Soacra cu trei nurori

dramatizare după Ion Creangă

Personaje :
Povestitor –Maxim Codrean
Soacra-Botnari Valeria
Feciorul cel mare-Rîmari Vasile
Feciorul cel mijlociu-Motelica Nikita
Feciorul cel mic-Musteață Sorin
Nora cea mare- Pușcaș Mădălina
Nora cea mijlocie-Frecăuțan Iuliana
Nora cea mica-Perju Mihaela
Cuscrul-Pojiță Ivan
Cuscra-Plotnic Elena
PARTEA I
În casă se află o masă cu trei scăunele, un foc mic deasupra căruia fierbe pe pirostrii într-un
tuci mic o mămăligă.
(Soacra și fiii cei mari poartă haine cu motive populare, fiul cel mic este îmbrăcat modern și
are o pieptănătura gen ‘’ creasta de cocoș’’.)
Povestitorul: O fost la noi în sat odată,
O soacră foarte-ngâmfată.
Lacomă după avere,
Da şi bună, pă şâdere.
Şi-o fost soacră de tri ori,
C-o avut şi tri feciori
Şi tăt atâtea nurori.
Primii doi s-o însurat,
Cum baba o comandat:
Nici tânere, nici batrâne,
Nici grase, nici uscățive.
Le-o cătat încolo-ncoace
Şi supuse şi robace.
Soacra (vorbind singură) _Bine că au fost terminate casele pentru feciorii mei. Dar nu voi
orândui nimica pentru împărțeală până ce n-oi muri. Mi-oi însura feciorii și-i voi ține
pe toți lângă mine, în casa bătrânească, să mă ajute la treabă.. Așa, voi supraveghea
nurorile , le-oi pune la lucru și nu le-oi lăsa nici un pas a ieși din casă în lipsa feciorilor
mei. Soacra mea...fie-i țărâna ușoară! așa a făcut cu mine.
Feciorul cel mare: - M-ai chemat, mămucă?
Soacra: - Da, te-am chemat să-ți dau o veste bună. M-am gândit că ar fi vremea să te însori și
ți-am găsit o fată după placul meu. N-a fost ușor s-o găsesc. Am umblat prin 5 sate. E
drept că nu-i prea tânără, dar e robace și supusă.
Feciorul cel mare: Bine, mămucă, ei voi face cum dorești și n-oi ieși din hotărârea dumitale.
(Ies amândoi și urmează nunta. Se va face un dans popular, mirii fiind în centrul atenției)

PARTEA a II - a
Soacra: - Iată ce m-am gândit eu noro, că poți lucra nopțile. Când te-i sătura de strunjit pene,
vei pisa mălai, Acum, deodată, până te-i mai odihni, să termini până mâini dimineață
de tors și de pisat mălaiul.Eu mă las puțin, că mi-o trecut ciolanu peste ciolan cu nun-
ta voastră. Dar tu să știi că eu dorm iepurește și pe lângă iști doi ochi, mai am unul la
la ceafă care șade purure deschis și cu care văd și ziua și noaptea! Ai înțeles ce ți-am
spus?
Nora cea mare: - Da, mămucă, numai ceva de mâncare...
Soacra: - De mâncare? O ceapă, un usturoi și o bucată de mămăligă rece e destul pentru o ne-
vastă tânără ca tine! (se întinde pe pat și se culcă)
Povestitorul: Şi după cum v-aţi aşteptat,
Soacra-ndată s-o culcat.
Pă când soacra horăia,
Nurora migăia,
Tăt cu grija soacră-sa.
Da colo cătă zori de zi,
Somnul tăt o doborî.
Nora cea mare: -Vai, ce somn îmi este și cât de obosită sunt! Am strunjit penele, am pisat
mălaiul, dar mai am de gătat curețenia și nu-mi mai pot ține ochii deschiși! dacă mă
culc, mă vede soacra șți va zice că-s leneșă. Ia să mă spăl cu puțină apă rece, poate îmi
va trece somnul. (Se spală și se apucă de curățenie. Peste puțin timp, soacra se trezește)
Soacra: (făcând tărăboi) – Scoală leneșo, că ai dormit destul! Ia arată-mi, ce-ai lucrat după ce
m-am culcat eu?
Nora cea mare : - Iartă-mă, mamă soacră, am făcut tot ce mi-ai spus, doar curățenia n-am
terminat-o, și m-a doborât somnul.
Soacra: - Lasă, nu te mai văicări, du-te la grajd și vezi ce-i de lucru pe-acolo! Spune fiului cel
mijlociu să vie, că am o vorbă să-i spun.

(Nora pleacă și intră fiul cel mijlociu)

Fiul cel mijlociu: - Am venit, mămuco! De ce m-ai chemat?
Soacra: Te-am chemat să-ți spui că ți-a venit și ție vremea să te însori și ți-am găsit o fată
după placul meu. E mai bătrână ca tine cu câțiva ani, dar foc de harnică.
Fiul cel mijlociu: - Bine mămuco că te-ai gândit dumneata! Eu, cu atâta treabă, tot n-aș fi a-
vut timp să-mi caut o nevastă pe placul dumitale. Voi face cum ai hotărât!
(Ies amândoi și urmează nunta. Se face un dans popular, mirii fiind în centrul atenției)
PARTEA a III - a
Soacra : - Iată-mă cu două nurori harnice care nu ies din vorba mea.Se tem de ochiul meu din
ceafă, că nu le prea merge mintea, dar e mai bine așa. Acum, numai am decât să găsesc
tot o fată și pentru feciorul meu cel mic.
Feciorul cel mic (intrând cu o fată) – Săru’ mâna, mămuco! Am sosit și noi.
Povestitorul: Da nu-i totdeauna cum gândeşti,
Să-ntâmplă şi cum nimereşti.
Cel mai mic s-o însurat,
Nevastă el ş-o cătat.
 Babii nu i-o fost pă plac,
Îşi smulge părul din cap.
Da feciorului îi place,
Pace bună, n-ai ce-i face.
Baba, după obicei,
Când îi sară, vrei nu vrei,
Nurorile le zoreşte,
Ea să culcă, iepureşte.
Soacra :  -Au ,au , au copilul meu !!!
Este oare ce văd eu_ !!!
Da’ unde te-a găsit asta ?
Asta ţi-este, mă, nevasta ?
Fiul cel mic : -Nici vorbă că m-a găsit!
Eu o lună n-am dormit.
Am umblat şi-am căutat,
Şapte sate am umblat
Am cernut şi am ales,
Pân la urmă, am cules:
Ea este mireasa mea!
Soacra: ,, Ea este mireasa mea…,, (zice soacra încet…)
Fiul cel mic: - M-am gândit să nu te ostenești prea tare cu atâta alergat.
Soacra : -Tu ți-ai luat-o, tu să traiești cu ea ! (Printre lacrimi) : Te-am crescut ca pe o floare
și tu...., și tu...., tu îmi faci asta ...?.D’apoi, nu trebuia să-ți cauți, că ți-am găsit eu
una de pe la noi, harnică ca și cumnatele tale.
Fiul cel mic: - Și ea e harnică, am văzut-o cu ochii mei lucrând.
Soacra: - Da’ , poate n-are zestre.
Nora cea mică: - Nu vă faceți griji de zestre, că părinții mei mi-or da mai mult decât aveți loc
unde să le puneți.
Soacra: - D’apoi, știu eu ce să zic?
Fiul cel mic: - Nu mai ai ce zice, mămuco! Hotărârea mea e luată și în curând vom face
nunta.
( Se face un dans popular.Mirii dansează cu nuntașii)

PARTEA a IV - a
Cuscra : - Cuscră dragă, acu, după nunta aceasta frumoasă, ni-i vremea de mers acasă. Îți lă-
saăm fata noastră în grijă și sperăm să fie fericită.
Cuscru : - Noi vom mai trece pe-aici și, dacă vrei să-ți aducem ceva, dă-ne de știre.
Soacra : - Nu vă faceți griji ! Fata voastră va fi la mine ca o prințesă. Mâncare bună se găsește
iar de lucru nu va fi cine știe ce, că le-oi face eu pe toate.
Cuscru : -Rămâi cu bine soacră !
Soacra : - Drum bun s-aveți ! (Cuscrii pleacă)
PARTEA a V -a
Soacra (către nurori) : Sper că știți ce-aveți de lucru. Veți face ca de-obicei tot ce v-am spus.
Acum sunteți trei nurori și vreau ca până mâine dimineață toate să fie făcute. Eu mă
Eu mă duc acum să mă culc, dar voi, nu uitațic că și așa văd totul !
Nora cea mare (spre nora cea mică) : - Da nu te codi, că mămuca ne vede...
Nora cea mică: - Cum? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e asta? Noi să lucrăm și ea să
doarmă? Dragele mele, la mine, la mămuca și la tătuca, nu prea era așa... Când era de
muncă, munceam toţi, când era de somn, dormeam toţi !
Nora cea mijlocie : - Nici să nu mai spui cuvântul ăla că, de ne aude mămuca, e vai de noi !!!
ea are la ceafă un ochi neadormit cu care vede tot ce facem, ș’apoi, tu nu știi cine-i mă-
muca, n-ai mâncat niciodată moara ei!
Nora cea mică: - La ceafă? Vede toate? N-am mâncat din moara ei? Bine că mi-ai adus amin-
te! Dar ce mâncăm noi, fetelor?
Nora cea mijlocie: - Ia, răbdări prăjite, dragă cumnățică! Iar dacă ești flămândă, iei și tu o
bucată de mămăligă și o ceapă.
Nora cea mică: - Ceapă cu mămăligă? D-apoi neam de neamul nostru n-a mâncat așa bucate!
Da slănină nu-i în pod? Unt nu-i? Ouă nu sunt?
Nora cea mijlocie: - Ba sunt de toate, da toate sunt ale mămică-i.
Nora cea mică : Păi și n-a zis mămuca că ce-i al nostru e și-al ei ?
Nora cea mijlocie ..ba da....
Nora cea mică : Atunci, și ce-i al mămucăi e și-al nostru !!! Fetelor, s-a trecut de șagă. Voi
lucrați, eu mă duc să pregătesc ceva de-a mâncării. știi cole, ceva mai omenește, ș’acuș
vă chem și pe voi.
Nora cea mare : - Doamne, ce vorbă ți-a ieșit din gură ! Vrei să ne aprindem paie-n cap? Să
ne zvârle baba în drum?
Nora cea mică: - Las’ dacă v-a dure capul! Când va întreba pe viu, să dați vina pe mine și lă-
sați să vorbesc eu pentru toate.
Nora cea mijlocie: - Apoi dar...dă!...fă cum știi, numai să nu ne bagi și pe noi în belea.
Nora cea mică : - Hai fetelor, gura vă meargă !
(Iese cântând, apoi intră cu mâncare și încep toate să se veselească)

Soacra (trezindu-se speriată) : Da ce-i acolo?

Nora cea mică: - Da bine, mămuco! Nu știi c- au venit tătuca și mămuca și le-am dat de
mâncare și un cofăel de vin.? Ia, chiar mai înainte au plecat.
Soacra : - Și m-au văzut cuscrii dormind ?
Nora cea mică : - D-apoi, cum să nu te vază ?
Soacra: - Ș-apoi, de ce nu m-ați sculat? Mânca-v-ar ciuma să vă mănânce !
Nora cea mică: - D’apoi mămucă, fetele au spus că dumneata vezi tot și, am crezut că ești
mânioasă pe ei și nu te scoli.
Soacra: - Ei, lasă ticăloaselor, că v-arăt eu vouă de-acum înainte!

PARTEA a VI -a
Povestitorul : De ciudă că i-au făcut atâta pagubă, soacra nu mai avea pic de somn. Făcuse
cearcăne, părul îi albise de tot, abia o mai duceau picioarele, dar limba tot ca de șarpe o avea.
Nora cea mică : - Cumnatelor, nu mai putem trăi în casa asta de n-om face toate chipurile să
scăpăm de hârca de babă.
Nora cea mijlocie: Ei, cum?
Nora cea mică: - Să faceți cum vă voi învăța eu și habar să n-aveți.
Nora cea mare: - Ce să facem?
Nora cea mică: - Ia să dăm busta în casă la babă. Tu s-o trântești cu capul spre peretele de la
răsărit, iar tu spre peretele de la apus și –apoi, ce i-oi face eu, veți vedea și voi. Îi voi
 străpunge limba cu acul și o voi presa cu sare și piper, până i se va umfla.
Nora cea mare: - Dar când or veni ai noștrii?
Nora cea mică: - Atunci voi să vă prefaceți că bociți. Și să nu spuneți nici laie, nici bălaie! Oi
vorbi eu cu dânșii.

PARTEA a VII –a
Povestitorul : Fetele așteptară momentul potrivit și făcură cum au planuit. Baba căzu lată la
pat, cu limba umflată și cu ochii tulburi. Spre seară, nurorile prinseră a boci de credeai că s-a
spart cerul, în așteptarea bărbaților.Obosiți de la muncă aceștia auzindu-le pe toate trei
plângând ,năvăliră în casă .
(Soacra stă întinsă pe pat în timp ce nurorile vesele se învârt pe lângă ea)
Băiatul cel mare : Ce s-a întamplat ? Ce are mămuca ?
Nora cea mica : Nici noi nu știm ...
Băiatul cel mijlociu : Are pupilele dilatate...Și ce păr încâlcit are....
Băiatul cel mic : Parcă ar vrea să zică ceva !

(Soacra se ridică și arată cu mâna spre nora cea mare și spre răsărit, cu mâna spre nora cea
mijlocie și spre apus și spre cea mică spre mijlocul casei...)
Nora cea mica :- Nu pricepeți ce zice ?! Mămuca pe patul de moarte a spus că lasă casa din
deal feciorului cel mare, casa din vale celui mijlociu, iar noi, mezinii să rămânem în casa
bătrânească.
Povestitorul : Eu i-am lăsat pe toți pe lângă patul de moarte al soacrei. Plângeau băieții,
plângeau vecinele dar, mai cu seamă, plângeau nurorile...Tare se minunau vecinii și o fericeau
pe soacra că are așa nurori care să fi ținut atât la ea. Eu am plecat... De atunci, n-am mai auzit
nimic despre soacra, nimic despre nurori. Până ieri, când am aflat că soacra s-a facut bine, și-a
deschis un salon de coafură la care și-a angajat nurorile cu care s-a împăcat.
Nu am mai vazut nurori care să-și plângă cu atâta durere în suflet soacra…