„Seceta a ucis orice boare de vânt” „Setea mă năruie”
„Pe zare curge sânge” „pieptul mi-i roșu”
Copilul este mustrat de conștiință, pentru că este nevoit să asiste la vânarea
unei căprioare, ființă atât simbolizând frumusețea datorată ochilor, cât și având un caracter demonic. Astfel căprioara este văzută de către personaj ca o pierdere.