măcar ți-amintești ultima lecție, chiar dacă ți-a displăcut

așa cum vezi chipul unei persoane moarte, și ai iubit

privești iluzii, câteva cifre, câteva litere... un ochi, o voce

auzi repetându-te la nesfârșit, ne/înțelegând niște litere

dar ți-amintești prima lecție? prima poezie, primul vers care ți-au plăcut

așa cum revezi omul pe care l-ai iubit?

nu-l mai privești...versul, nu reciți nimic... nici bine te-am regăsit

nu mai auzi decât ultima lecție, și nu mai vezi decât foaia goală.

nu-ți mai amintești decât că ai uitat totul,

că ai orbit precum ochii unui mort,

dar există acel clopoțel... trezește-te, e doar una clinică

dă înapoi, dă pagina, învață din nou ce ai uitat...

greșește viața asta, mori iarăși! foaia e tot goală.

— ni se recomandă moartea clinică