Casa olarului

A agonisit suficienţi bani pentru a-şi vedea visul împlinit, să-şi facă o
minifabrică de ceramică. Şi-a cumpărat toate instrumentele necesare şi s-a apucat de
treabă. „Am angajat cinci oameni şi afacerea mergea ca pe roate. Primeam comenzi
de la oameni vestiţi în acea regiune. Făceam totul — de la vase de bucătărie până la
ghivece pentru flori şi suvenire.” În 2009 a venit acasă definitiv. „Ceva m-a tras aici,
se vede că nu mi-i dat să prind rădăcini în altă parte.” Şi-a cumpărat o casă şi pământ
necesar pentru o fabrică. Doreşte să-şi continue lucrul început în Italia. „Am planuri
mari, să construiesc o fabrică de ceramică, în care oamenii din sat să-şi găsească un
loc de muncă aici, acasă. Cred că vor lucra circa cincizeci de oameni.”
În cadrul acestei fabrici, Vasile vrea să instruiască tinerii, să-i înveţe acest
meşteşug. „Doresc să ducem tradiţia mai departe, fiindcă satul nostru era renumit
prin această îndeletnicire.” Directorul muzeului din satul Hogineşti, Tudor Roşca,
spune că, din cele mai vechi timpuri, olăritul ocupa un loc de frunte în tradiţia satului.
„Acum au mai rămas patru meşteri, care sunt în vârstă. Dacă mor, va pieri emblema
satului. De aceea ar fi foarte bine ca Vasile să-şi împlinească visul. Aşa se va păstra
această îndeletnicire în satul Hogineşti — meşteşugul se va transmite generaţiei
tinere, şi tradiţiile milenare de prelucrare artistică a lutului vor fi cunoscute şi de
nepoţii noştri.”
Vasile Goncear – meşterul din Hogineşti

Satul Hogineşti a fost fondat în anul 1600. În prezent satul Hogineşti şi satul adiacent lui Slobozia formează
comuna Hogineşti. În sat locuiesc circa 2 mii de locuitori. Satul este situat în inima Codrilor Moldovei,
printre dealurile împădurite la 3 km de satul Hîrbovăţ şi vestita mănăstire Hîrbovăţ şi la 12 km de Călăraşi.
Dacă însă porniţi de la Chișinău spre Hogineşti, drumul va ocupa aproximativ 70 km.
Din cele mai vechi timpuri satul Hogineşti a fost unul dintre cele mai renumite centre ceramice din ţară.
Dinastia de ceramişti locali numără nu mai puţin de 10 generaţii de meşteri, care are şi un nume
semnificativ ‒ Goncear. La Muzeul de Etnografie se află expoziţia lucrărilor meşterului Vasile Goncear,
care a murit în anul 1991.
Tatăl însă avea un fiu, pe care-l chema tot Vasile. Căci, numele şi prenumele, precum şi meseria în această
familie se transmit prin ştafetă. Cu toate acestea, ştafeta s-ar fi putut întrerupe, dacă fiul i-ar fi dat ascultare
tatălui său Vasile, care îşi dorea ca fiul său să aleagă o altă cale, să devină un om educat, astfel fiul sau
a încercat ceva cu totul diferit. Urmînd porunca tatălui său, Vasile Jr., a absolvit Colegiul Electromecanic
de la Chișinău, iar apoi Filiala din Kaluga a Universităţii Tehnice de Stat „N. Bauman” de la Moscova,
Specialitatea Electromecanică.
Dar nu i-a fost dat lui Vasile să devină electromecanic, se vede că chemarea sîngelui, tradiţiile familiale şi
talentul manifestat încă în copilărie au făcut ca lucrurile să revină pe făgaşul normal. Astfel, începînd cu
anul 1992, Vasile Goncear Jr. a preluat ştafeta din mîinile tatălui său, şi a devenit, de asemenea, olar. El
a lucrat iniţial în satul său natal Hogineşti, iar odată ce acumulează experienţă şi măiestrie pleacă în Italia,
unde înfiinţează un atelier al său şi începe să-şi cîştige existenţa pentru sine şi familia sa.

Conform spuselor lui Vasile, pentru viaţă le ajungea, iar numărul comenzilor era foarte mare, dar din ce în
ce mai des Vasile îşi reamintea de meleagurile natale şi de ce în ce mai mult se simţea împovărat de faptul
ce caută într-o ţară străină. Şi trebuie să vă spunem că în cei peste aproape 15 ani petrecuţi in Italia, Vasile
a însuşit tot ce e mai progresiv în ceramica din lume, a devenit cunoscut în lume, se bucura de stima şi
respectul colegilor şi cîştiga destul de bine. Cu toate acestea se simţea străin pe acest meleag. Astfel
Vasile, cu soţia sa Angela şi cei doi copii ai lor, au început încă din anul 2005 să se pregătească de
reîntoarcerea acasă, iar în anul 2009 au revenit definitiv la Hogineşti. Din Italia, Vasile a adus o mulţime
de echipamente, în primul rînd un cuptor pentru ardere electric şi a început să prindă rădăcini pe pămîntul
natal. Pentru început a răscumpărat din comună 3 hectare de pămînt şi o casă pe jumătate ruinată,
desfăşurînd o activitate cu adevărat fructuoasă.
Cînd vorbeşti cu Vasile, te uimeşte în primul energia debordantă şi motivaţia lui. Totul la el e planificat,
totul este făcut cu un anume scop, de parcă acest om într-adevăr ştie să privească în viitor. Dar cel mai
surprinzător este faptul că începi să crezi, că anume aşa şi va fi, e nevoie doar să te uiţi în jur şi să vezi
ce a fost făcut în ultimii 3 ani. Iar aceasta este şi casa restaurată, la primul etaj al căreia este situat depozitul
producţiei finite, expoziţia şi sala de vînzare, un muzeu mic al familiei, atelierul şi încă un semidepozit, un
număr mare de produse ceramice, pur şi simplu eşti uimit de diversitate şi abundenţă.
În faţa casei Vasile a pregătit un teren, unde intenţionează să organizeze în a treia duminică a lunii iulie
Iarmarocul-Tîrg al olarilor din Republica Moldova, primul a avut deja loc în anul 2011, iar de la cel de-al
doilea din 2012, sperăm să vă prezentăm un reportaj. Dar şi asta nu e tot – în atelierul şi magazinul familiei
Goncear vin turişti din toată lumea iar, cel mai important, e că nu e zi să nu vină clase de copiii din întreaga
Moldovă. Copii vin aici, ca să participe la lecţiile organizate de Vasile, pe care le oferă tuturor doritorilor.
Această plăcere nu costă foarte mult, durează o asemenea lecţie două ore şi fiecare dintre copiii poate
atinge cu mîinile sale roata olarului, lutul umed şi maleabil şi să urmărească cu admiraţie cum el sub mîinile
lor îşi schimbă forma şi începe să se transforme în ceva conştientizat şi minunat. Ar trebui să vedeţi cu ce
ochi urmăresc aceşti copii procesul de transformare a materialului fără formă într-un obiect al creaţiei
mîinilor omului pentru a înţelege, iată acesta este motivul principal pentru care meşterul olar din Hogineşti
a revenit în Patrie.
Dar planurile lui Vasile Goncear nu se opresc nici aici, vrea să facă din satul Hogineşti unul dintre centrele
turistice ale ţării, iar începutul a fost deja pus ‒ satul are emblema sa proprie, stema sa şi steagul său, şi,
desigur, pe ele este reprezentat un ulcior de lut. Acest lucru este cu atît mai mult posibil, căci satul se află
chiar lîngă cele patru mănăstiri renumite din raionul Călăraşi şi o altă destinaţie turistică − satul Palanca,
unde anual vin pelerini şi turişti din Moldova şi din străinătate. Aşa încît satul Hogineşti va fi atracţie turistică
de nivel european, putem să nu avem dubii în acest sens.