Din camera cu usi de fier

Se-aude azi, salbaticie

Ieri canta duios un inger
In camera cea cenusie
Se simte fum inecacios
Strabatut, timid,de-afara
De-un fascicul luminos
Ce da un aspect de larma.
Pe jos, covorul ros
Sunt rasfirate niste poze
Pe unele-i un praf gros
Pe altele,parfum de roze.
In dulap, haine de piele
Sunt Mandria, Inocenta
Care nu sunt ale mele
Dar imi sterg usor prezenta
Un raft mic cu carti putine
De-unde-un poet or cercetator
Priveste mereu catre mine
Atent, urat si mustrator
Portile grele s-au topit
Cand ai batut lenes in ele
Iar eu degeaba m-am grabit
Sa le pun iarasi zabrele
S-aprinse si lustra cea veche
De o lumina alba, noua
Parca luna sta de veghe
Caci am simtit pe piele roua
Pe pat,incet te-ai asezat
Fara sa misti un centimetru
(Caci camera s-a micsorat)
Te-ai gasit in al ei centru
Ai plecat grabita,insa
O fi claustrofobia
Te-ai simtit,oare ,stransa?
Te-o fi izgonit Mandria ?
Din camera cu usi de fier
Se-aude azi salbaticie
Sunt doar eu intr-un ungher
Cu un pix si o hartie