Regasirea

Il chema Mihnea Damian, dar el inca nu stia asta. Cate odata numele iti dispar din
caierul gandurilor. Le uiti. Mai ales daca timpul intoarce de multe ori roata vietii cea cu opt
spite.
Inca era soare. Razele se strecurau prin desisul copacilor si lumina parea aurie. Era
toamna. O toamna domoala si blanda ce imbraca totul in nuante ireale. In jur, numai
padure. Copaci aplecati unul spre celalalt, intro continua inbratisare de crengi si !runze,
!uzionanduse in culori calde si aparent triste. "eisajul emana ideea unui !ier de plug inca
murdar de pleava si mancat de rugina timpului.
Drumul de abia se zarea. Ici colo, dea lungul sau rasarea cate o treapta pietruita, care,
mai apoi se pierdea, pierind sub cojocul de !runze.
"e atunci sa !i avut vreo #$ de ani. Era un om voinic, inalt, cu parul aproape de umeri.
Chipul ii era darz si privirea sa !erma staruia asupra locurilor de parca voia sa le cuprinda
pe toate deodata intro singura cautatura. O mustata stu!oasa ii strajuia !ata, !ata sa pe care nu sio mai vazuse de
mult%chiar de mult.
Oare cauta iezerul sau ce ii purtase pasii pana aici& 'ste locuri le stia odata si acum le regasea, !amiliare ca de
obicei.
Ii era dor de chipul sau. (oia sa se revada.Oglindit in ceva. Degetele sale, atingand incet !ata nu ii spuneau mare
lucru.
"orni agale spre ceea ce i se paru a !i un ochi de apa, un mic iaz strajuit si inconjurat de zidul de copaci insangerati,
in asteptare.
In zadar incerca sasi oglindeasca chipul in acea apa. )u ii era dat sa se revada inca. *mbra copacilor intuneca
re!le+iile apei iar unduirea acesteia de!orma chipul schitat pe oglinda ei.
Mai avea inca mult de mers.De !apt inca nici nu pornise in Calatorie.Opincile inca il mai tineau. De sapte ani le avea
dar nu il lasasera la greu.
Cu pasi inceti si siguri porni pe drumul acela cu trepte pietruite. ,e pierdu incet in pantecul padurii si se !acu
nevazut. Cetatea era inca departe.
-,uier de ,olomonar%.
Intuneric. Isi amintea ca era copil si se juca pe o pajiste, cu altii, la poalele padurii. /ucau un joc ciudat. *n joc in
care sase copii se !aceau ca il cara pe al saptelea, mort, si apoi il jelesc si il ingroapa. 'cesta apoi se trezea si
devenea Mos sau *ries si ii pedepsea pentru !ardelegile ce le !aceau gliei si Legilor. /ocul nu avea nici un rost dar
trebuia sa il joace atunci, in acel loc. Era randul lui sa !ie cel -mort. si , ca de obicei, nici acum nu scapa de vorbele
aruncate de ceilalti, razand si batjocorindul0
-1eai nascut imbracat, o sa mori dezbracat 2.
3raza asta ii aducea intotdeauna un junghi in inima cand o auzea. De ce& De ce era privit asa& )imeni nu voia sa ii
spuna si toti se !ereau sa discute cu el despre asta. )imeni%pana mai tarziu cand raspunsul a venit de la sine.
/ocul continua, ca un simulacru a ceea ce avea sa se intample curand. Dar el inca nu stia%Era pe inserate. Incet,
incet, o pacla groasa punea stapanire pe vazduh, coborand grea peste pajiste. Era ceva normal in acea zona de
munte dar, de asta data, negura, staruia prea aproape de pamant si era prea intunecata si rece.
Ceilalti plecara in graba. El nu se grabea. ,e mai intamplase sa il prinda !urtuna sus, pe pajiste, dar nu patise nimic.
'cum, inconjurat de ceturi intunecate, parca simtea cum din acestea ies brate ce incearca sa il prinda, sa il ridice in
vazduh. I se parea ca aude o voce ce incearca sa struneasca in !rau un animal, ceva mare sau porunci adresate
!urtunii. 'poi%intuneric din nou%
-Candui sa te ia dracu, te ia si din biserica.
De multe ori auzise vorbele astea pe la babele din sat. (orbe cu uitatura lunga si spuse in soapta si repede, in
treacat. "arca stiau ele ceva%Oare lui i le spuneau& Incerca sa desluseasca ceva prin intunericul acela de
nepatruns, adanc si umed. I se parea ca urma sa se nasca iar%nu auzea decat susurul apei. -Cred ca sunt intro
pestera. isi spuse, incercand sa se linisteasca si sa cugete cum a ajuns acolo. )u isi aducea aminte decat negura
de pe pajiste. 'tat. )ici nu trebuia mai mult atunci. ,e simtea de parca o bucata din acea pacla intunecata ii
patrunse in minte si io incetosa.
Incerca sa delimiteze cu mainile si picioarele spatiul in care se a!la. Mainile nu se oprisera pe nimic in jurul sau.
"ipai solul. Era o piatra rece si aspra. )u ii lua mult timp sa isi dea sema ca, de!apt, acea piatra era suspendata
deasupra unui hau si ca el era singurul ocupant al ei. Dar cum, cu ce era suspendata& Ce o tinea deasupra haului&
Mintea lui cauta rapid raspunsuri, incercand sa strapunga negura simtirilor. Dar tot mainile ii venira in ajutor. 4asi,
spre mijlocul pietrei un !el de urzeala, ca o panza de paianjen impletita, care se pierdea undeva in sus, in acelasi
intuneric de nepatruns.
La inceput crezu ca i se pare%dar nu% piatra incepu sa se legene lent, apoi din ce in ce mai rapid, intro miscare
de rotatie, deasupra prapastiei.
Capul incepu sa il doara si un vuiet ii umplea auzul. ,imti ceva cald ce se prelingea din nasul sau. Era putin sarat.
,ange, ce picura pe piatra de sub picioarele lui. "iatra se rotea din ce in ce mai rapid, tot mai rapid. ,i%din nou
intuneric%
In Crugul Pamantului
A naltilor munti
Iezeri si pesteri adanci
Lumina acelei lumanari dansa pe peretele hrubei, aruncand umbre ciudate ce se scurgeau disparand in bezna. "e
masa era o carte. 'cea carte. Mai tarziu avea sa stie care%Langa ea, o pana si un vas de lut plin cu o !iertura de
plante, gudron si altele, !olosita drept tus.
1rebuia sa scrie. Inca nu stia ce%pana cand%deodata, ca si cum cineva ii soptea, incepu sa astearna rand dupa
rand, pagina dupa pagina, toata invatatura. -Despre limbile animalelor., -Despre multitudinea !ormulelor magice si
rostirea lor corecta., -4raiul ingerilor sau *riesilor.%capitol dupa capitol%toate se perindau prin mintea
sa%.,tapanirea ,tihiilor, (antoaselor si Ropotinelor., -,coaterea balaurului din lac si zborul cu acesta prin nori.%
1otul i se parea ireal, dar, in acelasi timp in care scria, isi dadea seama ca stie toate acestea. Le stie, le stia. )u
!acea decat sa si le aminteasca. ,i acea voce ce i le soptea il ajuta de minune.
,cria in continuu. 'dormea cu capul pe paginile scortoase ale cartii, se trezea si continua iar. ,i timpul se scurgea.
Roata se invartea incet, incet, spita dupa spita. 56 de capitole scrisese, dupa cate spite ii trecura prin ochii mintii, iar
si iar, intrun cerc !ara s!arsit si !ara inceput.
'cum mai stia si !aptul ca nu era singur acolo. Mai erau inca sase cu el. ,ase ca el. Dar numai sase urmau sa
plece%sa se intoarca.
,i roata anului sa invartit de sapte ori, cu cele opt spite ale ei%(remea se apropia. 'cum urma sa%,i intunericul
reveni.
Trebuie sa cunosti intunericul ca sa urmezi Lumina!
Dintre sapte unul piara
Sase iesi!or a"ara
,e simti ridicat, invaluit in aceeasi negura si isi dadu seama ca mainile ii erau inclestate, in mod miraculos, pe un
!uior lung de nor. Lumina, la inceput ii arse putin privirile otelite si obisnuite cu intunericul dar, apoi, il primi incet la
sanul ei scaldandul si in!asandul intrun ghem de raze.
'cum era in padure. Imbracat la !el precum !usese luat. )umai ca straiele nu mai erau pe marimea unui copil ci i se
potriveau de minune. ,traiele crescusera odata cu el. In mana dreapta avea un toiag. La brau, de o centura lata,
avea agatat intro parte un !rau din coaja de mesteacan si in partea cealalta o toporisca cu lama argintata ce sclipea
in dezmierdarea razelor !urisate printre cetinile pururi verzi. In spate, avea o desaga in care era ceva destul de
voluminos. ,tia ca e cartea la care scrisese sapte ani si pe care trebuia sa o duca in alt loc , sa o !aca cunoscuta si
altora. El nu mai avea nevoie de ea. Ii era sapata in su!let si o cunostea bine.
'cum stia de ce e in padure si unde merge. Mai era mult de mers, !oarte mult. Doar daca%
Toporisca descantata
Sparge g#eatancrucisata!
"adurea se s!arsise de mult si in !ata lui se deschidea un drum pra!uit vegheat de o !antana pietruita, a carei ciutura
se ridica semeata spre vazduh.
Incepu sa ploua marunt si colbul de pe drum primea bucuros picaturile de ploaie intro imbratisare voluptoasa.
"amantul de sub picioarele sale era strain. )u mai era acasa. )u mai simtea linistea si seva locurilor si puterea
strabunilor Mosi hranindul, dar merse mai departe.
Curand, privirea avea sa ii !ie intunecata de ziduri imense ce impingeau vazduhul mai sus. "iatra peste piatra,
arhitectura a !ricii, salas al celor ce se tem. Cauta o intrare prin acele ziduri si o gasi. Deasupra portii celei mari era
un simbol pe care el il vazuse dar acum nu il intelegea. )u intelegea cine e cel suprapus peste el si de ce. Cele
patru brate ale simbolului nu mai erau egale si acum, unul dintre ele era mai lung ca sa !ie in concordanta cu silueta
aplicata deasupra. -Cineo !i cel de pe simbol&. se intreba si intra pe sub poarta.
Cetatea era, sau parea pustie. )u il intampina nimeni dar lui i se !acuse cunoscut drumul dinainte. ' doua usa din
stanga si apoi, sus, pe scari.
'junse.
In acea camera mica, plina cu ra!turi si carti, la o masa, sedea un batran. Chel, cu sprancene stu!oase si barba
asemenea, parea ca il ignora.
,e indrepta spre ra!turi si scoase cartea din desaga. Cele patru rubine de pe coperta stralucira in lumina opaitelor
atarnate de peretii odaii. 1recu cu palma dreapta pe deasupra ei si o aseza cu grija in ra!t.
O unda de usurare ii strabatu cugetul si ii multumi in gand Luminii pentru !aptul ca ii purtase de grija in aceasta
calatorie.
Cartea urma sa ramana acolo, sa !ie studiata de batran si poate si de altii. El nu se grabea. 'stepta sa vorbeasca
cu batranul. ,a il intrebe despre omul acela agatat de simbol. -E iluzia lumii.Cresterea si decaderea ei. ii spuse
batranul. -)u trebuie sa !i atat de interesat de acel personaj. )u e decat o umbra ce incearca sa imbrace
adevaratele !orme. 'devarul.. )u se mira de ce ii spuse batranul si intraadevar, cel de pe simbol nu il interesa. Era
nesemni!icativ.
"e langa cei sapte ani de bezna si lumina de ceara, acum timpul trecu !oarte repede. *rma sa plece. -O sa !ie bine.
isi spuse si isi mai trecu odata mana cu degetele ras!irate pe cotorul cartii a!late in ra!t. -,a aveti grija de ea2 In ea
sta cuprins atat cerul cat si pamantul, cele de sus cat si cele de jos, intreg universul...Ramai cu bine2. ii mai spuse
batranului si acesta ii raspunse -Mergi in pace2.
Cu pacea in su!let, porni spre casa, alimentat si de bucuria de a calca din nou pe pamantul Mosilor lui, *riesi de
demult, pierduti in negura inaltimilor si a timpului, calatori printre stele.
In !ata ochilor lui se perindau aceleasi peisaje0 drumul pra!uit, !antana, apoi, deodata%padurea.
,imtea deodata sub picioare !reamatul cunoscut al pamantului de acasa.
'cum isi putea e+plica si -saltul. din padure pe acel drum pra!uit. 7alaurul il ajutase si il purtase rapid, prin vazduh.
Cu toate acestea, nu il vazuse niciodata. )u stia cum arata, ce !el este. O sa caute el odata iezerul de unde o sa il
scoata din nou.
Era acasa. In s!arsit. )imic nu putea egala pacea su!letului sau si bucuria din privirile sale. ,e intorsese. In !ata
ochilor sai de!ilau muntii si padurile se unduiau sub adierea vatului, dealurile se prindeau in hora cu campiile si
raurile impleteau cununi pe !runtile Mosilor *riesi. Era in 1ara ,olomonarului, era acasa.
-"amant al 1arii mele, dami mie putere2.
*n gand luminos ii !ulgera atunci in minte si negura ce il bantuia de la inceput disparu risipinduse. 'tunci intelese
ce mai era de inteles%
%)u mai trebuia sa caute balaurul. 7alaurul era in el. El isi era propriul sau balaur.
,i deodata%Lumina%
Solomonarul