Moș Mihail se plimbă în jurul nucului din fața casei.

Visează să meșterească
din tulpina lui o sanie deosebită. A așteptat mult timp momentul potrivit pentru a
tăia nucul. El îi promite babei că se apucă de muncă. Fiindcă a venit toamna, iar
copacul s-a uscat, moș Mihail se apucă să-l scoată. Toată ziua se gândește la
săniuță. Își spune că mâine - poimâine o să se apuce de sanie. Timpul trece, dar
moșul așteaptă în continuare ca lemnul să fie gata. Iată că toamna iar venise și baba
îl roagă să-i facă sania, iar de nu o face, îi spune că divorțează. Așa că moșul aduce
nucul în cămăruță și începe să-l cioplească. Iarna trecuse dar moșul nu terminase
sania și nici nu i-o dase lui Niculăieș. Baba îi spune că pleacă de la el și îl lasă
singur. După ce termină sania, curăță dezordinea din ogradă. După asta pleacă la
muncă gândindu-se că baba se va întoarce daca nu s-a măritat.

Proverbul „Cine are o meserie are o moșie '' redă ideea că meseria ne asigură
existența. Cu toții știm că munca la creat pe om, de aceea meseria ne menține nu
numai material, dar și mental. Aceasta este unul dintre motivele pentru care
existăm. Daca nu ne este menit noua să muncim, atunci cine o va face. Apoi, este
socotit cu adevărat bogat, omul care muncește pentru acea bogăție. Soarta fiecăruia
este diferită, de aceea cineva mereu se va afla mai presus. Însă civilizația noastră
s-a bazat și continuă să se bazeze pe muncă, pentru a ne putea construi un viitor.
Pentru a prospera în continuare avem nevoie de un viitor ce tinde spre ideal.
Totodată, moșia este o bogăție. De aceea nu poți avea o moșie fără o meserie, iar
cei ce au o meserie, o au pentru un motiv.