”Fantana dintre plopi”

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,

academician și om politic român .” Fantana dintre plopi ” a fost publicata in 1928,
in volumul ”Hanu Ancutei ”, care este a patra povestire dintre cele noua povestiri
spuse de feluriti drumeti care poposesc la han.

Opera ”Fantana dintre plopi” apartine genului epic deoarece autorul isi
exprima in mod indirect ideile si sentimentele , prin intermediul actiunii si al
personajelor. Ca si specie literara ” Fantana dintre plopi ” este o povestire in rama .

Povestirea in rama este o specie a genului epic , care se naste odata cu

multiplicarea nucleelor narative , cand un personaj al povestiri principale spune o
istorisire proprie, devenind el însuși narator.

Fantana dintre plopi este o povestire in rama deoarece: sunt prezenti mai
multi povestitori care doresc sa istoriseasca intamplari nemaiauzite, accentul cade
pe actiune si nu pe personaje, sunt indicate reperele spatio-temporale ( locul ” in
Hanul Ancutei” si timpul "acum doua zeci si cinci de ani").

Valoarea simbolică a hanului este aceea a unui centru al lumii, loc de

întâlnire a diferitelor destine şi poveşti ale unor oameni din diverse straturi
sociale. Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolică a graniţelor între lumea
realului şi lumea povestirii. El este cadrul unora dintre întâmplările relatate şi are
chiar rolul unui personaj ce rezonează la trăirile povestitorilor: „îl simţise şi hanul -
căci se înfiora prelung".

A patra povestire, “Fantana dintre plopi”, are ca temă iubirea tragica,

materializata prin suferintă si sacriciu in numele dragostei.

Titlul are conotaţii erotice, vitale şi tanatice(referitor la moarte): plopii,

arbori funeşti (care aduc moarte) inconjoară o fantana, simbol al vietii, fertilitatii
in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .

Rama prezintă imaginea hanului sub lumina aurie a soarelui în asfinţit şi pe

Ancuţa, care aprinde focul în vatra magică, pregătind cadrul unei noi poveşti.

Protagonistul povestirii “Fantana dintre plopi” este Neculai Isac, căpitanul

de mazili de la Bălăbănești, din ținutul Tutovei.

Neculai Isac e personajul narator, el relateaza intamplarea din perspectiva

tanarului nestiutor, dar insoteste povestirea de analiza faptelor si condamnarea
intamplarilor: “Eram un om buiac si ticalos”(autocaracterizare).

Are defectele specifice varstei: naivitatea si lipsa de experienta. Portretul

fizic al maturului e realizat prin redarea vestimentatiei, ce reflecta satutul sau
social: avea rand nobiliar, era mazil. De abia la sfarsit isi intelege vina.

Marga e o eroina tragica, un personaj exemplar, simbolic, deoarece e

capabila sa se jertfeasca pentru a-l salva pe barbatul iubit. E personajul
romantic(exceptional in situatii exceptionale). Initial e umila, se supune cetei de
tigani, dar la sfarsit ea se dovedeste capabila de gesturi superioare (evolueaza).

Ca in orice povestire, conflictul predominant este cel exterior, manifestat

intre protagonist si tigani. Exista totusi un conflict interior al Margai: aceasta are
de ales intre iubirea fata de Isac si datoria fata de familie.

Actiunea are un ritm alert, desfasurandu-se pe momentele subiectului.

In expozitiune, Neculai Isac duce vinuri în ţinutul Sucevei şi face popas la

Hanu Ancuţei. Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, întâlneşte un grup de
ţigani care se scaldă. E întâmpinat de Hasanache, un bătrân cerşetor, care o alungă
fără succes din calea boierului pe Marga, o ţigăncuşă de optsprezece ani.

In intriga, Niculai Isac este tulburat de frumuseţea fetei şi le dă celor doi

câte un ban de argint.

In desfasurarea actiunii, fata îl caută la han a doua zi pe Niculai Isac pentru

a-i arăta ciuboţelele cumpărate cu banul primit. Apoi tinerii petrec o noapte la
fântâna dintre plopi şi îşi promit o nouă întâlnire de dragoste la întoarcerea lui de
la Paşcani, unde trebuia să-şi vândă marfa. A doua întâlnire la fântână are un final
tragic. Îndrăgostită, fata îi mărturiseşte că Hasanache o trimisese la han ca să-l
seducă, iar planul era ca ţiganii să-l omoare şi sa-i ia banii de pe marfă.

In punctul culminant , fata deşi este conştientă că o vor omorî pentru că i-a
trădat, îl avertizează pe Isac asupra pericolului. Tânărul fuge călare, scapă cu viaţă,
dar o prăjină aruncată de urmăritori îi scoate un ochi.

In deznodamant, Isac, revine la fântâna dintre plopi , insoţit cu făclii de

cărăuşii de la han care auziseră strigătele sale, unde sângele proaspăt de pe
colacul de piatră este semnul că fata fusese ucisă cu cruzime şi aruncată în
fântână. Neculai Isac este personajul principal al acestei opere .Este caracterizat
direct de comisul Ionita „pentru o muiere care ii era draga isi punea totdeauna
capul”, fapt ce reda latura romantica a lui Isac .

In concluzie, „Fântâna dintre plopi” este povestire deoarece este o

naraţiune subiectivizată, relatarea se face din unghiul naratorului, implicat ca
protagonist al întâmplării. Este o poveste de dragoste din tinereţe care are ca scop
reînvierea unei lumi apuse. Accentul este pus pe întâmplări şi situaţii, de unde
caracterul etic al povestirii.