am obosit și nu făcând un domn

cu spini de trandafir pe frunte și-n păr

am obosit să fac spini însângerați
ce nu mai știu să înflorească în fiecare primăvară
iar eu am obosit nu pictând fiecare floare
cu câte o petală moartă...
mă rog să învii, să te renaști, să te aperi
însă am obosit să le tot rup câte o petală
câte o frunză și chiar câțiva spini
să-i înfig în carne, să-i fac de sânge;
e noapte târziu și o lalea e la presat de două săptămâni
și câteva zile peste care nu ne-am ofilit
sau rupt sau înfipt, ori pictând…
am obosit, așteptând o floare moartă
să îmi dea viață cum un trandafir alb
e pătat de câteva picături din degete
și el e roșu, eu sunt un trandafir roșu
ce a așteptat să fie atins de un pictor
stângaci chiar, amator sau mincinos:
nu sunt artist dar mă prefac că în tot acest timp,
nu plantez niciun trandafir alb
și nu îl ud de fiecare dată când e soare
iar azi nu-l rup căci s-a ofilit prea tare
și nici nu plâng când îl sfărâm în palme
dar zâmbesc pentru că te-am mințit:
iubesc să am grijă de trandafiri
și rupându-i cum faci tu, un artist obosit
încep să mă urăsc puțin,
să te iubesc mai mult.

23:51
19.03.2019