1.

Principiul morfosintactic

2. Unităţi sintactice: cuvântul –

grupul sintactic – enunţul
(propoziţia şi fraza) - ?textul
STRUCTURA
3. Relaţii sintactice: coordonare,
ENUNŢULUI subordonare, apoziţionare,
incidenţă

4. Relaţia morfosintaxă-
semantică-pragmadiscurs
1. PRINCIPIUL MORFOSINTACTIC

GRAMATICA TRADIŢIONALĂ: morfologie și sintaxă

GRAMATICA MODERNĂ: morfosintaxă
• “Sintaxa părţilor de vorbire astfel concepută, include: a) studiul
posibilităţilor şi al restricţiilor combinatorii distincte pentru fiecare parte de
vorbire şi pentru fiecare membru al ei; b) studiul aceloraşi aspecte în
condiţiile determinării contextuale, ale impunerii lor de către anumite
particularităţi ale contextului (GPD, Teorie..., 15-16)

• “Ceea ce caracterizează acest mod nou de abordare a sintaxei părţilor de

vorbire.este viziunea unificatoare între sintaxă şi morfologie, morfologicul
fiind încorporat în sintactic sub forma constrângerilor flexionare exercitate de
un cuvânt asupra cuvintelor vecine. Constrângerile de formă gramaticală
constau fie în impunerea unor particularităţi flexionare identice cu ale
cuvântului care le-a impus - ...acordul gramatical -, fie în impunerea unor
particularităţi de flexiune (caz, mod, articulare) care nu apar în forma
cuvântului care le-a impus -...recţiune.” (GPD, Teorie..., 20)
2. UNITĂȚILE
SINTACTICE

Sistemul limbii: unități și relații

 • LEXICON MENTAL

• CONŢINUT – FORMĂ –
PARTICULARITĂŢI
a.CUVÂNTUL COMBINATORII

• PĂRŢI DE VORBIRE / CLASE

LEXICO-GRAMATICALE /
CATEGORII
1. substantiv
2. articol
3. adjectiv
4. pronume
5. numeral
6. verb
7. adverb
8. prepoziţie
9. conjuncţie
10. interjecţie
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE:
“entităţi/indivizi/obiecte”

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE: gen,

număr, caz
SUBSTANTIV
• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE: se combină cu
articole, adjective, numerale

• PARTICULARITĂŢI INTERCONDIŢIONATE
- [Copil], [copilul], [acest copil], [fiecare copil], [2
copii], [copil simpatic], [Ion]
- [prietenul *(meu)]; [multă apă]; [bunăvoinţă];
[plecarea trenului]; [atenţie (la)]
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: ?

• PARTICULARITĂŢI
MORFOLOGICE: gen, număr, caz

• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
?ARTICOL se combină cu un nume: determinant al
numelui (actualizează numele în
discurs)

[Omul], [un om]

 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: proprietăţi;
restrânge extensiunea unui nume

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE: gen,

număr, caz (acord); grade de intensitate (+/-
comparaţie)
ADJECTIV
• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE: se
combină cu nominal, grad de intensitate, acceptă
complement

student foarte atent la detalii

[[student] [foarte [atent [la detalii]]]]
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE:
? [deictice, intensificatori, cuantificatori,
anafore sintactice, posesor]

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE:
?PRONUME (persoană), (număr), (gen), (caz)

• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
substitute/ determinanţi / variabile
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE:
cantitativ, situativ (numeral cardinal,
numeral ordinal)

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE:
?număr, (gen), (caz)
?NUMERAL
• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
substituie nume/se combină cu nume

[Doi]; [doi oameni]; [primul]; [primul om]

 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: acţiuni,
activităţi, stări, procese, evenimente

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE: mod,

timp, persoană, număr, ?aspect
(punctual/durativ, perfectiv/imperfectiv, iterativ,
prospectiv/incoativ/continuativ/terminativ)
VERB
• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
predicatul enunţării; structurează enunţul; clase
sintactice de verbe
(zerovalente/monovalente/bivalente/trivalente;
tranzitive/intranzitive; personale/impersonale;
predicative/copulative/atributive/auxiliare/moda
le; reflexive/nonreflexive)
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: se
raportează la evenimente, stări, acţiuni,
însuşiri: le situează spaţio-temporal, le
califică, le categorizează, le cuantifică etc.

• PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE:
ADVERB invariabilitate

• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE: intră

în relaţie cu un verb/adjectiv/adverb

a plecat [acolo], [frumos] curgătoare, grozav

de [greu]
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: sens
abstract relaţional

• PARTICULARITĂŢI GRAMATICALE:
invariabilitate

• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE: se
PREPOZIŢIE combină cu un nume/adjectiv/verb/prepoziţie
stabilind relaţii cu alţi constituenţi din enunţ;
impune caz (categoriilor care au caz)

[la] facultate; priceput [la...]; se pricepe

[la...]; de la;
a citi; de scris; L-am văzut pe Ion
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE: sens
abstract procedural: relaţionare propriu-zisă
(complementizatori) sau relaţionare şi un
sens generic (conjuncţii circumstanţiale)

• PARTICULARITĂŢI GRAMATICALE:
CONJUNCŢIE invariabilitate

• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
marchează diverse tipuri de relaţii în cadrul
enunţului

a spus [că...]; a spus asta [când....]; a spus asta

[deşi...]
 • PARTICULARITĂŢI LEXICALE:
sens vag: afecte, senzaţii, suntete

• PARTICULARITĂŢI
GRAMATICALE: invariabilitate
INTERJECŢIE
• PARTICULARITĂŢI SINTACTICE:
integrate sau neintegrate în enunţ

[Vai]!; [Haidem] cu ei la şcoală!

• Grade de prototipicitate

• Caracteristici hibride

• Categorii lexicale / categorii

funcţionale

Clase închise, corp fonetic redus,

fără sens lexical, târziu achiziţionate de nativi
DET, Q, Compl, Conj, Aux, Modal, Flex, Acord,
Mod, Timp, Aspect

• Trăsături: persoană, gen, număr

• Cuvintele prezintă constrângeri și

libertăți combinatorii
 Impune restricţii sintactice:
- numărul de nominale admise (verbe
zerovalente, monovalente, bivalente)
- restricţii de ordonare
Verbul - cazul, clasa morfologică a vecinătăţilor,
combinarea cu o propoziţie
structurează - restricţii prepoziţionale
enunţul în - restricţii conjuncţionale
funcţie de - caracterul facultativ/obligatoriu al vecinătăţilor
disponibilităţile
• Impune restricţii selecţionale (semantice,
sale lexicale): +/- uman, +/- animat, “despre câini”
combinatorii etc.

• Determină organizarea actanţială a

enunţului:
- grila tematică a verbului (roluri tematice)
- poziţii argumentale/nonargumentale;
- argument intern/argument extern
 • Agent
• Experimentator
• Temă
• Pacient
• Instrument
• Forță
Roluri • Locativ
• Țintă
tematice • Destinatar
• Beneficiar
• Sursă, origine
• Timp
• Modalitate
• Scop
• Cauză
Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară
Din arbori toată frunza ce-a fost şi strălucit
Să ne privim trecutul în faţă, liniştit
Când urma lui de umbră începe să ne doară.
b. GRUPUL • Enunțul are o structură ierarhică
• Cuvintele prezintă constrângeri și
SINTACTIC libertăți combinatorii
• Cuvintele proiectează grupuri sintactice

• Grupul sintactic este o structură

formată dintr-un centru/cap lexical sau
funcţional şi elementele dependente
sintactic de el
- GN, GV, GAdj, GAdv,
Gprep, Ginterj
- GDet, GCuant, GCompl,
GConj, GRel, GFlex, GAcord,
GMod, GTimp, GAsp, GGrad
Grupul
sintactic are
o structură
internă
 GN

(Determinant) (Cuantificator) SUBSTANTIV (Modificator) (Posesor)

(Complement)

Copil; copilul; copil simpatic; acest copil simpatic; 2 copii; 2 copii

simpatici; copiii tăi; aceşti 2 copii simpatici ai tăi; plecarea la ţară
 GAj

(Adjunct1) ADJECTIV (Complement) (Adjunct2)

priceput, foarte priceput, foarte priceput la gramatică, foarte priceput uneori

la gramatică; mai bună; şi mai bună; mai bună acum; mai bună ca tine acum;
şi mai bună ca tine acum
 GAv

(Adjunct1) ADVERB (Complement) (Adjunct2)

departe; departe de casă; mai departe de casă; tot mai

departe de casă; mai bine; şi mai bine; mai bine ca tine
azi; şi mai bine decât ieri
 GPrep

GPrep: (Adjunct)[PREPOZIŢIE Complement]

pe masă, de pe masă; deasupra mesei; datorită mamei

 GInterj

INTERJECŢIE (Complement) (Circumstanţial)

Uite-o aici!
 GV
Complement extern [VERB (Complement intern) (Complement
circumstanţial)](Circumstanţial)

El scrie; el scrie o scrisoare; el scrie o scrisoare mamei acum; el

locuieşte în Bucureşti acum

Verbul centru poate fi la o formă finită sau la o formă nonfinită

(infinitiv, gerunziu, supin, participiu)
- formele nonfinite sunt hibride (trăsături verbale + n./adj./adv.)
- pierd trăsăturile flexionare (timp, persoană, număr)
- pierd independenţa discursivă; se încorporează în alte grupuri sintactice
- păstrează doar o parte dintre trăsăturile combinatorii ale verbului la formă finită
- prezintă fenomenul de control
- prezintă fenomenul de ridicare a subiectului
- prezintă ambiguităţi
Reprezentarea grupurilor sintactice

[x [y [z] ] ]
 a) Gramatica tradiţională: propoziţie – frază
(1/2 predicate); principiul corespondenţei
dintre sintaxa propoziţiei şi sintaxa frazei
b) Gramatica structurală: enunț (relații
sintagmatice/paradigmatice)
c) Gramatica generativă: structură ierarhică
c. de constituenți
ENUNŢUL
[Studentul] [citeşte] [cărţi] [acum]
[Cine este student] [citeşte] [cărţi] [acum]
[Cine este student] [citeşte] [ce vrea] [acum]
[Cine este student] [citeşte] [ce vrea] [când vrea]

[Studentul [CITEȘTE[cărți] [acum]]

[Cine este student [CITEȘTE [ce vrea [când vrea]]]]
 Ocurenţă comunicativă structurată,
autonomă sintactic (GFlex) şi semantic
(referenţialitate), servind ca input pentru
performarea actelor de vorbire

a. Căţeii simpatici iubesc pisicile

Definiţie b. Căţeii care sunt simpatici iubesc pisicile din
curte
c. *Căţeii simpatici a iubi pisicile
d. ?Caloriferele simpatice iubesc filmele
e. ?Ronele contice amontesc altimele
 Reprezentarea enunţului

[GNCăţeii simpatici] [GV iubesc [GNpisicile]]

Evoluția
modelelor –
evoluția
reprezentărilor
a. Cursul de sintaxă a limbii române este luni, în amfiteatrul Bălcescu, de la 12.

b. Ea vorbeşte prea repede, iar noi nu putem să luăm cursul de sintaxă

c. Uite un curs foarte greu!

 ✓structurate/nestructurate
✓verbale/nominale
✓complete/eliptice
Clasificarea ✓afirmative/negative
enunţurilor ✓declarative/nondeclarative
(interogative, imperative,
exclamative)
✓vorbire directă/indirectă
 Textele sunt obiecte verbale (scrise sau vorbite),
care, în mintea interpretului, într-o situaţie de
comunicare reală sau asumată, pot fi reunite
într-un întreg conectat şi complet, îndeplinind o
intenţie comunicativă reală sau asumată. (J.
Petöfi, E. Sözer)

“O ocurenţă comunicativă care satisface 7

d. TEXTUL standarde de textualitate: coeziunea, coerenţa,
intenţionalitatea, acceptabilitatea,
informativitatea, situaţionalitatea,
intertextualitatea” (R.A. De Beaugrande şi W.
Dressler)

Textul este un macrosemn lingvistic, care se

constituie şi funcţionează la 3 niveluri: sintactic,
semantic, pragmatic. (Ch. Morris)
 Acum vreo câteva zile umblam grăbit, cu mâinile-n buzunarele canadienei,
printr-un peisaj industrial, trist de-ti venea să plângi, pe undeva pe la
Timpuri Noi. Era foarte frig, deşi soare, abia se ridicase bruma dimineţii de
noiembrie. Mă gândeam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit
strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?" Un BMW masiv, argintiu, oprise
la câţiva paşi în faţa mea, pe marginea şoselei, şi o insă total necunoscută,
cu ochelari negri suiţi pe frunte, îmi zâmbea prin fereastra laterală.

Ismaïl este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare
greutate. Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai tîrziu, graţie
progresului ştiinţei moderne, s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin
syntheză.
 3. RELAŢII
SINTACTICE

a) Coordonare
b) Subordonare
c) Apoziţionare
d) Incidenţă

a. COORDONARE
Se stabileşte între unităţi
sintactice aflate pe acelaşi
nivel ierarhic
(propoziție/frază)
I. Juxtapunere
II. Joncțiune (conjuncţii)
(i) copulativă: şi, ca şi, precum şi, cât şi
(ii) disjunctivă: fie, sau, ori
(iii) adversativă: dar, iar, însă, ci, numai că,
doar că
(iv) conclusivă: deci, aşadar, prin urmare,
carevasăzică, ca atare, în concluzie
• Conjuncţii corelative: sau...sau, ori...ori,
fie...fie, nici...nici, şi...şi,
nu numai...ci şi, atât...cât şi
 (i) Complementizatori: că, să, ca...să
(ii) Conjuncţii (circumstanţiale): dacă, deşi,
însă.......
- conjuncţii corelative: dacă...atunci,
deşi...totuşi
(iii) Relative (pronume, adjective pronominale,
2. SUBORDONARE
adverbe): care, cine, ce, cât, ceea ce, ce fel
de, unde, când, cum
- corelative: cine...acela; acolo...unde
- relative cu antecedent/relative fără
Între unități aflate la antecedent
niveluri diferite
(iv) Prepoziţii (impun caz, număr, articulare)
(v) Caz (GN, GV, Gaj, GAv, Gprep)
(vi) Acord: studentei inteligente, studenţii vin
(vii) Aderenţă: vine repede; total diferit; vrei,
nu vrei
 - Echivalenţă referenţială şi
discursivă
- Bază - apoziţie
- Apare în toate grupurile
3. APOZIŢIONARE
sintactice
- Marcare: juxtapunere;
apozeme (adică, anume);
prozodie
 1. Întrerupere a discursului (completare,
explicaţie)
2. Planuri narative
3. Interjecţiile de adresare şi vocativele
4. INCIDENŢĂ
4. Circumstanţialele metadiscursive
5. Circumstanţialul de modalitate
6. Conectorii pragmatici
 4. RELAŢIA
MORFOSINTAXĂ –
SEMANTICĂ – DISCURS
1. Structura informaţională a enunţului
- Temă –remă
- Tematizarea
- Rematizarea
- Dislocarea la stânga
- Focalizarea (strategii sintactice, fonetice, focalizatori)
- Emfaza

2. Anafora (sintactică/discursivă)

3. Deixisul

4. Modalizarea: epistemică (cogniție – certitudine/posibilitate/probabilitate),

deontică (voliție, necesitate), apreciativ-afectivă (+evidențialitatea)
- mijloace de marcare: sintactice, morfologice, lexicale, intonaţionale

5. Conectorii transfrastici

6. Relaţia dintre structura enunţului şi actul de vorbire performat

7. Fenomene dialogale

8. Fenomene specifice comunicării orale