SPECIILE GENULUI LIRIC
ODA PASTELUL
ODA este specie a genului
liric, formată din strofe cu aceeași
formă și cu aceeași structură
metrică, prin care sunt exprimate
sentimente de admirație, de
venerație, de preamărire față de
divinitate, față de patrie, față de
un ideal, fapte eroice sau
personale etc.
Tipuri de odă:
 religioase
 eroice
 patriotice
 erotice
 triumfale
 ocazionale
Termenul „odă” este de origine
GREACĂ (oide, ”cântec”) și are
înțeles de cântec, poem recitat sau
cântat cu acompaniament de liră,
sau interpretat de cor. Inițial avea
formă fixă.
MEDITAȚIE ELEGIE
PASTELUL este o creație lirică MEDITAȚIA este poezie lirica care ELEGIA specie a genului liric,
descriptivă, aparținând literaturii cuprinde reflectii filosofice asupra lumii caracterizată prin exprimarea unui
culte care, prin intermediul unui si vietii. sentiment de tristețe, de regret de
peisaj, transmite sentimentele eului Se inspira din problemele mari ale melancolie. Sentimente elegiacice
liric contemplator. filosofiei despre univers, divinitate, ce se pot identifica la mai multe
Modul de expunere folosit este suflet, originea, esenta și valoarea vietii, specii ale liricii culte. Elegia este
descrierea. Într-un pastel, dominante binele, frumosul. considerată muza durerii.
sunt imaginile artistice, realizate prin Se cunosc si meditatii in proza. A La începutul poezia este scrisă
figuri de stil, organizate într-o fost cultivata in preromantism si în distih exprimind jalea - distihul
descriere de tip tablou. romatism. Se abordează probleme mari elegiac. Mai târziu a început să
Aceasta poate avea ca temă un legate de existenta omului pe pamint. exprime sentimente complexe.
anotimp, un colț de naturǎ, un Reprezinta o forma superioara a liricii  Elegii filosofice
moment al zilei, un aspect din viața si apare, de obicei, in eopoca de  Elegii eligioase
micilor viețuitoare maturitate a unei literaturi.  Elegii patriotice
etc.
Corespunzatoare bocitului
Termenul „pastel” provine M. Eminescu popular, în care se exprimă un
din artele plastice. La origine acest „La steaua”,„Ce te legeni..”; sentiment de tristete, regrete,
termen desemna un creion colorat, Ion Pillat durere, melancolie.
moale, pentru desen; termenul s-a „Aci sosi pe vremuri” Uneori are un pronuntat caracter
extins, desemnând atât o tehnică meditativ.
artistică de pictură, cât și orice tablou
sau desen executat cu acest fel de M. Eminescu
creioane. „Trecut-au anii”,
„O,ramii”;
Vasile Alecsandri este considerat V.Voiculescu
cel mai mare autor român de „Luminatorul”;
pasteluri: „Sfârșit de toamnă”, O. Goga
„Iarna”, „Miezul iernii”, „Gerul”, „Bătrâni”.
„Viscolul”, „Dimineața” etc.
TRĂSĂTURI ALE ODEI
1. Are o tematică mai
diversificată în comparație cu
imnul, putând fi închinată
divinității, patriei, unui ideal,
unei fapte eroice, unei
personalități etc.
2. Utilizează un ton solemn.
3. Are o formă mai concentrată
de exprimare a sentimentelor.
4. Exprimă sentimente de
admirație, de venerație, de
preamărire.
TRĂSĂTURI ALE PASTELULUI
1. Descrie un tablou de natură.
2. În text predomină imagini
vizuale;
3. Exprimă impresiile și
sentimentele eului liric în legătură
cu peisajul descris.
4. Conține limbaj plastic, predomină
substantivele determinate de
adjective.
TRĂSĂTURI ALE MEDITAȚIEI TRĂSĂTURI ALE ELEGIEI
1. Sentimentele se desprind din din 1. Exprima un sentiment de
transfigurarea artistică a reflecțiilor tristete, regret, durere,
adânci ale creatorului/eului liric melancolie.
legate de probleme fundamentale din 2. Cuprinde deseori elemente
existența umană: viața, moartea, filosofice.
timpul, divinitatea, iubirea, 3. Uneori are un pronuntat
repetabilitatea istoriei, motivul/ lait- caracter meditativ.
motivul: 4. Tonul este tandru, trist,
 Fugit irreparabile tempus melancolic.
(Timpul fuge fără să se mai
întoarcă/ timpul este ireversibil);
 Fortuna labilis (Soarta
schimbătoare);
 Vanitas vanitatum (Deşărtăciunea
deşărtăciunilor);
 Panta rhei (Totul curge nimic nu
rămâne neschimbat).
2. Exprimă o paletă de sentimente:
credință, tăgadă, speranță, tristețe,
jale, dragoste, melancolie, regret etc.
3. Accentul cade pe sentimentele
exprimate și nu pe reflecție
filosofică.
4. Frecvent se începe cu un pretext al
meditaţiei ca în continuare să se
prezinte gîndurile şi sentimentele
poetului faţă de cele înfăţişate.