KOSTAS KOUTSOURELIS

Aer august
și alte poezii

Copertă: Christos Bokoros

Traducere din limba greaca:

Angela Bratsou și Stavros Deligiorgis

Poetul si eseistul KOSTAS KOUTSOURELIS s-a născut în 1967 în Atena. A studiat drept și
traductologie în Grecia și apoi în Germania, unde a trăit mulți ani. A publicat poezie, lucrări
pentru scenă, eseuri și studii. Traducerile sale includ opere de Shakespeare, Novalis, Rilke,
Kafka, Gottfried Behn, Octavio Paz, et al. Eseurile sale de critică se adresează mai multor
teme din literatura și gîndirea universală. A scris libretele pentrul operele de cameră
Michelangelo la Roma, (2013), prezentat la Muzeul Benaki pe muzica lui Filippos Tsalahouris;
și Ioana d'Arc (2017), pe muzica lui Filippos Tsalahouris. În martie 2017 a avut loc prima
prezentare lui Ikaros, o lucrare pentru voci și orchestră, muzică de Spiros Makarounas. În
2015 a prezentat monologul dramatic Scrisoare către Odysseus Elytis, în sala de concerte a
Palatului Muzicii / Megaro Mousikis din Atena. În 2010 a reprezentat poezia greacă în
Westfalia, Germania, la evenimentul „Ruhr - Capitala europeană a culturii“. A predat cursuri
de scriere creativă la Fundația Sinopoulos și de traducere literară la EKEMEL (Centrul
European pentru Literatură și Traducere), la Universitatea din Atena, și la Institutul Goethe.

Premii: Premiul Lambros Porfiras al Academiei din Atena (2013),

Premiul Aris Alexandrou (2012),

Premiul pentru traduceri literare din limba germană (2012).

Director al revistei de cultură și literatură Neo Planodion.

 Η άλλη πλευρά της σελίδας

   
Το μεσημέρι στυφό  νωχελικό
   Τα πλήκτρα χτυπούν και συρίζουν
   Σέρνοντας τόξα και πληγές στη σελίδα

   Επάνω στο γκρίζο ανήμπορες

   Μ' αχνό κι απροσήγορο χτύπο
   Ανασαίνουνε ξέπνοα οι φράσεις

   Ώσπου έξαφνα απλώνει το βλέμμα κι ανοίγεται

   Πέρα απ' του χρόνου τις λόχμες
   Σε αόρατη κοίτη γλιστρώντας

   Κι απ' τις όχθες του στήθους δειλά

   Τα δάχτυλα ξεσηκώνουν τους στίχους
   Που ένας ακοίμητος φρουρός συλλαβίζει

   Ποιος ο φρουρός  ποιος ο θεός

   Που τα λόγια μας γνέθει  ποιος κατοικεί
   Στην άλλη πλευρά της σελίδας

   Κι όταν ξυπνώ αμέτοχος κι άυλος

   Στην πλησμονή των ωρών  πως πέρασαν
   Στιγμές ατέλειωτες μου λέει το ρολόι

   Κι ούτε φωνές ή σιωπές ή σκιρτήματα

   Η ακοή δεν συλλέγει  κι ούτε χρώμα κανένα
   Τα μάτια δεν βλέπουν τώρα ξανά

   Μόνο ίσκιους και κομμάτια από λέξεις

   Που ήρθαν και σπείραν μπροστά μου
   Χέρια άγνωστα πια

Cealaltă parte a paginii

Amiaza, acruie și indolentă.

   Tastele lovesc și fâșie,
   Târând arce și leziuni pe pagină.

   În acest gri neputincioase

   Cu slabă implacabilă bătaie
   Respiră frazele gâfâind

   Până când brusc se extinde privirea

   Și se deschide dincolo de al vremii
Hățiș pe o albie nevăzută alunecănd

   Și de pe marginile sânului degetele

   Timid desprind versurile pe care
   O strajă trează silabisește

   Care e paznicul care e zeul

   Care cuvintele noastre le toarce cine
   Locuiește pe a paginii cealaltă parte

   Iar când mă trezesc neimplicat și ireal

   În deplinătatea orelor trecute ceasul
   Îmi spune că au trecut clipe nesfărșite
    
   Și nici strigăte sau tăceri nici tresărări
   Auzul nu adună ochii mei din nou nu
vad, sunt orbi
    și nu deosebesc nici o culoare

   Doar umbre și tranșe de cuvinte

   Care au sosit și au semănat în fața mea
   Mâini de acum chiar necunoscute

ΑΝΙΑ

Είναι οι ώρες αιχμές που κεντούν

   Και ραμφίζουν τη σάρκα  μα ανάμεσα
   Σ' ό,τι διχάζει το παρόν απ' του νου τις αχνές
   Ψευδαισθήσεις  σαν τη σκουριά της βροχής
   Στάλα τη στάλα θρυμματίζονται οι σκέψεις

   Ασθμαίνουν οι λέξεις   βουβαίνεται

   Η αφή   ιδρώνουν μελάνι οι σελίδες
   Και ξέπνοοι πνίγονται στο άναρθρο οι στίχοι
   Ανέχειες καινούργιες και παλιές πλησμονές
   Με μια γεύση ολοσκότεινη βάφουν τα χείλη
 Ennui

   Sunt orele ascuțituri ce înțeapă

   Și sfășie carnea dar printre
   Ceea ce separă prezentul de ale minții slabe
   Halucinări precum rugina ploii
   Pic cu pic gândul fărâmițând

   Pufuie cuvintele amuțește

   Atingerea foile transpiră atrament
   Și fără suflu stihuri se îneacă în bâlbâit
   Carențe noi și vechi excese gustul
   De sumbră beznă buzele au vopsit

1
 ΑΕΡΑΣ ΑΥΓΟΥΣΤΟΣ. Τα νυσταγμένα φύλλα
  κρατιούνται δύσκολα απ' τον ώμο του νοτιά.
 Πέρα η οσμή της θάλασσας, η ανατριχίλα

 ενός μοτέρ που σφύζει στα ρηχά.

  Από ψηλά του ήλιου η λοσιόν
 λούζει λαγόνες και μηρούς χυμένους χάμω,

 χαμένα βήματα παντού πάνω στην άμμο,

  μάτια μισόκλειστα, ιαχές γυμνές παιδιών.
 Αέρας αύγουστος. Στην προσμονή της δύσης

  γαλάζια γάζα ο ορίζοντας τυλίγει το γκαζόν.

  Μια σαύρα, αθέατη, μες στου φωτός τον γάμο,
 έρπει προς τη γαλήνη μιας σκιάς.

 Από τις στρόφιγγες του μπαρ στάζουν ειδήσεις:

  Ευρώπη. Τρίτη Χιλιετία. Ελλάς.
 Μιας αγνοούμενης ζωής ανταποκρίσεις.

 Αέρας αύγουστος. Αέρας της φωτιάς.

VÂNT AUGUST. Frunzele ce trag a somn

   se țin cu greu pe umărul austrului.
În depărtări, izul mării, frison

al unui motor pulsând în ape neadânci.

De sus, loțiunea soarelui
scaldă șolduri și coapse revărsate jos,
 
pași pierduți peste tot pe nisip,
   οchi semi-închiși, chiote goale de copii.
Vânt august. În așteptarea unui apus

orizontul se înfășoară pe gazon tifon albastru.

   O șopârlă, nevăzută, în orgia luminii
șerpuiește spre calmul unei umbre.

Din cepurile barului picură știri:

Europa. Mileniul al 3 lea. Ellada.
Unei vieți pierdute reportaje.

Vânt august. Vânt de urgie.