FLUIDE

Din punctul de vedere al mecanicii fluidelor, toatǎ materia este constituitǎ

doar din douǎ stǎri: - fluidǎ și
- solidǎ.
Diferența dintre cele douǎ stǎri - constǎ ȋn reacția (rǎspunsul) pe care o au
cele douǎ la aplicarea unei tensiuni tangențiale. Un solid poate rezista la acțiunea
unei tensiuni tangențiale printr-o deformație staticǎ: un fluid nu poate. Orice
tensiune tangențialǎ aplicatǎ unui fluid, indiferent cât de micǎ, va avea drept
consecințǎ mișcarea fluidului respectiv.
Fluidul se mișcǎ (se deplaseazǎ) și se deformeazǎ continuu atât timp cât
acționeazǎ tensiunea tangențialǎ aplicatǎ. Altfel spus, se poate considera cǎ un fluid
este ȋn repaus dacǎ se aflǎ ȋntr-o stare de tensiune tangențialǎ zero, stare deseori
denumitǎ condiție de tensiune hidrostaticǎ ȋn analiza structuralǎ.
 => existǎ douǎ mari clase de fluide: - lichidele și
- gazele.
Diferența dintre cele douǎ se referǎ la efectul forțelor de coeziune
(atractie).
Un lichid → molecule legate prin forțe de coeziune puternice, tinde
sǎ-și pǎstreze volumul și va forma o suprafațǎ liberǎ ȋn câmp gravitațional dacǎ
nu este limitat (acoperit) la partea superioarǎ.
Spre deosebire de lichide, moleculele gazelor = larg distanțate datoritǎ
forțelor de coeziune neglijabile, un gaz este liber sǎ se extindǎ pânǎ ce
ȋntâlnește pereți delimitatori. Gazele nu au volum definit, iar cand sunt lǎsate
libere, nelimitate, formeazǎ atmosfere, care sunt ȋn esențǎ hidrostatice. Gazele
nu pot forma suprafețe libere.
 Spre deosebire de gaze, lichidele se comprimǎ si se dilatǎ foarte
putin la variatii ale temperaturii si presiunii. In schimb, gazele sufera
modificari majore sub influenta presiunii si temperaturii, efecte de care trebuie
sa se tina seama si in calcule.

Fluidele = medii perfect continue in structura lor. => definirea notiunii

de valoare la un punct a diferitelor proprietati si marimi ce caracterizeaza un
fluid cum ar fi densitatea, vascozitatea, viteza, temperatura, presiunea, etc.
Valorile marimilor Γ (gamma) = functii continue de pozitia in fluid a punctului
considerat si de timp.

Γ= f(x,y,z,t)

- Se pot stabili la scara macroscopica legile echilibrului si miscarii fluidelor.

 Clasificarea comportarii fluidelor.
Pentru a studia
comportamentul fluidelor se
considera un volum de
fluid de forma
paralelipipedica cu laturile
paralele cu axele Ox,Oy si Oz
ale unui sistem de coordonate
rectangulare.
Pe fiecare fata de arie A a
paralelipipedului vor actiona 3
forte F dupa cele 3 directii, una
normala la suprafata
considerata (xx, yy, zz) si doua
tangentiale (xy, xz, yz).
Raportul dintre forta normala si suprafata de arie A pe care actioneaza
aceasta forta se numeste efort unitar.
Limita raportului respectiv cand suprafata A0 reprezinta efortul unitar
intr-un punct si poarta denumirea de tensiune.

τ = lim F  dF
A→0 A dA
 Asupra elementului de volum considerat vor actiona 18 componente ale
tensiunilor, dar intrucat componentele care actioneaza pe fetele opuse cand
volumul tinde catre 0 sunt identice, starea de tensiune va fi definita de cele 9
componente ale tensorului simetric τij .

xx xy xz

ij  yx yy yz
zx zy zz
Tensiunile τxx, τyy, τzz = tensiuni normale corespunzatoare presiunilor
statice, iar cele cu indici diferiti sunt tangentiale determinate de vascozitatea
lichidului sau de turbulenta. Astfel pentru un lichid in miscare, tensiunile
tangentiale respecta urmatoarele egalitati.
τyx = τxy τyz = τzy τxz = τzx

Se defineste presiunea cu relatia:

1
- p = 3 ( τxx + τyy + τzz)

unde p = presiunea,
Semnul “-” apare deoarece tensiunile normale au sens opus presiunilor
statice.
 Pentru a exprima modificarea marimii sau formei unui element de fluid sub
actiunea tensiunii externe se utilizeaza termenii de deformatie relativa γ (gamma )
si viteza de deformare γ’.
Cand asupra unui corp actioneaza numai tensiuni normale, acesta isi
modifica volumul fiind supus la comprimare sau dilatare fara insa sa-si schimbe si
forma. Daca asupra corpului tensiunea normala actioneaza numai pe Ox, acesta se
va alungi pe directia solicitarii si se va contracta pe celelalte directii.
Valoarea medie a deformarii volumice γii va fi data de media aritmetica
care reprezinta alungirile si contractarile relative ale elementului pe directiile x,y,z.
γii = 1 ( γxx + γyy + γzz)
3

unde γxx , γyy si γzz reprezinta alungirile si

respectiv contractarile respective ale elementului
de volum dupa directiile x, y si z.
Daca insa asupra unui volum de fluid
ф actioneaza numai tensiuni tangentiale (e solicitat
la forfecare), acesta isi modifica forma fara a-si
modifica si marimea.
 FLUIDELE NEWTONIENE

Fluidele newtoniene sunt prin definitie acele fluide care respecta legea
lui Newton, adica cele care prezinta o proportionalitate directa intre tensiunea
tangentiala si viteza de deformare, in regim de curgere laminar izoterm-
stationara
dFx vx
τ y,x = = -η
dA y

unde η –vascozitatea dinamica a lichidului

Vascozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a prezenta in
interiorul lor tensiuni tangentiale la oricare element de suprafata care
separa doua straturi de fluid in miscare relativa de alunecare.
Din categoria fluidelor newtoniene fac parte gazele, lichidele, solutiile
cu masa moleculara mica, fractii lichide de produse petroliere cu
continut de parafina mai mic de 6%, etc.
 Reprezentand legea lui Newton in coord. (τ y,x ; vx )

y
obtinem o dreapta care trece prin origine a carei panta
(tg) este egala cu vascozitatea dinamica  a
lichidului.

Unitatea de masura a vascozitatii dinamice η in SI este:

[η]SI = Kg/m.s = Ns/m2=Pa . s

[η]CGS=g/cm.s=1 P (poise)

Raportand vascozitatea dinamica a unui fluid la densitatea sa se obtine

vascozitatea cinematica
ν=η/ρ
[ν]SI= m2/s
[ν]CGS = cm2/s = 1 St (stokes)
 Determinarea vascozitatii dinamice a fluidelor newtoniene se realizeaza
cu ajutorul vascozimetrului Hoppler, iar cea cinematica cu ajutorul
vascozimetrelor Hoppler, Vogel-Ossag, Ubbelohde.
Vascozitatea conventionala se poate determina cu ajutorul
vascozimetrelor Engler (°E – grade Engler) ,Saybolt (‘’S secunde Saybolt).
Vascozitatea lichidelor newtoniene scade cu cresterea temperaturii si creste
cu cresterea presiunii cu exceptia apei la presiuni mari.
In cazul gazelor vascozitatea creste cu cresterea temperaturii si presiunii.
Vascozitatea dinamica a unui amestec
de gaze sau de lichide se determina in functie de vascozitatile dinamice ale
componentilor amestecului si de proportia in care se gaseste fiecare component
in amestecul respectiv.
Mm  Miyi 
  
m   i  - pt. gaze
lg ηm  Σ(xi lg ηi), - pentru lichide neasociate

unde: xi si yi - fractiuniile molare ale componentului i in solutie lichida sau in

amestecul gazos;
Mm , Mi - masele moleculare ale amestecului si ale diferitilor componenti.
 Vascozitatea suspensiilor diluate ( sub 10% volum faza solida ) se
determina aproximativ cu relatia :
ηs = ηL(1+ 2,5 xvs),

unde: ηL este vascozitatea lichidului pur

xvs - concentratia volumica a fazei solide in suspensie.
dFx dA 1
vx+dvx
dy
vx
dA 2

Pentru a intelege mai bine ansamblul de fenomene ce au loc la curgerea

laminara a fluidelor - se considera doua elemente de fluid de suprafata dA in
miscare plan-paralela situate la distanta dy unul fata de altul, ce se deplaseaza
in directia x cu vitezele absolute vx si vx+dvx.
Datorita gradientului de viteza normal dintre cele doua suprafete, pe
directia de curgere are loc un transfer de impuls, tot normal pe directia de
curgere de la stratul 1 la stratul 2.
Fluidul Vâscozitatea dinamică
η, kg/m·s
Hidrogen, 0oC 0,0000088
Aer (la 1 atm) 0,000018
Amoniac 0,00015 In concluzie,
Apa proprietatea fluidelor de a
0,018
0oC opune rezistenta la curgere
20 oC 0,010
100 oC (lichid) 0,00028 este o manifestare a
100 oC (vapori) 0,000012 vascozitatii lor.
Alcool etilic 0,0012
Gazolină 0,00029
Ulei de motor
SAE 10W 0,10
SAE 10W30 0,17
SAE 30 0,29
SAE 50 0,86
Glicerină
-20oC 134,0
0 oC 10,5
20 oC 1,52
40 oC 0.31
Mercur 0.0015
Sânge, 37 oC 0,0004
Mâsurarea vâscozităţii fluidelor newtoniene

1. Metoda tubului capilar

Valoarea vâscozităţii determinate prin această metodă este funcţie de
timpul de curgere a unei cantităţi de lichid între două repere marcate pe peretii
tubului capilar la o anumită temperatură şi la presiune constantă.
Vascozitatea fluidului studiat poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei lui
Hagen-Poiseuille:

P  (32 Lw) / d 2

unde ΔP este pierderea de presiune la curgerea

fluidului prin tubul capilar, în Pa, L – lungimea
tubului între cele două repere, în m, η –
vâscozitatea dinamică a fluidului studiat, în Kg/ms,
w – viteza medie de curgere a fluidului, în m/s2şi d
– diametrul interior al tubului capilar, în m.

Un exemplu de astfel de aparat este

vâscozimetrul Ubbelohde cu ajutorul căruia se
poate determina vâscozitatea cinematică a
lichidelor newtoniene.
Tipuri de capilare Ubbelohde
 2. Metoda bilei căzătoare
Prin această metodă se poate determina vâscozitatea dinamică a unui
fluid prin măsurarea timpului de cădere a unei bile de oţel de dimensiuni standard
între două repere trasate pe pereţii unui tub de sticlă calibrat umplut cu fluidul
analizat. În aceste condiţii, forţa de gravitaţie va egala forţa de frecare a bilei cu
lichidul de analizat. Viteza se va măsura prin raportarea distanţei stăbătută de bilă
între cele două repere la timpul de cădere între aceleaşi repere. De asemenea se
va nota şi temperatura la care s-a realizat determinarea. Vâscozitatea lichidului se
va determina prin calcul utilizând ecuţia lui Stokes:

  2r 2 g  1   2  / 9 w
unde η este vâscozitatea
dinamică a lichidului, în Poise
(1 Poise = 0,1 Ns/m2),

r – raza bilei, în m, w – viteza

de cădere a bilei, în m/s,

ρ1 şi ρ2 – densităţile bilei şi
respective a lichidului, în
Kg/m3.
3. Metoda curgerii prin orificii
Vascozitatea conventionala se poate determina cu ajutorul vascozimetrelor
Engler, Saybolt sau Redwood. Cu ajutorul acestor aparate, vâscozitatea se
determină în funcţie de timpul de curgere a unei cantităţi fixe de fluid conţinut într-un
recipient de dimensiuni standard, la o anumită temperatură, rezultatul fiind exprimat
în grade Engler (oE), secunde Saybolt (“S) Saybolt sau respectiv secunde Redwood
(“R). Rezultatul poate fi transformat în Poise utilizând tabele de conversie sau
ecuaţii empirice.

Vascozimetrul Engler Vascozimetrul Saybolt

2. Măsurarea vâscozităţii fluidelor nenewtoniene (comportarea reologică)
Pentru studiul comportării reologice a fluidelor nenewtoniene este necesară utilizarea
unor vâscozimetre de construcţie specială, pentru determinarea variaţiei tensiunii
tangenţiale τ cu gradientul de viteză dvx/dy sau reopanta ˙. Ulterior aceasta variaţie
a tensiunii tangenţiale cu reopanta este reprezentată grafic printr-o curba de
curgere ce descrie comportarea reologică a fluidului studiat.

Ecuaţia ce
rezultă din
reprezentarea
curbei de
curgere se
numeşte
reogramă şi
încadreaza
fluidul într-un
model reologic
sau altul în
funcţie de
forma
acesteia.
Aparatele cu
ajutorul cărora se
poate determina
variaţia tensiunii
tangenţiale funcţie
de gradientul de
viteză (reopanta)
poartă denumirea
de
reovâscozimetre
sau vâscozimetre
de rotaţie.

Reovâscozimetre cu cilindri coaxiali(a); cu con si placǎ(b); cu plǎci paralele(c) şi cu

con în suport conic (d).