Femeia de ceară, de Mihai Vântu

Seară un salon de spital, lumină difuză, nu se prea înţelege ce e acolo decât o umbră de
femeie cu un copil în braţe, fredonează un cântec de leagăn, şi se întrerupe la fiecare mişcare
a copilului. Copilul dă semne că a adormit, ea încearcă să-l pună în leagăn, un zgomot de
salvare se aude afară. Mama îl ia din nou în braţe strigând în direcţia holului:

Mama: Da mai tăceţi dracului odată!!

Se plimbă nervoasă prin încăpere, legănând copilul cu gesturi nervoase.Copilul tace, o

linişte intensă se aşterne peste încăpere. Se opreşte, apropie copilul de faţă verificând dacă
respiră, apoi iar încearcă să-l pună în leagăn.

Mama: Hai puiule, dormi, cum vrei să te faci bine dacă nu dormi. Hai, ai să vezi ce bine e.
Mami nu pleacă nicăieri, este aici cu tine. Tot ce trebuie să faci este să închizi ochişorii puţin
şi să dormi.. (pe hol forfota reâncepe) Dacă ar tăcea şi aştia puţin. Da mami ştiu că e zgomot
dar încearcă. Mami e obosită, nu mai poate să te ţină, hai culcă-te.
Off culcă-te odată. Iar arzi. Uite vezi dacă nu te opreşti din plâns numai ţie iţi faci rău.
Încearcă să înţelegi. Ce să înţelegi tu... eşti atât de mic... Uite îţi spun o poveste. Ăăăăă uite
dacă taci îţi vorbesc despre tine. Da , da da sau nu. Dar taci taci nici gândurile nu le mai aud
Taci!!! Iarta-mă puiule, iartă-mă , sunt obosită, hai mami cât crezi că rezist.
Poate i-o fi rău. Arde, cu siguranţă ceva nu e bine. Uite fug să chem pe cineva te las puţin aici.
Mami vine imediat.

Mama: Cică să te las să plângi, că aşa o să oboseşti şi o să adormi. Dar cum cum să te las?!?!
Mai ţii minte ce a spus bătrâna aceea în cafenea? Sigur îţi aminteşti, că atunci mi-ai tras un
picioruş în burtă de şi acum îl simt. Că o să am un băieţel, şi uite că îl am, că va fi blond cu
ochi albaştri, şi uite că este, că vei fi bolnăvior, şi uite că eşti şi că într-o zi vei ajunge un om
mare, stai cum a zis...ăăă... da că nu o să am parte de tine. Poate că vei pleca departe, în
stăinătate, sau poate că te vei căsătorii repede. Da nu o să mă uiţi. Nu ai cum, eu sunt mămica
ta. Văd că-ţi place să vorbesc. Aş fi vrut ca şi taică-tu, Dumnezeu să-l ierte, să fie aici. Da
sigur este. Îl simt în fiecare zi. Dar tu nu o să te faci soldat niciodată, nu te voi lăsa. Nu nu. El
a plecat să... Aşa de mult i-ar fi plăcut să te cunoască... era aşa de mândru că va avea un
băieţel. Te-a văzut. Da la ecograf. Erai mic şi mai mic decât eşti acum. Şi a fost fericit. Şi m-a
iubit... îl simţeam cum mă iubea pentru că te purtam în mine. Tu erai cadoul cel mai frumos
pe care ...Aş fi vrut să fie aici. Trebuia să fie aici. Ai ochii lui. Cum mă priveşti, parcă m-ar
privi el. Şti că şi el a avut pojar când a fost mic? Şi i-a trecut. Bine că ne-au dat un salon
numai pentru noi. Măcar atât. Arzi tot. Cică nu-ţi pot da nimic. Că o să treacă de la sine. Că
eşti mic. Dar o să ne facem noi mari nu? Mai un pic şi o să alerg după tine prin casă. (copilul
dă semne că ar începe iar să plângă) Nu nu nu , nu, mami e aici cu tine. Vrei să papi? Hai să
vedem poate că acum vei păpa puţin. Ştii dacă nu papi au spus că te vor băga în perfuzii. Şi nu
e bine. Doare. Hai micuţule papă puţin.)hai, că e bun. Aşa , (îl priveşte pe copil care începe să
se hrănească, şi începe să plângă de fericire, îi este friică să facă şi cel mai mic gest pentru a
nu-l întrerupe) micuţule , mai puţin măcar o gură. Bravo , nici nu ştii ce fericită sunt. De asta
plângeai şi mami care e proastă nu a înţeles. Off micuţule dar tu eşti deştept, tu te lupţi pentru
ca să te faci mare. Clar vei fi un om mare. A păpat! A păpat! Au spus că dacă începi să papi
criza va fi trecută. Aşa au spus şi tu ai păpat. Ai facut-o pe mami foarte fericită. Nici nu ştii ce
fericită sunt. Te vei face bine vei vedea şi o să mergem acasă. O să ne jucăm cu zdrăngănelele
noastre. Da mami. Cine e băiatul dulce a lu mama? Cine? Tuu. Doamne îţi mulţumesc.
Feciară Maria ştiam eu că nu mă vei lăsa aşa. Îţi mulţumesc! (se pune în genunchi cu pruncul
în braţe şi începe să se roage cu voce tare) Bucură-te; Marie, cea plină de har, Domnul este cu
tine, binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul trupului tău Isus.Sfântă
Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.
Amin. Bravo mami, bravo bravo bravo. Acum hai să ne plimbăm puţin, să scoatem gazele.
Încă mai arzi dar o să treacă. Acum arzi de febră, mâine de pasiune pentru vreo fată, câtă
vreme arzi e bine dacă ai fi rece ar fi... doamne ce prostii pot să spun... Acum hai să încercăm
să dormim. Acuşi vin să ne facă injecţia. Şi iar o luăm de la capăt. ( se pune pe jos şi îl
leagănă pe picioare privindu-l atent) Când eram mică am visat că o să te am. Da , am ştiut de
atunci că voi avea un copil blond cu ochi albaştri. Nu vroiam să mă fac ceva special ci doar
mamă. Şi să-mi pot iubi puiul. Mama spunea că sunt o proastă, că îmi voi rata viitorul. Cică
noi femeile putem avea copii după ce ne facem o carieră. Dar la ce-mi trebuie carieră când te
am pe tine. Tu eşti cariera mea. Da mami. Tu. Şi când vei creşte va creşte şi cariera mea. Iar
dacă vei avea succes voi avea şi eu. Şi vei avea. Ce-i? Ce frumos te uiţi la mine... Cu ochii tăi
mari şi frumoşi. O să ameţeşti toate fetele vei vedea. Dar acum hai încearcă să dormi puţin.
Tatăl tău îmi spunea aşa când eram doar noi: Noapte bună, noapte bună, copilaş cu gura mică,
dormi sub razele de lună şi la cap c-o rămurică. Mâine când te-i deştepta, razele din sfântul
soare socotindu-te o floare, tainic te vor mângâia. Îţi place nu?

Aşa dormi puiule.Mami te iubeşte, şti da? Să mă întind şi eu puţin. Dragul meu e aşa de greu
fără tine. Ştiu trebuie să fiu puternică, să trăiesc pentru el. Te iubesc. Azi a fost greu , ţi-am
simţit lipsa cum o simt mereu.Mă gândesc că ştii. Te simt aici sau îmi place să cred că eşti
aici. Azi nesimtitii aştia deabea daca l-au bagat in seama. Daca le duceam ceva, sigur altfel ar
fi fost. Medicul lui si-a luat concediu, vine din cand in cand o alta doctorita care imi vorbeste
de parca nu aş fi om. Şi e femeie. Cum îi rabdă dumnezeu... Cica nu au ce sa-i faca. Ca e prea
mic. Da acum pe seară a mâncat. Sa-l fi văzut cu câtă poftă sugea. Se lupta sa traiască.
Micuţul. Seamana aşa de tare cu tine. Si acum cum doarme e exact tu. Să ai tu grijă pe acasă
să fie totul bine. Eu mai am de stat aici... Azi am vorbit cu o alta mama. Se plngea că fata ei
doarme tot timpul. Pai dacă l-ar fi avut pe drăcuşorul ăsta mic şi dulce ce ar fi făcut? Ar trebui
să dorm puţin. Dar nu pot să te las aşa repede. După ce că deabea ne mai vorbim. Ieri te-am
visat. Erai pe o câmpie cu el şi vă jucaţi de-a prinselea. El era mai mărişor, avea părul lung,
bucălat şi eraţi aşa de fericiţi împreună... puiul nostru scump s-a oprit şi a întrebat: da mama
unde-i? Iar tu i-ai spus că mai am treabă dar că voi veni şi eu deândată ce voi termina. Aşa de
dor mi s-a făcut de tine atunci. Erai atât de fericit încât şi eu m-am trezit fericită. Îţi
mulţumesc că ai grijă de el când dorm. Îţi mulţumesc că ai grijă de noi. Suntem aşa cum s-a
hotărât să fim. Nu avem voie să stricăm ordinea. Noi suntem doar oameni. Voi conduceţi
oamenii prin întuneric. O să mă conduci şi pe mine? Ştiu că ai grijă de mine. Am vrut într-o zi
să cumpăr un măr. Mi-era poftă. Iar vânzătoarea s-a uitat la mine ciudat şi mi-a spus că acele
mere nu erau de mâncare. Că erau de ceară. Păreau aşa de adevărate. Oare şi eu sunt de ceară?
Par adevărată dar mă topesc încetul cu încetul de la căldura flăcării ce arde în interior. Într-o
zi voi stinge cu siguranţă flacăra.şi atunci tu dragul meu mă vei conduce spre lumină. Sau vei
purta doar lumina din mine...La ce prostii mă gândesc. Am o groază de lucruri de făcut.
Trebuie să spăl, să pregatesc schimburi noi, sa gătesc, şi apoi cineva mai trebuie să facă şi
curat pe aici. Cineva trebuie să le facă pe toate.priveşte-l cum doarme... Hai lasă-mă acum să
dorm puţin. Imediat am s-o iau de la capăt.
(închide ochii, adoarme cu copilul pe picioare, lumina se stinge, forfota umbrelor se
întrerupe ca si cum toti ar privi în încăpere.Mama tresare, deschide ochii i-a copilul în braţe
şi adoarme la loc strângându-l la piept deodata se trezeşte panicată ca după un coşmar.
Priveşte copilul, îl apropie de faţa, şi se linişteşte îl pune în pătuţ, apoi se pune in genunchi şi
începe să se roage)
Bucură-te Marie...
Presfântă fecioară, tu mi l-ai dat, tu mi-ai făcut acest miracol, tu mă înţelegi cel mai bine şi tu
ai avut unul, ştii cum e. Te rog ajută-l, ai milă de el şi fă-l bine. Numai pe el îl am. El este tot
ce mi-a mai rămas. Da nu mă plâng. Câtă vreme îl am pe el este tot ce contează. Tu mă poţi
ajuta. Fă-l sănătos te rog. Scoate-mi friica asta din suflet. Nici să dorm nu mai pot. Ce greu
trece timpul... secundele se scurg tăcute una după alta iar eu stau şi aştept cu sufletul la gură.
Dacă aş putea opri timpul sau măcar să-l mut înainte şi înapoi cum vreau eu , aşa cum mut
acele ceasului, atunci aş şti şi ce trebuie să fac. Trecerea lor tăcută, prin întuneric şi graba lor
de a muri.... Dacă s-ar opri, timpul ar sta pe loc, aşa ele se nasc, le consumi aşteptând şi mor.
Şi tu într-o zi te vei întreba ce ai aşteptat. Eu ştiu ce aştept. Să se trezească al mic. Să îl iau din
nou în braţe. Să îl vindec.
( copilul începe să scoată scâncete ea se repede înspre leagăn) Mami e aici, ssssst, gata e aici,
are grijă de tine.

Nu trebuie să-ţi fie friică, nu te voi lăsa niciodată. Ia să vedem, off tot arzi. Febra asta... să te
mai dezbrac puţin poate aşa...mie îmi plăcea foarte mult când eram mică să stau dezbrăcată.
Aşa mi-a spus mami. Că asta mă făcea foarte fericită. Şi pe tine? da mami? Daaa. Uite ce
băiat mare are mama. Da şi se face bine nu? Uite puţulica. A cui e puţulica? A ta? şi dacă ţi-o
papă mami pe toată şi te lasă fără? E? Este mai bine aşa? Nu? Da mami. Hai să mai dormim
puţin nu vrei? Nu nu nu de ce mami? De ce să plângem? Păi nu? Ce-ţi sticlesc ochii...Parcă ai
vrea să plângi. Păi e frumos? Începe să legene copilul. Da văd că nu te mai saturi să mă
priveşti. Mami nu pleacă nicăieri îţi promit. Aşa că nu-ţi fie friică. Hai să ne îmbrăcăm că
acum te faci rece. Da mami o să trecem noi şi peste asta.o să fie ca şi cum nici nu ai fi fost
bolnav vreodată. O să vezi.Gata. ce băiat frumos are mama. Aşa dormi. Uite mami e aici chiar
lângă tine da? Dormi. Ce am de mi-e atât de friică? Poate că ar trebui să chem pe cineva. Nu e
normal acum cald, acum rece. Doamne. Gata, ce ai? calmează-te. Va fi bine trebuie.o să vezi.
Mă duc să chem pe cineva.

Mama: Să vă ia dracu pe toţi. Cică ar trebui să ne faceţi bine , să vă intereseze de noi. Bine că
măcar el doarme. am văzut la televizor cât de uşor sunt lăsaţi oamenii să moară prin spitale.
Îmi plăcea să cred când eram copil că sunt Fecioara Maria. Fecioară eram, Maria mă chema
doar că nu eram acea fecioară. Cu acel copil minunat în braţe. Mă jucam tot timpul cu o
păpuşă şi-i spuneam isus. Trebuia să se facă mare, să schimbe lumea. Şi eu ca mamă a lui mă
simţeam mândră că el o schimbă. Chiar a schimbat-o sau măcar a încercat punându-se pe
cruce pentru noi. Şi eu plângând acceptam moartea lui distrugând păpuşa astfel încât să dau
impresia că a înghiţit-o pământul. Apoi trebuia să renască. Cel puţin el aşa a spus că va
reînvia din morţi pentru noi , şi atunci mă apucam să lipesc păpuşa la loc. Dar niciodată nu
mai arăta cu Isusul meu, mai degraba cu o păpuşă handicapată. Chiar am purtat pe sub haine
acea păpuşă imaginându-mi că e copilul divin dat de dumnezeu şi că îl am în pântece. Bunica
râdea. Şi-mi spunea că într-o zi voi avea un isus numai al meu. Şi că nu va trebui să-l rup ca
să învie căci el va sta veşnic lângă mine. Mama când m-a văzut cu păpuşa ruptă nu m-a mai
lăsat să merg la biserică. Spunea că biserica ma face nebună. Într-o zi şi el va schimba lumea.
Iar lumea îl va pune pe cruce. Doar că acum eu voi fi acolo Lângă el. Am să-i spăl rănile şi
voi încerca să nu plâng ca să-i fac suferiinţa mai uşoară.Iar când vor arunca cu pietre voi sări
în faţa lor să-l apăr. Orice ar face , el pentru mine va fi Isusul meu. Şi vei schimba lumea nu?
Mi-e dor de mama. Rar mi-e dor de ea dar acum îmi lipseşte. Dacă ar fi fost aici cu siguranţă
ar fi făcut ea ordine în spitalul ăsta. Odată a venit la şcoală să vorbească cu învăţătoarea mea.
Era atât de supărată încăt clipea foarte des şi vorbea forte răspicat. Învăţătoarea ne ceruse bani
pentru perdele su aşa ceva iar mama nu mai vroia să dea. Dăduse şi anul trecut, şi nu înţelegea
de ce perdelele de anul trecut nu mai sunt bune. Iar pentru că mi-a scăzut nota la purtare că nu
am adus banii, mama, a venit, au vorbit şi de a doua zi am avut o altă învăţătoare. Ce-o fi
putut spune sau face nu ştiu. Uneori aş vrea să fiu ca ea aşa puternică. Să schimb şi eu ceva în
spitalul ăsta.Ce liniştit doarme, nu-mi vine să cred. Câteodată noaptea mă trezesc speriată şi-i
pun mâna la nas sa văd dacă respiră. Nu ştiu de ce. Mi-e atât de friică... Port friica asta de
când am simţit că el a intrat în mine. Mai bine aş dormi. Da nu pot. Ce rar respiră, parcă ar fi
undeva foarte departe iar briza respiraţiei lui ajunge la mine din ce în ce mai greu.Să-l las să
doarmă. Ce-oi avea de tot îl vreau în braţe. Normal eu îl stric. Aşa îl voi răsfăţa şi normal că
urlă până dimineaţa. Dar cum să laşi mogâldeaţa asta să urle până se învineţeşte. Ce suflet să
ai? Când vom pleca de aici voi vinde casa şi ne vom muta la ţară. Aş vrea undeva la munte,
cât mai retras. Undeva unde să fim doar noi doi. Şi în rest de jur împrejur păduri, animale
multe..., un pârâu de munte, un loc pur pentru un copil sfânt. În curte vom avea un măr. Un
măr bătrân. Pomul dragostei sub care fructul lui să-şi facă temele. La ce prostii mă
gândesc...dar ce să fac? Gândurile astea îmi fac bine.

Ce frumos doarme... parcă nici nu ar fi bolnav. Feţişoara lui s-a destins, şi el e relaxat şi dulce
foc. Aş dormi şi eu dar mi-e friică de coşmaruri. Le am tot mai des. Tot timpul cineva îmi ia
copilul. Aici în spital nici nu m-ar mira. Pază nu e mai deloc, parcă aş fi la un străin acasă
căruia nici nu-i pasă de mine. Oricând cineva poate intra să-l fure. La cât e de dulce... Şi doar
am văzut câte cazuri au fost cu copii furaţi. Eu m-am pierdut odată de mama şi ma căutat
săraca femeie peste tot şi eu o aşteptam în faţa uşii. Mă văzuse un vecin şi ma condus chiar el.
Adormisem pe preş. Mai bine aş încerca să mai aţipesc puţin. Am nevoie de somn... dar nu
pot. Mi-e friică. Dacă... azi când va veni doctoriţa o voi forţa să facă ceva sau măcar să ne
mute în alt spital. Au spus că trebuie să-l ţină sub observaţie dar singura care-l observă sunt
eu. Şi apoi cum nu au ce-i face?!?! Ce nu s-au inventat leacuri de pojar? Dacă i-aş duce ceva
cu siguranţă va avea ce-i face. Nu am cum să mă duc acasă să-i aduc ceva. Nu pot să-l las
singur. Bani nu am...ce dracu să fac... E mai important el decât orice. Mâine mă voi duce să
vând verighetele. O să scot ceva bani pe ele. Ce oameni fără inimă. Am s-o vând... oricum el
este în mine. Ziceam că eşti în mine. Nu mă pot acomoda cu gândul că eşti tot timpul aici. Nu
am ce să fac. Poate dacă le dau bani să vezi cum îl vor vindeca. Uită-te la el cum doarme ...
nu-i aşa că e frumos? Dacă nu ar avea petele astea... ştiu că se va face bine... Într-o zi am să
mă uit la el şi mă voi gândi că eşti tu. Cred că va semăna cu tine mult. Şi într-o zi va răsuci
capul tuturor fetelor... e vremea să-i dau să mănânce dar cum să-l trezesc? Ce suflet să am
după ce toată noaptea a plâns întruna... mai bine mai aştept nu o fi bai dacă doarme şi el puţin.
Măcar se mai inzdrăveneşte şi el.

Ce palid este...sau e de la lumină? Pare palid, şi ce rece este? Ar trebui să-l învelesc puţin mai
bine. Ce frig s-a făcut păi cum să nu răcească. Doamne asta ar mai lipsi să şi răcească acum...
Nu... nu respiră

( Mama înţepeneşte lângă leagăn, nu ştie ce să facă, se uită nu realizează decă e real sau nu,
scoate un urlet nefiresc, animalic, i-a copilul în braţe începe să-l scuture, îl leagă-nă cu
gesturi automate , se învârte ca un leu în cuşcă înţepeneşte cu pruncul în braţe şi cade în
genunchi)

Prea Sfântă născătoare de Dumnezeu, tu o să mă ajuţi, tu poţi face asta, tu înţelegi cel mai
bine ce este în mine acum, tu ştii ce-i durerea, te rog dă-mi pruncul înapoi, fă această minune,
tu poţi. Doar tu poţi. Dă-i sufleţelul înapoi. Fă-l să respire din nou. Suflă peste el. Fă ceva te
rog. Poţi, ştiu că poţi. Nu mi-l lua şi pe el. E tot ce mai am. Ai milă de mine, te rog. Nu poţi
face asta, nu am greşit cu nimic. Fecioară dacă vreodată ţi-am greşit iartă-mă dar fă-l viu. Nu
mă lăsa fără sufletul meu, nu-mi lua tot. Dă-mi-l înnapoi. Dă-mi-l înnapoi auzi? Cum poţi fi
atât de crudă? Cum poţi să te numeşti mamă dacă nici atât nu vrei să faci? Vipero dă-mi
copilul înapoi, este al meu, e doar al meu, dă-mi-l Înapoi. Tu chiar nu ai pic de milă? Numai
copilul meu îţi trebuia ? ! Poftim ia-i şi trupul. Aruncă trupul spre perete. Cazând pe jos se va
vedea ca sub scutece se află o papusă lipită. Da-mi copilul! În încăpere intră mai mulţi
asistenţi care încearcă să o calmeze. O sedează mama cade pe pat.

Da puiule sunt aici. Mami e aici. Nu mai plânge. Mami te iubeşte. Am adormit puţin . sunt
obosită. Mami este aici. Saracutul de tine te-ai zbătut şi te-ai dezvelit de tot. Offf, păi mami
cum vrei tu să te vindeci dacă nu stai învelit? Să stai cuminte acum da? Mai stau puţin şi apoi
o să ne jucăm din nou. Hai dormi puţin...