Planeta singuratica

By

Steven Dietz

Lonely Planet
 Cast of Characters
JODY 1: Radu Dogaru
Jody 2: Andrei Han

Carl: Bogdan Contineac

 ACTUL I
Scena 1: Primul scaun. Jody e
pompier

IN PREZENT
in magazinul de harti a lui Jody
Jody: Intr-o zi am vazut un scaun aici. Nu aveam nici
cea mai vaga idee de unde a aparut. M-am uitat la el.
Am stat pe el. Un scaun. Nimic altceva.
Carl: Pot sa-ti spun ceva?
Jody: Sigur, da-i drumul.

Carl: E o mare plictiseala. Cand s-a intamplat

asta? Toti au devenit dintr-o data inebunitor de
plicticosi. Eu incerc,da.Imi joc rolul.Misc lucrurile
din loc.Pun conversatia in miscare. Dar tipii astia:
oamenii din autobuz, din piata sau de la chioscul de
ziare, toti ma plictisesc ingrozitor. Nu asa,
putin.Ma omoara de plictiseala.Toti si-au pierdut cel
mai mic lucru care i-ar putea face interesanti.Iti
vine greu sa te uiti la ei macar.
Jody: De unde a iesit scaunul asta? Carl?

Carl: Pana la urma incerc sa mi-i inchipui pe toti ca

fiind altcineva si imediat si persoana aia ma
plictiseste. Asa ca mi-o inchipui pe fiinta aia ca
fiind altcineva si tot asa pana cand toti raman in
imaginatia mea ca niste fiinte mici si lipsite de
importanta ca nu mai ramane nimic din ele. Doar eu,
singur la chioscul de ziare, singur in toata
piata-citind un articol despre valul ucigator de
plictiseala care matura tara intreaga.
Jody:Carl! Sa te intreb ceva...

Carl: Nu acum, Jody. Acum am ceva de facut.

DUPA SCURT TIMP
Carl: Ma simt mai bine acum.Multumesc.Ai mai avut
vise?

Jody: Nu acum, Carl.

Carl: Semnul spune ca esti inchis. Esti inchis?
Jody: Nu,Carl. Sunt deschis. (spre semn)

Carl: Ar trebui sa il intorc invers. Ar trebui sa il

adaptezi realitatii. E a doua oara cand vad asta.

(CONTINUED)
CONTINUED: 2.

(JODY INTOARCE SEMNUL SA ARATE DESCHIS)

Jody: Uite.
Carl: M-ai intrebat de scaun.

Jody: Te-am intrebat.

Carl: E un scaun bun, nu? Rezistent.
Jody: Eu nu am nevoie de un scaun, Carl. Pravalia
asta e prea mica si asa.
Carl: Cineva ar putea sa stea pe el.
Jody: Ma cunosti. Stii ca m-am luptat cu inchesuiala
din jur mereu.

Carl: Cineva care sa consulte o harta. Cineva care ar

putea planui o excursie, o aventura...
JOdy: Carl?

Carl: Da.
Jody: Ar trebui sa mai jucam jocul nostru.
Carl: Ce joc, Jody?

Jody: Jocul nostru, Carl. Jocul pe care il jucam noi.

Carl: Jocul de-a numele copiilor de vedeta care au
ajuns mizerabil?

Jody: Nu.
Carl: Alt joc?
Jody: Da.

Carl: Aha.
Jody: Ei?
Carl: Jocul in care spunem adevarul.

Jody: Da.
Carl: Bine.
Jody: Asa...

Carl: Jody?
JOdy: Ce e?
Carl: Nu pot sa joc jocul nostru. Prefer sa mai mint
putin.

(CONTINUED)
CONTINUED: 3.

Jody: Cum vrei tu, Carl.

Carl: Scaunul l-am luat la o licitatie.

Jody: Chiar?
Carl: Da. Am avut noroc. L-am luat practic pe
degeaba.
Jody: Grozav.

Carl: Da.Ar fi trebuit sa vii. Ti-ar fi placut.

Jody: Poate data viitoare.
Carl: Ar trebui sa iesi prin lume mai mult.

Jody: Mi-ai mai spus. Altceva?

Carl: De fapt eu l-am gasit. Ce noroc. Ma duceam la
chiosul de ziare- si era acolo, abandonat, zacea pe
alee- Asa ca acum e al meu,Jody. Al nostru.

Jody: Vad.
Carl: E un scaun grozav, nu?
Jody: Da.

Carl: Ai stat pe el?

Jody: Da, am stat.
Carl: Bun.

Jody: Altceva.
Carl: Ceva vise, speciale?
Jody: Carl?

Carl: Ce?
Jody: Altceva?

(TACERE)
Carl: Nu. Cred ca e de ajuns pentru moment.
Jody: Bine.
(CARL SE ASEAZA SI-L PRIVESTE PE JODY. ASTEPTAND PARCA)
Jody: Eu sunt pompier.
(CARL SURADE)
Jody: Adica, de fapt, nu chiar. Ce s-a intamplat- e
ca am cumparat bluza asta de pompier-albastru inchis,
stii, cu insigna, o McCoy veritabila- am cumparat
(MORE)
(CONTINUED)
CONTINUED: 4.

(CARL SURADE) (cont’d)

bluza asta de la o pravalie cu marfa de ocazie, de a
doua mana- cava cam ca un vis de copil intors sa
devina realitate, cum ar veni- ceva, stiu si eu, dar
oricum- si acuma o port. Merg asa pe strada, purtand
bluza mea de pompier, si deodata izbugneste
tragedia.Nici nu stiu sigur ce tragedie, adica. Visul
nu ma lasa sa vad care e tragedia de fapt. Ce vad,
insa, e ca toti oamenii astia dau buzna asa, peste
mine, sa-i ajut. Au nevoie de mine sa fac ceva. Au
nevoie de mine sa dau fuga in casele astea care au
luat foc. Sa urc pe scara si sa scot copii mici din
valurile de fum. Si eu le tot spun mereu: "Stati
nitel, e numai o bluza. Am cumpara-o la ocazii. Eu nu
sunt cel pe care il cautati." Dar ei nu se lasa
deloc. Imi cer sa-i ajut. Nu accepta cand le spun:
NU. Si eu le spun mereu: "Eu nu sunt cel pe care il
cautati. Eu am o pravalie cu harti georgrafice. Eu nu
am deloc calitatea asta pe care voi" (se opreste)
Carl: Da?

Jody: Mi-am adus aminte de ceva.

Carl: Ce?
Jody: Tu esti in visul asta de fapt.

Carl: Sunt?
Jody: Da. Si eu le spun: "Spune-le tu Carl. Spune-le
tu ca nu sunt pompier. Spune-le ca eu nu pot sa-i
salvez."

Carl: Si eu ce fac?
Jody: Tu-mi impingi scara in maini si spui: "Jody, nu
ne dezamagi."

Carl: Glumeam, Jody. Eu doar...

Jody: In vise nu glumeste nimeni. Nimeni nu vorbeste
la intamplare.
Carl: Si atunci, tu ce faci?

Jody: Eu ma catar pe scara unde e focul mai mare, cu

securea de pompier. Imi tiuie urechile de tipete lor.
Simt caldura flacarilor pe fata. (pauza) Pe urma ma
trezesc.

Carl: Slava Domnului.

Jody: Tu nu m-ai ajutat deloc, Carl.
Carl:Iarta-ma.

(MORE)
(CONTINUED)
CONTINUED: 5.

(CARL SURADE) (cont’d)

Jody:Si eu n-am nevoie de un scaun.
Carl: Foarte bine. Il iau acasa cu mine.
Jody: Bine.

Carl: Cat e ceasul?

Jody: Noua si cincisprezece.
Carl: O, doamne. Am intarziat, Jody. Aveam o
intalnire cu cineva la opt treizeci si am uitat cu
totul...O, Doamne. Mai vin eu, Jody. Te sun mai
tarziu.
( CARL IESE. JODY SE UITA LA CEAS, SURADE. CARL SE
INTOARCE)
Jody: Salut, Carl.
Carl: Jody.
Jody: A mers bine intalnirea?

Carl: Te-am mintit, Jody.

Jody; Stiu asta.
Carl: Am vrut sa plec in fuga si sa las scaunul aici.

Jody: Stiu asta,

Carl: Dar m-am gandit mai bine la toata chestia.
Jody: Da?

(CARL ASEAZA SCAUNUL IN FATA LUI JODY)

Carl: La multi ani de ziua ta, Jody! (il
imbratiseaza) Esti prietenul meu cel mai bun si choar
daca e foarte greu sa cumperi ceva pentru cineva care
are de toate, am vazut asta (arata spre scaun) si
intelegi tu...
Jody: Iti multumesc, Carl.
Carl: Asa ca, il primesti?

Jody: Il primesc.
Carl: Chiar primesti scaunul?
Jody: Da.

Carl: Dar nu e cu adevarat ziua ta, nu?

Jody: Nu, Carl.
Carl: Dumnezeu stie, n-am nimic altceva sa-ti
daruiesc.

(CONTINUED)
CONTINUED: 6.

Jody: Primesc scaunul, Carl.

Carl: Grooo-zav.

Jody: Acum esti fericit?

Carl: Sunt fericit, poti sa imi faci o poza.
Josy Maine ma duc la magazinul acela second-hand. Am
sa il iau cu mine. Sigur cineva o sa profite de el.

Carl (ii ia scaunul din mana): De fapt...adevarul fie

spus! Il cumparasem pentru apartamentul meu.
Jody: Decoratie cum?

Carl: Pai...
Jody: Da, spune.
TRECERE 1:

Carl: In planul meu-planul meu de decoratie

interioara. (ridica scaunul)
Jody: Unde te duci?

Carl: Am florile alea de udat. Iti urez o zi buna.

Sper sa ti se indrepte afacerile cu
pravalia.Salut!(ia scaunul)
Scena 2: la inmormantare
(Jody ramane cu ochii spre usa, o clipa , apoi
se intoarce si vorbeste spre public, publicul
sunt prietenii lui Carl veniti la inmormantarea
lui)
Jody: Cam asa merg treburile cu Carl. Il cunosc
de probabil mai mult timp decat pe oricine
altcineva. A fost unul dintre primii mei clienti
aici. A tot scotocit cateva ceasuri si pe urma a
plecat cu harta Caraibelor. De atunci e
obisnuitul casei, Deoinde de ziua saptamanii, il
intrebi ce face si...sau are de stropit plantele
pentru niste clienti, sau lucreaza la restaurari
de muzeu, sau are o pravalie de piese de schimb,
scrise pentru un ziar de mana a treia sau
lucreaza ca barman de ocazie. Are energie cat 8
si rabdare cat niciunul. Niciodata nu poti sa
stii sigur cum stai cu el. Carl imi aduce
constant aminte pentru ce imi plac mie hartile.
Sunt niste obiecte fixe. Li se si spune
"surogate ale spatiului". Hartile incearca sa
faca ordine si sa ne restranga dependenta
noastra de ipoteze. Sunt fotografii a ceea ce e
cunoscut.

(CONTINUED)
CONTINUED: 7.

TRECERE 2
(Carl intra pe varful picioarelor tinand scaunul
in brate)

Carl: Te intrerup de la ceva.

Jody: Nu.
Carl (direct) A murit Bobby. Slujba e joi. Jody?
Nu ne dezamagi.
Scena 3: Seara albastra si Bobby
Jody: Da? Un moment. Pentru tine.

Carl: Ce vesti?
Jody: Nu stiu.
Carl (in telefon) : Da?

(Carl se intoarce cu telefonul intr-o parte

astfel incat sa nu i se auda conversatia. Dupa
un timp, porneste spre usa.)
Jody: Ce e Carl?

Carl: Ma cheama la muzeu. E ceva arta care se

cere restaurata.
Jody: Aha.
(Carl ajunge la usa)

Carl: Ce fel de arta?

Jody: Pardon?

CarlL Ce fel de arta? Ce fel de arta se cere

astazi restaurata?
Carl: aaa
Jody: Da.

Carl: Arta veche. Ceva...foarte veche trebuie

restaurat astazi.
Jody: Ce arta, Carl? Americana, africana?
Gauginul, Rauchenbergul, Hopper-ul? Ce fel
de...?
Carl: Hopperul. Hopperul e Jody.
Jody: Din Hopper ce ?

(CONTINUED)
CONTINUED: 8.

Carl: Ala pe care l-am vazut cand am fost

impreuna, Jody. Acela cu clovnul si cu generalul
si cu muncitorul si perechea din inalta
societate. Si cu lampioanele.

Jody: Soir Bleu.

Carl: Da. vezi. Si femeia cu obrajii asa, cu
obrajii rujati, ca o bucata de carne macra, aia
care statea in picioare in spatele lor si se
uita in jos la ei. Soir bleu.
Jody: Ce i se face?
Carl: Clovnul...aa, ii cade fata. Ii atarna in
jos, peste costum. Fata lui, aia alba. Trebuie
sa i-o ridicam putin.
Jody: Sa i-o ridicati?
Carl: Da. Si femeia. E.aa, i s-a crapat fata.
Astia, obrajii i se crapa si mai e si alta
femeie, o alta femeie in spatele ei care se uita
la ea dintr-o parte si asta nu merge, Jody, ar
fi ceva nelalocul lui, o crima sa o lasi pe
femeia asta sa se intoarca in tablou. Trebuie sa
o dam afara. Nu-si are locul acolo.

Jody: Cine-i femeia astalalta?

Carl (da din umeri) Noi nu le stim chiar pe
toate.

Jody: De unde stii ca nu-i acolo locul ei.

Carl: Pentru ca ea e in spatele tabloului.De
acolo, incearca sa strapunga pictura pentru ca
ea are raspunsul la toata enigma asta.

Jody: Ce enigma?
Carl: Enigma tabloului. Cine-s oamenii astia? De
ce s-au strans acolo? Cine-i femeia cu obrajii
rosii, pe cine a venit ea sa vada, cui vrea ea
sa-i vorbeasca?

Jody: Femeia din spatele picturii le stie? toate

lucrurile astea?
Carl: Le stie pe astea si altele. Ea e destepta
foc, Jody. Ea doarme cu ochii deschisi si stie
totdeauna unde am parcat noi. Trebuie sa o
acoperim la loc, acolo in spate. Nu trebuie sa
ne dea ea raspunsurile.
Jody: De ce, Carl?

(CONTINUED)
CONTINUED: 9.

Carl: Pentru ca tabloul reprezinta intrebarile.

Asta e. Fara ele, nu-i decat o bucata de panza
care justifica rama din jur.

Jody: Inteleg.
Carl: Si eu ziceam ca ai sa intelegi.
Jody: Tu nu te duci sa restaurezi arta, Carl?

Carl (direct): Nu.

Jody: Te duci sa mai aduci niste scaune.
Carl: 3 cu totul.

(Jody strange scaune)

Carl: Se mai poate sa le aduc sa stea aici,
Jody? Asta e incaperea cea mai mare pe care o
cunosc. Stii ca le-as tine la mine in apartament
dar acolo e asa de putin loc-si nu e, mda, pur
si simplu..(pauza) Te incurca, Jody?
Jody: Da.
Carl: Acuma, fii sincer cu mine.

Jody: Vrei mai sincer decat da?

Carl: Nu cred ca tu...
Jody: Ma incurca teribil. blocheaza trecerea.
Clientii de impiedica mereu de ele. Alea cateva
erau in regula. Chiar erau, dar acum au ajuns
prea multe. Ma incurca teribil, catastrofal se
tare. E limpede?
Carl: Da.

Jody: Bine.
Carl: Imi pare bine ca putem vorbi asa, fara
retineri.

Jody: Scapa de ele Carl.

(TACERE)
Carl: Il stiam pe Bobby inca de cand aveam cinci ani.
Era in prima zi la gradinita de copii si ma jucam la
leagane pana nu sunase de intrare. Si a venit un
copil pe care nu-l mai vazusem pana atunci si a
inceput sa se legene langa mine. Cand a sunat
clopotelul, am lasat leaganul si am luat-o spre usa.
El m-a apucat de gluga hainutei si a spus: "Pe tine
cum te cheama". Am spus Carl.El a spus "Eu sunt
Bobby". Eu am spus Salut. El a zis " Vrei sa fim noi
(MORE)
(CONTINUED)
CONTINUED: 10.

(TACERE) (cont’d)
prietenii cei mai buni?" Eu am spus "Da sigur". Pe
urma am intrat si am fost cei mai buni prieteni timp
de 25 de ani. Eu cred ca poti sa realziezi orice e
bun prin simplitate totala. Cred ca din cauza asta
cand te simti asa, intors pe dos si calcat in
picioare se spune ca ai un complex.
(TACERE. CARL SE INDREAPTA SPRE USA)
Jody: Ne vedem maine, Carl.

CARL: NE VEDEM.
Scena 4: la inmormantare
(jody intoarce semnul de la deschis la
inchis)

Jody: Orice discutie despre harti pana la urma

ajunge la o problema concreta: Problema
Groelandei.
Acum, s-ar putea ca dumneavostra sa stiti asta.
Groelanda are in realitate cam marimea
Mexicului. Insa pe aceasta bine cunoscuta harta
in proiectie Mercator-care atarna si in salile
dumneavoastra de clasa de la scoala primara-
Groelanda pare cam de marimea Americii de Sud si
cam de doua ori cat China. Ar fi, e limpede, o
putere mondiala de care sa se tina seama daca ar
fi, intelegeti, locuibila. Harta asta Mercator
arata ca cea mai mare parte din pamantul uscat
se afla in ceea ce noi consideram ca este
"nordul", cand de fapt "sudul" este mai mult
decat dublul suprafetei nordului. Scandinavia
face din India un pitic, desii India e de trei
ori mai mare. Si fostele state ale Uniuniii
Sovietice par sa fie mai mult decat dublul
intregului continent african. In realitate, ele
sunt mai mici. Mai mici cu vreo, da, 4 milioane
de mile patrate.
Unul din astia care face hartile ia o lume
dezordonata si rotunda si o aranjeaza plata
acolo pe peretele din fata ta. Si ca sa faca
asta, asta care face hartile trebuie sa
hotarasca el ce anume distorsiuni alege , cu ce
perceptii false se poate el acomoda sa lucreze
ca sa realizeze o harta potrivita cu ce are el
de gand. Trebuie sa se limiteze la o vedea
dintr-un singur unghi.

Harta Mercator, inventata in Germania in 1569 a

fost de cel mai mare ajutor pentru navigatorii
de atunci pana astazi, caci pentru prima data
toate liniile longitudinale cadeau cum ar veni,
perpendicular pe Ecuador-drepte pana in varful
hartii-adica nu se strangeau sa convearga spre

(CONTINUED)
CONTINUED: 11.

poli (linie, doua puncte fixe pe harta, curs

constant)
Ca sa poata face asta, Mercator trebuia sa
accepte o distorsiune: Liniile paralele ale
latitudinii trebuie spatiate treptat tot mai
departe pe masura ce se indepartau de Ecuator.
Asta distorsiona mai departe marimile si formele
maselor de uscat- de la distorsiunea 0 la
Ecuator, pana la distorsiunea absoluta la
poli...Problema Groelandei.
Harta lui Mercator a revolutionat navigatia pe
glob. El nici nu intentionase sa faca din
Groelanda un mosntru al lumii acesteia. Insa
aproape la cinci sute de ani dupa Mercator inca
mai credem ca pamantul arata asa. Nu arata si
nici nu a aratat vreodata asa, insa am invatat
sa vedem lumea din unghiul acesta de vedere.
Mie-mi place harta asta. Eu vand harta asta.
Nu-i avertizez pe pe oamenii cand o cumpara ca,
de fapt ca orice ziar cat de bun, cuprinde si
cateva minciuni. Si m-am obisnuit, cand simt cum
vreun copil ma trage de maneca s ama intorc si
sa-i spun cu rabdare: "Nu, de fapt nu e chiar
atat de mare."

Poate ca asta ne linisteste pe noi pentru ca si

noi avem locurile nostre deformate. Si noi avem
unele lucruri, la periferia vietilor noastre, pe
care le deformam- pentru ca sa ne concentram mai
bine asupra celor care ne stau chiar in
fata.Pentru ca sa putem naviga mai bine prin
zilele vietii noastre. Uneori insa lucrurile
astea de la periferie, lucrurile astea pe care
nu le intelegem, lucrurile astea de atat de
departe, ajung sa capete proportii cu adevarat
masive- si ameninta sa faca niste pitici din
lumea noastra ordonata. Si cand ele se fac mari
de tot suntem siliti sa le vedem asa cum sunt.
Oamenii asa cum ii cunosc eu mor. Asta e
Groelanda mea.
Scena 5: Ziarul, enigma scaunelor
.Jody e boxeur

(HEBLU. CINEVA BATE LA USA, JODY STINGE SI LUMANARILE,

SUNA TELEFONUL)
Jody: Hartile lui Jody.

Jody: Ce e, Carl?
Carl (intra tinad la ureche un telefon fara
fir): Stii cat e ceasul, Jody?

(CONTINUED)
CONTINUED: 12.

Jody: E sapte patruzeci si cinci.

Carl: Inchizi asa devreme?

Jody: Inchi-nu,nu-Carl, tu ce...

Carl: E vineri noapte.
Jody: Stiu.

Carl: Vinerea e deschis pana la noua.

Jody: Stiu, Carl.
Carl: Semnul spune clar "Inchis". Usa-i
incuiata. luminile sunt stinse.

(Jody intoarce semnul de pe usa si aprinde

luminile in camera)
Jody: Uite.

(Carl aduce un alt scaun)

Carl: Ai avut o zi buna?
Jody: Mda, asa si asa.

Carl: Oamenii cumpara harti. Asta e bine. Mai

gasesc lucruri de care sa se intereseze, ce e
apa, ce e uscat. Lucruri din astea.
(Tacere)

Carl: Hey, Jody am o intrebare

Jody: Nu, nu e chiar atat de mare.
Carl: Pare mai mare decat America de Sud.

Jody: Nu e.
Carl: Pacat. Ma gandeam ca e, chiar. Gandeste-te
cata cafea ar putea sa se produca.

Jody: Si tu ce faci?
Carl: Eu?
Jody: Ce-ao facut astazi?

Carl: Eu nu vreau deloc sa te deranjez, Jody. Tu

vezi-ti de treaba ta. Eu acum mai uit la Ciad.
Jody: Nu ma deranjezi. Eu termin de aranjat,
doar. Ce fel de zi ai avut si tu?

(CONTINUED)
CONTINUED: 13.

Carl: Chiar vrei sa stii?

Jody: Da.
(cont’d)
Carl: Ei, la ziar au inebunit cu totii.
Jody: Chiar?
Carl: Da. Nebuni de legat. Nimeni nu mai intelege
nimic. Jody. Tu crezi ca m-as putea descurca doar sa
scriu stiri cu ce se intampla in jur? Serios? Dar
cand scriu pentru un ziar din asta de scandal,
trebuie sa creezi tu stirile. Si crede-ma, asta chiar
te stoarce de tot. De cate ori nu mi-am dorit sa pot
iesi si eu pe usa si sa vad si eu un incendiu mai
incolo, in josul strazii, sa ma duc pe urma la birou
si sa scriu: "A izbucnit un incendiu mai incolo pe
strada principala." Ce frumos, ce simplu. Dar un foc
ca asta nu face o stire la ziarul meu decat daca nu e
si o baba cu accent strain care sta si spala vasele,
cu ochii la farfuria asta alba pe care tocmai o spala
si acolo, deodata, pe farfuria aia alba vede ca tine
in mana chipul lui Iisus, Iisus insusi, fericit si
luminos acolo printre zoaie- si chipul lui Iisus ii
vorbeste.Chipul lui Iisus ii spune: "Da-i drumul. Sa
cada. Farfuriei." Si femeia ingheata toata de spaima.
Si iar Iisus ii spune: "Da-i drumul. Sa cada.
Farfuriei." Si femeia vorbeste si ea atunci. Femeia
spune: "Asta face parte dintr-un set, un serviciu".
Si Iisus insista: " Daca vrei sa faci parte din
Imparatia Cerurilor ai sa-i dai drumul. Sa cada.
Farfuriei." Femeia tremura toata de spaima. Incearca
sa-i explice ca a fost un dar de nunta de acum 40 de
ani de la un unchi care murise sarac lipit
pamantului. Si ea are deodata o revelatie. Nu e Iisus
acolo. Nu e Domnul si Mantuitorul. Este un impostor.
Este spiritul lui Satana care a intrat in lume prin
farfuriile ei murdare. Priveste farfuria in ochi si
spune: "Ma lepad de tine."
Si in cateva secunde ea e toata prajita ca o felie de
paine in prajotor. Si toata cladirea. Pompierii nu
mai gasesc nici urma de ea. Dar acolo, in mijlocul
ruinelor fumegande, e farfuria de serviciu,
stralucind alba si orbitoare. Si intiparita cu foc
peste ea este imaginea expresiei din urma a femeii,
hidoasa. La ziarul meu o stire ca asta ar avea
succes.
Jody: Carl?

Carl: Da?
Jody: Cum iti inchipui tu ca o stire ca asta ajunge
la reporterul care o scrie?Vreau sa spun ca ea era
singura in camera, si acuma ea a ars. Asa ca cine a
fost de fata? Cine a relatat chestia?

(CONTINUED)
CONTINUED: 14.

Carl: Pestisorul ei auriu.

Jody: Pes...
Carl: Jody, fa un efort. Pestisorul ei a fost martor
la foc si a canalizat glasul femii in reportofonul
meu.
Jody: Aha.
Carl: Stirile sunt un lucru complicat, Jody. Asa ca,
pana acum care-i verdictul?
Jody: Adica?
Carl: Tu ce-ai facut astazi? Ai incasat ceva?

Jody: De, n-as spune ca...

Carl: Nu erau deloc bani in sertarul de la casa. Am
vazut asta.

cJody: A mers incet.

Carl: Iar ai tinut inchis?
Jody: Carl, asta nu e ceva care sa te...

Carl: Eu te intreb. Ma intreb...daca nu cumva ai

uitat sa iti tii pravalia deschisa. Daca n-ai uitat
sa le mai vinzi oamenilor ceva astazi. Tu din asta
traiesti, Jody. Din asta iti permiti sa ai bucati de
plastic in jur.

Jody: Eu am fost plecat astazi. Mi-am luat liber. Am

iesit.
Carl: Unde ai fost?
Jody: Unde?

Carl: da.Unde?
Jody: Unde, ca si cum ar fi locuri in care nu ar fi
trebuit sa ma duc? Unde ca si cum as avea nevoie de
permisiunea ta cand ies?

Carl: Spune unul dintre locurile unde ai fost, spune

unul dintre lucrurile pe care le-ai facut.
Jody: Nu.

Carl: Nu. Foarte bine. Hai sa schimbam tema. Hai

sa discutam despre Ciad.
Jody: Nu sunt tinut sa-ti spun tie unde ma duc eu,
Carl. Si eu nu trebuie sa inventez ocupatii sa-mi
justific ziua, asa cum faci tu.

(CONTINUED)
CONTINUED: 15.

Carl: Eu nu inventez nimic.

Jody: Nu inventezi?
Carl: Nu. Eu mint.(sincer si mandru)

Jody: Si care-i deosebirea?

Carl: E, bine inteles o deosebire.
Jody: Spune-o.

Carl: Daca as inventa ceva, asta ar implica bine

inteles ca mi-as fi dorit sa...scriu pentru un ziar
de senzatie, sa fi restaurat ceva artistic, sa fi
lucrat la o agentie...Dar eu nu imi doresc sa fac
lucrurile aste.

JOdy: Si atunci de ce imi spui mie ca le faci pe

toate astea?
Carl: Tu trebuie sa mai iesi, Jody. N-ai iesit
astazi. Stiu. Stiu pentru ca eu am iesit. Eu am fost
pe afara, am condus un camion luat cu ziua...prin
imprejurimi, am strans lucruri, am deschis si am
inchis usi, am intrat si am iesit, Jody...
Jody: Mda.

Carl: Nu poti sa stai acolo si sa negi.

Jody: Eu ma duc acasa, Carl. Am avut o zi lunga. te
vad maine.

(CARL NU SE MISCA DIN LOC)

Jody: Poti sa o iei tu inainte. Incui eu.
Carl: Te astept.
Jody: Nu trebuie sa ma astepti.

Carl: Stam maine de vorba, Carl.

Carl (hotarat): Te astept sa pleci . Vreau sa te vad
cum treci prin usa asta?

Jody: Ce dumnezeu?
Carl: Vreau sa te vad ducandu-te acasa.
Jody: Nu-impinge lucrurile prea departe. Te previn,
Carl.

Carl: Sigur ca ma previi. Ma tot previi de ceva

vreme, numai eu am priceput greu. Comanzi sa ti se
aduca mancare aici, canapeaua aia din spate. Iti
schimbi rar hainele. M-ai prevenit, da.

(CONTINUED)
CONTINUED: 16.

(JODY ISI IA GEANTA DE UMAR)

Jody: Imi stai in drum.
(CARL SE TRAGE IN LATURI SI-L PRIVESTE FIX PE JODY)
Carl: Da-i drumul..(pauza) Nu-ti mai sta nimeni in
drum. De ce nu pleci?
Jody: Vreau sa pleci si tu, Carl.
(CARL INTRA CU MAI MULTE SCAUNE)
Carl: Foarte bine, Jody. Daca tu nu iesi, iti aduc eu
niste lucruri . Te fac asa sa vezi ce-ti lipseste
aici...ce pierzi...
(CARL IAR IESE) JODY PRIVESTE SCAUNELE
Jody: Carl, Carl CARL NU MAI VREAU alte scaune d-ale
tale. Ma auzi?
(CARL SE INTOARCE CU MAI MULTE SCAUNE SI CU UN BALANSOAR
DE LEMN)
Carl: Nu, nu te aud. Nu aud nicun cuvant (Tare)

Jody: Carl (in acelasi timp)!

Carl: Ce spuneai , Jody?
(ASEAZA UNUL DINTRE SCAUNE IN FATA LUI JODY SI IESE
IARASI)
Jody: La dracu’, Carl...
(SUNA TELEFONUL. CARL INTRA CU 8 SCAUNE TINUTE IMPREUNA)
Carl: Suna telefonul, Jody!Vrea cineva sa vorbeaaca
cu tine.

Jody(in acelasi timp): Ajunge Carl! Ajunge cu joaca

asta a ta. Nu-mi pasa daca tu...
Carl: Ce joc, Jody? Eu nu joc nicun joc acum. Am
iesit si am adus chestiile astea.

(CARL IESE DIN NOU. JODY STRIGA DUPA EL SI SE IMPIEDICA SE

SCAUNE IN DRUM SPRE USA"
Jody: Eu incui usa asta, Carl! Nu mai vreau sa te vad
aici, ma intelegi? Nu te mai vreau aici.

TELEFONUL CONTINUA SA SUNE

Jody: Hartile lui Jody. Cine?
(CARL DA BUZNA ADUCAND UN ALT SCAUN CU CARE FACE O GAURA
IN GEAM)
Jody: Nu, Carl nu e aici (a gasit o gaura intr-o
harta, apoi o alta gaura intr-un steag, apoi o gaura
in harta cu Planeta Pamant, incearca sa isi puna apa,
dar paharul are o gaura).
Carl: Cam asta ar fi pentru astazi, Jody. Sunt sigur
ca-ti mai aduc altele in cateva zile. Cine ara la
telefon?

(CONTINUED)
CONTINUED: 17.

Jody: Iesi afara de aici.

Carl: A murit Bobby...Bobby!

Jody: Nu mai pot eu de Bobby. Ma auzi, Carl? Nu-mi

pasa!
Carl: Si Jose. Si Michael. Si Doug. Si Anita..
Jody (acoperindu-i vocea): Stiu toate astea...

Carl: Si Vance, Jachie, Richard, Freddie...

Jody: Stiu, Carl.
Carl: Stii? Am ingropat treizeci de oameni in 6 luni,
Jody. Am ajuns sa merg la slujbele de ingropaciune ca
sa vad cine mai e inca viu.
Jody: Am spus ca stiu toate lucrurile astea.
Carl: Eu nu cred ca stii. Nu cred ca mai intelegi
lucrurile astea.
Jody: Si ce vrei sa fac eu acum? Vrei sa umblu in sus
si in jos pe strada tipand cat ma tne gura: Prietenii
mei mor si uitati-va cat imi pasa! Vrei asta? Asta nu
schimba cu nimic lucrurile , Carl. Intelegi? Cu
nimic.
Carl: Jody, tu nu (il calmeaza)
Jody: Asta nu-i aduce me nici unul inapoi. Asta nu
schimba nimic.
Carl: Te-ar schimba pe tine!
Jody: Carl?

Carl: Ce e?
Jody: Incearca-ti binefacerile in alta parte!
(Tacere)
Carl: Recunosti scaunele astea?

Jody: Pe unele da.

Jody: Dar nu balansoarul?
Jody:Philip...?

(TACERE)
Carl: Ma ofer voluntar. Merg sa-i mut pe oamenii
astia, lucrurile oamenilor astora- din casele lor. Si
nu mai suport scaunele. Nu mai am putere sa vad
scaunele astea goale. Ramase singure in camerele
goale. Pe trotoar afara. Sau in mijlocul unei pajisti
(MORE)
(CONTINUED)
CONTINUED: 18.

(TACERE) (cont’d)
tunse, asteptand sa fie vandute la licitatie cui da
mai mult. Toate scaunele astea peste care s-au lasat
hainele golite.

Jody: Si la ce ajuta asta, Carl? Ajuta la ceva?

Carl: Pe mine ma ajuta. Asta e Jody. Eu incerc sa imi
pretuiesc viata ca sa nu o arunc in fata masinilor.
In mijlocul bolii asteia blestemate, eu incerc sa
gasesc propria mea valoare. Si am incetat s-o mai
caut in actiuni marete, in realizari nemaipomenite. O
caut acuma in orice farfurie pe care o spal, caut
lucrurile de pret in felul in care il salut pe postas
in felul in care imi fac ceaiul, intr-o scrisoare pe
care o si scriu la ziar in loc sa am numai intentia
s-o scriu.
Pentru ca nu prea mai fac lucruri, Jody. Chiar nu mai
fac. Cunosc oameni care fac lucruri in fiecare zi. Ii
admir si ii dispretuiesc. Isi pun capetele pe perna
noaptea si ceva in viata lor chiar este deosebit,
altfel decat era cand se trezisera dimineata. Pentru
mine oamenii astia sunt de-a dreptul niste mutanti.
Eu fac planuri, pun cateva la cale si dau gres. Si
daca imi scurtez din planuri, dau si mai tare gres.
Si daca imi largesc sfera asta de intentii, daca
vreau sa vad mai departe lucrul asta in care traim
acuma, enormitatea lui ma inghite. Vad titluri de
ziare care ma bantuie si ma amutesc.
Ii aud pe oameni vorbind despre Omul Faimos si despre
Femeia Care nu Banuia Nimic sau despre Copilul
Nevinovat care s-a imbolnavit- si intr-adevar toate
astea sunt tragice. Insa cultura noastra nu poate
doar sa jeleasca viata, trebuie sa o si aseze mai
presus. Nu tot ne aduce aminte ca oamenii aceia nu o
meritau. Sunt doar niste oameni obisnuiti. Spre
deosebire de degeneratii aia, care au tot primit ce
meritau-moartea oamenilor astora e cum nu trebuia sa
fie. Puritanismul asta de Neanderthal, asta ma
sufoca. Imi intuneca perpesctivele si ma lipseste de
ironia mea. Si eu am nevoie de ironia mea. In ziua de
azi ea este singurul echipament standard. Este
penicilina gandului modern. Fara ironia mea, eu sunt
doar o adunatura de oase care vobesc
(MAI BLAND)
Asta sunt eu, cel de acum, Jody. Astea sunt gandurile
mele de la ceasurle trei dimineata. Astea sunt
lucrurile care ma fac sa imi petrec toata dimineata
sa-mi aranjez patul nu doar cum trebuie, ci la
perfectie.
(tacere)
Jody: Eu sunt boxeur. Adica, nu cu adevarat un
boxeur. Ce s-a intamplat este ca mie mi-au placut
(MORE)
(CONTINUED)
CONTINUED: 19.

(MAI BLAND) (cont’d)

totdeauna sorturile astea, chilotii Everlast si am
vazut o pereche in vitrina unei pravalii de ocazie si
i-am cumparat. Si intr-o zi, tocmai ii port pe mine
si dintr-o data se strange o multime de tipi in jurul
meu, toti aclamand si strigand tare si ma imping pe
un ring de box. Un ring luminat de iti ia ochii.
Carl: In Las Vegas.

Jody: Visul asta nu ma lasa sa vad unde.

Carl: Mie imi place la Las Vegas.
Jody: Si eu incerc sa le spun ca au gresit omul, ca
eu nici nu sunt cu adevarat boxeur. S-a intamplat
doar sa fiu cu chilotii aia pe mine, i-am
cumparat-dar ei nici nu ma asculta. eu sunt deodata
campionul lor. Si stau pe un scaunel intr-un colt si
e un batran care-mi tot freaca umerii si imi spune
ceva la ureche si altii isi pun megafoane la gura si
ma ung cu ceva pe fata. Si eu ma simt atat de plin de
incredere. Nici nu-l vad pe adversarul meu la
celalalt capat al ringului, dar eu ma simt sigur pe
mine, ca un cocos.
Batranul ma tot dadaceste despre cum sa-i pocnesc mai
bine, despre jocul de picioare, despre cum sa-mi
folosesc spatiul aici pe ring. Imi spune totul si
despre toate cele ce trebuie sa le stiu si eu sunt
gata.Suna clopotul.Ma ridic si pornesc inainte. Si
asta e chestia. Ei te antreneaza, te invata cum sa
pocnesti, te invata cum sa te misti-dar nu-ti spun
nimic despre frica, spaima din tine. Nimic din ce-ti
spun toti aia din colturi nu te pregateste pentru
spaima asta. E acolo pe ring un urias si el are de
gand sa te faca farame.
(TACERE)
Jody: Si eu ma trag indarat in coltul meu si...(tace)
Carl: Ce? Ce se intampla?
Jody: Mi-am amintit tocmai ceva.

Carl: Ce?
Jody: esti si tu aici in vis.
Carl: sunt?

Jody:da.
Carl: Si ce fac?
Jody: Eu cer putina apa. Spun "Carl, te rog,vreau
putina apa."

(CONTINUED)
CONTINUED: 20.

Carl: Si eu iti dau.

Jody: Nu.

Carl: Iarta-ma.
Jody: Tu ma-mpingi doar in centrul ringului. Eu iti
spun ca nu vreau sa ma intorc acolo., incerc sa ies
din ring sa gasesc putina apa-dar tu m-ai impins
indaat in centru. Ii simt adversarului meu respiratia
peste fata mea asa cum se invarteste in jurul meu si
mi-s bratele dintr-o data atata de grele. Incerc sa
le ridic, dar parca sunt de plumb, imi atarna pe
langa trup, atarna asa acolo- si eu incerc sa le
ridic, sa mi le ridic in dreptul fetei, incerc sa le
ridic, sa ma apar.

(CARL II DA UN PAHAR DE APA LUI JODY)

Jody (simplu) : Telefonul acela era pentru tine.
 21.

ACTUL AL 2-LEA,
Scena 1: "Scaunele". Ce crede
Jody despre prietenie.Carl si relatiile in care nu exista
nicio forma de cruzime
(Carl il aranjeaza pe Jody)
Carl: Imi pare rau Jody.

Jody: Si doar a fost cartea care ne-a schimbat

vietile. Ne amintim tot timpul lucrurile care nu
ne trebuie. Ne aducem aminte de capitalele
tarilor dar uitam data de nastere parintilor.
POt recita pe dinafara tabelul periodic al
elementelor dar nu mai tin minte numele
cafenelei unde eram cand mi-am dat seama ca ma
indragostisem. Nu-i ciudat, Carl?
Carl: Pe unde era cafeneaua aia?
Jody: Nu. Sigur s-a demolat de mult. Vreau doar
sa spun n-ar trebui sa tinem minte lucrurile
astea?
Carl: Ca si cartea care ne-a shimbat viata?

Jody: Exact.
Carl: Are sa iti vina in minte dintr-o data,
Jody. Ai rabdare.
Carl: Ce citesti acuma?

Jody: Ionesco. Scaunele. O stii?

Carl: e cu hipopotamii?
Jody: Nu. E un batran si o batrana care umplu
camera cu scaune asteptandu-l pe Orator care are
"sa aduca mesajul adresat lumii", si "va iradia
asupra posteritatii lumina mintilor lor".
Carl: E o pretentie. Si ce se intampla?

Jody: Cand vine Oratorul, batranul si batrana se

arunca pe fereastra si cad morti pe pavaj.
Carl: Asta-i tragic.
Jody:Da.

Carl: Dar cel putin ei ies din...tu?

Jody: Nu incepe iar, Carl.
Carl: Si mai ce? Oratorul ce spune?

(CONTINUED)
CONTINUED: 22.

Jody: El se balbaie, total incoerent. Nu spune

nimic.
Carl: Si pe urma?

Jody: Se termina piesa.

Carl: Jody
Jody: Hmmm?

Carl: Cu scaunele ce se intampla?

Jody: Carl, nu asta e poanta piesei.
Carl: Dar nu stii, totusi? Nu stii ce se
intampla cu ele?
Jody (gandindu-se sincer): Nu
Carl: Poate ca Oratorul se muta acolo si are el
grija de ele. Poate se transforma casa aia
intr-un muzeu si vin oameni..
Jody (cu fermitate): Nu asta se intampla.
Carl: Nu ai de unde sa stii.

Jody: Ba da, stiu! Piese se termina. Asta se

intampla. Se termina
Carl: Dar scaunele alea apartin cuiva. Cineva
trebuie sa faca ceva cu ele dupa aceea.

Jody: Nu mai e un dupa aceea. Nu se mai intampla

nimic dupa aceea, pentru ca s-a terminat. Piesa
s-a terminat.
Carl: Dar Oratorul mai e acolo, el n-a plecat.
El n-a sarit pe fereastra. El e inca acolo si nu
s-a sfarsit...
Jody: Dar asta e o poveste, Carl.
Carl: Stiam ca ai sa spui asta. E o poveste. Nu
e adevarata. Asa se termina mereu discutiile
astea. Pana la urma e cineva care se ascunde in
spatele fictiunii asteia.
(Jody ii ofera cartea lui Carl)

Jody: Uite Carl. Citeste-o singur. Poate aste te

ajuta.
(Carl ia cartea si ii intinde lui Jody o
oglinda)

(CONTINUED)
CONTINUED: 23.

Carl: Gata! Esti gata acum. Esti gata sa iesi in

oras diseara. Eu intorc semnul.
Jody: Dar nu vezi ce dezordine e aici. Trebuie
sa aranjez. Si inghesuiala asta. Nu mai ai loc.

Carl: Dar eu nu vreau decat sa intorc semnul.

Asta nu inseamna ca are sa intre cineva. Poate
ca astazi nu o sa fie nimeni care sa aiba nevoie
de o harta.

Jody: Si daca vine cineva ce facem?

Carl: Ii spui buna. Raspunzi la o intrebare.
apoi il trimiti acasa cu o Scotie sau cu Ciadul.

Daca ti-e greu, poti..

Jody: Ce pot? (neintelegand)
Carl: Poti sa te arunci pe fereastra.(zambind)

Jody (intelegand): Sunt scaune in drum spre

fereastra.
(Carl pune mana pe semn, se uita la Jody ca si
cum i-ar cere parera, Jody afirma din cap)

(telefonul.
Carl ia haina cand Jody raspunde la telefon.)
Carl: Spune-le ca sunt pe drum.

Jody (ganditor): Ce altceva am mai uitat?

Carl: Ce spui?
Jody: Am uitat cum se chema cartea,cafeneaua. Ce
altceva am uitat? Ce altceva crezi tu ca stiu si
in realitate nu stiu.
Carl:Cafeneaua Ed, cafeneaua Rita, Cafeneaua
Batranului, Cafeneaua Semiluna, Cafeneaua la
Bob... (grabit)

Jody: Nu. Uita de cafenea.

Carl: Dar tu...
Jody: Nu mai stim ce e in mintea noastra, Carl.
Nu mai avem controlul. Nu putem primi o foaie
printata cu ce e in mintea noastra, nu e nimic
sa ne avertizeze ca se pierde. Si ultimul nostru
gand ramane sa stinga el lumina.
Carl: Uite ce e...daca nu iti place cum te-am
aranjat, atunci spune.

(CONTINUED)
CONTINUED: 24.

Jody: Inchide usa, Carl.

Carl: Dar ma asteapta.

(tacere)
Jody: Tu ai fost un prieten foarte bun in
perioada asta. Chair si atunci cand imi venea sa
te omor. Tu esti ca fratele meu mai mic pe care
nici nu am vrut sa il fi avut.

Carl: Iti multumesc ( neintelegand daca a primit

sau nu un compliment)
Jody: Dar. Eu nu te cunosc. In realitate nu te
cunosc. Cand tu te duci acasa la tine in
apartament si inchizi usa dupa tine, eu nu am
nicio idee ce faci tu acolo. Ma gandesc mult la
asta.
Carl (dupa o clipa, foarte relaxat): Partea cu
scaunul e simpla. Eu nu am decat un scaun. E un
scaun clasic de bucatarie, din 1950, argintiu cu
tablia turcoaz deschis.
Jody: Aia era o fi-gu-ra de stil.

Carl: Dar l-ai vazut, nu? E o piesa de

colectionar. Partea aia pe care stai e de
fapt...
Jody: Ce?

Jody: Noi nu-i cunoastem pe oamenii din jurul

nostru.
Carl: E un adevarat mister, Jody. Ca oamenii
aia care cumpara cu buna stiinta jacheta cu
franjuri. E un mister.

Jody: Eu vorbesc de prietenii nostri. Cine sunt

cu adevarat prietenii nostri?...Nu stim.
Carl: Fa experimentul. Impacheteaza tot si
muta-te in termen de 2 zile. Vezi cine vine sa
te ajute. Astia-s prietenii tai.
Jody: Dar tu nu vezi sensul adev..
Carl: Uite, eu am raspuns la anuntul ala. Zicea:

Sunteti interesat de o relatie in care sa nu

existe nici o forma de cruzime? De, imi dau
seama si eu ca exista un inceput in cele mai
ciudate lucruri. Asa ca fac aranjamentul sa ma
inatalnesc cu omul respectiv in parc. Ne-am
inteles asupra orei si bancii. Si pe urma

(CONTINUED)
CONTINUED: 25.

planuiam sa mergem undeva linistit si sa bem o

cafea. Ma duc in parc. Mie imi place parcul. Imi
place sa ma plimb in jurul lacului, imi place sa
ma uit la copii aia mici si la caini. Ma asez pe
banca si ma apuc sa astept. Astept un barbat sa
arate obisnuit, bine. Cineva care sa scoata
capul din puloverele alea pe gat. Si omul se
apropie. Si tot ce ma asteptam eu se duce
dracului. E unul dintre cei care au impresia ca
si-au calcat camasa daca si-o vara in pantaloni.
Si ce respiratie. Nu doar neplacuta, era de-a
dreptul straveche. Iti spun Jody, ca ceva care
se tarase in gura lui sa moara acolo. N-avea
nevoie de apa de gura, avea nevoie de lucrari
arheologice.

Jody: Si ce s-a intamplat?

Carl: Nu s-a intamplat nimic. N-am ajuns nici
macar la cafea. M-a facut sa plang de
plictiseala timp de 10 minute si am plecat. L-am
vazut dupa o saptamana si m-a ocolit de parca as
fi fost unul din aia cu o pancarta la aeroport.
Jody: Si ce vrei sa spui cu asta?
Carl: Ieri un tip ca ala si-a luat masina si a
secerat dintr-o lovitura douazeci de oameni
asezati la mese la o cafenea pe trotuar. L-a
intrebat un ziarist de ce a facut asta. (pauza)
A spus: "Nu mai suportam sa ma uit la ei."
(tacere, Jody il priveste mai departe pe Carl
asteptand inca sa inteleaga ce a vrut sa spuna)
Carl: Poate ca e mai bine ca nici nu stim
chestiile astea.
Jody: Ne inselam singuri. Trisam,

Jody: Noi ne adunam timpul nostru cu al altuia,

nici nu stim cine. Ajungem la o suma de ore sau
zile sau ani si comparam apoi totalul asta cu un
tabel pe perete. Si tabelul de acolo pe perete
spune daca ai cheltuit numarul x de ani cu
cutare, inseamna ca-l cunosti bine. Eu nu mai
cred in tabelul asta de pe perete.
Carl: Da-mi un exemplu.

Jody: Ce faci tu? Cum iti castigi tu viata?

Asta-i un exemplu.
Carl: Ti-am spus.
Jody: tu mi-ai spus o gramada de lucruri.

(CONTINUED)
CONTINUED: 26.

Carl: fac o gramada de lucruri.(deschide usa)

Sunt asteptat.
Jody: Tu imi spui minciuni mereu.

Carl: da.
Jody: Tu iti creezi asa tot felul de ocupatii.
Carl: Da.

Jody: De ce?
Carl: Din acelasi motiv pentru care te creez pe
tine, Jody. Asa, ca sa am ceva de care sa ma
agat. Eu nu stiu pe ce scaun stai tu, Jody. Nu
stiu ce cantec fredonezi tu- desii imi inchipui
ca-i vreun cantecel dragut, invechit si cam
ridicol. Eu nu stiu despre tine decat ca tii la
magazinul asta si la hartile tale si ca nu mai
vrei sa iesi afara de aici. Asa ca, te creez.
Creez partea din tine care face chestii concrete
cat timp eu nu sunt eu aici de fata. Asa fac
toti oamenii, Jody. Asta e exact punctul la care
ajung cel mai aproape cu putinta unul de altul.
Jody: Putem sa ne jucam jocul nostru, Carl?

Carl: Jocul in care spunem adevarul?

Jody: Da.
Carl: Sigur.

(tacere)
Jody: Eu trebuie sa plec de aici, Carl.
Carl: Stiu.

Jody: Trebuie sa-mi fac testul.

Carl: Ti-ai facut testul (pauza) La fiecare 6
luni in ultimii cativa ani.

Jody: Nu.
Carl: Dar mi-ai spus ca tu...
Jody: Nu.

Carl: Vin cu tine.

Jody: Gaseste pe cineva care sa vina aici. Sa-mi
faca testul aici?
Carl: Am sa incerc, Jody. Sa dau niste
telefoane.

(CONTINUED)
CONTINUED: 27.

Jody: Multumesc.
Carl: Spune-le ca am plecat.

Jody: Hartile lui Jody. Da, a plecat.

TRECERE 3
(se intoarce spre public) Cand eram doar un
adolescent, eram la o pompa de benzina in fundul
Montanei. O pompa mica de benzina singuratica,
in Tara Cerului Larg. Firma din fata :
"Urmatoarea pompa de benzina la doua sute de
mile". Asa am invatat eu geografie. Tipii se
opreau si spuneau "Cat mai este de aici pana la
cutare loc? Pot sa ajung in cutare loc pana la
noapte? Si ce-i cu cutare loc- e direct la nord
de aici?" La sfarsitul fiecarei zile de munca
incercam din rasputeri sa-mi spal dieselul de pe
maini. Si pe urma ma asezam cu atlasul tatii, il
deschideam si vedeam cate minciuni le spusesem
tuturor alora toata ziua.
Scena 2: la inmormantar
(incepe sa se auda muzica:" I shall be
released", Bod Dylan, cantata de Joe Cocker)

Jody: Pe asta nu am uitat-o.

 28.

SCENA A DOUA: TESTUL

(Se aude o cheie in usa. Carl aduce trei scaune,
o sacosa cu mancare si o punga mica de plastic
Jody e asezat pe un scaun, coase un nasture la o
camasa)
Carl: Intreaba-ma unde am fost. Haide,
intreaba-ma.

Jody: Unde ai fost, Carl?

Carl: Nu am fost nici sa fumez, nici sa beau
ceva, nici sa ma regulez. Am iesit si eu prin
oras, fiind foarte atent cum si unde merg si
nefacand nimic, nimic catusi de putin imprudent
sau spontan. Am iesit prefacandu-ma ca ma port
ca si cum nici nu as fi fost de fata. Doamne,
viata e frumoasa!
Jody: Ce avem de mancare?

Carl: Fara desert. Fara zahar. Fara cofeina.

Fara colesterol. (Deschide sacosa) Este supa
dietetica si paine.
Jody: Iar?

Carl: Da. iar. (Mai scoate a cutie de supa din

sacosa si doua linguri)
Jody: Asta imi face chef sa torn niste whisky
mai multisor peste un cotlet si sa il pun la
afumat.
Carl: Haide Jody, ajunsi la punctul acesta in
secolul asta al nostru, am mai invatat si noi
niste chestii. Nu mai suntem vanatori si
culegatori de roade. Suntem niste fiinte care
alegem.
Jody: Unt ai luat?
Carl: Te rog, Jody. (scoate trei lumanari albe
in timpul replicilor urmatoare si le aprinde)
Stii ce s-a intamplat chiar inainte sa se stinga
neamul dinozaurilor?
Jody: Nu, Carl.
Carl: Si-au schimbat dieta. Gandeste-te la asta.

Jody: E adevarat ce spui tu aici?

Carl: Asta imi spun studentii mei la
Universitate.
 29.

Jody:I-ai intrebat, Carl? Chiar i-ai intrebat?

Carl: Ti-am spus ca da.

Jody: Dar vreau sa fiu sigur.

Carl: Dar mi-am pierdut toata saptamana la
telefon cu ei. Nu fac exceptii. Am incercat
Jody, tot nu vor sa vina sa-ti faca testul aici.
Trebuie sa te duci tu acolo.

Jody: Si in celelalte locuri?

Carl: Am sunat peste tot. Ti-aduc cartea de
telefon. Poti sa-i chemi singur.

Jody: Stai jos, Carl. Te cred.

Carl: E doar la cinci blocuri de noi. E o
plimbare frumoasa. Are sa-ti placa sa mergi asa
pe jos putin.

(Jody il priveste fix)

Carl: Bine. Are sa ti se faca sila sa mergi pe
jos. Poate te loveste si o masina. Asta-ti mai
ridica moralul? (ironic)

Jody: Mananca-ti supa.

(Carl se aseaza si reincepe sa manance)
Carl: Sunt buni. Eu am fost la ei de doua ori.

Jody: Cand ai fost ultima oara?

Carl: Acum vreo 6 luni.
Jody: Vino cu mine.

Carl: Nu.
Jody: Dar tot trebuie sa te duci.
Carl: Ma duc saptamana viitoare. Tu dute singur.
Fa fata situatiei. asta seara inchid la ora opt.
Jody: Stiu.
Carl: Stiu ca stii. (Il priveste fix pe Jody)

Jody: Ma duc, Carl. Ma duc asta seara. Acum esti

fericit?
Carl: Sunt fericit. Poti sa-mi faci o poza.
Carl: E sapte si jumatate.
 30.

Jody: Stiu.
Carl: Vrei sa te ajut la camasa aia.

Jody: Nu.
Carl: Ei inchid la opt.
Jody: Stiu asta, Carl.

(tacere, Jody coase mai departe)

Jody: Daca n-ajung astazi, ma duc maine.
Carl: Maine e inchis.

Jody: Atunci luni.

CARL SE UITA LA JODY SI APOI LA O HARTA
Carl: Ciudat. Harta asta.
Jody: Harta in proiectie Peter. O harta in suprafete
egale.
Carl: O ce?
Jody: Iti da posibilitatea sa compari marimile
tuturor tarilor.
Carl: Dar formele sunt asa ciudate, ca si cum
Salvador Dali ar fi luat unele din continentele astea
si le-ar fi topit.

Jody: Sunt la fel de exacte ca formele din harta

Mercator. Doar ca te-ai obisnuit cu ailalta.
Carl: Adica astea sunt marimile reale. Ciadul e mai
mare decat toata coasta de vest a Amercii?
Mi-inchipui ca tipii din Groelanda se simt al
dracului de dezumflati.
Jody: Harta asta rezolva problema Groelandei. Ii
invidiez pentru asta.
Carl: Totul arata asa, ciudat.

Jody: E un truc didactic, Carl. Iti corecteaza

prejudecatile si automatismele de gandire ca sa
ajungi la exactitate.
Carl: Adica, ne spune ce avem nevoie sa stim.

Jody: Tocmai.
Carl: Jody?
Jody: hmmm.
 31.

Carl: tot cosi la nasturele ala de nu stiu cand. Poti

sa te opresti acum.
(Jody musca din capatul de ata. Carl
se apropie mult de Jody. Se uita fix
la el. Tacere. Carl isi vara mana in
buzunar si scoate un baton de
ciocolata)
Jody: Placeri vinovate.
Carl: Singurele care merita.

(CARL SE ASEAZA LANGA JODY. II DA JUMATATE DE BATON)

Carl: Salut.
(CIOCNESC CU CIOCOLATA. MUSCA,. SUSPINA DE PLACERE)
Jody: Oh.

Carl: Mmm, mmm

Jody: E atat de...(cu voluptate) ne face atat de
rau.

Carl: Asa se spune in ziua de azi. Cercetarile de

maine ar putea sa arate cu totul altceva. Odata si
odata s-ar putea dovedi ca asta ar face un regim cat
se poate de echilibrat, de sanatos.

Jody: Dumnezeule, sper ca nu. (Mai musca o data) Mie

imi place grozav asa cum e.
Carl: Stiu ca esti speriat, Jody. Cand nu stii e mai
rau. Sa stai asa singur si sa-ti inchipui e mai rau.

Jody: Acum nimeni nu mai poate sa fie doar "bolnav"

Cateodata abia daca imi aduc aminte ca "bolnav"
insemna ca ai racit sau aveai gripa. Acum intrebi ce
mai face cutare. Ti se spune ca e "bolnav" si stii
exact ce insemna asta. Uita-te la magazinul asta,
Carl.

Carl (incet): Stiu.

Jody: E obscen. Si tu, dintr-o clipa in alta, mai
aduci scaune aici si... in vremea asta sunt altii
afara care fac lumea un loc mai sigur in care sa
traiesti. Sunt pe acolo pe afara impotrivindu-se
limbajului care a ajuns obscen, filmelor obscene. Ar
trebui sa fim fericiti. Inchipuie-ti ca sanatatea
noastra ar depinde de felul in care ne aparam copiii
de cuvinte, de idei, de imaginile cu trupuri de
oameni. Inchipuie-ti ce-ar fi daca lucrurile astea ar
fi boala noastra(cuvintele, ideile, imaginile). Ar
trebui sa fim al dracului de fericiti.
(Tacere, Jody se ridica si isi imbraca camasa. Dupa o
clipa CArl vrea sa acopere Tacerea)

(MORE)
 32.

(CIOCNESC CU CIOCOLATA. MUSCA,. SUSPINA DE PLACERE) (cont’d)

Carl: Hei, Jody.
Jody: Hmm

Carl: Ce are cantecul asta? Pe care il fredonai

adineauri
Jody: I Shall be Released de domnul Dylan,
interpretat de domnul Joe COCKer. Fiecare din nou are
cate un cantec pe care nu poti sa ii faci niciodata
prea tare.Asta-i cantecul meu.
Carl: N-am stiut. Parca m-as fi asteptat la mai ca
Sinatra.

Jody: Carl, te rog.

Carl: Hey, Jody? Ai o partitura a cantecului asta,
undeva, pe aici?
Jody: Am acasa. Carl, trebuie sa inchizi tu acum.

Carl: Voiam tocmai sa iti dau niste apa. Vrei niste

apa?
(beau amandoi apa)

Carl: Am eu grija aici. N-am mai avut grija de o

pravalie de harti niciodata pana acum.
Jody: A fost o chestiune de timp.
Carl: Are sa fie bine, Jody.

Jody: Astronautii de pe Apollo 17 au luat fotografia

asta. A devenit imaginea definitiva a planetei
noastre. Probabil au facut-o cu intentia sa-i arate
maretia, grandoarea, enormitatea pamantului. Dar, in
schimb, au prins pe ea altceva: Umilinta. (incet, cu
mult respect) Au prins aici o planeta, mica si
singuratica, inconjurata de o intunecime enorma.
Carl: Hey Jody!
Jody: Mda?

Carl: Stii ce-i grozav cu noi doi? Noi nu ne-am

indragostit niciodata. Toti anii acestia cat s-au
intamplat toate astea. Nu ne-am indragostit
niciodata.

Carl: Si imi pare atat de bine, stii, pentru

ca...chestia cu intalnirile dintre oameni e asta:
indragostitii, amantii sunt ceva usor, prietenii sunt
ceva dificil, dur. Combinatia postrivita de flirt si
haine mai nu stiu cum iti procura un iubit.
Prietenii, insa, sunt altceva, o taina.
 33.

Jody: jacheta cu franjuri.

Carl: Exact. De ce crezi ca asa stau lucrurile, Jody?

Jody: Stiu eu...

Carl: Ca nu ne-am indragostit niciodata.
Jody: Esti un prost, Carl.

Carl: Mda, dar cel putin nu-s un fanatic al hartilor.

(BEAU AMANDOI APA)
Carl: Haide sa nu o facem niciodata. Indiferent ce
s-ar intampla. E bine asa?

Jody: Bine.
Carl: Ai adresa?
Jody: Da. (isi arunca paharul, isi ridica geanta) Ma
astepti, Carl?

Carl: Nu ma duc nicaieri. Si cand termini cu chestia

asta, atunci sa ne suim pe tocuri. Punem pe Joe
Cocker cu cantecul lui, ne imbatam, spunem toate
minciunile din lume si facem toate promisiunile pe
care n-o sa le tinem niciodata. O sa fie
nemaipomenit.
Jody: Ne vedem mai tarziu, Carl.
(Carl scoate din haina teancuri de
scrisori si facturi)
Carl: Intr-o viata sunt atatea hartoage. Fac si eu ce
pot. Incerc sa nu las teancurile astea de facturi si
note de plata si citatii sa capete proportii
mitice.Vine momentul timbrelor pe plic. Ce fel de
timbre sa pun pe plicurile pe care nu vreau deloc sa
le trimit? Floricele. Pasari. Animale nostime si
poeti ranjind. Lipesc timbre care spun dragoste, pace
si bucurie.
Dar sunt mesaje mincinoase
Vreau timbre care sa spuna Luati-va dracului banii,
tacet dracului din gura. Vreau timbre cu poze cu
gunoaie si Mussolini. Vreau timbre cu cranii si oase
incrucisate care sa aiba text cu avertismente de la
Ministerul Sanatatii. Am in schimb poze in care li se
ofera flori unora care nu merita.

Nici unul din acestia nu a mai avut timp sa isi

termine hartogaraia.
Robert era prea ocupat sa restaureze opere de arta.
Ziarul ala ieftin la care scria Jeremy a refuzat sa
plateasca taxele la asigurarile sociale, Eric uda
(MORE)
 34.

(BEAU AMANDOI APA) (cont’d)

florile intr-o corporatie dar nu a izbutit sa obtina
un imprumut de la ea. Bridget si-a vazut respinse
cererile pentru vechime la universitate. Si Franklin
arunca toate plicurile la gunoi. Daca avea un geam
crapat il arunca la gunoi, deschidea radioul si monta
un geam nou.
Se spune ca esti celebru atunci cand o gramada de
oameni pe care nici nu i-ai cunoscut vreodata se
intalnesc sa iti comemoreze moartea. Nici unul dintre
acestia nu a fost celebru. Cum e cazul cu cei mai
multi ucisi de boala asta, noi, opinia publica in
general le atribuim o aura romantica. Pe urma ii
ignoram.

Hartogaraia asta e tot ce ramane. Treaba ramasa

neterminata.
(intra Jody 2 in costum nou)
Jody: Helo, Carl.
Carl: Helo, strainule.

Jody: Ai uitat de semnul din usa. (intoarce semnul sa

arate "Deschis") E ora noua, Carl. Ar fi trebuit sa
fim deschisi.
Carl: Iarta-ma Jody. Terminasem tocmai cu hartile
astea.
Jody: Sper ca nu ai uitat semnul toata saptamana.
Carl: Nu, nu l-am uitat, nici nu am vandut cine stie
ce harti. Prea putini oameni mi-au imaprtasit
interesul pentru Ciad. Si s-ar fi zis ca oamenii
astia aveau impresia ca magazinul e cam
Jody: Cam cum?
Carl : Cam inghesuit. Le-am spus ca tu te intorci
astazi. I-am spus ca ti-ai luat liber o saptamana.
Cum a fost?
Jody: Testul?

Carl: Saptamana asta. Pe acolo unde te-ai plimbat.

Jody: M-au secat de sange si am plecat de acolo. Am
venit pe jos acasa. Pe drumul cel mai lung. Am trecut
prin fata caselor si tuturor parcurilor care-mi erau
familiare pe vremuri. Pe langa toate locurile de care
aveam agatate amintiri. Am mers asa pe jos in fiecare
zi. Si tot mergand asa pe jos, mi-am adus aminte.
Carl: Si cum ii spunea la cafenea?
Jody: Asta inca nu. Dar imi vine mie. Am petrecut o
saptamana in care mi-am inchipuit ca as putea sa imi
(MORE)
 35.

(BEAU AMANDOI APA) (cont’d)

aduc aminte de toate lucrurile. Imi pare bine ca m-ai
facut sa mai ies, Carl.
Carl: Cand aflii rezultatele?

Jody: Astazi.
Carl: Il iei personal?
Jody: Nu, pot sa telefonez.

Carl: Mda, te las sa te aranjezi aici. Poate tu ai

mai mult noroc sa vinzi hartile astea cu forme asa de
nostime.

Jody: Sunt exacte, Carl. Ne arata exact ceea ce

trebuie sa stim. Carl. Stai cu mine te rog.
Tu ce faci? Ce-ai facut saptamana asta?
Carl: A fost destul de incarcata. A fost o spargere
la muzeu.
Jody: Au furat Hopperul?
Carl: Ce sa fure? Hei asculta...Ti-ai adus aminte

Jody: La Archie. Cafeneaua La Archie.

( JODY MERGE LA TELEFON)
Jody: Sun pentru rezultatul testului meu (citeste un
numar) 1 5 7 2 2 linioara 7 6 linioara 8 3 (tacere
foarte lunga) Da astept. (alta tacere) Da, sunt aici.
(pauza apoi spune simplu) Multumesc (pauza) Ce anume?
A. asta a fost o chestie pe care am avut-o
cand...puteti sa treceti peste ea. Nu stiam asta.
Multumesc.
(CARL IL PRIVESTE PE JODY)
Jody: E negativ.
Carl: E negativ ( multumit)]
Jody (incet): Da.

(JODY PUNE MUZICA . CAND SE INTOARCE IL IMBRATISEAZA PE

CARL)
Jody(pe cand se desprinde din imbratisare): Simai
stii ceva, Carl?

Carl (surazator): Ce?

JOdy: Daca mai vreau sa-mi fac un test o data si nu
pot sa plec de acasa-eu sa trimita ei pe cineva aici.
Carl: Au spus ei asta? (ii raspunde privirii ironice
a lui Jody) Da stiam. Cum te simti?
 36.

Jody: Stateam de vorba cu un om acolo, in sala de

asteptare inainte sa intru. El se uita printr-o
revista, astepta un prieten caruia i se facea testul.
Omul asta mi-a spus ca a venit in oras in 1980, si-si
pusese in gand sa-si dea drumul si sa-si traiasca
toate fanteziile la care se gandise atata vreme. Dar
in loc de asa ceva, s-a intalnit cu cineva si s-au
indragostit nebuneste. Au fost impreuna opt ani. Si
omul asta si-a inchis revista si s-a uitat la mine.
"Ca m-am indragostit atunci" zice, mi-a salvat viata.

(MUZICA "I SHALL BE RELEASED")

Scena 3: Carl e mort
(spot doar pe un scaun de bucatarie turcoaz.Jody
e priveste scaunul apoi se intoarce catre public
situatia: la inmormantarea lui Carl, Jody tine
un discurs)
Jody: Intr-o noapte, cateva luni mai tarziu, am
vazut un scaun aici.(pauza) am stat si m-am
uitat la el.(se aseaza) Un scaun. Nimic altceva.
(spotul se lumina se extinde, toata incaperea e
luminata. Suna telefonul. El se intoarce si
priveste telefonul. Raspunde)
Jody: Da?
(Carl, din public, intra tinand in mana un alt
telefon)

Jody: Semnul asta al tau spune ca esti

"Deschis". Esti deschis?
Jody: Da.

Carl: Putem sa stam de vorba, Jody?

Jody:Sigur.
Carl: Putem sa vorbim la telefon?

Jody: La tele..
Carl: Voiam sa te sun si sa stau de vorba cu
tine la telefon, dar n-am mai vrut sa fiu atat
de singur, asa ca am venit pana aici.

(Jody merge la telefon)

Jody: E bine asa?
Carl: E luminos de tot aici, Jody. Pot sa le
aprind si pe astea?
 37.

Jody: Sigur.
(Carl aprinde lumanarile albe care sunt sub
fotografia cu planeta Pamant. Lumina electrica
scade in timp ce aprinde el lumanarile)
Carl: Bine, asa, da?
Jody: Da.

(Carl se aseaza printre gramezile de scaune. Din

acest moment cei doi vorbesc prin telefon)
Jody: Despre ce vrei sa vorbim, Carl. Ce ai facut tu
azi: a mai fost ceva arta de restaurat, a fost
scris...

Carl: Nu. Toate operele de arta au fost restaurate.

Lucrurile sunt in ordine acum, Jody.
Carl: Ai gasit scaunul meu, Jody?
Jody: L-am gasit.

Carl: E un scaun grozav, nu crezi? Rezistent.

Jody: Da.
Carl: Poate sa stea omul pe el. Poate cineva sa
studieze o harta. Sa se gandeasca la cate o excursie
frumoasa.
Jody: E un scaun grozaaav, Carl.
(TACERE)
Carl: "O sa lasam si noi unele urme, caci noi suntem
oameni si nu orase."
Jody: Ionesco. Ai citit-o.
Carl: Mi-a placut replica asta. Scaunul asta...al
meu, ai sa-l tii tu, Jody?

Jody: Il tin.
Carl: Asta m-ar face foarte fericit.
Jody: Bun.

Carl: Sunt fericit, poti sa-mi faci o poza.

(Jody pune o fotografie cu Carl langa scaunul
turcoaz )

Jody: Sunt...la un concert. Undeva in aer liber.

Si in drum spre concert, m-am oprit la un
magazin cu lucruri de ocazie si am cumparat un
pulover mare cu guler inalt si o jacheta neagra
si ochelari de soare grosi, negri.
 38.

Carl: Cu franjuri, Jody?

Jody: La jacheta?

Carl: Da.
Jody: Nu. Carl.
Carl: Bun.

Jody: Si eu stau acolo, si ma uit la luna si

astept sa vina orchestra- si dintr-o data un
grup de oameni vine si ma impinge spre spatele
scenei. Ma baga pe acolo pe scena si ma prezinta
restului orchestrei mele, si tipii de la sunet
si de la lumini alearga prin jur cu casti in
urechi si cabluri-si eu incerc sa le spun ca am
impresia ca se inseala, ca nu sunt eu omul lor.
Nu e orchestra mea. Eu nu sunt cantaret. Mi-am
cumparat doar toalele astea de la o pravalie de
ocazie si-si pana sa-mi dau seama cum ajung la
asta, ma trezesc in centrul scenei. Cu
reflectorul direct in ochi. Si orchestra ii da
drumul la cantec.
Carl: Ce cantec, Jody?

Jody: Cantecul meu favorit, Carl. Si tipii astia

din orchestra mea se uita la mine si m-asteapta
pe mine sa cant. Imi inchid ochii. Aud multimea
tipand. Aud muzica huruind in jurul meu si sub
mine. Imi deschid gura si cant cantecul acela,
Carl. Cant cantecul cum l-ar fi cantat Joe
Cocker. Il fac pe domnul Dylan sa se mandreasca.
Si multimea din jur...(se opreste)
Carl: Ce?
Jody: Mi-am adus aminte de ceva?

Carl: Ce?
Jody: Esti si tu acolo in vis.
Carl: Sunt?

Jody: Da, esti. Stai in picioare chiar alaturi

de mine, Carl. Ai fost si tu in magazinul asta
de ocazie.

Carl: Si sunt gatit si eu?

Jody: Esti grozav in hainele alea. Si cantam
impreuna, Carl!
Carl: Cant si eu?
 39.

Jody: Orchestra zgaltaie totul in jur, multimea

urla si se bataie. Si noi suntem impreuna, Carl.
Suntem impreuna. Si cantam.

Carl: Jody? Pot sa stau aici in noaptea asta?

Jody: Sigur ca poti.
Carl: Iti multumesc.

(Jody intoarce semnul spre Inchis.Vorbind despre

stinsul lumanarilor)
Jody: Carl?
Carl: Hmm

Jody: Ma lasi sa...?

Carl: Da.
(in pauza din muzica inaintea frazei finale,
Jody vorbeste)
Jody: Ne vedem maine, Carl.
Carl: Ne vedem.

(Jody pleaca inchizand usa dupa el. Pe cand

cantecul se opreste lumina se stinge si asupra
lui Carl).