Perioada tineretii

Este considerată perioada de vârf a dezvoltării şi puterii de punere în valoare a

potenţialului fizic şi psihic. Perioada tinereţii (25-35 ani) este o perioadă de maturizare a
vieţii biologice, psihologice, de evoluţie şi armonizare a identităţii sociale, profesionale,
familiale, de dobândire a unui anume statut şi rol care vor marca evoluţia personalităţii.
Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuşită a tânărului depinde de 2 factori: iubirea şi
munca.
Primul, iubirea, se împlineşte prin alegerea partenerului, prin constituirea vieţii
familiale iar al doilea este susţinut de dobândirea statutului profesional. Desprins de
mediul parental ocrotitor de până acum, tânărul se află în faţa unei realităţi mult mai dure
din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psiho-
comportamentale integrative, adaptative.
Tipul fundamental de activitate pentru tânăr este cel de persoană activă, angajată
social în vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau în prestarea unor oferte
de serviciu. Tipul de relaţii se complică întrucât presupune:
 relaţii date de integrarea şi respectarea ierarhiei profesionale;
 relaţii cu colegii de serviciu;
 relaţii cu familia de provenienţă şi cu noua familie;
 intercomunicare în plan civic, politic, sau pentru întreţinerea afinităţilor e
lider.

Direcţii de dezvoltare specifice tinereţii

Întrebarea specifică adolescenţei este „Cine sunt eu?”. În tinereţe se

metamorfozează în întrebări de tipul „Cum pot să îmi rezolv în practică aspiraţiile?” sau „
În ce direcţie mă îndrept?”. White (1975) a identificat 5 „direcţii de dezvoltare” specifice
tinereţii:
 stabilirea identităţii eu-lui, printr-o angajare serioasă în rolurile sociale, de
exemplu în rolul ocupaţional. Acest lucru ajută individul să se definească, să
păstreze o preocupare pentru un eu stabil şi de calitate. Dezvoltă o opinie stabilă
despre el;
 independenţa relaţiilor personale – dezvoltă relaţii intense cu cilalţi, ceea ce-i va
face să fie mai atenţi la trebuinţele lor;
 creşterea intereselor – pentru studiu, pasiuni, ocupaţie, relaţii cu alţii;
 umanizarea valorilor – stabilesc legături între norme, cerinţe morale şi
evenimentele de viaţă. Conştientizează suportul uman al valorilor şi modul cum
acestea sunt aplicate în societate;
 extinderea ocrotirii – devin mai interesaţi de sprijinirea celor cunoscuţi sau a celor
deprivaţi, care suferă.