Verificare calitatii apelor prin masuratori de conductivitate

Introducere

Conductivitatea este fenomenul de transport sau migrare a sarcinilor electrice

mobile (electroni sau ioni) prin faze materiale solide, lichide i gazoase, sub influena
unei diferene de potenial electric aplicat ntre doi electrozi introdui n fazele
materiale respective.

Conductivitatea este proprietatea soluiilor de a permite curentului electric s

treac prin ele. Conductivitatea se modific atunci cnd ionii diferitelor substane
(sruri, acizi, baze) intr n contact cu apa. Folosindu-ne de aceast proprietate
putem determina calitatea apei. Senzorul de conductivitate Vernier (din partea dl.
Dan Sporea Center for Science Education and Training) msoar ablilitatea
soluiilor de a conduce curentul electric ntre doi electrozi. n soluie, curentul trece
sub forma unui transport ionic. Cu ct concentraia de ioni este mai mare cu att va
fi conductivitatea mai ridicat. De fapt senzorul msoar conductana, definit ca
fiind inversa rezistenei, msurat n microsiemens (S).

Capitolul 1 Conductivitatea electrica

Conductivitatea electrica ( numita si conductibilitatea electrica specifica) este

marimea fizica prin care se caracterizeaza capacitatea unui material de a permite
transportul sarcinilor electrice atunci cand este plasat intr-un camp electric. Simbolul
folosit pentru aceasta marime este de obicei (litera greceasca sigma), iar unitatea
de masura este Siemens pe metro (Sm1 ). Marimea inversa conductivitatii este
rezistivitatea electrica, cu simbolul (litera greceasca ro) si unitatea de masura ohm
metru (m).
 Conductivitatea electric a apei reprezint proprietatea acelei soluii de a
conduce curentul electric, n funcie de cantitatea de ioni prezeni n ap.

Conductivitatea apei este un test uor de realizat, care informeaz asupra

calitii apei; acest test este folosit ca o modalitate de a monitoriza schimbrile
compoziiei de ioni dintr-un lac sau izvor, utiliznd un senzor. Valorile conductivitii
se vor schimba cnd n ap se introduc sruri, acizi sau gaze solubile, de asemenea i
cnd senzorul este introdus n ap dur.

Valoarea conductivitii va fi cu att mai mare cu ct n soluie se afl o

concentraie mai mare de ioni. Senzorul de conductivitate, de fapt, msoar
conductana G, definit ca inversul rezistenei. Valorile conductanei sunt msurate
n Siemens (o unitate de msur din sistemul internaional, cunoscut ca i mho):

Conductivitatea electric a unui material se definete ca raportul dintre

densitatea curentului electric J produs prin plasarea materialului n cmpul electric E:

Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numete conductor

electric; metalele snt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea cea
mai mare o are argintul (63,0106 Sm1), urmat la mic distan
de cupru (59,6106 Sm1). De asemenea plasma (gaz ionizat) este n general un bun
sau foarte bun conductor electric --- n multe cazuri conductivitatea plasmei se poate
considera infinit. Tot n clasa conductorilor intr i unele lichide care conin
muli ioni, de exemplu apa srat conduce curentul electric cu att mai bine cu ct
concentraia de sare este mai mare.

Un corp sau material care nu permite n mod semnificativ trecerea sarcinilor

electrice se numete izolator (de exemplu sticla, vidul, apa deionizat etc.).
 O valoare a conductivitii electrice ntre cea a conductorilor i cea a izolatorilor
o au semiconductorii. Adesea conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustat n
limite largi, att permanent prin procesul de fabricaie, de obicei prin dopare, ct i
dinamic prin aplicarea unor cmpuri electrice exterioare, prin variaia temperaturii,
prin iluminare, prin expunere la radiaie ionizant etc.

La majoritatea materialelor conductivitatea electric depinde mult de

temperatur. Astfel, n cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu
temperatura, iar n cazul semiconductorilor conductivitatea crete cu temperatura.
Pe intervale de temperatur mici n general aceast dependen se poate aproxima
printr-o relaie liniar.

La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezint

fenomenul cuantic de supraconducie, n care conductivitatea are valoare infinit
(rezistivitatea este exact zero). n aceste materiale curentul electric poate curge la
infinit.

Capitolul 2- Apa reziduala

Apele reziduale provin din intrebuinatrile casnice sau din diferite procese
industrial care au loc in fabrici si uzine. Problema apelor reziduale a dobandit o
importanta in crestere incepand cu anul 1970 ca urmare a ingrijorarii generale fata
de poluarea mediului in care traim.
 In apa si in materialele ionice sau lichide, se poate produce o miscare a ionilor.
Acest fenomen produce un current electric care este denumit conductive ionica.

Apa pura nu este bun conducator de electricitate. Apa distilata obisnuita, in

echilibru cu dioxiul de carbon din aer, are o conductivitate de cca. 10x10-6 -1 *m-1
(20 dS/m). ca urmare a faptului ca curentul electric este transportat de catre ionii din
solutie, conductivitatea creste atunci cand concentratia de ioni creste.

Valori ale conductivitatii apei:

o Apa ultrapure: 5.5x10-6 S/m

o Apa potabila: 0.005-0.05 S/m
o Apa de mare: 5 S/m

Conductivitatea electrica este in fapt o masura a activitatii ionice a unei solutii,

adica reprezinta capacitatea sa de a transmite curentul. Intr-o solutie diluata exista o
relatie directa intre cantitatea de substante solide dizolvate si conductivitatea
electrica. Astfel, pe baza valorii conductivitatii electrice, se poate determina
cantitatea de substante solide dizolvate folosindu-se relatia:

Solide dizolvate (mg/l) = 0.5*1000*conductivitatea (S/cm)

Relatia de mai sus poate fi utilizata pentru a se aprecia crectitudinea unei analize
chimice a apei. Relatia nu se poate folosi la ape uzate. Cand Solutia este mai
concentrate (solide dizolvate >1000 mg/l, conductivitatea>2000 S/cm) distant
redusa dintre ioni reduce activitatea lor si, in consecinta, se reduce capacitatea lor de
a conduce curentul.

Apa in general, indiferent de sursa contine pe langa molecule de H2O (apa

pura) si o multime de alte substante. Conductivitatea apei ne da informatii despre
compozitia ei chimica si reprezinta incarcatura acesteia in saruri. Pe masura ce
purificam apa conductivitatea scade.
 Limite

Valoarea standard a conductivitii apei potabile se afl ntre urmtoarele

extreme acceptate: de la 0.0005 pn la 0.05 -1m-1(S/cm), de asemeni unele studii
afirm c dac exist fluctuaii ale valorii conductivitii apa ar putea fi contaminat.

ntre conductivitate i concentraia de ioni aflai ntr-o soluie exist o relaie

direct, astfel, senzorul poate fi utilizat pentru a determina cantitatea de solide
dizolvate (TDS) dintr-o soluie.

Datele au fost preluate timp de 14 zile, la acelai interval orar.

 Verificarea conductivitatii probelor de apa:

Probele cu numarul 1,2,3,4 si 6 au o conductivitate de mai mare de 200 Scm

-1 ,deci eleintra in categoria apelor dure ce au valori cuprinse intre urmatorii
parametric: 200.1500Scm-1.
Proba cu numarul 5 are o conductivitate egala cu 142 Scm-1 ,deci ea intara
incategoria apelor potabile ce au valori cuprinse intre urmatorii
parametrii:100..200Scm-1.

Concluzie

Conductivitatea unei substante este abilitatea sau puterea de a conduce sau

transmite caldura, electricitatea sau zgomotul. Unitatile de masura sunt: Siemens
pe metro (S/m) in SI sau microohmi pe centimetru.

Conductivitatea apei depinde de concentraia ionilor dizolvai n ap. Calitatea apei

depinde de totalul de solide dizolvate n ap. Cu un senzor de conductivitate am
comparat conductivitatea apei provenite din diverse surse.

Bibliografie: www.pss.ro, www.scribd.com, www.wikipedia.ro, STAS-1342/91.

 CUPRINS

1. Introducere in verificare calitatii apelor prin masuratori de

conductivitate.................................................................... 1

2. Capitolul 1 Conductivitatea electrica.1

3. Capitolul 2 Apa reziduala3

4. Limite5

5. Concluzii.6

6. Bibliografie..6