Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
SUMAR
1. Cadru de definiţie. 1.1. Abordare sintactico-semantică
2. Tipuri de atribut
2.1. Atribut adjectival
2.2. Atribut substantival
2.3. Atribut pronominal
2.4. Atribut verbal
2.5. Atribut adverbial
2.6. Atribut interjecțional
2.7. Atributiva
3. Manifestarea relației de dependență
3.1. Recțiunea
3.2. Prin conectori (jonctive)
3.3. Acordul
4. APOZIȚIA
Bibliografie
REFLECȚIE : Menționați 1 motiv pro-Atribut/ Apoziție- teorie gramaticală
și aplicație comunicativ-pragmatică – pentru prezența în enunț/rolul în
mesaj
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
1. CADRU DE DEFINIŢIE.1.1 Abordare sintactico-semantică
Atributul=component sintactic al GN, adjunct al centrului nominal, de obicei un substantiv
regent (ne)articulat
• Regentul substantiv comun admite o gamă variată de determinative atributivi (Asp:
„livada de vișini”; AsD: „dăruirea de rechizite copiilor”; AsG: „cartea elevului”; Aa: „carte
prețioasă”; ApG: „poemele acestuia”; Apprep: „apropierea de noi”; ApD: „conferirea de
medalii celorlalți”; „brațele-i deschise”; Aadv.: „apartamentul de deasupra”; „întoarcerea
acolo”; Avb: „cartea de colorat”; Ainterj: „ritmul tic-tac”) față de regenții substantiv
propriu, pronume, numeral (Aadj: „Mircea însuși”; „el însuși”; Aadv: „acela de sus”; Avb:
„acela de colorat”; Apprep: „doi dintre ei” etc.)
• Atributele se grupează în funcție de clasa lexico-gramaticală, inventariindu-se următoarele
tipuri de atribute: substantivale, adjectivale, pronominale, adverbiale și, adăugăm,
interjecționale. La nivelul frazei, atributive relative și conjuncționale.
• Atributele pot avea roluri semantice de: calificare (exprimate prin adjective, substantive
precedate de prepoziții), cuantificare (exprimate prin adjective nehotărâte, numerale cu
valoare adjectivală), de categorizare/ clasare (exprimate prin adjective, substantive
precedate de prepoziții) sau roluri actanțiale: Posesor („copilul lui”), Agent („intrarea ta la
facultate”, Pacient, Beneficiar, Experimentator („iubirea mea” etc.
• În funcţie de gradul de dependență față de centru, atributul poate fi neizolat, restrictiv
(adică atributul descriptiv) sau izolat, marcat în scris prin semne de punctuație (virgulă
sau două puncte), nerestrictiv (adică atributul explicativ sau apoziția, evidențiem noi).
• În funcție de exprimare, se constată apropieri între atribut și numele predicativ: „carte
interesantă” vs. „carte e interesantă”
• Atributul admite repetarea prin coordonare: „carte interesantă, aleasă și recomandată”,
precum și extinderea prin apoziționare: „carte beletristică, adică de poezii, de povești și
comedii”)
• ÎNTREBĂRI puse regentului nominal: care? ce fel de? al, a, ai ale cui? cui?=doar
pentru tributul în D; sens posesiv=al cui+formă de D pentru ApD/Dposesiv
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
2. TIPOLOGIE (I). 2.1. ATRIBUT ADJECTIVAL
1. Aadj=exprimate prin:
• adjective propriu-zise:
• „om corect”; „haine noi”; „om mișel”;
• locuțiuni adjectivale:
• „lucru de doi bani”(=„neînsemenat”); „om de nimic”(=„netrebnic, mișel”); „om
cu stea în frunte” (=„ales”)
• adjective provenite din alte părți de vorbire prin conversiune
(adjectivizare):
• din numeral/ loc.nr.: doi prieteni; al doilea cal;
• din pronume/ loc.pron.: omul însuși; cartea mea; acel copil; niciun caiet;
• din verb, participiu/ gerunziu: „frunze căzute”, „lebădă murindă”;
• adjective invariabile provenite din:
• substantiv: „câini mai bărbați”; „lumină fecioară”;
• adverb: „om bine”; „triunghiuri asemenea”; „haine gata”;
• interjecție: „halal om”;
• prepoziție: „la cireșe” („la”=„multe”, adj. nehot. cantitativ) ;
• adjective nehotărâte invariabile:
• „alde Popescu”, „niscai(va) cozonac”, „niște pâine”