Brotăcelul * şi cutre urul de pă â t

(povestea nr. 4)

Nu de ult, pe alul u ui la di i i a u ţilor trăia feri it u rotă el. Cât era ziua de lu gă se
ro za la soare, pri dea uşte, iar seara oră ăia di toate puterile î ât toate a i alele di pădure îl
auzeau de departe. Brotă elul u ştia ulte despre a eastă lu e şi se u ura trăi du-şi viaţa de la o zi la
alta. Era oro os pe tru ă. ve ise pe lu e î tr-u lo atât de fru os, pli de soare şi hra ă după pla .
Di pă ate, î tr-o zi î tu e oasă şi eferi ită s-a produs pe eaşteptate u utre ur de pă â t.
Stâ i ari şi pietre ulte au î eput să se lati e şi să se işte de ia lo ul lor. î î văl ăşeala de ţari a
răs olită, pietre pră uşite şi opa i răstur aţi, ietul rotă el a ăzut şi el pe eaşteptate î tr-o
răpătură de pă t eagră şi foarte adâ ă. Pri tre ulgării ari şi grei i i vor ă u ai era să poată
vedea soarele. Cutre urul de pă t îl luase a solut pe epregătite, aşa ă rotă elul ză ea a operit de
î tu eri şi ţărâ ă, fără sa ştie e să ai fa ă, fără să poată rea ţio a. Orele tre eau şi a ea putea
iş a di lă uţe. Di â d î â d âte o la ri ă u u ezea o hii. Gaura î are ăzuse era aşa de
î tu e oasă şi re e. Aproape ă uitase de soare, de iar a verde şi pli ă de flori, de uştele pe are le
pri dea atât de uşor. Uitase de eilalţi rotă ei u are se s ălda î la , de păsările are iripeau î
pădure. î tu eri ul are-1 î o jura era aşa de adi e, î ât rota elul se si ţea o plet eputi ios şi
s-a hotărât să ră â ă a olo pe tru totdeau a.
"Nimeni n-o să o serve şi -o să-i pese" îşi spu ea trist rota elul, gâ di du-se ă u va ai
putea rezista ultă vre e, di auza î tu eri ului are îl opleşea şi di are î epea să si tă ă fă ea
par ă şi el parte. Era ât oe-a i să re u ţe la tot. Nu ai ă ai era eva. Pâ ă atu i u dăduse delo
ate ţie u ei vo i foarte ad i di sufletul lui. Se părea ă a ea vo e u era de a ord u gâ durile lui şi
par ă îl î de a di potrivă, să î er e să se eli ereze si gur di gaura î are se afla. "Caută să găseşti
o ale să ieşi de ai i di ou la soare" îi şoptea vo ea foarte lău tri ă. "Gâ deşte-te ă de fapt asta vrei
şi tu î realitate".
La început brotacelul n-a ascultat-o, pe tru ă vo ea era ult prea sla ă.
Dar treptat vo ea a deve it tot ai puter i ă, ai i siste tă şi el u se ai putea fa e ă u o
aude. A est glas a trezit treptat î rotă ei ve hea lui dori ţă de a vedea di ou soarele şi de a se
z e gui pri iar ă.
Aşa ă rota elul şi-a adunat ultimele puteri, s-a s uturat de pă â t şi a î eput să sape u
lă uţele î sus. Săpa ai sla la î eput, dar apoi di e î e ai spor i . Miş ările l-au ajutat să se
stre oare pri tre pietre şi ulgării de pă â t, aşa î ât ia u o e t dat hiar a zărit o rază de lu i ă.
Deşi o hii lui u ai erau o iş uiţi u lu i a, a easta i-a dat putere şi î urâ d rota elul a ieşit iarăşi
la suprafaţă. A u putea să vadă lar ur ările groaz i e ale utre urului de pă â t. Râ d pe râ d a
î eput să si tă u razele soarelui îi î ălzeau di ou orpul, a reî eput să si tă irosul ier ii şi 1-a
upri s o î viorare plă ută. De e rezut, dar ţopăi d de olo- olo a si ţit hiar ă se poate u ura iarăşi
de viaţa aşa a î ai te.
Bi eî ţeles rota elul u a uitat i iodată utre urul de pă â t, pe tru are a păstrat o
a i tire deose ită î sufletul iui. Era a ok) u lo şor spe ial di i i a lui u de se afla a eastă a i tire.
Dar acum brotacelul petre ea ult ti p as ultâ d u ai are ate ţie de vo ea isterioasă di i teri-
orul iui, are îl î de ase să găseas ă si gur alea de a se eli era şi de a ieşi iar la lu i ă.
* NOTĂ: Da ă spu eţi povestea u ei fetiţe, titlul ei va fi " Bros uţa şi utre urul de pă â t, iar eroi a
poveştii va fi i eî ţeles o ros uţă.