Teoria inflamatorie a îmbătrânirii

Oamenii de știință au identificat rolul inflamației cronice ca fiind cauza îmbătrânirii

accelerate.
Rezultatele cercetărilor efectuate de o echipă internațională de oameni de știință
deschid noi strategii pentru diagnosticarea precoce, prevenirea și tratamentul unei game largi
de boli asociate cu inflamația cronică sistemică.
Claudio Franceschi, om de știință de renume mondial, profesor la Universitatea din
Bologna (Italia) și șef al Laboratorului de cercetare pentru sistemele de medicină a
îmbătrânirii sănătoase de la Universitatea Lobachevsky, împreună cu alți membri ai unei
echipe internaționale de cercetare, a descris mecanismele care stau la baza cronice inflamație
și a identificat mai mulți factori de risc care duc la boli. După cum s-a menționat în lucrarea
„Inflamarea cronică în etiologia bolilor pe toată durata de viață” publicată în revista Nature
Medicine (factor de impact al revistei 30.641), acestea includ infecții, inactivitate fizică, dietă,
factori de mediu, toxici industriali și stres psihologic.
Mulți ani de cercetare a profesorului Claudio Franceschi au dus la teoria „îmbătrânirii
inflamatorii”, potrivit căreia îmbătrânirea este un proces inflamator general care implică
întregul corp și provoacă boli asociate vârstei: boala Alzheimer, ateroscleroza, bolile
cardiovasculare, tip II diabet și cancer.
"Astăzi, bolile inflamatorii cronice se află în partea de sus a listei cauzelor de deces.
Există suficiente dovezi că efectele inflamației cronice pot fi observate de-a lungul vieții și
cresc riscul de deces. Nu este de mirare că eforturile oamenilor de știință se concentrează pe
găsirea unor strategii pentru diagnosticarea precoce, prevenirea și tratamentul inflamației
cronice ", spune Claudio Franceschi.
Unul dintre rezultatele serioase obținute până în prezent a fost conceptul de
îmbătrânire imună, care permite cercetătorilor să caracterizeze funcția imună a unui individ și
să prezică cauzele mortalității mult mai exact decât bazându-se doar pe vârsta cronologică. În
plus față de biomarkerii de inflamație cunoscuți, cum ar fi proteina C reactivă, interleukinele
1 și 6, factorul de necroză tumorală, oamenii de știință notează necesitatea studierii
biomarkerilor suplimentari ai sistemului imunitar, care diferă foarte mult de la persoană la
persoană, în special, subgrupurile de limfocite T și B, monocite etc.
Oamenii de știință au identificat anumiți factori (factori sociali, de mediu și de viață)
care contribuie la inflamația cronică sistemică. Luați împreună, astfel de factori sunt
principala cauza a invalidității și mortalității la nivel mondial.
Unele dintre cele mai puternice instrumente în cercetarea proceselor de îmbătrânire
sunt analizele genomice, transcriptomice și proteomice (denumite în mod colectiv „omici”).
Cu toate acestea, deși traiectoria îmbătrânirii umane poate fi stabilită încă din momentul
dezvoltării fetale în uter, factorii care influențează întregul ciclu de viață au, de asemenea, o
influență puternică. Profesorul Franceschi insistă asupra faptului că stilul de viață, efectele
factorilor stresanți, istoricul vaccinărilor, precum și caracteristicile sociale și culturale ale
fiecărui individ începând cu primele zile de viață până la maturitate ar trebui determinate cât
mai detaliat posibil și luate în considerare .
Un număr tot mai mare de oameni de știință adoptă o abordare integrativă a studiului
mecanismelor inflamației cronice sistemice. Cercetările continuă, iar oamenii de știință au de
parcurs un drum lung pentru a înțelege pe deplin rolul inflamației cronice în îmbătrânire și
mortalitate și pentru a putea prevedea schimbările de sănătate ale unei persoane de-a lungul
vieții.
Rezultatele cercetării deschid noi strategii pentru diagnosticarea precoce, prevenirea și
tratamentul unei game largi de boli asociate cu inflamația cronică sistemică. Se așteaptă ca
prevenirea și tratamentul proceselor inflamatorii să servească la încetinirea îmbătrânirii și
prelungirea vieții.
Bibliografie
https://eurekalert.org/pub_releases/2020-01/lu-shi012920.php