Pentru totdeauna

Nu totul se uit. Timpul nu este neaprat sinonim de inamic al

memoriei. Sunt amintiri pe care timpul le terge, dup cum sunt amintiri pe care timpul le conserv cu o precizie uimitoare.-Juliana Mallart

Capitolul 1-Decizii
Viata mea banala a inceput din momentul in care parintii mei mi-au dat viata.Fiind singura la parinti,toata lumea ma rasfata si ma alinta,insa asta nu prea imi placea deloc.Intotdeauna am fost o fata,cuminte,invatam bine la scoala ca sa-mi bucur parintii.Nu cautam atentie si nu-mi placea sa fiu prea mult bagata in seama;eram retrasa,insa cunosteam persoanele bine,incat sami dau seama cu cine am de-a face;asa ca preferam sa-mi vad de treaba mea.Mama intotdeauna ma sfatuia sa fiu mai comunicativa,insa eu ma simteam bine asa cum eram si nu ma deranja neatentia celorlalti. Copilaria mea nu a fost una plina de evenimente importante.Zilele de nastere mi le petreceam in familie,dar dupa 15 ani nu am mai vrut nicio aniversare.Parintii au fost grijulii cu mine,pot sa spun chiar foarte grijuluii,insa au inteles ca am o anumita varsta si au lasat-o mai moale.Am terminat liceul mult dorit si acum sunt in I an la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor si sunt mandra ca am ajuns pana aici. Avand 19 ani,m-am decis sa-mi iau inima in dinti si sa infrunt greutatile vietii de una singura.Stiam ca parintii imi vor tine morala si imi va trebui timp sa ii conving,insa vor trebui sa aiba incredere in mine.Am hotarat ca la cina sa le zic totul.Mama ajungea la 4 acasa,adica peste 5 minute,iar eu ma framantam prin casa,gandindu-ma la un mod cat mai usor de a le spune. Eram in bucatarie,cand se auzi usa: -Diana?,spuse mama cu vocea ei calda care imi alunga toate suparirile. -Sunt in bucatarie,mama,spun cu o voce tremuranda,sperand sa nu-si dea seama de nelinistea mea. Intra in bucatarie cu aceeasi expresie linistita care ma facea sa zambesc de fiecare data.Mama era o femeie frumoasa,in jur de 39 de ani,cu parul saten inchis si ochii verzi.Eu eram o combinatie intre ochii tatei,caprui si parul saten al mamei.Frumusetea ei imi lumina ziua si viata;o iubeam la nebunie si stiam ca orice decizie as lua,mi-o va respecta. M-am apropiat de ea si am imbratisat-o,sarutand-o bland pe obraz si spunandu-i:

-Buna mama.Cum a fost la servici?Incercam sa evit contactul cu ochii ei deoarece isi va da seama de starea mea. -Buna,fetita mea.Obositor,azi au fost multe consultatii si copii bolnavi. Nu-mi placea cand ma alinta;aveam o varsta.dar pentru ea tot fetita ei voi ramane,chiar si atunci cand voi fi batrana si cu riduri.Mama lucra ca medic pediatru la un cabinet particular din Iasi si ii placeau foarte mult copiii. -Pai,ce ar fi sa te schimbi pana pregatesc eu mancarea?spun cu o voce calda sperand sa-mi urmeze sfatul -Ai dreptate,spune,ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se spre camera ei.Am rasuflat usurata,sperand ca nu a observat nimic ciudat.Am pus mancarea la incalzit in cuptorul cu microunde si am asteptat ca aceasta sa se termine. Intre timp,ma gandeam la reactiile parintilor mei,insa vocea mamei imi alunga toate gandurile: -La ce te gandesti asa de intens?ma intreba mama,o vaga urma de neliniste simtindu-se in vocea ei. -Aaa..la nimic ,mama.Nu-ti face griji,zic repede ca sa nu intre mai mult la banuit.Hai,aseaza-te la masa.Cred ca esti lihnita de foame.Am scos repede farfuria cu mancare din cuptor si i-am pus-o in fata,apoi am deschis frigiderul pentru a-i pune un pahar cu suc. Saraca mama,cred ca nu a apucat sa manance nimic la servici,deoarece a terminat tot din farfurie. -Multumesc!Spuse mama cu vocea ei catifelata,pe care o iubeam.A fost delicios! -Nu ai pentru ce mama.Doar stii ca imi place sa te rasfat.Se ridica de la masa si se apropie de mine,sarutandu-ma fugitiv pe obraz,grabindu-se sa termine o lucrare pentru un proiect important.

Am strans masa si-am spalat vasele,uitandu-ma la ceas.Inca o ora pana vine tata.Mai bine ma duc in camera mea,sa ascult putina muzica,care intotdeauna ma relaxa.Mp3-ul era aruncat printr-un colt al camerei,asa ca mi-a luat putin timp sa il gasesc.M-am intins pe pat si am dat volumul mai tare. Cred ca am adormit,deoarece o bataie in usa ma trezeste din somnul adanc.Mi-am scos castile din urechi si m-am indreptat spre usa. -A venit tatal tau,iar cina e gata.Vino la bucatarie,spuse mama,zambind si intorcandu-se la bucatarie. A venit momentul.mi-am zis eu in gand si am pornit agale spre bucatarie.

Capitolul 2-Reactii
Nu stiam cum sa le spun.Cred ca imi era frica de reactia lor,deoarece asteptam cu emotie sa se termine cina si sa discutam.Mama isi dadu seama de nelinistea mea si ma lua usor de mana si-mi vorbi cu vocea ei suava: -Ce te framanta,draga mea? -Pai..as vrea sa discut ceva cu voi amandoi dupa cina..,spun cu o voce inceata,incercand sa nu-i ingrijorez ,insa pe fata mamei acea urma de ingrijorare aparu imediat. -S-a intamplat ceva grav?Ai probleme?incepu sa se framante mama ca intotdeauna si ii arunca o privire nedumerita tatei. -Mama,nu te ingrijora,nu s-a intamplat nimic grav.Insa cred ca ar trebui sa vorbim despre viata mea.M-am oprit,uitandu-ma la parintii mei care aveau o expresie de necitit pe fata,asa ca am continuat:Vreau sa ma mut singura si sa fiu pe cont propriu,le-am spus dintr-o suflare,apoi expirand zgomotos. M-am uitat la ei,asteptand tipetele tatei si ingrijorarea mamei,insa nimic.Numai respiratia mea sacadata se auzea pe fundal.Fetele lor erau perplexe si se uitau cand la unul,cand la celalalt.Deja intrebarile rasunau in creierul meu ca pe banda rulanta:Oare au intrat in soc?Doamne, mi-am innebunit parintii sau ce naiba?De ce nu spun nimic?De ce nu reactioneaza? De ce nu tipa nimeni? Unde erau ochii holbati de furie si fata rosie de nervi? Asteptam sa zica ceva,cand tata isi indrepta spatele si umerii si sparse tacerea. -Astada surpriza.Ne-ai luat un pic prin surprindere,spuse cu o voce calma.Asta ma surprinse,deoarece il cunosteam prea bine pe tata si stiam ca nu putea fi atat de calm intr-o situatie ca aceasta.Sau putea fi?Vulcanul e pe cale sa erupa? -Ne-am asteptat la asta,spuse mama intrerupandu-l pe tata ,cu o voce atat de linistita,incat credeam ca poate visez si nu am auzit bine.Mi-am dat seama de cand am venit acasa ca te framanta ceva.Cat ai dormit tu,am discutat cu tatal tau si i-am spus ca ai de gand sa ne spui ceva important.Si se pare ca am avut dreptate.

Am ramas socata sa aud calmul vocii mamei,dar intr-un fel eram bucuroasa ca sunt de acord cu mine.Ma asteptam la cu totul o alta reactie din partea lor.Vulcanul s-a calmat. -Draga mea,esti bine?ma intrerupse tata din ganduri. -Hmm..da..cred.Adica nu ma asteptam sa reactionati asa de bine.Inca mai astept tipetele din partea voastra.Credeam ca imi va trebui timp si multa munca de convingere ca sa va fac sa intelegeti decizia mea. Au inceput amandoi sa rada. -Noi ne bucuram ca ai hotarat sa ne impartesesti decizia ta,spuse el adresandu-mi un zambet si luandu-ma de mana.M-am dus langa el si l-am imbratisat -Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine in deciziile pe care le iau.Inseamna foarte mult pentru mine ca ma sustineti.Trebuia sa ma pregatesc asa ca m-am indepartat de tata,pornin spre camera mea,insa mama ma opri: -Stai putin.Unde pleci asa?Mai avem de discutat,imi spuse cu o voce emotionata. M-am oprit in mijlocul bucatarie,uitandu-ma la parintii mei care zambeau. -Paice mai avem de discutat?V-am dat vestea,asa ca ma duc in camera sa ma pregatesc pentru culcare,spun cu o voce inceata,gandindu-ma la ce mai avem de discutat. -Cum ce?se ridica tata de la masa luandu-ma de mana si punandu-ma pe scaun.Unde o stai?Cu cine?Ce vei face cu facultatea?Cum te vei descurca cu banii?Stai cu un baiat?deja masca de nervi lua locul celei calme.Am zambit. -Tata..stai linistit.M-am descurcat cu toate.Am strans bani din salariu si din economiile mele,cu care m-ati ajutat voi si am inchiriat un apartament frumos,intr-o zona linistita.E deja mobilat si imi place foarte mult.E simplu,insa e pe placul meu.De fapt,chiar si Cristina m-a ajutat.Ea are un

prieten care mi-a sugerat zona si apartamentul.,l-am asigurat eu ca sa nu ma mai bombardeze cu multe intrebari.Si stau singura. -Dar,incepu mama,ingrijorarea citindu-se pe fata ei.Stiu ca e decizia ta si ti-o respect,dar mai gandeste-te.Ce vom face noi fata tine? Ca de obicei,mama isi facea prea multe griji,asa ca am incercat sa o linistesc -Mama nu e ca si cum nu ne vom mai vedea.Vom vorbi la telefon si va voi vizita cand voi avea timp.Stii doar ca sunt solicitata la servici si nu am timp aproape de nimic.Vedeam ca incetul cu incetul usurarea ia loc nelinistii pe fata ei si stiam ca am reusit. -Bine ,draga mea.Stiu ca te vei descurca.Am incredere in tine.Acum fugi repede in camera si odihneste-te.Strangem noi masaSi s-a ridicat,pupanduma pe obraz,apoi intorcandu-se spre chiuveta cu vasele murdare.Nu-mi dadusem seama pana acum,dar tata nu m-ai spusese nimic.Ma uit ciudat spre el si observ cum o sclipire era adunata la colturile ochilor lui.Plangea.Niciodata nu l-am vazut plangand;era un om puternic,asa il stiam.M-am dus langa si el si l-am imbratisat. -Tata..te rog, nu fi suparat,i-am spus cu o voce stinsa,simtind cum lacrimirile imi inunda ochii. -Linisteste-te scumpa mea.Nu sunt suparat,ci plang de fericire.Fericirea mea esti tu si mama ta.Nu-mi vine sa cred ca ai crescut si am ajuns sa te vad la casa ta ,avand un servici.Si imi pare rau ca trebuie sa pleci,dar asta trebuia sa se intample Si se pare ca momentul a venit. Se apropie si mama de noi care avea si ea lacrimi in ochi. -Mama,te rog nu si tu!Si i-am afisat un zambet calduros,imbratisandu-i pe amandoi.Gata!Fara lacrimi.Doar nu e sfarsitul lumii.Mi-am indepartat lacrimile si am inceput sa rad,fericita ca totul s-a terminat cu bine. -Cand pleci?ma intreba tata cu o voce trista,luandu-ma prin surprindere faptul ca nu am mentionat cand plec, -Pai..maine,mai spre seara.Sa-mi fac bagajele si cred ca o voi suna pe Cristina sa vina cu mine.Stii ca ea are masina si cunoaste mai bine zona ca mine.

-Bine atunci.Acum hai la culcare cu totii.Maine te asteapta o zi importanta.Intre timp mama a terminat curatenia si ne-am indreptat spre camerele noastre. -Noapte buna!mi-au spus ei. -Noapte buna!Si va multumesc.Le-am spus,deschizand usa si intrand in camera mea,pentru a ma pregati.

Capitolul 3- Criticisi haine

O dimineata frumoasa de toamna se asterna peste oras,iar soarele rasarea zambitor ca intodeauna.Ceasul suna innebunit undeva prin sertar,nici nu stiu cum a ajuns acolo.Imi venea sa-l arunc pe geam,dar nici nu voiam sa ranesc pe cineva asa ca m-am dat din pat,oprind nenorocitul acela de ceas.Mi-am adus aminte de seara trecuta,zambind in gandul meu la ironia sortii.Ma framantam,gandindu-ma la cum o sa reactioneze parintii mei la aflarea vestii,insa totul s-a terminat cu bine. Azi era momentul sa ma mut in noua mea locuinta.Aveam emotii.Chiar nu stiam cum ma voi descurca,insa aveam incredere in mine si stiam ca voi reusi.Dupa ce am terminat dusul,am hotarat sa-mi fac bagajele insa o bataie usoara se auzi in usa: -Te-ai trezit?ma intreba mama,bagand putin capul pe usa,apoi zambind vazandu-ma de dupa dulap.Esti gata pentru micul-dejun?a intrebat ,entuziasmul simtindu-se in vocea ei.Se vedea ca s-a trezit cu zambetul pe buze. -Pai da..,i-am raspuns cu o voce calda,ducandu-ma langa ea si luand-o de brat.Hai sa mergem. In bucatarie se simtea mirosul de bacon si oua prajite.Stomacul meu reactiona destul de urat,scotand niste zgomote destul de furioase.M-am asezat la masa,observand ca lipsea tata.Mama deja incepuse sa manance,cand am intrebat-o: -Mama?Unde e tata?Stiam ca niciodata nu obisnuia sa sara peste miculdejun,pentru el fiind cea mai importanta masa din timpul zilei. -A trebuit sa plece la servici,imediat dupa ce a primit un telefon,imi explica mama repede.Si a spus ca va face tot posibilul sa ajunga la timp acasa pana pleci tu. -Aaa..sper sa nu fie nimic grav.M-am grabit sa termin tot din farfurie,chiar nu voiam sa o dezamagesc pe mama,care a pregatit totul.A fost delicios!,exclam eu multumind stomacului meu ca s-a linstit .Ma duc sa

termin de impachetat,am zis repede,indreptandu-ma aproape alergand spre camera mea. Imi va fi dor de camera mea.Cu ea am impartit multe.Nu era foarte spatioasa si decorata,insa ma simteam bine aici.Era simpla;varuita in albastru,culoarea mea preferta,cu 2 noptiere langa pat,un dulap cu haine,care nu continea prea multe,biroul la care de obicei lucram ,patul meu mult iubit cu asternuturi albastre si mica mea biblioteca.Ma simteam confortabil si ma simteam ca mine in locusorul meu personal.Apropiindu-ma de dulap,un sunet asurzitor se auzi de prin camera:telefonul.Barnaia pe noptiera de credeai ca e gata sa-si dea duhul.O singura persoana stiam,care imi facea ziua imposibila cu telefoanele ei continue.Cristina,prietena mea din primul an de liceu cu care am impartit si bune si rele. Eram diferite,ea fiind o fata inalta,frumoasa ,cu ochii verzi si parul saten,cu o nuanta mai deschisa decat al meu,iar eu aveam o statura medie,fiind slaba si alba ca varul.Nu imi placea prea mult soarele,dar erau momente in care ma bucuram de prezenta lui.Mereu se imbraca frumos si la moda,stia sa se faca remarcata prin liceu.Credeam ca ii va fi rusine sa umble cu o fata simpla si nesemnificativa ca mine,insa prietenia a invins rautatea oamenilor,asa ca pe ea nu o deranja prezenta mea.Adora cumparaturile si sa petreaca ore intregi la mall si in magazine cu haine.Cateodata nu o intelegeam,eu eram paralela cu tema fashion,insa Cris e Cris si nu o poate schimba nimeni.Apuc telefonul,asezandu-ma pe pat,stiind ca va fi o discutie lunga. -Alo?spun cu o voce plictisita,asteptand sa treaca cateva secunde pana sa inceapa vorbaria. -Buna,D!spuse cu o voce fericita,ca atunci cand ma anunta ca si-a mai adaugat o noua pereche de pantofi la colectia ei imensa sau ca si-a luat o bluza.Ce mai faci?Mi-e dor de tine!Abia astept sa ne revedem!Ce mai e nou prin viata ta? -Iti voi spune,dar daca m-ai lasa si pe mine sa vorbesc,spun cu o voce lipsita de umor.Doamne,cateodata ma intrebam daca se mai oprea din vorbit,macar sa respire.Insa cu bune si rele,o iubeam pe fata asta si eram mandra de ea.Liniste la capatul firului.Heyy..Cris,mai esti pe fir? -Ai spus sa te las sa vorbesti!Si asa fac!spuse cu o voce iritata,facandu-ma sa ma simt prost.

-Doamne,esti culmea,Cris!Doar stii ca glumesc,incerc sa spun cu sinceritate, dar nu prea imi iesi.Nu fi suparata si poti sa vorbesti cat vrei tu,mi-am indulcit putin vocea sperand sa ii treaca. -Te iert doar pentru ca esti prietena mea si te iubesc prea mult.M-am obisnuit cu tine si nu pot ramane suparata.In timp ce vorbea,mi-a venit o ide pe care stiam ca nu o va refuza. -Stii..ma gandeam..ca am nevoie de ajutor la bagaje si cred ca mi-ai fi de folos.Asa,ca vino la mine acum si apoi putem pleca impreuna la apartament.Tipete de entuziasm se auzeau de la capatul celalalt.Nebuna de Cris!Intotdeauna cand venea capitolul haine ,ea era mereu prezenta.Dar la mine in dulap nu prea avea ce vedea.Eu nu aveam nimic pe langa garderoba lui Cris. -Yeeii.Ce ma bucur!Insa..va trebui sa am o rabdare de fier cu tine.Niciodata nu m-ai lasat sa-ti reinnoiesc dulapul.Nu stiu cum poti umbla cu hainele astea,spuse ea cu o voce inceata si putin rusinata -Gata!Destul cu criticile.Saracele mele haine isi plang de mila,mai ales la cate jigniri le-ai adresat.Hai misca-te mai repede pana nu ma razgandesc,ii spun repede ,apoi amandoua izbucnind in ras. -Ne vedem imediat! -Bin..dar nu am mai continuat,caci s-a interrupt. Conducand ca o maniaca,Cris ajunsese in timp record la mine si ne-am apucat de treaba.Au fost 2 ore de chin total.Hainele mele nu cred ca mai suportau ceva. -Doamne,Diana!spuse enervata.Atunci cand imi pronunta intreg numele era clar ca era suparata.Perechea asta de pantaloni nu mai sunt la moda de pe vremea bunicii.Si crede-ma ca e ceva timp de atunci.Si bluza asta..Cu tine ajung la balamuc. Am izbucnit in ras,vazand cum se agita pe langa dulapul meu. -Stii,chiar ma gandeam daca se va face vreun balamuc pentru innebunitele dupa moda si cumparaturi.Si am inceput sa rad mai tare.Trecuse ceva timp

de cand nu m-am mai distrat pe seama ei.Insa Cris imi arunca o privire,care m-a facut sa-mi sterg zambetul stupid de pe fata,luand o atitudine serioasa,dar nu prea reusita. -Scuze,Cris.Dar cred ca exagerezi .Eu ma simt bine in hainele astea fie ele la moda sau nu,iar tu nu imi vei schimba gusturile.Si in plus hai sa ne grabim,ca deja e tarziu. -Bine.Ai dreptate.Azi renunt,insa nu scapi tu asa usor.Atunci cand nu te astepti,te voi lovi..si imi afisa acel zambet diavolesc pe care il stiam prea bine.Planuia ceva si stiam ca imi ascunde.Iar asta ma calca pe nervi. -Cunosc prea bine zambetul asta.Ce ai facut?Spune,ii zic ridicand tonul cu o octava si postandu-ma in fata ei.Ea incepu sa rada. -Nu-i nimic.Ai zis ca te grabesti.Hai sa terminam cu haosul asta de aici. Intre timp,cat pregateam bagajele,aparura si parintii mei. -Buna fetelor,ne saluta tata ,intrand in camera.Sunteti gata? -Buna, tata.Pai cam am terminat.Ma poti ajuta cu bagajele? -Desigur si poni cu ele spre masina. Mi-am luat ramas bun de la parinti,spunandu-le sa ma viziteze cat de curand. -Ai grija de tine,draga mea.Si sa ma suni in fiecare zi,imi spuse mama,cateva lacrimi prelingandu-se pe obrazul ei. -Va iubesc!am strigat si am inchis portiera,pornind spre casa mea,care va fi lacasul meu de acum incolo.

Capitolul 4- Complicatii
Adancita in ganduri,nici nu am realizat ca am ajuns la apartament.Am fost tacuta tot drumul,asteptand cu nerabdare sa intru in casuta mea si sa am liniste.Nici nu am auzit-o pe Cris care tipa la mine: -Ce e cu tine,D?Unde ti-e mintea?Iti repet de cateva minute ca am ajuns!,spuse cu o voce pitigaiata. -Scuze,Cris.Eram cu gandul in alta parte,incerc sa ma justific cu sinceritate ca sa nu o supar prea tare,adresandu-i un zambet. -Eu te stiam cu picioarele pe pamant,dar se pare ca esti mai aeriana ca mine,zice cu o voce victorioasa. -Haha..te asigur eu ca nimeni nu te intrece la capitolul asta si am inceput sa rad,uitandu-ma la fata ei bosumflata.Glumesc.Daca ai sti ce copil pari cu fata asta.. -Bine,gata!mi-o taie ea.Daca nu vrei sa o patesti,taci din gura!,spuse cu o voce vrand sa para suparata,insa pe mine ma bufni mai tare rasul. -Chiar ma vei ataca?spun cu o voce alintata.Cu ce vei arunca in mine?Nu cred ca vrei sa-ti strici vreo pereche de pantofi cu durul meu cap.Nu de alta.dar sincer nu am bani sa-ti platesc pantofii si sa-mi platesc si spitalizarea.Ma uit la fata ei suparata,iar o urma de regret imi apare in voce.Nu fi suparata!Doar glumesc.Ma stii prea bine,ii spun incet apoi intinzandu-ma dupa ea ca sa o iau in brate. -Da..te stiu prea bine.Nici nu stiu ce m-as face fara umorul tau sarcastic si incepe sa rada zgomotos,apoi cautand ceva prin geanta.Imi intinde cheile de la apartament.Cheile mele de la apartament.Poftim!si mi le pune in palma. Ce?Ce facea ea cu cheile mele? -Ce-s astea?intreb nedumerita si ea incepu sa chicoteasca. -Doamne!Ce-i cu tine azi?A ce crezi ca seamana obiectul din mana ta?Sunt cheile tale..dar se opri din vorbit,observand expresia de pe fata mea.

-Stiu ce sunt,spun eu enervata.Ma refeream la faptul ca nu stiu ce cauta cheile mele la tine! -Ia-o incet!Nu te enerva!Doar ti-am pregatit o mica surpriza.Cum tu nu ai avut timp sa te ocupi de noul tau apartament,am zis ca un pic de ajutor nu strica..Asa ca taci si fugi sus! si-mi deschise portiera.Eu trebuie sa plec.Ai sa-mi multumesti,ai sa vezi!.Acum ajuta-ma sa scot bagajele din masina. Eu eram blocata ,nu intelegeam nimic,insa presimteam ca acea surpriza pe care mi-a pregatit-o avea sa ma scoata din minti. -Dar..ma duc spre ea,ridicand amandoua primul geamantan,care e foarte greu,apoi punandu-l in mijlocul trotuarului.Asa am facut si cu celalalt.Stai putin,Cris!ridic eu tonul cu o octava,facand-o sa stea locului pentru o clipa.Ma lasi asa cu bagajele in fata blocului?Nu ma pot descurca cu ele..incep eu sa ma plang. -D,scuze dar chiar nu pot ramane!Intarzii la o intalnire importanta.Pa..si pleca in tromba lasandu-ma singura. Ok.Asta a fost ceva neasteptat.Halal prietena!O sa ajunga sa vorbeasca singura cu telefonul ca eu nu ii mai raspund.Mi-am tarat picioarele pana la scarile blocului.Poate nu va fi asa de rau.Doar 3 scari ..nu era greu.Insa geamantanele mele erau foarte grele.Prima scara.Primul bagaj.Reusesc cu greu sa-l asez pe prima scara,insa cum ghinionul se pare ca avea ceva cu mine azi,s-a balansat putin in fata cazand langa celalalt. Asta nu e bine.Ce eram sa fac?Singura solutie era sa astept un om bun care sa treaca pe aici sa ma ajute.Il si platesc,numai sa ma ajute.Imi urmez constiinta si ma asez pe scara rece,asteptand. 5 minute 10 minute. Situatia asta era chiar enervanta de acum.Nimeni nu trece pe aici?Ma uit la ceas.E abia 6.La ora asta,orice om ar trebui sa bantuie pe strazi.Era o zona atat de nepopulata?

Ma uit inspre cerul senin..de fapt era senin cand am ajuns eu aici,dar acum era acoperit cu nori negri gata sa inghita orice sursa de lumina. -Doamne..putin ajutor?.spun cu o voce obosita,rugandu-ma ca macar o persoana sa treaca pe aici.Si printr-o minune,de dupa colt isi facu aparitia un domn solid,de statura inalta.Rostesc un multumesc incet si ma indrept cu pasi repezi spre respectivul domn. -Ma scuzati,domnule,spun cu o voce grabita,agitata,sperand sa nu-l sperii si sa fuga crezand ca sunt o nebuna.Am o mare problema.M-ati putea ajuta sa urc acele bagaje pana la usa blocului?Nu cred ca ma pot descurca singura. -Locuiti aici? Nu intelegeam rostul intrebarii,insa dau din cap,spunandu-i: -Pai da..de fapt azi ma mut,iar persoana cu care am venit pana aici nu a putut sa mai stea sa ma ajute.Sper sa ti se rupa un pantof,Cris!spun nervoasa in gandul meu. -Si eu tot aici locuiesc .Va ajut cu placere si-mi afisa un zambet cald.Imi placea omul asta.Se vedea ca e o persoana linistita,fara ganduri perverse.Avea in jur de 40 de ani,ochi negri si cu mustata.;imi amintea putin de tata. -Va multumesc din suflet,spun cu cea mai sincera voce, inaintand spre scara blocului.Domnul amabil lua ambele bagaje,cu usurinta si le urca pana la usa.Poate exagerasem putin cu greutatea lor,dar nu aveam prea multa forta asa ca pentru mine era destul de dificil.Am deschis usa blocului,apoi barbatul ducandu-le pana la lift. -La ce etaj?ma intreba rapid el -La 6,spun repede asteptand ca liftul sa ajunga cat de curand. -Eu sunt vecinul de la 5.Ma bucur ca avem locatari noi in bloc. Si eu ma bucuram ca domnul imi era vecin;era de treaba.Intre timp,liftul ajunse si imi puse geamantanele inauntru,tinand usa sa intru si eu.

-Va multumesc din nou,domnul..?,intreb rusinata sperand sa nu ia in nume de rau intrebarea mea,dar chiar voiam sa stiu cum il cheama. -Mazilescu.Mazilescu Ioan,spuse cu o voce calda. -Imi pare..insa,usa liftului deja se inchise aproape lovindu-ma in fata.Prost dispus?Sau poate doar grabit? Am rasuflat usurata,ca am ajuns cu bine in lift.Desi urca cu greu cele 6 etaje,in sfarsit ajunse .Deschid usa liftului,chinuindu-ma putin cu geamantanele,intr-un final ajungand la usa apartamentului.Imi placea usa.Era de un visiniu inchis,din lemn si foarte dura.Scotocesc prin buzunare,cautand cheile.Cu o mana sprijinind bagajele pentru a nu se rostogoli,rasucesc cheia si deschid. Privirea mi se bloca. Ce naiba?Am gresit apartamentul?

Capitolul 5-Comportament stupid

Doar ti-am pregatit o mica surprizacuvintele lui Cris imi rasunau in minte,cat stateam nemiscata in fata usii,uitandu-ma prin jur.Asta clar nu era apartamentul meu.Cel putin eu nu-l recunoasteam. Fac un pas in spate uitandu-ma la tablita de pe usa:Familia Dumitrescu.Coincidea cu numele meu.Diana Dumitrescu.Atunci ce s-a intamplat cu apartamentul meu simplu?Vreun milionar a dat buzna pe aici mobiland apartamentul meu dupa placul lui?Nu stia ca e cumparat?Mai exista inca unul liber,exact langa usa mea,insa eu nu l-am ales pe ala pentru ca nu imi placea cum a fost structurat.Asa ca era liber sa il cumpere.De ce sa vina in apartamentul meu? Nu.Varianta asta cu siguranta cade.E imposibil.Atunci..Cristina?Sa fie ea bagata in treaba asta? Cu siguranta.Ea e singura care ar face asa ceva. Holul era destul de lung, o oglinda atarnand pe perete,exact in fata usii,apoi cateva tablouri frumoase facandu-si aparitia.Nu asa il stiam eu cand am venit ultima oara aici. Las bagajele la usa,inaintand spre capatul holului,unde era sufrageria. Ochii imi raman blocati,vazand imaginea din fata mea.Totul era schimbat:mai spatios si mai luminos.Si asta chiar imi placea.Mobila antica,de culoarea caramelului era mutata din locul pe care il stiam eu,fiind pozitionata in coltul stang al camerei,coltarul potrivindu-se perfect,apoi barul si restul mobilei fiind lipita de perete.Draperiile erau superbe,un crem cald,din matase dand un plus de eleganta spatiului.Canapeaua crem se potrivea perfect cu draperiile,fiind langa acelasi perete cu mobila,iar fotoliile de acceasi nuanta,erau asezate in V,paralel cu mobila si canapeaua. O veioza maro,era in coltul geamului,cu imprimeuri florale,fiind perfect pozitionata.

Intre fotolii,era asezata o masuta de cafea,ovala,din sticla,dand impresia de suplete,pe care era pusa o vaza mijlocie,colorata in diverse nuante de la maro inchis,la maro deschis. Tv-ul care era acum cateva zile,fusese inlocuit de o plasma gingantica,pusa pe perete,deasupra fotoliilor. Nici nu stiam ce sa zic.Eram fara cuvinte.Cris s-a intrecut pe ea insasi.Totul era minunat.Fiecare lucru avea locusorul lui Desi nu voiam sa recunosc,facuse o treaba excelenta..si culmea ca era pe placul meu. Acum totul era luminat,relaxantsi perfect. Bucataria era mare si spatioasa.Aveai loc unde sa te desfasori;eu eram o mica tornada in bucatarie;mama trebuia sa curete dupa mine deoarece lasam numai mizerie in urma. Culoarea mobilei era cea a cafelei cu lapte,fiecare obiect casnic fiind asezat cu precizie.Chiar si frigiderul se incadra perfect in dcor. Din curiozitate deschis usa frigiderului..si culmea:era plin cu bunatati.Fata asta a aranjat toata casa..fara stirea mea.Trebuia sa-i multumesc cat mai repede,insa voiam sa termin de vizitat apartamentul si de descoperit daca mai existaumici surprize. Merg cu pasi grabiti spre camera mea,care era pe partea dreapta a holului. Respiratia mi se accelera,iar inima incepu sa bata cu putere.Patul era imens..acoperit cu asternuturi fine,albastre cu flori albe.Dulapul ocupa aproape tot peretele.Era foarte mare.Hainele mele nu acopereau nici un sfert din marimea dulapului.De o parte si de alta a patului erau 2 noptiere,care imi aduceau aminte de camera din apartamentul parintilor.Biroul era destul de elegant,parca te invita sa te asezi si sa incepi munca. Balconul era spatios,lung,oferind o priveliste minunata.Copaci si frunze.Un covor de frunze colorate.Daca ma aplecam putin in fata,puteam vedea exact ce exista si in balconul apartamentului nelocuit.Sper sa nu am vecini galagiosi si enervanti.

Am ramas cateva minute,bucurandu-ma de frumusetea naturii si de farmecul ei. Linistea fu intrerupta de sunetul infernal al telefonului.Nici macar nu stiam pe unde il lasasem.Urmez zgomotul,ajungand langa usa acolo unde imi lasasem bagajele. Mama Apuc telefonul si ma indrept spre bucatarie,luand loc pe scaun -Alo?spun cu o voce calda. -Diana!Ce ma bucur sa te aud!Spuse fericita,emotia simtindu-se in vocea ei.Ce faci?Te-ai instalat? -Buna mama.Sunt bine.Abia am ajuns si nu am apucat sa despachetez.Inca inspectez casa,spun cu o voce amuzata. -Ma bucur,draga mea.Sice parere ai despre surpriza Cristinei?,ma intreba,accentuand cuvantul surpriza. Tacerea se asterna. Parintii mei stiau?Toti stiau in afara de mine? -Pofim?Cum adica?ridic putin vocea,strangand cam tare telefonul in mana.Voi stiati planul Cristinei si nu mi-ati spus?Acum eram nervoasa. De obicei,observam foarte repede daca se petrecea ceva straniu in jurul meu,dar chiar nu mi-am dat seama de surpriza lor. -Pai..da,zice mama razand in hohote.Buun..acum sunt si subiectul lor de distractie.Ea ne-a spus ca iti pregateste o surpriza,vrand sa te rasplateasca pentru tot ce ai facut pentru ea si iti vrea tot binele.Insa nu credeam ca nu-ti va placea,spuse cu voce trista. -Mama..imi place foarte mult!Desi preferam sa nu modifice nimic,acum totul e..perfect.Doar ca nu-mi place ca eu nu am stiut nimic!

-Lasa,ca nu e moarte de om,ca ai aflat ultima.Daca iti ziceam,unde mai era surpriza?Fii fericita ca ai aproape persoane carora le pasa de tine si te iubesc mult.Iar asta nu se va schimba niciodata,spuse hotarat. -Multumesc,mama.Pentru tot.Ii spun cu o voce emotionata.Acum inchid.Trebuie sa despachetez si apoi sa o sun si pe Cris.Mai vorbim!Te pup! -Pa,zise mama repede,inchizand telefonul. Tarai cu greu bagajele in camera pentru a-mi aranja hainele si lucrurile folositoare. Cristina a exagerat cu dulapul.E prea mare si prea mult spatiu ocupat. Scot perechea mea preferata de blugi,putin cam gauriti,pe care Cris o critica cu asprime ca fiind vechi.Niciodata nu o intelegeam de ce ii placeau atat de multe hainele;de fapt si eu trebuia sa-mi cumpar cateva,dar asta o lasam pe mai tarziu,atunci cand eram in criza. Deschis usa dulapului,iar ochii aproape imi ies din orbite de furie. Asta e culmea!Exclam cu voce tare,nervoasa. Acum si-a mutat garderoba la mine in dulap?Nu mai avea loc de haine si a trebuie sa si le aduca aici? Fir-ar!Astea sunt hainele mele!Adica hainele cumparate de Cristina pentru mine!De la un capat la celalalt erau haineo multime de haine.De la cele mai provocatoare tinute,pana la cele elegante,sport si cele pentru vremea de toamna. Ce naiba a facut fata asta? Apuc telefonul nervoasa,formand numarul ei de telefon si apeland.Dupa al doile tarr se si auzi voceai ei bucuroasa: -Salut,D!Se pare ca ti-a placut surpriza mea!Nu trebuie sa-mi multumesti acum,ne vedem noi in curand sa facem o parada a modei.

Am asteptat pana se opri din vorbit,spunandu-i pe un ton rece: -Ai terminat? Nu se mai auzea nimic,asa ca am continuat.:Pot sa stiu ce sunt cu toate hainele alea din dulap?Nu ai mai avut loc la tine sau ce?,ma rastesc eu nervoasa.Iar liniste.Fir-ar Cristina!Mai esti pe acolo.? -Immi paa-re r..auu,spune cu o voce stinsa.Puteam sa aud lacrimile cum cad de pe fata ei. Bravo Diana!Ai atins apogeul de proasta!Tipam in mintea mea.Imi venea sa-mi dau palme la cat de ipocrita am fost.Acum rezolva naibii problema! Incerc sa ma calmez.Nici nu stiam ce m-a apucat insa stiam ca prietena mea nu merita asta. -Iarta-ma!Te rog din suflet sa ma ierti,spun cu o voce tremurata.Stiam ca scuzele mele nu vor ajuta la nimic.Pana la urma urmei cu ce a gresit?Cu nimic.Ca o buna prietena a vrut sa-mi faca o surpriza.Si eu am stricat totul cu orgoliul meu. Continuii cu aceeasi voce trista: -Crede-ma ca nu am vrut sa tip la tine si iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.Nu stiu ce am patit.Daca imi spuneai de la inceput ce ma asteapta acasa,poate nu mai reactionam asa. -Dar daca iti spuneam ai fi fost de accord?Nu,asa-i?Am crezut ca daca iti fac o surpriza,te vei bucura,dar se pare ca nu.Dumnezeu mi-e martor ca nu am vrut sa te superi. Durerea din vocea ei imi rupea inima asa ca trebuia sa rezolv cumva asta. Eu am facut-o sa se simta asa,eu o voi scoate din starea asta. -Vin la tine!ii spun scurt si repede,fara sa mai astept aprobarea ei. Mi-am luat geaca de piele,cheile si telefonul si am iesit pe usa.

Capitolul 6-Revedere
Afara se intunecase si strada era pustie.Nici urma de om.Se mai auzea cate o masina claxonand in departare,dar in rest nimic.Vantul rece sufla puternic peste fata mea,facandu-ma sa tremur de frig. Eram prea cufundata in ganduri,ca sa mai simt picaturile reci,curgand din parul meu ,prelingandu-se pe gat.Incepuse sa ploua.O ploaie rece,de toamna.Copacii se leganau in bataia vantului,iar frunzele colorate zburau prin fata mea,asemenea unor fluturasi. Se lasau purtate de suflul vantului,dansand,imprastiindu-se prin jur. Ma simteam ca pe un ring de dans,insa singura,fara partener.Vantul era un bun dansator,experimentat;le purta lin pe deasupra pamantului,coordonandule spre infinit. Iar cand inceta melodia,vantul se retragea,lasandu-le singure,aterizand din nou pe pamant.Si asa continuau.la fiecare melodie. Eram o straina..in ringul lor.Vantul ma invita la dans,imprastiindu-mi parul,mangaindu-mi obrazul.Voiam sa plutesc,sa uit de tot,sa simt libertatea si implinirea,insa azi era rece,dur,lovindu-se puternic de corpul meu. Stiam motivul pentru care azi vantul nu ma mai voia ca partenera.Stiam ca am gresit. Niciodata nu imi ieseam din fire,insa azi se pare ca s-au adunat multe si am dat-o in bara cu totul. Mergeam cu pasi apasati prin ploaia marunta,gandindu-ma la mii de posibilitati de a-i explica prietenei mele totul si ea sa inteleaga si sa ma ierte.Apreciam gestul ei si aveam sa-i multumesc de o mie de ori,pentru tot ce a facut pentru mine. Ajunsesem la blocul ei.Luminile din bucatarie si din cele 2 camere erau aprinse.Asta era ciudat.Cristina niciodata nu lasa luminile aprinse in tot apartamentul.S-a invatat minte de cand a ramas in urma cu platitul energiei.Avea bani destui,insa nu avea timp.

Urc cu greu scarile,inghetata de frig si uda pana la piele.Bat usor in usa,insa nimeni nu raspunde,asa ca apas pe sonerie. Incerc sa afisez un zambet dulce,cand usa se deschise,insa imi ingheta ,vazand persoana care se afla in fata mea. Un barbat inalt,bine facut,cu parul negru si ochi verzi superbi,statea sprijinit de tocul usii,uitandu-se la mine amuzat. Stiam ca aratam ridicol.Uda din cap pana in picioare,cu parul incalcit si rimelul intins pe la ochi,dar aratam chiar asa de inspaimantator? Un zambet prostesc pe care il recunosteam dintr-o mie,i se intinse pe fata,dezvelindu-i dintii perfecti albi. Persoana care statea in fata mea era nimeni altul decat Dan,fratele insuportabil al Cristinei. A fost un chin pentru mine in anii de liceu,cel putin in primii 3 ani.E mai mare ca mine si Cris cu un an,insa de la inceput si-a pus in gand sa-mi faca mie viata imposibila. Era idolul fetelor din liceu.Infumurat si plin de figuri,preferatul fetelor si profesorilor.Nu stiu ce vedeau atat de special la el,incat se hiperventilau atunci cand trecea pe langa ele.Faptul ca prostia era o calitate la el si faptul ca avea bani cred ca erau singurele posibilitati.Arata bine,nu pot sa neg asta,insa comportamentul lui lasa de dorit. Avand in vedere statutul lui de machodin scoala,fetele dadeau orice numai sa primeasca o privire sau un salut de la el.Toate erau la picioarele lui.. In afara de mine..Cred ca asta il intriga cel mai mult.Faptul ca nu eram in limba dupa el si nu-i dadeam atentie.Stiam ca nu se va uita niciodata la mine si nici eu la el,insa asta ii strica reputatia,pe care si-a format-o de-a lungul unui singur an. Si cum spuneam,pe langa viata mea linistita,exista si acest specimen virusat care avea misiunea sa ma chinuiasca pe mine.Ma mir cum de sora lui il

suporta,mai ales ca traia cu el sub acelasi acoperis.Eu o luam razna de tot,avandu-l ca frate.Facea glume pe seama mea si ma tachina in fiecare zi. Partea buna a fost ca spre sfarsitul clasei a XI-a,a primit o bursa la New York.Ma simteam atat de bine ca e plecat incat imi venea sa dau o petrecere in cinstea lui.Ceea ce nu imi statea in caracter. Insa acum s-a intors,iar la cum au decurs lucrurile azi,asta a fost picatura care a umplut paharul. Scutur incet capul,revenindu-mi din uimire,incercand sa inghit nodul din gat.Se vedea ca strainatatea i-a priit.Purta un tricou alb,mulat,scotandu-i muschii in evidenta si o pereche de blugi care stateau perfecti pe el.Niciodata nu il analizam,mai ales dupa felul cum arata. Nu mai era baietelul dur din liceu,ci acum era un barbat in toate firea. -Dan?spun cu o voce inceata,incercand sa par putin mirata. Inca se uita la mine cu acel zambet prostesc,fara sa zica nimic.Parca era pierdut in spatiu. Cred ca aratam ca un zombie,de se uita asa de amuzat la mine,Nu se misca si nici macar nu clipea,asa ca am intins mana,apasand pe sonerie. Tresari,iar ranjetul ii disparu de pe fata luand o atitudine serioasa. -Chiar nu era nevoie de sonerie ca sa-mi atragi atentia.Spuse pe un ton putin dur,insa pe mine nu ma impresiona. -Aaa..pai..nu voiam sa fii atent,zic eu ironic.Voiam doar sa-ti sterg mutra de aia de prost de pe fata. -Uite pe cine avem aici!Diana..pitica din liceu care imi inveselea mie zilele.Ai crescut!,spuse cu o voce amuzata,ridincand o spranceana.Ai devenit o leoaica. -Sunt aceeasi.Insa atunci nu ma cunosteai.Erai prea ocupat sa-ti cauti creierul prin liceu.De fapt eu cred ca nu ai avut niciodata asa ceva,ii zic eu sarcastic.

Zambetul ii pieri de pe fata,vazand atitudinea mea rece. -Stii ceva,Dan?Poate atunci in liceu,singura ta ocupatie era sa-ti bati joc de mine si sa te mandresti cu atitudinea ta de cuceritor,dar totusi am sperat ca voi gasi ceva bun in tine.Sper ca ai avut timp sa reflectezi asupra compartamentului tau din liceu.Dar vad ca ai ramas acelasi,spun cu o voce dezamagita. Stiam ca nu-i va pasa ce-i spun,insa eu voiam sa-mi iau revansa dupa tot ce s-a intamplat in liceu. Se holba la mine,cu ochii mariti. Clar..Nu se astepta la asemenea replica. -De ce tot te uiti la mine?spun cu un ton rece. Isi indreapta spatele facand un pas mai aproape de mine si atingandu-mi usor obrazul.Un fior imi trecu prin tot corpul la atingerea lui. -Stii..in liceu erai asa de draguta cand te suparai si fugeai repede sa plangi pe umarul lui Cris.De aia faceam glume pe seama ta.Voiam sa te vad fericita,nu plangand,insa cand vedeam stangacia ta,nu ma puteam abtine.Imi e dor de acea Diana.Insa acum vad ca esti o persoana rece,dura.Spuse cu o voce trista,sfasiata. Ce spunea el acum nu avea niciun sens.Eu eram o persoana dura?Cu el merita sa fiu si mai rau,insa nu eram o stana de gheata.Aveam si eu un suflet. Inima imi batea cu putere si stiam ca lacrimile imi vor inunda ochii,insa inghit in sec si trag aer in piept. -Ce stii tu,Dan?Ce stii tu despre mine?Cum ai vrea sa ma comport cu tine? Sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine si ca ma bucur sa te vad?Sau ca eram una dintre fetele alea innebunite dupa tine,insa nu aveam curajul sa-ti zic?Sa ma umilesc in fata ta si tu sa razi de mine?Spune-mi.Cum vrei sa ma comport? Ma durea totusi atitudinea lui fata de mine.Chiar speram sa se va schimba.

Nu spunea nimic.Se uita la mine cu o fata blanda si putin mirata.Nu voiam sa-i fie mila de mine.Nu-mi placea sa ma cert cu cineva. -Stii ce?Hai sa o lasam balta.Lucrurile din trecut nu se vor schimba,daca tu nu-ti revizuiesti comportamentul fata de alte persoane.Nu am venit aici sa vorbesc cu tine,ci cu -De ce ai venit aici? Se pare ca nu era o fatada de-a lui,privirea blanda si atitudinea linistita.S-a intors baiatul insensibil. -Am venit sa vorbesc cu sora ta.Ne-am certat si.. ma intrerupse brusc. -Se pare ca nu sunt singurul care a avut parte de atitudinea ta de gheata.Degeaba ai venit.Nu e acasa,spuse pe un ton dur. -Poftim?ma rastesc furioasa la el.Am anuntat-o ca vin si.. -E plecata pana la supermarket. -Poti sa ma lasi sa-mi termin propozitia?marai la el. -Nu am chef sa te aud.Pastra acelasi ton sever. -Mai bine.Atunci o voi astepta. Spun hotarata,luand covorasul de la usa si asezandu-ma langa perete.Oricum eram uda,murdata.Inca putin praf adaugat hainelor mele nu strica. -Ce naiba crezi ca faci?Ridica vocea la mine,punandu-se in fata mea. -Tu ce ai impresia ca fac?Am lampa lui Alladin in mana si covorasul zburator asa ca ma pregatesc de vizitat cerul,spun sarcastic.O astept pe Cris! tip nervoasa la el. -Daca nu vrei sa ma ai pe constiinta,ai face bine sa-ti misti fundul in casa,chiar acum!

-Nu vorbi autoritar cu mine!Ca nu esti tata!Nu puteam ceda in fata lui,desi voiam sa intru in casa.Si in plus eu nu intru in casa cu tine! -Chiar vrei ca sormea sa ma faca una cu pamantul?Daca nu vrei sa o incurcam cu vecinii,mai bine ai intra cu mine. -Uhmm..nu cred ca pamantul va fi fericit sa aiba contact cu tine,insa Cris mi-ar face o mare favoare.Am spus ca nu intru si punct. -Atunci,stai naibii aici sa ingheti !Nu-mi pasa!Se rasti la mine,intrand nervos pe usa si trantind-o. Avea putina dreptateEra un frig in bloc de iti clantaneau dintii,insa nu aveam sa ma misc de aici pentru nimic in lume. Dupa cateva minute,usa se deschise iar.Fata lui Dan era mai calma acum si imi intinse o mana. -Te rog!Vino in casa!Nu vreau sa racesti,spuse cu un ton cald. -Sigur!Nu vrei sa o ai pe cap toata viata pe Cris!Pe tine ce te intereseaza?.Vocea mea era ragusita si tremurata.. -DianaSa o lasam mai moale cu furia asta.Chiar daca nu ma crezi,ma intereseaza.In vocea lui se simteau urme de duiosie si grija. I-am apucat mana fara sa ma gandesc si am intrat in casa.Era cald si bine,iar din bucatarie se simtea mirosul de tei. -Du-te pe canapea!Eu iti fac un ceai sa te incalzesti. Asta era ciudat.Niciodata nu il vazusem atat de amabil.El nu ajuta pe nimeni,nici pe el insusi.Se pare ca nu-i cunosteam si latura asta secreta. O ascundea foarte bine.Intotdeauna fusese un baiat dur,indiferent,iar acum..se schimbase radical.Daca ajungeai sa-l cunosti bine,sa gasesti drumul spre sufletul lui,putea fi un baiat bun. Dar el,se afisa cu acest comportament strain lui.

Pe canapea era o patura si o perna. Dupa toate intamplarile de zi,eram extenuata,inghetata si adormita Am pus capul pe perna si am inchis ochii. O presiune se simti pe canapea,insa nu am deschis ochii,cazand intr-un somn adanc si linistit.

Capitolul 7 Marturisiri
Lumina soarelui de afara batea direct in geam,razele reflectandu-se direct pe fata mea. Capul ma durea ingrozitor si puteam sa jur ca aveam temperatura deoarece simteam sudoarea prelingandu-se pe obraji. Nu avusesem o noapte tocmai linistita,asa cum ma asteptam.Imaginile si amintirile din capul meu erau neclare.Tot ce stiam era motivul pentru care venisem sa o vizitez pe Cris,iar apoi aparu si Dan..iar de aici amintirile se cam stergeau.Capul imi bubuia de durere si nu mai voiam sa ma gandesc la detalii.Trebuia sa ma intalnesc cu prietena mea,insa acum nu aveam puterea sa ma misc din pat. Ochii imi erau uscati si obositi,iar trupul intepenit.Parca statusem prea mult timp intr-o singura pozitie. Soarele devenea insuportabil.Deja ardeam toata,iar el facea tot posibilul sa mai adauge inca un grad temperaturii mele ridicate. Scot cu greu perna de sub cap,ascunzandu-ma de caldura soarelui.Mirosul izbitor de parfum barbatesc imi infunda narile,iar respiratia mi se accelera. Indepartez imediat perna moale de pe fata mea,deschizand ochi,inspectand camera in care ma aflam.Imi era vag cunoscut locul,insa cu siguranta camera mea nu era. La naiba!Imi aminteam acum..imaginile curgeau in mintea mea in ordine.Cearta dintre mine si Dan..frigul..cel mai greu de suportat..amabilitatea extraordinara a lui care nu credeam ca o avea,aciditatea replicilor fara sens..totul prindea contur acum. Totusi..dupa mintea mea,cea nu foarte normala de la un timp incoace,stiam ca adormisem pe canapeaua din sufragerie.Iar acum eu stateam in patul confortabil al lui..Dan.Sa fi fost singura persoana de pe pamant care ar fi avut un patsi.mie tot mai bun mi se parea cimentul sau pamantul umed.Fir-ar!Nu stiam motivul pentru care ma aflam aici,dar aveam sa-l aflu cat de curand.

Murmure neclare se auzeau din camera Cristinei.Vocea ei mieunata era inconfundabila,iar vocea lui Dan..ei,bine ,vocea lui era foarte nervoasa.Se auzi un shhtincet,iar apoi linistea se asternu.Respiram greu,neputand sa-mi calmez inima sa nu mai bata asa de repede. Incercam cu greu sa ma misc;corpul parca-mi era batut in cuie.Durerea din spate facea ca incercarea mea sa devina un esec. Cateva zile la pat,nu erau binevenite acum,mai ales in situatia mea.Cu greu reusisem sa am 2 zile libere pentru a ma instala in noul apartament.Seful meu era..cel mai insuportabil om de pe pamant.Il intrecea si pe Dan,care acum cateva luni era in top.Domnul Fata Dura,asa il poreclisem majoritatea dintre angajati,avea cea mai acra figura posibila.Nimic nu-l multumea,iar asta ma scotea din minti.Ce faceam noi nu era bun.Nu stiu cum de mai aveau unii curajul sa comenteze sau sa-i zica ceva de rau.Partea buna era ca desi atitudinea lui era una dura,ne oferea un salariu acceptabil,avand in vedere ca lucram foarte mult.Stia ca toti ar zbura de la firma lui,eu fiind fruntasa,asa ca de nevoie ne dadea bani bunicei. Reusesc cu greu sa ma ridic din pat,leganandu-ma pana la usa.Un echilibru bun nu era ceva intalnit in cazul de fata,iar ameteala ma apuca imediat.Nu eram inca pe covor,ceea ce era bine. Deschid usa incet,iar acum puteam distinge mai bine conversatia dintre ei doi.Poate discutau lucruri importante si cum nu voiam sa-i disturb cu prezenta mea,m-am apropiat de usa ascultand cu atentie. -Ma mai lasi mult in suspans?vocea Cristinei era ingrijorata.Aseara m-am framantat toata noaptea nestiind ce se intampla.Nici nu m-ai lasat sa am grija de ea..Ce naiba a fost cu tine?Dimineata ai plecat,nu stiu unde,iar acum abia scot o vorba din gura ta.! Dimineata?.... Cat era ceasul acum?Dormisem aproape o zi,iar nimeni nu se chinuia sa vada daca nu cumva murisem prin somn. -Vorbeste mai incet!se rasti Dan la ea.Abia s-a linistit in zori.A avut cosmaruri si era foarte agitata.Temperatura ridicata o facea sa

delireze.Vorbea in somn..ceva despre tine,despre parinti si nu mai stiu.Ce puteai sa-i faci?Sa ii povestesti de noua ta achizitie in materie de pantofi?Nu o puteai ajuta cu nimic.Eu am urmat cateva cursuri de asistent medical si am putut sa-i micsorez temperatura -Puteai sa ma lasi sa chem o ambulanta..Daca se agrava?Vocea lor era asa de trista,simtindu-se ingrijorarea in ea. -Nu imi statea capul la nimic.Daca pateste ceva,dupa toate astea,nu mi-o voi ierta niciodata. Simteam cum picioarele imi vor ceda dintr-o clipa in alta,iar capul imi bubuia de durere.Contactul dur cu pamantul,poate imi regla putin creierul.Deoarece acum nu mai gandeam coerent.De fapt..aseara nu gandeam coerent. Deliram?Aveam cosmaruri?Vorbeam in somn,mai nou? Teatrul ieftin al lui Dan ma lasa rece.Scenariul stupid al lui castigasese cumva premiul pentru Cel mai prost scenariu realizat? Poate pe Cristina o impresiona,dar pe mine nu.Stiam ca totul era o fatada,chiar daca aseara incercase sa faca pe-a martirul cu mine.Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea indurerata a lui Dan. -Cand cosmarurile in sfarsit au parasit-o si am putut sa-i stabilizez temperatura,a cazut intr-un somn adanc.Si uite,nu s-a trezit pana acum.E tintuita acolo in pat;nu stii daca doarme sau..,vocea lui se auzea incet. Da..m-am intors din morti.Nu eram hotarata exact ce sa aleg:viata sau moartea.Dificila alegere.L-am cunoscut pe Doamne Doamne si pe Bau Bau din visele copiilor.Foarte amuzant. Linistea se asternu.Eu eram inca intepenita langa peretele usii.Nodul din gat ma impiedica sa respire normal,iar inima imi batea cu putere. Scenariul lui Dan era adevarat.Simteam asta in vocea lui..desi nici nu stiam ce sa mai cred despre el.Se purta asa de ciudat..parca voia sa fie si dur,iar in acelasi timp si bun.

Dar ce il interesa pe el?Stiam misiunea lui in viata asta:sa ma faca pe mine sa ma simt ca ultimul om de pe pamant.Dar acum ca era mai matur,poate sia dat seama de greselile din trecut si voia sa se indrepte.Fata de mine si fata de cei care au avut parte de veninul lui. Stiam ca nu aveam destule informatii despre situatia asta.Mintea mea nu voia sa lege semnificatiile acestui eveniment,iar asta ma scotea din sarite.Nu puteam vorbi cu el.Nu aveam curajul asta sa-l intreb.Iar Crisea era la fel ca mine..lipsita de informatii. Discutia cu Dan nu putea fi una linistita,iar tipetele si insultele nu ar fi lipsit.To ce imi ramanea era sa ascult la usa toata disctuia lor. -E numai vina mea,incepu Cris sa vorbeasca incet,cu tristete.Daca nu faceam nimic,era mai bine.Nu ajungea in starea asta;nu se misca,nu se trezeste.Vinovatia din vocea ei,ma facea sa ma simt ca un nimic. -Nu e vina ta.Diana nu crede asta.Eu m-am purtat ca un idiot cu ea.Credea ca m-am schimbat,ca nu mai sunt acelasi badaran din liceu.Nici macar nu am lasat-o sa-mi spuna de ce a venit aici. Situatia devenea din ce in ce mai enervanta.Sa acordam premii celui care a suparat-o pe Diana. Genial! Nu puteam sa neg ca Dan s-a purtat ca un imbecil in perioada liceului,dar nu era vina lui,ci a singurului neuron care nu functiona atat de bine.In schimb,eu eram singura vinovata si trebuia sa inchei mascarada asta a vinovatiei chiar acum. -Nu intelegi!se rasti Cristina la el.Trebuie sa-i explic totul.Acum! -Nu te misti de aici,ai inteles?Si nu ii vei povesti nimic din tot ce s-a intamplat azi noapte.Daca te intreaba ceva,poate te duce creierul sa inventezi ceva plauzibil. Nici nu trebuia sa se mai necajeasca sa-mi ascunda ceva.Auzisem tot ce au discutat,insa tot aveam multe intrebari fara raspuns.

Apas nervoasa pe clanta,deschizand usa in larg.Amandoi au inghetat cand m-au vazut.Cristina statea in pozitie turceasca pe pat,iar Dan asezat pe covor,langa marginea patului.Se holbau la mine,de parca as fi fost fantoma de la Opera. -Imi explica si mie cineva ce se intampla?intreb cu o voce grava. Niciunul nu reactiona la intrebarea mea.Stateau ca 2 statui de piatra.Respiratia lor incepea sa se regleze.Evident..nu se asteptau ca eu sa apar asa din senin. -Aratati de parca ati vazut o fantoma,spun eu ironic.Chiar asa arat?Si ridic o spranceana,uitandu-ma la fetele lor. Pe fata Cristinei se ivi un suras induiosator,plin de dragoste.Se ridica repede de pe pat,venind spre mine si luandu-ma in brate. -Nici nu stii cat ma bucur ca esti bine.Credeam ca ,spuse cu o voce inceata. -Ca ce?Ca am murit?si am izbucnit in ras.Nu scapi de mine asa de usor,i-am spus luand-o in brate. -Sa nu mai spui niciodata asta.Ai auzit? -Da sefa.Am inteles,spun tachinand-o.Aaanu te chinui sa-mi explici.Am cam auzit totul..insa sunt nelamurita intr-o singura privinta.De fapt in mai multe,am adaugat in gand. -Iti amintesti ce s-a intamplat azi noapte?ma lua prin surprindere vocea lipsita de viata a lui Dan. -Nu prea multe..Tot ce stiu e ca ne-am certat..si apoi am adormit..insa cosmarurile si partea cu delirul nu.. -E mai bine..In ce privinta esti nelamurita?intreba Cris..tinandu-ma de brat. -In privinta lui Dan,spun eu incet si timid.Vreau sa stiu de ce ai facut asta..De ce nu ai lasat-o pe Cris sa aiba grija de mine?Nu te mai chinuiai tu atat..spun plictisita.

Nu voiam sa vorbesc asa cu el..dar nu-mi dadea de ales.Daca voiam sa aflu detalii,singura metoda era sa-l enervez putin. -Nu stiu de ce m-am mai deranjat!Sincer.Inca nu inceta sa poarte masca de dur in fata mea.Insa pe mine nu ma deranja lucrul asta..era doar o masca.Stiam ce se afla in sufletul lui. -Nici tu nu crezi ce zici!Nu stiu ce ai inteles din parte cuam auzit totul,insa renunta la atitudinea asta rece,ca la mine nu merge.Te cred ca te-ai schimbat..in bine.Acum imi dau seama..dar nu stiu de unde schimbarea asta asa de brusca. Nu zicea nimic.Parea ca se gandeste intens inainte de a raspunde. -Nu mai vreau sa-i ranesc pe cei din jurul meu.Vreau sa renunt la atitudinea asta acida,care parca se agata tot mai mult de mine.Dar nu reusesc.Spuse cu o voce trista,dezamagita. -E un inceput.ca vrei sa te schimbi.Nu se poate totul deodata.Hocus Pocus si gata esti un om bun.Timpul o sa vindece ranile din sufletul tau..iar tu vei deveni altfel. Nu imi venea sa cred tot ce ziceam acum.Mai bine imi gaseam un post de pshiholog..de fapt eu aveam nevoie de unul..dar trecem peste.Emotia se simtea in vocea mea si nu voiam sa interpreteze gresit sfaturile mele. Niciodata nu vorbisem asa de direct cu el..si nu stiam de unde atata curaj si vointa din partea mea.Poate nu eram asa de distanta..Stiam sa-i critic pe altii,insa nici pe mine nu ma cunosteam foarte bine.. -Tu vorbesti serios?Adica..vreau sa spun..vei sterge cu buretele tot ce s-a intamplat in trecut? Ma pufni rasul. -Uite ce e,Dan.Eu vorbesc serios.Treaba ta daca ma crezi sau nu.Ce are rost sa mai rascolim trecutul..acum suntem in prezent si ne vom gandi la viitor.Mi se pare cea mai buna solutie.

Uitasem de Cris.Ea abia se abtinea sa nu rada de aberatiile mele.I-am tras usor un cot in sold,vazand cum se stramba. -Eii hai ca nu te-am lovit tare,spun eu razand in hohote.Si ma stramb copilareste la ea.Dan.daca ai renunta putin la fata asta mirata ar fi foarte bine.Parca zici ca ai descoperit a 8 minune a lumii si nu iti vine sa crezi.Spun ironic,vazand cum ii pare un mic zambet intr-un colt al gurii. -Si ca sa incheiem discutia asta aici,spuse Cris amuzata..eu as zice ca ar trebui sa va impacati si sa ramaneti amici. Amici era un stagiu bun..oricum stiam ca nu puteam fi mai mult de atat..Un prieten bun si atat. Nu mai avea rost sa povestim evenimentele de aseara.Mi-am cerut iertare de la Cris,asigurand-o ca voi purta fiecare haina pe care mi-a luat-o.Lucrurile luasera o intorsatura buna..de la certuri si tipete..la rasete si povesti. Dan ne-a povestit tot ce a facut el la New York.A devenit designer de moda si a avut ocazia sa imbrace multe vedete.Normal..cum e sora ,asa si fratele.Poate el era cu capul pe umeri.Ne-a povestit de un bun prieten de-al lui..Un actor foarte cunoscut.A jucat in multe filme si e considerat cel mai frumos barbat din lume. -Fratiorul meu e faimos!chitaia mata de Cristina prin bucatarie.Tu iti dai seama,Diana?Sa fii inconjurat de faima,sa imbraci atatea vedetesi se tranti pe scaun langa mine,aberand tot felul de chestii despre moda. -Eu nu cred ca e atat de minunat sa fii vedeta.Nu mai ai viata ta personala.Viata ta e scrisa in ziare,pline de minciuni.Esti urmarit de paparazzi si fani care sar pe tine.Nu ai timp de tine..contracte si interviuri si prezentari si etc.Dar daca lor le place ce fac,atunci ma inchin in fata lor,si rad. -Intr-un fel ai dreptate,Diana,spuse Dan.Prietenul de care v-am zis joaca in cel mai faimos film,iar peste cateva zile vine sa filmeze si in Romania.Filmeaza o parte din film,la care el nu are treaba,insa a zis ca vrea sa profite de cateva zile libere sa vada si el tara mea.L-am si invatat cateva cuvinte in romana;nu se descurca foarte bine dar e baiat destept,doar e

actor.I-am spus ca-i voi gasi un loc linistit unde sa stea,un apartament ceva,insa nu am avut timp de nimic.. -Stai putin!sari Cristina de pe scaun.Coincidenta este ca in blocul unde locuieste Diana,este un apartament liber.E o zona foarte frumoasa si linistita..Si in plus e vecin de usa cu Diana..asa ca avem pe cine ne baza. -Ia-o incetisor,Cris,am spus eu cu o voce tremurata.Nu voiam sa am ca vecin o vedeta infumurata.Stiam ca toate erau la fel..ei bine aproape toate.Insa nu le suportam.Poate nu ii va place apartamentul si va pleca,am zis eu incet,zambind. -Stai fara grija!El nu e genul luxului.Il vrea cat mai simplu si intr-o zona nu prea populata.In plus Iasul este un oras frumos si nu aglomerat ca in capitala.Ii va placea.Te asigur eu,zise Dan zambind. Iluzia mea se dusese dracului.Acum va trebui sa am pe cap o vedeta. -S-a rezolvat atunci,batu din palme Cristina ca un copil mic.Abia astept sa-l cunosc,mai ales daca ai spus ca e faimos.Apropo care e numele lui? -Nu stiu daca e faimos in Romania.Il cheama Robert Pattinson si..,nu mai apuca sa zica nimic,ca tipetele Cristinei se auzira. -Ceeee?Ce ai spus?Cum se poate asa ceva ?Tu ai auzit ce ai spus? Eu ma uitam la ea fara sa inteleg nimic.De ce reactiona asa la numele lui?Eu una nu auzisem de el..cel putin la ce legaturi aveam eu cu mass media .Tipetele ei nu se opreau. -Inceteaza cu tipetele astea!Ce ai patit?se rasti Dan la ea. -Cum ai vrea sa reactionez?Fratele meu e prieten cu cel mai frumos barbat din lume,dorit de toate femeile si tu imi zici sa nu tip? -Il cunosti?intreba mirat Dan.Ma uitam la ei,cum se certau din cauza lui Robert asta.. -Toata lumea il cunoaste.E faimos si aici in Romania.Peste tot..reviste,iar internetul e plin cu poze cu el.Cum sa nu il cunosc?

-Ma scuzati ca deranjez discutia asta atat de interesanta dintre voi doi,dar ma doare capul ingrozitor si habar nu am despre cine vorbiti.,zic eu putin jenata. Amandoi se uitau la mine de parca as fi zis o mare prostie. -Tu..nu-l..stii pe ..Robert Pattinson?intreba aproape fara suflare Cris. -Ar trebui?spun eu amuzata. -Nu ma mir..tu nu citesti nicio revista..nu te uiti la niciun film?Filmul Amurg si celelalte parti nu ti se pare cunoscute..? -Hmm..din vaga mea cunostinta in materie de filme,nu cunosc prea multe.Iar asta de care ai mentionat ..nu imi suna cunoscut.Abia ma abtineam sa nu rad,vazand cum se enerveaza.Si ce reactionezi asa?intreb eu mirata. -Gata Cristina!Inceteaza odata cu reactiile astea.Se cam schimba foaia..el a crezut ca poate nu va fi asa de cunoscut si aici..incepu Dan sa zica,dar din nou crizata asta de Cris incepu sa palavrageasca. -Nuu!Ii zici sa vina..ca nu e cunoscut.Vom face tot posibilul sa nu fie deranjat..numai sa nu indraznesti sa-i zici ceva.Stii ce?Vorbeste cu el..vezi cand vine,ca eu sa rezolv treaba cu apartamentul.Si sa fac si cumparaturi..Doamne cate am!Aaa..in plus o avem pe Diana,care va avea grija de el nu-i asa? -Poftim?Tu esti cu capul?Eu nu pot avea grija de mine si tu vrei sa am grija de o VEDETA?Nu gandesti Cris! -Vom vedea noi.Acum haide sa vorbim cu administratorul de la bloc.Trebuie sa stabilim multe. Si ma apuca de mana,tragandu-ma afara pe usa.Uitasem si de raceala mea,trupul nu imi mai era amortit,iar aerul rece ma calma. Daca ea credea,ca voi face ce spune se insela amarnic.

Capitolul 8 Intalnire neasteptata

Faptul ca rezistasem aproape 5 ore prin sutele de magazine recomandate de Cristina,era intr-adevar o minune.Si un cosmar pentru bietele mele picioare,care ma dureau ingrozitor de tare. Dupa apelul lui Dan,in care o anunta ca prietenul vedeta,vine mai devreme,adica peste 2 zile,istericalele Cristinei nu se mai opreau.Era o vedeta internationala,asa ca isi permitea sa isi cumpere tot ce ii trebuie.De ce se mai deranja ea?Si culmea,singura scuza pe care o gasea era ca e vorba de Robert Pattinson,nu o oarecare vedeta. Stiam ca nu avea rost sa o conving ca nu avea rost sa faca asta.Tot facea cum voia ea.Nu intelegeam ce era cu acest Robert,de crea atata agitatie printre oameni.Poate avea un fel de atractie gravitationala deoarece toata lumea reactiona asa la auzul numelui lui.Cel putin din ce imi povestise Cris,era foarte cunoscut si urmarit de fane.Normal..imi povestise intreaga lui biografie,dar nefiind atat de interesata de el,nu am retinut nimic.Tot ce ziceam era un aaa sau aha,atunci cand vedea ca nu sunt atenta ca sa nu o fac sa se simta prost. Nu imi dadeam seama de ce el nu voia sa se afle ca vine in Romania Oricarei vedete ii placea sa fie in atentia tuturor,sub lumina reflectoarelor si cu mii de fani in jur.Voia sa aiba parte de 2 saptamani de liniste,iar apoi va pleca impreuna cu echipa. Pe tot parcursul drumului,a vorbit numai despre Mr Robert asta,care de acum ma enerva la culme.Ce naiba?Era barbatul perfect din lumea asta,de facea ca toata lumea sa se hiperventileze prin jurul lui? Imi revenise durerea de cap,iar ameteala ma obosea foarte tare. Ii multumeam din suflet lui Dumnezeu ca ajunsesem intreaga acasa.Picioarele abia mi le simteam,iar corpul imi era inghetat.Tot ce voiam era sa ma intind putin ,asa ca m-am indreptat cu pasi inceti pana in sufragerie. M-am trantit pe canapea,apucand telecomanda si deschizand televizorul.Apasam fara vlaga pe tastele telecomenzii,schimband

canalele,cautand un program bun care sa ma distraga putin de la oboseala.Intr-un final,am gasit un film oarecare,asa ca am lasat acolo.Ochii mi se inchideau de somn si pierdusem cam majoritatea actiunii filmului. Voiam sa scap de durerea asta de cap,insa nu era nicio farmacie prin jur,care sa fie deschisa la ora 10 noaptea. Maine avea sa fie o zi grea daca nu dormeam mai repede.De dimineata aveam cursuri la facultate,iar apoi toata dupa amiaza aveam sa-l suport pe Fata Dura.Faptul ca eram constiincioasa si imi vedeam de treburile mele,il facea sa se comporte mai putin dur cu mine..Dar tot nu il placeam.Stia ca am cunostinte bune in materie de contabilitate si ar fi fost un pacat sa plec de la firma lui.Poate isi mai schimba atitudinea M-am ridicat cu greu de pe canapea,inaintand spre dormitor,acolo unde ma astepta dragul meu pat. Cu miscari incete,am tras pe mine un tricou si o pereche de pantaloni scurti,setand alarma ceasului. M-am pus in pat cazand intr-un somn profound. .. Dimineata parea a fi una minunata.Soarele stralucea puternic,emana caldura,iar afara nu era nicio adiere a vantului.Durerea de cap imi trecuse si stiam ca va fi o zi buna.Fara Dan..fara Cristina,2 zile fara stresul de a auzi soneria telefonului. Deschid geamul,iar o briza usoara imi trece peste fata,fluturandu-mi parul.Totul era linistit,nicio miscare prin jur.Pasarelele ciripeau prin copaci,sunetul lor mangaindu-mi delicat urechile. Ma indrept cu pasi repezi spre baie,pentru un dus,cand telefonul se auzi.Singurele cu care vorbeam la telefon erau Cristina si mama. Uff..mama..trebuia sa vorbesc si cu ea.Apuc mobilul de pe noptiera,deschizand clapita.Un numar necunoscut imi aparu pe ecran si apas tasta Accepta.

-Alo?spun cu o voce plictisita. -Diana?Se auzi vocea unui barbat la capatul celalalt.Era Dan. -Da,Dan?Imi pastrez acelasi ton.S-a intamplat ceva? -Scuze daca te deranjez atat de dimineata..,spuse pe un ton putin timid.Insa voiam sa vad cum te mai simti dupa ziua de ieri si sa te anunt ca noi am plecat deja. -Nu ma deranjezi,spun pe un ton dulce.Ma simt bine si ma pregatesc sa plec la facultate,continui cu vocea calma.Voi ce faceti?Cum e drumul? -Pai..e bine deocamdata.Mai avem cateva ore pana ajungem.Ei vor ajunge mai spre seara,asa ca se vor odihni dupa drum,iar maine dimineata ne intoarcem impreuna cu Robert.Fanii nu stiu despre faptul ca si el vine in Romania.Asa ca te rog sa nu vorbesti cu nimeni despre asta,spuse pe un ton putin jenant Sigur.Aveam eu timp sa vorbesc despre marea vedeta.Numai grija lui o aveam eu acum pe cap. -Stai linistit,spun plictisita.Oricum nu prea am treaba cu tot ce faceti voi,dar stai fara grija.Pup-o pe Cris din partea mea si mai vorbim.Aveti grija de voi! -Sigur.Spune grabit,apoi inchizand repede telefonul. Timpul trecuse repede,iar eu trebuia sa plec.Am luat cheile de pe masa,mapa cu foi si am fugit spre usa. Norocul a fost de partea mea;gasisem un taxi destul de repede,iar traficul nu era asa de aglomerat.Cand am ajuns,sala de curs era deja plina,insa profesorul nu venise inca. Am intrat repede si m-am asezat la locul meu obisnuit in liniste. Orele trecusera destul de repede,iar eu eram fericita ca am scapat de cursuri pe ziua de azi.

La servici..normal..toata lumea era bagata ca in priza.Erau asa de agitati,mai ales fetele,nu stateau locului deloc.D-l Fata Dura le-a dat multa bataie de cap. Am trecut repede pe langa ei,salutandu-i,indreptandu-ma spre birou.Un strigat puternic se auzea din spatele meu. -Dianaa!Stai!Striga Irina dupa mine.Irina era secretara D-l Fata Dura.Era o fata buna,de treaba,insa imi era mila de ea.Trecea prin multe,ca sa-i fie pe plac sefului. Ma opresc instantaneu,ea aproape se izbi in mine. -Incetisor!Ce arde?Spun pe un ton amuzat. -Nu o sa-ti vina sa crezi!!Zise ea aproape fara suflare.Stii cine vine in Romania??Si-mi puse in fata o revista,a carei titlul ocupa aproape toata pagina.Ma dau mai in spate si citesc cu voce tare. -Actorii din Twilight Saga vin in Romania sa filmeze o parte din cel de-al patrulea film Breaking Dawn.Alaturi de regizor si cei care ii vor interpreta pe cei 2 vampiri romani,vor mai veni:Kristen Stewart,Taylor Lautner,Ashley Greene si Kellan Lutz.Chiar daca ei nu au nici o scena de filmat,au declarat ca sunt curiosi sa viziteze si tara noastra.Echipa va ajunge in aceasta seara,pe aeroportul din Bucuresti,unde ii vor astepta o multime de fani.Fanii sunt dezamagiti de faptul ca cel care joaca rolul vampirului Edward(Robert Pattinson)nu va ajunge in Romania,din cauza ca are de filmat la un alt film.Noi ne bucuram ca vom avea parte de cativa actori din faimoasa ecranizare,asa ca luati trenul si fugiti spre Bucuresti. Am incepus sa rad.SigurAre un nou rol.Oricum eu habar nu aveam de ei,asa ca toata agitatia asta ma lasa rece. -Ok..Bun.Si ce esti asa de fericita?spun eu ridicand o spranceana,zambind putin.Nu era vina ei ca pe mine nu ma preocupa toata chestia asta cu actorii,insa nu vedeam sensul reactiei ei si a celorlalte fete. -Tu acum ai aterizat pe pamant?Zice ea ironica.

-Nu..sunt demult aici pe pamant.Dar nu acelasi lucru pot sa zic si despre tine.Sunt niste vedete internationale,joaca intr-un film faimos,iar lumea sar pe ele imediat cand le vad.Si ce-i cu asta? -Nu stiu ce e cu tine azi.Oricum sunt prea fericita ca sa te mai bag in seama,spuse pe un ton plictisit,intorcandu-se in biroul ei. Ok.Asta nu a fost placut.Adica ce insinua?Ca tot eu aberam? Am pufnit si m-am indreptat spre birou apucandu-ma de lucru. .. Cele 2 zile au trecut repede.Peste tot vedeai numai reviste cu acei actori. Nici nu stiam cum arata,avand in vedere ca magazinele de ziare si posturile de televiziune innebunisera si ele cu mii de articole. Bateria telefonului era moarta,asa ca ma multumeam cu linistea venita din partea lui.Cristina cred ca ma apelase de 1000 de ori,dar nici ca imi pasa.Stiam ce avea sa-mi zica,asa ca preferam sa discutam fata in fata.Iar asta avea sa fie un chin. In drum spre casa,am hotorat sa le fac o surpriza si parintilor vizitandu-i putin.Adevarul era ca desi nu plecasem de mult timp de acasa,cuvintele dulci ale mamei si mangaierea tandra a tatei imi lipseau.Bineinteles ca m-au luat la intrebari si am continuat sa discutam,pana cand mi-am dat seama ca era tarziu si trebuia sa ajung si acasa. Strada era pustie,ca de obicei.O seara linistita,placuta,domnea peste oras.Mam oprit o clipa in fata blocului sa privesc cerul. Stelele.imprastiate pe deasupra..iar luna,stapana peste toata bolta cereasca.Nu stiam de ce,dar voiam sa stau sa o privesc in splendoarea ei.Am ramas absenta inca o vreme,cu ochii atintiti spre cer.Infinitputin intunecat..care nu se mai termina niciodata. Stateam si priveam,confuza,cum timpul trecea pe langa mine.Vantul incepu sa bata puternic,imprastiindu-mi urmele lasate.Linistea persista in aer.

Vajaitul vantului facea atmosfera putin cam infricosatoare,asa ca am urcat cu greu scarile blocului. Ma bucuram de faptul ca aveam vecini foarte linistiti.Pe domnul Mazilescu,vecinul amabil care m-a ajutat atunci cu bagajele,nu il mai vazusem si cum eram plecata aproape toata ziua,nu avusesem ocazia sa-l intalnesc si sa-i multumesc. Apartamentul era pustiu..camerele goale..totul gol.Liniste si intuneric.Am agatat haina in cuier si m-am dus la bucatarie sa-mi incalzesc ceva sa mananc.Eram flamanda.Nu mancasem mai nimic toata ziua. Am terminat repede de mancat,indreptandu-ma spre baie sa fac un dus fierbinte.Intotdeauna apa ma relaxa;scapam de toate grijile si uitarile.Mirosul vaniliei din gelul de dus plutea in aer,acaparand putinul oxigen care mai era. Ma miram cum de Cristina nu mai daduse nici un semn de viata.Bine..ma cautase cu siguranta..cred ca ma daduse in ziar la rubricaDisparuti.Te puteai astepta la orice din partea ei. Hotarasem sa o sun imediat cum ieseam din baie.Mi-am infasurat prosopul in jurul corpului,lasandu-mi parul ud pe spate.In urma lasam o dara de apa,curgand din par,insa aveam de gand sa-l sterg mai tarziu. Telefonul era descarcat si chiar nu imi aminteam unde pusesem nenorocitul acela de incarcator. Am trecut prin fata balconului,inaintand spre pat,cand deodata o umbra se misca in intuneric. Nu imi faceam griji.Eram la etajul 6.Cine indraznea sa se catere pana aici? Doar un dereglat mintal sau vreun emocare voia sa-si puna capat zilelor. Era doar vantul.Cu siguranta. Mai fac un pas,iar un bocanit usor se auzi in geam. Am inghetat.

Inima imi batea cu putere,gata sa iasa din piept,iar un nod mi se puse adanc in gat.Nu puteam sa respir si eram suta la suta sigura ca picioarele imi vor ceda. Nici nu stiam ce sa fac.Nu ma puteam misca.Trupul imi era intepenit in acceasi pozitie,iar creierul meu nu mai functiona deloc.Nu putea primi comandaMisca-te naibii o data. Aveam 2 solutii:1)sa tip si sa o iau la fuga,pentru ca eram sigura ca era vreun hot.Insa cum a intrat in casa mea?Si eu care credeam ca aici e liniste si pace.2)sa-l infrunt.Sa-i dau cu ceva in cap.Stiam ca prima varianta era cea sigura,insa ceva prostesc ma indemna sa o accept pe a doua.Simteam cum pulsul imi creste,iar adrenalina imi curgea prin sange. Nu aveam nimic la indemana,asa ca singurul lucru pe care il aveam era o vaza cu flori.Am scos florile,lasand apa,care imi era folositoare si m-am indreptat tremurand spre balcon. Mana imi tremura pe manerul usii si apas cu putere. Nu era nimic in jur..nicio o miscare. Bun Diana.Un control ti-ar trebui tie.La creier.Ca e clar ca nimic nu iti mai functioneaza nimic normal. M-am intors,insa o mana rece ma prinse de umar.Imi venea sa tip,iar mana puternica imi astupa gura.Am incurcat-o!Imi asteptam sfarsitul.Deja imi imaginam ce avea de gand sa-mi faca.Pielea mi se facu ca de gaina si tremuram toata.Lacrimile imi curgeau siroaie pe fata si simteam ca nu voi mai rezista. -Shh,imi spuse o voce suava.Era a hotului?Iti dau drumul,doar daca imi promiti ca nu vei tipa.Imi spuse pe un ton dulce,putin tremurat. Nu puteam zice nimic asa ca am dat din cap,iar el m-a condus in camera,la lumina si m-a intors in asa fel incat puteam sa-I vad chipul.In fata mea era cel ma superb barbat din lume.Avea ochii verzi-albastrui,iar parul ravasit lumina in raza becului.Ma holbam la el,ca la o zeitate.Avea un mic zambet in coltul gurii,ce il facea sa arate al naibii de frumos.

Ma tinea de ambii umeri,de fapt cred ca ma sustinea in asa fel incat sa nu ajung la picioarele lui.Din start mi-am dat seama ca acesta nu era un hot.Clar nu era.Atunci cine era? Gatul imi era uscat.Nu puteam scoate nici o vorba.Mai bine de cateva minute am stat asa,uitandu-ne unul la celalalt.Astepta ca eu sa vorbesc sau ce? Nu reuseam sa articulez nici un sunet.Tot ce faceam era sa tremur si sa ma pierd in ochii lui. Aduna-te Diana!Ai un barbat strain in casa,culmea in camera ta si tu stai intepenita in fata lui.Va crede ca esti o nebuna!De fapt asta si eram..nu mai aveam mult pana ajungeam in pragul asta. Ma smucesc nervoasa,dand un pas in spate.Eram furioasa si norocul meu era ca inca aveam vaza aia in mana. -Ce esti?Cine esti?Ce dracu cauti in apartamentul meu?marai nervoasa la el.Spune ceva sau iti jur ca sparg vaza asta de capul tau sec.Cuvintele amare imi ieseau din gura. El era inca intepenit,uitandu-se la mine.Uitasem ca eram aveam doar prosopul pe mine,care nu acoperea foarte mult din goliciunea trupului.Isi indrepta spatele si isi drese glasul.Zambetul ii aparu pe fata.Parca era un zeu.De fapt cred ca ii intrecea si pe ei. Nu intelegeam ce gasea atat de amuzant in toata chestia asta. -De ce razi?Ce e asa de amuzant?Ma rastesc la el.Ti-am pus o intrebare si inca astept raspunsul din partea ta. -Hmm..rosti incet,inca uitandu-se la mine.Mi-a zis ceva Dan despre tine,insa nu credeam ca esti atat de violenta.Spuse pe un ton ironic si amuzant. Dan?Fir-ar al naibii!Vocea lui era minunata,asa armonioasa.Accentul britanic imi atrasese atentie. de dulce si

Ok.Posibilitatea care de fapt era imposibila era ca acest barbat din fata mea sa fie Robert Pattinson.Insa ce naiba cauta in balconul meu?Avea chef de putin actiune si distractie? Vazand ca nu spun nimic,continua pe acelasi ton. -Noul tau vecin..ti se pare un raspuns destul de bun pentru intrebarile tale?Isi mentinea acelasi ton ironic.Sunt obisnuit ca fanele sa sara pe mine,insa tu esti pe cale sa ma lovesti,si izbucni intr-un ras tampesc. Am scuturat capul,revenind la situatia de fata.Nici nu stiam cum de mai aveam putere in mine. -Haha.Si eu sunt Printesa Diana,numai ca o varianta mai tanara.Scuteste-ma te rog! Se uita uimit la mine.Totusi. Inca zambea.Eu fierbeam aici de nervi,iar el zambea. -Atunci,daca nu ma crezi,il sunam pe Dan..asa el te va lamuri. Cand am auzit numele lui Dan,mi-am dat seama ca avea dreptate,plus ca pronunta numele lui clar si cu amabilitate. -Bine.Sa presupunem ca ai fi marea vedeta Robert Pattinson,zic eu parand infumurata.Si de cand te-ai apucat tu de sporturi extreme?Cum ar fi se te strecori in balconul vecinilor si sa-i sperii de moarte?Aaa..sau si asta face parte din munca ta? -Hmm..tu chiar nu ma cunosti?intreba ridicand o spranceana. Am pufnit in ras.Tipul asta era amuzant.Si foarte infumurat. -Pai dupa cum vezi,nu ti-am sarit in brate sau sa te hartuiesc intr-un fel,asa cum esti obisnuit.Si sincer habar nu am cine esti.Scuze ca nu m-am interesat de tine.Spun pe un ton sarcastic. -Aveau dreptate.Tu chiar nu ai treaba cu mass media.Cred ca esti printre putinele femei pe care le cunosc care reactioneaza asa..normal.

-Si dupa parerea ta cum ar trebui sa reactionez.?Sa incep sa tip sau sa lesin in fata ta?Si cine avea dreptate?Nervii si oboseala se adunasera si nu mai puteam sa gandesc coerent. Nu stiu de ce,insa tipul asta imi transmitea incredere si siguranta,lucru pe care nu il intalneam prea des. Voiam ca totul sa fie un vis sau mai degraba un cosmar,nu imi pasa,insa trebuia sa se termine o data. Lacrimile mi se oprisera si nu mai tremuram,nervii punand stapanire pe mine. -Ma poti lasa sa iti explic?spuse pe un ton calm si dulce.Iti voi explica totul,stiu ca esti confuza.Aparitia mea brusca nu a ajutat la nimic.Se vede ca nu te-au anuntat din timp.Incerca sa ma calmeze insa eu nu puteam zice nimic asa ca am aprobat din cap. -Cel mai bine ar fi sa ma schimb,asa ca gaseste un loc unde sa stai.I-am spus pe un ton timid.Revin imediat. I-am adresat un zambet si am fugit repede spre baie cu hainele in mana. Situatia asta era una anormala. Gandul fiindu-mi la el,nici nu am observat ca pe jos era apa. Am facut un pas,alunecand si lovindu-ma puternic cu capul de gresie. Am tipat un Auu puternic,iar tot ce am vazut in fata ochilor era chipul lui,intristat.

Capitolul 9 Hotarare definitive

Ma afundasem intr-un abis intunecat de unde nu aveam putere sa mai ies.Nici o raza de lumina,nicio stea,nimicVoiam sa imbratisez o nebunie de culori,insa totul se adancea mai mult in intunecime.Nu puteam sa ma misc ,nici sa murmur cateva cuvinte,pentru a sparge linsitea.Sa simt ca macar mai exist.Simteam cum ma pierd in adancime,ca si cum ceva ma tragea in jos,parca ma retinea. Eram ca o lumanare in mijlocul uraganului,ca o fotografie cu rama rupta.Singura in infinintul asta infricosator. Doar un visimi repetam de mii de ori in gand.Doar un blestemat de cosmar.Nu simteam nimic,eram doar eu si panza asta de intuneric. De ce nu ma trezeam odata?Nu putea continua la nesfarsit, nu? Nu mai dura mult.Ceasul care ma tortura in fiecare dimineata,va fi acum un remediu destul de bun,incat sa ma scoata de aici. Da..asa va fi.Curand soarele va rasari,iar in fata voi avea o noua zi. Cosmarul se schimbaseAcum durerea se facea simtita.Cate putin,pana cand imi invada tot corpul.Simteam cum imi curge sangele prin vene,iar durerea devenea tot mai insuportabila.Simteam o greutate mare in zona capului.Ma intepa..mii de ace ma intepau. Simturile vitale imi revenisera.Desi nu aveam putere sa ma misc prea mult,puteam sa aud si sa simt agitatia din jurul meu.Cineva inchise o usa,altcineva rasfoia niste hartii sau o revista,iar scartaitul scaunului se auzea foarte aproape. Am simtit o mana pe fruntea mea si un sarut delicat pe cap.Mi-am auzit numele pronuntat de o voce trista,fara vlaga.Nu puteam identifica anumita persoana;sunetul era incet,iar zgomotul aparatelor ma impiedica sa aud mai bine. Durerea nu se retrageaSe afunda cat mai mult in corpul meu;o simteam in fiecare particica.

Am realizat ca ma aflam intr-un spital.Mirosul puternic de medicamente si aparatele infernale imi dadeau dreptate, Mi-am adunat putina putere pe care o aveam,sa ma lupt cu durerea si am putut sa deschid ochii. Totul era alb,ca intr-un spital.Am incercat sa intorc capul,sa vad cine era langa mine. Cristina..fata ei era indurerata si trista.Am incercat sa spun ceva,insa tot nu puteam sa articulez nici macar un cuvant. Mi-am intins putin palma ca sa o ating,iar ea se intoarse uimita catre mine. Chipul ei se lumina,iar o mica sclipire ii aparu in ochii inlacrimati.Mi-a adresat un zambet si eu am incercat sa il returnez. -Diana!Nu imi vine sa cred ca in sfarsit te-ai trezit!Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata. Fata asta era atat de emotiva..Insa o iubeam foarte mult si ii multumeam lui Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale. -Nu stii ce sperietura ne-ai tras!Spuse pe o voce mustratoare.Off Doamne!Ce ma fac eu cu tine?Spune pe un ton putin amuzat.Intodeauna incerca sa ma binedispuna si de obicei reusea. -Aaa..incercam sa spun ceva,insa tot ce mi-a iesit a fost o balbaiala. -Shht..nu vorbi acum.Inca nu ai putere.Ma duc sa chem doctorul.Si iesi repede pe usa. Nu voiam sa-mi mai dea vreun calmant.Nu stiu daca mai suportam inca o stare asa de inconstienta. Nu intelegeam cum ajunsesem aici.Amintirile imi erau total sterse.Oricat ma chinuiam sa gasesc vreun sens al faptului ca ma aflam aici nu reuseam.Parca imi era spalat creierul..sau cine stie..poate chiar asa era?

Usa se deschise,iar un domn inalt si solid intra pe usa.Era doctorul.In spatele lui era Cristina,cu un zambet intins pe fata. -Care e starea ei,domnul doctor?Intreba Cristina,uitandu-se la fata doctorului.Acesta avea in mana o fisa. E bine ca s-a trezit.Acesta este un lucru bun.Vom vedea cum va evolua starea ei.Faptul ca a pierdut destul sange de la lovitura de la cap,o face slaba si nu prea poate sa depuna niciun efort.Dupa radiografii,nu este un lucru foarte grav,insa va mai trebui tinuta cateva zile in spital,pentru a fi sub atentia doctorilor specialisti.E posibil sa aiba scapari de memorie din cauza cazaturii,insa isi va reveni in cateva ore.Ii explica doctorul Cristinei cu o claritate nemaintalnita.Se vedea ca era un specialist.Sa vedem domnisoara Diana,imi adresa un zambet si inainta spre pat.Va doare capul?Imi puse mana pe cap,masand putin. -Da,zic cu voce inceata,ragusita.Gatul imi era uscat si aveam nevoie de putina apa. -E normal,continua doctorul pe acelasi ton amabil.Insa va amintiti ceva? Cum ati ajuns in starea asta? -Nu.Si chiar asa era.Nu imi aminteam nimic.Aveam sa-i cer explicatii Cristinei mai tarziu,dupa ce pleca doctorul. -Hmm..,murmura doctorul,gandindu-se intens la ceva.Va voi administra un calmant pentru a va ameliora durerea de cap.Trimit o asistenta la dumneavoastra.Si se indrepta si iesi grabit pe usa. Nu mai voiam nici o pastila.Cu atat mai putin o injectie.Privirea mi se opri pe perfuzia care atarna agata intr-un cui.Mi se facu pielea de gaina.Uram injectiile..si orice tip de ac sau intepatura. Vazand expresia mea,Cristina incepu sa chicoteasca si se apropie de mine.Ma lua de mana si ma mangaia usor pe par.Parca eram un copil mic. -Nu-ti face griji!Nu te va durea.Ma alina de parca era mama.Te vei simti mai bine.

Intre timp o asistenta intra pe usa,avand in mana o cutie cu tot felul de medicamente. Cristina s-a indepartat,lasand infirmiera sa-si faca treaba. -Va rog sa lasati domnisoara sa se odihneasca.Zise aceasta adresandu-mi un zambet. Cristina aproba din cap si pleca. -Vorbim mai tarziu!Spuse si iesi pe usa. Calmantul isi facea efectul..Durerea se diminua si cadeam intr-un nou abis. .... Ma simteam mult mai bine.Durerea inca persista,insa nu atat de tare ca la inceput.Cateva voci se auzeau de dupa usa.Cineva se certa.Am recunoscut vocea Cristinei,insa cealalta nu imi dadeam seama cine era. Deschid incet ochii.In salon nu era nimeni,iar galagia venea din exterior usii. -Te rog,spuse vocea necunoscuta.Trebuie sa o vad. -Asteapta pana se trezeste,aproape marai Cristina la el.Doarme acum,iar asistenta a spus sa nu o deranjeze nimeni..Oricum nu ai ce sa-i spui.Nu isi aduce aminte de nimic. Am auzit pasii necunoscutului indepartandu-se. Mi-am dres glasul si am strigat-o pe Cristina.Aceasta intra repede pe usa,incercand sa-si schimbe expresia enervata de pe fata. -Buna ziua,frumoasa adormita,spuse pe un ton amuzat,insa se simtea in vocea ei faptul ca nu era atat de binedispusa. Am ridicat o spranceana si i-am facut din mana ca sa se aseze langa mine.

-Cu cine te certai?o intreb incet.Ea isi schimba expresia intr-una uimita,insa trase aer in piept si reveni la acceasi fata bucuroasa. -Nu ma certam cu nimeni..Vorbeam doar cu o asistenta. -Sigur..Stii ca nu te prinde rolul asta de actrita.Esti jalnica.Ii spun ironic si incep sa rad.Capul ma intepa,asa ca am renuntat sa mai fac vreo miscare.Cine era? -Of..nu-mi distruge visele,te rog.Ai dreptate.As esua in cariera asta de actor.Incerca sa devieze de la subiect. -Nu schimba subiectul.Spun incercand sa fiu dura,esuand lamentabil. -Bine bine.Iti zic.Dar promiti ca ma vei asculta fara sa tipi si sa te enervezi.Nu ajuta la nimic daca faci aici pe-a nebuna,avand in vedere starea ta. -Zi odata.De ce am ajuns eu la spital? -Pai..nu mai tii minte nimic,asa ca te voi lamuri eu.Am tot incercat sa te sun dupa ce ne-am intors de la Bucuresti,ca sa trec pe la tine.Insa tu aveai telefonul descarcat,iar la tine acasa nu raspundea nimeni.Stiam ca esti la servici sau la facultate,insa nu am mai avut timp sa trec pe la tine.Eram foarte obositi de pe drum,asa ca am hotarat sa-l conducem la apartament,iar apoi eu si Dan ne-am intors acasa. Eram confuza.Despre cine vorbeau? -Stai putin!Ridic eu mana,intrerupand-o.Ce cautai tu la Bucuresti si pe cine ai adus tu?Nu inteleg nimic din ce spui Cristina.Ma plang ca un copil rasfatat. -Off Diana!Chiar nu iti mai amintesti nimic?Am plecat la Bucuresti ca sa-l aducem pe Robert aici in Iasi.Si apoi ,insa se opri cand vazu expresia fetei mele. Abia respiram si inima imi batea cu putere.Amintirile imi veneau cu greu in minte,insa se legau perfect.Numele lui declansase totul.Mi-am pus capul pe perna.

Fir-ar sa fie!Nenorocitul acela ma adusese in starea asta.Din cauza lui ajunsesem aici.Fierbeam de nervi si daca imi aparea in fata,nu mai ezitam si ii spargeam capul cu ceva. -Diana esti bine?Intreba Cristina cu voce tremurata. -Naiba sa-l ia!Acum imi amintesc,tip eu nervoasa la ea.Totul s-a intamplat din cauza lui! -Linisteste-te!Nu e vina lui,incerca sa vorbeasca cu un ton calm,insa eu nu puteam sa ma calmez.E vina idiotului de Dan. -Poftim?Am pufnit.Nu Dan era cel care m-a speriat de moarte intrand in balconul meu.Asa ca nu cred ca are nicio legatura. -Lasa-ma sa-ti explic.Sau mai bine..se ridica repede si fugi pe usa. -Stai Cristina?Unde pleci?am tipat in urma ei. Cateva minute bune am asteptat-o.Unde plecase? Un ciocanit se auzi in usa,iar aceasta se deschise. Am ramas cu ochii holbati,vazand persoana din fata mea.Era el.Avea o expresie trista,iar ochii ii erau retrasi.Nu aveam nimic la indemana cu care sa arunc,iar in mana aveam perfuzia aia nenorocita. -Pot sa intru?Intreba cu cea mai minunata voce.Ochii lui verzi ma priveau cu caldura si vinovatie. Desi nu voiam sa-l vad,am dat din cap.El a zambit si a inaintat spre mine. -Ia un loc,i-am spus eu rece.Nu vreau sa stai in picioare in fata mea. El a tras scaunul si l-a asezat langa pat. Imi pierdeam sirul gandurilor cand ma uitam la el.

Diana,revino-ti!Ce naiba e cu tine!Mai ramane sa-i declari iubirea eterna si totul se va termina cu bine.Aduna-te! Din cauza lui ai ajuns aici.Si nu uita!E o VEDETA!E la fel ca toate..pline de impresii,care isi bat joc de tine.O voce tipa in constiinta mea. Imi venea sa-i zic sa taca,dar am uitat ca mai aveam si spectatori la nebunia mea. Inca se uita la mine,trist.M-am ridicat in fund,asezandu-mi perna la spate.Am observat cum isi intinse mana spre mine,insa si-a retras-o imediat. -Pentru ce ai venit aici?Intreb aspru,evitand sa ma uit la el. -Am venit sa vorbesc cu tine,sa-ti explic totul.Spuse,uitandu-se in pamant. -Degeaba ai batut drumul pana aici.Nu am ce sa vorbesc cu tine.Cuvintele imi ieseau din gura cu venin.Insa stiam ca nu ma pot comporta altfel cu el.Ceva imi zicea ca era sincer si ca doar voia sa discutam. -Nu vorbi asa!Stiu ca totul s-a intamplat din cauza mea.Insa vreau intai sa ma asculti. -Bine.Zi ce ai de zis!Nu puteam renunta la tonul indiferent. -Multumesc,spuse zambind.Aseara,cand am ajuns la apartament,Dan mi-a spus ca daca am nevoie de ceva,sa vin la tine..adica sa te intreb pe tine.Dupa ce au plecat,am inchis usa,insa aceasta s-a blocat si nu am mai putut sa ies.L-am sunat pe Dan,iar el a venit cu minunata idee de a patrunde in balconul tau.Normal ca am refuzat,insa nu voiam sa stau blocat..Si singura posibilitate era sa ma strecor prin camera ta Fata lui era asa de amuzata,incat am inceput sa rad. -Si cum de stiai ca sunt acasa?Nu puteai sa astepti pana maine dimineata si chemai pe cineva sa te scoata de acolo? -Pai..Dan a spus ca ar trebui sa fii acasa la ora asta.Insa asta nu era singurul motivVoiam sa te cunosc.Prietena ta a spus atat de multe despre tine,incat

muream de nerabdare sa te cunosc.Spuse pe un ton timid,zambetul aparandu-i din nou pe fata. Fierbeam in mine de nervi.Imi venea sa-i dau cu ceva in cap,ca sa nu mai spuna atatea prostii. -Nu vorbi tampenii!Nu stiu motivul pentru care ai intrat la mine in camera,dar nu cred o iota din ce zici tu!ma rastesc la el.Si de ce nu ai sunat..sau puteai sa-i ceri numarul de telefon?Sau puteai naibii sa spargi usa sau clantaCa esti destul de mare si de destept! -Era o idee si asta,dar insemna sa raman toata noaptea cu usa deschisa.Ma poti lasa sa continui? -Fa ce vrei!Durerea de cap revenise,insa nu voiam sa mai dorm.Mi-am dus mana la frunte masand incet. -Te simti bine?Daca vrei putem sa vorbim cand iti revii.Ma duc sa chem doctorul.S-a ridicat,insa cum prostia facea parte din mine,m-am intins si lam apucat de mana.Atingerea lui parca ma electrocutase.I-am dat drumul repede,vazand ce greseala facusem. -Vreau sa termini ce ai de zis..,spun cu o voce inceata.Nu mai vreau sa dorm.Da-o naibii de durere! -Esti sigura?Adica ..putem vorbi mai tarziu.. -Nu.Vorbim acum.Spun hotarat.De fapt nici eu nu stiam ce era cu mine,insa voiam sa termin odata cu neintelegerea asta. Se uita uimit la mine.Fata lui era calma,iar ochii sinceri.Reveni la pozitia sa ,pe scaun. -Crede-ma ca nu voiam sa te sperii sau ceva de genul asta.Fiind strain aici,nici nu stiam cum sa procedez.Nu sunt genul de persoana care comunica,sunt mai retras.Stiam ca faceam o greseala,insa deodata m-am trezit in balconul tau.Dan mi-a spus ca nu ai nici o legatura cu treaba asta si ca nu ma cunosteai,insa nu credeam ca vei vrea sa ma ranesti.

Nu ziceam nimic.Era logic ca nu actionam ca cineva normal..pentru ca eu nu eram normala. Avea si el o parte din vina,insa Dan era capul rautatilor si trebuia sa plateasca pentru asta. -Bine.Am inteles care e treaba.Voi avea o discutie cu Dan,dupa ce ies din spital.Insa spune-mi ce s-a intamplat de am ajuns aici? -Pai..aveam de gand sa-ti explic totul,iar apoi te-ai dus sa te schimbi in baie. M-am inrosit.Uitasem ca aseara nu aveam o tinuta prea adecvata,eram doar intr-un prosop. -Am auzit strigatul tau si te-am gasit jos in baie.Te-ai ranit destul de tare la cap,deoarece curgea sange.I-am sunat pe Dan si pe Cristina care au ajuns imediat aici cand au auzit.Erau amandoi foarte ingrijorati,iar eu ma simteam ca un nenorocit deoarece stiam ca era doar vina mea.Ambulanta sosise si tea adus aici la spital.Te-au bagat in sala de operatie,iar de atunci nu te-am mai vazut.Cristina nici nu vorbea cu mine,iar Dan era foarte suparat.Infirmierele imi spuneau ca ai nevoie de liniste si ca este interzis sa te vada cineva.Tot ce puteam face era sa astept sa te trezesti pentru a-ti explica totul. La naiba!Cauzasem atatea numai din cauza mea!Si nu era vina lui! Nu el facuse apa pe jos si nu el era cu capul in nori. -Imi pare rau,incercam sa ma scuz. Nu puteam sa-l iert de tot,poate cu timpul.Chiar daca nu gresise mai cu nimic,nu voiam sa creada ca voi ceda in fata lui. -Pentru ce iti pare rau?Tu ajungi in spital din cauza mea si tot tie iti pare rau?Spuse amuzat. -Pai..nu e in totalitate vina ta,zic cu un mic zambet in coltul gurii.Eu am fost cea neatenta.Eu am alunecat singura.Eu ma gandeam la tine in timp ce faceam contactul armonios cu podeaua,zic in gandul meu,injurandu-ma in plus pentru asta.

-Poate asa e..insa daca eu nu intram in balconul tau,toate astea nu ar mai fi avut loc,iar tu nu stateai aici in spital. Vocea lui era trista si imi era mila de el.Poate nu era ca orice alta vedeta..poate era diferit.Insa cu timpul imi voi da seama. Voiam sa fiu singura,sa ma gandesc,sa-mi limpezesc gandurile.Acum aveam nevoie de un calmant. -Ok.Ok.Daca tu vrei sa iei asupra ta toata vina,n-ai decat!Te superi daca chemi o asistenta,pentru ca nu ma simt prea bine. -Bine.Inca o data imi pare rau si iti promit ca nu iti voi mai face probleme,spune cu o voce trista si se indrepta spre usa,iesind. Speram sa nu-l mai vad.Insa destinul facuse ca el sa fie vecinul meu.Si asta va dura 2 saptamani. Voi face tot posibilul sa-l evit.Oricum nu aveam nicio legatura cu el.Faptul ca era prieten cu Dan nu schimba cu nimic situatia.Eu imi voi vedea de viata mea si el de al lui.Caile noastre nu se vor intersecta niciodata. Asistenta intra pe usa.Am rugat-o sa-mi faca o injectie,deoarece durerea revenise,iar acum era imposibila. . Am mai stat cateva zile in spital pentru niste analize.Doctorul era foarte multumit de evolutia mea,asa ca a hotarat sa-mi dea drumul mai devreme,cu conditia sa mai vin peste 2 luni la control. In aceste zile,Robert nu mai trecuse pe aici.Iar cu Dan aveam sa discut acasa.Nu voiam sa isc o cearta aici la spital. Cristina deja imi pregatise bagajele si imi scoase fisa de externare,asa ca neam indreptat spre casa.I-am rugat sa nu le spuna nimic parintilor mei.Nu voiam sa-i ingrijorez. Si ma bucur ca m-au ascultat.

Cristina nu mai pomenise nimic despre el,iar eu eram multumita. Cand am ajuns in fata blocului,am aruncat o privire spre balconul lui.Statea acolo,uitandu-se in gol si fumand o tigara.Deodata privirea lui ma fixa,mai trase o data din tigara si se intoarse in casa. Mi-am luat privirea de la el si am urcat cu greu scarile.

Capitolul 10 Sentimente
De 2 zile stateam acasa si imi venea sa ma urc pe pereti.Cristina vorbise cu seful,iar acesta imi daduse o saptamana concediu.Insa saptamana asta avea sa fie un infern pentru mine.Preferam sa suport urletele sefului decat sa mai petrec inca un minut in casa asta pustie. Cristina ma vizita in fiecare zi si statea cu mine.Dan ma suna si el,desi nu prea aveam ce vorbi.Iar despre Roberttot ce stiam,din spusele Cristinei,era ca iesea seara cu Dan in oras,deghizat,ca sa nu il recunoasca nimeni.Maine ajungeau in Iasi si ceilalti colegi de platou,iar Cristina le gasise camere libere la un hotel de lux. Se intelegea foarte bine cu el.Erau prieteni buni.Insa i-am zis sa nu vorbeasca cu mine despre el.Nu ma interesa ce facea sau unde se ducea.Nu il uram,insa nici nu il simpatizam, asa ca imi era indiferent.Venise aici sa petreaca cateva zile libere,insa se vedea ca nu se simtea in largul lui. Nu il mai vazusem din acea zi,atunci cand am ajuns acasa si era la balcon.Cris imi propusese sa ies cu ei,maine,sa-i cunosc si eu pe ceilalti actori.Din povestirile Cristinei,se pare ca toti erau de treaba si asta ma facu curioasa,asa ca acceptasem propunerea ei.Singurul lucru care ma deranja era faptul ca va trebui sa-l vad si pe Robert,insa voi face tot posbilul sa-l evit. Imi revenisem total in aceste 2 zile.Cristina ma indopa cu mancare sanatoasa si medicamente.Aveam in frigider numai fructe si legume. Ea era un adevarat dezastru in bucatarie.A incercat sa faca o supa,insa a uitat oala pe foc,iar in loc de supa,au rezultat niste legume prajite sau arse. Nu se intunecase inca afara si cum nu mai suportam sa stau niciun minut in casa,am hotarat sa ies sa ma plimb prin parc. Aerul tomnatic ma linistea intotdeauna.Adoram anotimpul asta.Sa ma plimb pe strazi,sa aud clinchetul frunzelor,atunci cand vantul isi plimba adierea peste ele.Aveam impresia ca ma imprastii printre frunzele rosiatice si ma dizolv in ploaie.Culorile pamantului se ragaseau in apusuri de soare,iar eu ma regaseam in toamna.

Ca de obicei,era liniste.Vantul adia usor,mangaindu-mi obrajii.Lasam in urma mea pasi,care erau stersi incet de catre suflul vantului. Parcul era pustiucovorul de moale de frunze colorate inconjura totul.Lumina amurgului rosiatic se rasfrangea printre ramurile copacilor goi.Pierdeam notiunea timpului atunci cand eram aici.Ma plimbam singura pe cararile pustii ale parcului.Ultima raza a luminii disparu,facand loc intunericului sa puna stapanire.Lunaisi facu aparatia,mareata ca de obicei. M-am oprit pentru o secunda,admirand-o in toata splendoarea ei.Vantul nu rata ocazia si imi sufla o vijelie de ganduri.Mii de ganduricare voiam sa le las purtate de catre cel care le-a expediat.Mi-am lipit spatele de scoarta dura a unui copac si m-am lasat in jos,pe covorul moale. Mintea imi era limpede,ca si cum scapasem de griji,de probleme.Doar stateam si priveam cerul.Formam cu imaginatia mea fel si fel de forme ale grupurilor de stele.Cand eram mica,mama imi arata pe bolta cereasca fiecare stea.Spunea ca fiecare dintre noi are o stea acolo sus pe cer. Ce putea fi mai bun decat o plimbare in plina toamna?Atunci cand ma delectam cu fiecare trasatura a ei,cu fiecare semn ca se asternuse peste oras. O voce cunoscuta si inceata ma intrerupse din gandurile mele.Vocea lui. -Intr-adevar foarte frumoasa,sopti cu o voce suava,aproape de urechea mea.Mi-am intors capul,distanta dintre fetele noastre fiind mica.Ii puteam simti suflarea puternica pe fata mea.Afisa acelasi zambet molipsitor si se aseza langa mine. Eram ametita de prezenta lui.Nu stiu ce se intampla cu mine,insa tot ce voiam era sa-i mai simt inca o data respiratia dulce.Inima imi batea cu putere,iar respiratia imi era neregulata. Am inghitit in sec si am tras aer in piept. -Te-a angajat cineva sa ma urmaresti sau ce?Spun pe un ton ironic,incercand sa ascund emotia din vocea mea. Isi scutura incet capul si incepu sa rada.

-Nici vorba de asa ceva.Zise amuzat.Nu cred ca vrei sa fii singura ciudata care se plimba noaptea prin parc.Mai ales cand e asa de pustiu.Cine stie ce se poate intamplaSpuse uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata. Ma pierdeam cand ii vedeam ochii,asa ca incercam sa-mi iau privirea de la el. Am inceput sa rad incet. -Ce ti se pare atat de ciudat?Si tu vad ca te alaturi ciudateniei mele.Sau ce motiv ai sa te plimb printr-un parc total strain tie? Isi indrepta privirea de la mine si se uita la cer. -Pai nu stiu exact.Vorbea calm si incet.Voiam sa scap de griji,de ganduri asa ca mi s-a parut o ide buna sa ma plimb prin parc.Chiar nu ma asteptam ca tu sa fii pe aici. -UiteDoamne Doamne a fost bun cu tine si m-a trimis aici ca sa nu te pierzi.Ce coincidenta!Spun ironic.Nu puteam sa cedez in fata lui,sa ma las prada dorintei care ma cuprindea in momentul asta. -Inca nu ai scapat de aversiunea asta fata de mine, nu?Intreba incet,uitanduse iar la mine. Ma prinse cu garda jos.Nu mai eram suparata pe el,insa nu stiu ce ma impiedica sa ma comport frumos cu el. -Nu am dat importanta.Toata situatia asta m-a lasat rece.Spun pe un ton dur. Fata lui capata o expresie perplexa si isi apropie sprancenele.Ah la naiba!Nu puteam renunta la atitudinea asta odata? Nu scoase niciun sunet.Am ramas in tacere pentru cateva minute.Isi pastra acceasi expresie indurerata. Ma simteam vinovata.Nu voiam sa-i vorbesc asa sau sa ma comport in acest fel.Dar de ce ii pasa atat de mult de vorbele mele?De ce cand vorbeam cu el pe acest ton,fata lui se schimba si devenea trist?

Parca imi statea in gat sa-i spun ceva.Dar vazandu-i expresia,mi-am dres glasul si am spart tacerea. -Imi pare rauspun cu o voce inceata.Nu voiam sa sune asa. Isi ridica privirea la mine,dand incet din cap,iar peste noi asternandu-se din nou linistea. Avea probleme grave?Il parasise iubita?Sau ce patise de avea expresia asta pe fata?Nu puteam crede ca eu as fi motivul pentru asta.Cu siguranta era ceva mai important.Il framanta ceva. Am hotarat ca era timpul sa plec.Nu spusese nimic pana acum;se uita cand in pamant,cand la cer. Am dat sa ma ridic,insa mana lui ma prinse de incheietura si ma stranse puternic.Un soc electric trecu prin mine si aveam senzatia ca totul se invarte in jurul meu. -Ce faci?intreba cu o voce trista,uitandu-se in ochii mei. -Pai..plec.E destul de tarziu si sunt obosita,am incercat sa mint.Nu mai suportam linistea dintre noi doi.Unul trebuia sa faca un pas,iar eu eram aceea. -Nu pleca.Ma ruga din priviri sa mai stau.Te rog,mai stai putin.Vocea lui era fara vlaga.Nu stiam ce se intampla cu el,insa undeva,intr-un colt al mintii mele,ceva imi spunea sa raman. Am aprobat incet din cap,asezandu-ma din nou pe pamantul rece.Inca nu scotea niciun sunet,iar chestia asta ma calca pe nervi.Un suflu rece trecu peste corpul meu facandu-ma sa tremur putin.Mi-am cuprins genunchii,ghemuindu-ma.El observa si isi dadu jos jacheta gri pe care o purta. -Poftim asta,spuse pe un ton dulce.Nu e foarte groasa insa te va proteja de vant.Mi-o intinse,zambind. -NuNu e nevoie,am incercat sa schitez o expresie serioasa.Nu imi este frig.Spun pe un ton putin tremurat,fapt ce ma dadea de gol.

-Te rog.Macar atat pot face pentru tine. Am luat jacheta fara sa ma gandesc si am pus-o pe mine.Mirosul era innebunitor.Am inhalat incet,mirosul lui inundandu-mi creierul si orice particica din mine. I-am adresat un multumesctimid si am ramas intr-o continua liniste. -Si..incepu in sfarsit sa vorbeasca.Iti place sa te plimbi prin parc?Incerca sa caute un subiect de discutie. Am oftat. -Da.Spun incet,pe un ton ragusit.Imi place senzatia pe care o simt atunci cand ma plimb pe aici.Imi place sa simt vantul fluturandu-mi parul,sa respir aerul curat.Pur si simplu sa stau si sa privesc toamna in toata splendoarea ei. Se uita inainte,privind banca din fata noastra. -Si cum te simti?continua cu aceasi voce,insa putin mai cu viata. -Poftim?intreb nedumerita,nestiind la ce se refera. Zambi discret si isi intoarse fata catre mine. -Ai spus ca iti place senzatia pe care o simti atunci cand te plimbideci,ce senzatie ai atunci cand esti intr-un parc pustiu? -Nu stiu cum se simt altiiinsa eu uit de toate atunci cand ma plimb.De toate problemele,de tot.Spun oftand,inchizand ochii. A tras aer in piept.Simteam tensiunea dintre noi.Eu ma simteam putin incomod in prezenta lui. -E bine de tine.Mergi fara grija pe strada,nu esti asaltata de miile de fani,care aproape te doboara.Nu esti urmarit de fotografi si paparazzi,care abia asteapta sa clachezi,ca sa aiba barfe pentru a umple ziarele.Poti sa iesi linistit la un suc cu prietenii fara sa ai in jurul tau 4-5 garzi de corp.Nu e nevoie sa te ascunzi in spatele unei sepci sau a unor perechi de ochelari,zise

deodata,rasufland puternic,ca si cum si-ar fi luat o piatra de pe inima.Durerea din vocea lui ma surprindea.Nu credeam ca suferea atat de mult.Ascundea foarte bine. -Nu stiu ce sa zic.Tie iti place tot ce faci,nu-i asa?Dadu din cap,in semn de aprobare.Credeam ca vedetelor le place sa fie in atentia tuturor,sa fie fotografiate.Si in plus ce iti pasa de ce zic ziarele?Cei din jurul tau si cei care te cunosc destul de bine,stiu adevarul si asta e de ajuns. -Eu nu sunt ca toti ceilalti.Nu imi pasa daca sunt subiectul de barfa al tuturor.Insa intotdeauna trebuia sa am grija ce spun si cat spun.Interpreteaza cum vor ei si creeaza scenarii dupa bunul lor plac.Prietenii si familia stiu totul despre mine,insa ma supara faptul ca de fiecare data trebuie sa suporte rautatile din jur. -Pai asa e viata.E nedreapta.Ori suferim noi ca sa le fie bine celor din jur,ori sufera ei pentru noi.Insa conteaza ca ai sprijinul lor si asta cred ca iti ajunge sa treci peste toate.Nu sunt eu in masura sa vobesc despre asta avand in vedere experienta mea vaga,stii prea bine.Nu prea am legatura cu toate noutatile din mass media.Sincer nici nu ma intereseaza ce se scrie in ziare sau reviste.Nu imi conturez o parere despre o anumita persoana din spusele celorlalti sau din barfe.Lumea e rea si manipulatoare.Nu stii la ce sa te astepti. Vorbeam calm si cu siguranta.Tensiunea dintre noi nu mai exista.Ma simteam bine,parca vorbeam cu un vechi prieten.Se uita la mine,chipul luminandu-se la auzul cuvintelor mele. -Nu cred ca sunt cea mai indicata persoana care te poate sfatui.zic nedumerita.Nici nu ma cunosti,asa ca nu trebuie sa asculti tot ce zic eu.Am unele momente in care aberez prea mult,asa ca daca te enervez ,oprestema.Spun razand. -Stai linistita.Imi face placere sa vorbesc cu tine.Spuse zambind.Ochii lui luminau acum de fericire si eram entuziasmata ca alungasem tristetea aceea care se prindea de el. -Esti printre putinele persoane care suporta aberatiile mele stupide.

-Aici da-mi voie sa te contrazic.Nu sunt aberatii stupide.Tot ce ai zis pana acum este adevarat si ma bucur ca m-ai ascultat.Iarta-ma daca te-am plictisit cu problemele mele.Zise pe un ton putin trist. Am pufnit. -Daca ma plictiseai,eram plecata de mult timp si vorbeai singur.Asa ca taci din gura si nu mai vorbi prostii!Ridic putin tonul,parand nervoasa. -Nu sunt o papusa de portelan,Diana.Chiar daca sunt actor si am faima,asta nu inseamna ca nu am si eu un suflet.Stiu sa respect persoanele din jurul meu si sa le tratez ca pe niste oameni.Pacat ca nu ti-am demonstrat asta de la inceput.Sper ca te-am convins ca sunt diferit,ca nu am capul plin de mandrie.Spuse pe un ton sincer. M-am uitat la el,iar acea expresie trista revenise pe fata lui.Ma enerva de acum.Imi venea sa-l pocnesc,poate asa disparea.Adevarul era ca nu prea aveam la suflet vedetele,de orice tip erau.Pe toate le credeam ca fiind la fel.Insa el nu era ca ceilalti.Tot ce voia era sa aiba parte de liniste si viata sa nu-i mai fie turmentata de catre parazitii astia numiti paparazzi sau ziaristi. Mi-am cuprins fata in maini,oftand usor si inchizand ochii.Oboseala isi facea cuvantul,iar un cascat imi scapase printre buze. -Cred ca e timpul sa plecam.E tarziu de acum.Spuse pe un ton dezamagit,ridicandu-se. -Nu e nevoie sa plecam din cauza mea.Spun pe un ton timid,uitandu-ma in sus,la fata lui.Putem sa mai ramanem daca iti face placereSi nu stiu din ce cauza,dar voiam sa-l mai simt aproape de mine.Si asta era o prostie. -Eu cred totusi ca ar trebui sa mergem acasa.Se lasa si frigul si avand in vedere starea ta,nu vreau sa racesti.Spune pe un ton suav.In plus trebuie sa te odihnesti;abia ai iesit din spitalsi nu vreau sa ajungi acolo..din nou..din cauza mea,adauga dupa. Am inceput sa rad. -Crede-ma ca m-am refacut total.Cristina e o asistenta foarte buna.M-a indopat cu mancare si pastille zilele astea,incat saracul meu stomac nu stiu

daca mai pofteste ceva.In plus,am iesit pentru ca nu mai suportam sa mai stau niciun minut in casa singura. Pe fata lui se intinse un zambet superb,dezvelindu-i putin dinti albi.Buzele lui erau umede,iar un impuls ma determina sa ma ridic si sa-l sarut. Usurel,Diana!Tipa o voce.Ce e cu tine?Doar nu incepi sa te indragostesti de el? Mi-am scuturat capul,indepartand gandul intrus.Nu puteam sa ma indragostesc de el.El nu se va uita niciodata la mine.Cu singuranta avea o iubita care il astepta acolo,de unde a venit. Uita de asta Diana!Relatia voastra ar fi imposibila. Insa un strop de speranta tot exista.Cum vorbea cu mine si cum ma privea Nuu..te induce in eroare.Vrei sa devii si tu o fana innebunita dupa el?Poate asta era rolul lui..Sa mai cucereasca inca o fata..Nu ii ajungeau sutele de fane pe care le avea.Voia sa ma adauge si pe mine listei lui de cuceriri. Ma certam cu vocea care rasuna ca un ecou. Interzis Robert Pattinson!Asta trebuia sa scrie pe fruntea mea..sau mai bine pe creierul meu. Aveam un gol in stomac,simtind cum tristetea isi face loc pe chipul meu. M-am ridicat incet,ajungand in stanga lui si luand-o inainte cu pasi grabiti.Nu voiam sa-i mai zaresc chipul..daca ma mai uitam o data in ochii lui,imi pierdeam si putina ratiune pe care o mai aveam. Auzeam pasii lui in spatele meu.Nu spunea nimic..doar ma urma.Am tras aer in piept,permitandu-i sa imi inunde creierul,poate asa ma mai relaxam. Insa eram foarte incordata.Ma miscam cu pasi grei,voiam sa o iau la fuga sa fug de prezenta lui..care ma atragea ca un magnet. Un sunet din buzunarul hanoracului ma scoase din gandurile mele.Era telefonul.

Mi-am intors capul,sa vad daca mai era in spatele meu.Isi tinea privirea in pamant,facand pasi usori pe pamant. Am scos telefonul si am raspuns.Nici nu m-am mai uitat cine ma suna. -Alo?Spun pe un ton trist.Pasii lui se mareau,ajungand in preajma mea. Mi-am tintit privirea in fata,fara sa ma uit la el. -Hey D!Vocea Cristinei era asa de fericita,in deosebire cu a mea.Ce faci?Tiai luat pastilele si ai mancat?Parca era mama. -Buna mama.Zic eu ironic.Cristina,inceteaza sa te mai porti cu mine de parca as fi un copil.Pot sa am grija si singura de mine.Mi-am luat pastilele si am mancat.Multumita?Spun incercand sa par enervata.In ciuda rasetelor Cristinei,l-am observat cum chicotea.Mi-a intalnit privirea,revenind la expresia serioasa. -Ma bucur ca ma asculti.Spuse pe un ton cald.Doar stii ca eu iti vreau doar binele. -Stiu asta.Insa nu e necesar sa am o dadaca in loc de o prietena. -Bine.Spuse printre hohotele de ras.Te-am sunat sa-ti spun ca maine dimineata vin la tine,ca sa iti aleg tinuta pentru seara.Doar nu ai uitat de cina cu ceilalti..nu? Ahh.La naiba!Chiar uitasem..nu ma preocupa foarte tare.Insa dupa seara asta,nu eram sigura ca mai voiam sa merg..Nu voiam sa-l vad acolo.Nu voiam sa-l mai vad deloc. Am inghitit in sec si am scos un oftat usor. -Nu-mi spune ca ai uitat!Se tipa prin telefon.Diana..esti culmea!Nu inteleg unde ti-e mintea.Iesi afara si aeriseste-ti creierul!Spuse pe un ton ironic.Am inceput sa rad. -Sunt deja afara.Si nu am uitat,am incercat sa mint.Doar ca nu inteleg de ce trebuie sa vii de dimineata.Nu e o intalnire atat de importantazic incet.El

isi ridica ochii din pamant,uitandu-se mirat la mine.Ce avea?Se lovise la cap de ma privea asa?Aveam ceva pe fata sau ce?M-am uitat la el cu ciuda,mergand cu pasi repezi. -Stai putin!Se rasti la mine.La ora asta tu esti singura pe strazi..?Tu nu esti intreaga la minte? -Haha.Ce e asa de rau in asta?Si in plus..zic stanjenita,nu sunt chiar singuraMa uit la el,incercand sa disimulez un zambet,insa imi iesi o grimasa. -Ce vrei sa spui?Era clar ca nu intelegea nimic din ce ii ziceam eu.Nici eu nu intelgeam ce e cu mine. -Pai..Imi venea sa-mi dau palme.De ce trebuia sa-i zic ca nu sunt singura? Acum sigur va interpreta gresit coincidenta intalnirii noastre,iar maine avea sa ma astepte o mare avalansa de intrebari din partea ei.Am inghitit nodul din gat si am tras aer in piept.Pai.nu puteam sa-mi gasesc cuvintele,sa-i explic in asa fel incat sa nu inceapa sa se crizeze.Sunt cu Robert.Ii pronuntasem numele clar,ca si cum era ceva normal. La capatul celalalt al firului nu se mai auzea nimic.In seara asta trebuia sa ma pregatesc psihic pentru intalnirea de maine. A respirat usor,parand usurata. -Aha, fusese tot ce zise.Fara tipete?Fara crize?Cine era ea si unde o ascunsese pe Cristina?Poate au venit extraterestrii si i-au spalat creierul.Nu stiu de ce,insa presimteam ca ea se astepta la asta.Atunci,hai ca te las.Continua pe acelasi ton vessel.Cred ca aveti multe de discutat.Vorbim maine.Si inchise rapid.Ma uitam ca o proasta la telefon. Robert zambea cu gura pana la urechi.Eram asa de caraghioasa? -Ce e asa de amuzant?Intreb rece si ironic.Abia puteam sa-mi stapanesc nervii.Ma enerva ca lua totul pe o gluma. -Tu.Spuse repede cu un zambet mare.Imi venea sa-i bag telefonul pe gat,poate asa isi stergea ranjetul asta de pe fata.

Am continuat sa merg,indiferenta,iar intr-un final am ajuns la scarile blocului. M-am intors ca sa-i returnez jacheta,insa nu mai era acolo.Unde disparuse? Eram atat de concentrata,incat nici nu imi dadusem seama ca l-am lasat in urma.Se ratacise? Asta mai imi trebuia acum.Sa pierd o vedeta. De dupa colt ,zaresc o umbra.Las jacheta pe scari si intru in bloc.Ii voi multumi alta data.Daca voi mai avea ocazia. Deschid usa apartamentului si ma afund din nou in singuratate. . Nu stiu pe la ce ora adormisem,insa soneria nenorocita ma trezise.Abia puteam sa-mi deschid ochii si oricine ar fi fost avea sa suporte mania mea.Era dimineata,ce Dumnezeu?Nu mai puteam sa am liniste cateva minute?Soneria continua sa sune. M-am indreptat nervoasa spre usa,deschizand-o larg.Era Cristina. -Domnisoara matinala,puteai sa dai un telefon inainte!Zic sarcastic intorcandu-ma spre camera mea. -Te-am sunat de 3 ori!Doamne Diana!Ce ai facut azi noapte de arati atat de ravasita?Zise ridicand o spranceana,apoi razand.Ce-i cu parul asta? M-am trantit in pat,punandu-mi perna pe fata. -Stii ceva?Murmur prin perna.Daca nu iti place ce vezi,stii unde e usa.Spun pe un ton dur. -Cineva s-a trezit nu prea bine dispusa.Spuse razand.Sa intreb care e motivul supararii sau are legatura cu Robert?Hai Diana!Se planse ea.Da-te jos din pat ca trebuie sa ne pregatim. Nu avea decat sa se roage de mine.In pat era asa de bine si cald,ca nici daca ateriza un meteorit peste mine,nu ma miscam de aici.

-Daca ai venit sa ma enervezi pe mine,sa stii ca ai reusit.Spun maraind.Nu mai poti astepta cateva minute? Imi trase perna cu forta de pe fata.Ma uitam cu ochii mari,la fata ei infuriata. -In momentul asta te dai jos din pat,daca nu vrei un dus cu apa rece.Cuvintele ei ma facura sa sar imediat din pat.Am inceput sa rad in hohote. -Bine.Gata.Spun ridicand ambele maini,in semn de impacare.Privirea mi se opri pe 2 huse care erau intinse pe pat.Ce sunt alea?Intreb curioasa. -Sunt tinutele noastre pentru in seara asta.Am inchiriat un local foarte frumos si elegant pentru cina noastra.Sunt sigura ca le va placea mult.Ne intalnim la 6 acolo.Eu am sa merg cu tine,iar Dan va lua masina si il va aduce pe Robert. La auzul numelui lui,inima incepu sa-mi bata tare.Faptul ca va trebui sa-l vad acolo,nu prea imi cauza placere. Ihhsi nu puteam da inapoi.Cristina ma rugase aproape in genunchi sa merg cu ei,asa ca nu am avut ce face si am acceptat.Insa acumnu mai eram atat de hotarata. -Ah,asta a fost tot ce am putut zice.M-am ridicat de pe pat si m-am dus in baie sa ma spal pe fata.M-am oprit in fata oglinzii.Avea dreptate.Aratam groaznic.Ochii imi erau rosii,parca as fi plans si umflati,iar parul incalcit statea in toate partile. Am dat drumul la robinet,udandu-mi fata cu apa rece.Avea efect asupra mea.Ma mai trezea putin. M-am sters repede cu un prosop si am fugit la bucatarie.Cristina statea la masa,cu mintea departe.Isi tine capul in palma si se gandea intens la ceva. -Cris,te simti bine?O intreb cu o voce inceata.Ea tresari incet,ca si cum era adancita in ganduri.

-Da.Normal.Doar ma gandeamstatu putin pe ganduri.La cum o sa aratam in seara asta. Ma pufni rasul.Numai gandul la tinute ii era.Sincera sa fiu..si eu abia asteptam sa-i cunosc pe ceilalti,insa faptul ca era si el acoloma cam apasa pe suflet. . Am petrecut aproape toata ziua in fata oglinzii.Normal,Cristina isi testa pe fata mea indemanarile ei in materie de machiaj.Nu a vrut sa-mi arate rochia,zicea ca va fi o surpriza.Ne-am facut manichiura si pedichiura,iar apoi mi-a aranjat parul. O lasam in voia ei sa umble in parul meu.Nu voiam ceva sofisticat.Iar ea stia prea bine;imi facuse niste bucle care atarnau stralucitor de o parte si de alta a fetei mele.Ea isi stranse parul intr-un coc superb. Intr-adevar se priceprea de minune.Fata mea era total schimbata,avand in vedere ca dimineata aratam ca o sperietoare de ciori. Cand mi-a aratat rochia.am ramas cu gura cascata.Era alba,fara bretele si scurta.La mijloc era o curea neagra.Nu puteam sa imbrac asa ceva -Daca tu iti inchipui ca eu voi iesi imbracata in rochita asta,te inseli amarnic! Am tipat la ea. -Ce ai cu biata rochie?E minunata!Entuziasmul ei imi provoca mai multi nervi.Si vei arata senzational!Si incepu sa rada.Ce pierzi daca o probezi?Te rog?Si afisa fata aia de catelus plouat.Daca o vedeai,nu o puteai refuza. -Bine.I-am smuls rochita si m-am indreptat spre baie.Am tras-o repede pe mine,inchizand cureaua in jurul meu si iesind.Fata Cristinei radia de bucurie.M-a luat de brat si m-a tarat pana la oglinda de pe hol. Nu ma mai recunosteam.Adevarul ca rochita arata superb pe mine.Nu era foarte scurta.Era potrivita.In timp ce ma holbam in oglinda,Cris se intoarse cu o pereche de pantofi negri.I-am incaltat;echilibrul nu ma prea incuraja,asa ca speram sa nu iau ceva inainte sau sa ma impiedic.

-Ti-am spus eu ca e minunata.Intotdeauna am dreptate.Fata ei era toata un zambet.Am terminat cu tine,asa ca ma duc sa ma schimb si eu. Cand s-a intors,am ramas cu gura cascata.Purta o rochita cam la fel de scurta ca a mea,insa era turcoaz si mulata pe corp.Ii scoatea sanii mari in evidenta si talie ei de viespe.Am clipit de cateva ori.Era superba. -Hai sa mergem,spuse luandu-ma de brat. Am oprit un taxi deoarece masina Cristinei era la Dan.Soferul se holba la noi ca la niste vedete de pe podium.Eu m-am inrosit ca un rac,insa Cris era calma.Se vedea ca era obisnuita sa i se acorde atentie,insa eu nu eram asa. Cand am coborat din taxi,am vazut masina Cristinei parcata.Inima parca mia stat,iar respiratie imi era neregulata. Linisteste-te Diana.Totul va fi bine.Il vei evitasau cel putin vei incerca. Nu cunosteam localul asta,insa era frumos si de lux.Am intrat,ezitand putin,in fata usii.Cristina ridica o spranceana,insa eu am dat din umeri si am intrat. Am cautat cu privirea peste tot si intr-un colt erau ei.Insa privirea mi se opri pe el.Era imbracat cu un tricou alb,iar pe deasupra avea un sacou negru.Parul era la fel de nearanjat,lucru care il facea sa arate superb.Tragea cu greu dintr-o tigara. Cand usa se inchise,toate privirile se indreptasera spre noi.In momentul acela voiam sa intru in pamant de rusine.Simteam cu sangele imi urca in obraji. Cristina o luase inainte spre masa lor,insa eu nu ma puteam misca.Eram prinsa in privirea lui si nu voia sa-mi dea drumul.Nu mai exista nimic in jurul meu.Doar el Cristina ma striga usor,asa ca mi-am luat privirea de la el si m-am indreptat spre masa.Mergeam cu pasi inceti,vrand ca timpul sa se opreasca in loc sau sa raman intepenita.Toti zambeau fermecator,ceea ce ma facea sa ma simt stupid.Le-am returnat un zambet fortat.

-Asa cum v-am promis,incepu Cristina sa vorbeasca intr-o engleza clara,am reusit sa o conving pe prietena mea sa vina cu mine.Diana,se intoarse cu fata la mine.Ei sunt Kristen,Taylor,Robert,Ashley si Kellan.Cu Robert deja te cunosti,insa pe ceilalti nu-i stii. Mda...trebuia ea sa mentioneze ca ma cunosteam cu Robert.I-am salutat pe toti,facand cunostinta cu ei.Toti se uitau la mine intrebatori.Ma simteam incomod,asa ca i-am intrebat. -Uhmm..s-a intamplat ceva?Am incercat sa-mi ascund tremurul vocii.M-am uitat la Cristina,ea facandu-se ca ploua. Taylor mi-a zambit,iar eu simteam ca iau foc.Era dragut pustiul.Chiar daca avea 19 ani,nu parea.Avea corpul bine format,muschii fiind contrastati prin tricoul negru pe care il purta.Parca era fotomodel. -Suntem confuziinterveni Kellan.Nu stiam la ce se refera,insa am tacut si l-am ascultat in continuare.Cum se face ca il cunosti pe Robert,iar pe noi nu? intreba amuzat,un ranjet aparandu-i pe fata. Voiam sa ma inghita pamantul acum.Exact in momentul asta.Am dat sa zic ceva,insa vocea lui m-a intrerupt. -E vecina mea,spuse pe un ton sec.M-am uitat la el, se uita in nenorocita aia de scrumuiera si tragea cu putere din tigara.Cuvintele lui ma dureau si simteam cum sufletul mi se strange. Am dat din cap si mi-am mutat privirea la ceilalati. -Hmm..ai tinut bine ascuns secretul fata de noi,incepu sa rada Kellan.De ce nu ne-ai zis ca ai o vecina atat de fermacatoare? M-am uitat tinta la el.Asta avea probleme cu capul sau ce?Mai ramanea sami faca o declaratie de dragoste acum.Cand mi-a intalnit privirea,a inceput sa rada.Nu se mai oprea o data? -Nu mi s-a parut ceva interesant de povestit,Kellan.Continua sa vorbeasca cu accelasi ton .Ce naiba avea?Daca voia sa-mi zica ceva,putea sa mi-o zica in fata,nu sa joace teatrul asta.

Am incercat sa ma linistesc.Taylor ma privea intens.Ce aveau toti in seara asta?Se uitau la mine,analizandu-ma ca pe un obiect pretios.Cristina nici macar nu se deranja sa intervina;vorbea ceva cu Ashley.Se impacau bine din cate observam. Kristen se uita la mine cu o privire blanda,adresandu-mi un zambet.Aveam nevoie sa ies de aici.Ma simteam o straina printre ei.Toti se uitau la mine cu mila.Nu mai suportam niciun minut sa stau. Stiam ca facusem o greseala enorma sa vin aici.Nu erau vorba de ceilalti;ii placeam,chiar erau simpatici.Insa atitudinea lui nu imi placea. -Pe mine ma scuzati,am zis incet,ridicandu-ma de pe canapea.Am nevoie pana la baie,am zis fara vlaga. -Te simti bine?ma intreba Taylor delicat. -Da.Ma simt bine.Spun indepartandu-ma de masa lor.Simteam privirea lui,gaurindu-mi spatele,insa nu aveam de gand sa intorc capul sa-i vad figura dura. Mergeam cu pasi grabiti,spre baie.Nu vedeam niciun semn care ar indica toaleta doamnelor. Am luat-o pe un coridor lung.Pe partea dreapta am zarit semnul specific si am dat sa intru. O mana puternica ma prinse de incheietura si cu forta ma lipi de perete.Am inlemnit cand l-am vazut lipit de mine.Nu am apucat sa zic nimic,ca suflarea lui se apropie de mine si gura lui ma saruta puternic.Nu ma puteam misca.Apoi dorinta crestea in mine si stiam ca daca voi raspunde,voi regreta.Insa cum nu mai aveam niciun pic de ratiune in mine,mi-am inclestat degetele in parul lui si l-am tras mai aproape.Buzele lui se miscau puternic peste ale mele.Abia puteam respira. Ii simteam presiunea peste mine,insa nu imi pasa.Acum nu imi mai pasa de nimic.Tot ce voiam era sa-l am cat mai aproape si sa-l sarut. Era nebunesc tot ce faceam,dar nu mai puteam opri.Mainile lui ma tineau de sold,lipindu-ma de trupul lui.

Se trase incet,dezlipindu-si buzele de ale mele,punandu-si mainile de o parte si de alta a fetei mele.Apoi se apleca usor si imi sopti la ureche: -Imi pare rau ca m-am purtat ca un idiot.Spuse pe un ton trist,dandu-mi drumul si mangaindu-mi obrazul.S-a uitat in ochii mei pentru o clipa si apoi a plecat. Inima mai avea putin si imi sarea din piept si abia puteam respira. Inca puteam sa-i simt savoarea buzelor lui.M-am prabusit la pamant,lasandumi capul intre genunchi. Ce proasta esti Diana!Ai cazut in plasa lui!Credeai ca simte la fel ca tine?A fost doar un sarutE actor.Stie sa disimuleze foarte bine!El va pleca..iar tu vei ramane aici.Niciodata nu te va iubi.Nu are cum.O voce tipa in mintea mea. Da..vocea din constiinta mea avea dreptate.M-am lasat purtata de val,cfara pic de ratiune in mine.De ce imi facea asta?Nu intelegeam sentimentele care ma cuprindeau acum.Tristete..durere..speranta..dorinta.dragoste.Nu puteam sa-l iubescnu exista asa ceva. M-am ridicat,stergandu-mi lacrimile,pe care nu le-am mai putut opri,hotarata sa plec o data de aici. Nu imi pasa cine incerca sa ma opreasca. Am iesit din hol,iar vocile se auzeau mai bine.Am trecut pe langa masa lor,fara sa arunc nicio privire. Cristina ma striga cu disperare,insa nu m-am oprit asa ca am iesit repede pe usa. Incepu sa ploua afara;voiam sa dispar odata cu picaturile de ploaie.Am oprit un taxi repede si i-am dat adresa. Tot ce voiam era sa ajung acasasi sa incerc sa uit totul. Il voi uitaTrebuia sa-l uit.

Cred

Capitolul 11 Situatie incurcata

Un lucru e cert: totul trece.Timpul treceSecundele se scurg ca particulele de nisip din clepsidra.Amintirile treciar timpul va sterge tot. Singurul lucru care exista e clipa de fata.Si nu aveam de gand sa mai raman in starea asta deprimata.Se spune ca ochii care nu se vad se uita.Iar asta se va intampla in cazul meu. De ce hotarasem asta?Pentru ca fusesem o proasta,cu minte adolescentina,care s-a indragostit de primul barbat care a vorbit frumos cu ea.Uram momentul in care a aparut atunci in balcon.Uram faptul ca a trebuit sa vina in Romania.Si ma uram pe mine ca am cazut in plasa lui. Nu puteam sa-mi schimb sentimentele.fata de el.Simteam si ura,insa si iubire pentru el.Voiam sa-l resping,dar in acelasi timp sa-l am aproape.Insa stiam ca lucrul asta era imposibil..asa ca aveam de gand sa-l scot din mintea mea. Si oricat incercam sa fac asta,nu puteam.In fiecare colt al mintii mele era intiparit chipul lui,in fiecare gand era el In acea noapte nu am dormit.Doar am stat in bucatarie,band cafea si uitanduma in gol.Cofeina imi curgea prin vene si stiam ca asta nu era un lucru bun,insa voiam sa uit totul atunci.Si nu voiam sa dorm..stiind ca il voi visa.Asa ca dimineata m-a prins tot in bucatarie. Telefonul sunase de mai bine de 100 de ori.Stiam ca era Cristina.Dar nu voiam sa vorbesc sau sa vad pe cineva.M-am inchis in propriul meu glob de cristal,suferind in liniste. Inca 10 zile..atat mai trebuia sa-l suport.Apoi va pleca si isi va vedea de viata lui.Iar eu de a mea. Era o dimineata racoroasa.Vantul sufla cu putere ridicand frunzele cazute si balansand copacii goi.Starea mea se potrivea perfect vremii de afara.Pustiu..rece..fara vlaga.Voiam ca vantul rece sa-mi spulbere gandurile departe,sa mi le duca spre infinit si sa nu se mai intoarca.

Telefonul incepu sa sune iar.M-am ridicat cu greu de pe scaun,abia mergand si m-am indreptat spre camera mea.L-am apucat de pe noptiera si am iesit pe balcon.Amintirile m-au lovit,insa m-am lasat purtata de adierea vantului.Am ridicat incet telefonul la ureche si am raspuns. -Alo?Spun fara vlaga,uitandu-ma la copacii goi. -Diana!Tipa Cristina.Nu stii cate griji mi-am facut!Am crezut ca ai patit cevaDe ce nu ai raspuns la telefon?Te-am sunat ca o nebuna aseara..spuse nervoasa. -Te rog,nu mai tipa.Nu am patit nimic.Doar ca am ajuns acasa si am adormit.Zic incet,fara viata.Nu am auzit telefonul, zic mintind. -Toti am fost foarte ingrijorati din cauza ta.Spuse mustrandu-ma.Robert era innebunit ca nu puteam sa dau de tine,iar ceilalti se invinovateau ca poate teai suparat.Iar Dan aproape suna la politie sa te dea disparuta,insa l-am convins ca ar trebui sa asteptam pana maine dimineata. Inseamna ca au avut parte de un spectacol minunat din partea lui Robert.El ingrijorat din cauza meaAm ras in sinea mea. -Imi pare rau ca v-am ingrijorat,spun pe o voce trista.Nu voiam sa va supar. -Ai plecat din cauza lui Robert,nu?Spuse cu mila.Toti se intrebau de ce ai plecat asa de brusc fara sa zici nimic,insa l-am observat pe Robert cand s-a dus dupa tine si mi-am dat seama.Diana..ce ti-a facut?Intreba incet. -Nu s-a intamplat nimic Cris,am incercat sa zic pe un ton mai vioi.Doar ma durea foarte tare capul si ma simteam rau,asa ca am plecat.Robert nu are nici-o treaba.Nu l-am vazut.Incercam sa disimulez tristetea ce se simtea in vocea mea,insa numele lui imi provoca mai multa durere. -Nu te cred Diana.Nu stii sa minti.Te cunosc prea bine si stiu ca o durere de cap nu te-ar fi determinat sa pleci asa.Te rog Diana,ai incredere in mine si spune-mi ce s-a intamplat.Spuse pe un ton implorator.Atunci voiam sa dau drumul tutoror framantarilor pe care le aveam.Voiam sa-i zic totul,sa ma eliberez de cusca asta numita suferinta.Insa nu avea rost sa o innebunesc cu atitudinea mea de fata indragostita si suferinda.

-Ti-am spus ca nu s-a intamplat nimic si punct.Spun pe un ton rece. Si nu mai vreau sa vorbesc despre asta. -Imi pare rau ca nu ai incredere in mine.Spuse pe un ton sfasiat.Normal..ea credea ca nu vreau sa-i zic. -Nu e vorba despre asta si tu o stii prea bine.Insa acum nu ma simt pregatita sa vorbesc despre asta.S-au adunat prea multe in ultima perioada si toate astea m-au dat peste cap.Am nevoie sa ma gandesc la ce voi face in continuare.. -Bine.Spuse incercand sa para mai usurata.Trec mai tarziu pe la tine, sa te vad.Acum am fugit la facultate,ca nu am mai dat demult pe acolo.Ne vedem mai tarziu Diana!Pa. Nu am mai avut cand sa-i raspund,deoarece inchise repede. Vantul incepu sa bata cu putere,iar covorul nesfarsit de frunze multicolore isi schimba forma.Cerul era acoperit de nori fumurii,iar soarele nici nu se mai deranja sa se arate,ascunzandu-se printre nori,trimitand din cand in cand cate o raza. Am dat sa ies din balcon,cand deodata linistea fu intrerupta de acordurile unui instrument.Degetele care atingeeau corzile chitarei formau sunete delicate si sensibile. Melodia curgea lin,contemplandu-se cu fiecare particica din linistea ce predomina. Am urmat sunetul si mi-am dat seama ca provenea din balconul lui Robert.Inima incepu sa-mi bata,iar fluturasii zburdau prin stomac..sau creier.Am inspirat adanc aerul rece si mi-am inchis ochii.Chipul lui superb imi aparu in fata.Zambetul acela angelic si ochii aceia verzi,in care ma pierdeam de obicei,luminau de fericire.Vocea lui calda si minunata imi rasuna in minte,ca si cum ar fi fost langa mine. Nu mai puteam continua asa..sa-mi fac sperante desarte.Sa sper ca intr-o zi el va simti la fel ca mine.Cum putea sa ma placa,cand avea atatea femei frumoase si cu prestigiu in jur?Eu nu aveam nimic..eu eram nimic.

Trebuia sa mi-l scot din minte.Insa nu puteam..nu puteam evita amintirea lui,mai ales cand il stiam atat de aproape. Va pleca peste cateva zile,iar eu voi ramane in urma cu amintirea lui.Simteam cum durerea incepe sa se adune si am deschis ochii,avand in fata realitatea dura. Locul asta intotdeauna imi va aduce aminte de el,insa hotarasem sa nu mai calc pe aici,cat timp el mai era. Pe cine incercam eu sa mint?Chiar daca va pleca,tot imi voi aminti de el. Am decis sa ies de aici,insa cum mintea,vazul ,auzul si toate simturile mele erau invadate de el,am luat pragul inainte.Intotdeauna eram neindemanatica si neatenta.Nu exista zi in care sa nu ma impiedic de ceva.Spre norocul meu,cazatura nu a fost una grava,auzindu-se un bufusor.Muzica se opri pentru un moment,insa am inchis repede usa de la balcon.Speram sa nu-si fi dat seama ca am fost pe acolo. Cofeina incepea sa-si piarda efectul,oboseala inundandu-mi fiecare parte din mine.Imi simteam corpul moale si capul ma durea. Am dat jos rochia aia nenorocita,de care nici nu ma schimbasem seara trecuta si am tras pe mine un tricou si o pereche de pantaloni scurti.Imbracamintea nu era una prea potrivita pentru vremea asta,insa tot ce voiam era sa ma intind in pat si sa adorm. Mi-am inchis telefonul ca sa fiu sigura ca nimeni sa nu ma deranjeze si mam pus in pat.Mi-am lasat capul pe perna,inchizand ochii si rugandu-ma sa am un somn linistit si fara vise.Ceea ce era putin probabil Visamsi nu voiam sa se termine.Ce nu voiam sa se termine?Senzatia mangaierilor lui,vocea lui suava,sarutul lui dulce,si tot ce tinea de el.Realizam ca era un vis,insa macar atat puteam face..sa visez la el.

Si la naibacand urma partea cea mai importanta,visul se intreruspse.Soneria aia blestemata suna de isi dadea duhul.Nu voi mai ezita si ii voi scoate toate firicele sau mai bine o voi scoate de tot. Nu voiam sa deschid ochii.Ii tineam strans si asteptam ca visul sa se intoarca.Vino inapoi,te roggandeam in sinea mea,de parca eram un copil care o visa pe Zana Maseluta caruia nu i-a gasit niciun dinte sub perna. Am tras perna pe fata, ca sa nu mai aud soneria aia,insa continua sa sune.Am indepartat asternuturile de pe mine,ridicandu-ma nervoasa.Cine avea sa fie dupa usa aia,indiferent de persoana,avea sa se confrunte cu nervii mei. Abia puteam merge si ma leganam ca un betiv.Daca as fi baut,as fi avut un motiv bun,insa eu nu eram adepta bauturilor alcoolice,asa ca varianta asta pica. Nici nu stiam ce ora era,ce zi,ce an..eram paralela cu toate.Cred ca am ajuns in cateva minute pana la usa,mai ales ca am avut rochia si pantofii ca niste impedimente destul de grele.Am aruncat o privire in oglinda si am inceput sa rad.Aveam parul incalcit si machiajul intins pe fata.Ochii imi erau rosii si umflati;ceea ce era un lucru bun in momentul de fata.Poate se va speria de infatisarea measi va fugi mancand pamantul.Am zambit la idea asta si am deshis usa. Ashley si Kristen stateau in fata mea,aratand ca 2 fotomodele.Fiecare avea un zambet intins pe toata fata si stiam motivul veseliei lor. Eu. -Diana,spuse Ashley cu o voce amuzata.Ai avut o noaptea grea..se pare.Spuse pe un ton putin stanjenit.Scuze ca te-am deranjat,insa puteam pleca.. -Nu,nu m-ati deranjat.Doar ca abia m-am trezit si am mai ramas putin in pat.Spun incercand sa ascund uimirea ca ele se aflau in fata apartamentului meu.Hmm..vreti sa intrati?si le adresez un zambet,dandu-ma din calea lor. Niciodata nu ma uitasem foarte atent la ele.Nu am avut ocazia..ne-am intalnit doar o data.Ashley era superba,imbracata cu o bluza mov si pe deasupra cu un paltonas lung negru.Perechea de blugi se asezau perfect pe

ea,iar in picioare avea o pereche de cizmulite mov,asortandu-se cu bluzita.Avea gusturi bune la haine,ceea ce imi amintea de nebuna de Cris.De asta se intelegeau bine..aveau ce discuta.Iar Crist stia sa se faca placuta de toata lumea. Kristen putea fi o iubita buna pentru Robertera frumoasa si feminina,desi nu se imbraca foarte elegant.Era tipul imbracamintei sport.Blugi,tricou,tenisi.Tipic mie. Un nod mi se puse in gat la vederea ei,insa stiam ca nu aveam motive sa fiu geloasa,asa ca am indepartat gandul din minte. Le-am facut semn sa intre in sufragerie.Cel putin acolo era curat,iar in bucatarie nu puteam sa le invit. -Scuzati-ma ca va invit asa.Insa m-ati luat pe nepragatite,spun pe un ton timid.Pai..si ce faceti prin zona asta? -Am venit cu baietii la Robert,spuse Kristen.Si normal ei s-au apucat de discutat lucruri de ale lor si noi nu aveam ce face.Ashley a zis sa venim la tine,insa nu voiam sa te deranjam.Am avut mare noroc,cu Dan, care ne-a adus pana aici,insa a trebuit sa plece imediat. -Noi aveam un plan in minte,insa avand in vederea starea ta,cred ca o sa lasam pe alta zi,spuse Ashley pe un ton putin dezamagit.Partea proasta e ca noi peste cateva zile plecam..si nu cred ca o sa mai avem ocazia Normal..ca nu ieseam din casa in starea in care eram.Insa nu voiam sa le refuz,avand in vedere ca am plecat atunci asa. -Nu-i problema,Ashley,zic pe un ton parand vioaie.Spune-mi ce ai de gand si vedem noi dupa aceea. -Am hotarat cu baietii sa mergem sa vizitam orasul,insa cum prietena ta e la facultate,iar Dan nu putea,Kellan a zis sa apelam la tine sa ne ajuti.Vremea nu e foarte urata si avem timp sa ne plimbam si sa vizitam.Spuse adresandumi un zambet. Nu puteau sa-si gaseasca o zi mai buna?Nu era vorba ca ma deranja sa merg.Bine,un lucru ma deranja,faptul ca va trebui sa-l vad,insa aveam

speranta sa nu se intample asta.Si mai era faptul ca eu nu eram capabila sa stau 5 minute in picioare.Poate un dus ma va ajauta sa ma mai trezesc,iar aerul rece de afara imi va face bine. -Pai..eu zic ca e ok,spun nesigura.Insa va trebui sa ma asteptati un pic sa fac un dus si sa ma imbrac.M-am ridicat,indreptandu-ma spre usa. -Ne bucuram ca ai acceptat sa mergi cu noi,spuse Kristen.Ai si tu nevoie de putina distractie.Apropo..Robert nu va veni,spuse incet. Numele lui provoca o avalansa de sentimente in mine,tintuindu-ma in dreptul usii.Nu intelegeam de ce Kristen imi spusese asta,insa speram din tot sufletul sa fie adevarat. Am tras aer in piept si am fugit in camera.Dusul fu rapid,avand efectul potrivit starii mele. M-am imbracat in perechea mea de blugi preferati,un tricou alb si tenisi. -Sunt gata.Spun zambind fetelor.Ashley era foarte entuziasmata si Kristen la fel. Am apucat geaca de piele,cheile si telefonul si am deschis usa. Stai putin sa ii anuntam pe baieti,ca plecam.Spuse Ashley intrand amandoua in apartamentul lui. In timp ce asteptam liftul,usa se deschise si am ramas uimita cand am vazut ca erau singure. -Baietii s-au intins la vorba si vin mai tarziu.Spuse Kristen.Au spus ca ne vor suna ca sa stie unde sa ajunga.Insa noi hai sa mergem. Intre timp liftul ajunse si ma gandeam unde sa le duc prima oara pe fete.Am chemat un taxi,iar eu inca nu eram hotarata unde sa ma mergem.Cred ca putina cultura nu strica,asa ca am hotarat sa vizitam Palatul Culturii.Nu stiam foarte multa istorie,insama descurcam cat de cat. -Unde vreti sa ajungeti?intreba taximetristul amabil.

-Pai..fetelor,prima oprire va fi la Palatul Culturii,asa ca acolo dorim sa mergem.Spun zambind. Am ajuns destul de repede.Pe strada nu era foarte multa lume,avand in vedere vremea de afara.I-am intins banii soferului,insa telefonul lui Ashley suna asa ca am ezitat putin. -Diana,incepu Ashley sa zica.Kellan a zis daca poti face tu o comanda la un taxi,pentru ca ei nu prea se descurca. -Desigur.Spune-le sa astepte putin.Am scos telefonul,insa soferul ma intrerupse. -Pot sa vorbesc eu cu baza sis a trimita un taxi.Unde doriti sa fie? -La acceasi adresa de unde ne-ati luat pe noi.O sa ii astepam aici.Multumesc foarte mult.Si i-am adresat un zambet. In timp ce domnul vorbea cu baza,am observat schimbul de priviri dintre Ashley si Kristen. -In 2 minute ajunge la adresa indicata,spuse soferul. -Ashley spune-i lui Kellan ca va ajunge un taxi in 2 minute acolo,iar apoi sa ma sune sa le indic unde sa ajunga.Noi ii vom astepta aici in fata. -Ok.Imediat. I-am dat banii soferului,multumindu-i din nou si am coborat din taxi.Kellan sunase si am vorbit cu taximetristul sa ii spun unde trebuie sa ajunga. Kristen se uita prin jur,iar apoi se indrepta grabita spre o banca. -Haideti sa stam pe o banca,pana vin baietii.Am urmat-o,insa nu pentru mult timp deoarece un taxi opri in strada la marginea trotuarului. Nu stiu daca era o inchipuire,insa am observat de la departare 3 capete in loc de 2.

-Stati putin sa ma duc sa platesc eu..spun ezitanta.Nu cred ca au bani romanesti.Nu stiu de ce insa parca nu voiam sa ma indrept spre acea masina. Am vazut portierele deschizandu-se si am rasuflat usurata cand am vazut capul lui Kellan si a lui Taylor.Le-am facut din mana,insa aceasta imi ramasese in aer,cand am vazut ca o alta portiera se deschide.Inima aproape mi-a stat cateva secunde,iar apoi incepu sa bata foarte tare. Kellan si Taylor au luat-o inainte indreptandu-se catre noi,insa eu nu ma mai puteam misca.I-am intalnit chipul si am inghetat.De ce trebuia sa vina? Kristen spusese ca nu va veni.Am oftat zgomotos si am inghitit nodul din gat.Se indrepta cu pasi lenti spre mine.Isi tinea capul in jos,avand sapca si ochelarii,care ii protejau identitatea. Nu puteam reactiona in niciun fel. Intre timp,cei 2 au ajuns la mine.Taylor mi-a adresat un zambet superb,iar eu am incercat sa il returnez. Kellan mi-a dat o imbratisare puternica,ca aproape nu mai aveam aer.Adevarul ca avea o forta extraordinara. -Kellan..zic cautand aer.Ma bucur sa te vad,insa daca ma mai strangi asa,sar putea sa ma ai pe constiinta.Spun razand. El imi dadu imediat drumul,razand zgomotos. -Scuze.Si eu ma bucur sa te revad.Ai sa-mi dai explicatii,spuse mustrator.Mi-am facut griji pentru tine..de fapt toti ne-am facut. Fir-ar!Ma simteam atat de vinovata.Ei nu meritau sa se simta asa,mai ales ca eu m-am comportat atat de infantil. -Vom vorbi si despre asta,insa acum hai sa intram.Spun zambind si inaintand spre usa.Am facut tot posibilul sa evit orice contact cu el,insa simteam privirea lui pe mine. Norocul a fost de partea noastra;nu era foarte aglomerat.Doar cativa turisti din tara,care au cerut autografe.Ma bucuram ca putem avea o plimbare placuta,fara fane innebunite care sa strige si sa se agite pe aici.

Cat a durat intalnirea cu fanii,am rugat o domnisoara de la receptie sa ne ajute sau sa caute pe cineva care sa ne ghideze.Nu puteam risca sa ma ratacesc pe aici. Toti erau foarte entuziasmati de venirea actorilor aici in Iasi si foarte mandri ca au avut ocazia sa ii cunoasca oficial.M-am mirat cum de nimeni nu il recunoastea pe Robert.Statea pe un scaun,uitandu-se in gol si asteptand. M-am indreptat spre multime cautand-o pe Ashely.Nu o vedeam pe nicaieri si incepeam sa ma ingrijorez.Am zarit-o pe Kristen,intr-un colt si am mers spre ea. -Kristen..spun pe un ton putin ingrijorat.Nu ai vazut-o pe Ashley?Intreb,iar ochii mi se plimbau prin jur incercand sa o gasesc. -Era pe aici acum cateva minute,spuse Kristen.Uite-o,e acolo!Si imi arata cu degetul spre cativa oameni care erau in jurul ei. -Ce bine!Am crezut ca a disparut pe aici,spun usurata.Hai sa mergem,spun luand-o de brat. Faptul ca Robert nu era in aria mea vizuala,ma mai linistea putin.Si faptul ca isi ascundea chipul ma ajuta,insa stiam ca e aproape,iar mintea mea cauta orice imprejurare sa fiu alaturi de el.Ceea ce era complet gresit. I-am zarit si pe baieti care faceau poze si le-am facut semn sa vina.Kellan s-a dus la Robert si au venit impreuna. -Acum ca sunteti toti,am inceput eu,vom hotara ce sa vizitam mai intai.Am vorbit la receptie si vom avea nevoie de un ghid,ca sa nu ne ratacim.Deci..ce ziceti?Putina stiinta si tehnica sau istorie?Zic zambindu-le. -Suna bine amandoua,spuse Ashley.Toti au dat aprobat in cap si am aruncat o privire la Robert care era foarte plictisit.Imi strica tot cheful.Mai bine nu venea,daca va sta asa.Hai la stiinta,zise Ashley. Intre timp,veni si o domnisoara care avea sa ne fie ghid.Era foarte zambitoare si bine dispusa si mi se facea greata cand o vedeam.Nu putea sa se comporte natural?Sau asa era ea..prefacuta.

M-a scos din sarite atunci cand i-a adresat un zambet lui Robert.Ce naiba zambea la el?Nici macar nu-i vedea fata..putea sa fie si un extraterestru. -Buna ziua,spuse afisand zambetul acela tampit.Imi venea sa-i dau una,poate asa renunta la el.Eu voi fi ghidul dumneavoastra in aceasta zi.Va urez bun venit si sper sa va simtiti bine.Ce amabila putea sa fie!Unde doriti sa mergeti?Spuse pe un ton seducator,aruncand cate o privire la el. -Mergem la Muzeul de stiinta si Tehnica prima data,spun tare si dur,incercand sa o fac atenta la mine. -De acord.Spuse adresandu-mi un zambet fortat ca si cum ar fi spus caTu ce naiba ai?.Aveam multe..si gelozia ma acapara cand vedeam cum se da pe langa el.Era o reactie prosteasca,insa nu ma puteam abtine.Urmati-va,spuse inaintand spre muzeu. Prima camera in care am intrat depozita intrumente vechi:saxofoane si tot felul de casetofoane. Le-am explicat in engleza tot ce imi spunea ghidul si am continuat vizita,intrand in toate camerele muzeului. Am urcat la etajul 1,unde se aflau Sala Voievozilor,Muzeul de Arta si Muzeul Entografic al Moldovei. Ne-am oprit la Muzeul de Arta,admirand capodoperele pictorilor si sculptorilor romani.Linistea domnea peste noi,fiecare bucurandu-se de privelistea. M-am oprit in fata unui tablou pictat de Nicolae Grigorescu .Un peisaj de toamna era asezat pe panza,fiecare culoare fiind deosebita.M-am pierdut in minunatia culorilor si bogatia toamnei.Nu am realizat ca am ramas singura,pana cand am simtit o mana pe umar.Am tresarit si m-am intors speriata.Ochii verzi-albastrui ma priveau intens,iar un mic zambet ii aparu in coltul gurii.Simteam cum obrajii imi iau foc,iar inima e pe cale sa iasa din piept.Abia puteam respira si eram ametita din nou. Tacerea se asternu peste noi.Doar respiratia mea neregulata si inima care nu se mai oprea sa bata asa de tare se auzeau pe fundal.

Unde disparusera toti?Si de ce el era inca aici?De ce imi facea asta?Mii de intrebari imi veneau in minte.Voiam sa fug,sa il evit,dar in acelasi timp voiam sa stau aici cu el. Nu puteam scoate niciun sunet,doar stateam si ne priveam in ochi. -Unde sunt ceilalti?Intreb pe un ton incet,incercand sa ascund emotia din vocea mea. -Pai..,incepu sa zica si imi adresa un zambet superb.Ne-au lasat putin singuri.Trebuie sa vorbim Diana. -Noi nu avem nimic de discutat,spun pe un ton rece,facand un pas in spate.Sufletul mi se strangea incetul cu incetul,iar durerea incepea sa il cuprinda.Nu aveam nevoie de scuzele lui sau de mila lui.Nu trebuia sa se oboseasca sa vorbeasca cu mine. -Diana,inceteaza cu atitudinea asta o data.Ai toate motivele din lume sa te porti asa,dar eu cred ca exagerezi.S-au intamplat multe si trebuie sa lamurim orice neintelegere. Am pufnit.Eu exageram?Si cum voia sa ma port? -Ti se pare ca exagerez?Spun rece.Scuteste-ma Robert.Tie ti se pare correct sa te joci cu sentimentele unei persoane?Daca ai de gand sa ma ai drept marioneta,atunci renunta.Eu nu ma las manevrata de tine.Cauta pe altcineva cu care sa joci rolul papusarului.Ai in jurul tau atatea fete care sunt dispuse sa faca orice pentru tine,asa ca ai de unde alege.Cuvintele imi ieseau dure din gura,insa in momentul asta nu-mi pasa.Ma durea inima sa vorbesc asa,iar eu nu eram genul care purtam pica,insa nu ii permiteam sa se joace asa cu mine.Cand avea el chef,se distra pe baza mea. Se uita la mine,cu o privire dezamagita si trista.Pentru un moment,am realizat ca fac o greseala,insa vocea din constiinta mea imi zicea ca am procedat bine. -Recunoaste Robert,spun pe o voce indurerata.Tu cauti doar distractie..asta vrei tu de la toata lumea.Asta vrei de la mine.Cum poti explica atitudinea ta?Intai ma eviti si imi vorbesti dur,iar apoi ma saruti ca un semn de iertare.

Durerea imi cuprindea sufletul si inima,insa aveam puterea sa vorbesc.Ma miram de mai eram rationala si gandeam coerent.In ultimul timp,creierul numi functiona destul de bine.Si totul a inceput din ziua in care m-am mutat de la parintii mei. -Tu spui ca eu ma joc cu tine?Ma intreba uimit,uitandu-se in ochii mei.Atunci suntem 2 papusari.Eu si tu.De cand te-am vazut in acea zi in balcon,numai la tine m-am gandit.Zi si noapte stateam si ma invinovateam ca ti-am cauzat atatea.Si voiam sa vorbesc cu tine,sa-ti explic totul,insa tu intotdeauna te purtai rece cu mine si ma ignorai.Nu stiam cum sa mai procedez sa te intalnesc si sa vorbim.Si atunci cand aveam ocazia,aruncai in mine vorbe dure si renuntam la tot.In parc,eram atat de bucuros ca puteam vorbi cu tine,iar tu ma ascultai,insa dupa mi-am dat seama ca totul a fost in zadar.M-am purtat ca un idiot si stiu asta,insa meritai pentru ca erai foarte orgolioasa si temperamentala.La cina,cand mi-a spus Dan ca vii si tu,nu mai puteam sta locului.Abia asteptam sa ajungi,sa te vad..doar atat.Si cand miam indreptat privirea spre usa,te-am vazut.Aratai minunat in rochita aia alba.Nu puteam sa-mi iau privirea de la tine.Pentru un moment am crezut ca ma priveai cu dragoste si nu cu ura,insa stiam ca tu nu poti simti ceva pentru mine.De aceea m-am purtat asa de dur,pentru ca nu puteam sa-ti arat sentimentele mele.In momentul in care te-ai dus la baie,mi-am dat seama ca m-am purtat oribil si voiam sa indrept asta.Te-am urmat iar singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa te sarut.Isi incheie discutia vazand ca nu spun nimic. Eram impietrita,indurerata si nu mai intelegeam absolut nimic.Nu puteam rosti nimic,doar ma uitam in gol,iar cuvintele lui sunau ca un ecou in mintea mea.Ma ignorai... ..stiam ca nu poti simti nimic pentru mine...Si se insela amarnic.Cum puteam sa nu simt nimic pentru el?Din cauza asta ma purtam asaca sa nu vada cat de slaba puteam fi si sa cad in vraja lui. Eu ma jucam cu el?Eu imi bateam joc de el?Nu-mi venea sa cred tot ce zicea el acum. -Nu cred asa ceva,spun pe un ton stins..Spune naibii adevarul si nu mai minti,tip nervoasa la el.

-Asta e singurul adevar.Si oricum..nu-ti pasa nu-i asa?Spuse pe un ton dur.Daca vrei sa crezi sau nu,de acum nu mai conteaza nimic.Eu voi pleca,iar tu iti vei continua viata. -Eu nu sunt pentru tine,Robert.Spun pe un ton sfasiat.Eu nu sunt buna pentru tine.Nu ma poti iubi. -Faptul e deja consumat.Nu imi pot schimba sentimentele fata de tine.Si te asigur ca persoana pe care o vei iubi,va fi foarte norocoasa ca te va avea alaturi.Esti o persoana minunata si meriti pe cineva bun langa tine. Durerea se simtea in vocea lui si nu puteam sa cred tot ce imi zicea.Tot ce mi-am dorit era ca el sa ma iubeasca,sa-mi impartaseasca sentimentele..iar acum..totul a devenit clar.M-am prabusit in genunchi si mi-am lasat capul in maini. Voiam sa-l cred.imi doream din tot sufletul acest lucru..sa stiu ca el ma iubeste si ca ma vrea asa cum il vreau si eu.Inima imi spunea ca are dreptate,ca e sincer si aveam de gand sa o ascult.Daca totul va fi o minciuna,voi invata din greseala asta. S-a asezat langa mine si m-a luat in brate. -Diana,te rog nu mai plange.Ma alina el.Imi pare rau ca am vorbit asa cu tine.Spuse pe un ton trist.Nu trebuia..insa l-am oprit sa mai zica ceva,punandu-i un deget pe buzele catifelate. -Nu mai spune nimic.Incerc sa ii zambesc,insa nu mai eram in stare de nimic.Am fost o proastaCat am sperat la momentul asta si uite cum reactionez.Ca un copil.Ne-am aflat amandoi in aceeasi situatie;si eu ma simteam la fel..de asta ma purtam asa.Si acum tu vii si-mi spui ca ma iubesti.Pe mine.Totul mi se pare un vis..si nu as vrea sa ma mai trezesc niciodata.Mi-e frica sa rasara soarele si ca o sa trebuiasca sa incep o noua zi.Mi-e frica sa pleci..si sa te pierd.Suspinam,iar lacrimile mi se oprira pentru un moment,insa curgeau din nou,la gandul ca el va pleca.Iar asta va fi ceva imposibil de suportat. -Tu vrei sa spui ca simti la fel ca mine?Spuse uimit luandu-mi fata in maini.Ca ma iubesti?Am aprobat din cap,zambindu-i din toata inima.Fata lui s-a luminat de fericire si m-a strans puternic la pieptul lui.Senzatie era

extraordinara.Caldura trupului imi inunda fiecare particica din mine si voiam sa raman asa,lipita de el. Am oftat cand mi-a dat drumul,insa isi lipi buzele de ale mele.Buzele noastre se miscau in ritm pasional si fiecare voiam mai mult.I-am prins parul si mi-am apasat buzele mai tare peste ale lui.Mainile lui se plimbau in sus si in jos pe spatele meu,ceea ce ma ametea si mai mult.Mi-am dezlipit buzele de ale lui si am zambit multumita.Nu voiam sa ma opresc..si nici el,insa uitasem unde suntem si mi-am dat seama ca trebuia sa ii gasim si pe ceilalti.M-am ridicat rapid in picioare si el m-a urmat,uitandu-se confuz la mine. Am inceput sa rad si am intins o mana sa-i ating obrazul. -Nu e tocmai locul potrivit,spun timida,uitandu-ma prin jur.Cred ca ne-au dat disparuti.Spun razand.Hai sa mergem sa ii cautam. -Ai dreptate.Imi lua mana si mi-o saruta delicat.Mi-a sters urmele lacrimilor de pe fata si m-a luat de mana. Le-am ridicat in aer si m-am uitat la degetele noastre impreunate.Acum nu mai imi pasa de nimic..totul era perfect..cu el alaturi de mine.Imi imaginam fata celorlalti atunci cand ne vor vedea,iar Cristina va sari in sus de bucurie cand va afla. Am scos telefonul cu gandul sa o sun,insa am inghetat cand am vazut mesajul de la ea. Dan a avut un accident grav.Sunt la spital.Vino repede. M-am uitat la Robert inmarmurita si el mi-a luat telefonul din mana,citind mesajul. -Hai sa ne grabim,spuse repede si am fugit catre iesire.

Capitolul 12 Sperante desarte

Se inserase afara.Culoarea rosiatica a amurgului inghitea tot mai mult albastrul pur al cerului.Nu stiam ce ora e..tot ce voiam era sa ii gasesc pe ceilalti si sa fug cat mai repede la spital.Nici nu-mi imaginam cum se simte Cristina in momentul asta.Trebuia sa ii fiu alaturi si cat de curand posibil. Mergeam pe culoarele pustii,de mana cu Robert si ii cautam cu disperare.Nici urma de ei.Unde naiba se dusesera toti?Atunci cand ai nevoie de vedete nu le gasesti. -Robert..zic in soapta si ma uit in ochii lui albastri.Cristina are nevoie de mine acum si nu stiu pe unde sunt ceilalti.Du-te tu cu ei acasa si eu ma duc la spital acum...,zic oftand.Nu are rost sa vii cu mine. El isi dadu ochii peste cap si imi zambi.Desi era un zambet fortat.Si el era ingirjorat la fel ca mine.Fiind prietenul lui Dan,isi facea griji pentru starea lui. -Nu te las singura,Diana.Spuse pe un ton dulce.Mergem impreuna.Sper sa ii gasim curand,iar daca nu,plecam si ii vom anunta dupa.Isi muta privirea din ochii mei,atunci cand telefonul ii suna din buzunar.Se pare ca era un mesaj,pentru ca citise repede si il puse inapoi in buzunar.Ashely era..sunt la parter,spuse zambindu-mi. -Atunci,hai mai repede.L-am apucat de mana si l-am tarat dupa mine pe scari.Am ajuns intr-un suflet,insa m-am oprit la baza scarilor,vazand cum se holbeaza la noi.Printre ei se afla si domnisoara aia ghid care se uita cu gura deschisa la noi. Hmm..ce vazura atat de impresionant?Aveam ceva pe fata sau ce?Mi-am intors privirea spre Robert si atunci am realizat.Nu avea ochelari si nici sapca.La naiba cu identitatea lui!Fusesem atat de distrata de el si de problemele cu Dan,incat uitasem ca nu suntem singuri in muzeu. Ma injuram in gand pentru nesabuinta mea.Acum va trebui sa suporte toti fanii si agitatia din jur.Si totul din cauza mea. Am oftat.

-Sunt o proasta,ii soptesc incet,muscandu-mi buza.Iarta-ma,ii spun,luandumi privirea de la el. -In sensul asta chiar esti prostuta,spuse el adresandu-mi un zambet strengar.Mi-am incruntat sprancenele.Tu chiar crezi ca ma intereseaza ca acum s-a aflat ca sunt aici?Spuse amuzat.Faptul ca tu esti cu mine,e tot ce conteaza.Sa afle toata lumea ca te iubesc si ca suntem impreuna.Imi vorbi delicat,cu vocea lui suava. Simteam cum ma inrosesc si i-am adresat un zambet plin de dragoste. -Si eu te iubesc,i-am soptit incet,ridicandu-ma putin pe varfuri,pentru a auzi numai el. Cineva si-a dres glasul si mi-am dat seama ca era Kellan.Mda... se afirma si el. Ne-am apropiat de ei si am observat cu coada ochiului cum privirea fetei era atintita pe chipul lui Robert. -Nu am timp de explicatii,zic grabita.Va voi povesti mai tarziu,insa acum trebuie sa plec la spital deoarece Dan a avut un accident si trebuie sa fiu alaturi de Cristina. Fetele tuturor au cazut cand au auzit vestea si linistea se instalase peste noi. -Dar ce s-a intamplat?Intreba Ashley.Vocea ei suna trista,fapt care era intalnit la toti. -Nu stiu,spun oftand adanc.Cris mi-a dat un mesaj in care ma anunta de accidentul lui,insa nu stiu mai multe detalii.Va sun eu si va anunt de starea lui. -Mergem si noi,interveni Taylor.Cristina si Dan ne-au ajutat foarte mult,macar atat sa facem,sa fim alaturi de ea.Spuse pe un ton sincer. I-am zambit,fiind bucuroasa ca prietena mea se putea baza pe ei,cand avea nevoie de ceva.

-Nu cred ca e o idee buna,Taylor.Cu siguranta Cris s-ar bucura sa ii sunteti aproape,insa avand in vedere ca e un spital,cu voi acolo,se va declansa agitatie si aglomeratie.Nu stii la ce sa te astepti,asa ca mai bine am evita lucrul asta.In caz de ceva,eu va anunt sau Robert.Insa acum,chiar trebuie sa plecam. -Da,zise Kristen.E mai bine asa.Spuse, uitandu-se putin suspicioasa la mainile noastre impreunate.Grabiti-va si nu uitati sa ne anuntati de ceva. Le-am adresat un pascurt si am fugit spre usa. .... -Diana,linisteste-te,imi sopti Robert cu vocea calma,in timp ce asteptam un taxi.Totul va fi bine,ai sa vezi,ma asigura el,tragandu-ma la pieptul lui.Am oftat si mi-am indreptat privirea spre fata lui angelica.Zambetul acela molipsitor ii lumina fata,iar ochii ii erau plini de dragoste.Aveam incredere in el,cand imi spunea ca totul va fi bine. M-a indepartat putin pentru a-si pune sapca si ochelarii,astfel,ascunzandu-si indentitatea.Macar pentru putin timp. -Ce crezi ca se va intampla,daca se va afla ca esti aici?Intreb pe un ton nesigur. A chicotit,revenind la pozitia de mai inainte. -Scenariul de zi cu zi.Spuse,zambind strengar.Ziarele pline cu barfe si paparazzi pe urmele mele.M-am cutremurat cand am auzit.Nu era de ajuns sa suporte toate astea in LA,acum va trebui si aici.Dar nu-mi pasa.Atata timp cat sunt cu tine,nu mai conteaza nimic.Nici parazitii astia de paparazzi. -Chiar nu te deranjeaza,daca se scriu barfe despre tine?Intreb curioasa. -Daca ar fi fost asa,acum nu mai eram,ce am devenit.Nu imi pasa ce scriu astia in ziare.Dar sunt indignat de faptul ca scriu numai minciuni.Si lumea vede fata pe care ti-au conturat-o ei,nu cea adevarata.E trist faptul ca oamenii cred tot ce se scrie in ziarele de scandal.

-S-au scris lucruri urate despre tine sau false?Intreb zambind.Eram tare curioasa sa stiu ce s-a inventat despre el,mai ales ca nu aveam prea multe informatii. Incepu sa rada si ma stranse mai tare la pieptul lui. -Adica..daca nu vrei sa-mi spui,nu e nicio problema,spun stanjenita. -Nu e vorba despre asta,spuse inghitand in sec.Multe minciuni s-au scris despre mine si nu cred ca vrei sa le stii,zise incet. Si-a dat ochelarii jos,uitandu-se intens la mine.Mi-am incruntat sprancenele si mi-am ochii peste cap.Oricum eu nu credeam ce se scrie in ziare,nici macar nu ma sinchiseam sa citesc vreo revista de scandal.Nu era ceva ce frecventam des.O carte buna era solutia pentruculturalizareamea.Insa pe Cris o vedeai in fiecare zi cu o revista de moda in mana.Si cand se mai trezea sa vorbeasca de una singura,criticand cate o vestimentatie a unei vedete,era foarte amuzanta.Ea incerca de fiecare data sa-mi aduca noutati despre vedeta nu stiu careinsa eu nu aveam treaba cu astea.Iar cand era vorba de filme si aici subiect nediscutat prea mult in preajma mea.Rar gaseam un film bun,cu o actiune interesanta,care sa-mi atraga atentia. -Ce poate fi asa de rau?Zic zambind,ridicand o spranceana la el.Chiar nu imi trecea prin cap,vreo barfa,care il includea pe el. -Pai..spuse gandindu-se intens la ceva.Ce zici de faptul ca au scris ca as fi lasat-o pe Kristen insarcinata? Zambetul imi inghetat pe fata.La asta chiar nu ma asteptam.Erau atat de apropiati incat ziarele sa creada asta?O urma de tristete imi invalui chipul. -Oh,asta a fost tot ce am putut zice.Intr-adevar...curiozitatea a omorat pisica sau cum era proverbul ala,zic in soapta.Corpul lui fu zdruncinat de rasetele puternice.Mie nu imi venea sa rad.Minciuni,neadevaruri..insa s-a ajuns si la asta?Lumea devine din ce in ce mai rea. -Nu e ceva de ras,Robert.Zic bosumflandu-ma ca un copil mic.Rautatea din jur distruge foarte multe relatii,prietenii,dezbina familii.Faptul ca in cazul tau nu e adevarat,nu inseamna ca e valabil pentru toata lumea.Spun

precaut.Eu gaseam situatia ca fiind una serioasa,insa el continua sa zambeasca. -Si tu crezi ca e adevarat?Ma intreba serios. -Normal ca nu.Spun sincer.Daca ar fi fost asa,nu ai fi fost cu mine acum,ci cu mama copilului tau.Am incredere in tine,si in plus,se vede ca esti cu capul pe umeri si stii sa iti asumi o responsabilitate atat de mare.Si chiar asa era.Nu credeam in prostiile astea,decat atunci cand vedeam o dovada clara.Iar in cazul lui refuzam sa cred minciuna asta. A tras aer in piept si m-a intors,tinand ambele maini pe talia mea.S-a apropiat de fata mea,simtindu-i rasuflarea dulce,si si-a atins buzele delicate de ale mele.Sarutul a inceput usor,buzele noastre miscandu-se intr-un ritm lent,insa cum dorinta crestea in fiecare dintre noi,ritmul s-a schimbat,fiind unul pasional si rapid.Ii simteam dulceata buzelor si era cel mai minunat gust.Si-a infasurat o mana in jurul taliei mele,tragandu-ma mai aproape de el,iar degetele mele i-au indepartat putin sapca,agatandu-se in parul lui. Mi-a eliberat gura,indepartandu-se usor.Amandoi respiram greu,pieptul fiecaruia ridicandu-se si coborand rapid.Buzele lui se intindeau intr-un zambet,si nu m-am putut sa nu zambesc si eu. -Uhm..dezamagit?Zic in soapta,incercand sa par ofensata.Numai ca zambetul care imi juca pe buze,nu mi-l puteam retine. -De tine?Zice intrebator,ridicand o spranceana.Hmm..a fost acceptabil.Spuse tachinandu-ma. -Atunci,sper ca ai gasesti pe cineva mai bun,spun sarcastic,in speranta de a-l enerva.Revin o expresie serioasa. -Diana,nu fi prostuta.Spuse calm.Nu este locul potrivit,doar daca vrei sa simti putin cimentul umed.Zise zambindu-mi dulce.Si trebuie sa ajungem la spital. Aa da...Intr-adevar,Dan era mai important,decat incapatanarea mea infantila. Am clatinat incet din cap.

-Taxiul ar fi trebuit sa ajunga,nu?Intreba el,uitandu-se prin jur. Fir-ar!Unde ti-e capul,Diana? Hmm?Unde crezi?Alta intrebare nu puteai sa pui,constiinto? -Ar fi trebuit sa ajunga,zic zambind.Daca nu as fi uitat eu sa sun.Oftez profund si scot telefonul din buzunar. Robert ma privea amuzat si abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras. -Imi creste inima,cand vad cat de amuzat esti de mine,spun ironic.Daca nu pot sa te satisfac altfel,macar atat,nu?Bolboresc nervoasa,in timp ce tastez numarul firmei de taxiuri. O doamna imi raspunse la capatul celuilalt fir si i-am spus adresa,unde sa ne trimita taxiul.Am incheiat discutia cu un multumescfugitiv si am bagat telefonul inapoi in buzunar. -Taxiul ajunge in 3 minute,daca te intereseaza,zic plictisita.Aaa..si spune-mi cand mai doresti sa te amuz.Sunt la dispozitia ta,ii zic strambandu-ma copilareste la el. Izbucni intr-un ras zgomotos si ma lua de mana. -Nici nu ai idee cat de amuzanta poti sa fii cand te enervezi,spuse,zambindumi.Ma lua de mana,strangandu-ma la pieptul lui.Caldura emanata de corpul lui,ma facea sa uit de tot,si tot ce voiam era sa raman lipita de el. Mi-am infasurat mainile in jurul lui si am ramas asa,in liniste,Inima imi batea cu putere,iar respiratia imi era putin dereglata.De dupa colt,se zareau farurile unei masini. Imi dadu drumul delicat,luandu-ma de mana.Un aer rece trecu peste corpul,facandu-ma sa tremur putin. Am urcat repede in taxi,cufundandu-ma in scaun si lasand caldura sa-mi inunde corpul.Eram atat de obosita,incat abia puteam sa-mi tin ochii deschisi.In taxi predomina linistea,pe fundal auzindu-se doar o melodie instrumentala.Apoi muzica se schimba si am recunoscut acordurile chitarei.

Melodia mi se parea foarte cunoscuta,insa nu stiam de unde.Pe unde o auzisem oare? O amintire fugitiva imi trecu prin minte;era melodia lui.Cea pe care a cantato pe balcon. M-am uitat la el si i-am zambit. -Nu mi-ai spui ca si canti,spun pe o voce joasa,apropiindu-ma de urechea lui.Melodia asta o cantai in balcon,spun zambind.Azi. -Ma spionai?Spuse strengar,ridicand o spranceana. Am inceput sa chicotesc. -Normal ca nu.Spun clatinand din cap dezaprobator.S-a nimerit sa ma aflu si eu pe acolo,in timp ce cantai.Apropo..canti foarte frumos,spun sincer,lipindu-ma mai mult de el. -Stiu ca ai fost acolo.Spuse convingator.Ai trantit usa cu destula forta.Zise chicotind. A trebuit sa-mi retin un zambet.Am incercat sa evit vreun rezultat al prezentei mele azi,insa se pare ca nu am reusit. -Nu le am cu furisatul.De obicei esuez cand trebuie sa ascund ceva. Nu am observat ca taxiul deja oprise,asa ca am platit rapid,multumindu-i soferului si am coborat din taxi. Era destul de tarziu si frig afara.Iar eu eram imbracata cu un tricou si geaca de piele pe deasupra. Partea buna:nu era foarte aglomerat,doar cateva asistente si medici se plimbau pe culoar,care nu prea ne dadeau atentie. -Stii pe unde se afla salonul?Intreba Robert,atunci cand ne-am dat seama,ca habar nu aveam pe unde sa mergem.Uram spitalele si mirosul de medicamente.

-Stai sa o sun pe Cris. Am scos telefonul,insa uitasem ca aveam baterie descarcata si era mort. -La naiba,injur in soapta.Acum ti-ai gasit sa te inchizi?Il cert,zdruncinandu-l. -Ce s-a intamplat?Intreba ingrijorator. -Tehnologia din ziua de azi lasa de dorit.Si ii atarn in fata telefonul decedat.Urasc tehnologia!Spun frustrata. -Telefonul meu inca e in viata,asa ca poti sa dai de pe al meu. -Am scris pe fata numarul ei?Spun amuzata.Nu ma pricep sa retin numerele foarte bine;nici pe al meu nu-l stiu. Incepu sa rada. -Hmm..intrebam la receptie.Se intoarce indreptandu-se catre ghiseu. Domnisoara amabila ne dadu datele necesare si eram fericita ca o voi vedea in curand pe Cris. Am urcat cele 2 etaje rapid,ajungand aproape gafaind la salon.Cel putin era tipul de salon doar de o persoana. Am batut la usa si am intrat. Am incerca sa afisez un zambet de incurajare,insa acesta imi ingheta cand am vazut-o pe Cris,langa patul fratelui ei.Avea ochii rosii de plans si expresia de pe fata ei era pierduta. M-am apropiat cu pasi inceti de ea,punandu-i o mana pe umar.A tresarit usor si s-a intors,dandu-mi o imbratisare puternica si izbucnind in plans. Am incercat sa o calmez,mangaind-o bland pe spate,insa plansetele nu se opreau.

-Shht,Cristina,ii zic in soapta.Nu mai plange,totul va fi bine.Incerc sa o asigur de faptul asta,insa nici eu nu stiam care era situatia in care se afla Dan.Nu era momentul potrivit sa o intreb ce s-a intamplat,insa voiam sa stiu. Am indepartat-o putin,tinand-o de umeri,pentru a fi sigura ca nu se prabuseste pe podea. -Trebuie sa te duci acasa,ii zic ferm si hotarata.Avea nevoie de un somn bun si un dus. -Nu,nu plec de aici,zise dezaproband din cap.Nu-mi las fratele singur,nu plec,Diana.Plansetele incepura iar si si-a infundat chipul pe umarul meu. -Eu pentru ce am venit aici,Cris?O intreb cu o voce tremurata,vrand sa ascund ingrijorarea.Voi sta eu cu el.Tu trebuie sa te odihnesti.Nu mai poti continua asa,in starea asta;vei ajunge si tu pe un pat de spital. -Cat ma bucur ca esti aici,zise printre suspine.Si tie Robert iti multumesc,se intoarce pentru a-i da o imbratisare lui Robert.Dar nu stiu daca sunt in stare sa conduc,zise nesigura. -Esti cu masina?intreba deodata Robert.Cris afirma din cap si ofta profund.Atunci te duc eu acasa,si apoi ma intorc la spital. Cristina isi lua geanta si se indrepta spre usa.I-am dat o imbratisare incurajatoare,si au dat sa iasa pe usa.I-am soptit lui Robert unsa vii repede,iar atunci chipul Cristinei s-a intors catre noi.Avea ochii mari de uimire si a zambit somnoroasa.Puteam sa citesc atat de bine fata ei incurcata.Nu inteleg,parca se citea pe buzele ei,chiar daca nu scotea niciun sunet. I-am trimis o privire cu subinteles,genSunt multe de discutat.Intr-adevar erau foarte multe de discutat:accidentul lui Dan,despre care nu stiam chiar nimic,situatia dintre mine si Robert,etc. A dat usor din cap,trimitandu-mi un zambet mai mult fortat si au iesit pe usa. Eu am oftat si mi-am indreptat privirea spre Dan.Un fior imi trecu pe sira spinarii cand am vazut starea in care se afla.Nu era chiar asa de grav,insa va trebui sa petreaca ceva timp in spital.Avea cateva vanatai pe fata,iar piciorul

si mana stanga erau in ghips.Statea intr-o pozitie rigida,cred ca din cauza calmantelor.Bataile inimii erau regulate,sunetul aparatelor fiind unicul care se auzea. Cristina exagerase,ca de obicei.I se putea intampla mai grav decat atat. Corpul imi deveni moale,si simteam cum somnul ma va acapara.Am tras scaunul,asezandu-ma langa patul lui Dan,si mi-am sprijinit capul in maini.Nu eram foarte apropiata de Dan,insa ma durea faptul ca era ranit.Dadusem uitarii tot ce se intamplase intre noi in trecut,insa imi va trebui ceva timp sa ma obisnuiesc cu el.Fusese alaturi de mine atunci cand am fost in spital,si era de datoria mea sa fac la fel... Speram din tot sufletul sa-si revina,si sa fie Dan pe care il cunosteam eu.Evitand partea glumeata care facea parte din caracterul lui,era un baiat bun.Putea fi un prieten bun. Ochii mi s-au inchis instantaneu,iar capul mi-a cazut pe marginea patului. ....... Am deschis ochii buimaca,atunci cand razele soarelui au ajuns la fereastra si m-au lovit in fata.Lumina puternica ma impiedica sa observ ceva,insa mirosul discret de fum de tigara m-a bagat in ceata. Unde ma aflam?Totul fusese un vis? Doar imaginatia mea stupida? Am auzit cateva zgomote venind din bucatarie si am sarit ca arsa din pat.Ameteala ma lua imediat aterizand din nou pe salteaua patului. Vederea imi deveni mai clara si am putut sa observ camera straina.Am inceput sa ma panichez nestiind unde ma aflu.Inima incepu sa-mi bata tare,iar privirea mi se plimba de-a lungul camerei.Totul imi era strain,insa ochii mi s-au oprit chitarele din coltul dulapului.Parca am auzit cliku-l din mintea mea,atunci cand am realizat ca era camera lui Robert. De data asta m-am ridicat mai incet de pe pat,si m-am indreptat spre usa.Mirosul a ceva ars venea dinspre bucatarie,asa ca am marit pasii.

Usa era inchisa,si aveam un presentiment ciudat.Am inceput sa tusesc zgomotos,cand norii de fum m-au izbit in fata. -Robert?Am ingaimat eu,incercand sa indepartez cu mana fumul.Tigaia de pe aragaz era arsa,iar ouale erau la fel.Il cautam cu privirea insa nici urma de el. Mi-am pus manusa de pe masa,luand cu grija tigaia,apoi dandu-i drumul dur in chiuveta.Zgomotul facut de contactul cu tabla imi asurzi urechile. Ce naiba facuse?Voia sa aiba la micul dejun niste vecini prajiti?Sau o Diana prajita? -Pattinson,unde te-ai evaporat?Mormai nervoasa in timp ce incerc sa spal tigaia arsa.Nici macar ceva de vase nu avea.Aerianule!Zic cu voce tare,iar tigaia imi aluneca printre degete,cand l-am auzit tusind sec. -Robert?Intreb cu o voce tremurata.Apoi am vazut piciorul lui de dupa masa lunga,din mijlocul bucatariei. Alerg impleticindu-ma pana la el,alunecand in genunchi langa el.Era lesinat,mort..nu stiam ce e cu el.L-am apucat de umeri zdruncinandu-l,insa nimic. -Robert,ma auzi?Vocea mea suna sparta.Lacrimile imi inundara ochii,cand vedeam ca nu da niciun semn de viata.Te rog,Robert,zi ceva,ma rugam de el,ridincandu-l de umeri. Inima imi era impietrita,si nu puteam sa reactionez in niciun fel. Printre lacrimi am vazut cum isi deschide incet ochii,iar un zambet ii juca in colturile buzelor.Ma privea jucaus,ca si cum ar fi fost un copil,care voia mai repede o jucarie.Maxilarul mi-a cazut,iar furia incepu sa creasca in mine. Actor imbecil!Ma indepartez nervoasa de langa el,insa cu rapiditate imi apuca mana,punandu-ma deasupra lui.Respiratia dulce imi invaluia toata fata si ma ametea,facandu-ma sa-mi pierd sirul gandurilor.Imi gasise punctul slab si nu puteam sa las sa-si dea seama de asta.

Il impingeam cu mainile in pieptul dur,insa esuam lamentabil. -Da-mi drumul,Pattinson!Marai nervoasa printre dinti.In momentul asta!Ma rastesc la el,plina de furie. Buzele lui se intindeau intr-un zambet imens.Era amuzant nu?Prostule! -Si daca nu vreau?Zise ridicand o spranceana,stragandu-si mai tare stransoarea.Ii puteam simti fiecare particica din el,orice muschi.Si inima care batea puternic,ii simteam fiecare bataie. -Nu ma poti obliga,marai in continuare la el.Si daca esti inteligent mi-ai da drumul!Spun cu vocea aspra.Trebuia sa ma eliberez din stransoarea lui si nu imi pasa cum faceam asta.Senzatia era minunata,si voiam sa raman asa zile intregi,lipita de trupul lui bine conturat,insa faza cu teatrul ieftin ma enervase. -Hmm,chiar nu trebuia sa zici asta,zise pe un ton jucaus.Ma rostogoli brusc,ajungand deasupra mea si isi presa buzele de ale mele.Am incercat sa nu raspund la sarut,insa oricat voiam asta,nu puteam.Tanjeam dupa momentele astea la inceput,iar acum ce fac? L-am simtit cum zambeste,vazand hotararea mea meschina de a nu coopera.Si-a mutat sarutul pe gat,coborand pe piept,iar mainile lui se plimbau necontenit pe fiecare particica din mine.Fiecare locusor era acoperit de saruturile lui,iar asta ma innebunea complet.Am gemut usor,atunci cand si-a bagat o mana pe sub tricoul meu,mangaind usor,pielea mea rece.Mii de electrosocuri mi-au trecut pe sira spinarii,facandu-ma sa tremur sub atingerea lui. Chiar voia sa ma tortureze in asa fel?Pentru ca oricum cedam,oricat incercam eu sa ma impotrivesc. Daca voia joaca,atunci asta aveam de gand sa ii ofer.Si tortura pe langa. Mi-am infasurat mainile dupa gatul lui,tragandu-l aproape de fata mea.Se uita in ochii mei intens,focul pasiunii vazandu-se in irisii albastri.A trebuit sa retin zambetul care juca pe fata mea,vazand chipul lui atat de dornic de mai mult.I-am atins delicat buzele cu limba,facandu-l sa suspine.Desi gustul era delios,nu ma puteam lasa prada dorintei acum.

Am mutat o mana in parul lui,strangandu-l mai tare,iar cealalta forma linii in sus si in jos pe spatele lui. Un zambet diavolesc imi aparu pe fata,vazand cum abia se abtinea sa nu ma devoreze.Era asa de amuzant,cu fata asta pierduta,incat abia ma abtineam sa nu izbucnesc intr-un ras zgomotos. -Tu chiar vrei sa ma omori?A murmurat cu vocea lui inceata.I-am zambit,dandu-mi ochii peste cap. -Nici nu incercam asta,Pattinson,zic pe un ton amuzat.Trebuia sa te fac sa gusti putin din propriul tau venin,nu?Zic,ridicand o spranceana.Si ca sa fim chit,daca nu te dai de pe mine,in momentul asta,s-ar putea sa continui tortura.Spun hotarata,incercand sa-l indepartez. -Tu esti tortura mea,zise zambindu-mi strengar.Fata mea se inrosi deodata,la auzul cuvintelor lui,si am inceput sa chicotesc. Se dadu de pe mine,cu miscari usoare,intinzandu-mi o mana,pentru a ma ridica.Mana lui mi-a mangaiat obrazul,iar ochii lui imi cereau iertare. -Ma ierti?Zise pe o voce senzuala,ridicandu-mi mana si sarutand-o delicat. -Hmm..,spun,gandindu-ma intens.Nu sunt 100%sigura ca meriti.Zic putin ironic.M-am simtit oribil cand te-am vazut intins pe jos,fara sa zici nimic.Nu a fost frumos din partea ta,zic convingatoare. Incepu sa urce sarutul pe mana,acoperind fiecare parte lasata neatinsa de buzele lui. -Dar acum?Zise,afisand zambetul acela molipsitor. -Aaa..zic putin desconcentrata.Se poate si mai bine?Buzele mele s-au curbat intr-un zambet cu subinteles,intrand in joculetul lui. Facu un pas mai aproape de mine,cuprinzandu-mi talia. -Daca mai continuam,e posibil sa nu ma mai opresc,zise sarutandu-ma pe frunte.

-Cine ti-a spus ca trebuie sa ne oprim?Zic seducator.Avem planuri pe ziua de azi?Intreb incurcata. -Kellan a sugerat sa luam micul dejun la mine,asa putem discuta despre ce sa intamplat.Vor veni peste..se uita la ceas.O ora. Poftim?O ora? -De ce nu ai spus mai devreme?Uite ce dezastru e aici in bucatarie,zic aratand spre aragazul ars si dezordinea de pe masa.Apropo..ai avut chef de niste adrenalina in dimineata asta si sa arunci intregul bloc in aer? Incepu sa rada zgomotos. -Nu ma descurc in bucatarie,zice putin stanjenit.Voiam sa-ti pregatesc micul dejun,insa se pare ca totul s-a dus dracului.Am uitat tigaia pe foc. -Mi-am dat seama.Si cum de am ajuns eu in camera ta?Intreb curioasa.De ce am plecat de la spital? -Pai,medicul a zis sa te duc acasa,pentru ca nu avea rost sa ramai toata noaptea cu Dan.Zise calm,indreptandu-se spre dulapul cu pahare.Am incercat sa te trezesc,insa dormeai foarte profund,asa ca am renuntat.Si uitane aici. -Aha,zic mormaind.Oricum nu imi pasa prea mult,cum ajunsesem in camera lui.Daca m-a adus si nava extraterestrilor,era un lucru bun. Uitasem de tot.Ce facea oare Cristina? -Cristina..zic in soapta,uitandu-ma la chipul lui.Cum s-a mai simtit aseara? -Era foarte obosita si am lasat-o sa doarma.Spuse pe un ton incet. -Trebuie sa o sun mai incolo,zic ferm.Acum hai sa ne apucam sa strangem dezastrul de aici,zic aruncandu-i un zambet larg. A afirmat din cap,apropiindu-se de mine si dandu-mi un sarut delicat pe frunte.

...... Am terminat in timp record de facut curatenie,asa ca am avut timp sa fug pana acasa si sa fac un dus. Am sunat-o si pe Cristina,care imi daduse minunata veste ca Dan isi revenise.Vocea ei suna atat de bucuroasa,incat nu puteam sa nu fiu fericita la auzul ei.Cristina de aseara era ca o epava:pustie si trista.Insa cea de azi,era total diferita.Entuziasmata si plina de viata.Se vedea ca isi iubea fratele,iar acesta trebuia sa o pretuiasca foarte mult. I-am promis ca vom trece pe acolo mai tarziu,si am auzit-o chicotind ca am pronuntat numele lui Robert. Timpul trecu repede,iar eu trebuia sa fiu la Robert de jumatate de ora.Am luat rapid pe mine,un maieu alb,iar pe deasupra am aruncat o bluzita albatrsu-marin. 2 priviri in oglinda,pentru a-mi aranja parul,si am iesit pe usa. Nu am mai batut la usa,intrand brusc in apartament.Vocile se auzeau din sufragerie,si am pasit intr-acolo. Am ramas in fata usii,intepenita,iar privirile lor erau atintite asupra mea.Privirile tuturor erau retrase,insa a lui Robert era foarte indurerata.Un sentiment de durere imi cuprinse sufletul,cand il priveam.Inima imi incepu sa bata tare,nestiind ce se intampla. Ce era asa de grav,incat toti se uitau asa la mine?Un gand fugitiv imi trecu prin minte,insa trebuia sa fie imposibil. -Ce s-a intamplat?Zic cu o voce tremurata,vazand ca nimeni nu deshidea gura.Nu vorbea niciunul si presimteam care era motivul tacerii lor.De ce taceti cu totii?Spuneti ceva,ridic tonul iritata. Robert se ridica cu greu de pe canapea,oftand si indreptandu-se catre mine.Mi-a atins usor obrazul,uitandu-se intens in ochii mei.Privirea lui era trista si plina de regret.

-Promite-mi ca vei intelege,murmura cu voce inceata.Durerea se simtea in tonul lui si un nod mi se puse in gat.Nu puteam zice nimic,asa ca am clatinat din cap.A tras aer in piept,ca si cum se pregatea,pentru ceva nu tocmai placut.Plecam peste 2 zile,spuse brusc,pe un ton sfasiat. Atunci,cerul mi se prabusi in cap.De fapt,nu cerul,ci intreg universul.Mii de sentimente imi invaluiau inima si sufletul,la aflarea vestii.Simteam cum mici particele din inima mi se desprind si aluneca,nemaiputand fi recuperate. -Nu!Zic ferm,inchizand ochii.Trebuia sa ma trezesc,din visul asta devenit cosmar.Totul era un vis,un nenorocit de cosmar. Linistea se asternu peste fiecare,asa ca am deschis ochii. Realitatea ma izbi dur,cand chipuri. le-am vazut acceasi expresie intiparita pe

Privirea mi se opri pe fiecare chip din incapere.Desi nu ii cunosteam de foarte mult timp,ma atasasem de ei.Toti imi erau foarte dragi si vedeam in ochii lor ca regretau luarea acestei decizii. Destinul se impotrivea cu desavarsire in calea fericirii mele.Totul avea sa se termine in curand. O data ce va pleca,nimic nu va mai avea sens pentru mine. In momentul acela tot ce imi doream era sa ma inghita pamantul. La propriu.

Capitolul 13 Iubire si ziaristi

Imi era teama de venirea acestui moment.Ca peste cateva zile,nu voi mai simti dulceata buzelor,mangaierea tandra,vocea lui suava.Insa se pare ca totul se va termina mai devreme.Adica peste 2 zile. Nu stiam ca voi suferi atat de mult ca va pleca.Era imposibil ca intr-un timp atat de scurt,sa iubesti atat de intens pe cineva,dar in cazul meu nimic nu era normal. Mi-am scuturat incet capul,revenind in momentul de fata.Toti se uitau la mine,asteptand sa rostesc macar un cuvant. -Nu inteleg,zic intr-un final.De ce atat de devreme?Vocea mea suna ragusita.Era vorba de 2 saptamani,iar acum plecati peste 2 zile? -Iti voi explica eu totul,zise,luandu-ma de mana si conducandu-ma pe usa afara. Am iesit din bloc,iar vantul rece al toamnei de noiembrie imi mangaia obrazul si imi flutura puternic parul. -Unde mergem?Il intreb cu o voce putin tremurata datorita vantului rece.Eram imbracata doar in bluzita aia si afara erau cateva grade. Strazile erau pustii ca de obicei,lucru des intalnit in cartierul asta.Intotdeauna ma bucuram de liniste,insa cateodata strazile deveneau atat de stranii si goale,incat un sentiment de frica trecea de fiecare data prin mine. Nu imi raspunse la intrebare;continua sa ma traga dupa el,mergand cu pasi apasati si repezi pe strada.Nu stiu din ce motiv prostesc,panica incepu sa ma cuprinda nestiind unde ma duce.Eram in siguranta cu el;stiam asta.Creier dereglat! Oftez profund,incercand sa-l fac atent,ca mai existam si eu pe aici si eram o persoana,nu o papusa.Ma uitam prin jur,incercand sa-mi dau seama unde ma ducea.

Poarta parcului des colindat de mine se afisa in fata noastra.Maret,ca de obicei,si colorat.Toamna tot isi lasa amprentele pe el.Covorul nelipsit de frunze de pe cimentul rece si copacii dezgoliti,batuti de vant.Amintirile se derulau cu incetinitorul in mintea mea.Amintiri din acea zi.Cu el. Imi dadu drumul brusc la mana,asezandu-se langa acelasi copac de atunci.Replicile dure din acea zi,pe care i le adresam fara pic de regret,imi inundasera mintea.Le auzeam ca un ecou in departare. Atunci motivele erau prostesti,mintea mea nefiind una destul de normala.Nici acum nu era mai bine. Nu zicea nimic;doar isi tinea capul in maini,ascunzand durerea chipului.Sufletul mi se strangea putin cate putin si nu puteam face nicio miscare. Am tresarit,cand s-a ridicat brusc si ma cuprinse cu bratele puternice.Ma tinea strans,lipita de pieptul lui,iar fiecare celula din corpul meu o lua la goana.Inima depasea limita legala de viteza si mai avea putin si iesea.Isi lipi buzele de parul meu,inspirand adanc si oftand. -Imi va fi dor de parfumul tau,zise murmurand in soapta.Imbratisarea era atat de puternica,incat nu mai aveam aer,insa nu-mi pasa.As vrea sa opresc timpul in loc,exact in acest moment,sa fim asa pentru totdeauna.Durerea se simtea in vocea lui si stiam ca sufera la fel de mult ca mine,din cauza asta.Nu suportam sa-l vad asa,chinuindu-se. -Robert,zic tremurat.Nu e ca si cum nu ne vom mai vedea niciodata.Vocea mea voia sa suna mai convingatoare,insa esuam.Cateva luni vor trece repede,si ne vom revedea in curand.Cred ca incercam sa ma conving mai mult pe mine,decat pe el.Timpul va trece pe langa noi,fara sa-l simtim.Iar ziua revederii va veni. Nu stiam cum de aveam atata putere in mine,sa-l conving ca nu e o tragedie atat de mare ca va pleca.Nici eu nu credeam cu adevarat ce zic,insa trebuia sa fiu puternica pentru el.

-Vreau sa cred asta,insa mi-e frica.Imi lua fata cu ambele maini,uitandu-se intens in ochii mei.Mi-e teama ca va aparea cineva in viata ta,si ma vei uita,zise pe un ton stins. Mi-a venit sa rad,desi nu era momentul potrivit.Cum putea sa creada asa ceva?Chiar daca m-ar fi parasit in clipa asta,sentimentele mele nu se vor schimba pentru el. -Cum poti sa zici asta?Am inceput sa chicotesc,insa m-am oprit,vazand expresia lui.Mi-am incruntat sprancenele,devenind serioasa.Imi va trebui multa munca sa te scot din capul meu,zic amuzata.Nu vreau sa ma obosesc.Fata lui se contorsiona putin,iar buzele lui au format o linie dreapta. -Nu inteleg,zise dintr-o suflare. Mi-am inclinat capul intr-o parte si i-am zambit siret.Mi-am impleticit degetele in parul lui,tragandu-l cat mai aproape de fata mea.Respiratia calda mi se rasfrangea pe fata,atingandu-ma delicat,ca o mangaiere. Voiam sa se uite in ochii mei si sa isi dea seama de sentimentele mele.Apoi mi-am lipit buzele de ale lui,sarutandu-l usor. -Mai esti nelamurit?Zic,indepartandu-ma. Mi-a zambit strengareste si a ramas putin pe ganduri. -Cred ca incep sa inteleg,zise cu un suras nemaipomenit.Vantul incepu sa bata mai cu putere,imprastiind frunzele in jurul nostru si ridicandu-le in aer.Parul lui nearanjat arata si mai bine in adierea vantului,cateva fire venindu-i in ochi. -Se pare ca vantul ne fugareste,zic cu un mormait.Si-a trecut mana prin par,incercand sa-l aranjeze,insa vantul se incapatana sa il distruga cu suflul lui.Norii fumurii se adunasera pe cer,si presimteam ca in curand stropii de ploaie vor uda pamantul. Chiar toamna voia acum sa intrerupa un moment atat de frumos?Trimitand ploaia rece si vantul naprasnic?

-Scenariile groaznice ale lui Kellan vor depasi limita de varsta,zise razand.Asa ca hai mai bine sa mergem,pana nu vin sa ne caute.Am zambit si eu,imaginandu-mi discutiile lor.Intr-adevar, Kellan era foarte glumet,si imaginatia lui putea atinge limite foarte indepartate.Intotdeauna te facea sa te simti bine,chiar daca starea ta nu se potrivea glumelor lui. M-a luat de mana,strangandu-ma la pieptul lui.Desi imi era frig,caldura corpului lui era de ajuns sa ma incalzeasca. Am mers cu pasi lenti,de-a lungul strazilor pustii.Nici nu se mai obosea sa-si ascunda identitatea; se pare ca fata accea de la palat nu dezvaluise nimic de el.Nu inca. -Trebuie sa mergem pe la Dan,zic in timp ce urcam scarile blocului.Cristina mi-a zis ca si-a revenit,asa ca i-am promis ca vom trece pe acolo. -Pai,ne schimbam si mergem,zise cu o voce dulce si armonioasa.Cred ca Ashley dispera,vazand ca nu venim.Intotdeauna uraste sa stea in suspans. Era foarte apropiat de colegii lui de platou.Se simtea in vocea lui respectul pe care il avea fata de ei. -Ne vedem mai tarziu?Zic,in timp ce deschideam usa apartamentului. -Desigur.Ma saruta pe frunte,si se indrepta spre apartamentul lui. Aerul rece din apartament mi se izbi cu forta in fata.Uitasem ca am lasat balconul deschis si celelalte camere de altfel.Deja imi imaginam camera mea toata ravasita. Am fugit spre camera mea,deschizand cu greu usa intepenita. Am inlemnit cand am vazut dezastrul din camera.Practic,avusese loc primul razboi mondial.Si aveam si propriul meu covor de frunze. Perfect.Numai bun de dormit. Toate lucrurile de pe mobilier erau pe jos,vaza,care fusese arma perfecta pentru protectia mea,acum era facuta bucatele.Covorasul rosu,era in celalalt

colt al camerei,lipit de perete,iar asternuturile mele preferate,de culoare albastra,zaceau si ele intinse pe jos si mototolite. Daca in momentul asta cineva intra aici,suna la 112,pentru a ma duce la nebuni.Sau fugea mancand pamantul.A doua varianta era mai buna.Asa scapa de teroarea de a avea alaturi o nebuna. Si,Diana,ce faci acum? Simplu,constiinto.Strang totul repede si totul va fi ca inainte. Am inchis usa balconului,care se incapatana sa ramana deschisa.Ma miram cum de nu e scoasa din balamali,la cat de puternic se izbise de perete,lasand cateva urme destul de usor de observat. Compatimeam saracul perete;a avut si el de-a face cu furia vantului de azi. Am inceput sa strang dezordinea din camera,incepand cu obiectele de pe noptiera care erau peste tot.Cioburile de sticla erau azvarlite peste tot,si avand in vedere binevenitul meu ghnion exista posibilitatea sa ma intep in ele. Asa ca intai m-am asigurat ca nu mai exista niciun pericol,luand matura si farasul care nu stiu pe unde era ratacit si strangand de prin camera. Cat timp maturam resturile de pe jos,soneria aia blestemata care imi facea diminetile si zilele insuportabile incepu sa sune. Si azi ne intalnim cu doctorul Diana? Am rasturnat cioburile in cosul de gunoi,trantind matura si farasul dupa usa.Nu m-am mai intors sa le asez inapoi,asa ca m-am indreptat spre usa. Am mormait ceva de genu Vine 112si am deschis-o. In fata mea era cea mai minunata persoana de pe pamant.Persoana care imi facea inima sa sara din piept si mii de fluturi sa-mi zburde prin stomac. Acelasi zambet fermecator il avea afisat pe buzele subtiri,iar ochii verzialbastrui ii straluceau.De fiecare data ma pierdeam in marea ochilor lui

albastri si nu mai gandeam in acel moment.Ma holbam ca o proasta la zeul din fata mea si nu imi venea sa cred ca este al meu. Realitate?In cazul meu,nimic nu mai parea real,imaginar,normal.Oscilam intre visare si realitate.Daca totul era un vis,ceea ce nu voiam sa fie adevarat,atunci trebuia sa nu se termine. -Pierduta prin spatiu?Zise,intrerupandu-ma din gandurile mele,cu vocea lui dulce. -Haha.Poate prin ramasitele primului razboi mondial,zic ironic,dandu-ma la o parte,facandu-i loc sa intre. -Aaa...ce?Zise amuzat,ridicand o spranceana.Sincer,nu mi te imaginez intr-o armura de fier cu sulite in mana,calare pe un cal.Izbucneste intr-un ras zgomotos. -Crede-ma,tocmai m-am intors de pe front,fara nicio victorie.Zic plictisita. -Hmm..pot sa vad si eu locul razboiului?Zise chicotind,inaintand spre camera mea. -Nu!Zic dezaprobator,punandu-ma in fata lui,in asa fel incat sa nu intre in camera.Du-te in sufragerie,si ii fac semn intr-acolo,pana imi rezolv eu conturile cu razboinici sau victimele.Fa-te comod si asteapta-ma!Ii zic repede,intrand in camera si trantind usa in urma mea.Am rasuflat usurata,mandra de mine ca l-am impiedicat sa nu intre aici.Stiu ca era ceva copilaresc,insa va crede ca sunt dezordonata,iar eu nu eram asa.Intotdeauna imi placea sa fie curatenie si ordine.Fiecare lucru pus la locul lui.Si asta i-o datoram mamei. Voiam sa o vad,avand in vedere ca nu vorbisem de cateva zile bune cu ea.Sa ii povestesc despre Robert si despre cum ma simteam,sa ascult sfaturile ei si sa ii simt mangaierea tandra.Sa ma tina in brate ca atunci cand eram mica si sa ma aline cu vocea ei dragastoasa.Nu regretam faptul ca m-am mutat de acasa si stiam ca parintii mei vor fi fericiti stiindu-ma pe mine fericita.Insa totul se daduse peste cap,din acea zi. Cu gandurile departe,nici nu mi-am dat seama ca terminasem totul de strans,iar Robert statea in fata usii privindu-ma amuzat.

Oricine ma vedea,era pe jos de ras. -Gata.Iesi.Ii zic mormaind,impingandu-l in piept,iesind pe usa.Am aruncat o ultima privire in spate,asigurandu-ma ca totul era in ordine. -Ce s-a intamplat in camera ta?Zise,iar un zambet ii juca pe buze. -Eu ti-am zic ca a avut loc primul razboi mondial,dar ce sa-ti fac daca nu ma crezi,si ma stramb copilareste la el.De fapt cred ca au avut loc ambele razboaie,iar eu am aterizat la finalul celui de-al doilea.Trebuie sa consult un manual de istorie. Ma mir cum de nu se prapadea pe jos de ras,avand in vedere ca mai era putin si auzea tot blocul. -Cateodata poti fi atat de amuzanta,zise printre hohotele de ras.Da..intradevar..acum imi descoperisem si eu partea asta mai ironica. M-am asezat pe canapea,luand telecomanda si apasand plictisita pe butoane.Nu era nimic la televizor,doar stiri din minunata noastra tara.Care se prapadea in fiecare zi. Pana la urma am lasat pe un program de muzica,oarecare si mi-am intors privirea spre Robert. Se uita la mine cu ochii blanzi,si era cazut pe ganduri. -La ce te gandesti?Am murmurat cu vocea inceata,punandu-i o mana pe genunchi.Isi indrepta spatele,punandu-si capul in poala mea. Mi-a zambit dulce si a inchis ochii.I-am trecut mana prin par,mangaindu-l usor si am inceput sa fredonez melodia de la tv.Nu aveam o voce extraordinara,insa daca lucram putin la ea,cred ca puteam reusi si in cariera de cantareata.Dar pe mine m-a atras partea de afaceri,management asa ca am lasat-o balta.Imi placea sa ascult muzica,intodeauna am crezut ca e un remediu bun pentru a te calma si linisti.Cunoasteam prea bine melodia de la tv:Monrose-What you dont know.

Mi-am lasat capul pe spatarul canapelei si am inchis ochii,continuand sa cant.Am ramas asa cateva minute,cat dura melodia.Senzatia degetelor mele prin parul lui era atat de minunata incat puteam sa stau asa ore intregi.Fara sa zic nimic,am intredeschis ochii si l-am observat cum ma sorbea din priviri.Am simtit cum sangele imi urca in obraji si fata mi se va inrosi in doar cateva secunde. -La ce te uiti?Intreb pe o voce timida.Privirea lui era plina de dragoste si tandrete si adoram sa vad asta in albastrul ochilor lui.Observasem ca nuanta ochilor lui se schimba,in functie de lumina.Cateodata ii avea verzialbastrui,iar cateodata albastru. Si-a ridicat o mana,punand-o pe obrazul meu si ma mangaia delicat. -La tine,zise,zambindu-mi strengareste.Intensitatea privirii lui ma desconcentra de tot,iar gandurile imi erau pierdute.Respiratia mi se deregla si simteam cum inima incepe sa bata mai tare.Ai o voce foarte frumoasa;nu stiam ca iti place sa fredonezi. -Nici pe departe,zic ridicand din umeri.E adevarat ca prin clasele primare eram in corul scolii,profesorii spunandu-mi ca ar trebui sa urmez cursuri de canto si sa am un instructor,insa pe mine nu ma pasiona foarte tare.Eram atrasa de partea banilor,economiei..nu prea o aveam eu cu muzica.Fredonez doar cand ma apuca pe mine,spun chicotind.Sa stii ca nu cant fata de toata lumea,Tu si mama sunteti singurii care m-au auzit vreodata cantand. Cand eram mica,de fiecare data mama ma adormea cu un cantec de leagan,iar eu o acompaniam.Cred ca mostenisem calitatile vocale de la ea. -Atunci ma bucur ca am avut onoarea asta,sa te ascult.Zise pe un ton suav,luandu-mi cealalata mana si mi-o saruta.Ai fi devenit o cantareata foarte buna. Am inceput sa rad.Eu sa devin cantareata era ca si cum Robert sa citeasca ganduri. -Zici asta doar de dragul meu,insa nu e adevarat.Tu esti un cantaret mult mai bun decat mine sau oricine altcineva.Si vorbesc serios asa ca sa nu negi.

-Hmm..nu esti singura care zice asta,si pot sa spun ca muzica este a doua pasiune a mea,zise pe un ton clar. -Si prima pasiune fiind care?Il intreb,cu o spranceana ridicata.Stiam ca va zice actoria,insa voiam sa ma asigur. -Tu,zise brusc.Daca mai puteam adauga inca vreo 2 nuante de rosu aprins obrajilor mei,cu siguranta trebuia sa chem pompierii.Mi-am marit ochii de surprindere si aproape maxilarul mi-a cazut.Ma gandeam la actorie,dans,plimbat..orice,dar nu la asta. -Uhmm..nu stiu ce sa zic,spun stanjenita.Fata lui era amuzata,si am oftat profund.Deci..sa zicem ca prima pasiune as fi eu,mi-am strambat putin fata referindu-ma la persoana mea,iar a doua e muzica.Unde includem si actoria? Se vede ca esti destul de implicat in ceea ce faci si in plus iti place. -Pai,actoria e cam pe acelasi loc cu muzica,insa prioritatea mea esti tu.Zise afisand acel zambet molipsitor. Ok..daca voia sa ma simt incomod reusea destul de bine.Nu eram obisnuita sa mi se dea atentie,sau sa mi se ofere complimente.Daca cineva imi zicea ceva,roseam ca focul si nu mai scoteam niciun sunet.Intodeauna fusesem asa. -Nu te cred,ii zic aratandu-i limba.Vorbesti prostii.Mi-am incrucisat bratele piept,bosumflandu-ma ca un copil mic. -Ce nu crezi?Zise amuzat de fata mea.Tu le intreci pe toate,zise seducator,sarutandu-mi din nou mana.Ma innebunea de fiecare data atingerea lui pe pielea mea si mii de fioruri treceau prin mine.Si..ce facem astazi?Ma intrerupse cu vocea lui calda din gandurile mele indepartate. Gandeste-te Diana! Tu ce crezi ca fac acum constiinto? -Hmm...,murmur,punandu-ma pe ganduri.Ce zici de cina?Diseara?La mine? Zic pe un ton putin milogit.Diana,mai aveai putin si aratai ca un catel. -Tu gatesti?Ma intreba pe un ton surprins.

Am inceput sa rad. -Normal,zic,parand putin infumurata.Ce?Nu crezi ca ma pricep la gatit?Si pun o fata dezamagita. -Nu e vorba despre asta,zise putin stanjenit.Doar am fost surprins,zise fluturandu-si o mana in par. -Diseara o sa avem timp sa vorbim despre mai multe.Despre noi.Zic,anticipand ce aveam de gand in seara asta.Gandul ca va fi ultima seara cu el,ma facu sa ma cutremur si sa oftez.Dar cateva luni vor trece repede,sper,si ziua revederii trebuia sa fie cea mai importanta. Se ridica cu greu din poala mea,trecandu-si mana prin parul ciufulit.Apoi,cealalta o baga in buzunar si scoase o cutiuta alba cu o fundita albastra si mi-o intinse. Am ridicat o spranceana,iar privirea mi se opri pe cutie. -Ce e asta?Intreb,invartind cutiuta printre degete.Am zanganit-o putin,sa vad daca era ceva inauntru.Un sunet fin,de metal de auzi. -Deschide si vei vedea,zise cu zambetul pe buze si cu o voce armonioasa. I-am urmat sfatul,dechizand cutia incet cu mainile tremurande.2 bratari de aur se ascundeau inauntru,si la vederea lor,inima incepu sa bata cu putere.Ochii mi se umezira,fiind impresionata de gestul lui. Am scos prima bratara,care avea numele meu pe ea.ScriaDianacu litere de mana,oblice. -Asta e mea,zise,luandumi-o din mana si incercand sa si-o puna.Am lasat cutia jos,pentru a-l ajuta.Mainile imi tremurau de emotie,si intr-un final am reusit sa o inchid in jurul incheieturii lui. Nu mi-a dat drumul la mana,intinzandu-se si luand a 2 bratara pe care era scris numele lui la fel ca al meu.A pus-o fara emotie,descurcandu-se mai bine ca mine.

Nu ziceam nimic;doar mi-am ridicat mana,uitandu-ma atent la bratara.Lacrimile curgeau usor pe obrajii mei rosii,iar respiratia imi era dereglata. M-am intins si l-am sarutat pe buze,delicat,insa el prinse talia mea cu ambele maini,adancind si mai mult sarutul.Nu ma deranja asta,atata timp cat ii simteam savorea buzelor si mainile puternice pe mine.M-a lasat pe spate,lasandu-se pe mine usor,pentru nu a-i simti greutatea trupului.Degetele mele se impleteau in parul ravasit,strangandu-l usor si savurand din plin sarutul. Un sunet strident se auzi din pantalonii lui si dupa cateva secunde se mai auzi inca unul.Mi-am dat seama ca erau telefoanele noastre.Am oftat in gura lui,iar el s-a retras usor,mormaind ceva nu prea frumos. Cine a mai inventat si telefonul?Chiar nu intelegeam de ce lumea depindea atat de mult de ele.Eu ma lipseam de calea asta de comunicare. Daca aveam putina minte il inchideam dracului,ca sa nu ma mai deranjeze.Imi manca zilele. Ok..al lui era in pantaloni,dar al meu?Auzisem sunetul inconfudabil al lui,insa habar nu aveam de unde... Si acum vrei sa te caut?Suna cat vrei! Da..si sunetul inculpat venea de pe undeva de jos.Cum ajunsese acolo? L-am apucat furioasa si m-am uitat pe ecran.Era mama.Foarte ciudat.Intre timp,Robert raspunse si el,cu o voce nu prea entuziasmata. M-am indeparat putin,lasandu-i intimitate.Am dus telefonul la ureche si am raspuns pe un ton mai bucuros. -Alo?Incercam sa par mai naturala,si speram sa nu-si dea seama mama de nimic. -Diana!Tipa mama prin telefon.Unde esti?Ingrijorarea se simtea in vocea ei si nu stiam motivul.

-Sunt acasa,mama.Ce imediat.Mama esti bine?

s-a

intamplat?Intreb,panica

cuprinzadu-ma

-Sunt in fata blocului tau,iar aici sunt sute de oameni:ziaristi,cameramani,oameni si zeci de fete.Zise pe un ton ridicat.Am vrut sa-ti facem o surpriza,insa nu avem sanse sa intram in bloc.Si toata lumea e cu aparate si camere de filmat.Ce se intampla Diana? Simteam cum sangele mi se urca in cap si inlemnisem. Habar nu aveam ce se intampla,ce era cu lumea aia innebunita.Luase foc vreun apartament si noi nu stiam?Explodase blocul si inca nu eram praf si pulbere? -Mama,nu stiu ce se intampla,crede-ma ca nu stiu.Am pasit repede spre balcon,deschizand usa si iesind. Mai aveam un pic si cadeam in gol,cand am vazut multimea de afara.Un tipat se auzi,iar toti isi indreptara privirile spre mine.Mii de blituri se vedeau si toti inaintau sa observe mai bine.Daca exista o scara,cred ca ajungeau sa urce pe ea pana la etajul 6. Fir-ar!Fir-ar!Fir-ar! Nu mai auzeam nimic de la capatul celalalt al firului,din cauza galagiei. -Mama te sun peste 1 minut,ii zic repede,inchizand telefonul si alergand spre sufragerie. Robert statea la geam,uitandu-se prin el la multimea de afara.Strada era plina,de credeai ca stateau la pomana. Apoi am realizat.Fotografii,fetele innebunite,ziaristi.Robert. Dracu sa o ia pe tipa de la muzeu!Dar cum se raspandise atat de repede vestea?De ce pana acum nu dadura niciun semn de viata?Cum aflasera totul atat de repede? O voce de femeie ma intrerupse din gandurile mele.

Mi-am indreptat privirea spre tv si am apucat telecomanda cu gandul sa inchid. -Fenomenal,tipa femeia de la tv.Se pare ca faimosul Robert Pattinson se afla in Romania,la Iasi unde are o aventura amoroasa cu o fana.Mii de oameni si ziaristi se afla in fata blocului unde cei doi se pare ca locuiesc impreuna.Ce bine te-ai ascuns Rob!Zise femeia de la emisiune.Fanele au innebunit cand au auzit ca cineva i-a cucerit inima faimosului actor.Va fi ceva de durata sau doar de distractie? Fierbeam in mine de nervi,ascultand aberatiile proastei de la televizor.Auzi la ea:Aventura? Am inchis programul,trantind telecomanda de pamant,facandu-se bucati.Robert tresari la auzul zgomotului si se uita cu ochii plini de regret la mine. -Ce facem?Ii zic pe o voce rece.Nu era vina lui,nici nu imi trecea prin cap sa ma gandesc la asa ceva.Insa cum puteau sa afirme ceva asa de fals?Cum puteau fi atat de ipocriti? -Practic,suntem blocati.Zise pe un ton infuriat.Am vorbit si ne vor trimite protectie si o masina.Ori stam aici si asteptam,ori cautam o cale de iesire. -Despre ce vorbesti?Intreb incurcata.Protectie,masina?Chiar nu intelegeam nimic. -Regizorul nu m-a lasat sa vin singur aici.Am la indemana bodyguarzi si un sofer pentru orice eventualitate.Mi-au urmarit fiecare pas pe care il faceam.Ai uitat cu cine vorbesti?Intreba pe un ton amar. -Aha,asta a fost tot ce am putut zice.Nu il condamnam ca vorbeste asa cu mine.Din cauza mea se ajunsese la nebunia asta.Si acum trebuia sa platesc cu indiferenta lui. M-am pus pe fotoliu si mi-am lasat capul in maini,oftand profund.Sunetul telefonului se auzi,si am stiut ca e mama. -Parintii mei sunt jos si nu inteleg ce se intampla,zic pe un ton incet.Crezi ca ai putea reusi sa ii aduci aici sus sa le explic?Evitam pe cat posibilul

contactul cu ochii lui.Nu voiam sa vad reprosul din ei.Ma uitam in pamant,murmurand cu voce inceata. -Vor intelege?Ma intreba el pe un ton mai calm. -Asa sper.Inghit in sec,tragand aer in piept si pregatindu-ma pentru confruntarea cu parintii. Vorbi repede cu cineva la telefon,apoi inchise,apropiindu-se de mine. -Eu plec.Sper sa poti clarifica lucrurile cu parintii tai. Ochii mi s-au indreptat spre el si m-am ridicat brusc,apucandu-i mana. -Nu pleca,ii spun rugandu-l din priviri.Am nevoie aici de tine.Spun sincer,tragandu-l inapoi pe canapea. Telefonul suna incontinuu,si pentru un moment chiar nu voiam sa raspund. I-am dat drumul la mana,putand sa vobesc la telefon. -Mama...Voiam sa par mai vioaie,insa chiar si cel mai bun actor nu putea interpreta rolul asta.Nu va speriati;cineva va veni si o sa va aduca sus,sa putem vorbi. -Diana,ce se intampla?Era vocea tatei,la fel de ingrijorata. -Nu e nimic grav.Va explic cand ajungeti sus.Le-am zis repede inchizand telefonul. Am ramas un moment in liniste,pe fundal auzindu-se doar galagia de jos.Lucrurile luasera o intorsatura dificila,si ma simteam groaznic de vinovata. M-am asezat langa el,punandu-i o mana pe genunchi si masandu-l usor. -Imi pare rau.Vocea mea suna sparta.E numai vina mea,zic mutandu-mi privirea in pamant.

I-am simtit mana rece sub barbia mea,intorcandu-mi capul,pentru a ma putea vedea.Ochii imi erau retrasi si umezi.Imi tinea capul ridicat in asa fel sa ma uit in ochii lui. -Sa nu mai spui niciodata asta,zise clar,pronuntand fiecare cuvant rar.Cum sa crezi asa ceva?Totul se va rezolva,zise asigurandu-ma,iar apoi dandu-mi un sarut pe frunte. Incerca sa ascunda ce era adevarat.Daca nu as fi aparut eu,acum viata lui nu s-ar fi complicat asa. Soneria se auzi deodata,si am tresarit.M-am uitat la Robert,asigurandu-ma ca totul va fi bine. Am tras adanc aer in piept,deschizand usa fara tragere de inima.Pe fetele parintilor mei se putea citi foarte bine ingrijorarea si neintelegerea. 2 gorile imbracate in negru stateau de o parte si de alta a usii.Ma apucau fiorii cand ii vedeam,iar piele mi se facu de gaina. Le-am facut loc sa intre,insa ei au refuzat.I-am trimis o privire incurcata lui Robert,iar el dadu din umeri. M-am uitat la parintii mei,care in ciuda situatiei,se bucurau foarte mult ca ma vad.Si eu ma bucuram,chiar daca circumstantele nu erau unele foarte potrivite. -Nu intelegem nimic,zise tata dupa ce imi dadu o imbratisare.E o adevarata nebunie jos.Toata lumea ia interviuri,transmit in direct.Si fetele au numai postere si poze cu unul Robert.Stii ceva de asta?Intreba tata in timp ce ii conduceam spre sufragerie. Se opri in fata usii cand il vazu pe Robert stand pe canapea. -Ce cauta el aici?Zise tata cu repros.Din cauza lui este o adevarata nebunie afara,zise tata refuzand sa inainteze. -Nu fi nepoliticos si intra,zise mama cu vocea ei blanda.Dupa cum o stiam eu ar fi trebuit sa fie mai nervoasa decat tata,insa se pare ca nu era asa.I-am

multumit din priviri si ne-am asezat;eu langa Robert,iar tata si mama pe fotolii.Ne uitam unii la altii fara sa zicem nimic. Pana la urma am decis sa rup linistea. -Deci..incep eu sa vorbesc nu cu foarte mult curaj.Robert este un actor international si a venit in Romania fara sa stie nimeni nimic.Cristina l-a adus aici la Iasi si este vecinul meu.Din pacate,prostia mea nu a avut limite si s-a aflat.Si acum toata lumea se afla in fata blocului.Nu stiu cum au reusit.Inchei discursul,asteptand sa zica ceva. Spusesem totul foarte repede,asa ca ma intrebam daca intelesesera mare lucru din palavrageala mea. Ok..fusese totul prea rapid?Nu prinsesera informatiile? -Si ce cauta aici?Zise tata pe un ton amar.Nu intelegeam de ce vorbeste asa.Parca ai zis ca e vecinul tau. Si acum vine partea grea. -Pai..vedeti..zic eu balbaindu-ma si imi indrept o privire spre Robert cerandu-i ajutorul.Eu si Robert suntem impreuna,zic dintr-o suflare. Fata tatei a cazut in jos,iar pe cea a mamei am observat o urma de fericire.Lam luat de mana pe Robert;el era singurul care ma putea calma,deoarece credeam ca o iau razna. -Cee?Incepu tata sa tipe,ridicandu-se brusc.Din instinct l-am strans mai tare de mana.Esti doar o copila Diana!Nu poti umbla cu primul care iti iese in cale!Si in plus viata lui nu se potriveste cu a ta.Nu pot sa cred ca nu te gandesti la viitorul tau,Diana!Ce va zice lumea?Ce vor zice rudele cand te vor vedea pe toate ziarele de scandal?Vorbele lui amare ma dureau foarte tare si simteam cum lacrimile imi vor inunda ochii. Am incercat sa ma calmez si sa inghit nodul nenorocit din gat care nu ma lasa sa scot nici o vorba. -Tata,nu mai sunt un copil.Zic pe un ton,incercand sa par sigura de spusele mele.Stii prea bine ca atunci cand iau o decizie nu dau inapoi.Si stiu atunci

cand gresesc,iar acum nu e o greseala.Si nu-mi pasa de ce zice lumea,ma ridic nervoasa de pe canapea,inca tinand mana lui Robert intr-a mea.Niste idioti de ziaristi nu-mi vor strica mie fericirea,care apropo e alaturi de Robert.Voi si toti care ma iubesc ma cunoasteti prea bine si nu veti crede nimic din ce se scrie in ziare.Tata tu stii cat de rea este lumea din ziua de azi si cate minciuni se scriu. Reusisem cu greu sa-mi stapanesc lacrimile sa nu iasa.Intotdeauna vorbisem frumos cu tata si ii respectam deciziile,insa acum gresea.Robert nu era ca toti ceilalti. -Tata, stiu ca iti faci griji si te inteleg,insa acum nu ai motive sa te comporti asa.Faptul ca eu si Robert ne iubim,e tot ce conteaza.Se vor satura pana la urma sa vorbeasca despre noi,iar zvonurile vor inceta.Asa speram continuat in gandul meu. Observasem ca mama nu zicea nimic,doar ma privea cu dragostea ei infinita.Nici tata nu mai scoatea niciun sunet;stia ca aveam dreptate si nu voia sa recunoasca. Nu statu mult pe ganduri si se intoarse brusc,iesind pe usa.Am ramas ingrozita si cu gura deshisa.M-am uitat uluita la mama,care isi cerea iertare din priviri. -Diana,zise ea ridicandu-se.Trebuie sa il intelegi.Nu e ceva usor pentru el.Singura lui fiica sa fie in rasul tuturor,si se uita cu blandete la Robert.Va intelege pana la urma,iar tu Robert va trebui sa ai mare grija de fata mea,daca nu vrei sa ai de-a face cu mine,zise mama pe o engleza clara.Un sentiment de bucurie ma invalui cand am auzit vorbele ei si am fugit sa o imbratisez. -Multumesc mama,zic pe un ton plangacios.Stiam ca ma vei intelege.Te rog,fa-l si pe tata sa inteleaga. -Voi face tot posibilul,zise mama cu vocea ei calda.Aveti grjia de voi.Ma saruta pe frunte si ii facu din mana lui Robert,trimitandu-i un zambet cu dragoste. Cele 2 matahale nu ii oprisera pe parintii mei sa plece si faptul ca stateau acolo,la usa nu-mi pica chiar asa de bine.

-Hey,zic eu putin mai tare.Nu vad rostul sederii voastre aici la usa.Intrati in casa.Zic pe un ton mai vioi,insa imi iesi pitigaiat.Se uitau la mine cu o fata amuzata,abia abtinandu-se sa nu rada.M-am infuriat,Faceti cum vreti,le zic,inchizandu-le usa in nas. Incerci sa fii bun si uite cum esti rasplatit,mormai in timp ce ma duceam la Robert. Iar se certa cu cineva la telefon,asa ca am decis sa ma opresc pe la bucatarie,sa arunc o privire prin frigider. De ceilalti nu mai stiam nimic,iar de Cristina si Dan nici atat.Cred ca saraca ma astepta.Halal prietena mai esti,Diana. Facusem greva foamei zilele astea.Nu mancasem aproape nimic,insa frigiderul era plin,asa ca ma gandeam ce pot pregati pentru seara asta. -Diana,l-am auzit in spatele in timp ce umblam prin frigider.M-am intors cu fata la printul meu si inima mi s-a strans cand i-am vazut expresia fetei.Am inchis repede usa frigiderului si am intins mana atingandu-i obrazul.Avea o cuta proeminenta intre sprancene si voiam sa o fac sa dispara. Mi-am incruntat sprancenele si am oftat.Stiam ca era asa din cauza parintilor mei. -Vor intelege,ii zic.Deja pe mama ai castigat-o,cu tata..ei bine,si el va intelege.Asa e el,intotdeauna isi face griji pentru mine.Ii adresez un zambet incurajator,mangaindu-l pe obraz. -Nu vreau sa te certi cu ei din cauza mea,zise,cu privirea in jos. -Robert,il cunosc pe tata destul de bine si stiu ca nu va dura mult si isi va da seama.Ne iubeste prea mult,pe mama si pe mine,si tot ce vrea e sa ne vada fericite.Si va sti ca fericirea mea e alaturi de tine.Speram ca seriozitatea cuvintelor mele sa-l faca sa vada ca tot ce ziceam era adevarat.Apropo,cu cine te certai la telefon?Spun putin stanjenita. Buzele lui se largira intr-un zambet molipsitor.

-A plecat multimea,zise chicotind.Pista falsa. -PoftimZic,ridicand o spranceana.Ce pista falsa? -Sa zicem un Robert Pattinson 2,zise razand. Am izbucnit in ras atat de tare,incat ma durea si burta.Mi-e mila de acel Rob 2. -Ti-ai adus si o sosie?Interesant,zic eu printre hohotele de ras.Deci..acum suntem singuri?Nu ne deranjeaza nimeni?Tonul meu nu prea seducator reusi sa ii aduca o mica scanteie in ochii albastri. Ma lua de talie,lipindu-ma de pieptul lui fierbinte.Respiratia imi invaluia toata fata,facandu-ma sa-mi pierd gandurile si ratiunea.Imi zambi siret si isi apropie buzele de urechea mea si sopti usor. -Avem planuri?Zise pe un ton mieros,seducator.Cred ca cina poate astepta..,zise mangaindu-ma pe spate. Capul deja mi se invartea,cand incepu sa ma sarute pe gat si trebuia sa imi amintesc cum sa inspir si sa expir.Gura lui zabovi pe gatul meu,pana cand mi-am infasurat degetele in parul lui si am zambit. -E posibil sa uit reteta daca mai continui asa.Si parca era vorba sa mergem si pe la spital,ai uitat? Se trase,oftand. -Uitasem de Dan,zise putin stranjenit.Uit de toate cand sunt cu tine.Ii simteam respiratia pe fata mea. -Nu esti singurul,si mi-am dat ochii peste cap.Creierul meu nu mai functioneaza.Ii zic zambind putin ironic.Isi lipi buzele delicate de ale mele,sarutandu-le usor si apoi indepartandu-se. -Hai sa mergem,zise luandu-ma de mana.Mark ne asteapta. -Uhmm..Mark?Intreb curioasa.El fiind cine?

-Soferul.Zise scurt si am iesit pe usa. Un tip nu prea inalt de statura si bine facut statea sprijinit de portiera masinii luxoase.Era imbracat intr-un costum negru si o pereche de ochelari ii acoperea vederea. S-a miscat din pozitia rigida pe care o avea si ne-a salutat.Vocea lui era groasa si mie se parea vag cunoscuta. Cand si-a mutat privirea la mine,a ramas cu gura cascata si si-a dat ochelarii rapid jos. -Diana?Zise pe un ton surprins.Eu eram cu totul incurcata.Nu il stiam,adica cel putin nu il recunosteam.Pitico,ai crescut.Zise pe un ton ironic,razand.Mam uitat la Robert cu semne foarte mari de intrebare. -Va cunoasteti?Intreba Robert pe un ton nu prea amabil. L-am analizat mai bine pe tipul care ma abordase si incercam sa gasesc in mintea mea informatiile necesare. Un zambet prostesc ii aparu pe fata si asta fusese de ajuns.Il stiam. Al doilea cosmar al meu din liceu.

Capitolul 14 Noapte de neuitat

-Aaaa,scuze,zic tipului de langa Dan,pe tricoul caruia din greseala varsasem ciocolata mea calda.Ma privea cu furie si mi se facea pielea de gaina cand il vedeam.Era din gasca nenorocita a lui Dan,care isi propunea sa-mi faca mie viata grea. -Uita-te dracului pe unde mergi,adormito!Tipa idiotul la mine,din gura lui iesind numai venin.Acum ce fac,proasto?Continua sa zbiere la mine si toata cantina se uita la noi.Imi venea sa intru in pamant de rusine in momentul ala.Dan se uita amuzat la mine,ceea ce mi se parea normal din partea lui.Lua totul ca pe o gluma. -Imi ppare rau,zic pe un ton tremurat si milogit. -La dracu cu parerile tale,zise luand paharul din mana mea si turnandumi-l pe bluza.Acum suntem chit,spuse pe un ton sictirit si izbucnind in hohote de ras.Ceilalti ii urmara exemplul,iar apoi intreaga cantina. Ma simteam ca un nimic.Ce ii facusem eu de se purta asa?El era idiotul care nu se uita pe unde merge..Insa normal,cum eram mai slaba de inger,cadeam de fiecare data de proasta. Pe usa intra Cristina,care se speriase vazandu-ma ca plang si fugi inspre mine. -Ce s-a intamplat cu tine?Intreba pe un ton nervos,uitandu-se la mine,iar apoi la tampitii care radeau de se prapadeau.Ce dracu i-ai facut Mark?Tipa Cristina la el.Aa..mai avea si un nume idiotul.De fapt uitasem ca Mark fusese prietenul Cristinei pe la mijlocul semestrului I,insa ea ii daduse papucii. -Ce i-am facut eu?Zise chicotind.Ce mi-a facut ea mie.Mi-a distrus tricoul de firma.Zise pe un ton infumurat,incercand sa-si stearga tricoul murdar. -Numai tu puteai sa te gandesti la asta,ii zise Cristina pe un ton acid.De fapt,ai destul creier ca sa te gandesti macar la asa ceva?Nici nu stii cat ma bucur ca ti-am dat papucii.Nu stiu ce am vazut la tine. Zise pe un ton putin infumurat.Data viitoare,ia-te de cineva pe masura ta,boule.Se zbiera la el,nedand atentie ochilor holbati care se uitau la noi si iesind de pe usa,tragandu-ma dupa ea. Imi aminteam acea intamplare foarte bine,desi trecusera 2 ani de atunci. Chiar nu ma asteptam sa il intalnesc pe Mark dupa atata timp,si reactia lui fu pe masura cand ma vazuse.Era impresionat,chiar mirat,ca nu mai eram aceeasi din liceu.Si la randul meu,nu eram impresionata ca ramasese la fel.Cu glumele lui de prost gust si aerul de infumurat.

Robert interpretase gresit faptul ca noi ne cunosteam din liceu.Am incercat sa ii explic,sa-i spun ca am fost doar colegi de liceu si dupa lunga mea palavrageala,tot ce a raspuns a fost un aha scurt. Am renuntat sa mai spun ceva,vazand ca esuam.Nu ii intelegeam atitudinea;nu era nimic rau ca eu si Mark fusesem la acelasi liceu.Nu avusesem nimic de impartit,doar glumele si tachinarile care veneau din partea lui si a lui Dan.Era tacut si se uita inainte,evitand contactul cu ochii mei. Se comporta foarte ciudat si distant.Ca si cum era...gelos?Am ras in sinea mea. Nu puteam crede asta.Era total absurd sa se simta asa,fara motiv. Raspunsurile la intrebarile lui Mark despre familie,despre facultate si viitor le dadeam pe un ton plictisit.I-am povestit despre cativa colegi,pe care i-am mai intalnit la facultate si despre cum e viata acolo.Imi placea la facultate;nimeni nu te cunoastea si nu prea ai ce vorbi cu ceilalti.Rar vorbeam cu cei din grupa mea despre vreun subiect anume. In masina ziceai ca eram doar eu si Mark;Robert nu zicea nimic,ca si cum era invizibil.Hotarasem sa nu ii dau atentie,deoarece chiar nu aveam chef sa ma contrazic cu el.Reactiile lui nu aveau niciun sens;poate se intamplase altceva..si eu nu am fost pe faza? Picaturile de ploaie se loveau puternic de geamurile fumurii ale masinii si singurul sunet care se auzea era cel al stergatoarelor.Am oftat si mi-am lasat capul pe spate,inchizand ochii.Abia asteptam sa ajung la spital sa o vad pe Cristina.Aveam atata sa-i spun si speram din tot sufletul sa fim singure. Gandurile mele zburara departe...Copilaria...care trecuse atat de repede.As fi dat orice sa mai trec o data prin perioada aceea. Unii oameni,cand sunt mici,vor sa creasca mari cat mai repede.Insa eu voiam sa raman pentru totdeauna copil.Sa nu stiu de griji,de probleme vietii,de destinul care la unii se punea in calea fericirii lor.

Avusesem o copilarie frumoasa si asta datorita grijii parintilor mei.Intradevar..am fost un copil rasfatat,insa asta nu facuse parte din comportamentul meu de acum.Imi placea sa am grija de altii,si apoi de mine. Ii intelegeam pe parinti,mai ales cand isi faceau atatea griji pentru mine.Iar acum...era normal ca tata sa reactioneze asa.Afla ca fiica lui se intalneste cu cel mai ravnit barbat din lumea asta si crede ca o sa aiba de suferit.Insa nu era asa...nu sufeream;cel putin nu inca.Eram fericita ca il aveam pe Robert alaturi de mine,desi nu il cunosteam foarte bine. Planuisem in seara asta sa ma documentez despre el,sa aflu cat mai multe despre viata lui,despre cariera,insa faptul ca era asa de distant si tacut.imi spulbera orice iluzie. Asa erau barbatii? Niciun raspuns la intrebarea asta. Gandurile mele zburara la o alta problema. Oare reusise mama sa-l convinga pe tata ca totul va fi bine?Oare aparuse in ziare deja ca Robert se afla aici?Si,cel mai important..oare asta ne va afecta? Pe mine nu ma interesa ce se scrie in ziare,nu aveam o cariera stralucitoare,ca vorbele false sa-mi pateze reputatia,insa la el situatia are exact opusa. El avea succes si facea parte din categoria vedetelor renumite,cu bani si multe contracte pe viitor. Si daca...va crede ca asta ii va face rau?Toate barfele si minciunile ne vor desparti? Am hotarat sa indepartez gandul acela din minte;nu ii pasa de asta nu? Simteam in aer,tensiunea dintre noi.Voiam sa ma cuibaresc la pieptul lui,sa-i simt caldura inabusitoare a trupului si mainile puternice infasurate in jurul meu. Sunetul rotilor scartaind pe sosea,imi irita urechile si o frana brusca ma facu sa-mi spulber gandurile si sa ajung cu fata in scaunul soferului.

-La dracu,Mark,ma rastesc la soferul neatent.Vrei sa ne omori?Intreb iritata,in timp ce cu greu incercam sa ma ridic si sa ajung la locul meu langa geam.Am simtit mana lui Robert cand imi prinse talia,ajutamdu-ma sa revin langa el. -Esti bine?Ma intreba pe un ton ingrijorator. Mi-am pipait nasul,examinandu-l cu degetele sa vad daca era intreg.Nicio durere..deci e bine. Am aprobat din cap,iar el isi retrase mainile de pe mine,mentinandu-si pozitia rigida.I-am trimis o privire incurcata,insa el nu se mai uita. -Daca nu vrei sa ajungem la politie,mai bine ai tacea din gura,replica Mark pe un ton iritat,strangandu-si degetele in jurul volanului. Nu intelegeam ce zicea. -Poftim? -Cred ca majoritatea din populatia orasului se afla la spital,zise pe un ton enervat. Ce dracu zicea,ca nu pricepeam nimic. -Pe limba mea,te rog.Zic ironic,dandu-mi ochii peste cap.S-a daramat mallul sau ce?De ce toata lumea e la spital? Incepu sa rada zgomotos,oprind motorul masinii si intorcandu-se cu tot corpul spre noi. -Tu nu stii ce efect are Robert asupra multimii,spuse cu un ranjet ironic.Trecem prin adevarate aventuri cu fanii.Dar nu stiu cum s-a aflat ca el ar putea fi la spital.Am observat cu coltul ochiului,cum Robert ii trimise o privire taioasa lui Mark,iar acesta se intoarse in pozitia de mai inainte,bombonind ceva inteligibil. Mark exagera.Nu putea fi atat de multa lume,doar pentru Robert,nu?Cu siguranta erau si ceilalti colegi ai lui si de aceea era atata invalmaseala.

Sau daduse vreo gripa in toti? Am dat sa deschid portiera,insa mana lui o prinse pe-a mea,strangand-o puternic,impiedicandu-ma sa-mi misc macar un deget. -Ce crezi ca faci?Ma intreba pe un ton grav,uitandu-se intens in ochii mei. Ce dracuavea de se purta asa cu mine?Chiar ma durea faptul ca era atat de arogant;avand in vedere faptul ca putea fi ultima zi in care il mai puteam vedea, macar sa aiba putina consideratie fata de mine si sa ma trateze frumos. Isi muta privirea din ochii mei,cautand in buzunarul pantalonilor telefonul. Eu nu auzisem telefonul sunand... Il puse la ureche,intorcandu-si inapoi privirea si privindu-ma adanc in ochi. Vorbea incet si repede,si tot ce am inteles a fost rezolva.A inchis telefonul,punandu-l langa el, -Poti sa-mi dai drumul?Mormai printre dinti.Acum cateva minute puteam sa ne transformam intr-un morman de fiare,si nu iti pasa,iar acum devii protectiv?Il intreb pe un ton rece. Fata lui capata o expresie trista,iar ochii i se intunecara putin.Un sentiment de vinovatie ma cuprinse,insa mi-am scuturat incet capul.El trebuia sa se simta vinovat,nu eu. -Eu chiar vreau sa ajung la spital.Continui pe o voce putin mai calma.Vii cu mine?Il intreb cu un ton cald,facand abstractie de atitudinea lui de acum cateva minute. -Diana,nu cred ca e o idee buna sa iesi acum.Raspunse pe un ton dulce.Daca te recunoaste cineva?Putem sa asteptam pana se mai elibereaza.Spuse el zambind. -Exista si intrari prin spate,in caz de nu stiai.Dar daca nu vrei sa mergi,ma descurc si singura,zic,bombanind.Si nu cred ca au ochelari cu infra-rosu ca sa te recunoasca de la distanta.

-Diana..interveni Mark.Robert are dreptate.Nu e prudent sa intri acum.Lumea e foarte agitata si presupun ca si ceilalti se afla aici.Nu-i asa Robert? Mi-am dat ochii peste cap.Pe mine nu ma cunostea nimeni,asa ca puteam iesi fara probleme. -Faceti ce vreti,le zic,deschizand portiera si iesind repede. Aceleasi gorile stateau in fata mea,avand o figura serioasa.Un zambet prostesc mi se afisa pe fata si am incercat sa trec pe langa ei,insa unul ma prinse de umar tragandu-ma la locul initial. -Va rugam sa va intoarceti in masina,zise tipul negru si gras. Cum sa nu..acum eram si pazita. -Cine esti tu ca sa imi spui ce sa fac?Ii zic pe un ton ingamfat,facand un pas lateral.Scuteste-ma,bolboresc nervoasa luand-o la fuga. Probabilitatea ca ei sa ma prinda era minima,insa eu continuam sa fug pana cand am ajuns pe partea cealalta a spitalului.M-am oprit,aruncand o privire in spate,asigurandu-ma ca nu eram urmarita. Chiar era culmea de acum.Sa fiu impiedicata de 2 bodyguarzi sa nu ajung la prietena mea.Poate Robert era obisnuit sa fie pazit,insa eu nu.Pentru ca nu aveam nevoie. Ma bucuram ca ploaia se oprise,desi cerul era inca innourat si nu mai dura mult pana nu incepea din nou. Am studiat imprejurimile ca sa stiu macar unde ma aflam.Si nu aveam habar de lucrul asta. O cladire veche mi se afisa in fata,si era asa de intunecat afara incat ziceai ca e aproape noapte. Simteam cum pulsul imi creste,iar senzatia de claustrofobie isi facea simtita aparitia.Cine stie pe unde ajunsesem?

Dar normal..trebuia eu sa ma comport ca un copil neascultator.Fugisem ca o proasta de aia 2,iar acum am nimerit..intr-un loc straniu si sinistru. Ce minte bolnava poti sa ai,Diana!Nu puteai sa mai astepti putin,pana pleca multimea si acum nu te mai aflai aici? Intr-adevar,actionasem fara sa ma gandesc.Dar chiar nu credeam ca voi ajunge in locul asta,de care habar nu aveam nimic. Acum voiam sa fie Robert langa mine.Poate acum mai mult ca niciodata. M-am intors pe calcaie si am pornit pe drumul pe care venisem.Picaturile de ploaie care cadeau deasupra acoperisului,se loveau puternic de tabla dura,iar sunetele dadeau senzatia de film de groaza.Mai asteptam sa vad si fantome,si putea fi un scenariu destul de bun. Am realizat cu stupoare ca nu mai era nici urma de persoana prin jur.Masina neagra nu mai era acolo,iar multimea disparuse, Am pierdut ceva? Inaintez cu pasi grabiti spre intrarea in spital,deschizand larg usile si patrunzand inauntru.Mirosul de medicamente ma izbi in fata si din instinct mi-am dus degetele la nas,strangand puternic.Am urcat scarile alene,ajungand intr-un final la usa baricadata de aceeasi bodyguarzi. Fetele lor morocanoase ma scoateau din minti,si aveam presentimentul ca o sa petrec ceva timp aici. -Ma bucur de revedere,le zic repede,punand mana pe clanta. Isi drese glasul,si se uita amuzat la mine. -Nu aveti voie sa intrati,zise pe un hotarat si autoritar,punand o mana in fata mea. Mi-am ridicat privirea spre chipul lui,incruntandu-mi sprancenele si dandumi ochii peste cap. -Glumesti,nu?Ii zic,parand serioasa.Cum adica nu pot intra?

Era o greseala ..normal. -Ordinele sefului,zise,cu un ranjet nesuferit. Sef?Robert? Asta era culmea. -Si seful tau ti-a zis ca iubita lui nu are voie sa intre?Il intreb,maraind printre dinti.Nu puteam crede asa ceva,ca Robert nu ma lasa sa intru?Ce naiba era in capul lui? Am scos telefonul nervoasa din buzunar si am format numarului lui.Dupa vreo 3 bipuri,vocea lui rasuna la celalalt capat. -Pattinson,bombanesc nervoasa.Ai bunavointa sa ma lasi si pe mine sa intru? Intreb pe un ton dur. Usa se deschise,si aparu in fata mea cu zambetul acela molipsitor. Era amuzant?Pentru mine nu. -E in regula,le explica celor 2.Poti intra,imi zise,uitandu-se intens la mine. Am trecut repede pe langa el si am ramas blocata vazand ca toata lumea era in salonul lui Dan.Ashley,Kristen,Taylor,Kellan,Cris si Mark.Toti erau acolo,fericiti si bine dispusi. Numai eu nu aveam dispozitia necesara. Si acum intelegeam multimea de afara... Cristina se ridica de pe scaun,venind inspre mine si dandu-mi o imbratisare puternica. -Diana,cat ma bucur sa te vad,zise pe un ton cald.Greu mai dai pe aici.Vocea ei parea mustratoare. Am inceput sa rad.

-Complicatii,zic amuzata,trimitandu-i lui Robert o privire cu subinteles.Cand 2 gorile infricosatoare primesc ordin de la sef,care e iubitul meu si nu te lasa sa intre,e frustrant. Toti au inceput sa rada puternic,si Robert veni langa mine,prinzandu-mi talia si intorcandu-ma cu fata la el.Contactul cu pieptul lui trimise mii de fioruri prin mine si inima imi incepu sa bata tare.Isi atinse buzele delicat de ale mele,dandu-mi un sarut moale si tandru.Mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau si am uitat si de multime,de timp,de motiv....mi-am amintit doar de faptul ca el ma iubea.Am ignorat chicotelile din jur si faptul ca lumea isi dregea glasul,lipindu-ma mai mult de pieptul lui.Intr-un tarziu,se indeparta usor,zambind,iar ochii ii erau plini de iubire. -Luati-va o camera,zise Kelland printre hohotele de ras. I-am aruncat o privire acida,ce-l determina sa isi inghita cuvintele. -Am glumit doar,zise stanjenindu-se. Mi-am intors privirea din nou spre iubirea mea,afisand un zambet in coltul buzelor.Mana lui mi-a mangaiat obrazul,si depuse un sarut usor pe crestet,murmurand unimi pare rau,pe care doar eu l-am auzit. -Si mie,soptesc pe o voce inceata.I-am simtit buzele intinzandu-se intr-un zambet larg.Mi-a dat drumul,luandu-ma de mana,iar degetele noastre se impleticeau ca un puzzle perfect. Apoi au urmat imbratisarile cu ceilalti care erau foarte calduroase.Imi va fi dor de ei;erau tare simpatici si de treaba. Am luat un scaun,asezandu-ma langa patul lui Dan.Acesta imi trimise un zambet prietenos,la care nu m-am abtinut si i-am raspuns. -Cum e sa-ti revezi vechiul prieten?Zise pe un ton putin infumurat si ironic. Am inceput sa chicotesc.Putea sa se loveasca si la cap,ca tot aceleasi glume proaste le avea.

-Ma cam indoiesc in privintavechiului prieten,ii zic surazand.Mai trebuie sa treaca ceva timp pana sa ma hotarasc.Da vad ca tu ti-ai expediat toata gasca din liceu prin strainatate.Ma mai astept la vreo surpriza? Incepu sa rada,si dadu din cap in mod dezaprobator.I-am dat o imbratisare calda,si apoi i-am facut semn Cristinei sa mearga cu mine afara. .... Si cum era de asteptat,petrecusem aproape 2 ore in cafeneaua spitalului,palavragind cu prietena mea.Telefoanele noastre sunau incontinuu,dar nu le-am dat importanta. Inainte,petreceam foarte mult timp impreuna cu ea,insa acum nu mai avusesem ocazia nici la telefon sa mai vorbim.Weekenduri-le erau Raiul pe pamant.Noptile pierdute cu discutii interminabile,floricele si dvd-uri pe jos,si intr-un tarziu daca adormeam pe o canapea,era un succes. Insa cand avea chef de distractie,ma tragea dupa ea printr-un club si uram lucrul asta.Si nu asta era partea cea mai rea...ci imbracamintea.Alegea niste tinute extravagante,pe care imi era jena sa le iau si in mana. Nu puteam intelege de ce intr-un club,nu te poti imbraca in blugi,tricou si adidasi.Dar cum aveam ca prietena,pe ea,asemenea imbracaminte nu exista in dulapul ei. Si trebuia sa suport cate o seara nenorocita,intr-un club de fite,unde toata lumea se distra si dansa. Vremuri frumoase petrecute cu ea in timpul liceului.Insa acum..aveam facultate,servici.Abia reuseam sa ne mai intalnim. Si acus saptamana de relaxare se termina...si maine Robert avea sa plece.Inima mi se strangea cand ma gandeam la partea asta,insa nu aveam de gand sa ma intristez acum. Seara asta trebuia sa fie speciala...pentru amandoi. .... Sa stau in bucatarie?Cosmar!

Ma invarteam ca o nebuna,deschizand toate dulapurile,deoarece nu gaseam usturoiul si busuiocul.Hotarasem sa pregatescspaghete cu fructe de mare;mi se parea o mancare usoara si delicioasa. Statusem aproape o ora la telefon cu mama,care imi explica reteta.Trebuia sa o chem aici;era mult mai bine. Cat timp fierbeau spaghetele,am fugit in sufragerie pregatind masa.Farfuriile le-am asortat cu fata de masa,care era cu alb si rosu.In mijloc am pus o lumanare lunga,rosie,care se potrivea perfect cu atmosfera romantica. Paharele de vin,le-am asezat in fata farfuriilor,iar tacamurile de o parte si de alta.Nu era ceva foarte complicat;simplu si frumos. Am revenit la bucatarie,unde spaghetele erau deja gata.Am tocat marunt usturoiul,pe care il gasisem intre timp,si apoi fructele de mare,lasand intregi crevetii si stridiile. Inca o jumatate de ora Diana... Criza de timp. Am incins uleiul in tigaie,adaugand apoi usturoiul,iar dupa cateva secunde si fructele.Le-am prajit cam 1 jumatate,inainte de a adauga busuiocul,pasta de tomate si stridiile. Am pus pastele peste preparatul din tigaie,invartind putin,iar apoi am stins aragazul. Mirosul pastelor imi facea stomacul sa reactioneze cam urat,si abia asteptam sa ma asez la masa pentru a manca.Am pus continutul in farfurii,apreciind cu ochiul,cantitatea. Ok..terminasem.In mod evident,era un adevarat succes. Iar acum partea mai dificila..cu ce ma imbrac? Am deschis dulapul plin,cautand ceva potrivit. Romantic si atragator?

Nu e o idee prea buna pentru mine,insa azi era o zi speciala,asa ca am apucat rochita neagra din dulap,analizand-o indeaproape.Era tipul rochiei mulata pe corp,nu foarte scurta,si cu spatele gol. Am lasat-o pe pat,inaintand spre baie pentru a face un dus. 10 minute Diana!Parca imi striga ceasul care statea linistit pe noptiera. Stiu,stiu! Am tras-o rapid pe mine,uscandu-mi parul si lasandu-l sa cada liber pe spate. Am scos de la frigider sampania,grabindu-ma spre sufragerie.Bricheta nu voia sa coopereze si dupa cateva incercari bune am reusit sa aprind lumanarea.Am facut un pas in spate pentru a verifica daca totul era la locul lui. Simplu?Perfect?Erau concluzii destul de bune din partea mea. Oftez adanc,incercand sa elimin emotia din mine,fapt pe care nu reuseam sa il fac. Soneria infernala se auzi si cu pasi inceti,ma indrept spre usa.Apas nehotarata pe clanta,afisand un zambet putin fortat. Respiratia mi se accelara,iar inima imi batea foarte tare,cand l-am vazut imbracat intr-un costum negru.Avea acelasi zambet molipsitor,iar ochii lui aveau o luminita aparte. Am incercat sa ignor fluturii din stomac,insa atunci cand il vedeam de fiecare data apareau. M-am dat la o parte pentru a-i face loc sa intre.Imi inmana buchetul de trandafiri rosii,sarutandu-ma delicat.M-am intins pe varful picioarelor,punandu-mi mainile cu tot cu buchet in jurul gatului lui,tragandul mai aproape. -Esti foarte frumoasa,murmura,inca avand buzele lipite de ale mele. Am rosit si m-am tras incet.

-Multumesc,ii zic rusinata,si pornind cu pasi grabiti spre sufragerie,in cautarea unei vaze pentru a pune florile. M-a urmat,iar exclamatia lui de uimire ma facu sa chicotesc. -Arata..delicios,zise pe un ton surprins. -Si tu te indoiai de calitatile mele culinare,zic,parand putin dezamagita.Ia loc te rog.Ii spun emotionata si incantata in acelasi timp. Uitasem sa gust inainte mancarea;si acum imi faceam griji,cand lua furculita,infingand in preparat,iar apoi gustand.Mi-am ridicat privirea,cautand pe chipul lui vreo urma de dezgust.Un zambet ii aparu in coltul buzelor bine conturate si am rasuflat usurata. Un inceput bun...si speram sa devina si mai bun. Am mancat in liniste,timp de cateva minute.Pe fundal se auzea melodia lui Dario Marianelli din Mandrie si Prejudecata.Adoram cartea asta;desi personajele erau dificile si neintelese de unii cititori,eu o respectam pe Lizzy.Avea o personalitate puternica,era inteligenta si incapatanata.Mandria excesiva a lui Darcy o facea sa creada si mai mult lucrurile rele care se spuneau despre el.Tanarul aristrocat orgolios si cu caracter dezagreabil la prima vedere.O personalitate complicata,care nu se simte bine in pielea lui,insa cu un dezvoltat simt al onestitatii si integritatii.Doua orgolii care se ciocnesc cap in cap. -Stii..incepu sa vorbeasca Robert,intrerupand linistea.Niciodata nu l-am inteles pe Darcy.E greu de patruns in sufletul lui,si nu se afiseaza deloc in multime,avand in vedere starea lui materiala.Nu putea lasa mandria la o parte si sa recunoasa sentimentele pe care le avea fata de Elizabeth? Am ramas placut surprinsa,ca adusese subiectul despre asta.Nu credeam ca il pasionau cartile,si mai ales cele de dragoste. -Avand in vedere faptul ca e un roman de dragoste aparut prin secolul XIX,asa era perceputa iubirea atunci.Darcy este un barbat greu de cucerit,fata de prietenul lui.Are un caracter complicat si greu de descifrat.Si fiind dezgustat de comportamentul indecent al celor 3 surori mai mici si

mama lui Elizabeth,refuza sa creada ca Jane si Lizzy sunt demne de apreciat.Si relatiile economice dintre cele 2 familii a avut un rol important.Parintii cautau fetelor barbati instariti,iar casatoriile profitabile erau greu de incheiat,si de aceea Darcy l-a convins pe Bingley sa plece din Netherfield,crezand ca sora ei avea tot aceleasi interese.La inceput nici eu nu intelegeam incapatanarea lor de a nu-si exprima sentimentele,insa pe parcurs relatia lor evolueaza,intre ei aparand intelegerea si respectul reciproc.Mi se pare un roman foarte bine structurat;Austen nu s-a lasat dusa de val,adica sa descrie numai dragoste,ci si neintelegeri care pe parcurs sunt clarificate. Deja aberam..clar.M-am uitat la chipul lui,vazand ca era foarte atent,dar nu stiu daca era doar de fatada,sau real. -Te plictisesc,nu-i asa?Zic stanjenita,reprimandu-mi un zambet.Atunci cand e vorba despre carti,nu ma mai opresc. -E foarte interesant cum percepi fiecare caracter,fiecare personaj.Spuse el pe un ton cald si dragastos.Se vede ca te pasioneaza cititul. -Nu stiu ce sa zic.Nu citesc orice fel de roman.Daca ma prinde povestea,ma afund in ea tot mai mult si nu ma mai satur.Stiu ca e ciudat..dar asa sunt eu. Muzica se schimba,iar pe fundal se prelingea o melodie romantica,ale carei acorduri se protriveau perfect cu atmosfera.Westlife-When you tell met that you love me. Se ridica incet de pe scaun,intinzand o mana spre mine.Am ridicat o spranceana nestiind ce vrea sa faca. -Dansezi?Ma intreba pe un ton seducator,inca avand intinsa mana. Mi-am inghitit nodul ce se pusese adanc in gat,elimanand toata emotiile ce m-au cuprins.Mi-am pus mana intr-a lui ridicandu-ma de pe scaun. M-a tras in bratele lui puternice,conducandu-ma pe valurile unui dans lent.M-am lasat purtata de el,desi imi era teama sa dansez.Nu se afla pe lista lucrurilor favorite si era posibil sa-l calc. Ceea ce am si facut. -Scuze,zic stanjenita,uitandu-ma in ochii lui.Nu ma descurc prea bine.

Mi-a zambit strengar si nu spuse nimic,continuand sa danseze.Mi-am lasat pe capul pe pieptul lui si ii simteam inima care batea regulat fata de a mea care era pe cale sa iasa. Mana de pe spatele meu facea mici cerculete pe pielea descoperita,trimitand mii de electrosocuri pe sira spinarii. Oare ma voi obisnui vreodata sa nu mai reactionez asa la atingerea lui? Raspuns negativ. -Stii,soptesc incet,azi aveam de gand sa vorbim despre tine.Si in plus,mai avem si desertul care se lasa asteptat. -Si ce ai vrea sa stii despre mine?Spuse pe un ton moale si curios. Chiar asa...ce voiam sa stiu? -Aaa...pai..zic balbaindu-ma.Nu stiu..despre tine.Totul.Concluzionez rapid,ridicandu-mi capul si uitandu-ma la chipul lui frumos. Ochii lui s-au intalnit cu ai mei,eclipsandu-i in totalitate.Si iar eram ametita de intensitatea privirii lui.Si din nou sirul gandurilor imi era incomplet,iar respiratia mi se zdruncina din ce in ce mai mult. Melodia se terminase,insa corpurile noastre nu mai voiau sa se desparta.Continuam sa ne miscam pe un ritm nesimtit.Neauzit. -Seara asta sigur nu o voi uita,zic serioasa,privindu-l drept in ochi.Chiar daca va fi ultima..vocea mea sunase sparta la sfarsit. -Nu sunt asa de sigur daca va fi ultima,zise,luandu-mi fata in maini. Nu am mai apucat sa zic nimic,deoarece isi presa puternic buzele peste ale mele.Dulceata lor imi rezolva orice nelamurire si speram ca va urma ce voiam eu.

Mainile lui alunecau pe gatul meu,coborand pe umeri apoi pe coapse.Focul din mine devenea o caldura inabusitoare,iar corpurile noastre doreau mai mult. Camera mea?Aproape... Am zambit discret,luandu-l de mana,conducandu-l intr-acolo. Sacoul lui era deja pe jos,atunci cand am inchis usa si am inaintat spre marginea patului.Se lasa pe mine,presiunea lui nedandu-mi prea mult sanse,in descheierea nasturilor camesei. Respiratia parea sa mi se fi oprit atunci cand mainile lui fierbinti se plimbau necontenit pe pielea mea goala,si buzele lui depuneau mici saruturi pe gat si piept.Ne-am lasat purtati de dragostea infinita si dorinta care ardea neincetat in noi. Rectific ce am spus mai devreme. Noaptea asta va fi de neuitat.

Capitolul 15 Regrete
Soarele batea in fereastra balconului,iar perdele erau prea transparente ca sal retina,asa ca raze lejere se reflectau pe fata mea. Am strans la piept cearsaful alb infasurat in jurul meu,tragandu-l pe fata. Inca 5 minute. Am simtit degetele lui mangaindu-mi delicat obrazul si am zambit somnoros,deschizand ochii. Chipul lui era tot un zambet si am ramas in liniste,uitandu-ne unul la celalalt.Ma cufundam tot mai mult in albastrul infinit al ochilor lui,iar gandurile mele zburau la noaptea trecuta.Imi aminteam fiecare atingere,fiecare sarut,existam doar eu si el. Rasuflarea lui imi atingea obrazul si am tras aer in piept inspirand mirosul dulce.Am oftat lasandu-mi capul pe perna. -Buna dimineata.Imi sopteste usor,lipindu-si buzele de fruntea mea.Un zambet stupid mi se afisa pe fata si nu puteam rezista impulsului de a ma lipi de corpul lui. -Existafoarte buna dimineata?Zic chicotind,ridicandu-mi o mana si plimband-o prin parul lui ravasit.Merita sa fiu trezita asa in fiecare dimineata.Daca esti aici.Imi ingrop fata in umarul lui,sarutand delicat. Imi ridica barbia cu un deget,trecandu-si usor buzele peste ale mele.Si cum voiam mai mult,m-am bosumflat ca un copil atunci cand s-a retras. -E devreme...zic ridicand o spranceana si zambind strengar.Mai puteai zabovi putin.Incercam sa par seducatoare,insa imi iesi mai mult un mieunat. Eu si romantismul.Doi poli diferiti. Nu zicea nimic,doar ma privea in ochi putin amuzat.Imi ridic capul,sprijinindu-ma intru-un cot. -Am ceva pe fata?Zic serioasa.

-Nu e nimic,doar cazise,intorcand capul si luand ceasul de pe noptiera.E ora 12,zise chicotind. Ceasul asta e inainte...nu putea fi 12,nu? -Nu functioneaza bine,zic,luandu-l din mana lui si rasucindu-l pe toate partile. Nu stiu ce e cu el,spun pe un ton putin incurcat,ridicand din umeri. Isi dadu ochii peste cap si incepu sa rada puternic. Sau nu? -Vaiii.Zic,dandu-ma jos din pat si cautand cu ochii ceva cu care sa ma imbrac.Trebuie sa strang in sufragerie.Vorbeam repede si agitat.Am apucat cearsaful,infasurandu-l peste mine,ducandu-ma direct spre sifonier.Trebuie sa iti faci bagajele si tu acum ma trezesti?Cautam cat mai repede un tricou si o pereche de pantaloni care sa ii iau pe mine. -Nu mai plec,zise serios.Adica..cel putin nu azi. Unde naiba sunt tricourile?Bombaneam singura cu capul printre multimea de haine. Pamantul catre Diana!A zis ca nu pleaca. Un colt din creierul meu memorase informatia,insa imi dadusem seama prea tarziu. Ma opresc din cautat,intorcandu-ma spre el,avand un zambet prostesc pe fata. -Tu vorbesti serios?Zic fara suflare,facand pasi repezi spre pat si sarind langa el.Dar cum?Si ceilalti mai raman? El clatina din cap,zambind. -Am vorbit cu regizorul,incepu sa zica.L-am convins ca ar trebui sa mai ramanem cateva zile si sa ne bucuram si noi de relaxare.Cu filmarile nu suntem in urma,asa ca mai putem sta.Si profitand de concediul tau care e pe

terminate,vom merge la munte.Si vor veni si Dan si Cristina impreuna cu ceilalti colegi ai mei.Deci..ar cam trebui sa iti faci bagajele,caci diseara plecam. Puteam fi naufragiati pe o insula pustie,ca nu imi pasa.Eram cu el,si doar asta conta. -Nu-mi vine sa cred,zci emotionata.De ce nu ai zis mai devreme?Il mustru putin. -Nu eram foarte sigur de asta,asa ca nu voiam sa-ti fac sperante desarte.Azi dimineata m-a sunat Kellan si mi-a dat vestea cea buna.Vor veni si ei ma tarziu,ca sa plecam. -Si de ce nu m-ai trezit?Zic,oftand. -Dormeai prea frumos ca sa iti stric somnul.Spune pe un ton dulce,luandu-mi ambele maini intre ele lui si uitandu-se la bratara din jurul incheieturii mele.Insa soarele si-a facut datoria,zise,ridicandu-si fata cu un zambet. I-am dat un sarut moale,alunecand cu grija din patul cald si indreptandu-ma spre baie.Aveam mare nevoie de un dus pentru a ma relaxa. ... Tragea alene dintr-o tigara pe balcon,atunci cand am iesit din baie.Am observat ca se schimbase;o pereche de blugi cam gauriti,si un tricou alb.Mam apropiat cu pasi inceti de usa balconului,insa l-am vazut cum isi scoate telefonul,raspunzand nu prea amabil.Se pare ca nu eram singura care nu agrea telefoanele.Cel putin eu le detestam;mai ales cand se trezea cineva sa fie matinal. Desi usa era inchisa,puteam percepe cat de cat nervozitatea din tonul vocii.Am avut impresia ca mi-am auzit numele,insa cu siguranta era de vina prostul meu auz. Hotarasem sa fac patul,lasandu-l pe el sa-si continuie conversatia;era deja 1 si eu nu aveam nimic pregatit.

Am terminat de aranjat patul cu asternutrile lui albastre pe care le adoram,si m-am indreptat spre usa,deschizand-o in larg.Aerul cald mi se rasfranse pe fata,iar cand i-am intalnit privirea,aveam un presentiment ciudat.Avea ochii retrasi si buzele stranse intr-o linie dreapta.Avea o cuta putin vizibila intre sprancene,iar expresia fetei era una de necitit. -S-a intamplat ceva?Intreb cu o voce calma,desi nu paream sa fiu a fi in starea asta.Deja ma gandeam la ce era mai rau.Va pleca..eram sigura de asta. S-a apropiat de mine,luandu-mi fata cu ambele si uitandu-se fix in ochii mei. Deja panica se facea simtita,si asteptam sa zica cuvintele. Sa ma prefac bolnava?Poate asa mai statea... Sau nebuna? La naiba. -Doar promite-mi....,incepu sa zica. Stiam ce va urma.Ca vei intelege.Scenariul despartirii era deja format si publicat. -Ca nu vei crede niciodata ce se scrie in ziare,spuse,uitandu-se nedumerit la mine. Aaa.Asta era. Am rasuflat zgomotos si fiecare particica din panica se retragea invinsa. -Am aparut in ziare?Zic amuzata.Si ce e cu asta?Mii si mii de oameni apar in ziare. Se uita la mine de parca eram nebuna.Aveam obiceiul de a spune multe fara sa-mi dau seama,dar acum nu intelegeam motivul ingrijorarii lui. -Tu nu intelegi gravitatea situatiei,zise rece,dandu-mi drumul si iesind din balcon.

L-am urmat pana in camera,unde s-a asezat pe pat cu capul in maini. -Daca te deranjeaza atat de mult ca s-a scris despre relatia noastra,am sa neg totul.Daca asta iti afecteaza cariera,atunci prefer sa mint, decat sa imi arunci in fata ca sunt vinovata,zic pe un ton mai ridicat. Am tresarit cand s-a ridicat deodata,venind inspre mine.Avea maxilarul inclestat si ma privea fix. -Poftim?Incepu sa se rasteasca,prinzandu-ma de mana.Tu crezi ca mie imi pasa ca s-a scris despre chestia asta dintre noi? Chestie...dintre noi. Mi-am smuls incheieturile din stransoarea lui,facand doi pasi in spate.Si-a marit ochii de uimire si o urma de neliniste ii aparu pe chip. -Totul pentru tine a fost o chestie?Zic pe un ton stins,cu durere.Trebuia sa ma astept la asta...Imi pare rau ca nu am fost prea buna... Nu raspunse nimic;doar isi lua o tigara,aprinzand-o si tragand cu ura din ea.Se plimba in cerc ca un urs prins in cusca;ma ametea.L-am lasat sa-si verse amarul cu nenorocita aia de tigara. Cuvantulchestieimi ramanea lipit de creier. Nu mai fi asa de paranoica!,tipa o voce mica din constiinta mea.A zis-o la nervi;e ingrijorat din cauza ta!. Si cat voiam sa o cred. Linistea dintre noi devenea stanjenitoare,si voiam sa ies de aici.Daca va crede ca asta ne va afecta,atunci...nu va fi bine.Pentru mine. -Nu voiam sa sune asa,zise pe un ton mahnit.Se simtea durerea din vocea lui si regretul.Mi-am luat privirea de la el,uitandu-ma in pamant si dand cu piciorul in covorasul rosu.

-A sunat asa cum trebuia,zic,convinsa.E normal...ai in jurul tau atatea femei cu succes,cu un viitor stralucit in fata;ai de unde alege.Eu ce iti pot oferi? Nimic. Si era adevarat.De la inceput am avut presentimentul ca totul se va termina prost.Ca totul fusese o distractie pentru el.Ce dracu;e actor,si-a jucat rolul foarte bine.Rolul de papusar. Si totusi...totul parea ca vine din inima.Fiecare cuvant,atingere,sarut.Toate veneau de la sine;insa se pare ca ma inselasem. Iar liniste....L-am privit,in timp ce se gandea intens la ceva.Ca si cum medita. Si-a intors privirea spre mine,facand cativa pasi.Nu stiu din ce prostie sau din cauza creierului meu prost,am facut un pas in spate. A ramas pentru un moment blocat,vazand reactia mea. Imbecilo!Acum va crede ca ti-e frica de el. -Exagerezi,zise pe un ton rece si distant.Cum poti sa zici asta?Crezi... -Eu exagerez?Il intreb incurcata.Tu chiar crezi ca mie imi pasa ce se scrie prin toate revistele de scandal?Pot sa se duca naibii cu barfele lor cu tot.Pe mine nu ma afecteaza cu nimic,insa daca tu crezi ca afecteaza relatia dintre noi..,asta daca o consideri o relatie. -Nu vreau sa suferi din cauza mea,zise pe un ton stins,vinovat.E de ajuns ca ma chinuie pe mine;nu vreau ca si altcineva apropiat mie sa aiba parte de asta.Stiu ca am reactionat ca un imbecil,si ai toate motivele sa stai departe de mine,insa te rog sa ma intelegi,doar atat.Te iubesc prea mult ca sa te pierd din cauza asta. Era atata sinceritate in vocea lui,incat iti era imposibil sa nu il crezi.Doar nu aveam o inima de gheata nu? Nu puteam rezista impulsului de a sari in bratele lui,sa vada ca nu trebuia sasi faca griji pentru nimic.Sa ii arat ca il iubesc la fel de mult si ca nu vreau sa ne desparta niste prostii scrise in ziare.

M-am apropiat de el,luandu-l de mana.Si-a ridicat privirea,uitandu-se cu ochii tristi si plini de regret. -Am vorbit de atatea ori despre asta,si stii ca nu imi pasa.Zic pe un ton cat se poate de normal si firesc.Si oricum,ce poate fi asa de rau?Vor scrie minciuni,insa se vor uita. -Iei lucrurile prea usor in serios,Diana.Te vor urmari ca pe un infractor.Crede-ma ca stiu ce vorbesc. -Bine bine.Ii zic repede.Nu are rost sa mai vorbim despre asta.Trebuie sa ne pregatim,zic,cu un zambet strengar. M-a strans la pieptul lui,lipindu-si delicat buzele de ale mele.Mi-am infasurat degetele in parul ravasit tragandu-l mai aproape.L-am auzit gemand usor,cand si-a mutat buzele pe gat,tot coborand. Gata..deja ma pierdeam din nou.Repetam in gand o lista cu niste cumparaturi pe care aveam de gand sa le fac inainte sa plecam. -Pasta de dinti,hmm,sapun,aaaa....nici nu mi-am dat seama ca spuneam totul cu voce tare,decat atunci cand si-a ridicat fata,uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata si un zambet in coltul gurii.Aaa..uhmm..repetam lista pentru cumparaturi?Zic,pe un ton motait de copil alintat.Cumparaturi pe care trebuie sa le fac acum.Spun repede,punand capat idioteniilor ce ieseau din gura mea. Izbucni intr-un ras puternic,genul acela de ras la care nu te puteai abtine sa nu raspunzi.Si asa ne-am trezit amandoi razand de prostiile mele,evident.Stagiul de gradinita?Cu siguranta eu eram pe aproape. -Uite pentru asta te iubesc eu,zise,dupa ce se oprise din ras. -Pentru cumparaturi?Intreb printre hohotele de ras. -Iubesc tot ce e legat de tine,zise pe un ton dulce.Deci si cumparaturile,desi nu prea te vad entuziasmata de tema asta.

Aici a nimerit-o.Preferam sa fac aprovizionarea frigiderului decat a dulapului.Insa la ambele nu aveam multa rabdare. -Vrei sa merg cu tine? Nu-mi place sa fiu insotita la cumparaturi.Dar el nu avea sa stie asta. -Pai...,zic balbaindu-ma.Nu e nevoie;o sa ma uit dupa cateva lucruri...stii tu,de-ale femeilor.Oricum nu stau mult.Nu imi vei simti lipsa. Unde pusesem portofelul? -Pleci acum? -L-am gasit,zic victorioasa,ridicand in aer chestia de piele cu bani.Acum plec.De ce?Zic repede,trecand pe langa el. -Nu te duci singura,zise,scotandu-si telefonul si tastand rapid un numar. -Pai daca tu nu mergi,normal ca ma duc singura,ii spun in timp ce ma incheiam la sireturi. Soneria suna.Hmm..cine putea fi? Mi-am luat haina pe mine si am deschis usa. Ahh..gorilaaia cu fata de bufnita statea in pragul usii. -Robert,vezi ca te cauta...aaa... -Sam,zise Robert de langa mine.Va merge cu tine pana la magazin. Am inceput sa rad,dand sa ies. -Magazinul e la doi pasi,Robert.Ma descurc pana acolo,ii zic chicotind.Nu am nevoie de ...Sam? -Fa asta pentru mine. -Fii serios,ii zic pufnind.Nu merg cu el nicaieri, Robert.

-Nu fi incapatanata Diana si fa ce iti spun.E spre binele tau. Nu il suportam pe asta.Sam sau cum ii spunea. -Fie.Imi ramai dator.Am plecat.Ii zic,dandu-i un sarut rapid,luand liftul. Mai era si gentleman pe deasupra Sam asta.Imi tinu usa liftului deschisa pana am intrat. Am iesit din bloc,iar soarele dulce al toamnei ma incalzea.O masina neagra,impunatoare,era parcata in fata scarii. Sam a inaintat spre ea,deschizand usa. Am inceput sa rad. -Luam masina pana la magazin?ii zic printre hohote.E aproape.Mergem pe jos. -E pentru siguranta dumneavoastra,zise pe un ton indiferent de parca ii pasa tare mult de mine.Puteam sa cad si intr-o groapa;o grija avea el. -Intr-adevar,esti intr-un adevarat pericol pe strazile astea.Zic ironica.Ma duc singura,si am inceput sa inaintez cu pasi grabiti. -Acoperiti zona 1 si 2.Ma duc cu domnisoara pe jos.Murmura intr-o casca pe care eu nici macar nu o observasem. Stai putin! Zona 1,2?Oo..da..asta imi suna a film cu politisti. Am mers in liniste timp de cateva minute bune. Ce dracu? In fata usii magazinului stateau inca doua gorile,insa nu aveau fata de bufnita,ci de maimute.

-Securitate nationala?Intreb,pe un ton iritat.Sunteti asa de exagerati. M-am uitat urat la cei doi din usa si am intrat.Sam m-a urmat si el,insa asta era o prostie. -Halal acoperire,ii zic,pufnind.Ce crezi ca va crede lumea daca ma vede cu tine dupa mine?Ori esti vreun terorist ori sunt eu o vedeta internationala,care are nevoie de garda de corp.Si cu siguranta va fi prima optiune.Mai bine ramai langa prietenii tai.Promit ca nu stau mult. Am rasuflat usurata pentru faptul ca nu s-a impotrivit. Si chiar nu aveam de gand sa stau mult.Daca voi intarzia va fi din cauza aglomeratiei la casele de marcat. Am luat un cos,si am inceput sa umblu prin rafturile magazinului. Taiam in gand lucrurile de pe lista invizibila,uitandu-ma in cos ca sa fiu sigura ca am luat totul.M-am oprit pe la carti si reviste,curioasa fiind de noile aparitii. Langa mine erau 2 tipe cu o revista in fata,asa ca am trecut pe langa,aruncand un ochi peste ce citeau ele.Titlul scris cu litere mari:Misterul fanei cuplate cu Robert Pattinson!Vezi detalii la pagina 18. La naiba.Mi-am intors imediat fata spre raftul cu reviste cautand pe cea cu pricina.Nu am gasit doar una,ci zeci de reviste avand acelasi titlu pe coperta..sau ma rog,diferit. -Cum a putut Rob sa se uita la tipa asta?Zise plina de dezgust una dintre alea doua tipe.Uita-te si tu!Ce noroc a avut nenorocita. Am apucat repede o revista,punandumi-o deschisa in fata,cu gandul sa ies deghizata.Si halal deghizare.De abia daca am facut 2 pasi,si am dat peste cineva. Stiam ca sunt proasta,dar mai rau de atat? -Scuze,zic in soapta,ridicandu-ma repede.

Grozav..acum stateam si la picioarele unui tip pe care nici nu-l cunoasteam. -Esti bine?Ma intreba pe un ton calm. -Acum da....dar peste ceva timp nu,ii zic intorcandu-ma spre fetele alea care se uitau ba la mine ba in revista.Si privirile lor nu ma prea avantajau.Cu siguranta erau fane innebunite de-ale lui Robert si nu aveam de gand sa scap cu bine de ele. -Hei..tu nu esti tipa care umbla cu Robert Pattinson?Zise brusc,baiatul de langa mine. Bun spirit de observatie..dar nu mergea in situatia asta. -Nu vezi bine,ii zic cu raceala.M-a uitam prin jur si puteam simti privirea tuturor pe chipul meu.Am rasuflat usurata cand l-am vazut pe Sam intrand pe usa magazinului. De data asta ma bucuram ca il vad. Am inceput sa sar,cu mainile prin aer,facandu-i semne.Oricine ma vedea credea ca sunt nebuna,si nu mai aveam mult si atingeam pragul asta. -S-a complicat treaba,zise,luandu-ma de brat,tarandu-ma afara din magazin. Si preferam al naibii sa raman cu 2 fane innebunite decat sa trec prin multimea de aparate care era afara si incojurase magazinul. -E adevarat ca il inselati pe Robert Pattinson?Ma intreba unul dintre ei,postandu-se in fata mea,cu microfonul in mana. M-a bufnit rasul,si voiam sa ii zic vreo doua vorbe nu prea frumoase,insa Sam ma tara ca si cum as fi fost o carpa si m-a impins in masina. Cam brutal... Si la naiba cu lucrurile din magazin.Chiar voiam parfumul ala...daca il aveam la indemana,cu siguranta l-as fi incercat pe reporterul ala.I-auzi!Il insel pe Robert?

Asta chiar era amuzant... Masina porni in tromba,scartaitul rotilor pe sosea afectandu-mi auzul. -Vreau sa ajung intreaga acasa,ii zic lui Sam.Ai putea sa mai micsorezi viteza. L-am observat prin oglinda retrovizoare cum mi-a trimis o privire nu prea draguta si am inghitit in sec.Morocanos tip. Am ajuns in timp record acasa.In spatele nostru mai opri o masina neagra la fel ca aceasta de unde coborara inca 2 matahale. Ma enervau si in acelasi timp ma inspaimantau.Era nevoie de atata protectie? Cum ziceam..prea exagerat. .... Terminasem de facut bagajele si il asteptam pe Robert in sufragerie cu ele deja pregatite.Cristina ma anuntase ca va ajunge in curand cu ceilalti. Telefonul imi suna.Trebuia neaparat sa schimb ringtonul.Deja ma plictisisem de el. -Nu mai urc,zise Cristina.Coborati voi ca sa mergem. -Ok.Vin imediat. Mi-am luat bagajul si am deschis usa.Robert statea in fata mea cu degetul aproape de sonerie. -A ajuns toata lumea,ii zic vesela.Hai sa mergem. Am ramas mirata vazand ca el are doar un geamantan micut si chitara. -Doar atat ai tu?Ii zic surprinsa,in timp ce intram in lift. -Celelalte sunt deja in masina.

-Aha. Am coborat scarile blocului si am vazut pe Cristina topaind de fericire. -Au venit si porumbeii,zise Kellan razand. I-am salutat pe toti,iar apoi Cristina veni langa noi. -Deci..incepu ea sa zica.Uite cum facem.Vom merge la Sinaia,unde avem inchiriata o vila doar pentru noi.Am vorbit cu cei de acolo si vor fi discreti.Adica nimeni nu va sti ca voi veti sta acolo.Daca vor fi zvonuri sau altceva,vor fi negate.Acum,sa ne organizam. Semana ca o educatoare care se duce cu elevii in excursie. -Kristen,Ashley si Diana vor veni cu mine,iar baietii se vor duce cu Dan.Daca vreti sa faceti popasuri sunati-ne si oprim si noi.Bagajele vor fi aduse de altcineva,asa ca,astea fiind spuse ne vedem la destinatie.Acolo vom mai stabili ce facem,desi o sa ajungem tarziu si o sa fim obositi. Hmm..unde era Mark?Nu venea si el cu noi? M-am dus langa Robert ca sa imi iau la revedere si l-am intrebat in soapta. -Mark nu vine? -El va aduce bagajele,zise,dandu-mi un sarut moale pe buze. -Diana,hai odata.Aveti timp cand ajungeti sa va iubiti,striga Cristina din masina. -Trebuie sa plec,altfel am de furca cu ea,ii zic chicotind. -Ne vedem acolo.Aveti grija. -Si voi,spun in timp ce ma urcam pe scaunul din fata al masinii. .....

Deja puteam vedea muntii aratosi plini de zapada,desi era intuneric si cum incet incet isi faceau aparitia pensiunile si vilele de lux.Facusem mai bine de 4 ore cu masina si deja voiam sa il vad pe Robert. Inspirata am fost sa iau in rucsac niste gustari si cateva batoane de ciocolata,deoarece intre timp ni se facuse foame si fiind pe autostrada nu aveam unde sa oprim. -Mai avem mult?O intreb pe Cristina in timp ce stateam la o coada infernala de masini. -Ai rabdare Diana,zise chicotind.Te vei revedea cu Robert peste jumatate de ora.Daca faci asa acum,atunci cand va pleca,cum va fi? -Nu stiu,zic,oftand. -De ce nu vii cu noi,Diana?Ma intreba Ashley din spate.Cred ca Robert s-ar bucura foarte mult daca ai merge. Nu aveam cum sa plec... -Nu pot Ashley,zic,intorcandu-ma spre ea.Aici am facultate,servici.Nu le pot lasa balta deocamdata.Sunt in primul an de facultate si am muncit mult ca sa ajung aici.Normal ca imi doresc sa fiu alaturi de Robert,dar inca nu se poate.Daca lucrurile vor decurge bine,si voi reusi ce mi-am propus,atunci e posibil sa ne revedem.Dar inca nu promit nimic.Nici eu nu stiu ce se va alege de mine,asa ca vom vedea ce se va intampla. -Ce vrei sa spui?Interveni Kristen.Exista o posibilitate sa te duci in America? -Exista...una,ii zic nehotarata.Eu va spun,dar promite-ti sa nu-i ziceti nimic lui Robert,da?Nu e ceva sigur,insa eu sper din tot sufletul sa se intample. -Spune odata,Diana.Zise Cristina agitata din cauza aglomeratiei.Nu se mai termina odata?Murmura ca pentru ea. -Seful meu m-a recomandat unui cunoscut contabil din strainatate,laudanduma pentru rezultatele mele si experienta pe care o am,desi sunt tanara.Acesta mi-a propus sa merg sa lucrez cu el acolo,insa eu am zis ca inca nu sunt

pregatita sa plec undeva unde nu cunosc pe nimeni.A spus ca va reveni sa vada decizia mea,insa se pare ca a uitat sau a gasit pe altcineva.FataDura,seful meu,m-a asigurat ca va veni,dar eu nu sunt asa de sigura. -Ce bucuros va fi Robert,zise Ashley entuziasmata.M-am incruntat la ea.Scuze,nimic lui Robert,spuse razand. -Am ajuns,zise victorioasa Cristina. In sfarsit. M-am uitat pe geam si am ramas cu gura cascata.Intr-adevar...lux total. I-am vazut pe baieti oprind si coborand cate unul din masina.Toti admirau privelistea si parca ii vedeam cum inspirau aerul proaspat de munte.Si ca atmosfera sa fie si mai placuta din cer au inceput sa cada fulgi mari si albi. Am oprit in spatele lor si am zburat rapid,deschizand portiera.Gheata nenorocita mi s-a prins in scaun si am reusit sa cad direct cu nasul in zapada mare. Halal noroc aveam. Cristina incepu sa rada si am auzit-o zicand ceva de genul:disperat-o,apoi inchizand portiera. -Esti bine?Ma intreba amuzata Cristina,dupa ce ma ajuta sa ma ridic.Am inceput sa ma scutur de zapada. -Un inceput bun,zic mormaind.Primul meu contact cu zapada din acest an.Ce poate fi mai frumos decat asta?Ii zic ironic pornind inspre ceilalti. L-am vazut pe Robert abia abtinandu-se sa nu rada,insa ceilalti nu mai puteau rezista. -Mai pastrati-va pentru mai incolo,le zic,sarcastic,cu o voce amuzata.L-am luat pe Robert de mana,mergand spre cele 4 persoane care ne asteptau in fata usii.

-Bine ati venit,ne ura o doamna in jur de 38 de ani,cu parul negru si nu foarte inalta.Langa ea,un domn,care presupun ca era sotul ei,ne-a oferit cate un pahar de vin fiert.In dreapta lui,o tanara cam de varsta mea.blonda,tinea o tavita cu prajiturele.Avea un corp de fotomodel si era chiar frumoasa.Cred ca erau fiica lor. -E o onoare pentru noi sa avem asemenea personalitati aici,zise barbatul pe un ton amabil,de gazda primitoare.Speram sa va simiti bine.Poftiti inauntru.Ne zise,dandu-se la o parte. Locul era ...minunat.Nu aveam cuvinte sa descriu cat de frumos era structurat si mobilat. Ochii mi se plimbau de jur imprejur pana cand mi s-au fixat de fata aia blonda.Era intr-adevar foarte frumoasa.Avea un par lung,drept si ochii verzi.Ma privea fix si in gand mi-a venit vorba aia:daca privirea ar ucide.Cu siguranta as fi fost moarta si ingropata. Apoi ochii ei s-au mutat pe Robert,care era langa mine avand o mana in jurul taliei mele. Si aveam un presentiment foarte ciudat in legatura cu tipa asta.Nu stiam ce este,dar ma simteam foarte incomod. -Cred ca sunteti obositi,zise doamna.Karina,condu-i la camerele lor. Aceasta dadu din cap si ne facu semn sa o urmam. Eram foarte nelinistita si Robert simti asta. -S-a intamplat ceva?Ma intreba in timp ce urcam scarile. -Nu..,zic pe un ton incet,ca si cum paream obosita.Doar mi-e somn atat. Mi-a dat un sarut pe frunte,intarindu-si stransoarea in jurul meu.Eram fericita ca il aveam langa mine,dar acel sentiment nedefinit persista in sufletul meu. Dupa ce ne-am luat fiecare camera,Karina ne-a urat noapte buna si a plecat.

Era ceva in neregula cu fata asta. Sau poate doar creierul meu? Camera lui Robert era langa a mea,asa ca l-am sfatuit sa mai stea cu mine. Cand am iesit din baie,l-am gasit intins pe pat cu mainile sub cap si uitanduse in tavan.Am inchis usa baii,iar privirea lui s-a mutat spre mine,avand un zambet micut in coltul buzelor. I-am zambit si eu,apropiindu-ma in pat si alunecand repede langa el.Si-a pus o mana dupa gatul meu tragandu-ma mai aproape. Caldura trupului lui ma linistea,iar ochii aproape mi se inchideau.Un cascat micut imi scapa printre buze si l-am auzit chicotind. -Noapte buna,imi zise,dandu-mi un sarut delicat si inchizand lumina. Ochii mi s-au inchis instantaneu si am cazut intr-un somn profund. *** -Cum ai putut sa-mi faci asta?Incercam sa vorbesc clar,insa nu puteam din cauza suspinelor si a lacrimilor. Se uita inmarmurit la mine,insa eu nu aveam nici puterea sa vorbesc sau sa schitez vreun gest. -Diana...nu am ..vrut,adica ..pot sa ..iti explic,zise balbaindu-se. Nu-mi venea sa cred ce vad.Stiam ca se va intampla ceva,stiam ca tipa aia va face ceva.Dar sa se culce cu Robert?Asa ceva nu-mi puteam imagina. -Ce nu ai vrut?Zic calma.Nu ai vrut sa te culci cu ea? -Imi pare rau. O parerea de rau nu ma alina.In momentul asta voiam plec,sa nu il mai vad sau sa il aud vreodata.

Mi-am strans sufletul o data cu revolta si tristetea si am iesit pe usa.Nici nu am mai intrat la mine in camera.M-am indreptat direct afara,luand-o pe orice drum apucam.Tremuram,imi era frig,sufeream,insa nu mai imi pasa de nimic. Totul se terminase.Totul fusese o pacaleala. Picioarele mi-au cedat,iar contactul rece cu zapada m-a dus pe un teren necunoscut si intunecat.

Capitolul 16 Oficial,imi merge prost

Visele au fost frumoase,realitatea a fost dura... Nu. In cazul meu,nu. Doar un visun nenorocit de cosmar. Imi repetetam de mii de ori in gand,incercand sa-mi sterg amintirile noptii trecute.Ma priveam in oglinda din baie,iar reflexia fetei mele nu era tocmai una foarte draguta.Cateva fire de par imi erau lipite de frunte,datorita transpiratiei,iar ochii imi erau putini rosii.Robert adormise in camera mea si din fericire,reusisem sa nu-l trezesc cu tipatul meu. Nici macar apa rece nu avea efect asupra mea.Nelinistea inca predomina in sufletul meu,desi eram usurata ca a fost doar vina imaginatiei mele stupide.Si patetice... Am incercat sa alung gandurile din mintea mea,insa esuam lamentabil.Parca erau intiparite pe creier. Am deschis usa,iesind din baie,cu gandul de a merge pana afara.Era de abia 8 dimineata si cu siguranta nimeni nu era treaz;asa ca putina liniste nu strica.Si ce era mai placut decat zapada si fulgii mari? Incercam cu greu sa deschid fermoarul geamantanului pentru a-mi scoate puloverul verde de la mama.Cu siguranta era destul de frig afara si poate asa imi inghetau amintirile acelui vis.Ma miscam cu viteza melcului,umbland in liniste prin camera,nevrand sa-l trezesc pe Robert.Cred ca era frant de oboseala,si cateva ore in plus de somn nu stricau,asa ca m-am grabit,luandumi geaca si mp3-ul si iesind pe usa. Am coborat scarile pe varfuri,nevrand sa fac vreun zgomot si am iesit afara.Aerul rece mi se izbi de fata,iar un tremur puse stapanire pe mine.

Fusese o noapte lunga si a nins mult...asa ca acum zapada era foarte mare si foarte...alba.Mi-am bagat mainile in buzunare,si am inaintat cu pasi nesiguri prin zapada. Parca simteam mirosul de ger proaspat...si scartaitul omatului sub picioare. La cativa metri in fata mea,era un leagan de lemn,acoperit cu o folie de plastic.Pasii mi se indreptau spre el,ajungand cu greu si luand folia plina de zapada. Am indepartat cu mana zapada care cazuse,asezandu-ma si punandu-mi castile in urechi.Desi nu era o atmosfera tocmai calduroasapentru relaxare,eu ma simteam in largul meu,legandu-ma si ascultand muzica.Volumul era la maxim,si am lasat muzica sa imi inunde gandurile. Nu mai simteam nimic....doar muzica.Frigul deja nu ma mai deranja,iar vantul care sufla puternic parca se unduia dupa fiecare sunet sau nota,trecand pe langa mine ca o adiere lina.Fulgii dansau in fata mea,coordonati de un dansator experimentat,care ii conducea pe ritmuri neauzite si nedefinite. Melodiile continuan sa se deruleze si am inchis ochii,continuand sa ma imping cu piciorele in zapada si leganandu-ma.Intodeauna iarna imi amintea de copilarie..copilarie care a trecut prin repede. Fiecare fulg care se topea pe fata mea in drumul lui spre pamant,omuletii de zapada pe care ii faceam cam deformati..insa erau speciali pentru mine.Toate au trecut...iar acum e mai greu. Si cand erai copil credeai in povesti cu zane si visai despre cum va fi viata ta.Rochie alba,Fat Frumos,care o sa te duca departe,la castelul lui de pe deal.Noaptea stateai in pat cu ochii inchisi,sperand din toata inima ca asa va fi.Singura ta grija era daca vei primi ceva de Mos Craciun sau daca ai voie sa iti mananci prajiturile la micul dejun. Dar la un moment dat cresti.Intr-o zi deschizi ochii si toate povestile cu zane au disparut. Insa toti avem macar o farama de speranta,de convingere ca intr-o zi o sa deschidem ochii si totul o sa devina realitate.

Cati sunt destul de rabdatori sa astepte?Momentul potrivit... Din pacate oamenii obosesc asteptand.Si asa speranta pana la urma moare. Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati.Si asta poate e partea cea mai grea... Corpul meu incepu sa reactioneze la frigul de afara si deja pielea mi se facu de gaina,iar nasul imi era inghetat. Am simtit leaganul oprindu-se si am deschis ochii,scotand castile din urechi. Se pare ca nu eram singura care se trezise devreme in dimineata asta. -Cred ca ai nevoie de asta,zise,asezandu-se langa mine si punand in jurul meu o patura groasa. -Cum ai stiut ca sunt aici?Zic pe un ton putin tremurat,in timp ce ma infasuram in patura.I-am multumit din privire ca o adusese.Chiar aveam nevoie de ea. -Te-am vazut pe geam,zise,surazand.Si stiu cat de mult iti place iarna,incat nu te-ai misca deloc,chiar daca ar fi foarte frig afara. Stia asta?De unde? M-am uitat la el incurcata,dand din umeri.Un mic zambet ii aparu in coltul buzelor,si incepu sa chicoteasca. -Tii minte excursia din vacanta de iarna?Ma intreba pe un ton cald. Normal..ca da.Acum 2 ani,fusesem tot aici,la Sinaia,impreuna cu familiile noastre de Craciun.Aflasem la putin timp,ca tatal meu si cu al lor lucrau la aceeasi firma si normal ca au organizat excursia asta,pentru noi. -Cum as putea sa o uit?Zic,amuzata.Mama m-a obligat sa merg cu voi si eu care ma opuneam cu desavarsire invitatiei parintilor tai,pana la urma am cedat.

-Da...si cum te incapatanai sa nu intri in cabana,deoarece voiai sa stai si sa vezi cum ninge.Si astea te-a costat cateva zile la pat. Ah..da.Tin minte cum mama striga din pragul usii,sa intru in casa,iar eu eram intinsa in zapada,facand ingerasi. -Si cum tu ma amenintai ca ma ingropi in zapada,daca nu o ascult,ii zic,izbucnind in ras. La vremea aceea nu radeam cand imi aminteam,insa acum..era altfel. Ma miram cum de el isi mai aducea aminte de toate astea. Am observat cum isi lasa capul in jos,privirea indreptandu-i-se spre pamant si dand cu piciorul in zapada.Chiar se schimbase...in bine. Cunoscandu-i destul de bine temperamentul,niciodata nu fusese atat de amabil si dragut cu mine.Discutiile noastre nu puteau fi unele linistite.Toate se terminau cu insulte si tipete. -Te-ai schimbat,ii zic deodata,cu o voce inceata.Isi ridica privirea rapid cu un zambet micut,uitandu-se nedumerit in ochii mei.Simteam cum obrajii o sa imi ia foc si am inghitit nodul din gat. -Chiar crezi asta?Murmura pe acceasi voce calda,inceata. -Categoric,il asigur,dand serioasa din cap.Vechiul Dan..cel pe care il cunosteam in liceu,nu mai este.Si oricine ma va aproba in privinta asta.Zambesc discret,privindu-i chipul. Si-a tras privirea din ochii mei,continuand sa dea cu piciorul in zapada,ca si cum ceva il framanta. -Poate...insa acum e prea tarziu,zise,in soapta,ca si cum vorbise numai pentru el,pe un ton aproape trist. Nu am raspuns nimic,nestiind ce sa zic.Sau la ce se referea... Niciodata nu e prea tarziu pentru o schimbare.Si habar nu aveam ce-l determina sa vorbeasca asa.

-Chiar nu inteleg la ce te referi...,zic intr-un final,dupa cateva momente de liniste. Ma ignora total,ridicandu-se dintr-o data si plecand fara sa zica nimic.Nu aveam de gand sa-l las sa plece asa,sa se afiseze din nou cu masca asta de fier si indiferenta.Era imprevizibil,ca de obicei,insa nu stiam ce motiv avea sa fie asa de abatut. M-am aplecat,luand zapada in mana,formand un bulgare.Aveam de gand sal ingrop in zapada,daca nu zicea nimic. -Stii ce?Ii zic,ridicand vocea,pentru a ma auzi.Mergeam la cativa metri in spatele lui si ma enerva la culme ca nu imi dadea nicio atentie.Continua sa inainteze cu pasi apasati,lasand urme adanci in zapada. -Nu e frumos sa lasi o fata sa vorbeasca singura,adaug nonsalanta,pe acelasi ton ridicat. Clatina din cap,fara sa scoata niciun sunet. Ah.Grozav. -Daca iti pierzi timpul cu prostii,bombanesc incet printre dinti,aproape de el.Isi incetini pasii,intorcand putin capul,avand un ranjet nesuferit pe fata. -Asadar,acum sunt prost?Spuse brusc,pe un ton aspru si ironic. Impusca-te. -Da.Spun sincer,dandu-mi ochii peste cap si pasind inaintea lui.Si uite asta pentru ca nu stii sa te comporti,ii zic,afisand un zambet diavolesc si ridicand mana in aer. Ochii i s-au marit deodata,insa nu avu timp sa reactioneze,ca deja mana mea isi facuse treaba aruncand bulgarele direct spre fata lui. Ma intorc infuriata,luand directia spre usa,insa nu pentru mult timp,caci ma prinse de brat,intorcandu-ma si lipindu-ma de corpul lui.Am rasuflat

zgomotos,iar fetele noastre erau destul de apropiate incat sa-i simt suflarea pe chipul meu. -Nu te mai purta ca un copil! -Iar tu nu mai fi atat de arogant,rabufnesc furioasa,strambandu-ma si dandumi ochii peste cap.Ma smulg cu putere din stransoarea lui,inaintand cu pasi grabiti spre usa. Intr-adevar,usa nu merita ce ii faceam,adica trantind-o puternic de perete,insa eram prea indignata ca sa mai iau in calcul si suferinta ei. Focul mocnea in semineu si caldura ma invaluia total.Mi-am dat jos haina groasa,trantindu-ma in canapea si apucand furioasa telecomanda.Usa se auzi deschizandu-se insa nu am dat atentie celui care tocmai intrase,injurandu-l nu chiar atat de frumos in gand. I-am auzit pasii indreptandu-se spre mine si am inceput sa butonez telecomanda,schimband rapid programele,ignorand total persoana care se asezase pe fotoliu exact langa mine. -Nici la televizor nu scapi de prosti,bombanesc printre dinti cu dezgust.Un chicot nervos se auzi si i-am trimis o privire aspra.Am lasat pana la urma pe un canal de muzica,asezandu-ma mai confortabil in canapea. Incercam sa fac abstractie de Dan,care era doar la cativa centimetri langa mine,si un impuls puternic ma determina sa ii arunc cu telecomanda in cap. Am dat volumul mai tare,pentru a nu auzi nici macar respiratia lui. -Vrei sa trezesti intreaga casa?Vorbi ironic,pe un ton ridicat,acoperind muzica cu vocea lui groasa si autoritara. Am pufnit,dandu-mi ochii peste cap. -Incerc sa ma prefac ca nu existi,comentez pe un ton sever si plin de dezgust. Sunetul dur al bassului unei melodii,nu se mai auzi,iar programele incepura sa se schimbe in mod alert.

-Ce crezi ca faci?Marai printre dinti,uitandu-ma la chipul lui calm,fara nicio expresie.Manevra telecomanda cu precizie,cautand nu stiu ce program. -Uite,imi zise,aratand spre monitor.Cel mai potrivit program pentru tine. Mi-am indreptat privirea spre televizor,cu o mimica nu prea interesata. -Foarte inteligent,Goofy.Ii zic pe un ton ironic,pufnind. Canalul de desene animate...Bun venit in lumea retardatilor! Era o desene cu faimosul Mickey Mouse,de Craciun.Si cum se plimba cu Minnie,pe o sanie trasa de Pluto,cantand Jingle Bells. -Ai cateva trasaturi identice cu Goofy,daca stau bine si ma gandesc,zic in timp ce urmaream cum canta impreuna cu baiatul lui. -Woody,taci!Zise deodata,izbucnind intr-un ras zgomotos. Si imi spunea mie ca o sa trezesc toata casa cu volumul tare. -Poftim?Intreb incurcata,nestiind la cine se referea. -Stii tu..ciocanitoarea Woody,reusi sa spuna printre hohote. I-as fi sters ranjetul acela ipocrit de pe fata,cu o palma zdravana,dar nu avea rost imi incerc puterea pe fata lui de piatra. -Vezi poate te ciocanesc eu acum,Goofy,in capul ala sec.Zic,cu o grimasa,ridicandu-ma furioasa de pe canapea,zbughind-o rapid pe scari. Si uite cum se poate duce dracului o dimineata,care a inceput ca naiba,dar tu sperai ca iti vei reveni.Iluzii pe naiba! Cum puteam crede ca se va schimba vreodata?Cu siguranta nu gandisem,atunci cand afirmasem asta in fata lui. Si speram cu tarie ca va fi atlfel,o atfel de persoana...un alt Dan.Dar se pare ca ma inselasem amarnic.

Nici macar nu stiam ce sa mai cred.Afara se comportase destul de amabil cu mine,vorbind calm si dulce.Iar apoi,indiferenta a pus stapanire pe el.Suferea de nebagare in seama sau ce? Oh.De prea multa prostie suferea el.Singura concluzie a comportamentului sau. Am hotarat sa indepartez gandurile cu privire la el,ajungand la usa camerei mele si deschizand-o incet. Nu m-a mirat faptul ca Robert inca dormea.Stiam cum e sa dormi linistit,nestiind de grijile zilei urmatoare. M-am indreptat spre noptiera,luand laptopul si asezandu-ma turceste langa marginea patului.L-am deschis,nestiind pentru ce si am intrat pe internet,avand in gand sa-mi verific mailul.Am asteptat cateva momente pana sa se incarce pagina si mi-am dat seama de ce luase atat de mult timp.Inboxul era plin de mail-uri.Care habar nu aveam de unde si cum aparusera.Si imi verificasem mail-ul acum o saptamana si nu aveam nimic. Gura mi se intredeschise si am dat click.Zecile de adrese imi erau total necunoscute;nici macar nu-mi trecea prin minte cine ar putea sa fie.Am trecut peste ele cu privirea ajungand la unul care ma intriga destul de mult:era de la Irina,care nu avea un subiect prea placut.Am dat mai in jos,sa vad daca mai erau de la ea.Si mai erau..destul de multe. From:irina89@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:Ai dat de dracu! Esti asa de prefacuta!Ai ascuns totul foarte bine;ai inventat un asa zis accident,ca sa-ti dea concediu si tu sa te simti bine cu Robert Pattinson!Tiam lasat mesaje incontinuu,dar tu nu ai avut nici macar pic de respect sa-mi raspunzi.Nu te credeam asa Diana..atat de ipocrita si falsa. Si daca citesti acest mesaj,fapt de care ma indoiesc,sa stii ca imi datorezi niste explicatii. Insuletele care mi le adresase chiar nu-si aveau rostul.Ea nu stia nimic.

Si spre surprinderea mea,situatia chiar ma lasa rece.Stiam cat de rea poate fi lumea si la cate se pot ajunge pentru a obtine ceva cu orice pret.Si chiar nu aveam de gand sa ma las calcata in picioare de ea.Am injurat-o in gand,si am inceput sa tastez. From:dianna.dumitrescu@yahoo.com To:irina89@yahoo.com Subject:indiferenta. In primul rand,nu ai niciun drept sa-mi vorbesti asa.Tu nu cunosti situatia actuala,asa ca nimic nu-ti da dreptul sa ma judeci dupa niste barfe din ziare.Dar nu ma mir,asa ai fost intotdeauna.Si in al doilea rand,nu iti datorez nimic. Pe scurt:nu te baga in viata mea si nu mai avea atata grija cu cine imi petrec timpul.E viata mea si mi-o traiesc cum vreau eu,fie ea cu bune sau rele.Iti convine sau nu.umblu cu Robert Pattinson si nu am de gand sa neg lucrul asta. Asta e tot ce am avut sa-ti zic. Bye! Am inghitit in sec si am apasat pe trimite.Oftez profund,intorcandu-ma la pagina initiala si stergand toate mesajele,cu subiectul comun:Rob sau RPattz,cum vazusem la cateva.Intr-adevar,foarte multa perspicacitate in alegerea poreclei. Si singura mea dilema era de unde aflasera adresa mea de email.O facuse publica cineva cunoscut mie,ca sa am parte de fane innebunite care ma amenintau cu moartea daca nu inchei orice legatura cu Robert Pattinson? Sa fi fost Irina atat de obsedata si dereglata mintal incat sa faca asta? Ce stupid.Dar nici ca imi pasa,pentru ca oricum nu voi mai folosi niciodata adresa asta. Puteau sa se dracului cu totii! Am mai oftat inca o data,de data asta scotand mai mult aer din plamani.Am inchis laptopul,lasandu-mi capul pe marginea de lemn a patului.

Dimineata incepuse foarte aiurea asa.Cosmar,cearta,acum ce mai urma?

si

speram

ca

nu

se

termine

Am tresarit usor,cand i-am simtit buzele delicate lipindu-se de gatul meu.Un fior trecu prin mine,buzele lui croindu-si drum spre urechea mea si murmurand cu vocea lui inceata. -Buna dimineata,zise pe un ton dulce. As vrea sa spun acelasi lucru,zic in gandul meu. Imi intorc fata spre el,cu un oarecare zambet gingas si mai mult fortat.Pentru mine nu era chiar buna,clar. Am oftat,vazandu-i expresia cam nelinistita si uitandu-se nedumerit la mine. -Esti bine?ma intreba cu indoiala in priviri. Nu chiar. -Da,ii zic ferm,asigurandu-l cu o voce cat se poate de obisnuita si mangaindu-i obrazul.Indoiala persista in privirea lui si nu voiam sa-si dea seama ca avea mare dreptate. -Sunt bine.Vorbesc serios.Dau din umeri,incercand sa par degajata. Bine pe naiba... ... Si uite asa,dupa 2 ore de plictiseala totala,eram toti adunati in living,fiecare asezat pe unde apuca,epuizand toate solutiile de a face ceva distractiv. Fiecare idee era buna,atata timp cat eu nu participam la initierea ei.Starea mea era aceeasi,destul de proasta,de altfel,asa ca preferam sa stau ghemuita in bratele lui Robert si ascultand cum propuneau la vot fiecare idee.Voiam sa merg intr-un loc,unde sa nu stiu de nimeni si nimic.Si ma chinuiam sa gasesc acel loc.Insa esuam lamentabil. -Se pare ca cineva nu are o stare buna azi,zise,Dan,pe un ton ironic.

-Ce spirit de observatie ai,Goofy,ii raspund pe acelasi ton plictisit.In momentul asta,chiar nu voiam sa il ascult cum isi expune punctele de vedere.L-am auzit chicotind pe Robert si apoi am vazut cum fetele tuturor se intinsera intr-un zambet larg. M-am strambat in cel mai urat posibil la Dan,luandu-mi privirea de la el. O amintire fugitiva trecu prin mintea mea.Imaginea unul loc potrivit pentru starea mea.Intotdeauna ma linistea si deja incercam sa imi amintesc traseul de acum 2 ani. Tata ne dusese,pe mine si Cris,in acel loc,care avea o legenda destul de interesanta,dar nu stiu cat de adevarata era.Legenda era impartasita de fiecare generatie si tin minte ca tata spusese ca si lui i-a povestit bunicul despre locul asta. -Hai sa mergem,ii zic repede,ridicandu-ma si luandu-l de mana.Ochii tuturor s-au ridicat,vazand brusca mea trezire,iar expresiile lor erau nedumerite. -Unde va duceti?Intreba Cristina,pe un ton curios,in timp ce imi luam haina de pe scaun.Robert era la fel de confuz ca toti ceilalti,insa aveam de gand sa ii explic totul in masina. -Intr-un loc special,ii zic rapid,luandu-l de mana pe Robert si tragandu-l afara dupa mine. ... -Esti sigura ca am luat-o pe drumul cel bun?Zise pe un ton nehotarat,in timp ce ma framantam la volan,cautand poteca aia. -Trebuie sa fie pe aici pe undeva,murmur incet.Sunt sigura ca e pe aici. -Nu prea vad nimic care sa semene cu un lac,zise,chicotind nervos. -Nici nu ai cum sa-l vezi.E ascuns intr-o poienita;nimeni nu prea stie de existenta lui.Doar sa gasesc potecuta aia si totul va fi bine.Il asigur pe un ton clar pentru ca nu avea de ce sa-si faca griji.

Se afunda mai mult in scaun,oftand si lasandu-si capul pe spate.Am pus o frana brusca cand am observat poteca mult cautata. -Scuze,ii zic,mimand o expresie milogita.Am ajuns,il anunt,pe un ton entuziast. Am coborat amandoi din masina,ramanand unul langa altul la marginea potecii. -Te incumeti la putina adrenalina?Il intreb,pe un ton jucaus.Se zice ca e locul asta e blestemat. Fata i-a picat pentru un moment si o urma de neliniste ii strabatu chipul. -Vorbesti serios?Ma intreba mirat,pe un ton nesigur. -Nu,ii zic zambind si luandu-l de mana.Vei vedea. Intr-adevar,locul era putin straniu...totul era alb imaculat.Copacii abia se observau,si nu eram sigura daca o sa nimeresc locul potrivit. Am inaintat cativa pasi si m-am oprit.Acolo era..in toata splendoarea lui,pastrand secretul unei iubiri interzise. -Tata m-a adus aici prima oara,ii zic pe un ton dulce.Si legenda lacului este una foarte emotionanta.Stiai ca lacul asta nu se dezgheata aproape niciodata? -Cum adica?Ma intreba destul de incurcat. -Acum multi ani,in acest loc,au murit doi oameni.Am inceput sa relatez pe o voce calma,povestea pe care mi-o spusese si tata acum 2 ani:Legenda spune ca doua persoane din categorii sociale diferite s-au indragostit.Nimeni nu stia cum se numesc cei doi,insa se pare ca iubirea lor a fost prea puternica ca sa ramana nerasplatita.Parintii fetei se opuneau cu desavarsire relatiei lor.Nu ar fi acceptat niciodata ca fiica lor sa umble cu un sarantoc.Si li s-a interzis sa se mai vada vreodata.De aceea,ei au ajuns sa se intalneasca pe ascuns,pana au gasit lacul asta ,unde puteau fi in siguranta.Si au continuat sa vina aici,pana ce intr-o zi cineva i-a descoperit,si i-a omorat.De fapt,aici sunt mai multe variante din partea batranilor;unii spun ca i-ar fi impuscat,altii ca s-au omorat ei;nu se stie care varianta e cea plauzibila.Insa,corpurile lor au

cazut in lac si de atunci acesta a inghetat.Nu au putut fi scosi la suprafata niciodata.In jurul lacului au crescut copaci inalti care il protejeaza de razele soarelui;vara,se dezgheata la suprafata,insa in adancimi ramane la fel.Iubirea lor era prea puternica ca sa piara .Cei batrani sustin ca locul asta ar fi bantuit de sufletele lor,insa eu nu cred asa ceva.Un loc atat de minunat..si perfect,parca e un alt taram,nu poate fi ceva blestemat. Eram deja cufundata in albul infinit din imprejurimi si vorbeam pe un ton soptit,de parca nu voiam sa ma auda nimeni.Robert ma asculta cu atentie,fara sa ma intrerupa din poveste.Mi-am indreptat privirea spre el si obrajii mi-au luat foc,in ciuda frigului de afara,cum se uita la mine cu ochii plini de dragoste. Am inghitit nodul din gat si i-am zambit,apropiindu-ma de el. -Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem,ii zic pe un ton putin tremurat.A aprobat din cap,tragandu-ma la pieptul lui. Am ajuns mai repede la masina si am pornit spre inapoi spre cabana.Stomacul incepu sa scoata sunete ciudate,dat fiind faptul ca nu mancasem nimic de ieri.Traficul era destul de aglomerat si cred ca vom petrece ceva timp printre zecile de masini.Il lasasem de data asta pe Robert sa conduca,desi nu era prea obisnuit cu drumurile de pe aici.Se enervase de cateva ori,din cauza aglomeratiei. -Poate ar trebui sa ma lasi pe mine,ii zic,pe un ton mieros. Dadu din cap in mod dezaprobator,strangand mai tare volanul in mana.L-am lasat in voia lui,uitandu-ma prin geam,cum totul trecea pe langa noi foarte incet. Eram multumita de faptul ca in drum spre lac,imi povestise mai multe despre el.Despre familia lui din Londra,mai ales mama lui care e pornita sa creada orice lucru rau care se scrie despre el.Cum spusese el: Practic crede o revista de scandal decat pe propriul ei fiu. Visul lui din copilarie era sa devina pianist. Si nu vreunul cunoscut,cu concerte sofisticate,ci un pianist care sa cante in restaurante,cu paharul de whisky langa el.Ar vrea sa inregistreze un album,insa numai pentru el.

-Am nevoie de multa concentrare,pentru ca muzica nu e un hobby.E lucrul care te dezveleste mai mult decat actoria.Nu poti sa dai vina pe nimeni daca iese rau,nu poti sa invinuiesti vreun scenarist sau regizor.Esti doar tu si sufletul tau. Si mi-am dat seama ca vorbea foarte frumos despre muzica.Il pasiona foarte mult si ar vrea sa aiba un echilibru intre muzica si actorie. Mi-a vorbit despre catelusa lui Patty,care din pacate murise acum un an,de Craciun.O avea de la varsta de 5 ani si ii era foarte draga. Cazuta pe ganduri,nici nu mi-am dat seama ca ajunsesem deja la pensiune.In jur nu era nicio masina si nici in parcare. -S-au saturat de asteptat,zic,in timp ce ieseam din masina. -Cam asa se pare,zise inaintand spre usa. Ok...ingnoranta totala.Din ce motiv? Ziua puteam sa o declar oficial ca fiind una proasta.Si aveam presentimentul ca avea sa continue si mai prost de atat.Am oftat,intrand inauntru. Mi-am agatat haina,si l-am privit cum s-a asezat pe canapea,trecandu-si o mana prin par. -Eu ma duc sa ma schimb,adaug nonsalanta. -Te astept aici,murmura cu o voce inceata. Chiar nu ma ajuta cu nimic starea lui de plictiseala;dimpotriva ma deprima mai mult,deoarece nu stiam motivul starii lui. Un sunet strident se auzi din buzunar si am scos telefonul.Era un mesaj de la...Marius,contabilul sef de la firma.Si asta era foarte ciudat. Ma impacam destul de bine cu el,insa niciodata nu ma contactase prin mesaje. Intra pe net.Trebuie sa vorbesc ceva urgent cu tine.

Si spusesem ca nu voi mai intra niciodata pe acea adresa. Am tastat repede Pentru?Nu mai intru pe adresa aceea.si am dat trimitere. Dupa confirmare,aparu cel de-al doilea mesaj. E legat de servici.Te rog Am inchis clapita si m-am grabit spre camera mea,luand laptopul si trantindu-ma pe pat. From:marius@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:complicatii Ai face bine sa dai o fuga pana aici.Seful e foarte suparat din cauza zvonurile despre tine si ala..Robert Pattinson.Si faza aiurea e ca nu vei scapa atat de usor;ai o sansa la concediere. Maxilarul mi-a cazut.Lumea s-a tampit de tot.! From:dianna.dumitrescu@yahoo.com To:marius@yahoo.com Subject:esti nebun? Cum naiba?Ce legatura are viata mea personala cu munca?Si de cand credeti tot ce se scrie in ziare?Ce e cu voi? Am asteptat pana sa-mi raspunda. Ok..situatia nu era chiar asa de grava...cred. New mail received! From:marius@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:nu intelegi.

S-au intamplat multe,Diana.De cand esti tu in concediu,firma noastra a fost asaltata de ziaristi si tot felul de reporteri.Asta nu e nimic,pe langa ce s-a scris in ziare despre firma noastra.Si zvonurile despre voi doi..Diana,totul s-a dat peste cap. Privesc in gol pentru o clipa. From:dianna.dumitrescu@yahoo.com To;marius@yahoo.com Subject:ma pierzi. Nu inteleg despre ce vorbesti. Tastez simplu o propozitie care inseamna totul. Si chiar habar nu aveam despre ce putea fi vorba.Oricine cu mintea clara si limpede poate isi dadea seama de ceva,insa eu nu.Intre timp,asteptand raspuns de la el,am tras un ochi si peste celalte mesaje.Aveam 2 mesaje noi de la Irina.Si celelalte tot adrese necunoscute. Am oftat si am dat click pe unul dintre mesaje de la ea. From:irina89@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject;sunt o idioata. Damn it.M-am purtat ca o idioata,stiu asta.Insa nu stii cat de rau imi pare. Iarta-ma. Mda..acum catelusa se intoarcea cu coada intre picioare la stapan,nu?Foarte ingenios,Irina.Insa nu merge in cazul meu. Am continuat sa citesc si pe celalte,putin mai sigura pe mine. From:irina89@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:nimic de facut. Stiu ca ai tot dreptul sa nu mai vorbesti cu mine.Nu stiu ce am avut in momentul acela.Pur si simplu cand am auzit ca Robert e in Iasi,si e

impreuna cu tine,atunci,nu am mai gandit.La interviuri,nu am zis atat de multe lucruri bune despre tine,iar adresa..ei bine,eu am trimis-o.Dupa aceea mi-am dat seama de greseala mea,insa e prea tarziu.Te rog,doar da un semn. Si uite rezolvarea dilemei mele.Calcata in picioare de una care suferea de sindromul Robert Pattinson. Am fost tentata sa apas pe butonul rosu cux,insa imi aparu raspunsul de la Marius. From:marius@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:.... Ok..sunt multe de discutat si nu am mult timp la dispozitie.Vom vorbi maine cand vei veni aici. P.S.:stii cat de mult tin la tine,insa tot cred ca faci o greseala,fiind cu Robert asta.Nu e de nasul tau,Diana si nu vei putea tine ritmul vietii agitate pe care o are el.Sa fim seriosi:oricine cunoaste cate putin despre Rpattz,vedeta hollywoodiana si oricine stie ce viata complicata poate duce. Ne vedem maine! Cum naiba sa ne vedem maine? Am tastat repede. From:dianna.dumitrescu@yahoo.com To:marius@yahoo.co Subject: Ce dracu,Marius?Cum sa ne vedem maine daca eu sunt la kilometri departare de casa?Trebuie neaparat maine? Sincer acum,asta era culmea absurditatii. From:marius@yahoo.com To:dianna.dumitrescu@yahoo.com Subject:grav.

Poftim??Tu iti dai seama de ce spui?Risti sa fii concediata si tu iti petreci timpul cu Robbie ala? Imi pare rau..dar nu te pot ajuta in chestia asta.Te-ai bagat singura in toata tarasenia asta si singura trebuie sa iesi. Solutia:trebuie sa te desparti de el. Am iesit. Pa! Simteam cum noi sentimente ma cuprind:indecizie,durere,si multe altele carora nu le gaseam rostul. Ah si..furie. Scriu fara expresie si apasand tastele atat de tare,incat credeam ca vor ramana blocate. From:dianna.dumitrescu@yahoo.com To:marius@yahoo.com Subject:multumesc. Ok.Multumesc pentru sfat,... Si acum aveam nevoie urgenta la baie.Am lasat mesajul neterminat si m-am indreptat spre toaleta. Dupa ce am aruncat o privire in oglinda la fata mea sifonata,deschid usa repede,iar ochii imi raman atintiti pe persoana aplecata in fata laptopului. Un nod puternic mi se puse in gat si ma impiedica sa respir normal. Ma declar o idioata.La propriu.

Capitolul 17 Se poate si mai bine

Sa mentionez ca sunt o imbecila?Aaa stai..am mai repetat-o de cateva zeci de ori in gand,in timp ce stateam si ne uitam unul la altul,fara sa zicem nimic. Am deschis gura sa spun ceva,sa ii explic,dar am ramas intepenita.Se uita la chipul meu,cu cea mai indurerata expresie pe care am vazut-o vreodata. Si stiam ce va urma acum...aceeasi neintelegere dintotdeauna.Ca el e vinovatul pentru tot ce mi se intampla.Dar nu stia ca singurul vinovat era ghinionul care nu voia sa se dezlipeasca de mine. Linistea deja predomina peste noi si era destul de stanjenitoare situatia. Avea de gand sa stam asa fara sa vorbim?Nu de alta,dar eu deja amortisem in pozitia asta dreapta.Deja ma pregateam pentru o lectie serioasa a codului bunelor maniere,cand ma intrerupe cu o voce indurerata si sfasiata. -Si aici se incheie totul,zise,indepartandu-se de pat si scotand o tigara. Nu stiam ca stau atat de prost cu auzul sau cu receptarea prea grabnica a informatiilor.Ajunsesem sa il cunosc prea bine ca sa-mi dau seama ca nici el nu credea ce zice.Dar avand in vedere situatia de fata...nici eu nu stiam ce sa cred. Am ramas in aceeasi pozitie nemiscata,asteptand sa zica mai multe,insa nimic.Chinuia biata tigara cu frustarea lui si nu stiam ce il determina sa spuna asta. Cum sa se termine totul?Din cauza unor prostii? Nu puteam crede asa ceva..nu exista asa ceva. -Stiam eu ca se va ajunge aici,continua sa vorbeasca pe un ton slab.Nici macar nu se uita la mine;avea privirea fixata pe un punct din camera si tragea fara speranta din acea tigara ca si cum ar fi ultimul lucru pe care l-ar face in momentul asta.

Fii mai explicit,te rog. -Habar nu am despre ce vorbesti,intervin cu vocea mea inceata. Pufni nervos,eliminand tot fumul din plamani,fum care plutea in camera ca o panza deasupra noastra. -Ce nu intelegi?Scuipa vorbele pe un ton plin de repros,ca si cum eram prea proasta ca sa-mi dau seama de situatia creata.Nu intelegi ca iti distrug viata? Nu intelegi ca oricat as incerca sa nu te ranesc,nu reusesc? Isi intoarce privirea spre mine,insa nu puteam zice nimic,ca si cum ceva ma impiedica sa ii spun ca nu are dreptate,ca nu e el cel vinovat. -Esti absurd,reusesc sa zic pe un ton normal,dandu-mi ochii peste cap.Nici macar nu stii despre ce e vorba,asa ca nu mai lua vina asupra ta. Si-a incruntat sprancenele si scoase alta tigara,pe care o aprinse si se apropie de mine.Deja simteam cum fumul o sa-mi inunde caile nazale si nu mai era mult pana sa stranut.Uram fumul de tigara,insa se pare ca pe el il calma.Ciudat calmant. -Sa spui adevarul inseamna sa fii absurd?Zise,uitandu-se la chipul meu si tragand din tigara.Am indepartat cu mana fumul dintre noi,oftand zgomotos.Mi-am strambat nasul de dezgust si cand imi vazu expresia,o stinse imediat in scrumuiera de pe noptiera.A revenit la pozitia anterioara,adica in fata mea,presandu-si buzele,ca si cum se pregatea sa spuna ceva,insa nu isi gasea cuvintele. -E viata mea Robert,ii spun pe un ton calm si moale.Incercam sa fiu cat mai sigura pe mine si cat mai convingatoare.Cred ca ar trebui sa decid singura ce e bun sau nu pentru mine.Iar eu am decis. Se uita nedumerit la mine si isi incrunta sprancenele,incordandu-si maxilarul. Era asa de greu de inteles? -Sper sa fi luat decizia cea buna,zise pe un ton sfasiat,slab.Indiferent care ar fi ea.

Inca mai puteam fi calma,desi ma enerva foarte tare atitudinea lui negativista.De ce Dumnezeu nu intelegea ca el era alegerea mea?Cea mai potrivita si singura de altfel? -Nu cred ca ar fi una rea.Pentru ca decizia mea te include pe tine.In viata mea.Concluzionez pe un ton sigur si hotarat,decizia mea finala. Isi dadu ochii peste cap,iar un zambet chinuit aparu pe chipul lui.Prea fortat -Cu prietenii tai cum ramane?Zise,aratand spre ecranul laptopului.Cu viitorul tau?Lasi totul balta,pentru o viata complicataalaturi de mine? Am pufnit zgomotos si m-am trantit pe pat. -Halal prieteni,zic pe un ton ironic.Care iti spate...spun,oftand.Stai calm;prefer sa ma lipsesc de ei. fac rau pe la

Ei nu puteau fi numiti prieteni.Prietenii nu te ranesc,nu te fac sa suferi;ei ar trebui sa te ajute si sa inteleaga.Sa aiba incredere in tine si sa-ti fie alaturi in orice problema.Iar asta era exact opusul termenuluiprietenin cazul meu.Si ei nu erau prietenii mei. Am batut locul liber de langa mine cu palma,sfatuindu-l sa se aseze alaturi.Nu-mi placea sa-l vad atat de tensionat si preocupat de mine.Il intelegeam...sau mai bine zis,incercam,insa exagera si trebuia sa-l fac sa-si dea seama de lucrul asta. Si fir-ar!Avea niste idei fixe care erau total gresite.Niciodata nu fusesem atat de sigura in luarea unei decizii.Iar decizia mea era sa plec o data cu el. Iar pe el trebuia sa il conving ca asta e cea mai buna solutie. Pentru mine.Pentru amandoi. Ofta si se indeparta de mine,ducandu-se la geam.Il priveam,uitandu-se in gol,cu o expresie ciudat ganditoare. -Oricat m-ar durea sa spun asta,nu te pot lasa sa o faci,zise,pe acelasi ton chinuit,fara sa se uite la mine.

Am simtit cum sufletul mi se strange putin cate putin,indurerat si nu voiam sa accept cuvintele lui. Incet incet,realitatea cruda incepea sa se contureze in fata mea. Era asa de grava situatia incat el sa zica lucrurile astea?Sau pana la urma totul a fost o distractie? Nu il puteam intelege.Oricat as fi incercat,nu as fi reusit sa inteleg. Simteam cum lacrimile o sa-mi inunde ochii,insa trebuia sa fiu puternica si sa nu las sa se vada slabiciunea mea. Nu contase nimic pentru el?Fiecare mangaiere tandra,fiecare sarut,acea prima noapte?Poate pentru el nu,insa inima mea le avea bine intiparite si de fiecare data imi amintea de ele. Iar acum voia sa lase totul balta?Tot ce am petrecut impreuna,toate clipele frumoase? Fiecare celula din mine striga dupa el;fiecare coltisor din mintea mea voia sa fie inundat de mireasma lui si vocea lui. Il simteam cum ma priveste fix,analizandu-mi expresia si miscarile,insa nu ma puteam uita in ochii lui.Nu voiam sa vad faptul ca avea dreptate;ca totul se terminase aici. -Asta e ceea ce vrei?Rostesc pe un ton stins,strangand pumnul in asternetul alb de pe pat. -Asa e cel mai bine pentru tine.Spune pe un ton resemnat,oftand profund. Si asta pusese capac la toate.Lacrimile mi-au inundat ochii si sufletul ma durea ca si cum ar fi fost rupt in bucati. Mi-am adunat putina putere pe care o mai aveam in mine si i-am raspuns pe un ton rece si dur:

-Habar nu ai ce-mi face mie bine.Spun,ridicandu-ma deodata si iesind pe usa. Lacrimile nu au ezitat sa iasa si simteam cum picioarele o sa-mi cedeze.Miam lipit spatele de peretele rece,alunecand si punandu-mi capul in maini. Uram faptul ca nu ma cunostea atat de bine,incat sa-si dea seama ca nu-mi pasa de nimeni sau nimic.Oricum aveam de gand sa fac cum voiam eu si cum imi dicta inima.Iar inima mea il voia pe el. Fir-ar. Cuvintele lui imi rasunau in minte ca un ecou...Asa e cel mai bine pentru tine... Cum putea spune asa ceva?Cum sa creada ca viata mea ar fi mai buna fara el? De cand il intalnisem in acea zi in balcon,se intiparise adanc in inima mea si chiar daca voiam sa-mi impun ca niciodata nu il voi iubi,uite-ma ajunsa aici.Intr-o situatie din care habar nu aveam cum sa ies. Ma enerva faptul ca el nu voia sa inteleaga.Era asa de incapatanat si avea niste idei fixe,de ma scotea din minti. Nici nu mai stiam ce sa cred.Nu il intelegeam.Oricat ma straduiam sa o fac. In ciuda durerii pe care o simteam devinind tot mai profundac,mai era si furia,atunci cand imi aminteam de mesajele de la Marius,care au fost cheia neintelegerii noastre. Cine erau ei sa se bage in viata mea?Cine era el sa-mi spuna mie ce sa fac cu ea? Si la naiba.Jur ca pentru un singur lucru mai ramaneam la acest post.Sansa accea. Acea sansa pe care o refuzasem in urma cu 1 luna,insa acum voiam cu ardoare sa mai existe.

Slabe sanse... Mi-am fixat privirea pe un punct din fata mea si mii de ganduri treceau prin fata ochilor mei,toate intr-o fractiune de secunda,fara sa fac nimic.Un val energizant si racoros ma face sa ma simt usurata...dar in acelasi timp imobilizata de ploaia de ganduri care incepea sa fie o adevarata furtuna in mintea mea. Ce puteam sa fac? Printre miile de ganduri care treceau fugitiv prin creierul meu,unul nou se cuibarise adanc si imi dadu o mica speranta. Williams.Doar atat. Trebuia sa reusesc sa iau legatura cu el si poate reuseam sa am o sansa..De fapt..habar nu aveam daca era plecat sau nu. Insa..nu voiam sa plec asa de devreme de aici,desi Marius spusese ca maine ar trebui sa dau o fuga pana acolo.Daca aveau nevoie de mine,trebuiau sa astepte. Dar eu aveam nevoie de ei.Ma rog,cel putin de unul dintre ei. Mi-am sters lacrimile,ridicandu-ma si postandu-ma in fata usei camerei mele.Intind mana spre clanta,cand aceasta se deschise,si primul lucru a fost sa-mi inghit nodul din gat cand i-am vazut expresia.Fata lui era retrasa si puteam citi in ochii lui ca regreta. La fel si eu. Voiam sa-l scutesc de vina pe care o simtea dupa discutia noastra,asa ca mam apropiat de el,aruncandu-mi bratele in jurul gatului lui,tragandu-l spre buzele mele.Mi le lipesc delicat de ale lui,contactul lor dandu-mii mii de fiori.Il simteam incordat si pentru un moment am crezut ca nu va reactiona in niciun fel.Buzele lui au prins viata sub ale mele, coordonandu-le delicat si senzual,cu miscari perfecte si bine precizate.Mainile mele erau pline de parul lui moale,ravasit,iar ale lui,pozitionate pe solduri,lipindu-ma cat mai aproape de trupul lui bine sculptat.

L-am impins in spate,adancindu-ne in camera si trantind usa cu piciorul. .... -Ai nevoie de ajutor?Tresar deodata,la auzul vocii lui calde si la atingerea rece pe mana mea.Ma intorc buimaca spre el,privind cu o curiozitate morbida expresia naturala si zambetul acela imens intins pe fata. -Recunosc ca sunt placut impresionata,ii spun nonsalanta,zambind.Desi cred ca ai vrea mai degraba sa mi le torni in cap,decat sa ma ajuti. Ochii lui verzi imi cercetau ganditori chipul si zambetul se retragea putin cate putin.Fara sa vorbeasca,a luat cu grija cana de cafea fierbinte din mana mea, si a inceput sa toarne in fiecare cescuta,cu multa precizie. Ma deruta atat de tare comportamentul lui,incat nici eu habar nu aveam cum sa-i raspund. Ieri dimineata se purtase ca un misogin,iar acum ma ajuta.Si parea neobisnuit de binedispus,inainte de a-i raspunde cu raceala mea. Am oftat infranta,permitandu-i sa se ocupa de pregatirea cafelei,desi mare nevoie avea el de una. In aceste 2 zile,ninsese foarte mult,asa ca toti au profitat si au iesit afara la o bataie cu zapada.Bineinteles...eu lipsind din grupul lor.Nu ca nu-mi placea zapada.Ba dimpotriva,o adoram. Insa durerea de cap pe care o aveam nu ezita sa inceteze si eram foarte irascibila.Desi incercam eu sa fiu cat de cat calma,ameteala care ma cuprindea din cand in cand,ma enerva si mai tare.Asa ca renuntasem la aceasta iesire in albul pur al zapezii,preferand sa raman in casa. Stiam cat de frig e afara,iar ideea mea de a le pregati ceva fierbinte de baut parea a fi cat de cat buna.Nu prea aveam din ce alege,decat cafea si ceai. Am inceput sa strang de pe masa,paharele si restul de cani ramase.Mai trageam cate un ochi in stanga mea,unde Dan,terminase de pus cestile in tava.

Dupa cateva momente,am realizat ca linistea domina peste noi si am intors capul sa observ daca mai era acolo.Nu de alta,dar daca spuneam ceva,aveam sa ma trezesc ca vorbeam de una singura. Roseata pe care o avea in obraji il facea sa para atat de simplu si copil,incat puteam sa ma holbez minute intregi la el.Mi-am scuturat capul,greseala mea,caci ameteala ma apuca imediat,iar cana imi fugi dintre degete facand un sunet asurzitor,rostogolindu-se pana in chiuveta.Am simtit cum mi-a apucat umerii,in cazul in care voi ceda. -Te simti bine?Ma intreba pe un ton in care se simtea ingrijorarea si se uita nedumerit la mine. Mi-am dus mana la cap,masand usor si simteam cum durerea devenea putin mai usor de suportat. -Sunt bine,spun pe un ton incet,gatuit,indepartand cu mana libera palmele lui care erau pozitionate pe umerii mei.Si le-a retras imediat,luand un scaun si facandu-mi semn sa ma asez. L-am asigurat ca nu e nevoie si m-am intors sa recuperez acea cana care supravietuise . -Lasa-ma pe mine,il aud,soptind langa mine. -Ma descurc singura,vorbesc serios.Il asigur,incercand sa vorbesc pe un ton serios si clar.Multumesc pentru ajutor. -Nu ti le-am turnat in cap,asa cum te asteptai,zice,razand incet. Am stat un moment si m-am gandit. -Se pare ca nu,sfarsesc prin a incheia discutia asta stanjenitoare care nu ducea nicaieri. Sau daca mai continua,avea sa se termine cu tipete si ironii,ca oricare alta. Si chiar nu aveam starea necesara pentru o portie buna de cearta.

Daca foloseam indiferenta in liceu,acum clar nu mai mergea.Desi,atunci cand aparea Cristina,totul se termina cu insulte.Nu ii puteai opri.Erau mai rau ca 2 copii de gradinita care se cearta din cauza unei jucarii.Aveam langa mine 2 vulcani pe cale sa erupa. Si atunci avea sa fie dezastru. Rasete si tipete entuziasmate se auzeau mai puternic acum,si am vazut cum intrau toti,plini de zapada inauntru.Nu cred ca aveau multa parte de zapada prin America,asa ca ma bucuram pentru ei. Am incercat sa afisez un zambet putin fortat si sa imi iau gandul de la durerea de cap care incepea sa nu mai fie atat de insuportabila.Un ceai cald si putina liniste avea sa ma ajute sa scap de ea. -Ma ajuti?Il intreb,incercand sa compensez gafa pe care o facusem la inceput.I-am facut semn sa ia tava cu ceai,iar eu o luam pe cea de cafea. Ridica o spranceana in semn de intrebare,iar un zambet ii juca in coltul buzelor. -Nu te inteleg,imi zice,in pragul usii,pe un ton mirat. -Nici eu,zic cu o voce resemnata,renuntand la orice semn de incercare de a fi indiferenta.Oricat as incerca. Am tras aer adanc in piept,si i-am aruncat o ultima privire sincera,inainte de a iesi din bucatarie si a merge direct spre cel care zambea in fata mea. *** Emotiile se intensificau tot mai mult cu cat ne apropiam de strada pe care stateau parintii mei.Stiam ca ii va afecta destul decizia plecarii mele in strainatate,dar nu aveam incotro. Ii multumeam lui Dumnezeu ca avusesem norocul de a-l intalni chiar in ultimul moment pe domnul Williams.Ii eram datoare si lui Marius,care ma anuntase ca venise pentru a vedea daca ma mai gandisem la propunerea lui.

Si in sfarsit eram in stare sa ii dau un raspuns.Se pare ca el se astepta la decizia mea pentru ca deja facuse toate pregatirile pentru plecarea mea.Orice act care imi era necesar se afla in mapa plina,aflata pe bancheta din spate a masinii. Cele 4 zile pe care le petrecusem la munte au fost printre cele care imi ramaneau adancite in memorie.Au fost momente proaste,insa si bune,care m-au ajutat.Am prins si mai mult drag de colegii lui Robert si de accea mi-a fost greu sa ma despart de ei.Pana si cu Dan,am ras si am facut glume fara sa ne ironizam sau sa ne certam.Am observat apropierea evidenta dintre Cristina si Mark si mi-am dat seama ca ceva se intampla intre ei,fapt ce mi-a fost confirmat exact de catre ea.Felul in care vorbea si cum se inrosea de fiecare data,ma facea sa ma simt la fel de fericita ca ea si ma bucuram ca in sfarsit se simtea mai bine.Imi aminteam de zilele de dupa despartirea de el,in liceu,si stiam ca nu il uitase.De fiecare data venea la mine si imi povestea,amandoua sfarsind prin a ne plange de mila. Cu toata nebuneala ei,ramanea tot prietena mea cea mai buna.Chiar daca imi statea pe cap toata ziua si ma obliga sa port hainele pe care mi le alegea. Ma bucuram de faptul ca Robert reusise sa ramana cu mine,desi habar nu aveam cum l-a convins pe regizor.Insa important era ca se afla acum in masina,mergand la parintii mei.Desi ne-am intors azi dimineata,abia avusesem timp sa-mi las bagajele acasa,iar apoi sa o iau pe drumuri. Era ora 6 si stiam ca tata venise de la servici,fiind si luni,pana la ora asta avea programul,iar eu ma framantam in scaunul ala nenorocit,in care ma afundam tot mai mult cu cat timpul trecea cu incetinitorul. Nu-mi faceam probleme cu mama;stiam ca ea va intelege,ca data trecuta cand i-am spus despre mine si Robert,insa tata atunci reactionase intr-un fel in care nu ma asteptam.Iar acum,habar nu aveam cum va fi. Strazile erau la fel de pustii,asa cum le stiam eu.Toamna deja incepea sa-si piarda din culoare,lasand loc iernii sa vina.Parcul era trist,cenusiu,diferit de cel de acum cateva zile.Copacii erau goi,iar covorul acela de minunat de frunze,parca era neterminat.Abia cateva frunze uscate se mai pierdeau printre pietre,iar vantul le ridica si cobora cu usurinta.

Se simtea prezenta iernii,desi inca eram pe la sfarsitul lui noiembrie.Lunile trecusera atat de repede,incat acum imi dadeam seama ca peste cateva saptamani un alt an avea sa se termine. Si gandul meu tot la parinti era,cand vocea lui rasuna peste linistea ce domnea peste noi. -Pe unde ziceai ca trebuie sa o luam?Ma intreba pe un ton cald.M-am dezmeticit putin si mi-am mutat privirea pe geam,ca sa am habar pe unde ne aflam. -Uhmm..,a doua la stanga,ii zic,indicand cu degetul drumul corect,oftand apoi si revenind la acceasi pozitie pe scaun. -Cum crezi ca vor primi vestea?Intreba pe acelasi ton,dupa cateva momente de liniste,aruncandu-mi cate o privire nedumerita. -Sincer?Raspund pe un ton incet,privindu-i chipul.Nu am nicio idee.Nu stiu ce o sa zica,cum o sa reactioneze. In cap deja mi se formau scenariile.Tipetele si morala tatei,ingrijorarea mamei. Cum puteam sa le zic in cel mai usor posibil,ca plec? Mama,tata,stiti....,am ceva sa va zic.Maine voi pleca. Nu era cea mai usoara solutie.Prea direct,iar efectele vor veni imediat.Starea de soc sau tipetele.Una din doua. -Calmeaza-te,Diana!imi sopti Robert,impacandu-ma cu vocea lui calma.Totul va fi bine.Zise,in timp ce oprea masina in fata blocului parintilor mei. Privirile noastre se intalnira pret de o clipa si atunci am realizat ca avea dreptate.El era cu mine,asa ca totul va fi ok. Sper.

Am inaintat cu pasi inceti,mai rau ca o furnica,spre usa apartamentului.Inima imi batea cu putere si am bagat cheia care zdrangani in usa deja descuiata.Am oftat,deschizand usa si tragandu-l pe Robert dupa mine. Mirosul care venea dinspre bucatarie,ma invaluia total si aroma imi aduse aminte de prajiturile cu ciocolata ale mamei,din copilarie.Erau preferatele mele si cand avea ocazia,mi le facea atunci cand ma intorceam de la scoala. Si cum nu putea sa lipseasca,muzica instrumentala a lui Clayderman rasuna in toata casa. De fiecare data,gatea ascultand muzica,spunand ca intotdeauna o linistea,iar mancarea ii iesea mai buna. -Si acum am aflat de unde ai dobandit calitatile vocale si cele culinare,zise,in timp ce-mi agatam haina in cuier. I-am dat un cot usor in sold,si am inceput sa chicotesc,inaintand spre bucatarie. Mama iesi deodata,cu sortul pe ea si avand cateva pete mici de faina pe fata.Fata i s-a luminat cand ne-a vazut,iar ochii ei ma priveau cu dragostea ei infinita. -Diana!Exclama,entuziasmata,dandu-mi o imbratisare puternica.Nu stii cat ma bucur sa va vad!Spuse,uitandu-se la amandoi.Ne analiza din cap pana in picioare,iar apoi,un zambet imens ii aparu pe fata. -Si noi ne bucuram...,ii spun,stergandu-i faina de pe fata,facand o pauza. -Sa va vedem,continua Robert propozitia neterminata,pe un ton respectuos.Ii adresa acel zambet molipsitor care dadea gata pe oricine si puteam observa cu usurinta cum fata mamei se inrosise. -Hmm..ce bine miroase,schimb imediat subiectul,luand-o pe mama de brat si intrand in bucatarie.Vechile obiceiuri,nu?Ii spun,indicand boxa de deasupra dulapului.

-Ma cunosti prea bine,zise,aplecandu-se sa scoata tava din cuptor.Dar asezati-va,nu stati in picioare.Tatal tau trebuie sa ajunga;e plecat pana la magazin dupa ce nu stiu condiment. Ma miram eu cum de nu isi facuse aparitia pe aici.De obicei,statea in calea mamei prin bucatarie,gustand din tot ce facea ea. Am auzit usa deschizandu-se,iar emotiile revenira,de data asta mai intense.L-am luat de mana pe Robert,uitandu-ma in ochii lui si am inspirat adanc. -Buna copii,zise,intrand in bucatarie.Ne-a dat o imbratisare calda si s-a asezat cu noi la masa,impreuna cu mama.Se comporta normal,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cred ca isi dadura seama,ca trebuia sa vorbesc cu ei ceva important,deoarece amandoi se uitau la mine cu semne mari de intrebare. Am expirat,incercand sa elimin fiecare emotie care persista puternic in mine. -Am mai vorbit despre asta,incep sa vorbesc pe un ton calm si incet.Mai tineti minte de acea bursa de la servici? Amandoi dadura din cap,fara sa zica nimic.Aveam presentimentul ca si-au dat seama deja. -Ei,bine...,continui,incercand sa gasesc calea potrivita de a le zice.Azi l-am intalnit pe domnul Williams la servici si m-a intrebat daca m-am mai gandit la propunerea lui.Ma opresc,cautand pe fetele lor vreo urma de neliniste sau soc.Fetele lor erau perfecte,fara nicio expresie.Si am acceptat,scot cuvintele clar,pe rand. Mi-am tinut respiratia in timp ce am vazut cum expresia tatei se schimba de la nedumerire la uimire,de la uimire la furie.Ochii i s-au indreptat cand spre mine,cand spre Robert,iar apoi,inapoi la ai mamei. Stiam ca asa va fi.Stiam ca nu va intelege. Mama doar se uita in ochii mei,fara sa schiteze niciun gest.

Am strans cat de tare am putut mana lui Robert,incat degetele ma dureau. Tacerea dura atat de mult,incat aveam impresia ca o sa stam asa ceva timp,pana am observat cum,incetul cu incetul,tata isi revenea,desi cateva urme din acea expresie furioasa inca ramaneau existente.Avea o cura proeminenta intre sprancene si parca puteam auzi cum i se rotesc rotitele,analizand fiecare cuvant pe care il spusesem. Mi-am mutat privirea spre chipul mamei care era la fel de nelinistit si puteam citi foarte bine ingrijorarea din ochii ei,in timp ce ma privea in ochi.Simteam cum sufletul mi se face mic,mic din cauza vinei.Nu voiam sa ii fac sa se simta asa,sa-si faca griji de fiecare data pentru mine. Am oftat si hotarasem in gand sa rup tacerea daca nimeni nu avea de gand sa o faca. Fie ca erau de acord sau nu,nu aveam de gand sa dau inapoi. Nu-mi statea in caracter sa ma cert cu ei,chiar daca voi face cum voi vrea eu.Trebuiau sa inteleaga o data pentru totdeauna ca e viata mea si nu mai sunt un copil.Desi,cateodata ma comportam ca unul... -Nu voi da inapoi...oricare ar fi opinia voastra,spun,pe un ton incet,frecandu-mi mainile si evitand contactul cu ochii lor.Stiu ca nu e usor de acceptat,dar poate cu timpul va veti obisnui,continui pe acelasi ton,cat de cat calma,desi respiratia mi se deregla din cand in cand. Linistea predomina,pana cand l-am vazut pe tata miscandu-se stingher in scaun si indreptandu-si spatele. -Totusi...astept sa spuneti ceva.Spun,uitandu-ma la amandoi si oftand. -Daca tu crezi ca esti pregatita pentru pasul asta,atunci nu avem nimic impotriva,zise tata,pe un ton trist.E ceva ce ti-ai dorit dintotdeauna,iar acum e momentul. L-am simtit pe Robert cum se relaxeaza,insa eu nu puteam fi asa.

-Draga mea,zise mama,luandu-ma de mana.Noi avem incredere in tine si stim ca te vei descurca oriunde ai fi.In plus,nu vei fi singura.Spune,mutandusi privirea spre Robert. -Sper ca nu mai aveti alte planuri surpriza pentru noi,zise,tata pe un ton amuzant si ridicandu-se de la masa. Mi-am incruntat sprancenele si m-am uitat la mama. -Planuri surpriza?Intreb nedumerita. Tata dadu din cap si mormai ceva ce nu am inteles. Un chicot amar imi scapa printre buze si stiam ca par penibila,insa chiar nu gaseam alta reactie la ceea ce spusese tatal meu.Nu-i statea in caracter sa fie asa;adica,reactionase total diferit decat atunci cand ii spusesem ca ma mut singura sau despre Robert. Era asa de calm si mama la fel. -Diana,zice mama,aplecandu-se inspre mine.Cand plecati? -Maine.Dar va astept la aeroport.O sa fie acolo si Cris,impreuna cu Dan. Am vazut cum expresia mamei se intrista dintr-odata,iar o lacrima ii curgea usor pe obraz. Voia sa para puternica,dar intotdeauna lacrimile o napadeau.Am intins mana,stergand-o si zambind. -Voi fi bine,o asigur,privind-o adanc in ochi. -Stim asta,interveni tata in momentul nostru emotionant,pe un ton serios. -Ramane sa ne vedem maine,da?Intreb cu un zambet larg pe buze. -Acolo ne gasesti,zice tata,in timp ce ne-am ridicat. Ma bucuram ca totul se terminase cu bine.Si ma bucuram de faptul ca aveam 2 parinti grozavi.

Poate nu meritam toate astea;sa fiu inteleasa,sa fiu iubita,sa am un viitor pe care mi l-am dorit dintotdeauna.Insa multumeam lui Dumnezeu ca ma ajutase sa trec peste toate cu bine si uite-ma acum,facand un pas pe care niciodata nu credeam ca aveam sa-l fac. -Ai avut dreptate,ii spun lui Robert,in timp ce pornea masina.A fost bine. Clatina din cap si imi zambi strengar.M-am intins spre locul lui,sarutandu-l delicat pe obraz si luand traiectoria spre buzele lui. -Vrei sa ajungi intreaga acasa?Ma intreba,chicotind. M-am indepartat putin si mi-am dat ochii peste cap.Nu era o idee chiar asa de buna sa-mi dau frau liber instinctelor,insa dorinta care ma cuprindea de fiecare data cand ii inhalam mirosul irezistibil ma facea sa ma simt slaba. -Nu vreau sa ajung acasa,soptesc,apropiindu-ma mai mult si punand o mana pe piciorul lui.L-am simtit cum a tresarit si frana brusca m-a trezit din prostia pe care era sa o fac. Mai bine ar fi fost daca dadeam cu capul de bordul masinii,asa macar imi venea mintea la loc si nu zbura prin alta parte. M-am stabilizat in scaun,afundandu-ma in el si rosind puternic.Un chicot incet se auzi din partea lui si mi-am intors capul rapid,cautand motivul amuzamentului lui. -Maine o sa fie o zi plina,spune,dupa cateva momente de liniste,in care am stat si mi-am concentrat privirea pe el. Am dat din cap si mi-am mutat privirea pe fereastra lasandu-mi capul pe spatarul scaunului. Avea sa fie ziua mult asteptata de mine.

Capitolul 18 Realitatea de zi cu zi
Timpul parca statea in loc,desi acele ceasului se miscau intr-un ritm normal,pe peretele alb al camerei de hotel la care ma cazasem.Ma aflam de aproape o saptamana in marele si extravagantul LA,dar simteam cum ma afund tot mai mult in singuratate.In fiecare zi gandurile mele erau indreptate spre casa.Spre tot ce lasasem in urma,lucruri,persoane,a caror lipsa se simtea mai adanc decat oricand. Nu era ceva ce regretam,asta in niciun caz.Dar deodata fusesem catapultata,in lumea asta straina mie,incat habar nu aveam ce si cum sa fac.Eu si Robert aveam o relatie ascunsa,fapt care ma deranja intr-un fel sau altul,desi mereu venea cu scuza ca asa era cel mai potrivit pentru mine.Cateodata ma intrebam daca facea asta pentru mine...sau pentru el. Sunetul ploii deja devenea obsedant.Dar macar se contempla perfect cu linistea apasatoare din camera. Pic-Pic-Pic-Pic. Majoritatea timpului mi-l petreceam intre acesti 4 pereti subtiri si albi.Prea albi pentru mine. Robert era plecat de 5 zile.Da..stateam si numaram orele pana cand avea sa ma sune sau sa se intoarca.Iar timpul trecea al naibii de incet,ca si cum cineva il derula cu o viteza minima. Eram bine...nu ma plangeam de faptul ca sunt singura,insa credeam ca va fi altfel. -Credeam ca va fi altfel,spun pe o voce inceata,evitand privirea lui. Imi lua barbia intre palmele lui,obligandu-ma sa ma uit la el.Puteam vedea cat de mult regreta faptul ca pleaca,insa nu stia ce era in sufletul meu. -Ce?Ma intreaba pe un ton nelamurit. -Noi. Stiam ca era ocupat si trebuia sa rezolve multe lucruri,avand in vedere cariera lui.Insa nu credeam ca va pleca exact din prima seara in care ajunsesem aici.Mi-l lasase pe Mark,sa ma ajute cu tot ce aveam nevoie.De

parca eu pe Mark il voiam in camera mea,de parca el era cel care imi spunea noapte buna si ma tinea in brate. Robert nu era Mark.Mark nu era Robert. Poate exageram.Sau nu. Insa tot ce stiam era ca voiam ca maine,in prima zi,sa fie aici cu mine.Si habar nu aveam daca asta va fi posibil. In alta ordine de idei,despartirea de familie nu fusese asa cum ma asteptam.Lacrimile mamei de tristete fusesera inlocuite de zambete largi pline de entuziasm si fericire. Pentru asta eram bucuroasa,ca nu ii facusem pe parintii mei sa sufere sau sa se ingrijoreze.Stiau ca aveam sa ma descurc,insa nu stiau ca aveam unele momente in care eram nesigura pe mine. Cum era momentul de fata... Stropi de ploaie se prelingeau lin pe geamurile ferestrei,iar lumina palida a soarelui care apunea se reflecta pe asternuturile albastre ale patului.Televizorul ramanea aprins de dimineata,iar muzica din mp3 continua sa-mi rasune in urechi pana cand murea bateria. Ieri fusese ultima oara cand vorbisem cu Robert.Daca ala se putea numi vorbit,pentru ca abia spusesem 2 cuvinte iar apoi trebuia sa plece. Oricum,o saptamana plecat era mai usor de suportat decat 3 luni in care trebuia sa fie la filmari.Se pare ca ele se amanasera,deoarece nu aveau puse la punct anumite detalii despre un personaj important din film. Asa ca fusesem usurata cand am aflat vestea asta,nu cu mult timp in urma. Vorbisem si cu Cris in prima seara de cand ajunsesem aici.Imi era dor de ea.Si stiam ca se enerva de fiecare data cand o trezeam din somn,pentru ca aveam o problema cu fusul orar.Intotdeauna uitam ca acolo era alta ora si aici alta. Voiam sa fi venit si ea impreuna cu mine,insa spunea ca nu e pregatita.Ca se afla in aceeasi situatie ca a mea in care nu stia ce sa faca.Nu o legau foarte

multe de Romania.Parintii lor erau divortati si recasatoriti.A fost o perioada grea pentru ea,caci Dan era plecat in SUA,iar Cristina ramasese singura.Asa ca majoritatea timpului de atunci il petrecusem impreuna.I-am convins pe ai mei sa ma lase sa stau cu ea si nu avusesera nimic impotriva,desi nu stiam daca era mai bine sa se mute ea la mine. Nu avea nicio legatura cu parintii ei,desi tatal ii trimitea in fiecare luna bani din strainatate.Insa de mama ei nu mai stia nimic,si nici nu avea de gand sa se intereseze de ea.Jurase in acea zi ca pentru ea cea pe care a numit-o mama candva,nu mai exista in viata ei. Asa ca acum,chiar aveam nevoie eu de ea.Speram ca lui Dan sa ii treaca prin minte sa o ia cu el,atunci cand venea. Ultimele silabe ale unui compozitor se auzeau ca un ecou in urechea mea pana cand s-au oprit. Si uite si sfarsitul bateriei mp3-ului,care fusese ajutorul meu in toate aceste zile. Mi-am mutat privirea spre fereastra,iar sunetul strident al telefonului se auzea de pe biroul. Intr-o fractiune de secunda ajunsesem langa el si simteam cum emotiile ma cuprindeau. Era un mesaj. ... Ei bine,de aproximativ o ora,rataceam singura pe strazile aglomerate ale LAului,lasandu-ma invadata de tot felul de ganduri,cantarind iarasi cele intamplate,analizand si ajung la o singura concluzie,sau de fapt o intrebare,la care nu aveam raspuns.Ce se va intampla de acum incolo? Si cand simti ca te sufoci intre cei patru pereti ai camerei, si cand crezi ca deja totul s-a transformat in monotonie,exista un remediu: cateva ore de pasi in deriva pe niste strazi gri. Castile asezate pe urechi lasau muzica sa dicteze destinatia catre care se indreapta atat de haotic pasii. N-am stiut incotro ma

indreptam, insa am gonit spre acel nicaieri iluzoriu ca inspre zarile inmiresmate de imposibilitatea de a le cuceri. Nu am avut niciun scop definit in minte cand am inceput urcusul pe Everestul numit "viata", nici macar sa ajung in varf, insa am facut din aceste incertitudini amorfe scopul vietii mele. Nu am vrut sa imi deschid inima si sa las loc nimanui sa intre in ea, insa iubirea nu se poate materializa, pentru ca sa intampine barierele impuse de inima mea, ci s-a impregnat in ea ca fumul in haine. N-am vrut sa imi fie teama, nu am vrut nici macar sa fiu fericita, ci doar impacata cu mine insami. Implicit si cu mizeria depusa pe fundul vasului in care pluteste sufletul meu. In adancul meu, am stiut ca nicio senzatie nu se poate compara cu aceea de multumire totala, fara nicio umbra de regret sau de nazuinte cu aripile frante. Si sunt oameni, priviri atintite si pierdute in departare, oameni preocupati de cadourile pe care sa le mai faca, gunoieri care golesc cosurile sperand la o viata mai buna, macar pentru cateva clipedar poate ei sunt mai fericiti decat cei care au totul. Persoane grabite sa treaca trecerea de pietoni, grabite spre servici sau spre casa, atinse de frigul care incepe sa se instaureze si peste oras, soarele inca mai amageste vremea,dar avea sa ploua.Din nou. Muzica din casti devenea din ce in ce mai dura, realitatea e din ce in ce mai reala. Nu mai vreau realitate, daca aceasta este. Dar sunt acolo niste oameni care se bucura de fiecare zi, traiesc si asta e cel mai important. Si ce daca ei nu vor fi in trend sau isi vor petrece alaturi de multa lume clipele, si ce daca ii dor anumite lucruri,reusesc sa treaca peste,ei sunt aceia care se multumesc cu ceea ce au si zambesc curat. Asta era realitatea din fata mea,nu cea la care visasem eu inainte sa vin aici.Dar aveam sa ma obisnuiesc cu asta.Puteam supravietui cu asta. Stiu atat de putine despre mine, insa am o dorinta teribila de a sti tot ce se poate in lumea asta. Am pornit pe picior gresit. Poate cand ma voi impiedica, voi cadea pe spate si voi fi apta sa o iau de la inceput. Sa construiesc din nou acel castel de nisip pe o plaja lovita de valuri si vanturi...

Vantul racoros imi flutura parul in toate partile,iar lumina amurgului sangeriu se rasfrangea pe geamurile fumurii ale masinilor parcate langa trotuare. Incotro mergeam?Nu stiu. Insa tot ce stiam era ca voiam sa ma eliberez de ganduri si amintiri si voci si sentimente,desi ele se incapatanau sa ramana permanente in mintea mea. Aflasem ca totusi exista o lume dincolo de peretii aceia reci si albi din camera de hotel.Si desi nu era una cu care sa fiu obisnuita,era cea reala.Lumea de zi cu zi,oamenii de zi cu zi. Puteam sa spun ca asta era primul meu contact cu realitatea.Dincolo de geamuri fumurii si scaune de piele,muzica proasta si roti de cauciuc alunecand pe sosea. De maine avea sa fie altfel.Imi promisesem asta.Nu aveam sa ma las pacalita de vorbe desarte,aveam sa fac asa cum imi trecea prin minte. Si prostia asta cu emotia dinaintea primei zile de serviciu,deja era uitata si demult depusa intr-un colt prafuit al mintii mele. Un nou sentiment rasarea in mine,alungand celelalte care nu-mi provocau prea multa placere.Curiozitatea. Da.De a cunoaste lucruri noi,persoane noi. De a comunica mai mult,desi nu imi statea in caracter.Incercarea de a fi puternica,de nu ma lasa mai prejos si de a-mi atinge scopurile. Pentru ca in afara de relatia mea cu Robert,mai exista ceva pentru care venisem aici. Viitorul meu.Slujba asta la care visasem dintotdeauna,desi incercam sa ma amagesc cateodata ca totusi nu era cel mai important,daca aveam de gand sa aleg intre mai multe lucruri. Dar era.In special pentru mine,apoi pentru parintii mei,care fusesera intelegatori si m-au lasat sa ma avant singura intr-o lume straina mie.

Muzica rasuna zgomotos in urechile mele,iar gluga imi acoperea vederea si abia am putut evita imbecilul care claxona ca un nebun,in timp ce trecea pe trecerea de pietoni.Un sfarsit bun...macar aveam constiinta impacata ca ma calcase o masina pe strazile LA-ului,nu pe orice alta strada. Trist.Tragic. Si acum mai trebuia sa suport si insultele si tipetele unui imbecil care habar nu avea sa conduca. Mi-am scos castile si mi-am dat gluga jos din cap,pentru a ma pregati de urletele strainului,cand am observat chipul mirat si inspaimantat al celui care totusi nu era asa de strain precum parea. ... -Puteam sa te omor!Urla ca un nebun in fata mea,in timp ce cateva persoane se adunasera in jurul nostru,ca si cum erau la circ.De fapt tipetele lui Dan nu demonstrau altceva. -Inceteaza sa mai tipi la mine!Spun maraind,luandu-l de brat si ducandu-l spre masina.Baiatul asta avea nevoie de o doza buna de pumni in cap. Am auzit cateva chicoteli in spatele meu si imi venea sa ma intorc si sa le zic ca circul s-a incheiat,insa deja Dan isi facuse intrarea cu temperamentul lui. Ramasesem atat de uimita cand l-am vazut in fata mea,analizandu-ma din cap pana in picioare,incat ma luase prin surprindere faptul ca se zbiera la mine de parca eu eram vinovata ca el nu e atent. Il puteam observa cum fierbea de furie in scaun si cum abia astepta sa ma stranga de gat.Nu ca reactia ar fi fost mai diferita din partea mea dar asta era parte a doua. A pornit masina,apasand pe acceleratie cam tare. -Daca nu ai reusit sa ma calci cu masina,crezi ca e mai bine sa ne transformi intr-un morman de fiare?Spun pe un ton indiferent si cat de cat calm.

Imi arunca o privire nu prea prietenoasa si am vazut cum acul vitezometrului scadea incet incet.De ce intotdeauna trebuia sa dau peste oameni cu un caracter impulsiv? -Ce cautai pe strada singura?Ma intreaba,expirand zgomotos ca si cum si-ar fi tinut respiratia pentru un timp indelungat. Am pufnit si mi-am dat ochii peste cap. -Si eu ma bucur sa te vad,spun nonsalanta.Habar nu aveam unde ma ducea,doar stiam ca mergeam pe o strada foarte lunga,opusa celei pe care ma plimbeam eu. -Nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum sa nu.Acum trebuia eu sa ii dau lui explicatii. -Opreste masina. Spun brusc,pregatindu-ma sa deschid portiera.Zeci de intrebari imi perindau prin minte,insa nu aveam de gand sa stau sa-i suport itele acum. -Stiai ca puteam ca dau peste tine?Imi zice pe un ton resemnat,uitandu-se inainte,evitand orice semnificatie a propozitiei opreste masina. -E vina mea ca esti adormit?Spun,incercand sa ma justific in situatia de fata,pentru ca nu era vina mea,clar.In caz de nu stiai,benzile alea albe de pe strada se numeste trecere de pietoni. -Stiu ce sunt alea,ma asigura pe un ton superior.Insa mintea mea era in alta parte si cand ma gandesc ca as fi putut...,se opri deodata,intorcandu-si rapid privirea spre mine. Unde avea mintea?La ce fel de material o sa foloseasca pentru noile tinute toamna-iarna?Sau ce modele va avea la prezentare? -Asta nu te scuteste de vina,oricat incerci tu sa-mi arunci in fata ca eu as fi cea vinovata. -Si daca e vorba de Cristina?Asta justifica lipsa mea de neatentie?

La auzul numelui ei si ingrijorarea care se simtea in vocea lui,am regretat pe loc tot ce spusesem. -Ce s-a intamplat cu ea?Intreb pe un ton ridicat si agitat. Ofta,incetinind si oprind masina la coltul unei strazi. -A plecat la mama ei in Franta.Spune scurt,cu urme de dezgust in voce,accentuandei.Nu stiu ce a apucat-o deodata,insa asta a fost decizia ei inainte de a veni aici.Doar ca nu m-a mai sunat si nu stiu nimic despre ea. Cred ca se vedea pe fata mea usurarea,fiindca ma asteptam la o veste mai groaznica decat asta.Pana la urma,imi urmase sfatul.Se simtea pregatita pentru asta. Nu era cazul ca Dan sa faca atata haz de necaz.Era cu mama ei,era in siguranta. -E si mama ta,spun incet,uitandu-ma la el.De ce nu te-ai dus cu ea? Pufni zgomotos si dadu un pumn in volan. -Femeia aia nu poate fi numita mama,zice pe un ton sever.Ea nu te abandoneaza,nu te lasa de izbeliste.Te protejeaza,te consoleaza cu o vorba dulce.Nu stiu ce e a fost in mintea ei,si chiar daca am incercat sa o conving sa nu faca asta,dupa suferinta la care ne-a supus,tot a plecat. Era prea dur cu mama lui si chiar si cu el insusi.A facut o greseala,e adevarat.Dar merita o a doua sansa,cel putin din partea lui. -Dupa atata timp,inca nu iti cunosti sora.Stii prea bine ca intotdeauna a actionat dupa bunul ei plac,si daca ea a crezut ca e bine ce face,atunci ai incredere in ea. -Am.Dar nu stiu daca va fi bine acolo. Se putea observa cu usurinta ingrijorarea pe care o avea pentru Cris,insa se descurca ea.

Stiam prea bine ca se gandise mult timp la posibilitatea asta,de a-si cauta mama si nu gasea alta solutie,asa ca o lasase balta. -Ei bine,asta poate justifica faptul ca puteai sa ma omori,incerc sa destind atmosfera adresandu-i un zambet gingas si ridicand simplu din umeri. Isi concentra privirea catre mine,apropiindu-se incet si destul de mult,analizandu-ma atent si intens. Mi-am oprit respiratia pentru cateva secunde,inainte sa-i simt respiratia aproape lovindu-se de chipul meu.Mii de emotii curgeau prin mine si nu stiam ce sa fac pentru a-mi linisti inima care batea foarte tare. Ce naiba era cu mine? -Cred ca ar trebui sa plec,spun repede,intorcandu-ma spre portiera.Se intunecase deja afara si chiar daca aveam ceva drum de parcurs pana la hotel,putina miscare nu strica. Stupefactie.Asta era noul sentiment care ma incerca in momentul asta. Cu atat mai mult, voiam sa deschid usa si sa plec. Situatia e mai plina de penibil ca niciodata. Ma simt ca dracu si am si de ce. Inca o incercare failibila de a scapa de aici,pentru ca imi prinse incheietura si refuza sa-mi dea drumul. -Asta daca o sa ai norocul sa nu te calce cineva cu masina.Ma ia peste picior ironic,fiind la fel de aproape.Cine umbla noaptea pe strazi LA-ului si singura,decat tu?Spune pe un ton amuzant,incepand sa rada. -Serios?Nu stiam ca te-ai dovedit a fi si dadaca mea.Buzele lui s-au intins intr-un zambet larg si am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui. De ce era de fericit si entuziasmat? -Stai calma,ma impaca cu un aer triumfator si un zambet care mi se pare sincer.Te duc eu unde ai nevoie,asa poate mai sterg din lista de pacate.Spune,dandu-mi drumul si pornind masina.Unde stai?

Il privesc pe sub sprancene, fara sa inteleg mare lucru din ce-mi spune si luand binecunoscuta pozitie de defensiva, cu bratele incrucisate. -Wilshire Grand,spun incercand sa ma acomodez in scaun si sa elimin emotiile care inca se incapatanau sa persiste. -Dragut. -Acceptabil,il corectez pe un ton putin infumurat. ... Dimineata.Devreme. Ochii refuzau sa priveasca albeata cruda a zilei.Mintea imi fugea jumatate adormita,jumatate treaza,la ziua ce a trecut,la ziua ce incepe. Amintirile zilelor precedente mi se perindau prin fata ochilor mintii, neintunecate de nici o umbra, de nici un obstacol. Din timp in timp imi simteam inima tresarind in piept de bucurie. Nu ma mai framantau intrebarile care ma rascolisera inainte de a fi adormit. Am evadat din temniele propriei mele contiine mai brusc i mai energic dect m-a fi ateptat vreodata. Hainele si actele erau pregatite de aseara,asezate pe marginea scaunului de la birou,iar eu stateam intinsa in pat cu ochii in tavan si asteptand sa sune ceasul acela care imi luminadiminetile. Nu dormisem aproape toata noaptea;cred ca prin zori apucasem sa prind cateva ore de odihna. Ploua de 2 zile incontinuu,de parca nu s-ar mai fi oprit.Picaturi se prelingeau pe geam si asta ma facea sa nu pot privi afara. Usor, uor, lucrurile rencep s o ia pe fgaul normal. Bine, nici nu cred c a fost altfel vreodat, ns acum merg mai normal dect mergeau nainte. Trei.Doi Unu.

Clinchetul clopotelului de la sonerie incepu sa se auda ca un ecou in departare.Am indepartat cearsaful alb de pe mine,intinzandu-ma ca dupa un lung somn si am fugit la baie. ... Era una dintre acele dimineti in care uram pur si simplu ploaia.Era o atmosfera gri,palida care nu se mula deloc cu starea mea de spirit. Pasisem pe ultima treapta a firmei gigantice. Fusesem luata prin surprindere,cand am vazut locul adresei unde ma adusese soferul de taxi,incat crezusem ca ar fi gresit. Dar nu.Adresa coincidea si la fel si numele firmei. W.Dan Scott Company. Tot aveam presentimentul ca e vreo eroare a memoriei mele sau a creierului,pentru ca nu imi aduceam aminte sa fi mentionat ca aceasta nu era o cladire,ci o adevarata arta de lux. Geamuri sticloase albe,usi rotative si panouri cu tot felul de nume si oferte. Inca eram cu gura cascata,iar ploaia deja isi facuse datoria,cand usile mari sau deschis deodata,iar un tip in sacou s-a dat intr-o parte facandu-mi semn sa intru. Mi-am scuturat capul,stergandu-mi fata de imbecila de pe chip si am pasit inauntru. Socul fusese si mai mare,iar maxilarul puteam sa il culeg de pe podea.Am facut cativa pasi spre receptie,iar de dupa un birou inalt si luxos,isi facu aparitia o domnisoara blonda si machiata strident. Ma apropii,incercand sa iau o atitudine cat de cat serioasa,insa uimirea tot persista pe chipul meu. -Buna,spun pe un ton politicos,adaugand un zambet.Il caut de domnul Scott.

-La etajul 2,primul birou pe stanga,zice mecanic,indicandu-mi liftul de la capatul holului. Am dat din cap si am marit pasii spre locul indicat.Insa nimeni nu stia ca aveam o teroare de lifturi.Ultima mea experienta cu el nu fusese una tocmai placuta,asa ca am renuntat sa il mai folosesc vreodata. Fusese un adevarat succes faptul ca am ajuns intreaga si fara vreo urma de frica in mine la etajul al doilea. Am tras adanc aer in piept si am batut usor in usa.O voce groasa m-a poftit inauntru,dar in acelasi timp cu un zambet larg pe buze,atunci cand ne-am intalnit chipurile. -Ia loc,te rog,spune politicos,in timp ce faceam pasi micuti spre biroul lui. Roseata din obrajii mei ma dadea de gol si chiar nu voiam sa par atat de nesigura in fata lui. -Cum ti se pare?Spune,lasandu-se pe spate cu un aer de superioritate si punandu-si mainile pe bratele scaunului. Am zambit gingas,dand din umeri,fara sa scot vreo vorba. -Sincer?Zic,dupa cateva secunde de tacere si concentrare.Ma asteptam la vreo cladire micuta,in mijlocul unei suburbii din centrul LA-ului.In niciun caz la ce am vazut acum. -Inseamna ca esti placut surprinsa de conditiile de aici,concluzioneaza,vazand ca trebuia sa scoata cu forta cate o vorba de la mine. -Categoric,spun,dand din cap. -Uite care e treaba,imi spune,studiindu-ma atent.Programul tau va fi destul de incarcat,desi va contine pauze de mese si relaxare.Stii ca ai obtinut un post destul de important aici,asa ca ma astept la cele mai bune rezultate din partea ta.Am incredere in tine si sper sa nu ma dezamagesti. -Ma voi stradui din rasputeri sa fac ce e bine,il asigur pe un ton sincer.

-Bine atunci.Poti incepe de astazi,daca doresti. Nici ca se putea mai bine.Inca o zi petrecuta in camera aia si o luam razna. -E perfect,spun entuziasmata. -O chem pe Anna,ca sa iti arate biroul unde vei lucra de acum incolo,iar apoi o sa trebuiasca sa duci niste dosare la arhiva. Apasa pe un buton rosu,iar pe usa isi facu aparitia o fata nu prea inalta,de statura mijlocie,cu parul prins intr-un coc la spate.Cu miscari gratioase si un zambet mai mult fortat se indrepta spre noi. -Anna,ea e Diana,noua noastra angajata.Fii draguta si condu-o la biroul ei. Fata dadu din cap,intorcandu-se si luand-o inainte.M-am ridicat incet si am urmat-o. -Diana?Se auzi vocea groasa a domnului Scott in spatele meu. Mi-am intors privirea si m-am oprit in mijlocul usii. -Bine ai venit!Zise,surazand. Am dat din cap si am marit pasii,ajungand-o din urma pe Anna. ... Parca spuneai ca ma aflam intr-un labirint imens si nu gaseam o cale de iesire.Anna lipsea de la birou si habar nu stiam pe unde sa o caut.Ma plimbam nedumerita pe holuri,cu dosarele alea in mana si cautam locul numit arhiva. Cateva injuraturi in soapta se auzea in spatele meu de dupa o usa groasa de lemn.M-am intors inspre zgomotele dinauntru si apoi am vazut semnul. -E cineva aici?Intreb in timp ce abia puteam sa deschid usa,care se pare ca se impotrivea cu desavarsire incercarii mele esuate de a o deschide.

Un tipat ascutit se auzi din spatele dulapurilor si am vazut cum sute de hartii zburau prin aer,iar un zgomot,asemenea unei cazaturi,venea din coltul sertarelor. Am lasat dosarele pe masa de langa usa,indreptandu-ma spre persoana care tocmai cazuse. O fata sifonata si cu parul in toate partile,isi indrepta spatele si se scutura de praf. La vederea ei,aproape m-a bufnit rasul,dar am reusit sa-l transform intr-o tuse seaca si falsa. -Esti bine?O intreb,analizand-o,si apoi uitandu-ma prin jur,la dezordinea pe care o facuse. -Ultimul a fost mai rau.Spune,incepand sa stranga toate hartoagele de pe podea.2 coaste rupte si o glezna fracturata. M-am aplecat cu gandul de a o ajuta,insa mi-am oprit privirea pe chipul ei.Era asa de naturala si simpla.Parca spuneai ca e tocilara din liceu,care nu vorbeste cu nimeni si e evitata de toata lumea.Parul blond strans la spate cu o clamita ii atarna pe umeri si o pereche de ochelari aproape ii cadeau de pe nas. Parea atat de amuzanta,dar in acelasi timp atat de speciala prin simplitatea ei. -Duci o viata interesanta aici.Poate ar trebuie sa te reprofilezi.Spun,in timp ce strangeam amandoua actele de jos. Se opri,ridicandu-si privirea si se uita uimita la mine. Simteam cum sangele in urca in obraji si mi-am lasat ochii in jos,jenata. Frumos mod de a te face placuta printre colegi. -Nu am vrut sa te jignesc,ma scuz,pe un ton incet si simplu. -Nu e vorba despre asta...Doar ca niciodata nimeni nu mi-a spus asta,adica nimeni nu m-a sfatuit sa fac asta.

Nu intelegem ce zice. -Ma refer la reprofilat.Intotdeauna am crezut ca aici e locul potrivit pentru mine. Am pufnit si mi-am dat ochii peste cap. -Printre acte si praf?O intreb,cu o spranceana ridicata.Cred ca poti mai mult de atat. Un zambet gingas ii aparu pe fata si 2 luminite ii sclipeau in ochii mari caprui. -Apropo,eu sunt Deb,spune,intinzandu-mi mana. -Diana,ii raspund,apucandu-i-o si afisand un zambet real si plin de prietenie. ... Ploaia se oprise,iar picaturile de pe haina se prelingeau pe bancheta taxiului. Prima zi fusese una chiar buna,in afara faptului ca dadusem din greseala peste Lucas,care se dovedea a fi chiar baiatul sefului.Adormita ca de obicei,nici macar nu il observasem cand intra in biroul tatalui lui.Asa ca am navalit ca o furtuna inauntru,fara sa mai cont de cine era acolo sau nu. Oboseala deja isi facea prezenta.Fusese o zi plina.Dosare,acte si tot felul de hartii de completat si verificat. Am platit soferului si am iesit din taxiu,indreptandu-ma spre usa hotelului. -Diana..,o voce cunoscuta se auzi in spatele meu si am ramas intepenita in mijlocul trotuarului. Oboseala poate provoca halucinatii?Daca da,atunci era cea mai buna pe care o avusesem vreodata.

M-am intors incet,cu inima batand puternic si am studiat trupul persoanei din fata mea.Un trup atat de bine cunoscut,un chip atat de mult visat in ultimele zile,si niste buze atat de mult dorite,atunci cand m-am aruncat in bratele lui. -Stii ca aproape te urasc,nu?Ii soptesc delicat si senzual la ureche in timp ce isi lipi obrazul de al meu. -Nu prea se vede,avand in vedere reactia ta.Imi raspunde pe un ton putin ironic. Ii dau drumul la par,dar inca agatandu-ma strans de gatul lui. -Asta e partea buna,il tachinez pe acelasi ton.Partea rea te asteapta in camera. -Atunci,vreau sa prelugesc partea buna,spune,lipindu-si rapid buzele de ale mele,impiedicandu-ma sa mai scot vreo vorba. La asta chiar nu ma puteam impotrivi.

Capitolul 19 Atunci cand nimic nu este ca si cum ar trebui sa fie

Imi simteam mintea limpede desi acum ma incerca o stare de oboseala care nu isi avea locul in marea asta de emotii care ma cuprindeau. Il priveam intens de pe canapeaua de piele,cum rascolea sutele de hartii pe care le avea aruncate prin toata camera care era si asa destul de dezordonata.Hainele stateau destul de incomode pe mine,iar faptul ca el se invartea prin fata mea,ma ametea si mai tare. Nu stiam de ce imi spusese in masina sa nu cer nicio explicatie,ca aveam sa discutam cand vom ajunge.Insa nu credeam ca ma aduce in camera asta mare de hotel,care s-a dovedit a fi a lui,stiind cat de riscant era.Mai ales ca se ferea de fiecare data,ca sa nu fiu expusa monstruozitatii lipitorilor alora de ziaristiasa cum obisnuia el sa zica. O dorinta puternica punea stapanire pe mine,in timp ce il analizam atent din cap pana in picioare cum statea si se uita din jur imprejur.Incepand de la buze,care erau frecvent umezite,la pieptul care se umfla din cauza respiratiei sacadate si coborand mai jos la abdomenul bine sculptat si... Controleaza-te,Diana!Constiinta urla in mintea mea,facandu-se deja prezenta si mustrandu-ma. Mi-am scuturat capul mecanic,inainte si inapoi,cantarind optiunile dintre o minte mult prea bolnava,o dorinta mult prea arzatoare sau niste hormoni care aveau de gand sa-si faca de cap. Adica..inca asteptam niste explicatii,asa era frumos.De ce venise tocmai azi cand stiam foarte bine ce scrisese in acel mesaj,care ma facu sa ies ca o nebuna pe strazile LA-ului si mai era sa si mor din cauza lui Dan.Dar in momentul asta numai de explicatii nu aveam eu chef sau de pierdut timpul cautand niste hartii mazgalite. -Daca as sti ce cauti...,il intrerup cu o voce inceata,in timp ce imi treceam o suvita din par printre degete.Se uita cu o privire gingasa la mine si inocenta,ca si cum ar fi uitat ca mai eram si eu in camera.

Imi dau ochii peste cap si oftez,ridicandu-ma cu gandul sa il ajut. -Ce e asa de important pe bucata aia de hartie?Il intreb,uitandu-ma de jur imprejur,prin camera.Avusesem si azi destula treaba cu dosarele lui Deb care am crezut ca nu se mai termina. -Vei vedea,spune repede,continuand sa rascoleasca niste hartii dintr-un dosar. L-am lasat in treaba lui,indreptandu-ma spre baie.Ochii mi s-au oprit pe un tricou alb,aruncat pe pat si cam mototolit.L-am prins din fuga si am intrat in baie. Ei bine,voia sa ma simt comoda nu?Si hainele astea elegante de pe mine nu ma ajutau cu nimic.Parul imi era incalcit si cam zburlit din cauza ploii si camasa statea lipita de pielea mea rece. Am ignorat injuraturile discrete care se auzeau dincolo de usa baii si mi-am tras rapid pe mine tricoul care imi ajungea pana la coapse.Oricum,era mult mai bine decat materialul ala stramt care ma chinuise toata ziua.Un tremurat usor puse stapanire pe mine din cauza aerului rece care venea din cauza geamului deschis. Am luat hainele de pe gresia rece in mana si am deschis usa.Privirea mi-a ramas atintita pe un Rob calm si relaxat,care statea la marginea patului,acordandu-si chitara si aruncand cate un ochi pe o foaie galbena pe care erau notate cateva partituri.Am inchis usa de la baie incet,auzindu-se doar un click usor,insa fu destul sa intoarca chipul spre mine cu o expresie curioasa. -Ala e tricoul meu,concluzioneaza,dupa cateva secunde de liniste,in timp cemi aranjam restul hainelor pe spatarul canapelei. Am zambit delicat,indreptandu-ma spre pat si asezandu-ma langa el.Am incercat sa indepartez foile alea pentru ca ma incurcau,insa imi prinse mana si refuza sa-mi dea drumul. -Asta cautai tu?Il intreb,eliberandu-mi mainile,analizand atent foile.

Of,chiar avea de gand acum sa cante?Dorinta care ardea in mine era mai presus de orice si voiam sa scap de tensiunea pe care o avusesem zilele astea.Sa ma daruiesc pasiunii si iubirii care exista intre noi. -E ceva ce incerc de un timp incoace.Voiam sa iti arat si tie,zise,uitandu-se intens in ochii mei.Ma inecam in oceanul pur al ochilor lui albastri si nu mai exista nimic in jurul meu.Imi pierdeam sirul gandurilor ca de fiecare data cand eram aproape de el. Am inceput sa-mi ridic tricoul,incet si am observat cum imi urmarea fiecare miscare a mainii .Cand tricoul a ajuns la baza gatului,am simit mana lui cum ma blocase sa il dau jos,cu o expresie dezaprobatoare. -Ce faci?Ma intreaba,in timp ce mi-l rulase inapoi pe corp. -Mi-e cald,spun repede,apucand de ambele capete si dandu-mi-l peste cap.Un zambet gingas mi-a aparut pe fata si aproape izbucneam in ras cand i-am vazut ochii mariti si felul in care respira. -Ar trebui sa te imbraci,spune,luandu-si privirea de la mine si trecandu-si degetele prin par. -Esti sigur de asta?Il provoc,senzual si incepand sa-mi plimb un deget pe asternutul rece de pe pat.As spune ca unele parti ale corpului tau vor exact contrariul,spun,apropiindu-ma de el,lipindu-ma de corpul lui.Am observat cum avea maxilarul inclestat si am inceput sa umblu cu degetele prin parul lui,masandu-l usor si indemnandu-l la ceea ce aveam eu de gand. Chitara a alunecat usor,langa marginea patului,lovindu-se putin de coltul noptierei.Si-a intors privirea,uitandu-se adanc in ochii mei si puteam vedea flacara dorintei care ardea la fel de mult ca si in mine.Ma prinse in brate,lasandu-ma pe spate,iar apoi isi lipi apasat buzele de ale mele. Mana lui inainta lent,smulgand parca vlaga din fiecare por al pielii peste care trecea,trezea la viata fiecare simt,facandu-ma sa tremur involuntar. -Mi-ai lipsit,imi sopteste fara putere,desenandu-mi trasaturile cu varful degetelor,dandu-mi o suvita dupa ureche.Ii simteam inima cum batea puternic sub mine,iar respiratiile noastre se imbinau una cu alta.Intr-o

secunda,mainile lui mi-au invadat corpul,respiram din ce in ce mai greu,iar sangele fierbea in mine. Muschii mi s-au contractat cand am simtit lenjeria alunecand usor pe coapse,iar un geamat scurt imi iesi printre buze.Unghiile mele ii zgariau usor spatele gol,iar privirile noastre se intalnira pentru un moment. Ochii lui albastri straluceau,iar inima mea batea incercand sa-mi sparga pieptul. Totul era pierdut,in clipa aceasta eram doar noi doi. ... 2luni... Uite asa trece timpul,privesti pe geam si vezi cum ti se scurge viata..cum totul trece pe langa tine de parca ai fi o naluca,de parca ai fi o frunza in bataiavantului. Privesti spre cerul innorat si visezi ca il vei atinge si ca vei indeparta norii intunecati pentru ca razele soarelui sa patrunda si in lumea ta... Nimic nu are sens in jurul tau si totusi speri,speri ca intr-o zi ti se va deschide un nou drum,un drum care sa aduca acel ceva deosebit care lipseste dinviataa. Crezi ca nu ai nimic altceva de facut si de aceea visezi zi si noapte,iar daca ai nici nu mai intelegi rostul,insa e posibil sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezi ca ai pierdut bucuriile vietii pentru ca ai stat asa meditand si tot ce e frumos a trecut pe langa tine. Uneori te gandesti poate ca ar fi bine sa cobori un pic din acea lume sau macar sa mai intorci ochii spre viata chiar daca valurile vietii te izbesc din plin cand si cand.Ai vrea sa incerci sa faci ceva dar nu stii cum. Ai putea sa privesti spre ceilalti sa vezi ca prin ei poti avea zile mai senine ca cei dragi iti dau puterea de a merge mai departe si de a trece peste pragurile vietii...

Apoi, sa incerci sa te privesti pe tine insuti sa inchizi ochii si sa privesti dincolo de acea oglinda in care te admiri sa patrunzi inauntrul tau si poate asa sa intelegi ca este nevoie ca ceva sa fie altfel stii doar ca inca nu e tarziu ca viata ta sa prinda culoare.... Viata este prea scurta pentru a te trezi in fiecare dimineata cu regrete...pentru ca stii asta, ai grija de oamenii care tin la tine, ignora-i pe cei care nu o fac si fii sigura ca in viata orice lucru se intampla dintr-un motiv.Daca ai o sansa,profita de ea,daca iti va schimba viata las-o sa faca asta. Nimeni nu a spus ca este usor..mi s-a promis doar ca va fi ceea ce merit. Era ora 12 noaptea.Nu puteam sa adorm,iar muzica imi rasuna iar puternic in urechi.Melodia de la Scorpions,era pusa pe repeat de cand ma bagasem in pat si priveam tavanul alb,care parca se apropia din ce in ce mai tare de mine.Aveam impresia ca la un moment dat se va prabusi peste mine,peste visele mele,peste dorinte,peste tot. Ei bine,in noaptea asta se implineau exact 2 luni de cand ajunsesem aici.2 luni,care s-au dovedit a fi bune,in care succesul era de partea mea,in tot ceea ce imi propuneam.Reusisem sa castig respectul tuturor din firma,datorita muncii mele bine depuse.Erau anumite zile,in care abia asteptam ca acul ceasului sa se miste mai repede si sa indice ora plecarii acasa. Era cam prea mult spus,sa descriu camera asta de hotel,care devenea din ce in ce mai mica,ca fiind acasa.Acasa era caldura,dragoste,prieteni,familie. Nu mai tinusem legatura deloc cu ai mei.Ultima oara vorbisem dupa vreo saptamana de cand am ajuns in LA.Nu mai raspundeau la telefon,nu stiu din ce cauza.Imi era asa de dor de ei,incat,daca aveam ocazia,luam primul avion spre Romania. Imi era dor sa aud vocea mamei,desi era printr-un fir lung de telefon,ma multumeam si cu asta.Dar voiam sa stiu daca erau bine,desi un presentiment ciudat staruia in mine,in momentul in care imi raspunsese de fiecare data casuta vocala cand incercam sa sun. Insa incercam sa ma amagasesc,ca erau bine,ca poate munceau prea mult si erau obositi si nu mai apucau sa raspunda la telefon caci se odihneau.Ca poate nu voiau sa raspunda,ca sa nu le aud vocea ingrijorata,ca sa nu ma simt eu vinovata ca am plecat.

De Cristina...de ea chiar nu stiam nimic.Nu daduse nici macar un singur telefon de cand am aflat de la Dan ca plecase in Franta.Pe el nu-l mai vazusem si nici lui Robert nu ii mai daduse niciun semn de viata.Nu stiu ce se intampla cu toata lumea...parca se indepartau incetul cu incetul. La servici lucrurile mergeau spre bine.Relatia mea cu Deb era mai stransa,o consideram prietena de cand ma ajutase cu raportul pe luna trecuta.Pauzele ni le petreceam discutand lucruri totat nelegate de servici,la cafeneaua de peste strada.Era ca un bun refugiu in zilele aglomerate si stresante. Nu credeam ca aveam sa spun asta vreodata,dar aparent Deb inlocuise lipsa prieteniei Cristinei.Deja imi faceam scenariul corect;o data plecata,va uita de toata lumea si nici macar nu va da niciun semn de viata.Insa nu ma asteptam la asa ceva din partea Cristinei.Voiam doar sa stiu ca e bine,ca nu patise nimic si macar motivul de ce nu isi sunase cea mai buna prietena.Asta daca mai aveam statutul ala in viata ei,pentru ca in inima mea intotdeauna ea va avea un locusor rezervat. Involuntar si irevocabil oamenii intotdeauna pleaca,dar oare se mai intorc? In ultimele 2 luni mi s-a schimbat viata.Nu puteam sa explic in mod amanuntit in ce fel,insa observam cum mi se schimba vorbele,cat curaj aveam cand era vorba de anumite lucruri despre care inainte nici macar nu deschideam subiectul. M-am schimbat,si nu am facut-o doar eu. ... -Tu imi ascunzi ceva,concluzionez,dupa o amanuntita studiere a chipului sau care era ciudat ganditoare.Ajunsesem sa il cunosc destul de bine,ca sa imi dau seama ca imi scapa mie ceva,iar el nu mi-a spus. Ceasul se auzea tot mai tare cu fiecare secunda.Alcoolul se evapora din paharul de care nici macar nu se atinsese,iar jarul tigarii puse in scrumiera era din ce in ce mai mult.Dar nu ii pasa,statea pe canapea,privind peretii albi care ne inconjurau,mobila care devenise atat de cunoscuta pentru el si biroul prea mic.

Mai lua o gura din paharul cu vodca,lasandu-si capul aplecat pe canapea si respirand greu. Imi rasuceam cateva suvite de par printre degete,in timp ce asteptam sa spuna ceva,orice.Daca pentru asta ma chemase la el,ca sa stam si sa ne uitam unul la altul,fara sa spunem nimic,atunci preferam sa ma lipsesc.Era prima zi din weekend,dupa o saptamana incarcata si stresanta. Acte,rapoarte si nelipsita Alessia care imi dadea bataie de cap.Stiam ca ma uraste,din cauza ca eram foarte exigenta cand venea vorba de munca si nu de distractie.Dar nici ca imi pasa ce crede,desi deseori o vedeam susotind cu Anna care nu depasea nivelul IQ-ului de 10.Erau ca 2 picaturi de apa.Una blonda si alta bruneta,dar acelasi caracter,temperament si atitudine. Aa..si nenorocita aia de petrecere a indeplinirii a 7 ani de cand functioneaza firma,la care nu aveam de gand nici macar in ruptul capului sa particip,desi promisesem lui Deb ca aveam sa merg. -Ai de gand sa imi spui?Il intreb,ridicand putin tonul si indreptandu-mi spatele. Urma un moment de liniste,in care isi stinse tigara si isi indrepta privirea spre mine.Ceva in ochii lui nu imi placea si aveam impresia ca nu imi va placea deloc ceea ce avea de gand sa-mi zica. -S-a intors Cristina,zise,aplecandu-si capul. Un val de usurare puse stapanire pe mine si imi venea sa sar in sus de bucurie. Asta era cea mai buna veste pe care o avusesem de 2 luni incoace. -E aici de 3 saptamani,imi intrerupe gandurile,spulberandu-mi orice urma de bucurie. Nu am raspuns nimic pentru ca nu puteam asimila ceea ce imi spusese.Alt moment de liniste se asternu peste noi,in care repetam cuvintele in gand de mai multe ori. Nu avea niciun sens.Nicio noima.

-Este imposibil,reusesc sa rostesc intr-un final dupa cateva minute in care mam uitat in gol si am analizat vorbele lui. -Nu,nu este,zice pe un ton slab.Jur ca nu am vrut sa iti ascund asta,insa m-a rugat,pentru ca nu voia ca tu sa stii ca e aici. Nu mai puteam sa ascult ce imi spunea.Furia puse stapanire pe mine si simteam cum sangele fierbe in mine. -M-ai mintit!Ma rastesc deodata,ridicandu-ma brusc.Stii prea bine cat am suferit din cauza ca nu stiam nimic despre ea,si tu mi-ai ascuns faptul ca ea era aici si era bine si nu a patit nimic si...Vorbele mi se amestecau printre suspine si nu se mai intelegea nimic.Am simtit 2 brate puternice stranganduma si mi-am infundat chipul in umarului lui. Am ramas asa pana suspinele s-au transformat in respiratii grele si aspre.Am tras adanc aer in piept,si deodata inspiratia ma lovi ca un fulger. Daca Robert stia de Cristina,inseamna ca stia si despre Dan.Iar Cristina si Dan,daca erau aici,nu dadura niciun semn de viata. -Trebuie sa plec,ii spun pe un ton rece,indepartandu-i bratele din jurul meu,apucand geanta si iesind pe usa. .... De ce toata lumea minte?De ce pur si simplu nu incheie tot teatrul asta spunand adevarul oricat de dureros ar fi el. Uram minciuna. Uram sa fiu mintita. Iar eu fusesem mintita de cei apropiati mie.Voiam sa o caut,desi habar nu stiam pe unde,sa o intreb de ce nu a venit la mine timp de 2 saptamani sau macar sa stiu ceva despre ea.Robert imi ascunsese faptul asta,Dan la fel,Cristina si ea.

In sfarsit,nu as putea sa repet miile de ganduri care porneau din inima si mi se ridicau in minte,care spre dimineata se topeau treptat in somnul care ma fura. Imi era greu sa stau acasa.Cu cat minutele treceau cu atat ma convingeam mai mult ca ceva era gresit.Nu stiu anume ce,insa totul in viata asta se intampla cu un scop anume. Aburul din ceasca cu ceai ma invaluia total,iar aroma de tei era calmanta.Ajunsesem cam la a 3 ceasca de ceai,pe care o rugasem pe Karen sa mi-o aduca,cand telefonul continua sa sune,iar lumea din cafenea ma privea ciudat. Deb mai imi trimitea cate o privire printre gene,insa am asigurat-o ca sunt bine.Nu voiam sa vorbesc cu nimeni,doar sa stau si sa beau ceaiul fierbinte care imi aluneca usor pe gat si ma ardea. Era o zi relaxanta de vineri,nu prea aglomerat aici,unde imi petreceam majoritatea timpului.Usa se deschidea din cand in cand,trimitand un val rece de aer,care imi strabatea trupul,facandu-ma sa tremur. -Deci...incepu Deb,incercand sa faca conversatie cu mine,ceea ce cam greu reusea.Te-ai mai gandit?Sper sa vii la petrecere...,ma intreaba,in timp ce isi duce paiul la gura,tragand rapid din paharul cu Cola. -Nu prea m-am mai gandit la asta,recunosc intr-un final,afisand un zambet mai mult fortat.Saptamanile astea au fost foarte grele,si nu prea am avut timp... Si chiar asa era;gandurile mele erau mult indepartate,iar prin cap nici nu imi trecuse vreo idee ca asta. D-l Scott imi spusese ca ar fi indicat sa vin,deoarece vor fi multe persoane din lumea businessului,si nu aveam ce sa pierd.Ar fi fost prima mea lansare in lumea banilor. -Serios,Diana!Ce ai avut zilele astea?Ai fost asa de retrasa si tacuta...La conferinte abia scoteai o vorba.Imi trimite o privire plina de ingrijorare,si incerc sa ii zambesc de data asta mai natural.

Karen se apropia si ea de noi,punandu-mi o mana pe umar.O simpatizam foarte tare,se purta ca si o mama cu toti;era iubitoare si intotdeauna te facea sa zambesti.Imi amintea putin de mama,cel putin,sentimentul ei matern era puternic. -Eu sunt sigura ca atunci ca va simti ea nevoia,iti va spune.Vocea ei semana atat de bine cu a mamei,incat cateva lacrimi mi se revarsasera pe fata. -Multumesc,ii soptesc,ridicandu-ma si imbratisand-o strans. Cuvintele ei intotdeauna ma ajutau si ma incurajau,asa ca mi-am sters lacrimile si i-am zambit. -Deb...,cred ca ar fi cazul sa vizitam niste magazine,ii spun,luandu-mi geanta si scotand portofelul. Am inceput sa chicotesc cand am auzit-o tusind,din cauza sucului si se uita nedumerita de mine. -Ce i-ai pus in ceai?Spune,razand si cu o voce entuziasmata. -Un strop de fericire,zice Karen,in timp ce ne indreptam spre usa.I-am multumit inca o data din priviri si am iesit in aerul rece si aspru de afara. -Am auzit ca s-a deschis un nou magazin,spune Deb,cu o fata radianta.E prin centrul LA-ului. -Cine ar fi crezut?Spun pe un ton putin ironic.Tu colinzi magazinele si stii noutatile in materie de haine?O tachinez pe acelasi ton,in timp ce porneam masina. -Toata lumea are cate un secret,a concluzionat,dand lejer din umeri. Am izbucnit amandoua intr-un ras puternic si am pornit pe soseaua umeda. Intr-adevar...toata lumea are cate un secret. ....

Chiar nu ma asteptam ca Deb sa se priceapa atat de la haine.Se pare ca noul magazin de care vorbise ea,era cu haine din sezonul asta si cica erau facute de un nou designer in lumea modei. -Cred ca merg mai bine pantofii astia decat cizmele nu?Ma intreaba,in timp ce privirea imi umbla prin jur,cautand ceva interesant si dragut. Ei bine,uite si aici ii simteam lipsa Cristinei.Intotdeauna ea era prima cand era vorba de haine.Desi o uram in momentul ala,era un ajutor cand trebuia sa imi aleaga tinutele.Imi aminteam reactia mea cand am gasit dulapul acela imens,plin de haine,pe care mi le achizitionase atunci cand m-am mutat in apartament. Oricum.ea era mult mai buna la dat sfaturi in materie de haine decat mine,asa ca am ridicat o spranceana si am oftat.Ea m-a privit dubios si si-a dat ochii peste cap, -Uite cine vorbea de haine,zice,pufnind,si intorcandu-se pentru a pune inapoi cizmele. Am ridicat simplu din umeri,cu un ranjet mic,continuand sa ma uit printre haine.Ochii mi s-au oprit pe o rochita mov,fara umeri,simpla din matase. M-am intors sa o anunt pe Deb,insa o pierdusem printre haine,asa ca am renuntat si pasii mi s-au indreptat spre tinuta care mi-a atras atentia. Am luat-o de pe umeras,studiind-o atent,pana cand reflexia aparuta in oglinda a unei siluete subtiri si bine cunoscute ma facu sa intepenesc. -Pentru prieteni poate fi la reducere. Materialul mov mi-a alunecat din mana,cazand pe podea,iar ochii mi-au ramas atintiti pe persoana din oglinda care tocmai imi vorbise.

Capitolul 20 O multime de amintiri si regrete Prima parte

30 noiembrie 2009,ora 12:45 am Nu stiam ca imi va fi atat de greu sa incerc sa o cunosc.Am ajuns in Caen,cu un motiv anume,acela de a o cauta,insa ceva ma oprea sa pornesc masina spre adresa ei.Minutele treceau greu,ca si cum timpul ar fi avut ceva impotriva mea,insa mi-am facut curaj si am parcat masina in fata usii ei.Are o casa destul de draguta,cu 2 etaje,gradina plina cu flori,asa cum ii placeau ei,mai ales crinii si trandafirii.Nu am iesit inca din masina;doar stateam si admiram privelistea uimitoare din jurul meu,pana cand usa se deschise si silueta unui barbat inalt,bine facut,cu parul negru si tenul tras,putin imbatranit isi facu aparitia.Studia cu atentie masina rosie din fata lui,pana cand ochii i s-au oprit pe mine,si si-a intors capul,strigand cu putere.De dupa el,o fetita de vreo 5 ani,cu parul blond,carliontat,imbracata intr-o rochita de culoare roz,il lua de mana si incepu sa arate cu degetul spre mine.Iar apoi lacrimile m-au acaparat cand am vazut-o pe ea.La fel de frumoasa,cu parul aranjat ca intotdeauna,imbracata elegant si cu o finete aparte.Tremurand,am deschis portiera incet si am facut un pas nesigur afara.Si asa,nesigura,am inaintat pana in fata trotuarului,unde ne-am oprit amandoua fata in fata.Ochii ei verzi patrunzatori,straluceau,avand mici cristale transparente in colturi.Lasa si sleita de puteri,fara sa mai cer vreo explicatie,m-am aruncat in bratele ei,si am inceput sa plang in hohote,iar ea ma alina,mangaindu-ma pe par... Banuiesc ca intotdeauna am fost o fire imprevizibila,nu?... Sufletul imi era incarcat de o mie de emotii,pe care le prinsesem in zbor,de cand citisem aceste cuvinte,din jurnalul ei.Jurnalul nostru. Am rasfoit paginile scrise de mine.Cuvinte venite din mintea unui copil de 15 ani,erau inca pastrate pe acele foi de jurnal roz si albastre.Data la care scrisesem amandoua pentru prima oara in el,mi-o puteam aminti foarte bine. 20 octombrie 2004,ora 11:45 pm. Jurnalul Dianei Asta e ceva ce nu am facut niciodata,asa ca scuze jurnalule daca o dau in bara,asa cum am obiceiul.Imi pare rau.Nu am inspiratie,asa ca treci in mainile lui Cris.

P.S.:Sper sa supravietuiesti.Iti tin pumnii,in razboiul de a-ti trai viata sau ma rog,ca paginile tale sa reziste. Mi-am dat ochii peste cap,si am zambit cand amintirile din acea zi,au revenit in mintea mea.Chiar daca trecusera 4 ani de atunci,facusem o promisiune cu ea.Ca atunci cand o sa avem un servici si o sa ne gasim rostul in viata,sa il deschidem.Sa ne amintim cum eram atunci si cum suntem acum. Dar inca nu gaseam motivul pentru care ea scrisese aici,tot ce facuse in acest timp era asternut pe randurile paginilor roz,asa cum le alesese ea de la inceput.Eu nu aveam prea multe scrise in el,decat cateva propozitii puse acolo pentru a umple spatiile libere si pentru a scapa de gura ei.Pentru ca de fiecare data ma obliga sa scriu,desi inventam scuze patetice,cum ar fi ca nu am timp sau am de scris.Dar sfarseam,intr-un final,sa-mi bat capul si sa reusesc sa scriu cateva fraze coerente. Pe prima pagina a noastra erau 4 poze cu noi doua.Cate una din fiecare an,si neaparat trebuiau sa fie facute vara,atunci cand era cald. Am trecut cu ochii peste partea ei,acolo unde scrisese despre mine,in prima zi. 20 octombrie 2004,ora 14:47 pm. Jurnalul Cristinei. Stiu ca nu e frumos ca am tras cu ochiul la ceea ce a scris Diana,insa trebuia sa o fac.Dar sperantele mi-au fost spulberate,cand am vazut ca nu ii luase decat 2 minute sa scrie 2 propozitii si apoi sa mi te inmaneze mie.Trebuia sa ma astept la asta de la ea.Oricum,e un inceput.Pe parcurs se va schimba ea,am eu un presentiment... Judecand dupa faptul ca peste 3 minute se suna,si nu pot sa comentez stilul ei bizar de imbracaminte de azi,ma voi opri doar la asta:Ma bucur ca esti prietena mea,D! Si s-a sunat. Am dat paginile inainte,ajungand la ceea ce se intamplase de curand. 2 ianuarie 2010,ora 8:00 pm

Mda...stiu.Nu am scris de ceva timp pe aici,cam de o luna jumatate,daca stau bine si ma gandesc.Lucrurile stau destul de bine. Dar azi plec.Plec la prietena mea,la fratele meu,la cei care mi-au fost alaturi.Nu puteam regreta faptul ca am reintalnit-o pe mama.Momentele cu ea si Michelle,au fost demne de tinut minte si greu de sters din memorie,insa era timpul sa plec. Nu am sunat pe nimeni in ultimele saptamani,si stiu ca i-am ingrijorat,in principal pe Diana,de care nu stiu nimic.Oare cum se descurca?O fi bine? Fericita? Mama mi-a vazut schitele.A spus ca am talent si ar trebui sa fac ceva in legatura cu ele.Poate ca m-ar ajuta Dan,desi,dupa cum il cunosc eu,slabe sanse.Cu orgoliul lui,nu m- ar lasa pe mine.sora lui, sa devin,poate in viitorul apropiat,un designer atat de faimos ca el. Bineinteles ca azi inchei orice incercare de a mai scrie aici.Nu cred ca isi mai are rostul.L-am deschis dupa 4 ani,in speranta ca acum poate viata mea isi va relua cursul normal,insa se pare ca nu e asa.Cred ca Diana ma uraste. Ce prietena ca mine i-ar face una ca asta?Stiu...sunt vinovata si am de gand sa repar tot ce am facut. Diana e o persoana buna,intelegatoare.Ma va crede si va sti din ce cauza am actionat asa.Am vrut putin sa ma despartde ea.Sa incep sa traiesc ca si cum nu as fi intalnit-o niciodata.Pentru ca a fost mereu sprijinul meu si mereu langa mine,atunci cand am avut nevoie.Cand toata lumea m-a parasit,ea a stat langa mine si mi-a suportat ifosele si miorlaielile de fetita.M-a inteles si m-a incurajat de fiecare data.Asa ca oricat de perfecta ar fi fost lumea mea,daca as fi avut parintii langa mine,tot mi-ar fi lipsit compania ei. Chiar nu merita asta...si nici acum nu ma inteleg de ce am facut-o. E timpul... Asta e cam o despartire,nu?Ei bine,va trebui sa te las,sa ma dezlipesc de copilarie,insa cuvintele scrise pe paginile tale,clar le voi mai revedea o data.Poate cu Diana,peste 50 de ani cand o sa fim bratranele si o sa avem grija de nepoti,sau poate singura...sau poate niciodata.Nu stii ce se va intampla in viata. Acum e randul ei sa il deschida.Va avea ocazia asta,desi promisesem sa il deschidem impreuna. Plec pe un nou drum..pe o noua cale... ...

2 lacrimi au curs pe foaia roz a jurnalului,cerneala imprastiindu-se prin stratul subtire de hartie.O judecasem atat de aspru,insa cuvintele ei,pe care tocmai le citisem ma facusera vulnerabila. Intotdeauna,in incercarea de a fi puternica,de a fi sigura pe sine,esua.Se aventurase singura,fara sa zica nimic,insa s-a ratacit.Si atunci cand te ratacesti,incerci sa cauti calea de a te intoarce inapoi,la ce ai lasat in urma. Observasem din cuvintele ei,din starile pe care mi le transmitea atunci cand citeam,ca se maturizase.Si mult chiar. Nu mai era fetita din liceu,nesigura pe ea si intotdeauna cu chef de distractie si petreceri.Care sa aiba mintea numai la haine si felul cum arata.Banuiesc ca distanta dintre noi si faptul ca nu am mai vorbit,o ajutase sa realizeze ca viata poate avea si alt curs.Si pentru asta nu aveam de gand sa o urasc. Daca asta a fost remediul pentru ea,atunci sunt multumita ca nu comunicase cu mine sau oricine altcineva. Nu puteam spune ca o urasc...sentimentul asta era prea puternic si prea crud,ca sa il simt in legatura cu ea.Doar ca m-a durut lipsa ei si faptul ca timp de 2 luni nu am fost una langa alta. Majoritatea din intrebarile care rulau prin mintea mea isi aveau deja raspunsul.Raspunsurile s-au gasit in jurnalul nostru si nu cred ca ar fi fost o metoda mai buna de a le obtine. Penultima pagina roz a jurnalului ei,era rupta intr-un colt,ca si cum ar fi vrut sa o scoata de tot,insa pana la urma a lasat-o. Iar randurile nu erau goale...erau umplute de scrisul ei elegant si caligrafic. Nu mai are rost sa scriu data...M-am intors din nou,printre paginile tale,pline de amintiri.Ultima oara cand am scris,am zis ca viata mea nu avea sa-si reia cursul normal,insa se pare ca m-am inselat in privinta asta.Desi sunt in LA de 3 saptamani,nu am sunat-o deloc pe Diana.Pentru ca mi-am propus sa fac ceva cu viata mea,si iata-ma aici,scriind despre cum am reusit sa imi deschid singura noua linie vestimentara Cristina Duvall.A fost greu si multa munca,si in momentul asta aveam cea mai mare nevoie de ea,insa trebuia sa fac ceva si de una singura.Mark a fost singurul pe care l-

am lasat sa ma ajute,de asta a aflat si Robert ca eram aici,insa ma bucur ca mi-a pastrat secretul. Doar voiam sa ii arat ca sunt in stare sa-mi iau viata in propiile maini si sa vada ca m-am schimbat.In bine sper... Nu am mai continuat sa citesc nici macar un rand in plus.M-am intors pe partea cealalta a patului,apucand cutia,in care se afla rochia mov,care imi placuse de prima data.Am intors-o pe toate partile,pana cand am gasit eticheta Cristina Duvall,creatie proprie. Inca nu imi venea sa cred ca tineam in mana,creatia Cristinei.Ca reusise,prin forte propii sa faca ceea ce isi dorise dintotdeauna.Sa creeze haine sau macar sa lucreze in domeniul asta. Si uite ca a reusit.A reusit de una singura... Biletul care era adus impreuna cu acea cutie zacea pe undeva pe jos.L-am luat de pe podea si l-am citit cu voce tare: Pentru prietena mea,prima creatie care a ajuns in mainile unei persoane cu adevarat importante.Se va potrivi perfect cu pantofii,pe care am de gand sa ti-i dau,daca mai ai de gand sa vizitezi umilul nostru magazin. Cris. Am lasat totul imprastiat pe pat,apucand jurnalul si bagandu-l in geanta.Am luat rapid cheile de pe noptiera si am iesit pe usa. Cu siguranta acel umilmagazin se afla in topul preferintelor mele. ... Acceptasem pana la urma sa merg la acea petrecere.Mai mult din respect pentru d-l Scott si din prietenie pentru Deb. Trecusem pe la magazinul lui Cris,asa cum ii promisesem atunci cand am sunat-o de la servici.Lucrurile intre noi au revenit la normal si toate neintelegerile au fost clarificate.

Acum o lasam sa-mi aleaga orice tinuta voia,pentru ca eram mandra sa am ca prietena pe o faimoasa si indragita creatoare de moda.Desi abia era la inceput,vanzarile mergeau din ce in ce mai bine,chiar daca nu avusese inca prima ei prezentare de moda.Planul acela era inca in desfasurare si o vedeam foarte emotionata in privinta lui. Aflasem de la Deb,cum ca vor fi si invitati surpriza din lumea filmului,si anume actori cunoscuti si bogati,insa se tinea ascunsa identitatea lor,din nu stiu ce motive. La servici,orele treceau mai lejer.Nu atat de multe acte,deoarece toti erau ocupati de organizarea petrecerii extravagante. La radio canta o melodie necunoscuta,asa ca m-am aplecat putin pentru a schimba frecventa.Cand mi-am ridicat privirea,piciorul mi s-a mutat imediat pe frana,iar cauciucurile au scartait puternic pe sosea.Spatele mi s-a izbit de spatarul scaunului,iar niste claxoane se auzeau in spatele meu. Un strat de transpiratie se depuse pe fruntea mea si gafaiam de parca as fi participat la concursul de alergat.Panica se instalase in mine,asa ca am coborat usor sa vad daca animalul era bine.Chiar nu voiam sa am un suflet pe constiinta,dar cine isi lasa cainele singur pe strada? Un ghemotoc alb de blana,statea pitit si speriat,exact langa bara din fata.Tremura si era murdar,cu capul pe labute.M-am aplecat repede,sa vad daca e bine. -Hey micutule,soptesc usor,ridicandu-l in brate.Dadea din coada si incepu sa-mi linga mana.Poate nu era asa de grav,insa habar nu aveam daca nu cumva ii rupsesem ceva.Urme de sange nu erau,asta era bine.Insa e posibil sa aiba leziuni interne sau Dumnezeu stie ce. Fara sa stau pe ganduri l-am urcat in masina,punandu-l incetisor pe scaunul din dreapta mea.Un scancet usor se auzi si am pornit masina in graba. Trebuia sa il duc urgent la un medic veterinar desi nu stiam daca era vreun cabinet prin zona. Cateva strazi mai incolo,un panou mare indica locul pe care il cautam:Family Pet Services.

Mi-am dat hanoracul jos,invelindu-l cu el,desi era caldut afara si m-am indreptat spre usa cabinetului. -Ma poti ajuta?Spun agitata,doamnei de la receptie.Cred ca are piciorul fracturat sau nu stiu ce. Se ridica repede,luandu-l din bratele mele si uitandu-se atent la el. -Ce i s-a intamplat?Ma intreaba nesigura si ducandu-se pe un coridor lung. Am ezitat putin si nu stiam daca sa spun ca am fost neatenta si eram sa il omor. -Pai...zic nedumerita.Eram sa dau cu masina peste el,insa am pus frana la timp. Ochii doamnei s-au marit si m-a masurat din cap pana in picioare. -Il voi duce la dr Finn Dandridge.Nu toata lumea are inima mare ca a dumneavoastra.Va rog sa stati aici,pe culoar,pana cand vine doctorul sa va vorbeasca. Am dat din cap si am oftat usurata.Speram sa nu am probleme prea mari. M-am asezat pe scaunul rosu si am asteptat. 5 minute.. 10 minute.. Ma uitam la ceas constant si observasem ca trecusera mai bine de 15 minute de cand stateam tintuita in scaunul acela.Vocea doamnei de la receptie se auzi,si am observat-o de dupa colt cum venea impreuna cu doctorul,tinand in brate ghemotocul ala mic si buclucas. -Catelul dumneavoastra este bine,spune doctorul,dandumi-l.Avea doar o pietricica prinsa intre pernute,insa e in regula. Ah mititelul de el.Cate batai de cap mi-a putut da.

-De fapt...incerc sa il corectez,cu gandul de a-i spune ca nu este catelul meu,insa felul in care dadea din coada,ma facu sa ma razgandesc.Va multumesc din suflet. -Nu aveti pentru ce,spune amabil.E de datoria noastra.Apropo..cum il cheama? Uhm...gandeste Diana... Un nume de caine..un nume de caine.. Nu am avut un caine..deci nu imi trecea prin minte niciun nume. -Pai..e prima noastra intalnire,asa ca nu m-am gandit deocamdata la un nume,spun,rusinata. -Nu e nicio problema.Aveti unul.Zice,mangaindu-l. timp destul sa va ganditi la

Micutul asta chiar era simpatic si avea temperament. -Va multumesc din nou,spun,intorcandu-ma si indreptandu-ma spre usa. Am inspirat si expirat de vreo doua ori ca sa ma calmez si apoi m-am uitat la el. -Bun...Si acum ce fac cu tine? Latra deodata,lasandu-si capul pe labe si dand din coada. Banuiesc ca asta ar fi fost un:Ma bucur de cunostinta,stapana?In limba caineasca cred ca. Am zambit,dandu-mi ochii peste cap si am pornit masina. Bun venit in lumea mea,Fluffy!

A doua parte
Cine ar fi crezut ca un animalut atat de mic si dragut s-a dovedit a fi o mare pacoste obraznica? -Fluffy,iesi de acolo! Ghemotocul asta neastamparat era culmea.Nu voia sa iasa deloc de sub pat;statea acolo pitit si incepea sa latre la mine cand avea el chef. -Fluffy,ramai azi fara mancare,daca nu iesi!Spun,in timp ce stateam aplecata sub pat si incercam cu vorba bunasa il ademenesc sa iasa. Mi-am incruntat sprancenele,ridicandu-ma bosumflata si trantindu-ma pe pat.Daca el avea de gand sa stea acolo pana cand se va plictisi,atunci si eu voi sta linistita pana va aparea. Oricum,pana la urma urmelor,tot i se va face foame,nu? Am apucat telecomanda,lasandu-mi capul greu pe perna moale si incepand sa butonez plictisita pe toate programele.In unele zile,lasam pe programul international,care facea legatura cu tara mea.Asa macar ma simteam mai aproape de ai mei,desi era prin intermediul unui ecran si cu ajutorul unor prezentatori. Uitasem pentru un moment de Fluffy,cand 2 bocanituri usoare s-au auzit in usa de lemn si creatura incepu sa maraie.M-am ridicat alene,oprindu-ma pentru un moment langa usa. -Cine e?Intreb,lipindu-mi urechea de lemnul rece. -Room service,raspunde vocea cunoscuta si am apasat rapid de clanta. Un zambet larg ma intampina si m-am sprinjinit de tocul usii,ridicand o spraceana si dandu-mi ochii peste cap. -Hmm...iubit la pachet pentru cina,spun pe un ton induiosator si zambesc ironic.Apetisant...,zic,intinzand mana si atingandu-i buzele delicat.

-Banuiesc ca asta ai comandat,nu?Ma intreba,in timp ce facu un pas spre mine. -Nu chiar.De fapt,nu am comandat nimic,dar e bine venita din partea casei.Mana lui mi-a mangaiat obrazul,in timp ce suflarea lui puternica se apropie de buzele mele. -Am eu vedenii sau sub patul tau este un caine?zice deodata,mana alunecandu-i de pe fata mea si inaintand in camera. Fir-ar tu sa fii de Fluffy!Inghit in sec,intorcandu-ma plictisita si inchizand usa. -In momentul asta,chiar mi-as dori sa fie vreun joc al imaginatiei tale,mormai printre dinti,ofensata si trantindu-ma pe canapea.Mi-am indreptat privirea spre ei,si mi-a ramas blocata pe potaia alba care iesi rapid de sub pat,incepand sa dea din coada. Tradator mic! -De ce nu mi-ai zis ca ai un catel?Intreaba,luandu-l in brate si punandu-l in poala. -Azi l-am gasit,cand voiai sa iti zic?Spun,urmarindu-l cum isi trecea degetele prin blana alba a catelului. Ei bun,prefera un caine in locul tau,Diana.Priveste partea buna a lucrurilor:macar aveti un lucru pe care sa il impartiti.Constiinta incepea sa se joace cu mintea mea,desi habar nu aveam la ce se referea. -Unde l-ai gasit? Ia sa vedem.Spune ca era sa dai cu masina peste el de aeriana ce esti.Nici macar la volan nu poti fi atenta. Chestia asta chiar incepea sa ma scoata din sarite.Am ajuns sa imi vorbeasca constiinta. Grozav. -Uhmm...sa zicem ca l-am intalnit intr-o situatie mai speciala.

Isi indrepta privirea spre mine,inclinandu-si capul intr-o parte curios. Am ridicat din umeri si am oftat. -Bine bine!Spun,ridicandu-mi mainile in semn de aparare.Eram sa dau cu masina peste el,dar e in regula.L-am dus la doctor si nu a patit nimic. M-am asezat langa el,punandu-mi capul pe umarul lui.Hmm..totusi,nu era chiar asa de rau sa ai un catel,macar aveam cine sa ma apare. Am ras in sinea mea,luandu-l in brate si mangaindu-l. -Acum..ca l-ai cunoscut pe Fluffy,putem sa ne intoarcem la ceea ce am lasat neterminat.... spun,dandu-i drumul si facandu-ma mai confortabila pe pat. Se uita nedumerit si dubios la mine,tragand aer in piept si incepand sa vorbeasca. -Chiar nu am vrut sa te mint in legatura cu ceea ce a facut Cristina,insa era si Dan acolo care m-a rugat sa nu iti zic nimic pana la momentul potrivit.Se opri pentru o clipa,uitandu-se la mine,asa ca am oftat,facandu-i semn sa continue.M-am gandit ca ar fi mai bine sa afli de la ea,dar am vazut cum iti faceai griji,asa ca ti-am spus pana la urma.Expresia fetei lui era plina de remuscari,asa ca mi-am intins mana mangaindu-i obrazul. -E in regula,spun,adresandu-i un zambet mic.Mi-am cam iesit din fire atunci,din cauza vestii,insa s-a rezolvat totul.Dar nu la asta ma refeream,zic,apropiindu-ma si lipindu-mi rapid buzele de ale lui.L-am apucat de umeri,urcandu-ma in poala lui,pentru a savura din plin sarutul. Sarutul era unul pasional,puternic,buzele noastre frangandu-se una peste alta si lasandu-ne fara suflare.Mainile lui erau pozitionate strans pe soldurile mele,trangandu-ma mai aproape de pieptul lui,simtindu-i inima batand rapid.Intr-o fractiune de secunda,deja ne aflam unul peste altul,cautand aer si respirand greu. Degetele lui imi trasau forma fetei,coborand pe gat,iar apoi pe piept.Corpul meu raspundea la orice atingere,fiecare celula din mine tresarind si luand-o

razna.Mintea mea nu mai asimila niciun sunet,nicio miscare,ci doar respiratia lui dulce si presiunea asupra mea. Un sunet ciudat se auzi din pantalonii lui si mi-am dat seama ca e telefonul.Te rog nu raspunde,ma rugam in mintea mea,incercand sa fac abstractie de melodie si l-am apucat strans de camasa. Am oftat cand am simtit cum ma indeparteaza,ridicandu-se in picioare. -Trebuie sa plec,zice,luandu-si haina de piele pe deasupra. O fata mai tampita ca aceasta pe care mi-o afisasem acum nu cred ca am avut-o vreodata. -E chiar asa de urgent?Intreb,pe un ton putin nervos si iritat. -E Stephanie...,spune,uitandu-se la ecranul telefonului. Mda..Ritz aia care imi facea mie viata imposibila,batandu-ma la cap.O uram pe blonda aia spalacita si batrana.Bine..nu chiar asa de batrana,se mentinea destul de bine la varsta ei,insa asta nu-i aducea un beneficiu asupra parerii mele despre ea. Se tinea scai de Robert,sunandu-l in fiecare zi si intrebandu-l unde este. -Te sun eu maine,zice grabit,deschizand usa. -Nu pot maine...,spun,in timp ce m-am ridicat,ajungand langa el.Ma duc cu Deb la magazinul lui Cris.Si probabil o sa-mi petrec toata ziua acolo cu ele.Iar apoi stii ca este petrecerea aia de la firma,la care nu pot sa lipsesc. Telefonul iar incepu sa sune.Deja ma innebunea de acum. -Grabeste-te,pana nu crede ca te-am rapit,spun zambind si impingandu-l afara. Am oftat,inchizand usa si lipindu-ma de ea.Fluffy statea in mijlocul patului,cu capul pe labute si dand din coada. -Ai chef de o plimbare?Ii spun,indreptandu-ma spre noptiera si luand lesa.

Incepu sa latre si a sarit rapid de pe pat,ajungand la picioarele mele.Am apucat geaca si telefonul si am iesit afara. ....

Lume eleganta.Rochii si costume de lux.Muzica buna.Aerul acela al superioritatii care se simtea in atmosfera.Cuvantul banicare iesea de pe buzele fiecarei persoane din stanga sau dreapta mea.Extravaganta care era intalnita peste tot si rafinitatea cu care paseau toti in incapere. Paseam cu pasi eleganti si marunti ,cu mare grija sa nu ma dezechilibrez datorita pantofilor de la Cris.Totul fusese bine,pana la partea asta,pentru ca stiam ca nu aveam sa rezist mult in ei.Abia imi simteam picioarele si facusem doar cativa pasi de la parcare pana la intrare. Blituri orbitoare mi-au impiedicat vederea si aproape era sa dau peste un chelner care servea bauturile.Grozav mod de a-ti face intrarea. Intr-un colt am zarit-o pe Deb care imi facea semne disperate din mana.Am zambit si am observat privirile tuturor indreptate asupra mea.Am tras aer adanc in piept,inaintand cu o oarecare gratie spre ea. Un zambet larg ii aparu pe fata si ma cuprinse imediat intr-o imbratisare puternica. -Ti-am mai zis cat ma bucur ca ai venit?Ma intreaba,in timp ce ma lua de brat,ducandu-ma spre chelnerul care se plimba pe langa noi cu tava in mana.A apucat din zbor 2 pahare cu vin rosu aprins,inmanandu-mi si mie unul. -Ai ajuns repede,ii spun rotind paharul in mana.Chiar nu simteam nevoia de o bautura acum,asa ca am pus-o pe masuta de langa noi. -Pai am prins repede un taxi si am ajuns mai repede decat ceilalti.Dar am avut sansa sa ii vad pe toti.

-Pe toti?Intreb,uitandu-ma de jur imprejur si analizand persoanele care mie imi erau necunoscute. -Da,spune,apucandu-ma de brat si intorcandu-ma spre multime.Uite acolo in colt,domnul in costum gri si doamna cu rochie turcoaz,sunt cei mai importanti actionari din firma noastra. -Nu i-am vazut niciodata la conferinte,realizez,dupa ce i-am studiat cu atentie. -Sunt plecati mai mereu,si rareori dau pe la firma.Dar se pare ca azi au reusit sa ajunga.Oricum,sunt respectati si mass media e pe urmelor lor dintotdeauna. -Aham...am mormait eu,dupa alta indelungata analiza. -Ok,langa pianul din coltul barului,e directorul si contabilul de la o firma mult mai importanta ca noi,insa am avut destule legaturi cu ea.Dupa cum vezi,domnul Scott se afla in relatii bune cu el,insa simte mirosul de competitie si de asta se da bine pe langa el.Zise,incepand sa rada. -Tu cunosti pe toata lumea de aici,din cate vad,concluzionez,intorcandu-mi privirea spre ea si arcuind o spranceana. -Nu chiar pe toti,zice,incrucisindu-si mainile si facandu-mi semn din ochi sa ma uit inainte.E tipul acela misterios de langa Scott.Am auzit ca e de pe undeva din Londra si e cineva foarte cunoscut in lumea mondena.Din cate se vorbea prin firma,ar fi vorba de vreo ruda de-a lui Scott,ceva un nepot mai indepartat.Si se mai zvonea ca o sa-l puna la conducere,sau macar ca director adjunct. Mi-am fixat privirea asupra lui si am observat cum ma masura din cap pana in picioare.Si-a incruntat sprancenele,iar apoi s-a intors spre d-l Scott,soptindu-i ceva la ureche.Acesta a zambit,uitandu-se cu coada ochiului la mine si facandu-mi semn sama indrept spre ei. -Hai cu mine,ii zic lui Deb,luand-o de mana si mergand prin multime.Ochii lui albastri,pe care i-am observat cu cat mai apropiam mai mult de ei,ma

studiau atent.Ceva mi se parea cunoscut la el,dar nu stiam exact ce.Poate il mai vazusem pe undeva? Nu stiu ce era asa de asemanator sau de ce imi aducea aminte ,insa ceva familiar mie domnea in el. -Diana,incepu domnul Scott sa zica insa fu intrerupt de catre respectivul necunoscut. -Am auzit multe despre tine,zise,intinzand mana si cuprinzandu-o pe a mea intr-o stransoare delicata si putin cam rapida.Nu degeaba v-a laudat unchiul meu pentru munca depusa. Deci pana la urma zvonurile din firma erau adevarate.Era chiar nepotul domnului Scott. -Ma simt flatata,spun cu o voce putin rusinata si cu o oarecare roseata in obraji.Insa nu cred ca ar trebui sa mi se atribuieze atat de multe.Fac doar ceea ce imi place si daca fac bine,atunci sunt mandra ca am reusit ce mi-am propus. Seriozitatea cu care vorbea si mica gropita din obraji pe care o facea cand zambea erau asa de dragute si totusi atat de cunoscute. -Eu sunt Kevin Weisz,spune,uitandu-se adanc in ochii mei.Mana mi-a alunecat,iar ochii mi s-au indreptat nu spre cel care avea numele de familie identic ca al meu,ci se spre cel care a intrat pe usa,condus de o tipa bruneta cu o rochie rosie aprins,iar in dreapta de Stephanie. Si nu numai privirea mea s-a mutat pe ei,ci a tuturor din incapere.Nu am realizat pana cand nu am vazut cum se tineau de mana si zambeau unul la altul.Nu stiu ce simteam in acest moment:mai multa furie sau durere,insa era ceva amestecat.Am incercat sa iau o atitudine cat mai indiferenta,dar nu reuseam.Nu puteam pur si simplu sa ii am in fata,comportandu-se normal,mai ales el,si sa nu fac nimic.Si apucau mai tare nervii cand o vedeam pe Ritz salutand si zambind fals,cu fata ei fardata si machiata strident de parca spuneai ca a fost bagata in faina si scoasa inapoi. Si intrebarile,ca intotdeauna,imi rulau prin minte:Ce cauta el aici?Ce cauta tipa aia cu el aici?Ce dracu se intampla aici?

E de rau,e de foarte rauImi repeta la nesfarsit vocea din minte. Nu imi puteam lua ochii de la ei,pana cand m-a intrerupt din gandurile nu prea pasnice asupra lor,vocea lui Kevin. -Te simti bine?Intreaba pe un ton clar si serios,fixandu-ma atent cu privirea. Mi-am scuturat capul intr-o parte si in alte,mecanic,si am inceput sa asimilez tot ce se intampla in jurul meu.Lumea zambea si vorbea intre ei,nu ca mine,care fierbeam de nervi si nu stiam ce sa fac. -Am nevoie de o bautura,ii spun rapid si scurt,luand-o inainte printre multime.Am lasat-o pe Deb in urma care era prinsa intr-o discutie despre nu stiu ce avantaje ale firmei. Si in momentul acela chiar nu imi pasa cine era pe langa mine,peste cine dadeam,desi imparteam in jurul meu numai scuze,insa simteam ca trebuia sa beau ceva tare. Am inhatat rapid un pahar cu un lichid aramiu in ele,de habar nu aveam ce era si am iesit pe balconul mare.Nu era nimeni prin jur,asa ca mi-am sprijinit coatele de marginea balconului,inspirand adanc aerul rece al noptii si ducand paharul spre gura.Mirosul intepator deja imi zgaria narile si mi-am strambat nasul de dezgust. Cum naiba sa le placa asa ceva? Un ras dragalas si prefacut se auzi de undeva de jos,si mi-am lasat privirea sa cada pe cei doi.Am observat cum o tinea de mana cu delicatete,apropiindu-se mai mult de ea,chipurile lor aproape atingandu-se si sarutand-o. Si atunci am simtit cum inima mi se rupe in doua,cum sufletul imi era din ce in ce mai greu,respiratia abia mi-o puteam simti si vederea fiindu-mi incetosata de lacrimi. Am dat pe gat jumate din paharul plin de alcool,gatul arzandu-mi si simtind cum ajunge in stomac.O ameteala crunta ma lua deodata,dar am incercat sa

ma reabilitez,strangand mai tare paharul in mana si cu cealalta tinandu-ma de bara. Fara sa ma mai gandesc,am scurs lichidul aramiu in partea cealalta a balconului,croindu-si drum intre ei.Nu am mai apucat sa vad reactia lor sau a celui pe a carui par am varsat alcoolul,insa am zambit plina de sine,cand am auzit tipatul isteric si asurzator al tipei plasticate. Paharul s-a rostogolit pe undeva prin jur,lasand in urma lui o dara mica de lichid. ..... Ma asezasem pe fotoliul din piele de langa fereastra deschisa.Aveam nevoie de aer,pentru alcoolul din mine isi facea deja efectul incalzindu-ma.Mintea mea nu prea mai gandea coerent,oferindu-se cu bunavointa sa imi aminteasca motivul pentru care bausem vreo 3 pahare de whisky.Niciodata nu bausem alcool,si mai ales in cantitati mari,insa fir-ar ca nu imi alunga niciun gand. Pe Deb o pierdusem de tot;nici macar nu stiam pe unde e,daca a plecat sau nu.Simteam cum spatele imi era gaurit de privirea lui,insa nici macar nu ma oboseam sa i-o returnez. Nu merita.Nimic. Si chiar nu merita nervii mei,durerea mea sau lacrimile mele. M-am ridicat,putin leganandu-ma,luandu-mi poseta si inca un suvenir de pe masa,care arata destul de apetisant in situatia de fata. M-am indreptat cu pasi lenti si cu privirea in fata,spre iesire.Aveam sa plec de aici cat mai repede posibil si nu imi pasa daca ma impiedica cineva sa o fac.De suportat teatrul asta ieftin pe care avea de gand sa-l faca pe la spatele meu,chiar nu voiam sa il vad sau sa fac parte din el.Si nici sufletul meu nu suporta prea multe. Norocul fusese de partea mea pentru ca nimeni nu se afla la iesire,asa ca am zbughit-o rapid spre parcare.Inca realizam ca era o greseala ce fac,insa in momentul de fata chiar imi era indiferent.

M-am oprit langa masina,cautand cu disperare cheile,pe care nu le gaseam nici in ruptul capului. -Asta cauti?Zice,postandu-mi in fata,cheia de la masina si leganand-o dintr-o parte in alta. Ei bine acum,chiar eram nervoasa. -Ce dracu ai cautat tu in geanta mea?Intreb nervoasa,intinzand mana sa recuperez cheile.Insa prea tarziu,pentru ca isi retrasese mana imediat si refuza sa mi le dea. -In niciun caz nu poti conduce in starea asta,spune pe un ton care mi se parea ingrijorat. Am spusmi se parea. -De parca ti-ar pasa,raspund morocanoasa si incruntandu-ma,cautand o cale pentru a lua blestematele alea de chei. -Crezi ca nu imi pasa?Ma intreaba cu o voce plina de remuscari. -Vad ca nu iti pasa,asa ca dam naibii cheile alea imediat,sa plec de aici,zic nervoasa,intinzandu-ma,insa imi imobiliza mana rapid,strangand-o puternic. -Tu ai fost cea de la balcon nu? -Ar fi fost mai bine daca va aruncam si paharul in cap,nu doar lichidul din el,zic,incercand sa ma eliberez din stransoarea lui,care nu avea de gand sa slabeasca. -A fost doar un sarut,Diana.Nu a insemnat nimic.Zice,incercand sa-si ia apararea. Pe dracu ca nu a insemnat nimic. -Eu am vazut perfect.Si un sarut intotdeauna inseamna ceva.Am terminat lamentabil,zbatandu-ma ca un animal in cusca,intr-un final dandu-mi drumul.

-Poate ai dreptate,dar nu a fost un moment romantic,iti jur. Si pentru un moment,ca o proasta ce eram,l-am crezut.Sau poate voiam sa il cred.Sa cred sinceritatatea din vocea lui,chiar daca era falsa,sa cred ochii aceia care implorau mila,chiar daca erau prefacuti. Voiam sa il cred din tot sufletul.Insa nimeni nu putea nega tot ceea ce vazusem.Ceea ce se intamplase. -Iti este imposibil sa ma ierti? La naiba.Daca mai folosea metoda asta,dadeam dracului tot si uitam nefericita asta intamplare. -Nu e vorba despre asta,spun sincer si resemnata.E vorba despre cum m-am simtit atunci cand te-am vazut cu ea.Atunci cand ai sarutat-o si tinut-o in brate.Cum crezi ca m-am simtit in acel moment?Mi-a fost bine? Ma miram de mine insami ca reusisem sa scot cateva propozitii destul de clare. -Te asigur eu ca nu.M-am simtit ca in ultimul hal si crede-ma,nu e ceva ce as vrea sa mai simt de acum incolo. Nu stiu daca vorbea alcoolul din mine sau eu,Diana,cea calma.Dar nu..alcoolul ar fi facut acum o criza de isterie si gelozie,asa ca ma bucuram ca Diana castigase aici.Dar tot aveam suvenirul acela ascuns in poseta.Asa ca tabara Dianei batea spre pierdere. -Pe toti sfintii,Diana!Se rasti deodata.Crezi ca aici e vorba numai despre tine?Crezi ca numai tie nu-ti convine?Crezi ca eu sunt bucuros ca te fac sa suferi? -Vrei sa insinuezi ca eu sunt cea vinovata?Cand tu esti cel care greseste,care nu ii pasa decat propia lui persoana si nu se uita in jurul sau?Eu sunt cea vinovata? Zbieram ca o nebuna in fata lui si deja incepeam sa tremur.Alcoolul vorbea.

Expresia fetei lui era nedescifrat si simteam cum mi se blocheaza fiecare muschi din mine. Cum putea sa fie atat de egoist?Sa dea vina pe mine pentru faptele lui,cand eu eram victima aici. -Discutia asta chiar nu isi are rostul,inchei distrusa si smulgandu-i cheile din mana intr-un moment de neatentie.Du-te la prietena ta si agenta ta,care iti manevreaza viata asa cum vrea ea. Am deschis portiera rapid,aruncand geanta si inchizand-o puternic.Nu s-a obosit sa ma impiedice,asa ca am pornit,cauciucurile scartiind pe ciment. Am renuntat la orice mod de a tine in mine durerea,lacrimile curgandu-mi siroaie pe obraji si respirand greu. Conduceam cu viteza mare,acul vitezometrului crescand tot mai mult si ma rugam la Dumnezeu sa ma opresc. Tentanta era sticla de alcool de langa mine,insa daca mai aveam putin ratiune,speram sa nu pun mana pe ea. Eram asa de ametita si stomacul ma durea,incat am oprit brusc si am iesit rapid din masina,incepand sa tusesc puternic. Mi-am dat pantofii aceia incomozi din picioare,simtind pamantul rece si umed sub talpile apoi.Apoi,ca o usurare,picaturi reci de ploaie au inceput sa cada in cer,lovindu-ma puternic si din ce in ce mai tare.Apa rece ma trezea,insa ma facea sa imi amintesc de tot ceea ce se intamplase. Am dat sa ma urc in masina,cand am vazut luminile puternice orbindu-ma si apoi o masina a tras exact langa mine. ..... -Tu nu esti deloc bine,spune pe un ton ingrijorator,punandu-mi de jur imprejur geaca lui de piele,care nu imi tinea de cald. -Ti-am spus ca sunt bine,asa ca nu ma enerva,zic,sleita de puteri si tremurand.

-Nici nu ma indoiesc de asta,avand in vedere sticla de whisky de pe bancheta.Ce naiba a fost in capul tau? Doar tequila si whisky,adaug in mintea mea nervoasa. Pe bune,mai degraba nu aparea.De fiecare data ma enerva cand trebuia sa ii dau explicatii. -Du-ma acasa,Dan.Zic cu o voce obosita,asezandu-ma mai confortabil in scaun.Era asa de frig si aveam presentimentul ca o raceala buna va dainui in mine. -Ce s-a intamplat?intreaba,in timp ce porni masina. Of,ma exaspera cu intrebarile lui,la care nu eram in stare sa raspund.Ma durea capul asa de tare si ma simteam foarte ametita ca sa ma mai gandesc la vreun raspuns coerent. -Ma crezi atat de treaza incat sa-ti raspund?Si in starea asta nu as vrea sa zic ceva,caci apoi cu siguranta voi regreta.Zic sincer,strangandu-mi mai mult piciorele la piept pentru a ma incalzi.Daduse drumul la caldura,insa corpul meu nu voia sa raspunda la ea. -Vino aici,imi spune facand semn sa ma apropii de el.Am ridicat din spranceana,desi era o oferta destul de convenabila. -Pot sa conduc si o singura mana,imi zice zambind delicat si putin amuzat. Oricum era mult mai bine decat scaunul si geaca care nu imi tinea de cald.M-am apropiat de el,punandu-mi capul pe umarul lui si inconjurandu-i abdomenul cu o mana.Ii simteam inima care batea puternic si pieptul care i se ridica si cobora rapid.Respiratia lui inspira senzualitate si eleganta,ceva care era de asemenea foarte caracteristic lui. Mi-am ridicat privirea,observandu-i maxilarul inclestat si privirea drept inainte.Ochii lui verzi sclipeau,iar buzele lui erau umede,insa stranse intr-o linie dreapta. Am oftat,lasandu-mi capul pe pieptul lui si inchizand ochii.Din acel moment nu am mai auzit nimic.Doar am simtit mana lui,mangaindu-mi spatele si incercand sa ma incalzeasca cat mai repede.

-Multumesc,soptesc moale,oftand si intr-un final luand calea visarii.

Capitolul 21 - Prima taietura e cea mai adanca

Nu tiu ce simeam,ins parc aveam un uria,dar uria elefant pe cap.l simeam greu,dar nu mi venea s cred ca era aa din cauza alcoolului.De fapt,nu puteam crede c ajunsesem n starea asta.Cu siguranta ca aratam mai rau ca Amy Winehouse inainte de dezintoxicare. Capul mi vjia ca i cum o tornad tocmai se desfura inuntrul meu sau n creierul meu.Oricum,era ceva foarte inconfortabil si voiam s o opresc ct mai repede.Soarele care intra printre sticla geamului imi deranja ochii si asa obosii;i-am strans puternic,intorcandu-ma pe partea cealalta.Sanse sa mai adorm nu aveam,insa gandurile imi erau amestecate si rastalmacite,incat nu puteam sa imi aduc aminte ce se intamplase cu o seara in urma.Vag,imaginile pe care mi le crea mintea erau clare,asa ca incercam din rasputeri sa le fac sa aiba vreun sens. Alcoolul cred ca inca domnea in mine,neinvins si nedandu-mi sansa de a-mi aminti ceva.Aveam nevoie urgenta de un dus cu apa rece si asta va fi solutia. Am dat sa indepartez patura de pe mine,insa nu reuseam.Era prinsa in ceva sau bagata sub lenjeria patului.Am intredeschis ochii,uitandu-ma naucita la persoana de langa mine care era cu spatele.Imaginile din capul meu au devenit mai clare si mult mai realiste. Cred. Am expirat zgomotos si am incercat sa evit gandul ca Robert fusese cu acea tipa la petrecere.Cu siguranta era un cosmar,deoarece el se afla in pat...asa ca aveam certitudinea ca incurcasem paharele.Ca imaginatia mea mult prea bogata in detalii imi oferea in acest moment niste informatii nu prea plauzibile. M-am frecat cu degetele la ochi,apropiindu-ma mai mult la el si sprijininduma in cot.Avea capul acoperit mai bine de jumatate cu patura,asa ca mi-am intins mana atingandu-l,iar apoi aplecandu-ma incet pentru a-i depune un sarut usor pe obraz. -Stiam eu ca a fost un cosmar,ii soptesc delicat la ureche,indepartand rapid patura de pe cap.

Am scos un tipat scurt,intorcandu-ma pe cealalta parte si dand un cap sanatos de marginea noptierei.Stele verzi sau albastre am vazut in fata ochilor,iar dupa cateva injuraturi bune,m-am trezit pe parchetul rece,incercand sa ma reabilitez. -Ok..asta e un cosmar,ma ridic usor,nerealizand,decat dupa cateva minute ca de fapt cel care era in patul meu nu era Robert. -Tu.Ce.Cauti.Aici.?Intreb,pronuntand clar fiecare cuvant in parte.Am tras patura in jurul meu,ridicandu-ma in picioare. Bine...nu imi aminteam..sau mai bine zis imi aminteam dar crezusem ca a fost un cosmar.Totul pana la urma se intamplase. Si intr-adevar...exagerasem destul de mult cu bautura. Mi-am pus mana la tampla,masand usor.Capul ma durea si mai tare de la lovitura si cu siguranta aveam vreo vanataie. Se uita nedumerit la mine si imi venea sa ii arunc cu perna in cap daca nu avea de gand sa imi zica ceva. -Spune-mi ca nu s-a intamplat nimic aseara,spun cu o voce inceata si rusinata. Tot nu imi venea sa cred si speram din tot sufletul sa nu fi facut nimic. -Vorbeste odata,ridic vocea putin si deja capul incepea sa ma intepe. La dracu. M-am uitat prin jur si am vazut sticla de whisky de aseara...si era goala. -Spune-mi ca nu am baut eu aia...,incerc sa il fac sa-mi confirme ca nu fusese exact lucrul la care ma asteptam.Am luat sticla in mana si m-am uitat prin ea.Clar era goala...dar oare golita de mine? M-am plesnit mental de vreo cateva ori si am inceput sa dau din cap inainte si inapoi.Asta nu mi se putea intampla mie.

Trebuia sa ma trezesc..nu se putea asa ceva. -Te simti bine?Ma intreaba pe un ton ingrijorat,ridicandu-se si venind inspre mine. -Oh...,spun pe un ton incet,pregatindu-ma pentru o izbucnire serioasa.Ma simt excelent,nu vezi?ii zic,aratand spre mine.Nu imi amintesc nimic de seara trecuta si tu stai ca o statuie si ma intrebi daca ma simt bine.Excelent Dan.Meriti un premiu. -Hey..calmeaza-te,zice pe un ton calm si intelegator,punandu-mi o mana pe umar. M-am smucit nervoasa,incepand sa fac pasi cand intr-o parte cand in alta a camerei si bolborosind in sinea mea. -Mie nu-mi zici sa ma calmez,spun deodata,postandu-ma in fata lui.Ai face bine sa-mi explici ce s-a intamplat azi noapte.Nu am facut nimic prostesc,nu-i asa? Acceasi privire nedumerita de se intreba daca sunt nebuna sau dementa.Sau tot beata. -Fir-ar Dan!Nu s-a intamplat nimic intre noi,nu? Dumnezeu stie ce prostii facusem eu aseara de nu reauseam sa imi mai amintesc nimic.Sa nu fie ceea ce imi imaginez eu.Ma rugam in sinea mea si incercam sa respir de mai multe ori pentru a elimina energia din mine.Alcoolul chiar iti da energie. -Nu s-a intamplat nimic grav,imi zice,asezandu-se calm si fara nicio grija. Eu deja imi formam tot felul de scenarii groaznice si demne de topul fruntas al prostiei si el era foarte pasiv. -Dar mai bine discutam la o cafea,zice ridicandu-se si luandu-si geaca de piele.Fata lui era serioasa si stiam ce gandea in momentul asta.Nu avea de gand sa isi schimbe parerea in niciun caz.

-Esti imposibil si nu merg cu tine nicaieri,ma plang pe un ton pitigaiat,indreptandu-ma spre dulap si cautand ceva curat sa iau pe mine.Spre surprinderea mea,aseara reusisem sa ma imbrac cu ceva mai comod.Sau nu? -Hmm...nu acelasi lucru ai zis si aseara cand m-ai sarutat,spune,plin de sine si cu un aer superior. Glumea nu? -Stii ce?In momentul asta chiar am deosebita placere de a te da afara de aici.Spun nervoasa si renuntand la orice fel de amabilitate de care dadeam dovada. -Pai nu voiai sa stii ce s-a intamplat?Acum ma dai afara?Mi-o tranteste in fata cu o ironie subtila,insa bine individualizata de tonul lui. -Ei bine,acum nu mai vreau.Pentru ca nu spui adevarul si profiti de incapacitatea mea de a-mi aminti ceva.Te stiu prea bine Dan,asa ca nu ma lua pe mine cu astea. Un zambet i se intinse pe fata dezvelindu-i dintii albi si perfecti. -Pentru cineva care a baut destul de mult aseara,esti foarte receptiva.Asa cum te stiam.Concluzioneaza si zambeste cu subinteles.Si stai calma..chiar nu s-a intamplat nimic aseara.Doar cateva pahare si putina isterie.Apoi rugaminti sa raman cu tine si intr-un final somn.Multumita? Mda..si eu sunt Minnie si ma doare in cot de minciunile tale. -Da.Si eu te urasc,asa ca acum iesi,ii zic,indreptandu-ma spre usa si deschizand-o. -Masina ta e jo...insa nu mai avu timp sa zica ceva,caci i-am trantit usa direct in fata. Oricum azi nu aveam de gand sa ies din casa,asa ca putea foarte bine sa ramana pe acel drum de aseara. -Cu placere,ridica vocea de dupa usa si am zambit stupid.

El chiar nu se va schimba niciodata. .... Nu-ti fie teama sa faci greseli,sa te impiedici si sa cazi,pentru ca in majoritatea timpului cea mai mare rasplata vine cand faci lucruri care te sperie cel mai mult. Poate vei obtine tot ceea ce iti doresti.Poate vei avea parte de mai mult decat ti-ai imaginat vreodata.Ti se vor intampla lucruri la care te asteptai cel mai putin,lumea din jurul tau va pleca fara sa isi ia ramas bun,insa vei ramane la fel.Acceasi persoana puternica,chiar daca va parea invinsa si intunericul iti va face cu mana si te indeamna sa te afunzi tot mai mult.Ti-e frica ca daca vei cadea,nu va fi nimeni alaturi de tine care sa te salveze.Ti-e frica de dezamagiri,de acele rani care nu stii in cat timp se vor vindeca sau daca o vor mai face vreodata.Dar ceea ce nu stii este ca toate astea fac parte din cursul vietii.Nu vei vedea o persoana fericita fara sa fi suferit macar o data,fara sa fi cunoscut ce e aia o lacrima sau un suspin,fara sa-si fi dorit sa sara in prapastie si sa nu mai vrea sa iasa la suprafata,dorind sa ramana in trecut. N-ai sa vezi un copac agatandu-se disperat de frunzele lui moarte. Dimpotriva. E atata pace in caderea lor blanda, in felul cum se astern la radacina lui, prefacandu-se incetul cu incetul in humus si hranindu-l pe cel care le-a hranit candvaN-ai sa intalnesti un mar atat de sarman cu duhul, incat dupa ce i s-au scuturat petalele, sa-si ignore fructele care ard pe ramuri si sa jeleasca la nesfarsit florile, ah, minunatele lui flori pe care atat le-a iubit si pe care, o, Doamne, soarta i le-a rapit fara mila Nu poti trai doar in trecut si intotdeauna sa iti pui intrebarea Ce-ar fi fost daca..?.Nu mai poti schimba nimic in momentul asta,poate doar sa te bucuri de ceea ce ai ajuns si de ceea ce ai.Ai facut alegerea potrivita?Te-ai pus pe tine inaintea celorlalti sau invers? Intrebarile curg in capul tau,te chinui sa le faci fata,sa le gasesti un raspuns logic,dar ele sunt tot mai multe si simti ca nu mai poti.Ai incercat sa le cauti,insa iti vei da seama ca raspunsurile nu ti le vei da tu sau mintea ta.Raspunsurile ti le va da insasi viata.

Asta e prezentul...si suntem nevoiti sa il acceptam.Fie ca vrem sau nu,lumea nu sta pe loc.Ticaitul orologiului intotdeauna se va auzi in departare,dar vei sti ca timpul trece.Oamenii mor,altii se nasc,altii sufera,unii se bucura,insa asta e viata. Cine stie unde te poarta cararile vietii? Drumul este lung si in final,calatoria este destinatia... Apa fierbinte se prelingea pe tot corpul,incalzindu-ma.Aburii curgeau pe sticla cabinei de dus si aroma de vanilie plutea in aer. Nu credeam ca voi zice asta,insa dupa atatea luni de lucru si stres,ma simteam eliberata si usurata si voiam sa ma bucur din plin de astea 10 zile de concediu.Nu conta in ce fel sau cu cine,desi era preferabil cu o persoana anume caruia nu ii raspunsesem la telefon de 2 saptamani. Am oprit robinetul,deschizand usa cabinei si cautand prosopul.Niciodata nu stiam unde isi tinea Cristina lucrurile pentru baie.Statusem cu ea mai bine de 10 zile si mereu le schimba locul. Era placut sa locuiesc cu ea.Imi aminteam de vremurile trecute in care petreceam nopti nedormite uitandu-ne la filme cu baieti draguti si mancand inghetata pana cand ni se facea rau.Desi stateam cu ea,nu aveam timp sa vorbim prea multe.Eu veneam seara de la servici,iar cand ajungeam gaseam cina pregatita,chiar daca ea era un dezastru in bucatarie. Mi-am strans parul si mi-am infasurat prosopul in jurul meu.Cris era la magazin,si ma bucuram ca aveam apartamentul pentru mine singura.Nu a fost vointa mea cea care m-a determinat sa il evit timp de atatea zile,insa ma simteam tradata si oricat incercam sa dau un sens intamplarilor nu reuseam.Stiam ca la un moment dat,trebuia sa vorbim,sa clarificam lucrurile,sa stim daca mai are vreun rost.Insa simteam ca acum nu era momentul. Au intervenit mult prea multe,ca mintea mea sa se mai gandeasca la acel eveniment.La servici lucrurile nu stateau prea bine.Datorita unor erori,pe care inca incerc sa imi dau seama de unde au aparut,nu reusisem sa termin raportul si asta nu m-a adus intr-o lumina foarte favorabila printre ceilalti din

firma.Deb credea ca nu sunt atenta sau ca ar trebui sa incerc sa exclud orice lucru imi ocupa mintea si sa ma axez pe situatia de fata care nu arata bine.Nu il mai vazusem pe Kevin,cel care printr-o simpla coincidenta avea numele de familie exact ca al meu.Niciodata nu folosisem numele tatei de familie,deoarece mi se parea prea ciudat.Si la scoala profesorii evitau sa il pronunte,strigandu-ma doar dupa numele mamei.Insa acum,dupa parerea sefului meu,era mult mai indicat sa fiu prezentata sub numele acesta.Asa ca oricine ma cunostea,ma cunostea sub numele de Diana Weisz,nu Diana Dumitrescu.Bunicii de pe tata erau de prin nordul indepartat al Angliei.Din spusele mamei,stiam ca bunicul era englez,iar bunica romanca,dar s-au cunoscut in Romania si apoi au plecat in Anglia,de unde provine si tatal meu.Apoi,datorita slujbei a fost nevoit sa se mute si asa se pare ca a cunoscut-o si pe mama.Ultima oara cand ii vazusem fusese la celebrarea zilei mele de nastere,la varsta de ..8 ani.Nu petrecusem foarte mult timp cu ei,abia ii cunoscusem,insa pe bunicii din partea mamei ii iubeam cel mai mult.Asa ca eram multumita ca macar ei au ramas aici si asa verile mele nu au fost prea plictisitoare.Pana la urma..se pare ca aveam si eu un mic sambure din familia asta londoneza. Nu stiam prea multe despre rudele tatalui meu,mama intotdeauna evita sa vorbeasca despre asta,nu stiu din ce cauza,insa daca ei ii displacea subiectul asta,nu am batut-o la cap cu el. Totusi,nu stiu din ce cauza,simteam ceva in legatura cu baiatul asta.Poate eram paranoica sau exageram,insa voiam sa il cunosc mai bine,ca si cum un mister il involbura. Gandul acesta ma macina si in momentul in care mi-am luat halatul pe mine si am apasat pe clanta usii.Un aer rece ma strabatu,insa nu tineam minte sa fi lasat vreun geam deschis sau balconul. Am facut un pas,simtind podeaua rece sub picioarele mele,iar un zgomot,ca o cazatura a unui obiect se auzi pe hol.Cu siguranta,ca in fiecare zi de altfel,Cristina iar plecase mai devreme de la servici.Am inceput sa imi sterg parul umed cu prosopul in timp ce ieseam din camera. -Iar ai venit mai devreme,spun pe un ton putin mustrator si iesindu-i in cale. Picioarele si fiecare muschi din fiecare parte a corpului mi s-a blocat cand am vazut ca persoana cu gluga pe cap nu era Cristina.

Nu stiu in ce moment sau daca creierul meu facuse vreo legatura logica,insa picioarele m-au purtat rapid inapoi in baie si am incuiat usa.Inima imi batea puternic,mai sa iasa din piept si tot corpul imi tremura.Am simtit gresia rece sub genunchii mei si oricat incercam sa gandesc limpede nu reuseam.Teama care puse stapanire pe mine era ca o tortura a mintii si stiam ca aveam sa ma scufund din moment in moment in inconstienta. O voce mica imi urla in timpane la nesfarsit sa ma linistesc si sa incerc sa imi revin.Insa nu puteam,panica ma ineca stiind ca in apartament se afla un hot sau mai rau,vreun psihopat. Lasa frica sa circule in tine,nu ii opune rezistenta si o sa vezi ca teama va disparea.Accept-o si ea va fugi de tine. Constientul ma ajuta sau cel putin incerca,si stiam ca frica asta ma va tine pe loc si nu voi putea face nimic. Tremurand,am inceput sa umblu prin buzunarele blugilor,care erau pe scaun,cautand telefonul si formand singurul numar care mi-a venit in minte.Prin fata mi se perindau imaginile unui sfarsit tragic,prea sadic,si trebuia sa imi re-programez constientul cu ganduri pozitive,cand i-am auzit vocea calma si dulce. -Am nevoie de tine,spun cu o voce mica si chinuita.Te rog,vin...Am auzit cum s-a intrerupt legatura,iar bateria telefonului a cedat. Telefonul mi-a alunecat din mana,cand am auzit zgomotul facut de clanta fortata.Se misca in sus si in jos din ce in ce mai repede si la fel isi facea drum si panica prin mine. Incercam sa gasesc vreun sens situatiei de fata.Stiam prea bine si mintea mea era constienta de faptul asta,ca nu avusesem nicio vedenie sau ceva de genul asta.Barbatul cu gluga pe cap clar era un hot. M-am tinut de scaun,uitandu-ma in oglinda,la chipul meu palid si de nerecunoscut.Nu aveam nimic la indemana,ceva cu care sa arunc sau sa ma apar.Am deschis dulapul si un foarfec de marime mijlocie era ascuns printre periile de par si clame.L-am apucat tremurand,ridicandu-mi privirea inapoi in oglinda.Un strat subtire de transpiratie era depus pe fruntea mea si am

inspirat de vreo 2 ori,incercand sa elimin orice urma de teama din mine.Trebuia sa ma infrunt cu pericolul si asta era singura cale prin care sa scap. Mi-am spus o rugaciune rapid si am tresarit cand o izbitura facu usa sa se tranteasca puternic de perete.Chipul barbatului era confuz,ma studia incruntat si dubios prin intermediul oglinzii.Ochii mei ii focalizau fiecare trasatura a fetei si ajutata de mintea mea care cu usurinta ii memora chipul,am strans foarfecul mai tare in mana si m-am intors. Imi aduceam aminte de cuvintele tatei pe care mi le spusese cu multi ani in urma,intr-un moment in care am fost vulnerabila si fricoasa,si intr-adevar mult prea mica,ca sa stiu cum sa actionez. -Nu lasa sa se vada pe fata ca ti-e frica.Ia o atitudine cat mai serioasa si incearca sa te gandesti la o strategie de a scapa.Fii calma si gandeste limpede si nu te teme.Asta e cel mai important. Am zambit chinuita in sinea mea si stiam ca nu era momentul cel mai convenabil sa imi amintesc acum de acel incident,insa aveam acel sentiment de deja-vu. L-am privit pe sub gene,cum ma analiza si parca isi calcula in minte posibilitatile de ajunge la mine cat mai repede si de a ma imobiliza. Mi-am mutat putin privirea la obiectul din mana mea si o clipa de neatentie a fost de ajuns ca individul sa se repede spre mine,punandu-mi o mana la gura si cu cealalta strangandumi-o pe cea care poseda singurul lucru care m-ar fi ajutat pentru aparare. Am incercat sa tip,insa mana lui presa prea multa putere pe gura mea ca sa am vreo sansa.M-a izbit puternic de perete,aruncand foarfecul in celalalt colt al baii si apoi incepand sa isi treaca degetele pe fata mea. Ma zbateam mai rau ca un animal prins in ghearele pradatorului sau,dar puterea pe care o detinea era mai presus de mine. -Nu a fost frumos ce ai vrut sa faci,zice cu o voce aspra si zambind cu subinteles in timp ce isi cobora mana pe gatul meu.O senzatie de greata si scarba ma cuprinse atunci cand ma atingea si simteam cum mi se face rau.

-Pari o persoana draguta...nu cred ca ai vrea sa patesti ceva mai rau,asa ca ai putea incerca sa te linistesti.Identificam cu usurinta siguranta din vocea lui si stiam prea bine ca era sigur de faptul ca ma putea omor foarte degraba. -Daca promiti ca nu vei tipa,iti dau drumul,imi sopteste calm si slabind putin forta cu care imi bloca gura.Acelasi sentiment de deja-vu persista in mine,si mintea mea imi adusese aminte de un eveniment asemanator cu ceva timp in urma. Am dat mecanic din cap si am vazut cum incet incet,mana se retragea de pe fata mea. Singurul lucru,nu prea inteligent de altfel,care mi-a venit in minte,a fost sami adun saliva in gura si sa il improsc pe toata fata,pentru a putea scapa.Stiu ca parea cel mai scarbos lucru de pe lumea asta,insa alta sansa nu aveam. Prinzand momentul potrivit m-am eliberat rapid si l-am auzit cum a injurat. Insa se pare ca procedura mea nu fusese prea inteligenta deoarece m-a prins de par,intorcandu-ma cu fata la el si lipindu-ma din nou de perete.Am inceput sa tip,insa nu am reusit sa scot nici macar un sunet cu o octava mai sus caci ma prinse de gat si ma strangea puternic. -Chiar imi pare rau,dar nu imi lasi alta alternativa.Totul voiam sa fie linistit,nu aveam de gand sa iti fac rau.Nu pentru asta m-au angajat.Dar banuiesc ca putina distractie nu strica. Si la naiba cu orice tentativa de a parea puternica,caci panica ma ineca din ce in ce mai tare cand am auzit cuvintele lui. -Cineva te uraste foarte mult,de m-a pus sa te sperii.Hmm..se pare ca nu esti asa de cuminte cum ma asteptam.Pe sub chipul asta dragut si inocent,ai facut tu ceva rau,zice,incepand sa isi treaca degetele pe chipul meu.Din nou. Respiram din ce in ce mai greu si simteam cum inconstienta ma va acapara.Ultimul meu gand s-a facut nevazut,inchizand ochii si am simtit cum picioarele imi cedeaza. Apoi,nu stiu daca visam sau deja lesinasem,insa nu mai simteam nicio

presiune asupra mea si respiratia revenise la normal.Am auzit ceva rupanduse ca un os si am strans mai tare ochii.Acelasi zgomot l-am auzit de mai multe ori,ca si cum cineva lovea in fata altcuiva. 2 brate puternice m-au cuprins si mi-am dat seama ca era doar rolul imaginatiei mele.Am inceput sa tip si sa ma zbat, simteam cum lacrimile curgeau siroaie pe obraji si nu voiam sa deschid ochii.Totul era real...totul avea sa se termine in curand.Avea sa ma tortureze si chiar nu imi pasa,doar voiam sa ma scufund intr-o gaura a intunericului. -Shhtt,linisteste-te.Imi murmura vocea celui care ma tinea in brate si incepu sa imi mangaie parul. La naiba.Tortura asta chiar ma facea sa imi imaginez lucruri nereale,ca vocea lui Robert si nici nu simteam nimic,nicio durere. Murisem? Si daca era asa,de ce nu vedeam ingeri si floricele?Si vedeam intuneric si simteam ca si cum inca eram vie. -Diana,sunt aici,sopti delicat acceasi voce.Esti in siguranta acum. Ochii mei voiau sa se deschida,insa eu nu voiam sa ii las.Sa vad cum acel animal se indreapta spre mine sau mai rau. -E in soc,zice alta voce,de undeva din dreapta mea.Trage-i 2 palme,poate isi revine. Inteleg ca era un cosmar,inteleg ca poate era Iadul,dar si Dan era cu mine in acelasi loc? Brusc,realitatea ma lovi ca un pumnal si ochii mi s-au deschis.Tavanul alb mi se infatisa in fata,si parfumul atat de cunoscut plutea in aer.Ochii imi umblau buimaci dintr-o parte in alta,pana cand mi s-au oprit pe corpul individului care era imobilizat de Dan. Si apoi mi-am dat seama ca totul era real.Ca Robert era aici si ma salvase. -E mort?Intreb pe un ton tremurat si incet.Desi stiam ca nu era,insa asta era

singura intrebare care mi-a venit in minte. -Nu...dar nu mai are mult.Zice pe un ton nervos si identificam furia din vocea lui.Simteam cum isi incordeaza muschii,pregatindu-se sa izbucneasca. Din instinct,i-am strans mai tare bratele in jurul meu si m-am uitat la chipul lui care era de nedescifrat. -Nu are rost.Totul s-a terminat. Spun cu o voce calma si mica,ridicandu-ma si sprijinindu-ma de el. -Politia ajunge imediat,zice Dan,cu o voce precauta. Au chemat politia? -Oh nu... Ziarele o sa se umple de barfe despre asta,daca esti si tu implicat. L-am vazut cum isi da ochii peste cap si ofta. -Chiar crezi ca in momentul de fata,de asta imi pasa mie acum?Stai calma..rezolvam noi cu ei.Siguranta ta si a multor oameni e mai importanta.Si acest vierme trebuie inchis pentru ceva timp,scuipa cuvintele cu un dezgust iesit din comun,pe care nu il mai auzisem niciodata la el. -Dar totusi...,incerc sa zic,insa ma intrerupe cu vocea lui dezaprobatoare. -Lasam totul pe mana politiei,imi zice sigur pe el si expirand zgomotos. Stiam ca totul avea sa fie bine,si de acum eram in siguranta,insa exista ceva ce ma macina puternic.Faptul ca totul nu a fost o coincidenta sau un mare ghinion,ci ca a fost planificat. ... De mai bine de 3 zile nu iesisem din casa,doar ca sa dau declaratii si fiind insotita de Sam,bodyguardul care fusese in Romania si inca unul.Practic, mi se impusese,sau mai bine zis mi s-a interzis sa ies din casa fara sa fie cineva cu mine.Si asta din cauza exagerarii absurde al lui Robert,care,daca ar fi fost dupa el m-ar fi inchis in casa si ar fi inghitit cheia,ca Tom,pisica aia sarita

din desene animate. Verdictul dat de politie era unul plauzibil,la care acel individ avea sa petreaca cativa ani in spatele gratiilor.Dar nimeni nu stia ca de fapt,altcineva fusese in spatele acestei intamplari.El fusese doar un mesager,care a avut grija sa transmita mesajul emis. Un gand nu imi dadea pace si de cateva ore tot analizam ceea ce se intamplase atunci,sau mai bine zis vorbele lui.Voiam sa ma duc la inchisoare,sa il fac sa marturiseasca.Insa nu puteam spune nimanui ceea ce am de gand,pentru ca nu voiam sa bag pe nimeni in chestia asta.Daca avea ceva cu mine,de mine sa se lege,nu de cei apropiati mie. Desi...daca stateam mai bine sa ma gandesc,era cineva care sa ma ajute,insa nu stiam cum sa dau de el.La servici nu eram sigura daca il gaseam pe domnul Scott ca sa-mi dea numarul lui Kevin,caci altfel nu aveam cum sa il contactez. Ca sa ma mai distrag putin,umblam prin bucatarie,cotrobaind prin toata sertarele si dulapurile. Am auzit usa deschisa si acel semnal care ma facea sa nu intru in panica. -Eu sunt,se auzi vocea delicata,care era un sunet placut pentru urechile mele. L-am vazut cum isi arunca geaca pe canapea,inaintand cu pasi rapizi spre bucatarie. -Chiar mi-e foame,zice,inconjurandu-ma cu mainile si sarutandu-ma pe obraz. -Pai daca ai avea ceva pe aici...ar fi foarte bine.Zic,dandu-mi ochii peste cap si chicotind. -Nu am mai trecut pe aici de ceva timp...,asa ca nu sunt sigur daca mai gasesti ceva care sa nu aiba termenul de valabilitate depasit. -Observ..s-a asternut praful peste toate..zic,stergand cu degetul masa.Insa nu mai era nici macar vreo particula de praf,deoarece cum ajunsesem aici,am inceput sa fac curat.Imi spusese ca de acest loc nu stia nimeni,si rar venea pe

aici,insa se pare ca era locul cel mai indicat pentru noi. -De fapt...cred ca fiecare coltisor din aceasta casa,astepta ca tu sa vii,zice,zambind cu subinteles. -Si asta a fost oportunitatea cea mai buna nu?Zic,ridicand o spranceana. -Asteptam momentul potrivit,insa se pare ca destinul vrea sa se grabeasca.Spune cu un ranjet putin nesuferit si fata luminata de zambetul lui molipsitor. -Stii...trebuie sa ma duc pana la firma,zic,indepartandu-ma si luand un pahar cu apa.M-a sunat Deb si a spus ca nu gaseste raportul,asa ca trebuie sa o ajut putin.Era o minciuna mica si nevinovata. -E ok..Vin cu tine. Fata mi-a cazut,insa am reusit sa iau o atitudine cat mai calma si simpla. -Nu e nevoie...Probabil o sa imi ia ceva timp si se apropie si pauza de masa,asa ca o sa ies pana la cafenea cu Deb.Ii spun zambind si rugandu-ma in gandul meu sa fie de acord. Expresia lui dezaprobatoare m-a facut sa imi iau gandul de la o tentativa de a scapa de aici. -Te rog?Ii zic pe un ton milog.Parca am spus ca o sa avem incredere unul in altul de acum incolo.Nu o sa patesc nimic.Ridic din umeri si dand o gura de apa peste gat. -Eu sunt doar precaut,Diana.Nu as vrea ca tu sa mai treci printr-o intamplare asemanatoare.Si nici eu nu vreau sa mai simt acea teama ca as putea sa pierd. Simteam emotia si grija din vocea lui,insa tot tineam sus si tare ca era exagerata. -Chiar ti-a fost frica?Spun putin uimita si zambind. -Dan era sa imi mute maxilarul,daca nu imi stapaneam nervii si frica.

A trebui sa imi retin un zambet,desi abia ma abtineam sa nu izbucnesc in ras. -Stiu ca iti faci griji,dar uite.Te sun imediat cum ajung acolo,ok? -Nu.Zice serios.Ma suni de fiecare data cand te opresti la semafor si punct. Ochii mi s-au marit si mi-am incruntat sprancenele. -Doar nu vorbesti serios nu? -Asta daca vrei sa mai pleci.Mie mi-ar placea sa te am langa mine toata ziua,dar e decizia ta.Ori accepti,ori nu. -Exagerezi,zic ofensata si dand nervoasa din cap. -Din prea multa grija pentru tine? Ok..deja eram nervoasa.Doar nu credea ca eu am sa stau cu telefonul in mana si sa astept momentul in care ajungeam la un semafor. Stai putin...era doar un semafor in drum spre firma.Am zambit prosteste si mi-am dat ochii peste cap. -Bine,am spus eu,trecand pe langa el si iesind pe usa. ... Ma simteam usurata atunci cand m-am vazut in iubita mea masina fara sa am pe urmele mele vreun crd de masini blindate,gata sa sara in ajutorul meu in caz de pateam ceva. Spre norocul meu,il gasisem pe domnul Scott la firma si fusese foarte incantat cand ma vazu.Grabita,facusem rost foarte repede de numarul lui Kevin si l-am sunat,zicandu-i sa ma astepte la intersectie. -Eu chiar nu inteleg ce vrei sa faci,zice pe un ton nedumerit. -Doar asculta-ma,da?Trebuie sa fac o vizita pana la politie,pentru a clarifica ceva.Insa nu puteam iesi...din metode de siguranta. singura.Asa ca te-am

sunat pe tine. Stiam ca nu il lamurisem prea mult si nici el nu intelese din palavrageala mea,insa nu mai aveam timp sa ii explic prea multe,deoarece ajunsesem in fata inchisorii.Deja pielea mi se facu de gaina,cand am vazut gardul acela de sarma si stalpii care inconjurau cladirea inalta. -Asteapta-ma aici.Ii zic,luandu-mi geanta si deschizand portiera,iesind rapid. Pasii mi se indreptau direct spre intrare,unde am prezentat actele si o poarta inalta s-a deschis.Imaginea unui loc sinistru si murdar isi facu aparitia si am inghitit in sec. Am incercat sa fac abstractie de strigatele si fluieraturile celor din jur,lasandu-ma condusa de gardianul din dreapta mea. M-a condus pana intr-o sala unde erau cabine cu telefon si m-a pus sa ma asez la una. Am facut cum mi-a zis si am asteptat ca acel Theodore Bagwell sa isi faca aparitia. Bateam din picior,neavand rabdare pana cand usa se deschise,iar acelasi gardian il asezase pe scaunul din fata mea. Am apucat telefonul si aveam de gand sa fiu foarte scurta si concisa. -Uite ce e.Nu iti port pica;stiu ca oricine ar face orice pentru bani.Si banuiesc ca tu ai primit destui pentru ce ai fost insarcinat sa faci.Vreau doar sa imi spui cine a facut asta. Tonul meu era serios si putin dur,pentru ca stiam ca asa trebuia vorbit cu cei de teapa lui. -Si daca nu...o sa fac in asa fel incat sa petreci anii in numar dublu de cat ai acum. Joci murdar,Diana. Nu eram genul care sa faca amenintari,dar deja situatia era mai plina de

penibil decat niciodata.Si stiam ca era singura solutie. El nu spunea nimic,doar se uita uimit la mine. -Vreau doar un nume.Atat iti cer. -Nu ii stiu numele,zice sincer si rapid. Bun baiat..se pare ca tinea la siguranta lui. -Te ajut,ii zic,scotand din geanta niste poze de la petrecere si in care erau majoritatea celor care mi-au trecut prin minte.Vreau sa te uiti atent si sa imi indentifici persoana. Se uita intai sceptic la mine,apoi privirea i se muta pe poza lipita de geamul care ne despartea. Un deget i se opri pe acea persoana si am intors imediat poza.Nu am putut zice prea multe,deoarece aveam o banuiala,iar aceasta tocmai mi-a fost confirmata. -Sedere placuta aici,ii zic rece,ridicandu-ma brusc si iesind de acolo. Nu aveam un plan in mine,in acest moment.Nu ma puteam gandi la nimic altceva,decat la faptul ca aveam langa mine un dusman. Cineva care ma voia departe si cel mai favorabil,poate si moarta si ingropata.

Capitolul 22 Nu visa.S-a terminat

Rob point of view E greu sa fii puternic,in aceste conditii,cand viata asta mizera iti da sanse sa ii pui capat naibii odata.Sa renunti dracului la tot si sa te lasi purtat de intunericul din camera pustie,dar care acum ceva timp pastra aroma ei.Aroma dulce de vanilie care imi indulcea diminetile atunci cand iesea de la dus,trupul gingas si delicat care umbla prin camera,imprastiind in jurul ei fericire si iubire,vocea care ii suna ca un clopotel atunci cand imi striga numele sau doar cand...vorbea.Toate astea s-au asternut exact ca praful care il vedeam in fiecare colt al casei. Fumam...nici macar nu mai stiu a cata tigara,insa era din al doilea pachet inceput.Adoram imbufnarea ei usoara atunci cand ma vedea de fiecare data cu o chinuita de tigara in gura,si ura fumul si mirosul care ma invalui adeseori. Eram aici..in acest loc,in aceasta casa,unde amintirile erau demult apuse,unde fiecare firicel de oxigen era pierdut ca si cum nimeni,cineva cu sange si inima care sa ii bata,ar mai fi trecut pe aici. Stateam atintit in mijlocului camerei si simteam podeaua din ce in ce mai dura si parca ma ducea la fund.Privirea mi-a cazut pe patul gol,pe cearsaful cu care adesea era invaluita si se zvarcolea in bratele mele,sifonandu-l.L-am atins usor,si am simtit cum un fior imi strabatu tot corpul.Degetele mele au apucat dur cearsaful,aruncandu-l intr-un colt al camerei.Particule de praf pluteau in aer si se asterneau din nou pe acel pat. Stropii se loveau puternic de fereastra rece a balconului,iar copacii din jur erau inlantuiti de un vartej care ii misca in toate partile,ca si cum ar fi vrut sa ii scoata din radacina,sa-i rupa,ca nimic care imi aducea aminte de ea sa mai existe prin jur.Pleoapele mi s-au inchis instantaneu,in ciuda vointei mele,si un aer usor trecu pe langa urechile mele ca un suerat.Ca si cum o simteam ca era aici,ca era reala,am inceput sa merg cu pasi usori spre trupul care se misca incet prin jurul meu.

O simteam ca e ea...stiam ca e ea.Ii priveam chipul,ii citeam ochii caprui arzand de dorinta si buzele tanjind dupa un sarut.Statea nemiscata,asteptandu-ma pe mine sa ajung la ea,sa ii invalui trupul intr-o imbratisare puternica,sa ii simt caldura si sa nu ii mai dau niciodata drumul.Zambea,un zambet radiant,rochia ei alba,de in,fiind invaluita de usoare brize de vant,pe care insa eu nu le simteam.Insa in acel moment nu voiam sa simt nimic,doar pe ea.Am cuprins-o usor de mijloc si un val de emotii au trecut prin mine la atingerea ei. Si totusi...ceva era ciudat.Chipul ei nu schita niciun gest,doar zambea,iar ochii ei luminau.Nici macar nu se misca,se uita la mine si racoarea din jurul ei imi dadea fiori.Am strans-o aproape involuntar la piept si am tras adanc aer in piept,tacerea devenind un zid intre noi. -Timpul iti va vindeca ranile si vei uita.Fii fericit,Rob.Iti doresc asta din toata inima... Aud vocea ei delicata si dulce in indepartare,ca un ecou,simtind cum orice fir de ratiune imi dispare. Si atunci am deschis ochii,iar peretele alb sters mi se afisa in fata,vantul puternic ravasindu-mi parul si stropii de ploaie udandu-mi fata. Am aruncat o ultima privire spre ceea ce a insemnat totul pentru mine,inchizand usa in urma mea si lasand orice amintire,inchisa acolo pe vecie. ... Visele pier,ca si cum nu ar fi existat speranta;parca fuge de lumina si se ascunde adanc in intuneric,incat nimeni,vreodata sa mai creada in ea. Chiar daca timpul trece,uneori uiti ca nimic din tot ceea ce este frumos,ramane doar o amintire si ca o panza,mult prea subtire totul se rupe incet. Zilele treceau intr-un ritm dureros de lent si simteam cum viata mea nu mai capata niciun sens normal.Nu de cand ea a plecat,in nestire,fara sa zica nimic.

Inima imi bate. Peretii sunt albi si linistiti.Supravietuiesc. Incerc. Intunericul se indeparteaza de el insusi si lumina il invadeaza si-l subjuga. Nu-i nimeni altcineva aici doar respiratia monotona si acordurile prelungi de la o chitara. Dupa parerea multora,nu mai puteam sa continui asa.Deveneam o epava parasita,fara chef de nimic si care isi petrecea timpul intr-o camera de hotel mica si care parca ma inghitea. Nu intelegeam.Oricat de mult incercam asta. Am cautat-o ca un nebun peste tot,am intrebat in dreapta si in stanga despre ea,pe prieteni,colegi,insa nimeni nu stia unde se afla.Ca si cum ar fi disparut... pentru totdeauna. Este inspaimantator cand pleci si abandonezi lucruri care nu vor mai reveni, niciodata. Acum ce pot sa spun?Ca nu ma simt ca un nenorocit deoarece nu am facut-o fericita?Ca a trebuit sa avem o relatie in secret,pentru ca stiam prea bine ce s-ar fi intamplat daca se afla.Poate asta era cauza...poate nu mai voia o relatie in secret,ascunsa de vazul lumii si voia sa fie libera in sfarsit. I-as fi respectat decizia;oricum..ce i-as fi oferit eu?Nu destul pentru persoana ei. Dar macar sa ii aud vocea,sa stiu ca e bine,oriunde ar fi ea si cu cine. Furia ma apuca de fiecare data,cand ma gandeam ca ar putea fi cu altcineva.Ca altcineva o va atinge,altcineva ii va saruta buzele moi si altcineva ii va spune cat de mult o iubeste. Insa nu voiam sa cred asa ceva;ea nu putea fi cu altul. Tineam in mana acele foi galbene,unde notele se imbinau si formau acel cantec pentru ea.Pe care,in atata timp,nu am avut ocazia sa il arat.Poate era singurul lucru pe care il aveam pentru ea si care imi amintea adanc de ea.O sclipire mi-a atras atentia,iar ochii au privit obiectul stralucitor.Era bratara de aur.Cu numele ei gravat pe ea,care inca atarna de incheietura mainii mele. Visul si realitatea sunt lucruri total diferite.Si nu le poti avea pe amandoua.Visul e frumos...realitatea e mult prea dura.

Nu toate zilele vor fi senine,nu vei obtine intotdeauna ceea ce iti doresti si poate nu stiu intotdeauna ce fac,insa voi incerca sa fac lucrurile sa mearga putin mai bine,decat sunt acum. Si in ce consta asta?Habar nu am. Insa voi incerca sa uit...chiar daca inima mea pastra amintirea ei ca fiind ceva foarte pretios si important pentru mine. Pentru ca asa era si asa va fi pentru totdeauna. Ea.Totul. Diana point of view Mi-am dat seama ,intr-un fel ciudat,ca un mod perfect de a iubi este sacrificiul.Sa te indepartezi tu,pentru fericirea celorlalti. Si stiam ca asta era singura solutie,pentru ca toti din jurul meu sa fie teferi si sa isi traiasca viata linistiti. Orasul era atat de trist,de intunecat,de tacut.Eram doar eu cu gandurile mele si linistea care ma insotea peste tot.De ceva timp nu am mai admirat natura,o frunza picata pe jos,vantul usor care trecea prin parul meu. Privesc din nou inapoi si imi vine sa plang.Oricat as vrea,nu pot trece peste acele momente.Pur si simplu nu pot.Ma intorc mereu la ele cu toate ca stiu ca imi fac rau singura.Eram din ce in ce mai obosita.Simteam cum toate se apasa peste mine, ca niste munti care se clatina intr-o parte si-n alta, ca niste valuri care tot vin spre mine,insa fugeam si fugeam, iar valurile ma urmareau, lasandu-le pana la urma sa cada peste mine. Oricum..raspunsul era cert:plecarea.Oricat as fi cantarit in balanta intamplarile,prietenii si el...,stiam ca dorintele ascunse,stinse ca un felinar,deciziile luate si fiecare moment aveau sa piara.Pentru totdeauna. Insa in inima mea nu aveau de gand,chiar daca destinul se incapatana sa-mi puna piedici,mult prea multe ca sa ma impiedic si sa renunt.

Lacrimile curgeau nu pentru un motiv anume,ci pentru toate.Pentru lunile care au trecut,pentru zilele ce au urmat si pentru ce va fi. Nu simteam nici macar frigul,care strabatea furios prin mine,care imi ingheta fiecare parte din mine si ma facea sa tremur necontrolat. Poate ar trebui sa fiu fericita.Poate altfel ar fi trebui sa ma simt. De fapt cred ca sunt fericita dar foarte putin. Pentru ca ma macina o durere sfasietoare si se amesteca una cu cealalta si nu iese nimic. Ma indrept spre locul cel mai linistit,aici unde vorbesc,chiar daca nu primesc vreo replica inapoi.O adunatura de oameni tacuti,reci...2 oameni atat de tacuti,atat de reci. Intru pe poarta mica si chiar daca pe majoritatea oamenilor acest loc ii infricoseaza,pe mine ma linisteste.Imaginea e prea dura pentru unii,insa mie mi se pare una placuta. Ma asez in genunchi si zabovesc o clipa,in tacere la mormantul parintilor mei. Prin minte imi trec o mie de ganduri, un adevarat vartej de amintiri. Am ingenuncheat definitiv.Nu cred mai am putere sa ma ridic si sa continui.Prea multe s-au adunat,prea multe intamplari mi-au dat dureri de cap si nopti intregi nedormite. Mi-a spus cineva ca putere gasesti usor.Trebuie doar sa te gandesti daca lucrul pentru care trebuie sa te ridici merita cu adevarat.Cred ca de aici incepe tot declinul.Ca sunt constienta ca nimic din ce duce spre ceea ce as vrea eu,nu mai merita osteneala. Imi doresc din tot sufletul sa nu ma mai urmareasca tot ce ma urmareste acum.Nici amintiri,nici cuvinte,nici regrete.Nimic. Un nod puternic mi se pune in gat,iar lacrimile imi curg fara sa vreau pe fata si imi vine iar sa ma inghemuiesc de durere. Sunt satula sa aud, sa sper, sa astept noptile tarzii muscandu-mi perna de nervi,cand nici macar nu stiu ce astept.Lumea mea parca se clatina intr-un abis plin de deceptii si delir.

Nimic nu e bun pana acum.Singurul lucru frumos pe care l-am avut in intreaga mea viata,a fost ca l-am intalnit pe el.Si nici macar de asta,viata nu mi-a dat sansa sa ma bucur pe deplin. Am incetat de mult sa mai cred in miracole si totusi, undeva, in adancuri staruie ideea ca cineva, se joaca cu un gigantic intrerupator, pe care desigur este stilizat numele meu si ca va exista un moment in care va spune : Gata! Ajunge.Te-am chinuit destul.Ia si tu o pauza si zambeste. Buzele mele nu mai pot decat sa schiteze zambete banale.Imi e foarte greu sa ma prefac ca sunt bine,cand ma afund tot mai mult in tristete.Zi de zi incerc sa ma ascund de mine,sa par puternica in fata tuturor,insa e din ce in ce mai greu.Iar totul pare atat de greu pentru mine,caci presimt ca in orice moment ma voi prabusi. Prea mult am suferit,insa nu ma plang.Poate asta imi este soarta...poate trebuie sa merg mai departe,insa oare pot? Aflarea vestii despre moartea parintilor mei a fost ca un cutit infipt direct in inima si rasucit.Ca un picior care ma tinea tintuita la pamant si ma lovea in moalele capului. Banalul accident de masina...in care un imbecil betiv pierdea controlul volanului si ajungea in alta masina,cea de pe sensul opus.Masina parintilor mei...celor care mi-au dat viata si m-au crescut. Cei care m-au alinat si intotdeauna au fost alaturi de mine,au fost rapiti printr-un mod parsiv. M-am indepartat...asa cum mi s-a spus.Am renuntat la fericirea mea si la tot ce insemnam eu,pentru binele lor.Si tot cineva a avut de suferit. Cantaream mii de optiuni si intrebari fara raspuns,iar gandul care nu imi dadea pace era ca cineva pusese la cale totul.Acel cineva care reusise pana la urma sa imi fure pe cineva drag,desi am urmat tot ce mi-a zis. Prea mult timp a trecut..prea mult timp pierdut si prea multa suferinta.Aveam nevoie de ei.Aveam nevoie de mama si tatal meu ca sa ma aline in momentul asta.

Ma hraneam doar cu amintirile lor,cu imaginea mamei atunci cand era vesela si a tatei cand ne privea cu dragostea lui infinita.Imaginile lor care vor ramane pentru totdeauna in sufletul meu. Cateva picaturi de ploaie au lovit piatra dura si rece,pe care erau gravate numele lor si am simtit cum inima mi se despica in mii de cioburi,iar ultimele lacrimi s-au scurs din ochii mei. Am simtit o mana pe umarul meu si o umbrela neagra m-a acoperit impotriva stropilor de ploaie. -Aminteste-mi data viitoare,sa nu te mai insotesc,zice cu o voce rece si i-am aruncat o privire dura.M-am saturat sa vad cum te distrugi singura. -De parca ti-ar pasa.Tie sau vreunui membru din familia asta tampita,pe care mi-as fi dorit sa nu o cunosc vreodata.Spun,plina de dezgust si simteam cum furia ma cuprinde,numai cand ma gandeam ca trebuia iar sa ma intorc in acea casa. L-am vazut cum a zambit ironic,pentru stia prea bine ce parerea aveam eu de familia Weisz din care,din nefericire faceam si eu parte.-Apropo de familie...stii ca Richard te asteapta nu?Ma intreaba curios,accentuand numele lui. Am dat din cap,in timp ce inaintam cu pasi mici,prin ceata deasa spre masina neagra. ... Invarteam cu finete paharul cu vin rosu in mana,in timp ce stateam si asteptam sa zica ce are de zis.Si asa imi era greata de comportamentul lui si de orice tinea de persoana lui ca sa mai suport sa astept pana se hotara sa zica.Doar pentru ca ii promisesem mamei inainte sa moara ca voi petrece ceva timp pe aici,pana ma voi intoarce in Romania,asta nu insemna ca trebuia sa le vad mutrele de acrituri batrane si zbarcite ale bunicilor mei in fiecare zi.

Chiar daca imi erau rude de sange,eu ii consideram straini si preferam sa stau de parte de ei si de familia lor.Toata lumea era infumurata si toti umblau dupa averea lui Richard,bunicul meu,care era destul de mare. Oricum,stiam ca nu avea de gand sa dea ortu popii prea repede,deoarece se mentinea,asa ca ridicolele lor incercari de a se da bine pe langa el,pentru a fi trecuti in testament erau in zadar. Si nici macar nu stiu de ce imi bateam capul cu ei,pentru ca toti erau facuti din acelasi aluat. Kevin,care purta numele meu si nu era nicio coincidenta de nume,era fratele meu vitreg.Era mai mare ca mine cu 2 ani jumatate,si era baiatul tatalui meu.Richard il prefera mai mult pe el,si asta nu ma deranja deloc,deoarece niciodata nu fusese de acord cu casatoria dintre mama,care nu era foarte instarita si tata,care avea o adevarata avere lasata pe numele lui,in caz de se insura cu cea care ii era promisa.Adica..o englezoaica,pe care nici macar nu o iubea,insa avusese o aventura cu ea,inainte de o cunoaste pe mama si din care a rezultat Kevin. Oricum..prea multe detalii nu stiam,doar ca tata fusese amenintat ca va fi dezmostenit in caz de se va gandi sa plece in Romania.Insa el si-a urmat inima,asa cum imi zicea si mie de fiecare data cat de frumoasa este iubirea si ca intotdeauna trebuie sa cauti in adancul sufletului omului,pentru ca acolo este frumusetea adevarata. Si acum,stateam si priveam prin paharul de sticla,prin lichidul rosu aprins al vinului,chipul cam deformat al Samanthei Weisz,bunica mea.Deformarea se datora formei paharului,in niciun caz,nu era asa.Ba dimpotriva.Era cea mai eleganta persoana pe care o intalnisem pana acum,avand acel aer specific londonez. -Am venit asa cum mi-ai cerut,incep discutia,continuandu-mi rolul indiferent,pe un ton calm. Stiam ca eram nepoata nedorita de ei,si nu ii condamnam pentru motivul asta,asa ca nu aveam de gand sa arat respect cuiva care nu merita nici macar atentia mea.

-Stiu ca nu am fost prea apropiate,insa iti inteleg durerea.Zice,inconjurand biroul maiestuos din lemn maro si ajungand in fata mea.Au trecut saptamani de cand esti in starea asta si nu e bine pentru tine. Am pufnit si mi-am dat ochii peste cap precauta. -Nu cred ca esti in masura sa imi spui ce sa fac,spun pe un ton rece,acelasi ton cu care obisnuiam sa vorbesc cu ei si cu toti din jurul meu.Si nu stii nimic despre durerea mea.Pentru daca ai sti,niciodata nu i-ai fi chemat aici,in Anglia.Erau fericiti acolo,dar voi,ca de obicei,ati distrus totul. Am inceput sa strang paharul in mana cand i-am vazut privirea trufasa si plina de sine. -Vorbesti fara sa ai habar,fetito.I-ai intrebat pe parintii tai de ce au venit aici?De ce tatal tau s-a hotarat tocmai acum,sa isi viziteze familia?Banuiesc ca nu...a fost prea tarziu. Fierbeam in mine de furie,iar sangele imi circula nebun prin vene.Daca nu ii vopseam eu fata de batrana amarata,atunci nu ma numeam Diana Weisz. -Nu ma intereseaza motivele lor.Tot ceea ce stiu e ca voi sunteti vinovati.Nu stiu ce ati vrut prin asta,insa sper sa traiesti cu aceasta vina in tine si sa te macine pana la remuscari. Deja furia era prea mare,desi incercam eu cat de cat sa ma calmez si sa nu izbucnesc.Macar putina ratiune sa mai am in mine,daca celelalte erau disparute.Sufletul meu era prea secatuit ca sa mai stiu altfel de sentimente,cele pure. -La fel de incapatanata si serioasa ca tatal tau.Insa gresesti,Diana.Pentru ca daca nu ai fi fost tu,nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.Daca nu ar fi fost lipitoarea ta de mama,care s-a tinut de gatul lui,pana s-a casatorit cu ea,fiul meu ar fi trait pana acum.Si Kevin ar fi avut un tata,iar mostenitorul nostru era unul demn de numele Weisz. M-am ridicat instinctiv,aruncandu-i paharul in fata.Nu puteam crede ca exista atata rautate intr-o persoana ca ea.Si se mai si zvonea ca e o femeie formidabila si demna de urmat.

Demna de urmat pe naiba,caci eu o uram din tot sufletul meu.Pentru vorbele ei,pentru faptele ei,pentru felul in care s-a comportat in toti acesti ani. -Tu nu ai niciun drept sa vorbesti asa despre mama mea!Marai cu ciuda,in timp ce se uita cu ochii iesiti din orbite la mine.Si puteti naibii sa-i dati toti banii lui Kevin,daca asta va intereseaza cel mai mult.Nici macar sa nu va mai amintiti vreodata ca am existat ca nepoata a voastra.Si poate nu sunt demna de numele vostru,insa de numele tatalui si mamei mele sunt foarte mandra.Iar tu nu ma vei face sa-mi schimb parerea. Am scuipat cu ciuda si dispret ultimele cuvinte,luandu-mi poseta,deschizand usa nervoasa si dand peste Kevin. -Ai obtinut ceea ce ai vrut.Bani.Asta era tot ce te interesa,i-am spus rece si cu furie,trecand pe el si pe langa ospatari ca un vartej. Rob point of view Constiinta imi urla in timpane sa nu renunt.Se spune ca speranta moare ultima...si eu ca un idiot ce eram inca speram. Gandul ca i-am auzit vocea,in sfarsit,desi era una ragusita si simteam ca ceva nu e in regula,ma mai linistea putin.Macar era bine...si doar cand imi aduceam aminte cum mi-a murmurat numele usor la telefon,inima imi crestea din ce in ce mai mult. Si acum nu ma rezumam doar la asta.Voiam sa o vad...si voiam asta cu ardoare,deoarece nu era de ajuns. 2 ciocanituri s-au auzit in usa si cu pasi agale m-am indreptat spre ea. -Ok...Cristina o sa ma omoare pentru asta,zice,trecand rapid pe langa mine,cu o voce agitata. Am ridicat o spranceana,in timp ce inchideam usa si ma uitam nedumerit la el. -A sunat.Zice pe un ton precipitat.A sunat-o si a zis sa vina in Londra sa se intalneasca.

-A sunat cine?Intreb confuz,pentru ca habar nu aveam la ce se referea.Si stiam prea bine ca mark nu era genul care dadea prea multe detalii. -Diana,omule.Zice exasperat,ca si cum eram prea prost ca sa imi dau seama.Si o sa ma ia naiba daca afla ca ti-am zis,dar m-am saturat sa te vad asa.Toata ziua lenevesti ca un trantor in camera asta,care apropo,necesita ceva curatenie. Nu stiu ce zicea in momentul asta,pentru ca nu intelegeam nimic si nici macar nu eram atent.Doar cuvintele lui imi rasunau ca un ecou in minte:A sunat-o si a zis sa vina la Londra[...] -Diana e in Londra?!Intreb cu o voce tremurata,in timp ce mi-am scuturat capul mecanic inainte si inapoi. -Nu,prostule.E in Honolulu si se da cu barca pe nisip.Normal ca e acolo...si ar fi cazul sa te grabesti,pentru ca la ora 2 Cristina are avion,si cred ca o va astepta la aeroport. -Dar ai spus ca ea nu stie,zic la fel de nedumerit si incapabil sa ma mai gandesc la altceva decat la faptul ca o voi vedea dupa atatea luni de zile. -Intr-adevar...nu stie.M-a pus sa jur ca nu iti voi spune,insa cred ca va intelege,daca ii vei explica.Si la naiba,ca nu mai este timp,zice rapid,uitandu-se la ceas. -Trebuie sa o duc la aeroport.Eu ii voi explica pe drum sau macar o voi pregati pentru asta.Tu sa fii acolo imediat. -Fir-ar!E 1 ceasul.Cand naiba vrei sa ajung acolo?Spun pe un ton nelinistit si uitandu-ma cum iese rapid si incepu sa coboare scarile. -Nu stiu ce dracu e cu tine azi,dar exista acest mijloc numit masina cu care ajungi imediat la aeroport. Nu l-am mai auzit,caci o zbughise rapid pe usa hotelului.M-am intors pe calcaie si inca analizam,cand sunetul enervant al telefonului se auzi din camera.

... Era palida si supta la fata.Pometii ii erau putini mai proeminenti,iar ochii ii erau umflati de la nedormit sau plans.Isi sprijinea capul intr-o mana,ca si cum il avea prea greu si ofta deseori.Slabise...mult.Nu ca avea prea multe kilograme si inainte,insa acum aproape nu o mai recunosteai. Desi nu o vedeam de aproape,deoarece Cristina imi interzisese sa ma apropii,asta daca mai vreau sa merg,puteam observa cu usurinta oboseala de pe chipul ei si faptul ca pleopele i se inchideau des o dadea de gol.Buzele ei abia i se miscau si mai schita cate un zambet chinuit din cand in cand. Privirea Cristinei umbla prin jur adeseori si stiam ca Diana isi va da seama ca ceva nu e in regula.Si-a intors si ea privirea obosita inspre mine,insa nu era in stare sa ma observe.Stateam in masina,urmarind discutia lor de la cafenea.Macar atat...sa o vad,desi stiam ca nu e bine,si voiam sa stiu ce patise.Si voiam sa fiu langa ea,insa nu stiam motivul pentru care ea ma voia departe. Am oftat lasandu-mi capul pe spatele scaunului,iar mainile mi se odihneau pe volan. Eram in cartierul Soho.Vestitul cartier al cafenelelor,colindat de mine in majoritatea timpului pe care il petreceam in Londra. Voiam sa o vad mai de aproape... sa ii retin mai bine chipul,acum ca aveam ocazia. Am deschis portiera,punandu-mi ochelarii si traversand strada.Am vazut cum Cristina a intepenit,privindu-ma pe furis,in timp ce mi-am luat o masa intr-un colt indepartat.Am apucat un ziar si mi l-am pus in fata si am inceput sa acord atentie persoanei importante pentru mine. -Si asta e tot ce s-a intamplat,o aud,spunand cu o voce trista si sfasiata.Nu pot trece peste asta..oricat as incerca.Nu o auzeam prea bine.Murmurul ei era prea incet,iar muzica care rasuna in boxe era mult prea tare ca sa o inteleg destul de bine. Cristina se foia in scaunul ei agitata si stiam ca era asa din cauza mea.

-Cred ca ar trebui sa cerem nota,zice,pe un ton putin mai inalt. -Da..ar fi bine. Nu puteam sa o las sa plece asa.Nu acum,cand nu stiu daca mai eram in stare sa o las sa plece.Fusese destul de greu atunci cand a plecat,a fost greu sa o pierd si a fost greu sa o vad din nou.Si e...inca e foarte greu. M-am ridicat brusc,varsand ceasca de cafea si ziarul mi-a alunecat din mana. Ochii ei obositi ma studiau atent si am vazut cum incet incet socul isi facea aparitia pe chipul retras. Apoi cu voce moale si slaba mi-a pronuntat numele,inainte de a se prabusi pe pamantul rece.

Capitolul 23 Arata-mi cum sa traiesc

Doar pentru o singura noapte,fa ca toata durerea sa dispara.Vindeca-mi sufletul si inima,reda-mi bucuria si speranta de a mai trai din nou. Muzica ne invaluia trupurile cu notele discrete,acordurile fine de pian se prelungeau lin,unduindu-se cu linistea din incaperea de basm. Valsam singuri pe infinitul ring de dans, pe sub candelabrele ce-mi pareau imense si care imprastiau lumini si umbre ce dansau impreuna cu noi, ocolind coloanele nesfarsite. O clipa eterna de lumina strafulgera in intuneric,prin fereastra,muzica se auzea tot mai incet,se topea in noapte ca si cum totul se indeparta treptat.Trupurile noastre continuau sa se miste,parfumurile ni se amestecau,iar mainile lui ma cuprindeau tandru,indemnandu-ma sa pasesc pe ritmul muzicii.Senzatia apropierii lui imi facea miscarile tot mai lente,aproape inexistente,valsul incetinea,la fel ca si muzica,fosnetul rochiei albe abia se mai auzea,iar pasii deveneau tot mai mici. Mainile i se plimbau pe corpul meu,dorind parca sa simta din nou pielea catifelata de sub rochia fosnitoare,dorind parca sa se convinga ca eram acolo,cu el,a lui.Mi-am lasat pierduta capul pe umarul lui,trupurile ni se atingeau delicat,si simteam finetea cu care buzele lui imi atingeau gatul gol.Nu mai imi puteam controla gandurile sau macar sa imi ghidez simturile,iar in sufletul mi se aprindea tot mai tare dorinta de dragoste. Ii simteam buzele fierbinti atingandu-ma abia perceptibil,si-mi reveneau in minte toate zilele de dor,de suferinta,zilele in care nu fusesem langa el,in care il intrebam daca ma iubeste si el de fiecare data zambea.Voiam sa pot distruge tot dorul care ma macinase pana acum,dar nu voiam sa omor acele saruturi tandre,suave,acele atingeri care abia erau simtite,insa care imi dadeau fiori. Strangeam intre gene acele lacrimi,dorind parca sa le pastrez acolo,pentru ca nu isi aveau rostul in acest moment feeric.Mainile lui ma cuprindeau,ma mangaiau tot mai tandru si ma stranse la pieptul lui,dandu-mi sentimentul de siguranta,de protectie,ce numai el mi le putea oferi.

Si dupa atata timp,stiam ca puteam trai zile in care dragostea era singura noastra ratiune de a fi.O lume a noastra...fara reguli,fara restrictii,doar noi. Pasii nostri se indreptau spre iesire,muzica oprindu-se de ceva timp si auzeam tot mai aproape valurile izbindu-se puternic de stanci.Picioarele mele pierdeau contactul cu pamantul si simteam cum plutesc,prinsa in bratele lui puternice.Mi-am lasat capul pe spate si un chicot micut mi-a iesit printre buze,ochii mei oprindu-se intr-un final pe chipul luminat si radiant al lui. Vantul care batea rece,ne ghida spre oceanul infinit si puteam vedea in zare mareata luna ce poseda in totalitate bolta cereasca.Briza ne mangaia trupurile,iar privirile noastre erau prinse intr-un joc tacut de cuvinte. Am zambit copilareste si simteam cum energia din mine creste,iar dorinta nebuna plutea intre noi. S-a oprit,iar eu am zburat din bratele lui,incepand sa alerg si sa topai,cu picioarele indesate in nisipul inca fierbinte,spre ocean.Rochia ma incomoda si ma incetinea in indeplinirea scopului meu.Radiam de fericire si asta se putea observa pe fiecare trasatura a chipurilor noastre. Asta avea sa fie noaptea noastra. Mi-am lasat pantofii ingropati prin nisip,iar apa rece imi lovea picioarele si imi uda rochia alba.Faceam pasi mici si il simteam in spatele meu,urmarindu-mi fiecare miscare,fiecare unduire a trupului. Doua maini reci mi-au cuprins umerii,strangandu-ma usor,apoi coborand spre fermoarul rochiei,pe care il auzeam cum se descheie delicat. Am inchis ochii si am lasat pasiunea si dorinta sa ma cuprinda complet.Rochia a alunecat usor,eliberandu-ma de povara ei si ma simteam libera.Picioarele mele au inceput sa inainteze,adancindu-ma in infinitul ocean.Valuri de caldura ma cuprindeau,cand ma atingea usor,doar cu varful degetelor,pe umerii goi si cobora in mangaieri si atingeri usoare pe trupul meu.Respiram tot mai greu,sacadat si simteam cum deja picioarele nu ma mai tineau,ca incep sa imi tremure,ca ma scurg incet. Am gemut usor si timpul parca s-a oprit in loc si eram doar noi.

Sa nu mai pleci niciodatarosteste cu o voce pierduta,sarutandu-ma tandru pe frunte.Din ochii inchisi,2 lacrimi s-au rostogolit pe obrajii fierbinti si am zambit fericita.Cu mainile tremurande,am inceput sa ii desfac nasturii camasei albe,cu miscari lente,pana cand a cazut,lasandu-se purtata de valurile oceanului. L-am privit pe sub gene,si mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau,iar apoi buzele lui fierbinti le-au atins firav pe ale mele. Aveam luna si stelele drept martori concilianti si stiam ca doar aici ne puteam trai povestea noastra de dragoste. Departe de lume,puteam fi doar noi,imbratisati de mare,in compania brizei care ne invaluia trupurile si prelua juramintele pentru a le duce departe. Remember tonight,for it is the beginning of always ... Ignorand raza de soare ce nu imi dadea pace,care se juca prin faldurile perdelei,vrand parca sa ma anunte ca dormisem prea mult,mi-am infundat mai adanc capul in perna ce inca pastra aroma noptii trecute.Nu stiu daca fusese un vis,insa nu voiam sa deschid ochii in acest moment.Ori mintea mea cedase complet presiunii supuse si imi oferise cele mai minunate iluzii si vise din viata mea,iar imaginatia mea o luaze razna de tot,ori cosmarul pe care il traisem pana acum luase sfarsit. Nu stiu...poate imi ispasisem pedeapsa deja.Sau poate ca am inghesuit prea multe vise si sperante intr-un loc prea neincapator pentru ele le-am amestecat cu realitatea si-am obtinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic. Am deschis ochii,intr-un final,nereusind suficient de mult sa ii tin inchisi. M-am ridicat ridicat incet,dintre cearsafuri,m-am deprins usor din imbratisarea lui,fara sa il trezesc si m-am indreptat spre fereastra deschisa prin care intra un aer putin rece,inca ametita de vraja viselor amestecate cu mangaierile lui.

Mi-am intors privirea spre patul de baldachin,impodobit cu perdelute din voal alb si priveam ca un copil mirat cat de linistit dormea.Nici macar respiratia nu i-o puteam distinge foarte bine,doar parfumul lui plutea pretutindeni,facandu-i simtita prezenta. Vantul imi invaluia parul,si asa ciufulit si mi-l dadea in toate partile.Mi l-am strans intr-o coada pentru a ascunde dezordinea noptii si am apucat camasa alba,care inca pastra aroma lui,acoperindu-mi trupul dezgolit. M-am privit pentru un moment in oglinda si nu puteam spune ca nu imi placea ceea ce vedeam.Chipul dur si rece,de neclintit,al unei femei demne de compatimire,care se ascundea mereu undeva,unde sa poata tipa si sa planga,sa-si verse toata durerea pe care o macina,fara ca cineva sa o vada,sa o auda sau macar sa banuiasca disparuse complet.Imi placea sa lupt,insa nu intelegeam de ce ma incapatanam sa ofer lumii imaginea unei fete care nici macar nu imi apartinea. Probabil pentru ca nu imi suport propria slabiciune de a plange ca un copil fara sprijin, slabiciunea de a ma topi sub imperiul unor cuvinte, unor sentimente, unor vise neterminate, frustrarea pentru neputinta de a putea oferi ceea ce ar trebui.Ochii umflati si cearcanele din jurul lor erau aproape de neobservat,iar roseata din obrajii palizi era putin mai nuantata. Corpul imi era la fel de slab,insa simteam cum toate piesele din mine erau asezate perfect,ca intr-un puzzle. M-am cutremurat pentru o clipa,mi-am desfacut parul,trecandu-mi degetele prin el si-am zambit.Chipul meu capata caldura,fericire...eram eu,ma regaseam in imaginea asta. Mi-am continuat drumul spre fereastra,care parca ma chema sa imi arate minunile naturii. Oceanul era linistit,pescarusii scoteu tipete si zburau pe deasupra lui.Nisipul se scalda si stralucea in lumina soarelui si nu am mai stat pe ganduri,deschizand usa si iesind in intampinarea caldurii. Am coborat incet treptele de lemn si am pasit pe nisipul cald.Nu m-am oprit pana cand nu am simtit cum apa imi trece printre degetele de la picioare si se retragea,lasandu-ma practic ingropata in nisip.

Am tras aer adanc in piept si am inchis ochii,lasandu-ma purtata de ganduri si vantul care imi ravasea parul. Nu imi venea sa cred ca dupa atata suferinta,un strop de fericire se sadea in sufletul meu si crestea,din ce in ce mai mult.Dupa atatea luni in care,practic pierdusem totul,cateva ore in care fusesem adusa in pragul extazului,anulasera complet acel timp dureros. Si nu voiam sa revina...desi mereu va exista acel sentiment neplacut,acea lipsa pe care o voi simti intotdeauna din cauza pierderii celor mai importante fiinte din viata mea,adica parintii mei. Stiam ca in viata nu totul e roz.Cel putin..nu in viata mea. Nimic nu se poate compara cu sentimentul de incertitudine,cand apar o serie de intrebari imature sau complexe care par sa iti macine gandurile in mod haotic, cand incepi sa te intrebi daca ai dreptate sau daca gresesti, cand ti se spune ca gresesti si faptele arata ca ai dreptate, cand incerci din rasputeri sa crezi, sa vezi lumina si te afunzi tot mai adanc in umbrele intunericului, cand te intrebi de care parte este adevarul si ce decizii ar trebui sa iei pentru a iesi din situatia in care te afli. Nu mai voiam sa am senzatia ca ochii-mi sunt umbriti de tristete, ca lacrimi reci abia asteapa sa se rostogoleasca pe obrajii fierbinti si ca sufletul sa ma doara in fiecare zi.Voiam sa ma simt fericita,iubita si protejata.Si stiam cine mi le putea oferi,insa intrebarea era daca va dura aceasta fericire? Fusese o greseala ca am plecat?Nu pentru fericirea mea,ci pentru fericirea celor din jurul meu? Ii facusem pe toti sa sufere din cauza deciziei mele precipitate.Pur si simplu,intr-o dimineata ploioasa,dupa acea intrevedere nu prea buna,am luat primul taxiu si m-am dus la aeroport.In acel moment nu ma putea opri nimeni.Decizia mea era luata si nu voiam sa traiesc cu sentimentul de vinovatie in mine. Nu m-am uitat inapoi,la ce las in urma,la cariera mea,la tot ce am sperat si am cladit cu fortele proprii. Am luat primul avion spre Anglia.Aflasem cu cateva zile inainte ca parintii mei se stabilisera pentru ceva timp acolo.Din ce motiv nu stiu,pentru ca si in

momentul actual,intrebarile fara raspuns erau la ordinea zilei in mintea mea.Telefonul suna demential in geanta,pana cand l-am inchis si am aruncat cartela la un tomberon. Ma cazasem la un hotel peste noapte si dimineata aveam sa plec in Ferryhill,unde erau parintii mei. Insa acea noapte nu aveam de gand sa o uit niciodata,deoarece atunci aflasem de accident. Si de atunci,lunile au trecut,timpul m-a schimbat si destule adevaruri au iesit la iveala cat sa imi dau seama de soarta pe care o voi avea. In fiecare zi,ma izolam in camera intunecata si pustie,impreuna cu gandurile si amintirile mele. Incercarea lui Kevin de a deveni mai apropiat de mine esua de fiecare data.Poate avea intentii bune sau urmarea averea care avea sa fie oficial pusa pe numele meu,insa nu imi pasa. Nu voiam banii lor,nu doream sa am nicio legatura cu vreunul din membrii acelei familii.Doar voiam sa fiu lasata in pace si nimanui sa ii pese de mine sau de suferinta mea. Oriunde mergeam,gaseam lucruri care imi aduceau amintiri dureroase.Fie vreo asemanare,fie vreun gest,orice lucru insignificant il asociam cu viata mea din LA. Insa acum nu stiam ce voi face in continuare.Va trebui sa dau multe explicatii si nu stiu daca voi fi in stare sa le dau. -Pierduta in ganduri?Am tresarit si am deschis ochii brusc,cand l-am auzit soptindu-mi delicat langa ureche.M-a cuprins de umeri si m-a intors cu fata la el.Imi pare rau ca te-am speriat,zice,pe un ton linistit. -Nu,spun,dand din cap.Doar...ma gandeam,zic zambind si uitandu-ma in ochii lui albastri. M-a luat de mana,indepartandu-ne de oceanul linistit si ne-am asezat amandoi pe nisipul fierbinte.S-a lasat pe spate,parul lui stralucind in bataia soarelui si mi-am pus capul pe pieptul lui,ascultand cum inima ii batea ritmic.

-Pare atat de ireal,murmur cu o voce moale,in timp ce desenam cercuri micute,cu varful degetului,pe abdomenul sau. -La ce te referi? Am oftat si simteam cum muschii toti mi se incordeaza. -Nu stiu,raspund pe un ton incet si retras.Parca traiesc intr-un vis si curand o sa trebuiasca sa deschid ochii si totul va disparea.E ca un basm..ca o poveste.Locul asta...e ca si cum ar fi ceva nedescoperit de lume. -Aici si-au trait parintii mei povestea lor de dragoste.Si am stiut ca locul asta e potrivit pentru noi.Voiam sa venim aici in momentul prielnic,insa lucrurile au luat o alta intorsura si planurile s-au schimbat. Puteam observa cu usurinta in vocea lui cat se chinuia sa isi aminteasca acele luni.Eram constienta de faptul ca il facusem sa sufere,cel putin din cate imi povestise Cristina acum 2 zile,ma puteam considera cea mai josnica persoana de pe pamant.De asta nu l-am indepartat atunci cand m-am trezit aici,de asta nu am fugit din nou si m-am lasat prada iubirii si protectiei cu care ma invaluia cu fiecare atingere,cuvant. Si nu era doar el,ci si Cristina,careia nu ii fusesem alaturi atunci cand Mark a cerut-o in casatorie,ca o prietena buna ce pretindeam sa fiu. Am gresit si sufletul meu intotdeauna imi amintea ca nu procedasem corect,ca m-am lasat purtata de resentimente si nu am cantarit optiunile intrun mod cat mai logic.Ca singurul mod prin care aratam ca imi pasa era sa plec. Nimeni nu stia motivul meu si acum venise momentul in care trebuia sa dezvalui tot,dar nu eram in stare.Stiam consecintele,insa poate era mai bine sa le previn si sa zic adevarul,decat sa astept sa-mi distruga viata din cauza slabiciunii mele.Era o decizie grea,de care depindea aproape totul. -De ce m-ai adus aici?De ce m-ai facut sa simt ca traiesc cele mai fericite momente din viata mea dupa tot ce s-a intamplat?Dupa ce am plecat fara sa spun niciun cuvant si a trecut atata timp in care,pe zi ce trece,simteam cum viata mea nu mai are rost?

Mi-am ridicat capul si mi-am intors privirea spre el si am vazut cum chipul lui capata o forma serioasa si isi inclesteaza maxilarul.Ochii lui s-au umbrit dintr-odata,iar buzele lui au format o linie dreapta. -Uneori cred ca ne irosim cuvintele si momentele si nu avem timp sa spunem ce simtim atunci cand avem sansa s-o facem.Oamenii spun lucruri pe care nu vor sa le spuna sau fac anumite lucruri si nu pot da inapoi.Si eu am fost unul dintre ei,asa ca nu te invinovatesc pentru plecarea ta.Nu ti-am fost alaturi tot timpul,atunci cand ai avut nevoie de mine.Te-am lasat singura,am vrut sa cred ca vei intelege lucrurile ciudate din viata mea,insa am renuntat la asta si am ajuns sa te mint.O persoana ca tine are nevoie de iubire,pe care nu am putut sa ti-o ofer indestul de mult si de aceea am vrut ca acum,cand in sfarsit timpul si durerea m-au ajutat sa imi dau seama de ceea ce gresisem si ce pierdusem,sa iti ofer cele mai frumoase momente.Pentru ca sunt dispus sa cred ceea ce imi marturisesc ochii tai si stiu ca am reusit asta. Am ramas nemiscata,capul imi era intepenit si ochii ma intepau.Seriozitatea cuvintelor lui si felul sensibil prin care si le-a expus m-a dezarmat total.Nu mai eram capabila nici sa respir cum trebuie,mai ales sa fiu rationala in acest moment.Ma simteam vinovata,dar in acelasi timp eram bucuroasa,deoarece fusese prima oara cand se exprimase atat de liber in fata mea,cu privire la sentimentele lui.Si nu aveam nevoie de cuvinte,ci doar de fapte,pe care mi le-a demonstrat de nenumarate ori. Insa acum nu puteam sa spun nimic.Eram prea impresionata de emotia cu care vorbise si simteam cum inima imi bate din ce in ce mai tare,de parca tocmai participasem la un maraton. Si fluturii care imi zburau prin stomac erau asa de deranjanti si imi dadeau o stare de agitatie.Cand spun fluturi ma refer la niste chestii gigantice de marimea lui Mothra sau Godzilla,care se ciondaneau destul de serios in interiorul meu. Mi-am inclinat capul,simteam roseata puternica din obraji si l-am privit in ochi. Am tras aer adanc in piept si am incercat sa-mi pun in ordine toate gandurile invalmasite si ratacite.

-Nu pot exprima in cuvinte felul in care m-ai facut sa ma simt zilele acestea.Stiu ca sunt sincere cuvintele tale.Vad asta.Insa nu din cauza ta am plecat.Niciodata nu am vrut mai mult decat mi-ai oferit tu.Te-am inteles si stiu ca iubesti tot ce faci,ca iti doresti o cariera brilianta si vreau sa ai parte de ele.Nu vreau sa fiu fata care te tine departe de ceea ce vrei sa faci,care e un impediment in calea ta.De aceea am ales sa plec,sa ma indepartez,pentru ca imi era frica ca daca se va intampla ceva,ma vei ur si nu puteam suporta asta.Am incercat sa fiu nepasatoare,insa toate s-au adunat si continuarea o stii.Asa ca nu e vina ta,nici pe de parte. Vedeam pe chipul lui cum incertitudinile incep sa prinda un rost anume,cum va credea ca acesta este un motiv prostesc si total lipsit de relevanta. -Inteleg...sau macar incerc.Insa stii prea bine ca nu imi pasa de asta. -Nu e adevarat si tu o stii.Spun serioasa,dand din cap si privindu-l in ochi. -Ce vrei sa spui? -Pune-te pentru un moment in locul meu.Daca cineva te-ar ameninta ca imi va face rau si va face tot posibilul sa imi distruga viitorul,cum ai reactiona? Ce ai face in momentul acela,cand stii ca persoana de langa tine depinde de decizia pe care o vei lua? De fiecare data cand imi aduceam aminte de cuvintele ei,nervii puneau stapanire pe mine si imi venea sa urlu de frustare pentru ca nu puteam face nimic pentru a o opri. Asa cum i-am construit cariera si l-am ajutat,pot foarte bine sa il distrug bucatica cu bucatica pana cand va deveni un om de nimic.Totul depinde de tine. Si-a presat buzele,m-a privit in ochi serios si a rostit cuvintele clar: -Ai fost amenintata?Ma intreaba pe un ton putin nervos si agitat. Nu voiam sa stric ziua de azi si stiam ca daca spuneam ceva acum,lucrurile nu aveau sa iasa prea bine. Asa ca am negat,dand din cap si am oftat aspru.

-Am dat doar un exemplu.Iar tu nu mi-ai raspuns,asa ca nu incerca sa ocolesti intrebarea. Medita mult timp,inainte de a continua si imi era frica de raspunsul lui. -Poate ai dreptate.In cazul acesta as actiona la fel.M-as sacrifica pentru binele tau,insa as putea gasi solutii pentru a impiedica asta. Ah...intotdeauna reusea sa ma inchida cu cate ceva. -Sa spunem ca nu am avut nici o solutie.Am actionat cum am crezut eu mai bine.Si iata rezultatul. -Si acesta fiind?Lunile de suferinta prin care am trecut amandoi? Nu intelegea.Nu ma intelegea deloc. -Nu ma poti intelege.Insa incearca macar sa vezi si alta parte a situatiei. Isi apropie chipul si simteam respiratia lui izbindu-se de chipul meu.Briza calda imi incalzea trupul,iar nisipul se adunase sub degetele inclestate. Am expirat zgomotos cand mi-am simtit gatul atins de buzele fierbinti si vocea strengareasca cu care imi soptea la ureche: -Pentru moment,vreau sa vad doar partea asta. Mi-am desclestat degetele din nisip si am inceput sa ma relaxez in timp ce imi mangaia umarul si simteam urmele lasate de sarutul lui. -Nu mai vreau sa plec de aici niciodata,am soptit intr-un final si ne-am lasat amandoi pe spate cu privirea spre cerul senin,pictat doar cu cativa norisori de diferite forme si pescarusii care scoteau sunete asurzitoare,insa se pierdeau in zare. Nimic nu se pierde,totul se transforma si as vrea ca timpul sa se opreasca in loc. Timpul nu asteapta pe nimeni,insa tot ce vrem fiecare dintre noi e mai mult timp.

Capitolul 24 Trecutpastpasse

Ajunsesem la o usa mare de lemn maroniu,pe care era inscriptionat abia vizibil,numele meu scris cu litere oblice de mana,fapt ce mi-a starnit mai mult curiozitatea in legatura cu resedinta Weisz. Nu intelegeam ce cauta o camera,destinata mie,in aceasta casa care practic imi era straina. Acceptasem intr-un final,sa vin aici pentru ultima oara,pentru a vorbi cu Richard,bunicul meu. Azi aveam de gand sa inchei acea etapa ingrozitoare din viata mea si suferinta care m-a bantuit timp de 5 luni sa o inchid intr-o cutiuta mica mica si sa o las in urma.In trecutsa uit trecutul si orice amintire trista din acea zi blestemata pana in clipa de fata. Stii cum e atunci cand simti ca pentru putin timp,ai propriul tau paradis,simplu,o lume perfecta,asa cum ti-o imaginezi tu si apoi esti nevoit sa deschizi ochii si totul dispare? Eu stiu cum,pentru ca am avut paradisul meu chiar daca a fost pentru putin timp.Mi-a fost confirmat faptul ca nu eram o persoana blestemata,destinata esecului si suferintei timp de o viata intreaga,ci pot avea parte de iubire si protectie. Nimeni nu stie ce se va intampla in urmatorul minut, si, chiar si asa, oamenii merg inainte. Pentru ca ei cred. Am plonjat in adancul sufletului meu si stiu ca inca mai vreau lucruri bune, multe lucruri bune de la viata asta. Niciodata nu putem judeca viata celorlalti, pentru ca fiecare isi cunoaste propriile dureri si renuntari. Una e sa crezi ca esti pe drumul cel bun si alta e sa crezi ca drumul tau e unic. Iar atunci cand avem in fata ochilor niste mari comori, nu ne dam seama niciodata. Pentru ca noi nu credem in comori. Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta. Orice fiinta umana se cunoaste doar daca merge pana la limitele sale, si un singur lucru face visele imposibile: frica de esec. De ce sunt oamenii tristi? Sunt prizonieri in povestea lor personala. Toata lumea crede ca obiectul vietii acesteia este sa urmeze un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strang

experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora si asta e mai mult decat pot duce. Dar isi uita propriile vise. Viata este un joc dur si halucinant, viata inseamna salturi cu parasuta, inseamna risc, inseamna sa cazi si sa te ridici, inseamna alpinism, inseamna vointa de a ajunge la punctul tau cel mai inalt si a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci. Miracolele nu au nici o explicatie, dar apar in viata celor care cred in ele. Vedem intotdeauna drumul cel bun, dar nu apucam decat pe cel cu care suntem obisnuiti. Deci da..eu credeam ca pot avea o viata buna.Esecul e la fiecare pas..important e sa treci peste.Trebuie doar sa vrei. Si eu voiam sa uit totul.Sa incep o noua etapa in viata,sa fac ceva.Toti spun:Viata e prea scurta.Trebuie sa-ti traiesti clipa.Dar ar fi bine ca macar cineva sa urmeze acest lucru. Mi s-a oferit o sansa.Am fost iertata pentru nesabuinta si prostia mea,si chiar daca stiam ca nu merit,trebuia sa profit de ocazie. Si nu credeam ca voi spune vreodata asta,insa voiam sa ma intorc in aglomeratul si extravagantul L.A,acolo unde apartineam cu adevarat.Acolo unde imi erau prietenii,camera micuta de hotel,acolo unde imi erau amintirile. Da,acest timp ma schimbase total si partea buna din toata suferinta asta,a fost ca am invatat sa nu ma mai las doborata.Era in firea mea sa fiu puternica,si sa nu las lumea sa-mi vada slabiciunile. Am inchis ochii,am tras aer adanc in piept si am pus degetele pe clanta.Trebuia sa aflu ce exista dincolo de acea usa misterioasa. Am apasat usor,intorcand manerul si spre surprinderea mea,usa nu era incuiata,redandu-mi o camera luminoasa si roz. Cred ca era a unei fetite,sau fusese,deoarece in fiecare coltisor vedeai papusi si ursuleti de plus,iar leaganul cu perdelute roz si fundite albe era imposibil de remarcat.

Nu stiu de ce inca eram intepenita in prag si nu intelegeam din ce cauza pe usa acestei camere era numele meu,pentru ca eu niciodata nu fusesem aici. Am facut un pas micut de tot,calcand pe covorasul pufos si atat de alb,incat imi era si rusine sa pasesc cu pantofii mei pe el. Si atunci am observat tabloul.Cu chipul meu de bebelus.Era pozitionat exact deasupra leaganului,pe peretele din stanga ferestrei. Stiam fotografia.Aveam una identica in camera parintilor mei,pe care tin minte ca o implorasem pe mama sa o mute de acolo sau macar sa o schimbe,deoarece toti cei care veneau spuneau ca eram frumoasa de mica. Deci..asta era camera mea? Totusi...camera arata ca si cum nu ar fi fost atinsa de timp.Ca si cum cineva o curata in fiecare zi si avea grija de ea.Ca si cum ar fi asteptat sa fie...locuita? Am clipit din ochi si fara sa ma gandesc m-am adancit mai mult inauntru.Pe dulapiorul cu oglinda,erau tot la fel fotografii cu mine si cu parintii mei.Si toate imi erau la fel de cunoscute deoarece aveam o copie din fiecare acasa.Conturam cu degetele,abia atingand,chipul vesel si la fel de tanar al mamei si priveam zambetul tatei si ochii plini de iubire.Si din nou,fie ca voiam sau nu,un nod puternic mi s-a pus in gat si lacrimile imi incetosau vederea. Nu intelegeam...oricat ma straduiam. O cutiuta muzicala,in forma de inimioara si roz,cu Cenusareasa pe ea mi-a atras atentia.Am luat-o incet cu ambele maini si am deschis-o usor.Ca si cum prinsese viata,papusa din mijloc incepu sa se invarta,facand piruete,iar melodia Once upon a december,pe care mama mi-o fredona de fiecare data,inainte de culcare,se auzea pe un ritm lent. Pentru un moment,nu ma mai aflam in casa aceasta,in tara aceasta.Pentru un moment,credeam ca sunt acasa.Credeam ca sunt in patutul meu,cu multimea de ursuleti in jur,cu capul pe pieptul mamei si doar ascultam.Ascultam cum vocea ei suna lin si imi aluga orice vis urat,orice gand sau durere.

Ma luptam cu lacrimile,nu voiam sa le las sa iasa,asa ca am tras aer in piept adanc inchizand cutiuta si odata cu ea,punand capat sunetului,revenind la realitate.Cu mainile tremurande,am pus-o la locul ei si am facut cativa pasi inapoi spre usa.Am mai privit inca o data camera,confuza in gandurile mele,si totul fiind neclar in mintea mea,m-am intors pe calcaie,dand fata in fata cu Richard. Ii vedeam fata linistita,ca si cum stia ca ma voi afla aici si mi-a soptit incet: -Iti voi explica totul. ... -De fiecare data cand tatal tau venea in Anglia,imi aducea cate un lucru legat de tine.Ori o fotografie,sau o jucarie,toate le puneam in camera in care tocmai ai fost.Cu siguranta,ti-ai format deja o parere gresita despre noi,cum ca te uram,mai ales dupa discutia ta cu Samantha.Dar niciodata nu a fost asa.Bunica ta e o fire foarte dificila si dura.Insa tu...atunci cand te-a vazut prima oara,pur si simplu ai cucerit-o.Desi nu vrea sa recunoasca,in adancul sufletului ei,intotdeauna te-a vrut aproape de ea.Dar de-a lungul timpului,l-a indepartat pe tatal tau,prin cruzimea si modul ei gresit de a vedea lucrurile.Nu a fost de acord cu relatia parintilor tai,insa era prea tarziu ca sa mai gaseasca moduri de a-i desparti,pentru ca tu deja existai si asta era cea mai puternica arma de a o impiedica.Apoi tatal tau a hotarat sa se mute definitiv in Romania si nu a mai tinut contactul cu noi.La inceput,imi pierdusem orice speranta de a-mi mai cunoaste nepoata,deoarece asta era singura mea dorinta,insa intr-o zi pur si simplu mi-a dat telefon,spunand ca sunt in drum spre noi. Am dat sa zic ceva,insa vorbea cu atata emotie,incat mi-am muscat limba de frustrare si m-am foit incomod in scaunul din gradina,lasandu-l sa continue.Poate nu era asa de insensibil cum l-am crezut. -In cateva ore,camera ta era pregatita.Facusem comanda de cel mai scump patut pentru tine,hainute si tot felul de jucarele.Abia aveai 2 luni,nu stiai de jucarii,insa nu imi pasa.Voiam ca totul sa fie perfect,sa stie ai tai ca poti avea tot ce iti doresti.Speram ca poate totul se va rezolva si va veti muta aici.Ca Samantha va accepta in sfarsit si vom fi o familie.Dar ca de obicei,a stricat totul cand a aflat.Nici macar nu voia sa auda de venirea voastra,ura si

orgoliul ei era prea mare pentru a se injosi asa,incat sa o accepte pe mama ta in casa ei,asa ca a plecat.Nici in ziua de azi nu stiu exact unde a fost,dar... -Stai putin,am zis confuza.Ai spus ca prinsese drag de mine...cum s-a intamplat asta? -Acum ajungeam si aici,zice zambind calm,continuandu-si povestirea.Cum spuneam,nu stiu unde a plecat in acea zis,insa cert era faptul ca s-a intors,cand parintii tai inca erau aici,iar tu dormeai in camera pregatita special pentru tine.Noi eram in gradina,exact in locul asta,atunci cand a venit acasa.Purtam o discutie cu mama ta,iar apoi tatal tau a observat-o intrand in casa.Am inventat un motiv,lasandu-i pe parintii tai putin singuri si m-am dus dupa ea.O cunosteam atat de bine,incat mi-am dat seama ca s-a dus in camera ta.Si exact acolo am gasit-o,tinandu-te in brate si iti canta.I-ai gangurit si i-ai dat cel mai dulce zambet,apoi pleopele tale s-au inchis si ai cazut intr-un somn adanc. -Wow..ma mir cum de am scapat cu viata din mainile ei,am bolborosit ironic,uitandu-ma la mainile mele si ascultand cu atentie. Am asteptat sa continue,insa nu mai scotea nicio vorba asa ca mi-am ridicat privirea spre el,vazandu-i expresia amuzata. -Aa..scuze,zic,injurandu-ma in gand.Nu am vrut sa zic asta,spun pe un ton incet,simtind cum sangele mi se aduna in obraji. -Nu e nimic,scumpo.Sincer,si eu am avut cam acelasi gand,atunci cand am vazut-o punandu-te usor la loc in patut.Te-a mai privit o data,cu o privire pe care nu o mai vazusem de mult timp la ea. -Cine ar fi crezut ca vrajibunica poate avea inima?mormai printre dinti,dandu-mi seama prea tarziu ca iar il intrerupsesem.Promit sa nu mai zic nimic,zic zambind,indemnandu-l sa continue. A tras aer in piept,luand o gura de apa din paharul de cristal si indreptandu-si spatele. -Nu m-a observat la inceput,insa cand a dat sa iasa,pur si simplu a inghetat cand m-a vazut,iar expresia ei era una de parca ar fi vazut o fantoma.Si-a revenit imediat si a mormait ceva de genul:Plangea si nu suportam sa ii aud urletele,asa ca am intrat in camera ei sa o linistesc.Bineinteles ca nu am

crezut-o,insa am lasat-o sa creada ca a reusit sa ma pacaleasca,iesind amandoi din camera ta.Nu a acceptat sub nicio forma sa iasa din camera ei,pana nu veti pleca,insa mama ta a fost foarte rabdatoare si a asteptat pana cand tatal tau a convins-o sa vorbeasca cu el.Ai fost o mica senzatie printre cei de aici.Pur si simplu i-ai cucerit pe toti,insa pacat ca nu ne-am putut bucura de tine decat pentru putin timp.Tatal tau nu a mai suportat jignirile bunicii tale,asa ca ati plecat a doua zi dimineata.Si de atunci,singurul mod prin care mai simteam ca am vreo legatura cu tine,a fost prin tatal tau,care de fiecare data imi povestea despre tine si copilaria ta. Ok..un lucru il stiam sigur.Niciodata nu mi se povestise despre asta,deoarece mama intotdeauna evita subiectul asta.Dar totusi nu intelegeam ceva... -Spui ca Sama...,aa..bunica,in adancul sufletului ei(pe care ma indoiesc ca il are),am adaugat in gandul meu,isi dorea ca noi sa fim o familie.Insa orgoliul ei nu o lasa sa accepte ca o femeie de rand,precum mama,sa intre intr-o familie cu un nume asa mare.Dar tu...nu ai facut nimic ca sa impiedici asta.Ai lasat sa te indeparteze de singurul tau fiu...ai lasat-o sa te manipuleze si nu ti-a pasat.Deci nu e singura vinovata..si tu esti. Vedeam ca era surprins de remarca mea,intr-adevar putin cam dura si prea directa poate,insa adevarata.Asta era adevarul...el nu a facut nimic ca sa-si castige fiul inapoi...sa aiba parte de familia pe care si-o dorea. -Ai dreptate,am fost slab si orb.Ma bucur ca tatal tau nu mi-a mostenit in intregime caracterul,insa a fost prea tarziu atunci cand mi-am dat eu seama.Deja John se hotarase ca tu nu vei avea nicio legatura cu familia noastra.A renuntat la mostenire si a rupt orice contact cu noi. Eram confuza si nu mai intelegeam nimic. -Dar ai spus ca atunci cand venea,iti povestea despre mine.Acum zici ca el si-a asumat dreptul meu de a alege pe cine vreau sa cunosc si pe cine nu.Si el a ales ca eu sa nu stiu nimic de voi.Nu inteleg...El venea pentru Kevin? -Nu o facea din placere.Conversatia cu mine...in niciun caz nu avea o dorinta acerba de a discuta cu mine despre tot ce insemnai tu.O facea,pentru ca el credea ca era o obligatie,macar atat.Intr-adevar,era dreptul tau sa alegi...insa pe de o parte a avut dreptate deoarece asa te proteja.Suntem o familie influenta,cu multe afaceri, si la randul asta cu multi dusmani.Singurul lucru

care ma multumeste e ca nu vei fi in pericol din cauza noastra.Si da..venea pentru a-l vizita pe Kevin,fratele tau. -Vitreg,l-am corectat sec. Oh...eram obisnuita sa am dusmani pe urmele mele.Chiar daca doar pe unul il cunosteam,cu siguranta mai erau destui care imi voiau raul.Si chiar daca tatal meu gresise prin faptul ca m-a privat de bunicii mei,nu il judecam.Nu imi placea familia asta,desi Richard incerca sa imi deschida ochii si sa ma faca sa vad si partea buna a lor.El era diferit,se vedea asta,mai ales ca avea amintirile atat de bine si proaspat pastrate incat ziceai ca toate astea s-au intamplat cu putin timp in urma. -Semeni atat de mult cu tatal tau,zice,privindu-ma atent.Daca as putea da timpul inapoi,as schimba atat de multe.Spune pe un ton frant si lipsit de speranta,inca pentru un moment,voiam doar sa il imbratisez,insa am incercat sa imi infranez impulsurile,stand linistita in banca mea.Nu era ca si cum trecusem cu vederea peste tot,chiar daca imi fusesera lamurite o multime de lucruri pe care eu nici macar nu le stiam si nu mai aveam de unde sa le aflu. -Camera mea...pare atat de ...noua,ca si cum ar face cineva curatenie in fiecare zi.De ce ai pastrat totul?Inca asteptai ca tatal meu sa se razgandeasca? -Camera aceea a fost facuta special pentru tine...asa ca am vrut sa o pastrez cu speranta ca intr-o zi vei locui cu adevarat aici.Maria,doica tatalui tau,a avut grija de ea.Nici nu stii cat s-a bucurat cand a aflat ca John al ei,avea un copil.Deoarece noi eram foarte tineri,atunci cand s-a nascut John,Maria l-a crescut de mic si ne-a usurat munca.E o femeie minunata si am avut mare noroc cu ea. Vorbea cu atat de mult respect despre apropiatii lui,incat nici nu ziceai ca era acel om pe care il cunoscusem la inmormatarea parintilor.Se pare ca si in cazul lui ma inselasem si il judecasem mult prea dur. Indiferenta,Diana...asa binevoitoare. am stabilit,constiinta,mereu prezenta si

Exact..frumoasa poveste,emotionanta chiar,insa nu trebuia sa ma afecteze cu nimic.Trecut,past,pass,pasado,nu conta in ce limba,dar voiam sa il uit. Cel mai ingrozitor este ca nu poti smulge trecutul din radacina. Nu poti sa-l smulgi pur si simplu, dar poti sa-i ingropi amintirea. Si eu imi doresc s-o ingrop Am oftat,dand sa ma ridic,cand am simtit aroma familiara,dulce,de ciocolata si scortisoara,si automat mi-am intors capul spre sursa mirosului.O femeie slaba,imbracata intr-o uniforma neagra cu alb,inainta spre noi cu o tava de prajiturele. Nu se putea asa ceva...aroma era exact ca prajiturile mamei. Si erau prajiturile mamei,preferatale mele...aratau exact ca ele,atunci cand le-a asezat usor in fata mea,pe masa. -Par asa de familiare,zic cu o voce inceata. Cum puteam fugi de amintiri daca aici,fiecare lucru ma lega de acele luni dureroasse? -Ea e Maria,zice Richard,introducandumi-o pe doamna care tocmai adusese prajiturile.Cand era mic John,pur si simplu adora tot ce gatea Maria,insa astea erau desertul lui preferat.Mama ta a imprumutat reteta de la ea,si se pare ca si acest aspect l-ai mostenit de la tatal tau. Am simtit cum iar acel nod nesuferit mi s-a pus in gat si nu ma lasa sa respir normal. Ma uram in acest moment.Imi uram slabiciunile si faptul ca nu puteam sta indiferenta in fata acestui om,pe care acum cateva ore nu voiam sa il vad,iar in acest moment simteam ca voiam sa fie parte din viata mea sau macar sa fi avut o legatura mult mai puternica cu familia...mea. Nu mai puteam sta...nu ma puteam atasa de ei acum,era mult prea tarziu.Ei erau cei vinovati pentru indepartarea asta,nu parintii mei. -Aa..multumesc,insa nu mai pot sta,zic ridicandu-ma rapid,luandu-mi privirea de la prajituri.Am venit doar sa imi iau ramas bun...

-Asteapta putin,ma intrerupe din a-mi termina fraza si de a incheia totul,ridicandu-se si luand directia spre casa.M-am uitat confuza in urma lui,nestiind pentru ce imi amana plecarea si am oftat. Mi-am intors privirea spre femeia care ma studia atent,si spre surprinderea mea,ochii ei erau blanzi si plini de compasiune.Chipul obosit si imbatranit,era calm,ca si cum nu ar avea nicio grija.Verdele cald al ochilor ei era senin,si nu stiu de ce aveam impresia ca parea implinita...ca o mama care tocmai isi vazuse copilul pentru prima data. Pierduta printre miile de ganduri ratacite,nici nu observasem cand aparuse Richard si imi pusese in fata,un plic mare galben.Mi-am scuturat capul si cu o privire sigura,i-am zis: -Daca e vorba de mosternire,nu o vreau.Ii zic pe un ton simplu,fara urme de confuzie sau nesiguranta.Nu am venit aici pentru bani,asa ca poti sa o treci pe numele lui Kevin.Eu nu am nevoie de nimic. A zambit,dandu-si intr-un mod prea esuat ochii peste cap.Se vedea ca nu era obisnuit cu asta,ca cineva sa il contrazica sau sa ii refuze ceva. -Nu sunt actele pentru mostenire,zice ferm,cu ochii inca pe chipul meu.De ce toata lumea din familia asta avea obiceiul sa se uite asa insistent la alte persoane?Si oricum,Kevin a renuntat la mostenire.Insa astea sunt actele de proprietate de la studioul de inregistrare din Beverly Hills...Stiu ca tatal tau ar fi vrut ca asta sa fie al tau... -Stai putin,zic tulburata si confuza de data asta,ridicand o mana pentru a-l opri.Kevin nu mai vrea mostenirea?Si tata are..aa..a avut un studio de inregistrare in L.A? Mi-am dus mana la cap,dand din cap inainte si inapoi mecanic.Dar cum...adica stiam ca el venise pentru mostenire aici,doar pentru asta statuse 5 luni,de la moartea parintilor mei ca sa il convinga pe Richard sa ii dea banii.Si cum naiba tata avea legaturi tocmai in L.A.?Un studio de inregistrare?Adica..din ala cu tot felul de instrumente,tehnologie computerizata si o cabina in care puteai canta la un microfon? -Dupa expresia ta,imi dau seama ca nu stiai despre asta...

Mda..sunt si eu constienta de faptul asta...habar nu aveam nimic si ma enerva. -Nu e nevoie sa le semnezi acum...doar promite-mi ca te vei gandi la asta.Tatal tau ar fi mandru daca munca pe care a investit-o in acest proiect va fi dusa pana la capat de tine.Si eu stiu ca esti persoana potrivita. -Nu mi-a vorbit niciodata de asta...zic,ganditoare si fixandu-mi privirea in pamant. Prea multe informatii noi se acumulasera azi,cat sa nu ma oboseasca.Povestea despre parintii mei,faptul fie ca voiam sau nu,ma legau multe lucruri de acest loc,de aceasta...familie.Si acum mai nou,aflasem de acest studio,de care habar nu aveam ce era cu el. -Nu te gandi prea mult la asta...tatal tau intotdeauna a fost asa.Ziceai ca avea multiple personalitati,era ca un mic robotel.Dintre toate lucrurile pe care lear fi putut alege,el a ales studioul,care era in pragul falimentului,insa l-a salvat.I-a dat o sansa...si-a dat lui singur o sansa de a face cevabun.Nu stiu nimic de evolutia sa...sau informatii de genul.Tot ce stiu e ca el a vrut sa fie al tau...asa ca eu ii respect dorinta.Eu mi-am facut partea...e decizia ta daca vei accepta sau nu. Glumea,nu?La cat de ametita si nesigura eram,nu ma puteam gandi la acel studio in acest moment. -Ti-am zis...ia-ti tot timpul din lume sa te decizi,zice,intinzandu-mi plicul galben. Ai spus ca vrei sa uiti totul....acum e sansa tao voce mica din mintea mea imi soptea incontinuu.Dar asta nu ma ajuta sa uit...era ceva diferit intradevar.E ceva nou...asa cum ti-ai dorit Ceva nou,mi-am repetat in gand,in timp ce priveam acel plic galben,care parea ca devine din ce in ce mai mic pana cand avea sa dispara. Ei bine,nu era ca si cum puneam mana pe o bomba care avea sa explodeze de indata ce ii scoteam acul.Niste acte erau total inofensive.

-Cred ca ar fi cazul sa plec,zic detasata pentru un moment,intinzand mana si luand plicul. -Te vei mai intoarce?Ma intreba cu un strop de speranta simtita in vocea lui. M-am oprit pentru un moment,tragand aer in piept si oftand.Multe dintre lucrurile pe care nu le stiam au fost scoase la iveala si daca mai voiam sa aflu ceva,aici era singurul loc si el era singura persoana care ma putea ajuta. Dar asta ar fi fost singurul motiv pentru care m-as fi intors,si chiar daca suna dur si totusi realist...: -Nu mi-a mai ramas nimic pentru care sa ma intorc,am zis cu o voce tremurata,esuand in incercarea mea de a parea sigura pe mine. M-am intors,hotarata sa plec cat mai repede spre singurul loc pe care aveam sa il mai vizitez azi. ... -Esti sigura ca nu vrei sa vin cu tine?imi sopteste delicat,prinzandu-mi usor mana.Era atat de bine sa ii pot simti in sfarsit,atingerea,incat imi alunga orice ingrijorare.Avea un efect calmant asupra mea,mai ales la cat de agitata fusese ziua de azi,iar ploaia de ganduri imi cuprinse intreaga minte. -Sunt bine,il asigur cu o voce calma,si deschizand portiera. Un val de aer rece,tomnatic ma intampina,rasfirandu-mi parul si mangaindumi obrajii.Mi-am incheiat jacheta de piele,infundandu-mi mainile in buzunarele mici si inaintand cu pasi apasati spre poarta de fier.Un covor de frunze fosnitoare,colorate era asternut pe jos,iar vantul nasprasnic le invartea in mici vartejuri,ridicandu-le in aer.Am deschis poarta,care scoase un scartait infiorator si am pasit printre mormintele adunate,pana cand am observat 3 persoane la cel al parintilor mei.Am observat statura lui Kevin,insa doamna si copilul nu ii recunosteam,asa ca m-am apropiat,pana cand fetita isi intoarse capul,aratand cu un deget spre mine si tragandu-l de mana pe Kevin.

Simteam cum sangele mi se aduna in obraji si am tras aer in piept,zambind cand am ajuns in dreptul lor. Niciunul dintre noi nu zicea nimic,doar simteam cum toate privirile lor sunt indreptate pe chipul meu. -Cred ca ar trebui sa va las sa vorbiti,incepu femeia pe un ton bland.Ne vedem la masina,Kevin.Si lua fetita de mana,inaintand in ceata deasa,care tocmai aparuse. Am ramas un moment in liniste,si mi-am ridicat privirea spre el,observand cum se uita la stana de piatra pe care scria numele parintilor mei. -Aa...mi-a zis Richard ca ai renuntat la mostenire,zic deodata,vocea mea auzindu-se tare peste linistea care se lasase peste noi. A oftat,dandu-si ochii peste cap si intorcandu-se spre mine,cu o privire circumspecta,studiindu-mi chipul.Simteam cum obraji imi ard,iar mainile imi erau transpirate in ciuda vantului rece. Ei bine,daca avea de gand sa stea sa ma priveasca fara sa zica nimic,atunci...Off,de ce trebuia sa fac eu mereu primul pas? -Uite ce e,zic sigura pe mine.Imi pare rau ca te-am judecat, am crezut ca...vei vrea si tu banii,la fel ca ceilalti.Avand in vedere ca nu te-am cunoscut,ce altceva puteam crede?Dar asta nu inseamna,ca trebuie sa ma lasi sa vorbesc singura si sa te uiti la mine,plus ca inghet naibii aici de frig si Dumnezeu stie cat de mult nu as vrea sa fiu in locul asta acum. Am incheiat nervoasa,tragand mainile,asteptand. aer in piept si incrucisandu-mi

-Nu ai de ce sa-ti ceri scuze.Niciodata nu am vrut banii lor,nu am urmarit asta si chiar daca am fost aici timp de 5 luni,a fost pentru tine.I-am promis tatalui tau..aa...al nostru ca voi avea grija de tine.Nu zic ca nu am vrut sa ii respect dorinta,dar imi era greu sa fiu alaturi de persoana datorita careia el a plecat.Dar apoi mi-am dat seama ca nu ar mai avea rost sa port ranchiuna asta pe tine,asa ca am incercat sa ma aproprii,si crede-ma nu sunt genul de persoana care sa interactioneze cu altii.Dar tu,cum era de asteptat,nu ai vrut niciun ajutor si nici macar nu m-ai lasat sa fiu alaturi de tine.Nu credeam ca o sa zic asta,dar semanam mai mult decat m-as fi asteptat...

Aici avea dreptate.Mostenisem amandoi caracterul tatei,nu stiu in ce masura,dar cert era faptul ca niciunul dintre noi nu era genul care sa se lase mai prejos.El voia sa se aproprie,si fie ca voiam sau nu,reusise intr-un final,acum cand mi-am dat seama ca nu urmarea nimic din ce mi-as fi inchipuit eu. Si la fel era si in cazul lui Richard...si chiar al Samanthei.Si ei erau diferiti fata de cum ii credeam eu,desi balanta se inclina mai mult in favoarea lui Richard. -Presupun ca te intorci in L.A,nu? -Da.Dupa astea 5 luni,revenirea in L.A e cea mai buna decizie de pana acum.Tu ramai aici?Il intreb,un cutremur usor puse stapanire pe mine. -Nu stiu.E posibil sa ma intorc si eu in America definitiv.Am planuri pentru o afacere noua si toate sursele mele sunt acolo,deci as putea incerca. Un claxon s-a auzit din indepartare si mi-am dat seama ca era un semnal pentru el,deoarece isi intorsese capul spre sunet. -Trebuie sa plec,zice stangaci,aratand cu degetul in spatele lui.Aa...poate ne mai vedem?Spune pe un ton vdit stanjenit si zambind discret. -Cu siguranta,il asigur cu o voce sigura. L-am vazut cum disparea si el in ceata deasa,asa ca am oftat si am aruncat o ultima privire spre mormantul parintilor mei. Ceata pluteste deasupra negrului calm si limpede al cerului miscandu-se in sus dar stand pe loc.Schimbandu-si forma dar ramanand la fel. Ma simt obosita dupa perioada de sentimente amestecate, in doze mari i necontrolate. Sunt speriata, ma simt frustrata, ametita , sfasiata de dor si de vise, lipsita de entuziasm i de orice fel de putere asupra destinului. Nu-mi place sa fiu doar acea femeie sensibila, demna de compatimire, nu-mi place sa-mi vars durerea, nu-mi place ca oamenii sa poata banui ca acest suflet inca mai plange uneori si de aceea trebuie sa gasesc puterea de a zambi din nou.

Capitolul 25 Sfarsitul nu e aproapee aici

Corsetul foarte strans. Trena lunga de care imi era frica sa nu ma impiedic. Buchetul care il tineam in mana si mirosul trandafirilor albi si rosii. Bratul dur care era inconjurat in jurul celui de al meu si care ma sprijinea si ma intarea pentru ca eram sigura ca picioarele imi vor ceda in timp ce ne indreptam spre altar. Privirea tuturor pe chipul meu. Emotia mea si a celor din jur.Si a celui imbracat intr-un costum elegant negru,a carui privire imi jura iubire vesnica. Acordurile de pian care formau notele marsului lui Wagner. Pantofii care ma strangeau si in care,de asemenea ma simteam inconfortabil. Barbatul imi dadu drumul,luandu-mi mana delicat si punand-o in palma celui din fata altarului.Acesta mi-o saruta si amandoi ne-am intors cu fata spre preot,care isi pregatea discursul despre ceremonie si semnificatia ei. Au urmat citate si versete din Biblie,si inainte de a ne zice juramintele,cadrul se schimba. O camera imi aprofunda chipul obosit,in timp ce alergam pe un culoar lung,alb. Treceam pe langa asistente si doctori,intreband prin jurul meu,dar nimeni nu ma observa sau imi dadea vreo atentie.Cautam un salon,numarul 601. Auzeam tipete,vedeam oameni suferind,insa parca totul era pe slowmotion.Eu eram singura care alerga,imbracata intr-o pereche de pantoloni scurti,cu care dormeam de obicei si un maieu albastru,putin gaurit,insa toti din jur se miscau lent,cu incetinitorul. M-am oprit in fata unui geam transparent al unui cabinet si am vazut sangele de pe tricou.

Mi-am auzit numele si inainte de a vedea cine l-a rostit,cadrul se schimba. Ploaia batea puternic in geam,impiedicandu-ma sa vad afara. Trecuse de miezul noptii. Fiecare noapte pentru mine, e una goala.Incerc sa imi umplu noptile cu ceva. Acum, in noaptea asta, o umplu cu liniste, niste muzica de fundal si ganduri obscure. 3.50. Timpul se scurge atat de incet, iar eu zac in aceeasi camera tacuta cu pereti subtiri si intunecosi. O camera mult prea albastra pentru mine. Picioare goale.Intinse pe pat. Vreau sa adorm dar nu pot.Insomniile astea ma omoara. Lumini de umbre de afara cad la geam. Pixul mi se misca pe foaie,iar ganduri razlete imi fug prin minte. Fiecare frunza caramizie care cadea era un zambet, fiecare strop de ploaie era o mangaiere pe trupul meu prea naiv, fiecare raza de soare era o relaxare, si fiecare strop de vant era doza de melancolie de care aveam nevoie. Sunt atat de mica dar totusi simt asa multe lucruri care ma apasa. Nu stiu nimic despre viata dar tot ce observ la aceasta imi displace. Nu am stiut niciodata cum sa traiesc, mereu am incercat ceea ce credeam eu ca e bine si mereuamesuat. Am nevoie de sfaturi, de indrumator in viata. Am nevoie de acel cineva care sa ma faca sa zambesc in fiecare dimineata. Dar nu am nevoie de mila. Se lasa dimineata peste gandurile si visele mele, in acorduri calde, suave. ...

M-am trezit zgaltaita.La propriu.

Simteam 2 maini puternice de-a lungul umerilor mei si apoi mi-am dat seama ca adormisem.Auzeam vag vocea celui care ne anunta ca avionul se pregateste de aterizare sau ca aterizase deja. Am intredeschis ochii si am vazut chipul incruntat al lui Rob.Am oftat adanc,indreptandu-mi spatele si uitandu-ma buimaca la el. -Mmm...cred ca m-am trezit,am spus pe o voce ce voia sa para clara,insa era mai mult morocanoasa.Nu eram o persoana matinala si nu reactionam atat de bine la treziri de genul. Mi-am intors privirea pe geamul minuscul si am vazut cum ne apropiam de pamant. -De ce nu m-ai trezit mai devreme?Am intrebat in timp ce mi-am inclinat capul spre el. -Am incercat,zise cu jumatate de gura.Ti-am pus pana si melodia pe care o urasti cel mai mult la ureche,si tot nu te-ai trezit.A zis,ridicand simplu din umar,privindu-ma in ochi. M-am incruntat,dandu-mi ochii peste cap si oftand.Probabil eram mult prea cufundata in ciudatul meu vis,care sincer,eu personal nu il puteam intelege.Si de obicei,atunci cand auzeam vocea lui Lady Gaga,ma trezeam instantaneu.Cred ca asta imi cauzase de fapt visul acela ciudat. Mi-am lasat capul pe spate si ochii mi s-au inchis imediat.Se vedea efectul noptilor nedormite,insa acum voiam ca acel vis sa se intoarca. Linistea predomina intre noi,ca de obicei,mai ales de cand ne urcasem in avion.Pe langa faptul ca adormisem din minutul in care ma asezasem pe scaun,asta putea compensa linistea dintre noi,insa nici macar nu scosese o vorba in timpul zborului. Inca un zgaltait. La dracu!Trebuia sa inceteze cu faza asta.

-Fir-ar!Deschid ochii nervoasa si vad chipul amuzat al Cristinei.Pe bune,voi nu stiti alt mod de a trezi lumea?In plus,nu dormeam... -Nu dormeai,doar atipisei putin,zice,intrerupandu-ma si mimand o fata indignata. -Foarte amuzant,zic,strambandu-ma la ea si dandu-mi ochii peste cap.Mi-am desprins centura de siguranta din jurul taliei,ridicandu-ma si urmandu-i pana cand am simtit aerul cald si am coborat treptele. -Deci...ce trebuie sa fac sau sa zic?Intreb curioasa,oprindu-ma in dreptul lui Rob,inainte de a intra in sala aeroportului. Ma asteptam,ca odata luata decizia de a ne intoarce impreuna,adica impreuna--> in acelasi avion,nu ca un cuplu in fata camerelor de fotografiat,va trebui sa joc teatru.Nu eram experta,dar nici nu eram mai prejos. -Nu trebuie sa spui nimic.Stephanie s-a ocupat de tot,asa ca nu vom avea probleme cu ziaristii. La auzul numelui ei,stomacul mi s-a intors pe dos.In momentul asta chiar nu voiam sa dau ochii cu ea.Sau in oricare alt moment al vietii mele,care pana acum fusese una linistita. Am dat din cap,tragand aer adanc in piept,inainte de a intra in aeroport. ... -Fir-ar al dracului de usa nenorocita!Tip si lovesc usa si stiam prea bine ca nu ajuta cu nimic,dar tot macar aveam pe ce sa-mi descarc frustarea.Uram hotelurile.Le uram al naibii de tare pentru ca toate erau la fel si cu niciunul nu ma descurcam mai bine.

Am sprijinit unul dintre bagaje de perete,incercand pentru a zecea oara cardul acela nenorocit.Nici macar un card bun nu imi puteau da astia de la hotel? Am inceput sa bolborosesc nervoasa,izbind inca o data cu piciorul in usa,intorcandu-mi privirea dupa vreo camerista sau cineva care ma putea ajuta,dar nimic prin jur. Incapatanata,am mai incercat inca o data cardul,trecandu-l prin incuietoarea lui si m-am infuriat cand am vazut ca tot nu functioneaza.Mi-am aruncat privirea peste bagajele uriase,aruncate care incotro pe care nici nu imi venea sa cred ca le avusesem si am oftat. -Va pot ajuta cu ceva?Aud o voce in stanga mea si observ statura mica a unei cameriste,care se uita la mine cu o privire nedumerita,probabil credea ca sunt nebuna sau ceva de genul asta.Dragut inceput,ce sa zic. M-am intors spre ea,adresandu-i un zambet si i-am zis: -Te rog,crezi ca imi poti deschide tu?Cardul meu nu functioneaza si,am aratat spre bagajele mele,nu mai pot cobori pana la receptie sa rezolv problema. Tipa s-a uitat ciudat la mine,apoi la mana mea. -Sunteti sigura ca e camera potrivita?Ma intreaba in timp ce intinse mana dupa cheie pentru a verifica. Chiar asa de proasta aratam? Mi-am dat ochii peste cap cand i-am vazut figura confuza,esuand si ea la fel ca mine in incercarea de a deschide usa. -Camera 601 de la etajul 7?E posibil sa fi existat o eroare,deoarece camera asta e locuita de altcineva.Hmm..cred ca nu ati inteles bine.Trebuie sa fie de la alt etaj. Bun..acum eram si tampita pe deasupra?Si intelesesem foarte bine,desi eram obosita din cauza zborului si tot ce voiam era un pat si du scald.Ceream prea mult?

Incercand sa ma calmez,i-am vorbit pe o voce morocanoasa: -De faptcred ca cel de jos s-a inselat.Am rezervat o camera acum o ora si mi s-a spus exact aceasta.Deci nuam inteles foarte bine. S-a uitat cu o privire de clar,e nebuna asta si a dat din umeri. -Atunci,va rog sa asteptati putin pana chem pe cineva sa va ia bagajele si o sa coboram pana la receptie. Am oftat,resemnandu-ma si dand afirmativ din cap.Nu aveam nimic altceva de facut,si in timp ce asteptam,mi-am scos telefonul din buzunar si am scris un mesaj Cristinei. Hei.Am ajuns la hotel,dar sunt foarte obosita,si probabil o sa cad lata in pat.Nu stiu daca trec pe la tine azi,dar vorbim la telefon. D Am dat trimitere si am inchis telefonul,bagandu-l in buzunar si m-am asezat pe unul dintre bagaje asteptand. Cristina pur si simplu ma salvase azi de infruntarea face2face cu Stephanie,mai ales ca stia ca nu ma voi putea abtine sa nu zic tot si asta chiar nu ar fi fost in avantajul meu.Pentru ca nu voiam sa stric toata fericirea de care avusesem parte in aceste zile din cauza impulsivitatii mele.Asa ca am ramas calma,indiferenta,m-am urcat in masina Cristinei si am plecat spre hotel. Si uite-ma aici,asteptand si simtind cum pleoapele imi devin tot mai grele si tot ce voiam era sa sar intr-un pat si sa dorm. Am observat usa liftului deschizandu-se si m-am ridicat plictisita,lasand bagajul sa cada,scotand un sunet dur. -Intr-adevar,a avut loc o greseala.Cheia dumneavoastra este buna,insa la camera 601 de la etajul 6.A fost o eroare a computerului si ne cerem scuze pentru asta,zice,intinzindu-mi cheia inapoi. Nu zau?

Ah...am apucat cheia nervoasa si am inceput sa tarai bagajele dupa mine pana la lift. Inaintam pe holul lung,cautand cu privirea numarul camerei mele.Era ultima camera de pe partea dreapta,asa ca am scos cardul trecandu-l si rasufland usurata ca mergea. Am aruncat bagajele intr-un colt si nu am mai stat sa admir lucrurile de prin jurul meu si am cazut lata in pat.

... Ploaia batea puternic in geam.De cand ma intorsesem in LA abia prinsesem si eu o zi calduroasa.Majoritatea timpului il petreceam la magazinul lui Cris sau pur si simplu stand in camera de hotel,citind,urmarind filme cu actiune neinteresanta sau ascultand muzica.Rob era la filmari,urma in seara asta sa treaca pe la mine,iar eu ma plictiseam de moarte. Imi treceam degetele prin blana alba si pufoasa a lui Fluffy,ridicand din cand in cand privirea spre ecranul televizorului.Imi fusese dor de animalutul meu,insa se pare ca Robert avusese mare grija de el.Tot imi parea rau ca il lasasem aici,de izbeliste atunci cand am plecat.Macar putea sa-mi fie un bun prieten,mai ales ca fusesem singura atat de multe luni. Am oftat si m-am concentrat,incercand sa reiau firul actiunii de la film.Bun..deci el o ceruse in casatorie,ea nu era pregatita.Avea nevoie de timp...[cam toti avem nevoie de timp],pentru a lua decizia corecta. Si cum plictiseala facea parte din rutina,pierdusem aproape toata actiunea,iar acum prinsesem doar scena nuntii. -Corsetul asta ma omoara si pantofii ma strang,de abia pot pasi pe covor.Parca simt cum buchetul plin de trandafiri albi si rosii devine din ce in ce mai greu.Calmeaza-te,Samantha.Tata ma tine bine de brat,asa ca nu ma pot prabusi.Uita-te la emotia fiecarui chip si a barbatului de langa altar.Poti face asta,cu siguranta poti!

Imi placea de actrita,de rolul ei.Se incuraja singura si stia prea bine ca va trece peste emotiile care o acaparau din ce in ce mai mult.Incerca sa faca pasii siguri macar pana la altar,sa-si jure iubire eterna unul altuia si apoi totul putea sa se termine. Era trecut de miezul noptii si iar nu aveam somn.Stiam ca plictiseala putea cauza somn,insa nu si insomnii.De obicei mai stateam la birou,cu lampa albastra in fata si mai completam integrame sau aruncam cate o privire prin folderele pline de praf ale laptopului.Ma uitam la fotografii si amintirile curgeau lin in mintea mea. Am apucat telecomanda,inchizand televizorul si lampa. In tacerea noptii,la hotarul trandafiriu al somnului, chipul meu culcat pe perna zambeste printre gene, in spatele pleoapelor intredeschise, unde cuvintele dispar, iar gandurile negandite se intrepatrund in stare calma, cu o liniste inexplicabila, intr-un noian de vise. Inchid ochii si ma las dusa de valul care ma poarta deseori printre amintiri, trairi si senzatii, acolo intr-un paradis imaculat, pur, neatins de nimeni si nimic .... Sa urasti este usor.Sa porti pica este usor.Dar sa ierti este cel mai dificil... Credeam ca visez,insa bataile puternice din usa erau adevarate.Cine Dumnezeu putea fi la ora asta asa de tarzie?M-am intins sa aprind veioza,iar lumina imi deranja vederea. M-am impleticit putin in timp ce mergeam spre usa,si mare mi-a fost mirarea ca inca nu aveam vreo aterizare dulce pe covor.Am tras aer in piept,deschizand usa si cascand in acelasi timp. Insa personajul pe care il aveam in fata mea m-a lasat cu gura deschisa si cu siguranta imi puteam culege maxilarul de jos.

-Pot sa intru?Zice,leganandu-se si ducand sticla cu whisky la gura. Am incercat sa ma dezmeticesc macar putin,dar socul era prea mare si mai ales de a-l vedea pe Dan beat. -Ce dracu cauti la ora asta aici?Si beat...,raspund,nedandu-mi seama ca ma dadusem la o parte pentru a intra. Se uita la mine cu o expresie a fetei greu de descifrat si se tranti in fotoliul de piele punand sticla pe masuta de cafea. -Credeam ca te vei bucura sa ma vezi,zise,fixandu-ma atent.Un chicot nervos ii iese printre buze si si-a incordat maxilarul. Nu am raspuns nimic,iar respiratia parea sa mi se fi oprit in gat. E de rau,e de foarte rau,imi soptea la nesfarsit vocea mica din capul meu.Am ignorat-o si am oftat adanc. -As fi facut-o,daca nu veneai asa tarziu in noapte cu sticla dupa tine.Ce naiba e cu tine?Il intreb,furia facandu-si prezenta in tonul meu.Si bineinteles,faptul ca fusesem trezita din somn,putea fi un motiv foarte bun. Pufni nervos si ma privi aspru. -Banuiesc ca nu sunt destul de barbat pentru tine.Trebuia sa prind putin curaj,dar se pare ca am prins cam prea mult. Ha?Despre ce vorbea? -Intr-adevar...iti trebuie mult curaj pentru a veni la mine la hotel,mai ales la ora asta.Pfff...cat de greu trebuie sa-ti fi fost,bombanesc printre dinti indignata si ii arunc o privire frivola. Se incrunta acid si isi lasa capul in jos,uitandu-se in gol cu o expresie ciudata ganditoare.O bariera de liniste se puse intre noi,iar el nu facea altceva decat sa se uite in jos si din cand in cand la mine.

-Mereu ai fost asa,zise deodata,facandu-ma sa tresar.Rece,ironica,indiferenta.Cu mine.Accentueaza sumbru,in timp ce se ridica si ma analiza indeaproape.Stomacul mi se blocase si simteam nodul acela nesuferit din gat,care ma impiedica sa respir. -M-am saturat sa tot incerc sa iti arat...ce insemni..pentru mine.Vorbea cu multe pauze si medita mult inainte de a continua. -Si eu m-am saturat de cele 2 masti ale tale.Intr-o zi te afisezi cu una,in alta cu cealalta.Nu stiu cum de mai suporti tu insuti.Alege naibii una o data si inceteaza sa pari ceea ce nu esti,ma rastesc,incruntandu-ma. Ah fir-ar tu sa fii de gura nenorocita!Dar nu ma puteam abtine,serios ca nu puteam. -Cat de ipocrita poti sa fii!Zice cu un ton plin de repros.Vrei sa stii de ce ma port asa?Din cauza ta!Din cauza faptului ca oricat as incerca sa te urasc nu pot.Sa te urasc pentru ca m-ai facut vulnerabil unuor sentimente pe care nu voiam sa le am vreodata.Si mai ales fata de tine. Era tot mai aproape si furia din vocea lui ma ingheta si parca eram intepenita. -Nu voiam sa recunosc la inceput,dar stiam ca-mi vei rasturna lumea din prima clipa in care te-am vazut stand cu Cristina la cafenea.Te-am urat...in primii ani de liceu pur si simplu prezenta ta ma agita si ma facea nervos.Apoi inainte de a pleca,mi-am dat seama ca de fapt toata ura asta se transformase in iubire..intr-o iubire diferita.Sa te iubesc,dar si in acelasi timp sa te urasc...Nu reuseam asa.Oricat m-as fi straduit,clacam al naibii... Am deschis gura sa spun ceva,dar am ramas locului,incremenita.Se intoarse,tragand aer in piept si luand o gura din sticla .Ofta adanc si isi intoarse privirea plina de remuscari. Am inghitit in sec. -Si poate crezi ca acum,de fapt alcoolul vorbeste fara mine,insa nu e asa.Aveam nevoie de ceva,ca sa vin aici...sa-ti zic astea,pentru ca nu mai puteam suporta.

De fapt...chiar credeam asta.Alcoolul ii acaparase mintea si vorbea prostii. - Tu intotdeauna m-ai urat,ai aratat asta foarte bine,zic pe un ton precaut si voiam sa cred ca mintea mea imi juca feste.Sau macar a lui.Alcoolul ii juca feste. Si-a incrucisat mainile si a vorbit slab. -Normal ca am vrut sa iti arat asta.Eram mult prea las,si stiam ca nu te vei uita nicioadata la mine in sensul asta.Am plecat crezand ca te voi uita,dar nu a fost asa... S-a apropiat de mine,incat respiratia lui puternica imi atingea fata. -Vreau sa pleci,am soptit intr-un final,iar vocea mi-a tremurat. M-a privit in ochi si expresia lui m-a facut sa ma gandesc serios la ceea ce urma sa faca. Am vrut sa ma indepartez de el,insa imi prinse incheietura cu o mana si cu cealalta imi inconjurase talia,tragandu-ma mai aproape de el. Am rasuflat zgomotos si puteam observa cum furia isi facea loc pe expresia fetei sale. -Am spus ca vreau sa pleci,marai nervoasa,intorcandu-mi capul,nevrand sa il privesc in ochi.Inima mea incepu sa o ia la goana si isi stranse bratul mai tare in jurul meu. Mi-a apucat barbia in mana si m-a fortat sa ma uit in ochii lui.Respiratia parea sa mi se fi oprit in gat si muschii toti mi se blocara. -Nu inainte sa fac asta,zise brusc,apropiindu-si buzele de ale mele si sarutandu-ma puternic. Nu am putut sa reactionez pe moment,insa panica isi facuse loc in mine si am incercat sa ma eliberez din stransoarea lui,insa nu reuseam. Aduna-te Diana! Mintea mea era blocata si gandurile imi erau imprastiate.

Incerca sa-si faca loc in gura mea,miscandu-si buzele puternic peste ale mele,insa buzele mele parca erau lipite.Mi-am impins ambele brate in pieptul lui si spre surprinderea mea reusisem sa il indepartez. S-a uitat nedumerit la mine si inainte de a zice ceva,palma mea facu cunostinta cu fata lui. Respira greu si isi incorda maxilarul,concentrandu-si privirea catre mine. -Iesi dracului afara!Am rabufnit zgomotos,cu o ura iesita din comun. Imi arunca o privire cu repros,isi lua sticla cu whisky de pe masa si trecand pe langa mine,tranti usa puternic in urma lui. Am oftat profund si simteam cum capul imi explodeaza.Eram atat de obosita si confuza,inca abia puteam sa-mi dau seama de ceea ce tocmai se intamplase. M-am asezat in fotoliu,sprijinindu-mi capul in maini si atunci am observat capacul lasat pe casuta de cafea. -Dumnezeule!Am zis speriata,nemaistand pe ganduri si iesind repede pe usa. Nu il puteam lasa sa plece,oricat de mult il uram in momentul asta.Era beat si daca venise pana aici sa-mi zica toate astea,putea fi in stare de orice. Inca ploua afara si fara sa ma gandesc am iesit in strada.Ma uitam pierduta intr-o parte si in alta,insa nu vedeam nimic. Of Doamne!Ce facusem? M-am intors,si atunci totul lua o intorsura fatala. Am auzit un strigat si cand mi-am intors privirea spre cel care o facea,masina ma lovi puternic. Exista momente,cand dintr-o data,intr-o fractiune de secunda,viata ta se poate schimba pentru totdeauna.

... Rob point of view

Corpul imi tremura in timp ce o tineam in brate,plina de sange si murdara.Ploaia ii uda chipul si imprastia tot sangele de pe maieul ei albastru.Mi-am trecut degetele peste fruntea ei,dandu-i parul din ochi. -Shht...o sa fie bine.Ajutoarele sunt pe drum...Te rog Diana,nu ma parasi.Ploaia imi batea in fata si lacrimile imi curgeau si abia puteam sa o mai vad. A incercat sa zica ceva,insa sangele incepu sa ii iasa prin gura. -Robb.........ea..a fost...motivul...pentru..care ...am ..plecat...Nu intelegeam nimic din ce zice,si a inceput sa tuseasca puternic si simteam cum isi pierde cunostinta. Auzeam in departare sirena ambulantei si mi-am tintuit ochii pe chipul ei palid si ud. -Shht...nu vorbi,o sa fii bine. Ma simteam ca si cum nu mai eram eu.Fiecare nerv,muschi imi era blocat si spre surprinderea mea inca nu imi iesisem din fire. Parc fusesem rupt n zece buci, cci mi simeam trupul numai o ran, sufletul risipit, nu mai aveam nici voin, nici putere s m dezmeticesc o clip. -Stephanie.A spus ultimul cuvant,clar si apoi ochii i s-au pierdut si s-au inchis.

Diana point of view

O sa tin ochii inchisi pentru ca e ca atunci cand te trezesti dimineata si esti inca pe jumatate adormit si totul pare...Cand totul est posibil si visele par sa se adevereasca,cand nu esti nici adormit,nici treaz si pentru o clipa,totul poate deveni realitate.Si apoi deschizi ochi si lumina soarelui te orbeste si realizezi ca... O sa tin ochii inchisi...

Capitolul 26 The heart brings you back

Diana point of view [Vocea autorului]:Se gandea sa plece, nu isi mai gasea locul nici acolo. Punea in balanta intamplarile, prietenii si ceea ce ii oferea nimiculsi raspunsul era cert: plecare. Dorinte ascunse stinse ca un felinar, decizii luate si nimic de pierdut. Isi repeta incontinuu ca nu are motive, dar sufletul ei nu voia sa asculte asta. Incerca sa zambeasca, dar buzele ei nu voiau sa se supuna. Incerca sa-si umple ochii cu fericire, dar ochii ei nu voiau sa accepte asa ceva si fericirea nu voia sa i se alature. De ore intregi aceeasi melodie se auzea, iar amanarea ramasului bun era piertificata. Credea in ceva acolo, avea totusi ceva acolo de care nu se putea desparti: amintirile. Zarul sta pe masa, oare ce va alege, care destinatie? Lacrimile cad fara un motiv anume, cad pentru zilele care au trecutpentru regasiri, pentru pierderipentru Chitara bass rasuna demential in casti, timpanele sunt sclavele muzicii. Iluzii create dispar precum fumul de tigara, fraze rostite fara rostsi totul e ceata si totul e idiferenta, care doare. Tricoul cade pe pat, trupul aproape gol se mai misca prin camera, e hipnotizat si bolnavicios de vicii ale gandului. Nu mai simte nici frigul care patrunde, nu mai simte nici febra care il ardedevine piatra, devine imun. Parfumul zilelelor implinite se retragea de pe pielea ei, ar vrea sa stranga in brate umbrele, dar sunt prea departe, ar vrea sa caute raspunsuri pe care nu le mai gaseste. -Unde e acea iubire de care unii vorbesc?-vocea actritei se aude in indepartare...

[Vocea autorului]:E moarta si nici ca va mai invia vreodata; si trupul isi lua o camasasi statea ganditor pe marginea patului. Se simtea ca ar fi pe marginea prapastiei si privea in golintuneric, abis. Multe lucruri care dor si care candva vor trece Trenul se aude, e doar imaginatia ei, sau chiar trebuie sa plece? Am inchis televizorul si am oftat,inchizand ochii inlacrimati. ... Da, a fost minunat. A fost si dureros. Dar in afara de mine nimeni nu intelege si nu va intelege lucrul asta. Oare nu m-am straduit din toate puterile sa-mi gasesc un tel in viata? Oare n-am incercat sa-l evit si, neputand, m-am intors tot la amintirea lui? Dar intr-un final am inteles ca nu ma mai puteam insela pe mine insami, ca sunt o femeie vie, ca trebuie sa traiesc si sa am parte de dragoste. Pana si amintirile si gandurile trezeau in mine un sentiment de dezgust. Infatisarea oamenilor, vorbele lor, fericirea lor, propriile lor amintiri, toate nu-mi aduceau decat chinuri. Simteam nevoia de viata si de iubire. Simteam ca doar dragostea ma poate scapa de durere. In umilinta mea aveam nevoie sa ma ridic la inaltimea de unde-umilita de el-sa pot umili si eu la randul meu. Ar fi trebuit sa imi dau seama ca nu toate zilele vor fi senine.Ar fi trebuit sami dau seama,ca oricat incercam sa ma mint,nu puteam sa nu recunosc ca totul fusese doar o iluzie.O iluzie ca iubesc,ca am fost iubita,ca macar mi s-a oferit un procent cat de mic inapoi. A crezut ca ma cunoaste, dar ma cunostea tot atat de putin ca si oricare alt om de pe lume. Nu ma cunosc nici eu insamiCe a cautat la mine? Inca imi pun intrebarea asta de la doi ani de la acel accident care aproape mia fost fatal.Saptamani de durere in spital...apoi alte luni de durere din cauza lui.

Acum totul a trecut... Caile vietii noastre s-au despartit, si de schimbat nu ne-am putut schimba , nici unul, nici altul. Poate doar am crezut ca-l iubescpoate m-am induiosat de iubirea pe care am crezut ca i-o port. Dar am trait si fara el. Poate il voi putea schimba pe alta dragoste, cat timp acea dragoste ma va multumi. Vreau sa ma cufund in uitare, vreau sa uit tot ce am fost, tot ce voi fi, tot ce am trait, ce am iubit, viata, dorinte, vise, tot. Imi doresc ca uitarea sa fie un ocean in care sa ma arunc, sa nu mai stiu de mine, sa nu mai stiu de el. Tot ce visez voi da uitariiamintiri, copilarie. Vreau sa duc somnul uitarii o mie de ani de acum incolo, pentru ca simt ca nu mai am putere, nu mai am pe nimeni care sa ma ridice de jos si sa ma minta ca totul va fi bine. Eram cufundata intr-o ceata a neputiintei de a intelege.Am inteles totul abia tarziu, in ziua cand a plecat,atunci a fost groaznic,nu numai din cauza despartirii, dar atunci am gasit raspunsuri pentru multe din intrebarile mele,atunci parca m-am trezit ,a fost un fel de ziua regretelor. De aceea e aa de important s lai anumite lucruri s treac. S le dai drumul. S te desprinzi de ele. Oamenii trebuie s neleag c nimeni nu trieaz, uneori ctigm, alteori pierdem. Nu atepta s i se dea ceva napoi, nu atepta s i se recunoasc efortul, s i se descopere geniul, s i se neleag iubirea. ncheie nite etape. Nu din orgoliu, din neputin sau mndrie, ci pur i simplu pentru c acel lucru nu se mai potrivete cu viaa ta. nchide ua, schimb discul, f curat n cas, terge praful. nceteaz s mai fii cine erai i transform-te n cine eti! Cu totii ne aducem aminte de povestile din copilarie.Pantoful i se potriveste Cenusaresei,broscoiul se tranforma in print,Frumoasa din padurea adormita e trezita cu un sarut... A fost o data ca niciodata si au trait fericiti pana la adanci batraneti...

Povestile sunt sursa visurilor.Problema cu povestile e ca ele nu se adeveresc... Se pare ca cele care devin mereu realitate sunt cosmarurile Povestile nu se adeveresc.Realitatea e mult mai furtunoasa,mai intunecata,mai inspaimantatoare.Realitatea e mult mai interesanta decat au trait fericiti... Uneori,oamenii spun lucruri pe care nu vor sa le spuna sau fac anumite lucruri si nu pot da inapoi. Uneori,noi facem anumite lucruri pe care nu le putem da inapoi.Asa ca ne alimentam pe noi insine sa suportam durerea. Nu am spus niciodata ca sunt perfecta sau ca tot ceea ce fac e bine.Niciodata nu am aspirat la vise marete sau la celebritate.Am vrut doar sa fiu iubita.Ceream prea mult?Nu cred. Dar bineinteles...dorintele mele nu puteau fi implinite.Asta imi era destinul? Poate..si nu judecam pe nimeni,decat pe mine. Eu eram vinovata.Eu,cu mintea mea tampita si comportamentul meu.De ce nu puteam fi o dura?De ce nu puteam sa nimicesc pe toti in jurul meu cu doar o vorba? Mi-as fi dorit sa fiu asa.Dura...puternica...cu un caracter exploziv. Poate nu m-as fi lasat calcata in picioare de toti,poate nu as fi cazut atat de repede prada farmecelor lui.Ochii aceia albastri in care ma cufundam adeseori,vocea lui dulce atunci cand imi soptea la ureche... O proasta...asta am fost...inca sunt. Nu pot uri pe nimeni.In niciun caz pe el.Oare cat nu am incercat asta?Dar mam mintit pe mine,voiam sa cred asta,insa clacam. Daca stateam bine si ma gandeam...nu stiu daca il voi putea uri vreodata.Era in inima mea si va ramane permanent acolo.I-au crescut radacini ce nu pot fi scoase.Ca in povestioara aia din copilarie cu ridichea uriasa,unde bunicul

incerca sa o scoata,dar ii sari in ajutor nepotul,nepoata,catelul,pisica si in cele din urma soricelul.

bunica,apoi

La mine...nici daca ar fi fost vorba de mii de oameni nu ar fi reusit.Pentru ca era diferit,in cazul meu,eu nu il puteam uita.Nu voiam sa il uit. Viata nu mai are rost cand speranta si increderea lipsesc. Trebuie sa mergi inainte... deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita, poate iti spui: la ce bun? Ei bine,nu voiam sa fie asa.Toata lumea se desparte,toata lumea sufera,toata lumea pierde pe cineva in fiecare zi.Dar trebuie sa ai curajul si vointa sa mergi mai departe.Sa treci peste. La mine 2 ani nu au fost insignificanti.Dupa acel accident,viata mea a luat un curs normal,spre mirarea mea. Uram spitalele...si statusem mai bine de 2 saptamani si hibernasem printre mirosul de medicamente,doctori si asistente enervanti si tot felul de pastile si injectii. Dar sincer sa zic,nu m-am plictisit.Adoram stagiarii din primul an care veneau si imi puneau diagnostice si verificau cum evoluam.De la stagiul de maimuta la cel de homo sapiens sapiens. Pe bune,in spitalul asta se intamplau lucruri mult mai interesante decat in afara lui.Existau certuri,relatii pe ascuns,tot felul de barfe.Si normal ca ma amuzam copios pe seama lor. In fine,cred ca asta fusese partea cea mai buna din toate durerile din spital.Si apoi de acasa...nici nu mai zic.Innebuneam pur si simplu in apartament si nu aveam voie sa fac niciun efort.Dar cine eram eu sa ascult sfatul medicului? Lucrurile au inceput sa mearga mai bine dupa ce mi-am revenit.Mi-am facut curaj si am mers la studio.Inca imi amintesc fata lui Chase cand m-a vazut si ma confudase cu o tipa care vine sa dea vreo proba. Chase era cel care se ocupa de studio,in lipsa tatalui meu si era cel mai de treaba baiat vreodata.Incercase sa-mi faca asa zisele avansuri,dar i-am

explicat clar ca nu eram interesata.Insa se dovedise a fi un bun prieten de la care primeam sfaturi. Majoritatea timpului mi-l petreceam la studio.Fusese greu la inceput,intradevar,sa ma acomodez cu persoane noi si cu lumea muzicii,insa m-am adaptat.Si sincer acum,fusesem o proasta in copilarie ca nu acordasem mai multa atentie muzicii.Si mama incercase de atatea ori sa ma invete sau sa ma trimita la tot felul de cursuri. Nu imi parea rau ca urmasem un liceu cu profil economic,insa intotdeauna am fost atrasa de tot ce insemna frumosul.Dar cum se zice:pentru fiecare exista cate un inceput. Si chiar daca in sufletul meu stiam ca viata mea nu va mai fi la fel,ca va exista acel gol adanc,ca o gaura care ma inghitea putin cate putin,puteam face fata. Nu incercam sa ma mint pe mine insami,renuntasem deja sa afirm ca il uitasem sau ca il urasc.Speram ca timpul sa o faca,insa timpul e hain cu mine. Timpul nu-ti cere voie sa te lase in urma,sa te ia cu el..sau sa te arunce intr-un viitor anonim.Timpul trece,odata cu noi. La mine a trecut...si nu a facut nimic in legatura cu amintirile. Cineva mi-a zis odata: Te doare sufletul? Bucur-te! Va veni un timp cnd n-o s te mai doara. Mie nu mi se potrivea.Poate durerea scadea,dar nu stiu daca va disparea vreodata.Nici pana acum nu am inteles motivul adevarat pentru care plecase,pentru care ma lasase singura sa ma lupt cu moartea. Aflasem dupa ce iesisem din coma,care spre suprinderea lor,fusese o adevarata minune.Ei bine,in acel moment nu mi-am mai dorit asta.Nu mi-am mai dorit sa traiesc nici macar un minut in plus. Dar asa era destinul meu...si trebuia sa reconformez cu asta. Puterea de a renunta la trecut inseamna intelepciunea de a iesi cu paine si sare in intampinarea propriului viitor. Parafrazand o vorba celebra: A te desparti de trecut inseamna a muri putin. Dar a muri inainte de a muri inseamna a nu mai muri niciodata.

... -Nu-mi place cum suna,zic pe un ton plictisit,in timp ce dau dezaprobator din cap.Ceva lipseste... Sam imi arunca o privire furioasa si stiam ca era in stare sa-mi indese chitara aia pe gat.Nu il condamnam.Deloc chiar. Il torturasem zilele astea.Petrecusem zi si noapte incercand sa-mi dau seama ce lipseste din melodia aia.Pentru ca voiam sa fie perfect si deja imi scosese peri albi. -Poate nu iese asa de bine pentru ca nu m-ai lasat sa respir zilele astea,zice,maraind suparat. M-am uitat la el,dandu-mi ochii peste cap si izbucnind in ras. -Scumpule,nu uita pentru cine fac asta.Crezi ca mie imi place sa stau aici in picioare si sa-mi toc nervii cu tine,cand stiu ca dintr-o clipa in alta apare tornada Cristina si ma ia la intrebari despre nunta si tot felul?Si normal,trebuie sa ma abtin sa nu ii zic prea multe,ca mi-a venit brilianta idee sa ii organizez nunta.Asa ca bine ai face sa te straduiesti sa sune bine melodia atunci cand ma intorc. Se uita la mine confuz,lasandu-si capul in jos si asezandu-se pe scaun,acordandu-si chitara. -Imi place mai mult de tine atunci cand taci,zise pe un ton arogant. -Si mie imi place de tine atunci cand ma asculti,zic cu un zambet si facandui semn sa inceapa din nou melodia. Am inchis butonul rosu,cu ajutorul caruia vorbeam cu el,asezandu-ma pe scaun si punandu-mi castile pe urechi.Ritmul era bun la inceput.Lent,bass-ul crescand putin cate putin,apoi iar cobora si tot asa.Pana intr-un punct in care ceva nu se lega. -Incearca Sol major atunci cand urci Re-ul si o ciupire libera la Mi.M-am strambat cand am auzit sunetul urat care a iesit.Clar..nu era o idee buna. -Dar nu vrei sa incerc putin somn minor si o recreere majora?

Oh..era nervos. Haide Diana,nu fi asa de rea,constiinta mereu prezenta si draguta imi dadea sfaturi. -Ok atunci.Du-te acasa.Dormi,mananca,fa ce vrei.Dar daca atunci cand te-ai intors,nu vad versiunea buna a melodiei,te mananc cu fulgi cu tot.M-ai inteles? -Chiar imi dai liber?Zice surprins,uitandu-se circumspect la mine. Ei hai ca nu eram asa de severa.Daca voia rezultate bune,trebuie sa se puna pe treaba. -Pot sa ma razgandesc oricand... -Nu nu!sari imediat,punandu-si chitara langa pian si iesind pe usa.Ne vedem maine atunci.Zice rapid,sarutandu-ma pe obraz si trecand grabit pe langa Chase. Mi-am dat ochii peste cap,trantindu-ma in scaun si masandu-mi tampla. -A iesit melodia?Isi lua un scaun,asezandu-se langa mine. -De unde...zic pufnind.I-am dat liber. L-am auzit cum a incercat sa-si transforme rasul intr-o tuse seaca dar nu prea i-a reusit. -Fii serios!Zic deodata,ridicand mainile in sus.Nu sunt chiar asa de rea.E spre binele lui. -Sunt sigur de asta,zice zambind.Dar i-ar prinde si lui bine o pauza.Si cred ca si tie. -Daca ai de gand sa ma inviti la o cafea,nu te refuz,spun,ridicand simplu din umeri cu un ranjet mic. -Si eu care ma gandeam sa te invit la pranz,dar e buna si cafeaua.Zice zambind cu subinteles.

-Auzi cum imi face stomacul?Pranzul e perfect,zic clatinand din cap,ridicandu-ne si iesind pe usa,incuind. ... Ati rostit vreodata cuvintele astea?Te iubesc...Nu vreau sa traiesc fara tine...mi-ai schimbat viata. Le-ati rostit vreodata?Faceti-va planuri...gasiti-va un scop in viata,incercati sa il ajungeti,dar din cand in cand,uitati-va in jur si traiti clipa.Pentru ca asta e tot ce avem.Maine totul poate fi pierdut... Lucrurile neasteptate sunt cele care ne schimba viata...Asteptarile sunt doar inceputul.Sperantele sunt ceea ce ne tine in picioare,nemiscati... Stiam ca o nunta perfecta sofisticata,grandioasa.Nu voia asa. era visul Cristinei.Nu o nunta

O nunta simpla,dar in acelasi timp eleganta.Alaturi de familie,de prieteni,de cei dragi. Si reusisem sa o fac asa.Nu pentru ca eu organizasem asta,insa totul era perfect si la locul lui.Gladiolele impreuna cu trandafirii roz si albi,formau perfect coloana de flori din fata altarului. Scaunele,cu fundite roz legate la spate si husele albe.Covorasul de petale albe ale trandafirilor care ducea pana la altar. Mi-am trecut privirea peste toate,si apoi l-am observat pe Mark in dreapta mea. -Parca tu trebuia sa te pregatesti,zic pe un ton mustrator,intorcandu-ma spre el cu bratele incrucisate. -Costumul e in masina,stai fara grija.De Cristina ar trebui sa fii ingrijorata.O stii prea bine cum pierde timpul. -Nu va intarzia la propria ei nunta.Fii sigur de asta. -Hmm..dar nu pentru asta am venit.Tocmai m-a sunat preotul.Se pare ca nu va putea ajunge.

-Poftim?Se uita nedumerit la mine.Eh pe dracu ca nu vine! -Ia stai putin...,zice,scotandu-si telefonul rapid si cautand.Dupa cateva secunde,isi ridica privirea bucuros spre mine.Uite...poti obtine in 30 de secunde o diploma cu care poti oficia o nunta... -Serios?Macar e legal? -Da...oricine crede ca ceremonie e doar simbolica..deci nu conteaza cine o face. -Hmm...Iti dai seama ce tare e sa fii casatorit de un prieten de-al tau?Cineva care te stie cel mai bine..?Pe cine sa alegem?Zic,asezandu-ma pe scaun si trecandu-mi mana prin par. -Pe tine,zice,uitandu-se in telefon si butonand. -E..eu?Intreb confuza,cu o voce agitata. -Normal.Esti prietena cea mai buna a Cristinei,eu te ador si uite deja ti-am facut rost de ea.O sa fii grozava,pe bune. Cee?Asta era complet nebun. -Stai,tip dupa el.Nici macar nu am pregatit vreun discurs nimic.Cum Dumnezeu sa vorbesc in fata tuturor invitatilor? -Te vei descurca,ai sa vezi. Mda..grozav. ... Timpul trecuse atat de repede si abia ma abtineam sa nu o iau la fuga decat sa stau sa vorbesc in fata lor.Cristina intarzia ca de obicei si eu eram din ce in mai agitata. Domnisoara de onoare si pe post de preot.Sa fim seriosi.Ce nunta mai era asta?

-Nu pot sa fac asta,ii zic lui Kevin,care cica era cavalerul de onoare.Cei care trebuiau sa fie cu adevarat,lipseau.Pe Dan nu il vazusem de foarte mult timp,nu stiam mai nimic de el,si ei bine,Rob...stiam ca nu va veni.Era plecat de mai bine de 2 luni in Noua Zeelanda pentru filmari si anuntase din timp ca nu va putea ajunge.Si eu ma rugam la marele si bunul Dumnezeu nici macar sa nu incerce sa ajunga. Deja gata..simteam cum emotiile isi fac loc pe fata mea,cum sangele imi urcase in obraji si cu siguranta eram de un rosu aprins. Am incercat sa respir regulat,insa nici macar asta nu puteam face.Mi-am indreptat privirea inainte si apoi toata lumea se ridicase in picioare. Vedeam emotia Cristinei pe fata ei.Cum pasea cu pasi nesiguri pe covorul de petale si ea,care era obisnuita pe tocuri,acum abia mergea. Am oftat si mi-am repetat in gand cuvintele pe care trebuia sa le spun. Cristina mi-a aruncat o privire decrede-ma,am mai mari emotii ca tinesi mi-a zambit. -Ok...ne-am adunat aici,in fata naturii si a lui Dumnezeu,sa asistam la ceremonia Cristinei si a lui Mark. Bun inceput,m-am incurajat,zambind in sinea mea. -Probabil va intrebati care sunt zilele cele mai importante din viata unui om...Nu ai de unde sa stii care va fi cea mai importanta zi pana nu o traiesti...Ziua in care iti intalnesti...si atunci vocea mi s-a oprit cand mi-am indreptat privirea inainte. Era el...era el din cap pana in picioare,imbracat intr-un costum negru,fara cravata si cu parul ravasit,asa cum il stiam.Era neschimbat... Am clipit de 2 ori,crezand ca poate mintea imi juca feste,insa nu. Respira,inspira.Fii calma,indiferenta.Nu acum.Nu-l vezi,nu-l auzi,nu-l simti. vei avea o Robert-depresie

Cristina isi intoarse privirea spre el si isi dadu seama din ce cauza ma oprisem.

-Ziua in care iti intalnesti sufletul pereche...ziua in care iti dai seama ca nu ai suficient timp pentru ca vrei sa traiesti vesnic.Am continuat,pe un ton tremurat,insa puteam face asta.I-am aruncat o privire sigura Cristinei si am incercat sa fac abstractie de toata lumea.Acestea sunt zilele cele mai importante.Zilele perfecte. Rob point of view Iubirea inseamna sacrificiu. Si egoismul este numit de multe ori iubire. Cel ce reuseste sa renunte de buna voie la persoana iubita, pentru a-i asigura fericirea, iubeste cu adevarat. Dar euin sufletul meu, adanc, nu renunt. Pericolul provine din dorinta de a te darui complet unei femei. Daca o faci, esti pierdut. In viata ..e foarte simplu sa vezi lucrurile din punctul tau de vedere..pentru ca ai senzatia ca intotdeauna ai si dreptate.Mai greu e sa ne punem in locul celorlalti..sa privim din alta perspectiva.. Sincer sa fiu,nu stiu daca am reusit de multe ori sa fac asta, probabil as putea sa numar situatiile pe degetele de la o mana. Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale,sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate..si a o pastra .Asta-i inteligenta inimii. Inteligenta singura, fara aceea a inimii este doar simpla logica si nu e mare lucru de ea.Nimeni nu este proprietarul fericirii,uneori ai norocul sa ai un contract de inchiriere si sa fii locatarul ei.Trebuie sa-i platesti foarte regulat chiria altfel esti evacuat foarte repede. E foarte greu s ai ceva cu adevrat,s-l capei sau s cucereti.Mai mult ne inchipuim c posedm dect posedm. Am uitat de mult gustul attor trupuri pe care le-am cunoscut.Asta se ntmpl aproape tuturor brbailor: s n-aib amintiri calde, s nu mai pstreze nimic din toat magia aceea a dragostei fizice. Cred c femeile uit mai greu; trupurile lor pstreaz ndelung prezena brbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cndva.

Dar se ntmpl n viaa oricrui brbat un miracol de cteva clipe: ntlnirea unei priviri, o srutare, o atingere care nu se aseamn cu nimic din tot ceea ce a fost pn atunci. -Se spune ca exista un singur cuvant care sa ne elibereze de greutatea si duritatea vietii.Si acest cuvant este dragoste.Si eu cred.Cred in dragostea adevarata,cred in dragoste la prima vedere,cred ca dragoste cucereste totul.Asta nu inseamna ca nu vor fi zile grele,lucruri dificile cu care trebuie sa te confrunti.Dar sa gasesti persoana potrivita si stiind ca iubesti si ea iti impartaseste aceeasi iubire,face lucrurile mult mai usoare. Fiecare cuvant imi era adresat.Vedeam asta pe chipul ei si in privirea cu care,esuand,incerca sa ma analizeze.Ii vedeam emotia cu care vorbea si stiam cat o durea sa ma vada aici dupa atata timp. Dar azi era ziua.Azi era ziua in care aveam sa-i explic totul.De ce plecasem...de ce o parasisem dupa acel accident... Diana point of view Tremuram.Nu din cauza emotiei,lua-o-ar naiba,ci din cauza prezentei lui. -Mark...i-am facut semn sa ia verigheta. Kevin le-a intins cutiuta cu cele 2 verighete si am oftat. -Astazi e ziua in care viata mea incepe.Ziua in care devin sot.Ziua in care devin raspunzator pentru altcineva decat pentru mine insumi.Raspunzator pentru tine,pentru viitorul nostru,pentru toate posibilitatile pe care casatoria noastra le are de oferit.Astazi,Cristina Duvall,incepe viata noastra impreuna si eu,unul,abia astept. Isi incheie discursul,punandu-i verigheta pe deget. Cristina era plina de emotii.Abia putea sa isi tina lacrimile sa nu cada si lua cu atentie inelul din cutie. -Ti-am dat inima mea si stiu ca vei avea grija de ea.Si o sa te iubesc pana la sfarsitul timpului.Nu a mai rezistat si cu ochii plini de lacrimi,i-a pus verigheta.

Am aruncat o privire spre el si vedeam cum se uita insistent la mine. -Ok...zic,stergandu-mi lacrimile.Prin puterea investita de...aaa...de 1minuteminister.com,va declar sot si sotie.Mark,poti sa iti saruti sotia. Am zambit si nu am mai putut rezista sa il vad acolo.In timp ce toata lumea felicita tanarul cuplu,m-am strecurat printre oameni,urcandu-ma in masina si mergand spre local. ... De ce naiba venise?De ce dracu nu putea sa ramana acolo,imperechindu-se cu vreo gorila sau girafa? Naiba sa-l ia. Invitatii sosira si sala era plina,asa ca ma refugiasem pe terasa de langa lac. Muzica se auzea destul de tare si imi pertuba gandurile nelinistite. Am oftat si inainte de a inchide putin ochii,i-am auzit vocea aproape de mine. -Ce frumoasa e luna in seara asta,zice,uitandu-se spre cer. M-am intors spre el si l-am privit in ochi.Vorbea serios? -Petrecerea e in toi...ar trebui sa te intorci.Imi joc rolul rece si indiferent. Isi cobora privirea asupra mea si am inghitit in sec. -Am toata noaptea la dispozitie.Spune pe un ton sigur si a ridicat din umeri.Pot sa stau langa tine? Fii rece. -Bine...am soptit intr-un final,neschimbandu-mi tonul agitat. Am ramas in liniste,timp indelungat,in care am privit luna sau nici macar nu stiu ce am privit,insa in niciun caz nu aveam curajul sa il privesc in ochi.

-Imi amintesc prima data cand te-am vazut.Mainile subtiri si parul ud...atunci in balcon... -Te rog nu fa asta,vocea mi s-a spart si am tras adanc aer in piept.Ai plecat...pur si simplu ai plecat...si acum incepi sa depanezi amintiri de parca am fi cei mai buni prieteni. Mi-am scuturat capul mecanic,inainte si inapoi. -Am gresit... Am pufnit si nervoasa mi-am intors privirea spre el. -Asta e tot ce poti spune?M-ai lasat singura...mai mult moarta decat vie.Stii cat de mult mi-am dorit sa mor?Sa scap de griji...de suferinta pe care tu miai provocat-o.Ti-am zis adevarul,atunci cand viata se scurgea din mine si tu ai plecat.M-ai parasit ca o carpa... Si-a presat buzele in timp ce ma privea in ochi. -Am crezut ca daca incerc sa te ascund de toate astea,sa gandesc ca e mai bine sa te tin departe de zona asta a vietii mele.Imi pare rau ca am crezut ca nu esti destul de puternica pentru asta. -Cat as vrea sa te cred...dar nu mai pot.Pur si simplu nu mai am puterea sa te privesc in ochi si sa cred ca te-ai intors pentru ca inca ma iubesti...Nu mai pot... Ceva se rupsese...incet...ca o panza mult prea subtire. -Si au fost 2 ani.2 ani plini de suferinta,in care ai avut atat de mult timp la dispozitie sa te intorci...poate atunci mai exista o speranta...pentru noi..sa salvam ce a fost distrus de altii. -Iti este imposibil sa ma ierti?A spus cu o voce mahnita,pe un ton vinovat. -Nu.Imi este imposibil sa uit. ...

Am calcat furioasa pe acceleratie.Nu stiu incotro ma indreptam.Spre nicaieri poate.Spre Rai,Infern...nu stiu.Oriunde. Cand se destrama un suflet,se destrama totul.Visele pier,ca si cum nu ar fi existat...speranta fuge de lumina si se ascunde adanc in intuneric inca nimeni vreodata sa mai creada in ea. Realitatea ma izbise ca o tona de caramizi in moalele capului.Acul vitezei crestea din ce in ce mai mult si simteam adrenalina cum mi se scurge prin vene. Puteam sa mor acum...acest gand ma bantuia in momentul asta. O moarte rapida si as scapa de tot.Dar nu...gandurile astea ramasesera acolo,intr-un colt intunecat,in capul meu. Fie ca voiam sau nu,chipul lui imi staruia mereu in minte.Viata mea prelungea incontinuu acelasi moment,uneori mi se parea ca ziua de ieri se repeta la nesfarsit,ca se spun aceleasi vorbe,ca se fac aceleasi fapte. Sincer,nu stiam unde ma aflam.Si nici ca voiam sa aflu.Treceam pe langa niste case si simteam cum aerul rece imi inunda plamanii. Nu stiu daca mai fusesem pe aici vreodata,dar totusi mi se parea cunoscut.Forma caselor,pozitia lor. Si atunci realitatea situatiei ma lovi ca un fulger. In loc sa fug de amintiri,eu conduceam ca o nebuna direct in intampinarea lor. Am pus o frana brusca,incat m-am lovit puternic cu pieptul de volanul masinii. M-am uitat prin jur...totul era pustiu...liniste. Si apoi am recunoscut-o.Casa. In fata portii,era un semnDe vanzarecu un numar de telefon la dispozitie. O vindea...vindea casa amintirilor noastre...

Am deschis portiera si intr-o fractiune de secunda eram deja in curtea mult cunoscuta.Stejarul sub care stateam sprijinita si citeam,era in acelasi loc.Totul era la fel..dar totusi diferit. Am pasit pe scarile de lemn,ajungand la usa.Nu stiu ce m-a determinat,insa nu am mai apasat pe soneri,ci am intrat direct inauntru. Mirosul imi parea asa de cunoscut,sau poate imi era invocat doar de mintea mea proasta. Am sters cu mana praful de pe masuta de cafea.Parca ii simteam prezenta...asa..ca un aer rece ca imi dadea fiori. Trebuia sa plec...trebuia sa plec...spre nicaieri. Sunete line au inceput sa se prelinga din camera din fundul holului.Stiam ce era acolo...pianul. Amintirile erau mult prea dureroase si de aceea mintea imi juca feste.Imi dadea inchipuiri cu el...il simteam undeva aproape.Mult prea aproape. Am facut un pas.Am facut doi...si tot asa,urmarind sunetul.Imi era cunoscuta melodia...mult prea cunoscuta. [Boy]:There were nights when the wind was so cold That my body froze in bed if I just listened to it right outside the window Vocea se auzea dinauntru si nu am stat pe ganduri,deschizand larg usa. [Girl:] There were days when the sun was so cruel That all the tears turned to dust and I just knew my eyes were drying up forever S-a oprit pentru un moment,insa eu am continuat sa cant,in timp ce inaintam spre el. [Both:] I finished crying in the instant that you left And I can't remember where or when or how And I banished every memory you and I have ever made

[Boy:] But when you touch me like this (touch me like this) And I hold you like that (hold you like that) It's so hard to believe but it's all coming back to me now [Girl:] It's all coming back It's all coming back to me now [Boy:] There were moments of gold and there were flashes of light There were nights of endless pleasure It was more than, baby, laws allow-baby, baby! If I kiss you like this (kiss you like this) And if you whisper like that (whisper like that) It was lost long ago but it's all coming back to me If you want me like this (if you want me like this) And if you need me like that (if you need me like that) It was dead long ago but it's all coming back to me It's so hard to resist and it's all coming back to me I can barely recall, but it's all coming back to me now [Girl:] It's all coming back to me now [Boy:] We forgive and forget [Both:] And it's all coming back to me now.... -Promiti sa ma iubesti?Spun,pe o voce tremurata,asezandu-ma in poala lui. - Te iubesc, fr s tiu cum s m opresc din a te iubi, fr s tiu nici cum, nici de ce te iubesc aa, pentru c nu tiu altfel. Unde nu eti tu, nici eu nu mai sunt.Si atata timp cat o sa ma vrei,o sa te iubesc. -Pentru totdeauna. -Pentru totdeauna e perfect.

Viata noastra e ca o serie de imagini.Trec pe langa noi ca orasele de pe autostrada. Dar uneori un moment ne uluieste cand se intampla si stim ca acel moment e mai mult decat o imagine. Stim ca acel moment,fiecare parte din el,va trai.pentru totdeauna.