FLUIDE

Din punctul de vedere al mecanicii fluidelor, toatǎ materia este constituitǎ

doar din douǎ stǎri: - fluidǎ și
- solidǎ.
Diferența dintre cele douǎ stǎri - constǎ ȋn reacția (rǎspunsul) pe care o au
cele douǎ la aplicarea unei tensiuni tangențiale. Un solid poate rezista la acțiunea
unei tensiuni tangențiale printr-o deformație staticǎ: un fluid nu poate. Orice
tensiune tangențialǎ aplicatǎ unui fluid, indiferent cât de micǎ, va avea drept
consecințǎ mișcarea fluidului respectiv.
Fluidul se mișcǎ (se deplaseazǎ) și se deformeazǎ continuu atât timp cât
acționeazǎ tensiunea tangențialǎ aplicatǎ. Altfel spus, se poate considera cǎ un fluid
este ȋn repaus dacǎ se aflǎ ȋntr-o stare de tensiune tangențialǎ zero, stare deseori
denumitǎ condiție de tensiune hidrostaticǎ ȋn analiza structuralǎ.
 => existǎ douǎ mari clase de fluide: - lichidele și
- gazele.
Diferența dintre cele douǎ se referǎ la efectul forțelor de coeziune
(atractie).
Un lichid → molecule legate prin forțe de coeziune puternice, tinde
sǎ-și pǎstreze volumul și va forma o suprafațǎ liberǎ ȋn câmp gravitațional dacǎ
nu este limitat (acoperit) la partea superioarǎ.
Spre deosebire de lichide, moleculele gazelor = larg distanțate datoritǎ
forțelor de coeziune neglijabile, un gaz este liber sǎ se extindǎ pânǎ ce
ȋntâlnește pereți delimitatori. Gazele nu au volum definit, iar cand sunt lǎsate
libere, nelimitate, formeazǎ atmosfere, care sunt ȋn esențǎ hidrostatice. Gazele
nu pot forma suprafețe libere.
 Spre deosebire de gaze, lichidele se comprimǎ si se dilatǎ foarte
putin la variatii ale temperaturii si presiunii. In schimb, gazele sufera
modificari majore sub influenta presiunii si temperaturii, efecte de care trebuie
sa se tina seama si in calcule.

Fluidele = medii perfect continue in structura lor => este necesară

definirea notiunii de valoare la un punct a diferitelor proprietati si marimi ce
caracterizeaza un fluid cum ar fi densitatea, vascozitatea, viteza,
temperatura, presiunea, etc.
 Clasificarea comportarii fluidelor.
Se considera un volum de
fluid de forma
paralelipipedica cu laturile
paralele cu axele Ox,Oy si Oz
ale unui sistem de coordonate
rectangulare.
Pe fiecare fata de arie A a
paralelipipedului vor actiona 3
forte F dupa cele 3 directii, una
normala la suprafata
considerata (xx, yy, zz) si doua
tangentiale (xy, xz, yz).

Raportul dintre forta normala si suprafata de arie A pe care actioneaza

aceasta forta se numeste efort unitar.
Limita raportului respectiv cand suprafata A0 reprezinta efortul unitar
intr-un punct si poarta denumirea de tensiune.

τ = lim F  dF
A→0 A dA
 Asupra elementului de volum considerat vor actiona 18 componente ale
tensiunilor, dar intrucat componentele care actioneaza pe fetele opuse cand
volumul tinde catre 0 sunt identice, starea de tensiune va fi definita de cele 9
componente ale tensorului simetric τij .

xx xy xz

ij  yx yy yz
zx zy zz
Tensiunile τxx, τyy, τzz = tensiuni normale corespunzatoare presiunilor
statice, iar cele cu indici diferiti sunt tangentiale determinate de vascozitatea
lichidului sau de turbulenta. Astfel pentru un lichid in miscare, tensiunile
tangentiale respecta urmatoarele egalitati.
τyx = τxy τyz = τzy τxz = τzx

Se defineste presiunea cu relatia:

1
- p = 3 ( τxx + τyy + τzz)

unde p = presiunea,
Semnul “-” apare deoarece tensiunile normale au sens opus presiunilor
statice.
 Pentru a exprima modificarea marimii sau formei unui element de fluid sub
actiunea tensiunii externe se utilizeaza termenii de deformatie relativa γ (gamma )
si viteza de deformare γ’.
1. Cand asupra unui corp actioneaza numai tensiuni normale, acesta isi modifica
volumul fiind supus la comprimare sau dilatare fara insa sa-si schimbe si forma.
Daca asupra corpului tensiunea normala actioneaza numai pe Ox, acesta se va
alungi pe directia solicitarii si se va contracta pe celelalte directii.
Valoarea medie a deformarii volumice γii va fi data de media aritmetica
care reprezinta alungirile si contractarile relative ale elementului pe directiile x,y,z.
γii = 1 ( γxx + γyy + γzz)
3

unde γxx , γyy si γzz reprezinta alungirile si

respectiv contractarile respective ale elementului
de volum dupa directiile x, y si z.
2. Daca insa asupra unui volum de fluid
ф actioneaza numai tensiuni tangentiale (e solicitat
la forfecare), acesta isi modifica forma fara a-si
modifica si marimea.
 FLUIDELE NEWTONIENE

Fluidele newtoniene sunt prin definitie acele fluide care respecta legea
lui Newton, adica cele care prezinta o proportionalitate directa intre tensiunea
tangentiala si viteza de deformare, in regim de curgere laminar izoterm-stationar

dFx vx
τ y,x = = -η
dA y

unde η –vascozitatea dinamica a lichidului

Vascozitatea reprezinta proprietatea fluidelor de a prezenta in
interiorul lor tensiuni tangentiale la oricare element de suprafata care
separa doua straturi de fluid in miscare relativa de alunecare.

Din categoria fluidelor newtoniene fac parte gazele, lichidele, solutiile

cu masa moleculara mica, fractii lichide de produse petroliere cu
continut de parafina mai mic de 6%, etc.
 Reprezentand legea lui Newton in coord. (τ y,x ;  vx
obtinem o dreapta care trece prin origine a carei y
panta (tg) este egala cu vascozitatea dinamica  a
lichidului.

Unitatea de masura a vascozitatii dinamice η in SI este:

[η]SI = Kg/m.s = Ns/m2 = Pa . s

[η]CGS= g/cm.s = 1 P (Poise)

Raportand vascozitatea dinamica a unui fluid la densitatea sa se obtine

vascozitatea cinematica
ν=η/ρ
[ν]SI= m2/s
[ν]CGS = cm2/s = 1 St (Stokes)
 Determinarea vascozitatii dinamice a fluidelor newtoniene se realizeaza
cu ajutorul vascozimetrului Hoppler, iar cea cinematica cu ajutorul
vascozimetrelor Hoppler, Vogel-Ossag, Ubbelohde.
Vascozitatea conventionala se poate determina cu ajutorul
vascozimetrelor Engler (°E – grade Engler) ,Saybolt (‘’S secunde Saybolt).
Vascozitatea lichidelor newtoniene scade cu cresterea temperaturii si creste
cu cresterea presiunii cu exceptia apei la presiuni mari.
In cazul gazelor vascozitatea creste cu cresterea temperaturii si presiunii.
Vascozitatea dinamica a unui amestec
de gaze sau de lichide se determina in functie de vascozitatile dinamice ale
componentilor amestecului si de proportia in care se gaseste fiecare component
in amestecul respectiv.
Mm  Miyi 
   - pt. gaze
m  i 
lg ηm  Σ(xi lg ηi), - pentru lichide neasociate

unde: xi si yi - fractiuniile molare ale componentului i in solutie lichida sau in

amestecul gazos;
Mm , Mi - masele moleculare ale amestecului si ale diferitilor componenti.