Definirea accidentelor de muncă

 
Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul
procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3
zile calendaristice, invaliditate ori deces.
Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici,
chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului,
în procesul de muncă.
 
De asemenea, sunt considerate accidente de muncă:
o       accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
o       accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea
de vieţi omeneşti;
o       accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei
juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în
timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
o       accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o       accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie,
alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
o       accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;
o       accidentul suferit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers
Se consideră accident uşor acel accident care are drept consecinţe:
o       leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale;
o       care antrenează o incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile.
Clasificarea accidentelor de muncă 
Clasificarea accidentelor de muncă în raport cu urmările produse:
o       accidente care produc incapacitate temporară de muncă - determină întreruperea activităţii lucrătorului pe o
anumită perioadă, cu o durată de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical
ca fiind urmare a accidentului produs.
o       accident care produce invaliditate - determină pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, confirmată
prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept.
o       accident mortal - presupune decesul accidentatului imediat sau după un interval de timp, dacă acesta este
confirmat, în baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit
1. După numărul persoanelor accidentate:
o       accident individual - dacă a fost accidentată o singură persoană
o       accident colectiv - dacă au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în
cadrul aceluiaşi eveniment.
2. După natura cauzelor directe:
o       accidente mecanice – se produc în urma acţiunilor fizice vătămătoare ale obiectelor, uneltelor şi agregatelor
utilizate în procesul de producţie, în urma manipulării şi transportului necorespunzător al materialelor sau datorită
manevrelor greşite în cadrul sarcinilor de muncă
o       accidente electrice – se produc prin acţiunea violentă şi vătămătoare a curentului electric asupra omului
Accidentele electrice se clasifică în:
         electrocutări (şocul electric) – sunt accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc a
unui curent electric de intensitate periculoasă; prin electrocutare sunt vătămate organele
interne
         electrotraumatisme – în care se încadrează celelalte accidente electrice şi care produc de
obicei vătămări externe
o       accidente chimice – se produc în urma acţiunii vătămătoare a substanţelor chimice asupra organismului şi sunt
reprezentate de arsuri chimice ale pielii şi intoxicaţii; pătrunderea substanţelor toxice, a gazelor sau vaporilor
toxici în organism poate avea loc prin piele, prin aparatul respirator sau tubul digestiv.
Din punct de vedere al profunzimii, arsurile se clasifică în trei grade, fiecare din aceste grade având semne caracteristice:
         arsuri de gradul I – prezintă eritem (roşeaţă), edem, hipertermie, usturime;
         arsuri de gradul II – flictenă (băşică) albă, cu conţinut serocitrin (lichid alb-gălbui) limpede, transparent, pete
roşii accentuate, edem;
         arsuri de gradul III (cele mai grave) – escară (crustă) dermică totală, cu epiderm şi derm distruse in totalitate,
carbonizând musculatura şi chiar vasele. Culoarea escarei variază de la alb la negru, în raport cu gradul de
temperatură care a provocat-o.   
Intoxicaţiile pot fi:
         acute – când substanţa toxică pătrunde în organism într-un timp scurt, simptomele de otrăvire manifestându-
se imediat
         cronice - dacă substanţa toxică pătrunde în organism în cantităţi mici într-o perioadă mai lungă de timp,
provocând îmbolnăviri profesionale   
o       accidente termice – se datorează acţiunii vătămătoare a temperaturii ridicate sau a temperaturii scăzute asupra
organismului omenesc.
Consecinţele sunt producerea de arsuri termice sau degerături:
         arsurile pot fi cauzate de factori fizici (temperatura ridicată şi curentul electric) sau chimici (soluţiile
acide sau alcaline fierbinţi)
         şocul termic sau caloric – este cauzat de supraîncălzirea generală a corpului în urma acţiunii intense a
căldurii
          degerăturile – pot avea loc datorită temperaturilor scăzute, dacă procesul tehnologic necesită muncă în
exterior iarna sau în instalaţii frigorifice   
o       accidente prin iradiere
o       accidente combinate
  
3. După natura leziunilor:
o       contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri
o       arsuri
o       entorse, fracturi, amputări
o       intoxicaţii
o       electrocutări
o       leziuni multiple
4. După locul leziunii:
o       la cap
o       la trunchi
o       la membrele superioare sau inferioare
o       cu localizări multiple
5. După momentul în care se resimt efectele:
o       cu efect imediat
o       cu efect ulterior
Cauzele producerii accidentelor de muncă
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi:
        de natură tehnică:
         starea tehnică necorespunzătoare a sculelor, utilajelor, instalaţiilor mecanice sau electrice
         lipsa dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de control şi semnalizare sau starea lor
necorespunzătoare
        de natură organizatorică:
     organizarea necorespunzătoare a locului de muncă sau a procesului de muncă, lipsa instructajului de
protecţie a muncii
     condiţii necorespunzătoare a mediului de muncă
     lipsa echipamentului de protecţie sau utilizarea unui echipament degradat
     manipularea necorespunzătoare a materialelor, nerespectarea regulilor de circulaţie la mijloacele de
ridicat, de transport
     nerespectarea disciplinei în muncă şi a normelor de tehnică a securităţii muncii
Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă
3.5.1       Accidentele mecanice
-          măsuri de tehnica securităţii muncii (îngrădiri şi apărători de protecţie, întreţinerea/verificarea/repararea/reglarea
tuturor maşinilor şi utilajelor, utilizarea sculelor corespunzătoare calitativ, aşezarea corespunzătoare a obiectelor pe
mijloacele de transport, etc)
-          măsuri de organizare a muncii (evitarea obosirii muncitorilor, instruirea temeinică a acestora pentru formarea
deprinderilor corecte de muncă)
-          măsuri de protecţie individuală şi instructaje periodice de protecţie a muncii
-          măsuri de organizare a primului ajutor la locul de muncă
3.5.2.     Accidente electrice
-          aşezarea circuitelor de lucru la o înălţime la care să nu poată fi atinse
-          micşorarea tensiunii de alimentare la valori care să fie nepericuloase
-          legarea la pământ a carcasei tuturor utilajelor şi aparatelor electrice prin intermediul unei instalaţii de legare la pământ
a cărei rezistenţă electrică să fie mult mai mică decât rezistenţa omului (curenţii de defect se vor scurge direct în
pământ)
-          izolarea suplimentară a circuitelor interioare
-          folosirea dispozitivelor care deconectează automat utilajele în momentul apariţiei curenţilor de defect
-          ieşirea cu paşi foarte mici din zona în care se semnalează scurgeri de curent
-          folosirea mijloacelor de protecţie individuală izolante (prăjini, cleşti, mănuşi, încălţăminte, platforme, covoare)
-          aplicarea măsurilor de tehnica securităţii muncii (indicatoare mobile de tensiune, plăci avertizoare, garnituri mobile
pentru scurtcircuitare şi legare la pământ, ochelari de protecţie, centură de siguranţă, etc. )
3.5.3.     Accidente chimice
-          măsuri tehnice (mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă în care se folosesc substanţe toxice, înlocuirea
substanţelor toxice cu altele având gradul de toxicitate mai redus, controlul periodic al instalaţiilor)
-          măsuri de organizare şi supraveghere a locurilor de muncă periculoase
-          introducerea instalaţiilor tehnico – sanitare de ventilaţie
-          utilizarea echipamentelor de protecţie individuală speciale
3.5.4.     Accidente termice
-          izolarea suprafeţelor încinse cu materiale termoizolante
-          manipularea pieselor fierbinţi cu dispozitive speciale
-          controlul periodic al instalaţiilor care conţin vapori calzi sub presiune
-          prevenirea incendiilor
-          antrenarea la frig prin călire progresivă
-          purtarea echipamentului de protecţie specific