate reprezentative pentru natura vieţii de zi cu zi a persoanelor. Raportându-ne la
componenta cognitivă acesta reprezintă satisfacţia de viaţă şi induce o mai mare stabilitate în
percepţia circumstanţelor vieţii sau de evaluare tuturor domeniilor vieţii ce reprezintă importanţă
la un moment dat, într-o perioadă a vieţii. De menţionat este că cele două componente sunt
influenţate de factorii personali, cât şi de caracteristicile mediului.
Studiile care s-au centrat pe dimensiunea afectivă a stării de bine arată că atât emoţiie
pozitive, dar şi cele negative nu depind una de alta. Dacă se incercă a se diminua trăirile negative
asta nu inseamă ca va duce la efectul opus la trăierea de emoţii pozitive (fericirea ca o
comonentă afectvă a stării de bine). Raportul dintre emoţiile pozitive şi negative diferă de la
persoană la persoană nu numai de experineţele propiu-zise, dar şi de aspectele psihologice cum
ar fi: tendinţa de a vedea sau concentra mai mult asupa evenimentelor pozitive (optimism) sau
contrar pe cele negative (pesimis), particularităţile contextuale in momentul evaluării stării
subiective de bine şi dipoziţia afectivă de moment. (Daniels, 2000)
Păstrând aceeaşi idee modul în care oamenii procesează informaţiile duce la diferenţe
individuale în percepţia stării psihologice de bine. Interpretarea informaţiilor mai depinde şi de
acurateţea cu care sunt interpretatea experinţele trăite, in cea mai mare măsură acurateţea
informaţiilor poate fi la rândul ei influenţată de false credinţe, prejudecăţi şi stereotipuri.
Mergând pe relaţia dintre starea psihologică de bine şi personlitate se pare că extraverţii fără
tendinţe nevrotice au niveluri mai ridicate decât cei cu tendinţe nevrotice şi introversiune. (Steel,
et. al., 2008).

Predictori ai stării psihologice de bine

S-au făcut o serie de cercetări prin care s-a demostrat că o persoană poate să aibă un nivel
ridicat al stării psihologice de bine in funcţie de anumiţi factori cum ar fi: persoanlitatea şi
ereditatea, bogaţia, sănătatea, timpul liber şi tipul de cultură.
Personalitatea Exită cerectări în care s-a constatat că nivelul sării de bine este strâns legat de
o serie de trăsături de personalitate, inclusiv cele din modelul celor cinci factori. Mai exact o
persoană cu un nivel înalt al nevroticismului are o stare subiectivă mai redusă, in timp ce
extraversiunea, agreabilitatea, conştiinţa şi deschiderea spre experienţe tind să prezică un nivel
mai înalt al stării de bine. (Steel, et. al., 2008). Satisfacerea vieţii a fost prezisă in mod
semnificativ de extraversiune, agreabilitate şi conştinciozitate.
Un alt studiu menţionează că există trei tendinţe dintre personalitate şi starea psihologică de
bine. În primul rând, starea psihologică de bine este strâns legată de trăsături asociate de
inclinaţia emoţională (stabilitate emoţională, afectivitate pozitivă şi tensiunea). În al doilea rând,
relaţia emoţională (de exemplu: incredere, afiliere) este importantă pentru bunăstarea
psihologică. Oamenii ferciţi au tendinţa de a avea relaţii puternice şi de a fi buni în a le incuraja.
În al treilea rând, modul in care oamanii gândesc şi explică evenimentele este important pentru
bunăstarea psihologică. Evaluarea evenimentelor într-o manieră optimistă, având un sentiment de
control şi făcând eforturi active de coping facilitează bunăstarea subiective. Efectuarea unor
atribuţii pozitive, optimiste decât cele pesimiste, negative pot facilita bunăstarea subiectivă.
(DeNeve, Kristina M., 1999).
Cultura Deși toate culturile par să valorizeze fericirea, acetea pot varia modul în care
definesc fericirea. Există, de asemenea, dovezi că oamenii din culturi mai individuale tind să se
evalueze ca având un nivel mai înalt în bunăstarea subiectivă, comparativ cu cei din mai multe
culturi colectiviste.
 În culturile occidentale, predictorii fericirii includ elemente care susțin independența
personală, un sentiment de personalitate și expresia de sine. În culturile orientale, predictorii
fericirii se concentrează pe un sine interdependent care este inseparabil față de alții semnificativi.
În comparație cu oamenii din culturile individualiste, oamenii din culturile colectiviste au mai
multe șanse să-și bazeze judecățile de satisfacție asupra vieții asupra gradului de apreciere al
vieții altora decât a echilibrului emoțiilor interioare cu experiența plăcută sau neplăcută.
Experiențele emoționale plăcute au o componentă socială mai puternică în culturile din Asia de
Est în comparație cu cele occidentale. De exemplu, oamenii din Japonia au mai multe șanse să
asocieze fericirea cu emoții interpersonale (cum ar fi sentimentele prietenoase), în timp ce
oamenii din Statele Unite au mai multe șanse să asocieze fericirea cu emotiile interpersonale
dezagreabile (de exemplu, mândria). Există, de asemenea, dovezi că înalta stimă de sine, un
sentiment de control personal și un simț al identității coerente se referă mai mult la stare
subiectivă de bine în culturile occidentale decât la cele din est. Totuși, acest lucru nu înseamnă
că aceste lucruri nu sunt semnificative pentru psihologică subiectivă de bine în culturile
răsăritene. Cercetările au descoperit că, chiar și în culturile orientale, oamenii cu înaltă stima de
sine și un sentiment de identitate mai consistent sunt mai puțin fericiți decât cei care au aceste
caracteristici scăzute. ( Suh, et.al., 2008)
De asemenea, Suh (2008) aduce in discuţie faptul că oamenii din societățile individuale
raportează niveluri mai înalte de fericire decât cei din colectivism și că factorii socio-economici
nu sunt suficienți pentru a explica această diferență. Pe lângă diferențele politice și economice,
națiunile individuale versus colectiviste diferă în mod sigur într-o varietate de caracteristici
psihologice care sunt legate de starea psihologică de bine, cum ar fi normele emoționale și
atitudinile față de exprimarea nevoilor individuale. Culturile colectiviste se bazează pe
convingerea că individul există în beneficiul unei unități sociale mai mari, în timp ce mai multe
culturi individualiste își asumă opusul. Culturile colectiviste subliniază menținerea ordinii și
armoniei sociale și, prin urmare, se așteaptă ca membrii să-și suprime dorințele personale atunci
când este necesar pentru a promova interesele colective. Astfel de culturi consideră că
autoreglementarea este mai importantă decât autoexpresia sau drepturile individuale. Culturile
individualiste subliniază, prin contrast, valoarea inalienabilă a fiecărei persoane și se așteaptă ca
indivizii să devină autoreglementați .( Suh, E.M.; Koo, J. , 2008).
 Mai jos sunt prezentate mai multe afirmaţii. Citiți cu atenţie fiecare propoziţie şi
apreciaţi (prin încercuirea unei cifre) gradul de acord pentru fiecare aspect, știind că 1
inseamnă "dezacord total", iar 6 înseamnă "acord total".

Nu îmi este teamă să îmi exprim opiniile chiar dacă ele sunt în opoziție cu opiniile majorității
1 1 2 3 4 5 6
oamenilor.
2 În general, simt că sunt responsabil de situația în care mă aflu. 1 2 3 4 5 6
3 Nu sunt interesat de activități care îmi extind orizonturile. 1 2 3 4 5 6
4 Majoritatea oamenilor mă văd ca fiind iubitor și plin de afecțiune. 1 2 3 4 5 6
5 Trăiesc viața zi de zi și nu mă prea gândesc în viitor. 1 2 3 4 5 6
6 Când privesc în istoricul vieții mele, mă simt mulțumit de felul în care au rezultat lucrurile. 1 2 3 4 5 6
7 Deciziile mele nu sunt infuențate de ceea ce fac ceilalți. 1 2 3 4 5 6
8 Cererile vieții de zi cu zi mă doboară des. 1 2 3 4 5 6
Cred că este important să ai noi experiențe care îți provoacă modul tău de a gândi despre tine
9 1 2 3 4 5 6
sau despre lume.
10 Să mențin relațiile de prietenie a fost dificil și frustrant pentru mine. 1 2 3 4 5 6
11 Am un sens al direcției în care mă îndrept și a scopului meu în viață. 1 2 3 4 5 6
12 În general mă simt încrezător și pozitiv când vine vorba despre mine. 1 2 3 4 5 6
13 Obișnuiesc să mă îngrijorez despre modul în care alți oameni gândesc despre mine. 1 2 3 4 5 6
14 Nu mă potrivesc foarte bine cu oamenii și comunitatea din jurul meu. 1 2 3 4 5 6
15 Dacă stau să mă gândesc, nu am evoluat foarte mult ca persoană de-a lungul anilor. 1 2 3 4 5 6

16 Deseori mă simt singur pentru că am puțin prieteni apropiați cu care să împart grijile mele. 1 2 3 4 5 6

17 Activitățile mele zilnice par banale și lipsite de importanță pentru mine. 1 2 3 4 5 6

Simt că multe dintre persoanele pe care le cunosc au primit mult mai multe de la viață decât
18 1 2 3 4 5 6
mine.

19 Tind să fiu influențat de alte persoane care au opinii puternice. 1 2 3 4 5 6

20 Mă pricep destul de bine să gestionez responsabilitățile din viața de zi cu zi. 1 2 3 4 5 6

21 Am sentimentul că m-am dezvoltat mult ca persoană de-a lungul timpului. 1 2 3 4 5 6

22 Mă bucur de conversații personale împreună cu membrii familiei mele și prieteni. 1 2 3 4 5 6

23 Nu am un sens foarte bun a ceea ce încerc să fac în viață. 1 2 3 4 5 6

24 Îmi plac cele mai multe aspecte ale personalitățăii mele. 1 2 3 4 5 6

25 Am încredere în opiniile mele chiar dacă ele sunt contrare majorității. 1 2 3 4 5 6

26 Deseori mă simt copleșit de responsabilitățile mele. 1 2 3 4 5 6

Nu mă bucur să mă aflu în situații noi care necesită să îmi schimb modul meu familiar de a 6
27 1 2 3 4 5
face lucrurile.

Oamenii m-ar descrie ca o persoană care dăruiește, dispusă să împarta timpul său și cu 6
28 1 2 3 4 5
ceilalți.

29 Îmi place să fac planuri pentru viitor și să muncesc pentru a le transforma în realitate. 1 2 3 4 5 6

30 În multe privințe, mă simt dezamăgit de ceea ce am realizat în viață. 1 2 3 4 5 6

31 Este dificil pentru mine să îmi exprim opiniile într-o situație de contradicție. 1 2 3 4 5 6

32 Am dificultăți în aranjarea vieții mele într-un mod satisfăcător. 1 2 3 4 5 6

33 Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și creștere. 1 2 3 4 5 6

34 Nu am experimentat foarte multe relații calde și de încredere cu ceilalți. 1 2 3 4 5 6

35 Unii oameni trec prin viață fără a avea nici un scop, dar eu nu sunt unul dintre ei. 1 2 3 4 5 6

36 Atitudinea mea despre mine însumi nu este la fel de pozitivă ca a altor persoane. 1 2 3 4 5 6
Mă judec pe mine după ceea ce cred eu că este important, nu după valoriile pe care alții le
37 1 2 3 4 5 6
cred importante.

38 Am fost capabil să îmi creez un mod de viață care este pe stilul meu. 1 2 3 4 5 6

39 Am renunțat să încerc să fac mari îmbunătățiri sau schimbări în viața mea, acum mult timp. 1 2 3 4 5 6

40 Stiu că pot să am încredere în prietenii mei și ei stiu ca si ei pot avea încredere în mine. 1 2 3 4 5 6

41 Uneori simt că am făcut tot ceea ce se putea face în viață, până în acest moment. 1 2 3 4 5 6
42 Când mă compar cu prietenii mei sau cu alte cunoștințe, mă simt bine cu ceea ce sunt. 1 2 3 4 5 6
 CHESTIONAR PENTRU MĂSURAREA STĂRII PSIHOLOGICE DE BINE

Itemii scalei au foat traduşi şi adaptaţi pornid de la instrumentul Scales of Psychological

Well-Being descris de Ryff C. (1989). Acesta este format din 42 de itemi, unde participanţii au
fost puşi să evalueze pe o scală de la 6 trepte gradul de adevăr sau falsitate, in raport cu sine.(1-
Dezacord total; 6- Acord Total). Ex: Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare,
schimbare și creștere. Scorurile mici (minim 42) indică un nivel scăzut al stării de bine
subiective, iar scorurile mari (maxim 252) indică un nivel ridicat al stării de bine subiective.
Coeficinetul de consistanţă internă este: α= 0,93

Se poate obţine un scor global, dar şi scoruri specifice fiecărei dimensiuni a sării psihologice de
bine. Astfel au fost identificate saşe dimensiuni a stării psihologice de bine:
a) autoacceptarea (selfacceptance) care presupune evaluarea pozitivă a propiei persoane şi a
experienţelor anterioare;
Coeficientu de consistenţă interna este de : α-0,82
Iemii care reprezintă această dimensiune sunt: 6,12,18,24,30,36,42
Exemplu de itemi:
6. Când privesc în istoricul vieții mele, mă simt mulțumit de felul în care au rezultat lucrurile;
12. În general mă simt încrezător și pozitiv când vine vorba despre mine.
24. Îmi plac cele mai multe aspecte ale personalitățăii mele.
Scor inalt : Posedă o atitudine pozitivă față de sine; Recunoaște și acceptă multiple aspecte
legate de sine, inclusiv calități bune și rele; Se simte pozitiv cu privire la viața trecută.
Scor scăzut: Se simte nemulțumit de sine; Este dezamăgit de ceea ce sa întâmplat în viața trecută,
este tulburat de anumite calitățile personale; Dorește să fie diferită de ceea ce este el sau ea.

b)stăpânirea mediului (enviromantal mastery) se referă la capacitatea de a gestiona propia viaţă

dar şi a ceea ce îl înconjoară;
Itemii care reprezintă această dimesiune sunt: 2,8,14,20,26,32,38
Coeficientul de consistenţă inetrna este de: α-0,76
Exemplu de itemi:
20. Mă pricep destul de bine să gestionez responsabilitățile din viața de zi cu zi.
32. Am dificultăți în aranjarea vieții mele într-un mod satisfăcător.
Scor mare: Are un sentiment de măiestrie și competență în gestionarea mediului, controlează o
gamă complexă de activitățile externe, utilizează în mod eficient oportunitățile înconjurătoare,
capabile să aleagă sau să creeze contexte adecvate nevoile și valorile personale.
Scor scăzut: Are dificultati in gestionarea afacerilor de zi cu zi, se simte in imposibilitatea de a
schimba sau de a imbunatati contextul inconjurator, este fără să știe de oportunitățile din jur, nu
are control asupra lumii exterioare.

c) creşterea persoanlă (persoanl growth) este deschiderea fată de experienţe noi, care sa reflecte
nevoia de autodezvoltare;
Coeficientul de consistenţă internă este de: α-0,72
Itemii pentru această dimensiune sunt: 3,9,15,21,27,33,39
Exemplu de itemi:
9. Cred că este important să ai noi experiențe care îți provoacă modul tău de a gândi despre tine
sau despre lume.
33. Pentru mine, viața a fost un proces continuu de învățare, schimbare și creștere.
Scor înalt : are un sentiment de dezvoltare continuă, vede că eul este în creștere și se extinde,
este deschis la experiențe noi; are sentimentul de a-și realiza potențialul, vede îmbunătățiri,
eficacitate în sine de-a lungul timpului, se schimbă în feluri Reflectă mai multă cunoaștere de
sine și eficacitate.
Scor redus: Are un sentiment de stagnare personală; nu are sens de îmbunătățire sau expansiun în
timp, se simte plictisit și neinteresat de viaţă, se simte incapabil sa dezvolte noi atitudini sau
comportamente.

d) relaţiile pozitive fac referire ca persoană să aiba relaţii interpersonale aronioase, care relectă
diponibilitatea de a ţine cont de nevoile celorlalţi.
Coeficientul de consistenţă internă este de: α-0,81
Itemii pentru această dimensiune sunt: 4,10,16,22,28,34,40
Exemplu de itemi:
4. Majoritatea oamenilor mă văd ca fiind iubitor și plin de afecțiune.
16. Deseori mă simt singur pentru că am puțin prieteni apropiați cu care să împart grijile mele.
Scor mare: are relații calde, satisfăcătoare, de încredere cu ceilalți; este preocupat de bunăstarea
celorlalți; capabil de empatie puternică, afecțiune și intimitate; înțelege să dea și să ia relații
umane.
Scor mic: are puține relații apropiate, de încredere cu ceilalți; este dificil să fii cald, deschis și
preocupat alții; este izolat și frustrat în relațiile interpersonale;

e) socopul/sensul in viată (purpose in life) este conştinetizarea semnificaţiei scopului, sensului

propiei vieţi; Coeficientul de consistenţă internă este de: α-0,75 cu excluderea itemului 5 şi 41.
Iemii pentru această dimensiune sunt: 5,11,17,23,29,35,41
Exemplu de itemi:
11. Am un sens al direcției în care mă îndrept și a scopului meu în viață.
29. Îmi place să fac planuri pentru viitor și să muncesc pentru a le transforma în realitate
Scor mare:are scopuri în viață și un sentiment de dirijare; simte că are un sens prezentul şi
viitorul , are convingeri care ii cinferă un scop in viață.
Scor slab:: nu are un sens în viață; are puține obiective sau scopuri, nu are sens de direcție;; Nu
are perspective sau credințe care să dea semnificaţiei vieţii.

f) autonomie presupune capacitatea de autodeterminare şi rezistenţă în faţa presiunilor sociale,

de a gândi şi acţiona în anumite feluri; Coeficientul de consistenţă internă este de : α- 0,82
Itemii pentru acestă dimensiune sunt: 1,7,13,19,25, 31, 37
Exemplu de itemi:
7. Deciziile mele nu sunt infuențate de ceea ce fac ceilalți.
25. Am încredere în opiniile mele chiar dacă ele sunt contrare majorităț
Scor mare: este auto-determinant și independent, capabil să reziste presiunilor sociale de a gândi
și de a acționa în anumite moduri, reglementează comportamentul din interior, evaluează
propriile standarde personale.
Scor mic: este preocupat de așteptările și evaluările celorlalți, se bazează pe judecățile celorlalți
deciziile importante, sunt conforme cu presiunile sociale de a gândi și de a acționa în anumite
moduri.
Itemi inversaţi: 3, 5, 10, 13,14,15,16,17,18,19, 23, 26, 27, 30,31,32, 34, 36, 39, 41.
Exemplu de itemi:
3. Nu sunt interesat de activități care îmi extind orizonturile.
10. Să mențin relațiile de prietenie a fost dificil și frustrant pentru mine
14. Nu mă potrivesc foarte bine cu oamenii și comunitatea din jurul meu.
15. Dacă stau să mă gândesc, nu am evoluat foarte mult ca persoană de-a lungul anilor
17. Activitățile mele zilnice par banale și lipsite de importanță pentru mine.

Chestionar adaptat dupa: Ryff, C. (1989). Happiness is everything, or is it? Explorations on the
meaning of psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 57, 1069–
1081
 Bibliografie:

Daniels, K. & Guppy, A.(2000) Stress, social support and psychological well-being in British
accountants. Work & Stress 2000, 9, 416–31

DeNeve, Kristina M. (1999). "Happy as an Extraverted Clam? The Role of Personality for

Subjective Well-Being". Current Directions in Psychological Science. 8 (5): 141–144. 

Diener, E. (1984). Subjective well-being. Psychological Bulletin, 95, 542–575

Ryan , M.R. & Deci, E.L. (2000) Self-determination theory and the facilitation of intrinsic
motivation, social development, and well-being // American Psychologist, no.55(1), p.68-78.

Ryff, C. (1989). Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological

well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 57, 1069–1081

Sheldon, K. M., & Elliot, A. J. (1999). Goal striving, need satisfaction, and longitudinal well-
being: The SelfConcordance Model. Journal of Personality and Social Psychology, 76, 546-557

Singer, B.,H., (2008) Know thyself and become what you are: A eudaimonic approach to
psychological wellbeing Journal of Happiness Studies, , no.9, p.13-39.
Social Psychology, 58, 994-1003

Steel, Piers; Schmidt, Joseph; Shultz, Jonas (2008). "Refining the relationship between
personality and Subjective well-being" (PDF). Psychological Bulletin. 134 (1): 138–161. 

Suh, E.M.; Koo, J (2008). "Comparing subjective well-being across cultures and nations: the
"what" and "why" questions". In Michael Eid & Randy J. Larsen. The Science of Subjective
Well-Being. New York: Guildford Press. pp. 414–430

Weiss, A, Bates, TC & Luciano, M (2008), 'Happiness is a personal(ity) thing: The genetics of
personality and well-being in a representative sample' Psychological Science, vol 19, no. 3, pp.
205-210.