In opinia mea, poezia ,,Rondelul rozelor ce mor’’ ofera muzicalitate cititorului prin

arta poetica: Rozele sunt un simbol, o mireasma vie ce pastreaza amintirea

petalelor moi, a ceea ce erau trandafirii inainte sa se ofileasca si sa-si piarda
parfumul dulce, amintire care accentueaza sentimentul ce prevesteste iminenta
mortii: E vremea rozelor ce mor. Repetitia verbului la prezent ,,mor’’ reprezinta
impactul pe care imaginile vizuale si olfactive il creeaza asupra noastra, unde pana
si niste flori atat de simple simt cum ,,mor in gradini, si mor si-n mine’’, secventa
unde se poate face asocierea sfarsitului cu cea a fiintei umana. Rozele si omul
simt apropierea mortii, unde trandafirii se pot confunda cu fiinte umane, iar
oamenii cu rozele: S-au fost atat de viata pline,/Si azi se sting asa usor.’’