Mircea Gh.

Eliade
(28 febr./13 mart. 1907, Bucureşti-22 apr. 1986, Chicago).

Filosof, eseist, profesor, ziarist.

Studii. Licenţiat în filosofie (Bucureşti, 1928); specializare în filosofie
hindusă (Calcutta, 1928-1931); doctor în filosofie (Bucureşti, 1933, cu o teză
despre gândirea şi practica „Yoga”).
Evoluţie socio-profesională. Prof. asociat la Universitatea din
Bucureşti (filosofie, 1933-?). Ataşat cultural la Londra (1940-1941). Ataşat
cultural la Lisabona (10 febr. 1941-13 sept. 1945). Consilier cultural cl. a II-a
în Ministerul Afacerilor Străine; rechemat în Adm. Centrală a acestuia la 10
sept. 1944 (M.O. nr. 228/3 oct. 1944). Stabilit în Franţa (Paris, 1945-1957):
cadru didactic la Şcoala Practică de Înalte Studii (ist. religiilor, 1945-1948) şi
la Univ. Sorbona (ist. religiilor, 1945-1957). Stabilit în SUA (Chicago, din
1957) Profesor la Univ. „Loyola” din Chicago (istoria comparată a religiilor,
1957-?). Cetăţean al SUA (1966-1986). Doctor honoris causa al Universităţii
din Washington (1985). Membru post-mortem al Academiei Române (din
1990).
Activitate legionară. Atras de legionarism în perioada 1933-1938, sub
influenţa prof. Nae Ionescu („noi toţi, discipolii şi colaboratorii lui, eram
solidarizaţi cu concepţiile şi opţiunile politice ale Profesorului”), Mihail
Polihroniade, Alexandru Cristian Tell. În acea perioadă, Eliade a considerat că
Mişcarea Legionară era singura forţă politică de opoziţie ce avea tăria să lupte
împotriva unui regim corupt, instabil, pus în slujba intereselor oligarhice,
preconizând reîntoarcerea comunităţii naţionale la spiritualitatea relegioasă.
Participant la campania electorală desfăşurată de Partidul Totul pentru Ţară
(expresie politică a Mişcării Legionare) în jud. Ialomiţa pentru alegerile
parlamentare din 20-22 dec. 1937, sprijinind candidatura lui Mihail
Polihroniade, v.. În mart. 1938, figura ca încadrat în grupul scriitorilor şi
poeţilor legionari condus de Radu Demetrescu-Gyr. Arestat (iulie 1938) şi
internat în lagărul Miercurea Ciuc pentru atitudini prolegionare (iul.-aug.
1938). Ulterior s-a distanţat de Mişcarea Legionară. Nu a agreat declararea
Statului Naţional Legionar şi intrarea Mişcării Legionare la guvernare (14
sept. 1940-21 ian. 1941), considerând că aceasta ar fi trebuit să rămână doar
„o şcoală de renaştere a spiritului naţional”). În egală măsură, a apreciat
crearea Guvernului Naţional Român în exil de la Viena ca „un act fără rost” şi
a respins cooperarea militară a Mişcării Legionare cu Germania hitleristă, sub
forma Armatei Naţionale de Eliberare.
Citate (referitoare la crezul său legionar):

1
 - „Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluţia creştină a omului
nou; cred în libertate, în personalitate şi în dragoste. De aceea cred în biruinţa
mişcării legionare, într-o Românie mândră şi puternică, într-un stil nou de
viaţă, care va transforma în valori spirituale de universală circulaţie bogăţiile
sufletului românesc”), „Buna Vestire”, Bucureşti, 17 dec. 1937;
- „Suntem contemporanii, norocoşi, ai celei mai semnificative
prefaceri pe care a cunoscut-o România modernă: făurirea unei noi
aristocraţii. Tineretul legionar, odată cu alte miracole realizate prin jertfă, elan
şi voinţă creatoare, a pus temeliile unei elite româneşti care e menită să
schimbe sensul istoriei acestui neam [...] Legionarul nu mai trăieşte la
întâmplare. Viaţa lui are un sens precis şi major: revoluţia creştină, mântuirea
neamului românesc”), „Vremea”, Bucureşti, 23 ian. 1938).
Premii. Premiul I al Societăţii Scriitorilor Români (1937). Premiul
„Bordin” al Academiei Franceze (1977). Legiunea de Onoare franceză (1978).
Propus de Academia Franceză drept candidat la Premiul Nobel pentru
literatură (10 febr. 1980); ulterior, Academia a renunţat la propunere, întrucât
a avut simpatii legionare în tinereţe şi nu s-a dezis niciodată de acestea.
Publicistică: A publicat, între altele, în: „Calendarul” (Bucureşti, febr.
1932-1933), „Iconar” (Cernăuţi, sept. 1935-ian. 1938; articol cu caracter
legionar: Libertate/mart. 1937), „Buna Vestire” (Bucureşti, febr. 1937-febr.
1938; articole cu caracter legionar: O revoluţie creştină/27 iun. 1937, Mitul
Generalului/14 oct. 1937, De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare/ 17 dec.
1937, Prinos de lacrimi şi rugăciuni pentru sfânta jertfă de la
Majadahonda/14 ian. 1938), „Cuvântul” (Bucureşti, 1938; articola cu caracter
legionar: Strigoii/21 ian. 1938), „Vremea” (Bucureşti, 1937-dec. 1938;
articole cu caracter legionar: Ion Moţa şi Vasile Marin/24 ian. 1937,
Comentarii la un jurământ/21 febr. 1937, Noua aristocraţie legionară, 23 ian.
1938, Provincia şi legionarismul/13 febr. 1938), „Sânziana” (Bucureşti, 1937-
1938: Libertate şi creaţie în literatura legionară/29 ian. 1938), „Criterion”
(Bucureşti, 1934-?), „Luceafărul” (Paris, nov. 1948-mai 1949, fondator şi
director), „Revista scriitorilor români” (München), „Buletinul Bibliotecii
Române” (Freiburg), „Îndreptar” (München, dec. 1950-?), „Destin” (Madrid,
1951-1972), „History of Religions” (Chicago, 1957-?, co-editor), „Cuvântul
în Exil” (Freising, iun. 1962-apr. 1967), „Prodromos” (Freiburg, 1964-1968),
„La Destra” (Milano).
Între volumele publicate: Itinerariu spiritual (1927), Maitreyi
(Bucureşti, 1933), Huliganii (1935), Yoga: essai sur les origines de la
mistique indienne (Paris-Bucureşti, 1936; teză de doctorat), B.P. Haşdeu-
Scrieri literare, morale şi politice (Premiul I al SSR, 1937), Salazar şi
revoluţia în Portugalia (Bucureşti, 1942; retrasă din circulaţie „din cauza
2
cuprinsului dăunător bunelor raporturi dintre România şi Naţiunile Unite”, 10
iul. 1945), Traité d'histoire des religions (1949), Le mythe de l'éternel retour
(1949), Noaptea de Sânziene (roman, Bucureşti, 1971), În curte la Dionis
(nuvele, Bucureşti, 1977), 19 trandafiri (roman, 1980), Romanul
adolescentului miop (Bucureşti, 1989, 2004; scris în 1927), Memorii 1907-
1960 (2 vol., Bucureşti, 1993), Jurnal portughez (Bucureşti, 2006; scris în
1942), Jurnal. Pagini regăsite 1959-1962 (2017).

Petre P. Ţuţea
(6 oct. 1902, Boteni, jud. Muscel/Argeş-3 dec. 1991, Bucureşti)

Economist, filosof, eseist.

Studii. Licenţiat în drept (Cluj); doctor în economie politică şi drept
civil (1929).
Evoluţie socio-profesională. Funcţionar la Oficiul de Studii al
Ministerul Industriilor şi Comerţului/Ministerul Economiei Naţionale (1933,
1934-1948) şi la Agenţia economică din Berlin a Ministerului Industriilor şi
Comerţului (1933-1934). Secretar general/director în Direcţia Încurajării
Exportului din Ministerul Economiei Naţionale (sept. 1940-ian. 1941), făcând
parte din diverse delegaţii care au purtat negicieri economice la Berlin şi
Moscova. Director al Oficiului de Studii şi Documentare din Ministerul
Economiei Naţionale (1941-1944). Funcţionar la Direcţia Acordurilor cu
Străinătatea din Ministerul Economiei Naţionale (1944-1948), fiind menţinut
în funcţie după 1945 ca urmare a intervenţiei demnitarului comunist Lucreţiu
Pătrăşcanu.
Activitate legionară. S-a apropiat de Mişcarea Legionară în urma unei
întâlniri cu Corneliu Zelea Codreanu, care a avut loc în tabăra legionară de
muncă de la Carmen Sylva, jud. Constanţa (1935). Membru al Mişcării
Legionare (sept. 1940-?). Şef al cuibului legionar „Nae Ionescu” din
Bucureşti (sept. 1940-ian. 1941). Anchetat după „rebeliunea legionară” (mart.
1941) şi deţinut în lagărul Târgu Jiu (1941).
După 23 aug. 1944, a avut contacte sporadice cu unii fruntaşi
legionari: astfel, în 1945, Nicolae Petraşcu i-a solicitat să intervină pe lângă
Petre Pandrea (cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu) pentru ca un grup de
legionari capturaţi de Securitate în Munţii Ciucaş să nu fie condamnaţi la
moarte,; în 1946, Nicolae Petraşcu şi Valeriu Negulescu i-au cerut părerea cu
privire la atitudinea pe care Mişcarea Legionară trebuia să o adopte după 6
mart. 1945. Arestat (12 aprilie 1948), condamnat la 5 ani închisoare şi deţinut

3
(1948-1953). Arestat (22 decembrie 1956) şi condamnat la 10 ani închisoare
corecţională şi 5 ani degradare civică pentru „uneltire contra ordinii sociale”
(Sent. nr. 241/20 dec. 1957); condamnat (în detenţie) de Tribunalul Militar al
Regiunii a II-a Militare Bucureşti la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare
civică pentru constituirea unei grupări contrarevoluţionare (29 sept. 1959;
recurs respins prin Decizia nr. 540/1959 a Tribunalului Suprem) şi deţinut la
Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari, Aiud (dec. 1956-aug. 1964); în iulie 1964, în
timp ce era deţinut în penitenciarul Aiud, a colaborat la întocmirea volumului
Despre organizaţia legionară, apărut sub egida Colectivulului Cluburilor
Cultural-Educative din penitenciarul Aiud în contextul activităţii de
„autodemascare”; graţiat prin Decr. nr. 411/22 iul. 1964.
Citate (referitoare la crezul său legionar): „Hotărârea fanatică a
legionarului izvorăşte din credinţa lui în victoria finală a neamului românesc
şi dintr-o nouă viziune a României moderne. El nu se serveşte pe sine, ci pe
alţii. Dar, pentru a servi bine, el este obligat să ştie complet şi precis. În toate
domeniile. Să ştie radical. Trecutul îi serveşte fapte şi prea puţine idei. Astfel,
este nevoit să cheltuiască o imensă energie sufletească în acţiuni complicate,
interesante şi obositoare” (Ştiinţă şi putere, „Cuvântul”, Bucureşti, 9 nov.
1940).
Despre Corneliu Zelea Codreanu a afirmat între altele: „Era o
personalitate. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla
lui forţă harismatică; un om cu har [...] Şi Codreanu a avut acest har, a făcut o
mişcare puternică” (Între Dumnezeu şi neamul meu, Bucureşti, 1992).
Decoraţii: Ord. „Coroana României” în grad de Cavaler (1937); Ord.
„Steaua României” în grad de Cavaler (1941); Ord. „Coroana României” în
grad de Ofiţer (1943).
Publicistică: Coautor al Manifstului Revoluţiei Naţionale (Sighişoara,
3 dec. 1935), împreună cu Sorin Pavel, Ion Crăciunel, Nicolae Tatu,
Gheorghe Tite şi Petre Ercuţă, care susţinea necesitatea modernizării statului
şi restabilirea autorităţii sale pe principii naţionaliste.
A publicat în: „Stânga” (Bucureşti, cu pseudonim literar Petre
Boteanu), „Cuvântul” (Bucureşti, 1938-1941; articole cu caracter legionar:
Negociatorul legionar/30 oct. 1940; Întreprinzătorul în regimul legionar/4
nov. 1940). Între volumele publicate: Între Dumnezeu şi neamul meu
(Bucureşti, 1992), Bătrâneţea şi alte texte filosofice (Bucureşti, 1992), 321 de
vorbe memorabile (Bucureşti, 1993), Nelinişti metafizice (Bucureşti, 1994),
Filosofia nuanţelor (Iaşi, 1995), Scrieri filosofice (vol. I, Bucureşti, 2005; vol.
II, Bucureşti, 2006).
Înmormântat în Boteni, jud. Argeş.

4
5