Sunteți pe pagina 1din 78

SECRETUL LUI SIGRID Moto: Ce-ar nsemna, o Doamne, gndirea omeneasca Si cine adevarul, vreodata, l-ar iubi, De n-ar

fi bucuria si jalea pamnteasca De care nici un suflet nu pare-a se-ndoi? ALFRED DE MUSSET Povara acestei lumi e mult prea grea pentru ca v reun om s-o poata purta, iar suferinta universului, prea cruda p entru o singura inima. OSCAR WILDE I N AERUL FOARTE PROASPAT si luminos, trasurica usoara, pe doua roti, joasa si conf ortabila , parea jucarie de copil cnd trecea pe strazile unei tari ca Suedia, car acterizate de o arhitectonica moderna . Eleganta trasurica mergea ntr-un mod foarte fantezist. Fiindca Troll, calul de talie mica, dar de rasa pura, c are fusese nhamat la ea, alerga asa cum avea el chef, nu cum i poruncea stapna lui. Trasurica si calul e rau cadoul colectiv al lui Jan, al copiilor ? care tinusera neaparat sa participe la aceast a surpriza, ? si de as emenea ctorva vecini. Thrse Yvarsen, iubita, rasfatata si pretuita de toti, se simtea fericita si linist ita. Nu-i mai ramn ea altceva de facut dect sa traga adnc n piept aerul proaspat si sa se bucure de peisajul care -i era att de drag. avea ideile lui si-si plimba stapna cnd de-a lungul lacului, cnd al rului. Nu se ntorcea la Tjorpa d ect ce ratacea ndelung, fie la trap, fie la gal op. Minile nmanusate ale Thrsei aproape ca nici n-ave au nevoie sa tina haturile, fiindca Troll stia si unde si cnd trebuia sa se opreasca, astep tnd linistit pna ce Thrse urca sau cobora din trasurica. La nceput, sotia lui Jan se revoltase foarte tare mpotriva retetei rec omandata de propriul ei barbat, pe care-l calificase drept autocrat . Nelinistit de felul cum arata Thrse, Jan i prescrisese sa petreaca zilnic doua sau trei ore n aer liber, renuntnd la o parte din treburile casei. Dar a ncerca s-o determini pe Thrse ? vesni c ocupata c u treburile marunte ale acelei case mari, mostenita de la matusa Brita ? sa renunte la ndelet nicirile sale si m ai ales mpletitul a tot felul de lucruri pentru barbatul, copi ii sau nepotii ei, parea ceva aproape imposib il. Cum obligi sa-si petreaca, pli mbndu-se, adica nefacnd nimic, o buna parte din zi? Dar, pe de alta par te, cum re zisti complotului urzit de cei care te iubeau atta? Cum sa refuzi un dar tot att d e neasteptat, cum ar fi de pilda, o racheta interplanetara? Bucatareasa Gerda vorbise unei precupete despre recomandarea doctorului si despr e refuzul ca tegorie doamnei Thrse de a pune mna pe volanul unei masini si de a se plimba singura. ncntate sa vina ajutorul doctorului, vecinele se adunasera n mare t aina si, tot taifasuind, le venise ideea rent oarcerii mijloacele de locomotie di n trecut; fara sa mai piarda vremea, se pusera pe treaba: trasurica ce za cea ui tata, de multa vreme, n fundul unei magazii, fu att de bine refacuta si vopsita, nct putea i sa juri ca e noua. ? la rndul lui ? se dovedi a fi un calut ideal ca s-o plimbe pe doamna Thrse; n sfrsit, veci nii cei apropiati se oferira sa-l adaposteasca pe T roll n grajdurile lor, dimpreuna cu trasurica. Thrse, car e iesise peronul casei nso tita de Jan, fu att de uluita vaznd trasurica si calul, nct aproape ca i pieri glas u l; cu mai mult cu ct trasurica fusese modificata ca sa fie mai comoda si sa prezi nte maximum de siguranta. Thrse Yvarsen nu putu multumi n alt fel acelor fiinte att de ncntate de darul lor, dec strng ndu-caldura minile. Sursul si ochii ei mpnziti de lacrimi erau mai graitoare de ct orice discurs. Acum putea 1 curs recomandatiei sotului ei. Cnd vremea era frumoasa, dar geroasa, se nfofolea nt r-o blana calduroasa punea o pereche de manusi groase, ca un vnator din Marele No rd. mbracata astfel, nu risca sa raceasca.

Daca ploua sau ningea, o capota cu arcuri acoperea si trasurica si pe Troll. n sfr sit, inovati a cea ingenioasa apartinea Flaviei, care, petrecndu-si copilaria si adolescenta n Canada, stia totul desp re zapada; inovatia consta n faptul ca rotile puteau fi oricnd scoase si trasurica, asezata p e doua talpici , se putea transforma ct ai bate din palme n cea mai confortabila sanie. ntr-o zi furtunoasa, Thrse strigase: ? Ce pacat! Troll va fi foarte trist ca nu-si poate face plimbarea zilnica. Gerda se grabi sa mpartaseasca unei prietene starea de spirit a stapnei sale si cu vintele feme ii zburara din gura n gura: ? Doamnei Thrse au nceput sa-i placa plimbarile cu trasurica si de altfel n-ai dect sa te uiti l a ea ca vezi ct de bine a nceput sa arate: si ochii si fata i straluce sc de sanatate. * * * n acea dimineata luminoasa, n care primavara se si anuntase, Thrse se simti dintr-o data plin a de viata. si recapatase puterile pe care aproape ca se resemnase sa si le creada pierdute p entru totdea una. attea furtuni si necazuri, toti ai ei erau sanatosi si se simte au minunat. Era att de fericita si de bin e dispusa, nct surse aproape fara sa-si dea seama. Privirile i rataceau peste cmpiile ce se ntind eau de o parte alta a drumului. Vntul gonise zapada n vaioage. Ici, colo, se mai v edeau, totusi, cteva troien e. Straturi subtiri de gheata mai faceau sa straluceasca nca acoperisurile, dar n curnd aceste ramasite ale ie rnii aveau sa dispara. Pretutindeni se simtea impulsul naturii, grabita sa renvie. Corbii, n cautare de insect e sau rozatoare, saltau greoi printre baltoace si prin zapada murdara. Pretutindeni, numai pace si lumina. Cum sa nu se fi simtit Thrse Yvarsen n armonie cu ambianta linistita? Toate temerile, mai mult sau mai putin ntemeiate, din pricina carora s e framntase, acu m nu aveau temei. Jan era al ei, numai al ei! Sigrid nu mai rama sese dect o amintire ndepartata. Se ntimentele patimase pe care frumoasa fiinta le iscase atta vreme n inima lui Jan se transform asera demult n cenusa. Cu sufletul plin de bucurie, Thrse socoti ce-i daruise barbatului iubit. Mai nti, ea nsemnase pentru consolarea, nabusirea tuturor remuscarilor, dupa moartea Idei, pr ima sa sotie, apoi profunda fericire dragostei mpartasite. Pe urma i daruise doi c opii reusiti. Si ct confort, cta liniste, cta armonie ? fara un fel de ciocniri ? s tiuse sa creeze n jurul barbatului iubit! Cu o profunda si intensa ncntare, Th rse as ternndu-se n fata ei un viitor asa cum si-l dorise ntotdeauna, asa cum l voise ntotde au na. Toate resemnarile, toate necazurile meritasera sa fie indurate: caci nadejdile i se mpl inisera cu mult pes te ceea rvnise ea. Da, acum nu mai avea de ce se ndoi si gusta cu o placere de nespus deplina siguran ta a zilelor care-o asteptau! Jan era al ei, numai al ei si al celor doi copii ai lor care ? prin propriii lor copii ? le duceau neamul mai departe. Nu mai exista nicaieri nici o fisura. Era att de fericita nct ? daca prin natur a ei n-fost obisnuita sa-si stapneasca orice manifestare exterio ara ? ar fi strigat n gura mare: Sunt fer icita! fericita! Viitorul e al meu! Dar abia i trecu prin minte aceasta scurta fraza, ca-si si aminti ? fara sa vrea ? de cteva ver suri ale Victor Hugo, versuri ce i se parura dintr-o data pline de amenintari: ...Caci Viitorul, nu-i al nimanui Si ceasurile, care trec hai-hui... Ne spun cu orice clipa, bun ramas... Nu mai avu cnd sa se revolte, cnd sa protesteze n sinea ei mpotriva acestui avertism e nt; caci ntmplare ciudata o tulbura profund. Unul dintre corbii pe care nu-l observase pe drum se nalta, apoi cobor brusc, nime rind apr oape picioarele din fata ale calului. n loc sa zboare nainte, sau sa ncerc

e sa fuga n dreapta sau n stnga, ridica naucit, lovind cu aripile lui mari si negre , mai nti capul calului, apoi palarioara de blana a Thrsei. Troll fu si el tot att de neplacut surprins ca si stapna sa, de comportarea bizara a pasarii negre . Totusi se sperie si n-o lua la goana cum ar fi facut, n mod no rmal, oricare alt cal. Se opri n loc, scutura e nergic cap si sufla cu putere pe nari. Thrsei i veni mai nti sa rda de incidentul ce provocase nostima reactie a lui Troll, d ar ad ucndu-brusc aminte de o ntmplare asemanatoare, ncremeni. Anii o luara la goana ndarat, cu viteza unu i ciclon. revazu fata tnara, vesela si plina de viata, plim bndu-se pe jos mpreuna cu ctiva prieteni. n Alsa cia, aerul, desi nghetat, era ca si acum, plin de efluviile primaverii ce se apropia. Totul p area sa-i surda. ntin sa cmpie alsaciana de odinioara, la fel ca si cea suedeza de acum, era acoperita ici si c olo de mici troiene d e zapada, peste care sareau greoi ctiva corbi. Se stie ca pretutindeni n lume corbii sunt pa sari foarte atente nencrezatoare. Ca sa le verifici vigilenta, e de ajuns sa te p refaci ca ridici umbrela, sau chiar nu mai mna. Pasarile o iau la goana, croncanind. Dar odinioara, n Alsacia, rsetele ncetasera br usc. Unul dint re corbi napustise spre grupul de tineri, trecnd att de aproape pes te capetele lor, nct aripile sa le lovisera palarioara de blana, a Thrsei. n vreme ce toti ceilalti si regasisera repede buna di spozitie , Thrse continuase sa fie nervoasa si speriata. Faptul ca fusese din nou atinsa de aripa neagra a pasarii, o facu 2 Thrse sa se gndeasca la o nenorocire. Fiindca odinioara, n Alsacia, dupa acea plimba re vesela , si gasise casa pustie si ntunecoasa. Dupa o lunga asteptare, plina de framntari si de nelini ste, sunase, n sfrsit, telefonul. ? ...Fiti curajoasa, domnisoara Ehrhardt... un accident... parintii dumneavoastr a sunt grav raniti... De fapt, murisera cu totii: si tatal, si mama, si fratiorul ei. Ramasese orfana si deznadajduit de singura. Repetarea ? dupa attia ani ? a unui incident att de ciudat, facu sa-i zvcneasca ini ma. l strun ise ea Troll simtise instinctiv nevoia sa scurteze plimbarea? Fapt e ca cochetul atelaj o apuca pe primu l drum, dreapta, si o aduse pe doamna Yvarse n napoi la Tjorpa. Calul si trasurica odata intrate n grajd, Th rse adnc aer n plamni, apoi se ndrepta spre peronul casei. Voia ca sotul ei s-o vada calma si surza toare , era foarte nelinistita. n ciuda vointei sale, grabi pasul ca sa se asigure ca n lipsa ei nu se ntmp lase neplacut. Da Doamne ca totul sa fie n ordine! Da Doamne ca telefonul sa nu le anunte nici o boa la, nici accident! La usa, dadu nas n nas c u factorul si figura placida si vesela a omului o linisti. Nu se m ai gndi nimic rau. Factorul tocmai iesea din casa si daca, Doamne-fereste, s-ar fi ntmplat vreo nenoroc ire, n-ntmpinat-o pe Thrse, cu un chip att de surzator. i istorisi ? plin de fletire ? ca adusese domnului doctor un mic colet. Un colet ce trebuia nmnat personal . Se ntmpla destul de rar ca ex p editorii specifice a se nmna personal . Iata deci ce anume i prilejuise modestului s lujbas cinstea de a int ra n biroul ilustrului profesor Yvarsen,. birou care se bucura de reputatia unui loc demn de cel mai mare respec t. Thrse fu ct pe-aci sa-i spuna omului un cald multumesc , dar se abtinu la vreme, fiindca p ostasul s-ar fi mirat, ndoiala, de ce-i era att de recunoscatoare. De unde sa stie el de ce spaima o scapa pe doamna Yvarsen? Caci daca s-ar fi ntmplat ceva rau, omul i-ar fi spus imediat. Deci nu se petrecus e nimic, n afara de sosirea unui mic colet pentru Jan. Ce putea fi mai banal? Doctorul primea zilnic attea ca rti, manuscrise, e santioane de noi produse farmaceutice, flacoane continnd diverse substante ce trebuiau anal izate! Doctorul se bucura de o reputatie mondiala. Retragerea lui voita, cnd mai era nca n putere, nu-l ndepar

tase deloc de lumea medicala. Linistita, Thrse, intra cu pasi usori, n casa. Jan avea sa se mire ca se rentorsese att de reped e. Prefera sa nu-i spuna nimic despre povestea cu corbul, care acum i se parea si ei o supe rstitie prosteasca . La urmei, corbul nu era altceva dect o pasare care i inspira pe pictorii chinezi si japonezi sa cree ze modele decorative de mare efect. Sigur ca glasul ei nu-ti ncnta urechile, ca de pilda, gl asul privighetorii s au al pasari, dar nici nu era de temut. Intrnd n vestibul, Thrse si regasi din nou buna dispozitie. Am sa ma duc sus si am sami schimb costumul asta de calareata, si spuse ca. Vreau sa apar n fata barbatului meu ca o sotie care ? datorita prescriptiilor sale ? si-a recapatat, cum zice el pielea moale si catifelata ca o piersica si culo rile vii odinioara. Noroc ca am o fata si o nora care sa ma aju te... Ide si Flavie au ntmpinat greutati p na convins, dar acum stiu ca a-ti reface frumusetea e de fapt un mod de a-ti dovedi dragostea fata d e omul care n-ai nce tat sa-l iubesti... Plina de vioiciune, Thrse se nvrtea de colo-colo, prin odaie. Parul si mai pastrase nc a fru moasa nuanta castaniu-aurie. Chiar daca i se ivisera cteva suvite albe, foa rte bine, de i scoteau si m ai mult evidenta culoarea si stralucirea parului. La fel ca pe vremea cnd era fata tnara,. n Alsacia, parul i se ondula usor si-si pastra vreme ndelungatmai s es-en-pli s-urile savante pe care o nvatasera I de si Flavie sa si le faca. Doamna Yvarsen ? acuzata odinioara ca ar fi prea lipsita de cochetarie ? s chita un zmbet tineresc vesel,. Constatnd, n fata oglinzii, ca buclele marunte i sta teau mai bine ca niciodata att pe tmp le, ct ceafa. Sovai o clipa, nestiind ce roch ie sa-si puna: cea noua, pastelata, de culoare foarte deschisa, parea mai indica ta; o comandase ca sa se asorteze cu un aqva-marin pe care Jan i-l adusese de la Pa ris, gazda ultimului congres la care participase. Jan va fi miscat ghicindu-i dorinta ? att de delicat exprima ta de sa ? de a pune n valoare piatra pretioasa. Thrse fu cum nu se poate mai multumita n fa ta imaginii surzatoare pe care o zari n oglinda. Poate ca Jan o va privi iarasi cu ochii de al tadata; daca Flavie si Erling fi aflat acolo, ar fi sarutat-o si i-ar fi spus: Nu te mai deranja s-o faci pe serioasa si nu-ti mai nc reti buzele ca sa dai impresia ca ai riduri si ca ti s-au lasat n jos colturile gurii! Daca a i sa-ti cercetezi cele m ai tainice cute ale sufletului, ai sa fii nevoita sa recunosti ca n-ai aratat niciodata mai bine! Faci sa domnea sca att jurul, ct si pe chipul tau, o mare seninatate. Fiint ele care aduc n jurul lor o astfel de liniste ? asa cum aduci tu doar prin prezenta ta ? nu trebuie sa se mai ndoiasca nici o clipa de faptul c a poseda o fru musete desfide anii ... Thrse cobor scara cu pas ferm si usor si o lua pe coridorul unde se aflau amplasate odaile ce dadeau spre sud: biblioteca ? plina de carti rare si de documente stiintifice de mare v aloare si ca binetul consultatii, echipat cu cele mai moderne aparate si instrum ente de investigatie. Jan nu mai avea pa cienti foarte adesea, confratii lui i ad uceau bolnavi veniti de departe, carora nu le puteau diagnostica e xact boala de care sufereau. Si nu se prea ntmpla ca ? apelnd la ajutorul doctorului Yvarsen ? misterul bol ii sa nu elucidat. Tot pe acelasi coridor se mai afla un laborator cum putini doctori aveau pe vremea acee a. Erling Flavie veneau adesea sa-i pre zinte profesorului descoperirile lor, la puternicul microscop din a cel faimos laborator. n sfrsit, Thrse numea acel coridor coridorul biroului lui Jan . Tocmai se pr eg atea rosteasca tandrul salut care-i statea pe buze. Cu ochii stralucind, bucu roasa sa-si revada barba tul, ntinse mna catre butonul gros de cristal ce servea de clanta, dar ramase cu ea n aer. Des i nu era o ora p otrivita vizite, Jan avea pe cineva n birou. Persoana tocmai vor bea, o voce pe care n-o mai auzise. Thrs e si 3 imediat seama ca nu era cineva din familie sau dintre prieteni. Era o femeie, o

necunoscuta si, n m od sigur, straina. Asculta o clipa ca sa fie sigura ca nu era vorba de vreo nregistrare la magnetofon. Cum lui placuse ntotdeauna sa se folosea sca de inovatiile tehnice menite sa usureze viata unor oameni n apaditi prea mul te treburi, si cumparase un magnetofon, care se dovedise a fi pentru el una din c ele mai achizitii; caci si nregistra tot ce avea nevoie, fara sa mai recurga la aj utorul secretarei. Aceasta b atea aceea la masina scrisorile catre confrati, art icolele pentru diverse reviste din tara si de peste hotar e, lucrarile ce veneau sa se adauge numeroaselor volume semnate de doctorul Yvarsen si solici tate n lumea ntreaga. Nu, hotart, vocea era a unei straine... n-avea nici un rost sa-si deranjeze barba tul. Gerda avea sa-i spuna cine anume se afla la Jan... Dar cnd sa se ndeparteze, auzi aceste cuvinte care o tintuira locului: ? ...Va fagaduiesc sa va dezvalui un secret al lui Sigrid. Daca ati fi aflat odi nioara acest se cret, dumneavoastra ar fi luat o cu totul alta ntorsatura... Se simti cuprinsa de o raceala de gheata. si repeta n sine fraza uluitoare: ...Va f agaduiesc sa v a dezvalui un secret al lui Sigrid... Daca ati fi aflat odinioara acest secret, viata dumne avoastra ar fi luat o cu totul ntorsatura... Thrse si duse instinctiv minile la gt. I e paru ca tot universul se clatina... Aripa neagra corbului... Numele lui Sigrid nu ncetase nici o clipa s-o nspaimnte, desi verisoara lui Jan, cea care -i inspira se o iubire att de patimasa pe vremuri, murise, murise demult... Acel nume sonor, ra zbunator, p area pastreze si astazi aceeasi malefica putere. Care putea fi secre tul lui Sigrid despre care vorbea vizita toarea? ce semnificatie avea fraza: ...v iata dumneavoastra ar fi luat o cu totul alta ntorsatura? Ce anum e voia spuna int rusa? Si de ce nu ispravise ce avea de spus? Si de ce Jan nu rostea o vorba? De ce n-o i zgonea femeia care poate ca ncerca sa-l santajeze? Sub o nfatisare calma, Thrse ascundea o fire patimasa. Talmaci, deci n felul ei cuvintele: viata dumneavoastra ar fi luat o cu totul alta ntorsatura.. . Sigur, existenta n care ea, Thrse, n-ar mai fi avut ce cauta... O exi stenta, n care Sigrid nu s-ar fi sinucis , pentru s-ar fi maritat cu... Thrse statea ncremenita ca o statuie n mijlocul coridorului. Trebuia totusi sa se nde parteze , sa plece de acolo ct mai repede. Daca Jan ar fi deschis usa ca sa-si concedieze vizitatoar ea, nu trebuia pent ru nimic lume sa dea cu ochii de ea ca sa aiba impresia ca-l spioneaza! Ar fi murit de rusine n fata e nigmaticei aducatoare a unui mesaj de dincolo de moarte! Ramase totusi n fata usii, fiindca pna la urma si dadu seama ca de fapt, Jan nu ave a pe nimeni n birou ca asculta o banda de magnetofon. Un alt film ncepu acum sa se desfasoare cu o viteza supe rsonica mintea Thrsei: cine stie de cnd avea Jan banda de magnetofon... Oare de cte ori o mai ascu ltase atunci? n nici un caz nu putea fi vocea lui Sigrid, pentru ca pe vremea cnd traia ea nu se inve ntase magnetofon ul. Dar ceva trebuia sa-l fi fascinat din moment ce, probabil, o asculta mereu. s i st ia nevasta plecata de acasa, asa ca profita de acest lucru... Brusc, Thrse si veni n fire. Nu, n-avea dreptat e! Doar ntlnise cu factorul cu un sfert de ceas mai nainte! Deci fai mosul colet ce trebuia nmnat personal continea banda pe care doctorul o asculta acum, probabil tot att de uluit ca si s otia sa. Lucrul er a evident! Daca ar fi stiut de secretul, att de important, al lui Sigrid, sotul ei ar fi fos t att de rascolit, nct ea si-ar prima seama de acest lucru. Desi, mai mult ca sigur ca i l-ar fi mpartasit chiar el! Thrse e ra att ravasita, de napadita de valul de p resupuneri contradictorii care o asalta, nct nu-si mai dadu seama ncremenise pe cor idor. Acum i era indiferent daca avea sa fie surprinsa n dosul usii. Cine sa fi expediat o banda nregistrata n loc sa se prezinte personal? Si de ce nu trimisese, a sa cum obisnuia, o scrisoare? Cuvintele a se nmna personal , dovedeau n encredere. Oricum, faptul era bizar! Uneori, cnd obiectul trimis era de mare valoare ? ca de pilda o substanta ce treb uia analizata sau controlata

? expeditorul avea tot interesul sa se asigure ca nici o mna nepriceputa nu va de sface un pachet n care afla un astfel de material, pe care numai doctorul Yvarsen stia sa-l mnuiasca; n cazul de fata nu era vorba de asa ceva; nencrederea o viza deci pe ea, sotia doctorului Yvarsen! Cine anume se putea ivi, dint r-un trecut care o mai face si acum pe Thrse sa tremure, sa-i distruga echilibrul obtinut cu a tta greutate? Tacerea care domnise o vreme dincolo de usa biroului fu din nou ntrerupta... Jan daduse iarasi drumul magnetofon. Probabil ca textul l emotionase profund, din mom ent ce simtea dorinta sa-l asculte din nou... deci cu neputinta sa nadajduiesti ca va veni vreodata o zi n care Jan va ramne indiferent sau ma car pasiv, cnd cineva avea sa-i spuna ceva privitor la verisoara lui! Thrse fu obligata sa con state, o da ta n acest lucru si nca cu foarte multa amaraciune. Sigrid va ramne pna n cea din urma clipa a lui logodnica-iubita-pe-care-o-pierduse . Din nou magnetofonul: Ati fost aspru cu mine odinioara, la Krittelwerk, domnule d octor si totusi nimeni fi trebuit sa fie mai ntelegator ca dumneavoastra. Stiti b ine ce nseamna acel clunmgptalint suedez a l dumneavoastra... Caci n-ati ncetat o clipa s-o iubiti cu patima, cu nflacarare pe frumoasa dumn eavoastra verisoara . Thrse nu se putea smulge de sub vraja glasului care vorbea despre trecut, despre n iste vremu ri pe ea le credea apuse, trecute pentru totdeauna. Suferea cumplit.. . Ar fi trebuit sau sa plece, sau sa-l nstiinteze pe Jan de prezenta ei, dar nu se putea misca, nu reusea sa scoata o vorba. Era t otusi destul de luci da ca dea seama ca si Jan trebuia sa fie n acel moment tot a tt de uluit ca si ea. Caci se simtea, pe ct de mirata, pe att de chinuita de gelozie. Glasul care se auzea avea ceva deosebit: pe lnga ac centul strain , un sunet ciudat, ca si cum femeia si-ar fi pierdut mereu rasuflarea, necuteznd sau nefiind n stare sa-si is praveasca frazele. 4 Am pastrat totusi o suprema nadejde, domnule doctor, nadejdea ca va voi mai vedea o data n ainte muri. Surd rostind aceste cuvinte, care nadajduiesc totusi ca va v or misca. Nu rse sa ncerc o deziluzie revazndu-va dupa attia ani, fiindca sunt absolut sigura ca timpul n-a avut nici o pute re asupra dumneavoastra. Va mai aduceti aminte de seara n care am citit ? mpreuna cu blnda Id e, dumneavoastra ? fraza urmatoare a scriitorului Francez Marie Lenru: Ce pret poa te avea un sufl et care stiut sa-si daltuiasca un trup pe masura lui? Cnd eu si cu Ide am spus, pline de entu ziasm, dumneavoastra erati ntruchiparea celor afirmat e de Lenru, ca aveati un trup pe potriva sufletul ui, un care va dezvaluia, de la prima vedere, calitatile, modestia care va caracterizeaza ? ati pr otestat vehe menta. Sunt sigura, Jan, a cutezat sa spuna timida Ide, ca si la o suta de ani ai sa arati tot la fel... Jan opri magnetofonul. Thrse, care uitase de orice convenienta, ar fi dat nu stiu ct sa po ata vedea chipul sotului ei; sigur ca Jan revedea limpede scena, masura n sinea lui fervoar ea sentimentelor pe care iscase n sufletul celor doua femei, cea care murise si c ea care se afla departe, n Transvaal, la K rittelwerk! Ct de putin conteaza timpul si spatiul, cum nceteaza amndoua uneori sa mai existe! Tacere a care nstapnise n biroul lui i-ar fi ngaduit poate Thrsei sa intre sau sa plec e. Facu un pas, cnd iat a ca glasul acela necunoscut relua, si mai nemilos pentru Thrse: ... Ma vad obligata, domnule doctor Jan Yvarsen, sa-mi joc ultima carte pe care o am n mn a si sa constrng sa-mi faceti bucuria de a va revedea. Sunt condamnata la o totala nemiscare, incapabila sa scriu cuvnt, doar ochii si glasul mi-au ramas i ntacte, inima care nu mai bate dect pentru dumnea voastra memoria. Daca mi-ati ui tat chipul, daca ceasurile pe care le-am petrecut mpreuna, la Krittelwerk, nu va spun nimic, veti fi totusi rasplatit si mult mai mult dect va nchipuiti, caci...

Thrse se simti att de rau, nct abia mai avu puterea sa se ntoarca si sa plece. n urma i, vocea continua: ? ...domnule doctor, va voi dezvalui secretul lui Sigrid... Daca ati fi cunoscut odinioara acest se cret, dumneavoastra ar fi luat cu totul alta ntorsatura... * * * Ajunsa n odaia ei, Thrsei i trebui mai bine de jumatate de ceas ca sa-si vina n fire si sa poat a da ochii, linistita, cu Jan. Cu toata slabiciunea ei pentru adevar si sinceritate, nu pute a fi chiar att de naiva nct marturiseasca barbatului ca trasese cu urechea, pe cori dor. Era ceasul la care se rentorcea de ob icei, plimbare, asa ca Jan n-avea de c e sa fie surprins ca o vede. De data asta nainta hotarta, pentru a nu nfrunta riscu l de a fi oprita de glasul misterios ce solicita prezenta lui Jan si care-i faga duia sa-i dezvaluie secretul care-o uluise pe Thrse. Un secret legat de Sigrid? Era absurd! Fiindca to cmai ea, Thr se, fusese cea care-i dezvaluise lui Jan ? pe cale de a se nsura cu superba lui verisoara ? secretul lui Sigri d, sau bine-zis, crima lui Sigrid. Sigur, Sigrid nu se atinse se de Ide, n-o lovise, n-o maltratase, ci o aban donase plina noapte n hatisul af rican care misuna de lei si de tot felul de fiare. Ca sa se poata marita cu Ja n , Sigrid condamnase pe Ide la moarte. Pe Ide si pe copilul pe care aceasta l aste pta! Eu n-am fost dect instrumentul dreptatii, si spuse Thrse, gndindu-se la ceasurile dra matice odinioara. Am denuntat crima Sigridei si i-am adus-o pe Ide sotului ei. O are acel secret sa nu fi fos t singurul? Orgolioasa Sigrid sa mai fi avut si alta taina? Mda! Se poate! De la o asemenea fiinta te poti astep ta la orice! Femeia a carei voce am auzit-o o cunoscuse pe Ide nainte de sosirea lui Sigrid la Krittelwerk, nainte disparitia Idei; iar din cele auzite, se pare ca n-a mai rev azut-o n perioada n care Ide s-a rentors la sotul Probabil ca femeia a aflat, cine stie pe ce cai, despre crima lui Sigrid si, nainte de a muri, vrea mpartaseasca lu i Jan un lucru pe care el l stie demult!... Dar ipoteza nu satisfacu dect cteva clipe spiritul lucid al Thrsei. Fiindca glasul d e pe banda magnetofon, spunea clar ca daca Jan ar fi cunoscut secretul, viata lu i ar fi luat o cu totul alta n torsatura . Daca era inteligenta ? si felul cum vorbea dovedea acest lucru ? ea a banuit sau poate chiar a aflat timpul se afla totul) de ce a fugit Sigrid din Transvaal, d e ce dupa aceea Jan s-a ndragostit de ea, d e Thrse, si de ce s-a sinucis Sigrid... Si totusi, intuitia i spunea Thrsei ca era vorba de cu totul altceva. nainte de a intra n birou, Thrse adasta o clipa. Cu un gest reflex, pe care-l facea ori de c te ori ncordata, si framnta de cteva ori minile. Dar cum energia nu-i scazuse odata cu anii, h otar abordeze barbatul foarte firesc, ca si cum nu s-ar fi ntmpla t nimic, sa nu-i vorbeasca nici despre corb, despre postas, nici ? mai ales ? de spre timpul petrecut pe coridor... Jan statea, ca de obicei, la birou. Thrse observa ca nca nu nchisese magnetofonul. N imic nu scapa astazi ochiului vigilent al stapnei casei. Thrse nadajduia ca Jan i va admira rochia care se potriv ea att bine cu frumoasa piatra de aqva-marin. Dar sotul ei era cu gndurile n alta parte. Trecuse multa vreme cnd nu mai avusese expresia ciudata pe care n-o sesiza dect sotia lui si uneori Erling sau Flavie. Jan surse, dar cu totul altfel dect de obicei. Sursul lui parea o masca diafana ratacita pe o braz. Vorbe a normal. Normal? Da, asa ar fi socotit oricine, dar nu si Thrse, a carei ureche nvatase sa p erceapa s i cele nensemnate schimbari din vocea sotului ei. Jan avea ? n acel mome nt ? vocea cu care raspun dea ori cte ori era ntrerupt din cercetarile pe care le facea, sau era smuls din reflectiile sale profunde. n astfel cazuri se prefacea ca e bucuros de prezenta persoanei care-l inoportuna, cnd de fapt dorea din tot s ufletul ramna singur. Thrse ghici imediat ca barbatul ei ar fi fost cum nu se poate mai multumit sa-l sc

uteasca de pr ezenta 5 Avnd n vedere sentimentele puternice pe care le nutrea fata de sotia lui, ar fi do rit sa-si manifes te bucuria ca o vede, dar totodata, fara voia lui, i dadea de nteles ca voia sa ramna singur. Thrse nva tase cunoasca foarte bine barbatul. Una dintre cele mai mari calitati ale ei era capacitatea de a se eclipsa discretie. Care om de litere sau de stiinta n-a simtit nevoia imperioasa de liniste absoluta n jurul l ui cnd apuca de lucru? Dar foarte perspicacei Thrse ? chiar daca se dovedise att de inteligenta nct sa se ec lips eze atunci cnd era cazul si fara suferinta din fata sotului ei, urmarind linistea amndurora ? nu i-a trebuit m ult ca dea seama de deosebirea dintre preocuparea intelectuala si ceea ce numea ea absentele lui Jan. Adica momentele n care barbatul ei se scufunda ntr-o alta lume, mult mai de temut dect ce a prezen ta: lumea amintirilor. ndurerata, Thrse se vazu obligata sa recunoasca, pna la urma, ca dragostea ajunsa la paroxi sm ? fusese cea care izbucnise nca din copilarie ntre cei doi veri ? nu se stinge niciodata din pricina un or motive care frizeaza morala. Thrse ? nca tnara ? simtise o asemenea groaza n fata crimei fap tuite de Sigrid, care-o mpinsese pe Ide la moarte, ticluind o minciuna, nct socotise ca si sotul sar manei Ide va s imti exact aceeasi groaza ca si ea, ca toate fiintele nzestrate cu simt moral. ncet, ncet si-a dat seama de greseala. nflacararea pricinuita de prezenta fapturii iubite nabusa pna la urma ? att la femei e ct si la barbat orice simt critic legat de patima lor. Din acest punct de veder e, ei se deosebesc de ceilalti oameni, c a si cum bagheta magica i-ar metamorfoz a. Thrse Yvarsen stia astazi mult mai multe lucruri despre oameni, asa cum sunt ei si nu cum i z ugraveste simtul prudent al respectabilitatii. Avu dintr-o data impresia ca poarta pe umer i o povara zdrobitoar e. si seama brusc ca Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, A ntoniu si Cleopatra traisera ntr-un alt univ ers, singura crima adevarata ar fi f ost sa renunte la cea mai nensemnata farma din dragostea lor. A sta era legea lui Sigrid, asa cum a fost de-a lungul secolelor si cum va sa fie ntotdeauna pentru m iile de ndragostiti patimasi. Majoritatea barbatilor, le socot nebune pe femeile care ncearca ? asa c um ncercase S igrid suprime fiinta ce le sta n cale si le mpiedica sa-si realizeze dorinta lor nenfrnata. Astfel de nebu ne ? ajung n fata tribunalelor ? gasesc totus i inimi indulgente printre judecatori. Li se acorda n totdeauna circumstante atenuante. De cte ori nu se ntmpla ca nsusi omul care a nvinuit-o pe inc ulpata d e crima devina, pna la urma, cel mai ntelegator, deci cel mai clement din tre judecatori? Oare Jan Yvarsen nu facuse la fel? Fara sa-i spuna nimic Thrsei, nu ascunsese n adncul constiintei sale toga de aparator a l acuzatei? Nu furniza, vocea necunoscutei avocatului nca mut, un argument zdrobitor pentru a o apara pe Sigrid mpotriva ntregii societati, n general, si mpotriva Thrsei, n special? ...Viata dumneavoastra ar fi luat o cu totul alta ntorsatura... spusese foarte clar , glasul necunoscut. II NTRE THRSE SI SOTUL EI se juca o drama de care Jan nu parea sa-si dea seama. De ndat a ce barbatul se adresa, Thrse si dadu seama ca avea de a face cu o adevarata dedub lare a personalitatii. Cu toata sensibilitatea, cu toata inteligenta ei, nu putu dibui ce anume se petr ece n sufletul lui. La rndu-rosti si ea vorbe la locul lor, n timp ce prin minte i t receau gnduri dintre cele mai ciudate. Pache tul pe i l-a adus factorul n-a fost u n pachet oarecare, ci adevarata dinamita! Da, trebuie sa fiu foarte at enta sa e xagerez, sa nu-mi ghiceasca tristetea, sa nu recad n vechile mele greseli de odin ioara... Cu bln detea, cstigat ntotdeauna mult mai mult dect cu nerabdarea. si saruta

deci sotul pe tmpla. El nu se feri. sesiza nici cea mai vaga ncercare de a se esch iva, gest care jigneste crunt o femeie sensibila. S e astepta, fireste, ca Jan s-o ntrebe: Cum de-ai venit mai devreme ca de obicei? Nu arati pre a bine n dimin eata Pudra pe care Flavie te-a sfatuit s-o folosesti nu poate nsela un ochi atent. Nu cumva ai racit? Ce bunatati mai primit de la concetatenii nos tri? Dar doctorul Yvarsen nu rosti nici una din aceste fraze, si saruta masinal sotia si att. Thrse si spuse: Oare cum pot buzele unui barbat sa exprime o indiferenta att de deplina? Pe unde r ataceste Jan al meu? Ochii ? de obicei atenti si patrunzatori ? pareau s-o cerceteze, desi n realitate nu vedeau nimi c , n ce glasul care-si pastrase aceeasi rezonanta, rostea neconving ator si distrat: ? Plimbarile astea sunt salutare! Ti-ai recapatat culorile n obraji si sursul plin de seninatate de odinioara. Retinndu-si un oftat, lui Thrse i se paru o adevarata cruzime sa auda spunndu-i-se c a arata bine, stia perfect cum arata. Ascunzndu-si amaraciunea si dezamagirea, ntr eba pe un ton voit banal: ? Aerul te ntremeaza, n-ai vrea sa facem mpreuna o plimbare? Troll ne-ar duce cu d raga inima amndoi, sunt convinsa. Sesiza clar efortul pe care-l facea Jan de a se rentoarce n lumea pe care i-o evoc ase vocea nec unoscuta. Nu-i raspunse nimic, fiindca de fapt ? si Thrse era cum nu se poate mai sigura de acest luc ru ? interesa nimic n afara de cele aflate din banda de magnetofon. Thrse si dadu foarte limpede sea ma ct mult dorea Jan sa ramna singur, contrar obiceiuri lor lor. Caci nainte de masa, Thrsei i placea s a se aseze n berjera confortabila, la doi pasi de fereastra cu vitralii, sa fumeze una sau d oua tigari sau sa-si ia ghemul lna si andrelele si sa mpleteasca ceva. Erau ferici ti, exprimndu-si bucuria de a fi mpreuna doar p rin cteva cuvinte schimbate ntre ei sau prin cteva sursuri. 6 Astazi Thrse ar fi dorit cu ardoare ca Jan sa-i vorbeasca despre coletul pe care-l primise; era n ervoasa agitata, cnd de fapt puterea ei consta n calm si stabilita te. Jan si lua stiloul si-si trase scaunul l nga birou. ncepu sa scrie grabit, fara a se mai preocupa de sotia sa. Asta e dovada ? si spuse Thrse ? c a nu nainte de a veni, eu. ncearca sa ma amageasca, straduindu-se sa-mi a rate ca asta facea si mai nainte. Ca sa-i atraga atentia, si trecu degetele peste coltul biroului unde binenteles ca nu descoperi ni ci urma praf. Jan nu era din fire, ngaduitor. ? Totul straluceste de curatenie, Thrse! De ce esti att de nervoasa? n mod normal, Thrse ar fi rs si i-ar fi raspuns printr-o gluma. Dar astazi cuvintele lui o socar a. si dadu seama ca de fapt l enervase faptul ca ntinsese mna spre hrtia pusa cu grija pe birou , alaturi magnetofon. Curiozitatea fusese mai puternica dect orice. Ardea de dori nta sa afle numele ex peditorului scris pe hrtia n care fusese mpachetata banda de magnetofon. De data asta ntinsese p rea mul t coarda se tradase. Jan strigase: ? Pna si cea mai desavrsita dintre neveste va ramne de-a pururi o fiica a Evei! De ce te preocupa hrtiile si pachetele pe care le primesc? Nu-ti sta n obicei, si apoi stii ca astami displace! Thrse se simti tulburata; cu toate ca tonul lui Jan nu trada n nici un fel iritare, era clar c a sotul hotarse s-o tina departe de problema care l preocupa. Ea izbut i sa spuna ct mai natural cu putinta: ? Curios! Cred ca nu merit un asemenea repros! De data asta trebuie totusi sa-ti marturisesc ca m-ntlnit cu postasul, care era foarte mndru ca ti-a adus un colet, chiar aici, n acest birou ? sacru n ochii ? un colet ce trebuia nmnat personal destin atarului . Cum asa ceva se ntmpla destul de rar, a probabil suficient ca un fleac ca asta sa-mi trezeasca brusc curiozitatea. Numai ca pe Jan Yvarsen nu-l puteai amagi lesne. Se ndrepta n fotoliul sau si o ce

rceta cu atentie Thrse, care-si ocupase locul obisnuit, lasndu-si instinctiv minile n jos, ca sa nu se observe c t de tare tremurau. Deci sotia sa si ascundea destul d e prost o ncordare ciudata. Sa fi fost cumva geloa sa? Nici reactie feminina nu-l exasperase atta pe Jan ca gelozia manifestata de toate femeile care-l iub isera. multi barbati socot acest sentiment ca un fel de dovada a dragostei, ca un fel de omagiu, Jan nu f acea dintre ei. Se lasase ? o singura data n viata lui ? prad a unei crize de gelozie, cnd si gasise log odnica, iubita lui Sigrid, n bratele cel ui mai bun prieten al sau, Sven Lundell, pe malul torentului. Putin a li psit ca arunce pe baiat, n Trollhttan. Ar fi trebuit deci sa-i simpatizeze pe toti gelosi i si pe toate geloase le, dar facut niciodata acest lucru, justificat totusi, cnd Ide, prima lui sotie, apoi Thrse au suferit crezndu-ndragostit de o alta femeie si nu de ele. Gelozia pe care o manifestase mai ales biata Ide fus ese totusi scuzabila, caci si vazuse barbatul, pe pista de dans a cazinoului din Krittelwerk , strngnd-o l a piept incomparabila Sigrid, care eclipsa toate femeile din jur. Ce pereche incomparabila alcatuiau cei do i! Cum nu fie roasa de gelozie sotia leg itima? Ca Jan avusese taria sa-i fie fidel o buna bucata de vr eme era consolare prea slaba n ochii timidei, dar profund ndragostitei Ide. Uitndu-se pe fereastra c a zinoului, pndea cu ochi rataciti pe cei doi dansatori, att de strns mbratisati ct l e ngaduiau conveniente le sa public. Teribila vointa a lui Jan, care-l obliga sasi respecte cuvntul dat Idei nsurndu-se cu ea , l chinuia cumplit si pe el. Dorintele care-i obsedau pe Jan si pe Sigrid, suferinta aproap e de nendurat pe care mpartea cu iubita lui nu meritau a fi totusi iertate n rarele ocazii n care puteau sa fie aproap e unul celalalt? Nu admitea nici un fel de di scutii n legatura cu acest lucru. Cea mai mica plngere, o lacrim a a Idei exaspera u mai mult dect daca ea l-ar fi insultat caci, n acest caz, i-ar fi putut riposta. Mai trziu, ori de ori Thrse palea si-si banuia barbatul ca se gndea la Sigrid atunc i cnd silueta altei femei i-o a mintea frumoasa lui iubita, Jan sarea n sus ca un cal naravas atins cu cravasa. Ceasurile chinurilor mute de odinioara i veneau imediat n minte cu atta tarie, nct simtea ca i se aprinde creierul, cu att ma i mult cu c t de asta nvinuirile erau nejustificate. Thrse sesiza imediat framntarea launtrica att de bine cunoscuta de ea care-l facea b rusc pe Jan devina ostil. Glasul lui avea acum o asprime nrudita cu cruzimea: ? A, te-ai ntlnit cu postasul? Deci n-ai venit direct la mine, ca de obicei... Ai sosit acasa de m ai bine un ceas si de mai bine de un ceas ti faci gnduri amare n p rivinta mea. Pot sa-ti urmaresc cu usu rinta miscarile. Te-ai dus n odaia ta si t i-ai schimbat toaleta, apoi ai cobort, nu-i asa? De ce te-ai nto rs att repede acas a? Si de ce n-ai intrat, ca de obicei, n biroul meu? Unghiile pe care si le nfipsese n palme i pricinuira o usoara suferinta, care o aju ta sa-si pastrez e sngele rece. Asa ca raspunsese pe un ton aproape normal: ? N-ai pierdut nimic din harul tau de ghicitor care era att de apreciat la Kritte lwerk, domn ule doctor Yvarsen. Asa e! M-am ntors mai devreme. Hotarsem sa nu-ti spun ca Troll si mai ale s eu, am fo st pusi goana de un corb care a lovit cu aripile lui puternice, mai n ti urechile calului, apoi palaria mea de blana... ? Ce copilarie! ? Am sa-ti spun altadata ce asociatie tulburatoare de idei mi-a iscat flfirea arip ilor mari si negre deasupra capului meu. Asa cum ai banuit, m-am dus n odaia mea si m-am schimbat, apoi m-am ndreptat grabita spre biroul tau, care este pentru mine un adevarat refugiu. ? Si de ce n-ai intrat? Thrse observa ca tensiunea nervoasa a lui Jan era att de intensa, nct nu manifesta ni ci ce l mai interes fata de spaima prin care trecuse si pe care el o categorisis e drept copilarie . Continua totusi cu curaj: ? N-am intrat pentru ca am auzit glasul unei femei care-ti vorbea... 7 Jan rse scurt si sarcastic, lucru foarte rar la el. ? Nu ti-ai dat seama ca era vorba de un text nregistrat, pe care-l ascultam pe ma gnetofon? Era destul lesne de priceput... Thrsei i reveni brusc, energia. Protesta:

? Ei, nu chiar att de lesne. E pentru prima oara cnd ti se trimite o banda de magn etofo n si scrisoare. Asa ca nu puteam banui... Deci femeia stia ca ai magnetofo n... Thrse si dadu seama ct de mult l afectase pe sotul ei mesajul de pe banda, dupa tonul agresiv cu vorbea. Cum era buna din fire, suferinta prin care banuia ca trece J an nlatura orice alte sentimen te. Voia orice pret sa-l linisteasca, fiindca abia acum si dadea seama ca mprejurarea era cu mult mai g rava dect presupusese. Jan, n ale carui priviri ghicea duritatea, vorbea ca si cum ar fi mu scat vorbele, cu gura crispata. ? Exact lucrul de care ma temeam! Imaginatia ta fecunda a si creat un roman absu rd! De ce n u vorbesti de o ntelegere ntre cea care a expediat coletul si sotul tau? Sotul tau care ti-a fost credincios atti a ani, ar fi ridicol, da, care ar fi grotesc daca... Thrse trase cu sete din tigara, apoi l ntrerupse cu o voce foarte calma, aproape chi ar prea calma: ? Nu! Poate ca ai motive sa te superi, dar nu pe mine! Daca tii sa-mi satisfaci curiozitatea ? de altfel foarte fireasca ? ei bine, fa-o, dar ct mai linistit cu putinta. Daca nu vrei sami spui nimic, foarte b ine, ti cuvntul meu ca nici eu nu vreau sa aflu nimic. Am auzit un glas de femeie, un glas strain care s punea: fost foarte aspru cu mine odinioara, doctore Jan Yvarsen... Toata viata mea, n-am dorit altceva dec t sa te vad o data nainte de a muri... Asta e tot ce-am auzit! Cred ca-ti poti da lesne s eama ca am fost foarte surprinsa si tulburata. M-am dus napoi, n odaia mea, unde am ramas pna ce mi-a trec ut tulburar ea pe am socotit-o nedemna de dragostea noastra. Pe urma, am venit d in nou ncoace, ca de obicei. O clipa Jan nchise ochii. Ca de attea alte ori, calmul Thrsei l linistise. Asa ca put u vorbi a proape tonul lui obisnuit! ? Iarta-ma Thrse! Cum de n-ai recunoscut vocea att de caracteristica a Nitei Hollis ? Cac i, n ciuda anilor care au trecut si a bolii care o va ucide n curnd, vocea nu i s-a schimbat. .. Thrse ntreba mirata: ? Nita Hollis? nca una care trebuie sa fi facut parte din multimea femei lor care-l iubisera sau ale caror inim i batusera pentru tnarul si frumosul doctor Jan Yvarsen. Fara sa-si dea seama, Jan i pricinui a Thrsei o noua rana, o obliga la o apriga stapnire de sine ca sa nu-si dea n vileag indignarea. Jan uitase ca englezoaica Nita Hollis luase pe vremuri ceaiul nu cu ea, ci cu Ide, prima sotie a doctorului. ncapatnata englezoaica vois e cu pret s-o eclipseze pe blnda si ngaduitoarea Ide. De fapt, nu era primul barbat care, dupa zeci de a ni si cteva drame care se succedasera, nce puse sa ncurce lucrurile. Ba era chiar gata ? ceea ce c onstituia culme a nedrept atii ? s-o acuze pe Thrse de rea-credinta! ? Nu cumva ai uitat de existenta Nitei Hollis? N-ai sa ma faci sa cred cu nu-ti mai aduci aminte d e Nita, care infirmierul-sef trebuia s-o puna pe goana fiindc a si crease obiceiul sa ma astepte stnd jos, p e treptele clinicii. Stii bine ca pentru a ma obliga sa ma ocup de ea, s-o ngrijesc, a ncerca t sa se sinucid a, n stupid,, nghitind un tub ntreg cu aspirine... Hm, Nita Hollis care... ? Nu te enerva degeaba, Jan. Vorbesti despre o epoca n care nici macar nu ne cuno steam... Jan facu ochi mari. Se nfurie ca putuse face o asemenea ncurcatura, att de jignitoa re pentru sotia sa, stapni si mai greu tumultul launtric. ? Da, nca o data ai dreptate! n sfrsit, pricepe ca n cazul de fata gndurile mele se nd reapta catre Hollis. ncntatoarea si zvapaiata creatura a plecat la Manchester cu a ntipaticul ei barbat. N-am mai niciodata vorbindu-se despre ea. Daca ai fi ascul tat ntreaga banda, ca mine, ai fi aflat ca e pe moa rte si absolut incapabila sa se miste n urma unui accident care i-a rupt coloana vertebrala. Nu socoti ca o as tfel situatie poate linisti pe deplin o sotie orict de geloasa? Nefericita nu mai

e n stare sa scrie, asa ca s-a folosit de glas ? fiindca mai poate nca vorbi ? ca sa ia legatura cu mine. Asa ca te rog din suflet nu-m i mai ridicola cinste de a te arata geloasa pe mine, la vrsta mea! Thrse nu-si putu retine un oh! ndurerat. Probabil ? si spuse ea ? ca e cumplit de tu l urat, moment ce si-a putut iesi din fire! ? mi dau seama ca astazi te jignesc mereu si fara voia mea ? continua doctorul. T e rog sa m a ntelegi asa cum m-ai nteles ntotdeauna de cnd esti sotia mea! Afla ca Nita Hollis se credea ndragostita nebuneste de mine, dar Ide n-a avut niciodata nici cel mai nensemnat prilej care s-o faca s a creada ca eu as fi tulburat n vreun fel de tnara englezoaica. Nu sunt totusi del oc surprins ca a trait ani n sir cu nc apatnare tipic britanica alaturi de un barbat mai mult dect mediocru, pe care nu l-a iubit ctusi de putin, dorind ardoare sa ma oblige sa fiu lnga ea cnd se va afla n pragul mortii. Thrse spuse ? plina de o sincera compasiune pentru femeia necunoscuta: ? Sarmana de ea! Urma o clipa de tacere. Gnditoare, Thrse, urmari cu privirea cercurile albastrii al e tigarii pe ca re tocmai si-o aprinsese. ? Dar, continua ea, ce anume a determinat-o sa-ti faca o astfel de rugaminte, fi indca ? daca nteleg bine ? lasnd la o parte distanta, cheltuiala si oboseala pe ca re ti-ar putea-o pricinui o astfel de cala torie pare ca esti hotart sa te duci l a Manchester?... Spui ca nu poate sa scrie, dar stie ca ai magnetofon... 8 Jan se nfurie din nou: ? Ei nu, ca asta-i buna! Afla, doamna, ca e totusi primul semn de viata pe care mi-l da dupa att a amar vreme. Si mai nchipuie-ti, draga nevasta, ca femeia nu s-a ndoit nici o clipa ca doctorul Yvarsen ? caruia placut ntotdeauna sa aiba la disp ozitie cele mai moderne instrumente de lucru ? n-ar avea si un m agnetofon ca sa poata asculta o nregistrare. Cine n-are azi magnetofon? Ei, te-ai linistit? Thrse rasufla adnc. Ce importanta retrospectiva acorda sotul ei acelui secret al lui Sigrid? Dar Jan n-o slabea din ochi, ntrebndu-se n sinea lui daca nu cumva nevasta-sa nu au zise mult mai multe lucruri dect i marturisise. n ciuda tulburarii launtrice, Thrse ncerca sa para naiva s i natura la, punnd urmatoarea ntrebare: ? Poate ca-si nchipuie ca te vei duce la Manchester la primavara, cnd zilele se vo r mai ncalzi... ? Pari foarte putin generoasa, Thrse. M-as fi asteptat mai curnd sa aud de la tine n trebarea : Cnd duci s-o vezi pe nefericita femeie? Caci poti sa-i aduci, numai pri n simpla ta prezenta, o mare con solare deplina bucurie... Ochii Thrsei se ntristara. ? Dar, n sfrsit, Jan, nu vad de ce ti se pare chiar att de imperios sa dai curs rug amintii acest ei femei... Daca-i vorba sa pleci, poate ai avea totusi alte calatorii de facut, mult mai im portante si... ? Ti-am precizat starea n care se afla doamna Hollis, o ntrerupse Jan pe un ton ca re nu ma i admitea replica. Apoi apuca receptorul si ncerca sa obtina numarul aeroportului din Gtebor g, pe care amndoi cunosteau pe dinafara. ? Alo! Aici doctorul Yvarsen. Va rog sa-mi retineti un loc la primul avion care pleaca n Anglia. Doresc ajung la Manchester ct mai repede cu putinta... Trebuie sa schimb avionul? Ma rog... La ce ora e plecarea? Perfect! Am timp suficient sa ajung la Gteborg. Cte locuri? Thrse, uluita, se ridicase n picioare, rugndu-l pe Jan, cu voce slaba: ? Ia-ma si pe mine, Jan... As vrea sa vad si eu... Prefacndu-se ca n-o aude, doctorul si ispravi fraza: ? ...V-am mai spus: un loc, un singur loc. Va multumesc!

Apoi, impasibil, puse receptorul n furca. ? Fii draguta, Thrse, si pregateste-mi valiza cea mica. Voi lua cu mine puloverul acela gros, ultimul care mi l-ai mpletit; cu ceata din Anglia s-ar putea ca la vr emea asta sa fie foarte frig acolo. Voi sim ti astfel material ocrotirea ta. Si daca te-ai putea grabi putin cu masa... * * * Jan plecase. Refuzase cu hotarre sa-i telefoneze lui Erling, strignd ca n-are nici un motiv sa-s i alarmeze fiul pentru o absenta de cel mult doua, trei zile. Apoi, dupa o usoara ezitare, si luase sotia n brate si privind-o cu tandretea obis nuita i spusese ca n-nici un motiv sa fie nelinistita, ca ? n ciuda aparentelor ? trebuia sa aiba ncredere n el. Ca t otul se lamuri dupa ce se va ntoarce de la Manc hester. Thrse continua totusi sa fie trista si nelinistita. Dupa ce masina disparu spre Gte borg, ceda curiozitatii care o devora si se ndrepta spre biroul lui Jan. nainta cu att mai ncet catre odaia unde Jan i interzisese categoric sa intre cu ct simtea o dorinta arzatoare de a da ct mai repede buzna ac olo. Stia ca nu va rezista, ca va asculta de la nceput si pna la sfrsit, cu cel mai mare calm, mesajul care-l s mulsese pe Ja n de lnga ea, de la treburile lui presante si numeroase, din confortul si linistea caminul ui. n mintea Thrsei rasuna mereu numele lui Sigrid. Rasuci cheia ca sa fie pe deplin si gura c a nu deranjata si se aseza buimaca, n fotoliul lui Jan. Respira cu greutat e. Nu numai Betsy, secretara lui Jan, pricepea sa mnuiasca magnetofonul. Stia si ea la fel de bine! Gata! Respira adnc si dadu drumul benzii. ce se ntmplase? Apasas e cumva pe alt buton? Caci n-auzea nimic! Banda mergea, totusi, norma l. Thrse opri magnetofonul si puse din nou banda de la capat. Da, acum era bine, adineaur i apasase din g reseala un alt buton. Thrse auzi clar vocea necunoscutei: Draga doc tore Yvarsen, sunt sigura ca ai un m agnetofon n casa... Banda mergea normal, dar de auzit nu se mai auzea nimic. Thrse tremura de nerabda re, cu mai mult cu ct nu se astepta sa ntmpine nici un fel de dificultati d e ordin tehnic. Era ceva n n eregula toata povestea asta! Ipoteza ca pusese o alt a banda cadea de la sine! Prima fraza demonstra c lar ca vorba de banda cu prici na! Iar acum, poftim, mai batea si cineva la usa! Thrse se ridica n picioare, strign d: ? Intra! Ciocaniturile se auzira din nou, discrete dar insistente. Thrse se nfurie. Apoi si a duse aminte c a ncuiase usa cu cheia. Probabil ca era Betsy. Cu att mai bine! Ea va sti pe care buton sa apese! Asa ca s e duse descuie usa. Dintr-o simpla aruncatura de ochi, secretara se lamuri si cu vocea ei egala, menita sa nlature emotiile celor din jur, explica: ? Ati apasat pe butonul care trebuie, doamna; dar nu auziti nimic pentru ca domn ul doctor a ste rs banda, ca s-o poata folosi la alta nregistrare. Daca apasati pe acest buton, vedeti, ban da se sterge: asa napoiere, domnul doctor va putea nregistra pe ea altceva... Thrse amuti. Betsy si lua documentele de care avea nevoie, si Thrse ramase din no u s ingura. Degeaba si tot spunea ca era ridicola, ca barbatul ei o iubea, ca la vrsta ei treb uia sa fie linistita n u numai privinta faptelor, ci si a sentimentelor lui Jan; degeaba, fiindca se simtea doborta, dezamagita, m hnita 9 mai ales, roasa de o gelozie surda. Se gndi la toti anii plini de bucurii si de m ultumiri pe care i-i da ruise dar nu uitase nici povestea cu Flavie, nici pe cea cu Judith... Nu uitase, mai ales, ct avusese de p atimit pricina lui Sigrid. Da, Sigrid... Farmecul celei care murise de atta vreme dainuia la fel de puternic si azi, cum fiinta trufasa ar fi continuat sa traiasca! Puterea fara margini a lui Sigrid o nnebunea pe Th rse, suferea cumplit, fund obligata sa constate ca Jan nu fusese si nu avea sa fie niciodata, pe deplin, al ei! care murise nu ncetase nici

o clipa sa-i acapareze gndurile, visele si inima. Covorul gros din coridor nabusea orice zgomot de pasi. Asa ca Thrse tresari violent cnd auz i o bataie puternica n usa, n vreme ce glasurile lui Erling si Flavie rostira vesel, fara sa mai astepte invitatia de a intra: ? Buna ziua, tata... Stii, noi... Dar odata intrati, elanul lor scazu brusc: n birou nu se afla dect Thrse si chipul e i ? care ori d e cte si revedea copiii stralucea de bucurie ? parea acum lipsit de expresie. Cei doi, strigara ntr-un glas: ? Ce s-a ntmplat? De ce esti att de mhnita? Unde-i tata? Thrse se ridica, se cazni sa surda, sa rosteasca obisnuitele cuvinte de bun-sosit, dar nu izbuti sa scoata dect un hohot nabusit de plns, ghemuindu-se la pieptul fiului ei. Erling era att de n alt, nct ca pul mamei sale abia daca i ajungea pna la umar. Baiatul o strnse, nelinistit, n brate, si o co nduse spre fotoliul lnga fereastra cu vitralii. ntre timp, Flavie cerceta odaile v ecine, cabinetul de consultatii si labo ratorul. privire i fu de-ajuns ca sa cons tate ca Jan nu se afla n nici una din camere. Era cumva bolnav? Da r daca ar fi f ost bolnav, soacra ei s-ar fi aflat lnga el si primul lucru pe care l-ar fi facut ar fi fost sa-i anu nte pe Atunci? Ce se ntmplase? Sa fi fost iarasi vorba de vre o cearta ntre cei doi soti? Dupa ce Thrse nghiti bautura ntaritoare pregatita de Flavie, i surse nurorii sale n ch p de m ultumire. Apoi respira adnc si-si veni n fire, asigurndu-si oaspetii ca nu era vorba de nimic grav. Dar absolut nimic! Se formalizase prosteste! E adevarat ca Jan o jignise crunt, dar asta nu era, la urma urmei, u n motiv fie att de deznadajduita! Desi T hrse se hotarse sa nu sufle o vorbulita despre banda de m agnetofon, primul lucru pe care-l facu fu sa istoriseasca totul lui Erling si Flavie. Imens a afectiune pe care o citi n ochii o nsufleti dintr-o data. Le istorisi tot, ncepnd cu povestea cu corbul si pna la plecarea lui Jan la a eroport. marturisi tot, n af ara, binenteles, de fraza care-o zguduise. Erling si Flavie si aruncara unul altuia o privire scurta, peste capul Thrsei. N-av eau nevoie de cuvinte sa se nteleaga. Pricepura imediat ca mama lor le ascundea e sentialul, ca tocmai acel lucru ar fi tr ebuit spuna, pentru ca sa se simta usur ata si pentru ca ei sa-si poata da seama ce anume l determinase pe Jan plece att d e repede. Fiindca cel mai tare i intriga ca trebuiau sa se ntlneasca cu Jan, ca ace sta le scrisese sa vina. Asteptasera cu atta nerabdare aceasta dupa-amiaza ca sa lamureasca, mpreu na cu el, un de anume li se mpotmolisera cercetarile. Ca sa nu-i sporeasca nelinistea Thrsei nu-i mai adu sera faptul la c unostinta. Fiindca pentru Jan Yvarsen ntlnirile erau litera de lege: niciodata fiul sau nu-l vazuse lipsind de la vreuna. Urmarea pas cu pas lucrarile lui Erling si ale Flaviei si se atasase de cercetar ile lor cu o dorinta de a progresa tot att de apriga ct si a lor. Iar acum sa fi uitat ca trebuia sa se ntlneasca cu ei ? Ori socotise n tlnirea ei prea putin importanta n comparatie cu apelul misterioas ei Nita Hollis? Asa stnd lucrurile, Erling si Flavie voiau sa obtina de la Thrse o marturisire depl ina. Flavie insinua: ? Chiar nu-ti amintesti de femeia asta, mama? Thrse tresari indignata. ? Sa-mi amintesc?... Nu va puteti nchipui ct de tulburat a fost Jan! Si n ce hal sa suparat cnd i-am ca n-o cunosteam! S-a enervat mai ales cnd si-a dat seama ca pr ima lui sotie o cunoscuse si nu e u. De l stiu n-a savrsit o eroare att de grosolan a fata de mine! n epoca aceea, eu ma aflam nca n Als acia! vazut-o n viata mea pe Ni ta Hollis! Si nimeni nu mi-a vorbit niciodata despre ea! ? Atunci de ce te framnti astfel? Tacerea tatei dovedeste ca el nu s-a mai gndit n iciodata la ea . Pastram cu totii, n strafundurile fiintei noastre, unele chipuri care nu reapar dect n mprej

urari cu totul exc eptionale. Ne trezim dintr-o data cu ele n prim-planul memoriei si ramnem pur si simplu stupe fiati... Erling si saruta mama pe obraz si completa fraza sotiei sale: ? ti ntelegem foarte bine, mama, si uimirea si nelinistea. Faptul ca tata a sters textul de pe banda magnetofon, ca sa nu-l mai poata asculta nimeni n lipsa sa, do vedeste ntr-adevar ca-i aco rda multa importanta, desi putea foarte bine sa plece fie dintr-un elan de bunatate, fie d in pricina unor remus cari. ca n epoca respectiva ? si putem foarte bine presupun e acest lucru ? trebuie sa fi ndepartat cu destula brutalitate o ndragostita care-l plictisea. Femeile care te urmaresc cu dragostea lor sunt att de agasante cnd n-ai nici un sentiment pentru ele!... Thrse nu avea nervi de otel, ca sa-si poata impune tacerea. De altfel simtea o dor inta ter ibila mpartasi copiilor ei tot ce stia! ? Sigur, dragii mei, sigur ca tatal vostru e n stare sa ntreprinda ? din pura buna tate ? o calat orie destul de obositoare pentru el, din o mie si unul de motive, dar sa stiti ca nu din pri cina asta a plecat. Sun t convinsa ca nu bunatatea e adevaratul motiv care l-a pus pe drumuri, chiar daca ar crede el nsusi acest lucru. ? Bine, mama, dar atunci de ce-a plecat? Vocea Thrsei spunea multe cnd aminti din nou ce semnificatie avusese si continua sa aiba pentru numele lui Sigrid. ? Ah, dragii mei copii, daca l-ati fi vazut pe tatal vostru! Daca ar fi putut, a r fi plecat fara sa m a anunte! Tine cu orice pret ca Nita Hollis sa-i dezvaluie ? asa cum i-a fagaduit ? nainte de a muri, nu stiu c e secret 10 lui Sigrid, pe care numai ea l stie. Pna atunci, Erling nu prea ntelesese locul pe care Sigrid l ocupase n viata tatalui sau si, ca o c onsecinta indirecta, n viata Thrsei. Se gndi imediat, cu amara tristete, ca mama sa era ? la u rma urmei ? femeie, ca gelozia fata de o naluca era de-a dreptul ridicola. Sigri d murise de multa vreme, n ajunul casato riei lui cu Thrse. Aproape ca ti se parea de necrezut! ncerca sa fie ct mai convingator si ct mai calm: ? Mama draga! Las-o pe nefericita de Sigrid sa se odihneasca n pace! Poate ca tat a o fi fo st intrigat odinioara de o comportare curioasa din partea ei. Tineretea spiritului ? pe care si-a pastrat-o int acta determinat sa profite de ocazia de a cunoaste, cel din u rma cuvnt , cum zic romancierii. Las a-l sa dezlegarea unei probleme care poate ca l-a preocupat vreme ndelungata. Cnd va sti totul, va f i mult putin preocupat de u mbra lui Sigrid. Thrse suferea att de tare din pricina lipsei de ntelegere de care dadea dovada fiul ei, nct spuse glas ragusit. ? Erling, nu e vorba de o vaga poveste misterioasa care sa fi attat odinioara cur iozitatea tatalu i tau! Hollis i-a spus textual: Daca ai fi cunoscut acest secret , viata dumitale ar fi fost cu totul alta! ntr eaga a tatalui tau ar fi luat o cu totul alta ntorsatura! Pricepi? Nu sesizezi subtextul frazei? Ce voia de fapt spu na? Ce insinua femeia asta? Ca Jan n-ar mai fi alungat-o pe Sigrid din Transvaal , ca poate ? cine stie fi iertat verisoarei sale fapta cumplita, de necrezut, sa vrsita fata de Ide! Nita Hollis parea conv insa ca, ciuda crimei faptuite de Sigr id, n ciuda dragostei pe care Jan o nutrea atunci fata de mine, el s-ar fi rentors dnsa. Ea s-a sinucis ? abia acum mi dau seama ? nu din pricina dezamagirii, ci pe ntru ca n u voia dezvaluie lui Jan secretul, pentru ca acest secret l-ar fi obli gat sa se rentoarca la ea! Iar ea nu voia ca el rentoarca silit! Orgolioasa fiinta voia dragostea lui Jan, dar o dragoste fara presiuni, fara constrngeri. Obrajii Thrsei se scoflcisera. Se crampona de fiul ei care acum ncepu sa fie nelinis tit. Sanatat ea mamei sale era nca o data pusa la grea ncercare. Erling era gata sa creada ca mama lui v azuse just lucru rile. Dar fel de secret putea fi acela n stare sa schimbe viata

unui om, respectiv a tatalui sau? Erling tocmai pregatea sa nu ia lucrurile prea n serios, cnd o privire scurta pe care i-o arunca Flavie l co nvinse contrariul. T atal sau, att de stapn pe sine, care se pricepea sa se domine n orice mprejurare, da d use bir fugitii, ca un adolescent, uitnd de toate fagaduielile pe care le facus e; Flavie se parea ca avea pa rerea legatura cu acest lucru, dar era vadit ca nu voia sa se amestece n discutie. Se ndepartase de so acra ei lasase lui Erling sar cina de a o linisti. Cu toate ca doctorul Yvarsen si cunostea bine sotia, cuvintele ajunse la urechile Thrsei, printr -un ciudat concurs de mprejurari, aveau totusi pentru Flavie un anumit sens si nca unul destu l de grav. Privirile celor doi soti se ntlnira din nou. Erling refuza sa admita ca Flavie ? c unoscnd v reun important privitor la Jan ? voise sa-l treaca sub tacere. Ochii Fl aviei ? de o culoare si o lumina rar ntlnite i cautara pe cei ai sotului ei ca si c um s-ar fi temut ca nu cumva Erling sa-i nteleaga gresit atitudinea pe adoptase n legatura cu subiectul n cauza. Lui Erling i fu foarte usor sa traduca mesajul mut: V om sta vorba de ndata ce vom fi singuri! Pna atunci, linisteste-o pe mama ta! Si mai ales, sa nu cumva sa-mi vreo explicate de fata cu ea! III ERLING SI FLAVIE GASIR o sumedenie de motive ca s-o calmeze pe Thrse; o linistira a tt de m ult, putura s-o lase ? fara teama ? singura cu Gerda, devotata ei bucatar easa. Thrse le fagadui sa f abuleze, gnd, diverse istorii si sa astepte, calma, ntoa rcerea barbatului ei, caruia trebuia sa-i acorde, totusi, multa ncredere. Erling si Flavie se urcara n masina si pornira ndarat, spre Stockholm. Dar, dupa vreo kil ometri, parcursi n liniste, Erling zise: ? Flavie! Ce-i cu toata povestea asta? De ce tata ? care e att de ponderat ? a pl ecat ca un nauc, sa-i explice mamei, motivele, si fara sa ne telefoneze cnd stia ca are ntlnire cu noi? Am impres ia ca unele pareri n legatura cu cele ntmplate... Pe buzele Flaviei pluti un surs vag cnd i raspunse sotului ei: ? Erling, oare nu vei fi niciodata n stare sa-i acorzi tatalui tau dreptul de a f i si el om, un simpl u om, ca toti oamenii? ? Cum adica? Ce vrei sa spui? ? Nu te nfuria asa cum ai obiceiul ori de cte ori mi permit sa-l vad pe tatal tau c u ochii mei, f ara lentile care maresc. Asculta-ma, te rog, nca o data... Sau poate ca preferi sa tac? ? Mai nti, te rog raspunde-mi de ce se agita tata? De ce si-a schimbat asa, dintro data, felul d e a fi? si simplu, mi se pare un alt om! ? Pentru ca nu mai corespunde cu portretul facut si retusat de voi! n ochii mamei tale, n ochii a lor tai, ochii celor care au lucrat sub ordinele sale, Jan Yvars en a fost, tot timpul, un fel de supraom , un fel semizeu! Pna si nepotii vorbesc de spre el nu asa cum vorbesc, n general, nepotii despre bunici i lor, uneori chiar mai liber dect parintii lor. Si zau ca e pacat! Erling ncepu sa se enerveze. ? Atunci nseamna ca n ochii tai tata e... 11 ? Te-am rugat sa fii calm, domnule sot! Si, ca sa nu ma ntelegi gresit, ti declar ca voi refuz a pna ultima clipa a vietii mele sa te tratez ca pe un semizeu. Inco nvenientele unei astfel de atitudini sunt mult mari. Incidentul de azi e ct se po ate de convingator n acest sens. Admir ? o, ct admir ? i nteligenta, pregatirea, generozitatea, spiritul de dreptate si multe alte calitati ale socru lui meu. Numai ca e u stiu nainte de orice, el este foarte omenos si ca acest luc ru l face sa fie mult mai seducator dect cu ac ea aureola de sfnt cu care l-ati mpodobit voi... Atta vreme ct n-ai sa fii convins de ceea ce s pun, ar fi de p risos dezvalui parerile mele despre situatia actuala. Erling bombani: ? Esti tot att de ncapatnata ca si ursii tai din Canada, gratioasa mea nevasta! Voi ceda deci si de asta! Hai, sa-ti aud presupunerile! Observ, cu surprindere, ca sunt legate de fapte pe care n-ai socotit cuviinta sa mi le aduci si mie la cuno stinta. ? Nu ti-am spus nimic, Erling, tot din motivele invocate mai nainte. Adica din pr

icina ca va com portati totii fata de Jan Yvarsen ca niste drept credinciosi fat a de patriarhul lor. Noroc ca omul a dat dovada de un bun-simt si n-a devenit un infatuat insuportabil. Ai putina rabdare! Fiindca trebuie s-o iau mai de depart e sa-ti pot explica de ce ma simt att de emotionata acum. ? Chiar esti emotionata? Eram ct pe-aci sa ma ndoiesc... ? Degeaba o faci pe ironicul, draga! Afla ca tin foarte mult la socrul meu! Amin tesc ? n tre cere ? trebuie sa fi observat niste calitati cu totul exceptionale l a domnia ta, din moment ce te-am pu tut, totusi, alege dupa ce l-am cunoscut pe el! Caci odinioara am fost si eu pe punctul de a ma numa ra printre admiratoarele fervente ale tatei. Am chibzuit ndelung pna m-am oprit asupra ta. Fi indca pe atunc i erai prea timid, prea sters, multumindu-te sa traiesti n umbra p restigiosului tau tata. Din fericire nsa, te-am si ti-am aprobat din tot sufletul dorinta de a te rupe de trecut si de a deveni cineva prin propriile tale puteri . ? Vrei sa spui poate ca mpreuna cu o eminenta specialista n bacteriologie care se nume ste Flavie Verneuil. ? Da, mpreuna cu mine! De acord! Numai ca acum e vorba de Jan Yvarsen: ti vorbesc ? cu respect dragoste ? despre tatal tau redus la niste dimensiuni pe care el ar fi primul gata sa le recunoas ca. Hai aducem putin faptele din trecut, n prezent . Numele lui Sigrid a suferit tot attea transformari ca si cel Jan Yvarsen. Preaf rumoasei Sigrid i s-au pus n crca toate pacatele lumii, evident, cu exagerarile de rigoare. ? Stai, Flavie! Auzindu-te, era sa intru cu masina n sant. Tu spui exagerari ? Dar S igrid a... ? Te rog din suflet sa ai grija de parintii copiilor nostri! Iar daca tu nu te s imti stapn pe volan, l asa-ma mine sa conduc. Vom discuta altadata despre adevara tul chip al lui Sigrid! Astazi nu ma ocup de e a dect masura n care ne poate lamur i unele lucruri legate de tatal tau. Sigrid si-a pus capat vietii cnd frat ii mei mine eram nca niste pusti. Asa ca mi-am imaginat-o ca pe o printesa din povesti, care mi-a um plut copilaria cu fiinta ei de vis, ba chiar si o parte din adoles centa. Daca, mai trziu, am venit sa ma angajez laboranta la clinica doctorului Yv arsen, am facut-o din admiratie fata de Sigrid, gata sa sust in o nversunata ca s a-i apar onoarea. Cnd mama ta a vrut ? si era firesc sa se ntmple ? sa ma nde partez e tine, Erling, a facut-o din ura fata de Sigrid. Si iata-ne ajunsi la punctul c rucial. Daca azi dispunem de o avere deloc neglijabila, daca si eu si ai mei traim n ndestulare, asta se datoreaza most enirii pe care am p rimit-la Sigrid. Or, averea asta ea a lasat-o, prin testamen t, tatalui tau. Anuntat imediat de notarul lui si fara sufle un cuvnt Thrsei, Jan a refuzat banii. Stii ca n ordinea nrudirii, parintii mei veneau imedia t dupa Yvar sen; or, ei au ezitat mult pna sa primeasca mostenirea. Stii care a fost adevarat ul si cel mai se rios motiv care i-a tulburat si i-a facut sa sovaie atta vreme? ? Erau foarte evlaviosi si mostenirea le venea din partea unei sinucigase. ? N-ai nimerit-o. Asta a fost versiunea oficiala. Fratii mei, orict de tineri vor fi fost atunci, au tras urechea la discutiile dintre parintii nostri care se st raduiau sa vada lucrurile ct mai clar. Ctiva ani mai trziu, Erik si Bertie au discutat ei nsisi aceasta problema pe care mai apoi mi-au mparta sit-o si mie. Par intii nostri se prapadisera, dar ezitarea lor, ct si a noastra, a celor trei copii Verneuil, f usese pricinuita de cu vintele care le-a rostit mai adineauri, mama ta, Erling: O are Sigrid nu avusese nici un secret? ? Ca sa vezi! Deci si ei si voi ? la fel ca si Nita Hollis ? v-ati gndit si ati v orbit despre un pos ibil secret. Adica Sigrid sa fi savrsit si alte crime n afara de abandonarea Idei n padurea virg ina si de ncerca rea de mpusca pe mama? ? Opreste-te! A procedat groaznic, ntr-adevar! Dar de ce s-o mai nvinuim? Mai curnd , stradui este-te ntelegi. Si judecata si morala ei o luasera, demult razna! Dar oare tatal tau n-are si el partea lui de vina ceea ce priveste aceasta viata rav

asita, as spune chiar dementiala? N-a fost prea dur, prea intransi gent, si-a su rprins verisoara sarutndu-se cu Sven Lundell, pe malul Trollhttanului? Daca ar fi iertat-o atu nci, s-schimbat totul si pentru ea si pentru el. De data asta, Erling trase masina undeva, pe marginea drumului si opri, fiindca de scandaliz at ce simtea ca nu mai putea conduce. Cum adica, sa-l implice pe tat al sau n crimele faptuite de Sigr id? Ei asta era prea de tot! ? Nu te enerva, draga, continua rabdatoare, Flavie. Nu-l condamn pe Jan, ci soco t doar ca a fost categoric, prea exclusivist. Pe moment, ceea ce trebuie sa ne p reocupe este acel faimos secret al lui Sigrid . ? Care ar putea fi secretul? ? Chiar nu banuiesti? Gndeste-te ca pe vremea aceea Sigrid era o fiinta superba, tnara, n flacarata, 12 Gndeste-te numai ce patima dezlantuise n inima varului ei! Crezi ca Jan a fost sin gurul barbat nd ragostit aceasta zna? De data asta, Erling mai mult striga dect vorbi: ? Crezi ca Sigrid a avut un amant? Atunci de ce nu s-a maritat cu el? Flavie continua, cu vocea putin sugrumata de emotia pe care nu si-o putea niciod ata nabusi, ori de cte venea vorba despre Sigrid. ? Parintii mei presupuneau ca Sigrid, orgolioasa Sigrid, avea un copil... Erling si privi lung sotia. La nceput, paru ca-i pierise glasul, apoi izbucni: ? Sigrid cea nebuna dupa logodnicul pe care-l pierduse ntr-o clipa de ratacire, d isperata din pri cina acelei rupturi, sa fi avut un copil? Dar e de neconceput! Absolut de neconceput! De alt fel, daca ar fi avut un copil, fi lasat un testament n favoarea tatei. Flavie si fixa sotul cu toata intensitatea privirii sale stralucitoare; apoi, ada uga foarte ncet: ? Parintii nostri si-au zis pna la urma ? asa cum ai facut si tu ? ca lucrul era de neconceput. To tusi, meu obiectase ca Sigrid calatorise mult, ca fusese, cu s iguranta, foarte curtata, ca poate ntr-o sea ra n nu mai putuse ndura singuratatea si deznadejdea se daruise vreunui barbat. Ce martiriu, sa pie rzi pentru totdeauna dreptul la fericire, pentru un biet sarut oferit unui baiat pe malul T rollhttanului! ? Bun! La rigoare, sa admitem si asta! Dar atunci de ce si-a lasat toata averea lui Jan Yvarsen? A fla, Flavie, ca daca ar fi avut un copil, nu putea face un testament n favoarea lui Jan, dezmo stenindu-si astfel odrasla! ? Ai luat-o cam repede, Erling! Pentru ca un copil sa fie mostenitor rezervatar trebuie nu nu mai sa declarat pe numele mamei, ci ulterior ea sa-l si recunoasca legal. ? De acord! Dar de ce nu l-ar fi recunoscut? ? Pai, mai nti, din pricina orgoliului. Poate ca Sigrid n-a vrut sa lase nici o ur ma a unei m aternitati nelegale; a unei tradari fata de marea, de singura ei dragoste! ? Totusi, cnd a vrut sa vorbeasca cu tata, chiar nainte de a-si curma viata, cnd sa convins c a el se nsura cu Thrse, ea nca mai nadajduia ca va fi iertata pentru tot raul pe care-l faptuise. D ar iata rationamentul nostru se prabuseste: Sigrid s i-a lasat ntreaga avere lui Jan Yvarsen; deci daca ar fi avut copil, acesta ? nea vnd nici un drept legal sa reclame mostenirea mamei sale ? nsemna ca Sigrid condam na propriul copil la saracie si mizerie. Jan Yvarsen n-avea nici o obligatie sa se ocupe de ace l copil! att mai mult cu ct, condamnnd-o pe Ide la moarte, Sigrid f acea dovada unei sinistre rautati. ? Neglijezi o ipoteza, Erling... ? Care anume? ? Sigrid n-a presupus ca Jan n-o va asculta. Posibilitatea unei a treia deziceri a lui Jan de ea nu -i trecuse prin minte! Sigrid era sigura ca pruncul va fi adoptat, n mod legal, de Jan. ? Femeia trebuie sa fi fost de o impertinenta nemaipomenita ca sa fie att de sigu ra ca se va marita tata, n ciuda crimei si a tradarii ei n dragoste. ? Hm! Jan dorea un copil, fusese disperat de moartea lui Nils. Ide pierduse si c

el de al doilea prunc care-l astepta... Cel al lui Sigrid trebuia sa fie probabi l exceptional de frumos ? de altfel cum ar fi putut fiinta ca ea sa aduca pe lum e un copil care sa nu-i semene n frumusete? Erling si dadu seama ca Flavie putea avea dreptate. Striga ca si cum ar fi intona t un cntec de victorie: ? Noroc ca ntre timp, doctorul Jan Yvarsen apreciase minunatele calitati ale Thrsei Erhard t. Nu voia, cu nici un pret, sa fie ntors de pe drumul fericirii! ntre el si fermecatoarea Sigrid se strecurase imaginea noii sale iubite. Erling porni masina, dar supraveghind drumul, arunca ? din cnd n cnd ? priviri furi se catre Flavie. nu raspunsese nimic. Nu era de acord cu afirmatiile lui? Erling sfrsi prin a insista: ? Nu socoti, asa cum socot si eu, ca nici o alta femeie nu se potrivea mai bine cu doctorul Jan Yv arsen, cum s-a potrivit mama? Era tot att de inteligenta si de pregatita din punct de vedere intelectual cum era Sigrid. Frumusetea ei, e adev arat, era de cu totul alta natura, dar a fost si ea destul de frumoasa, s i n plu s o moralitate inatacabila. Flavie raspunse cu convingere, dar nu chiar cu atta cu cta ar fi dorit Erling. ? Mama ta e o sotie admirabila; doctorul Yvarsen a fost ntr-adevar rasfatat de so arta. N-ar fi pu tut cu o alta femeie sa se bucure de o viata linistita, att de n ecesara profesiei sale, de o viata mai armonioasa, cuvnt... Erling accelera, lasnd sa se nstapneasca o lunga tacere ntre el si Flavie. Apoi relu a gnditor , nu fara oarecare tristete: ? Mi se pare ciudat, Flavie, ca pentru prima oara de cnd ne-am casatorit observ l a tine cev a care-dovedeste ca mama pentru tine e doar soacra. Flavie rosi usor, dar protesta calma: ? O femeie o poate iubi cu multa dragoste pe mama sotului ei, poate avea pentru ea mult devo tament recunostinta, fara sa uite nsa ca a avut ea nsasi o mama si ca nimeni n-o poate nlocui pe cea pe care pierdut-o... Acestea odata spuse, eu nu c red ca Thrse a avut vreun motiv sa se plnga vreodata de mine. ? Asa e, draga, iarta-ma daca ti-am creat impresia ca ma ndoiesc. Povestea asta d e necrezu t, care ravasit pe tata, m-a tulburat la fel de tare si pe mine. Cred ca nu vom putea dezlega nicioda ta aceasta enigma! 13 ? Poate... Daca tatal tau socoate ca e necesar sa taca, va tacea! Flavie i surse barbatului ei; nu-i pastra nici un fel de ranchiuna ca se nfuriase, dar atunci cnd intrara strada lor, ea rosti ? ca pentru sine ? cu privirea fixata drept nainte: ? Asta nu te scuteste ca ntr-o buna zi sa ai o surpriza care sa te deconcerteze, asa ca ai face mai bine revizuiesti parerile pe care le ai despre adevarata pers onalitate a lui Jan Yvarsen! Erling si ncrunta, brusc, sprncenele. Trase masina n fata peronului, dar simti dorin ta sa mai r amna moment cu sotia sa; nelasnd-o sa coboare, o lua cu sine pna la gar ajul aflat undeva jos, sub clad ire. Chipul i era contractat de efortul pe care-l facea pentru a ntelege sensul cuvintelor ros tite de Flav ie. Avea ncredere deplina n inteligenta si spiritul de observatie al sotiei sale. Probabil ca Flavie simtise n evoia previna mpotriva cine stie carei surprize neplacute, din moment ce vorbise asa cum vorbise. si trec u bratul jurul taliei nevestei sale, fiindca simtea nevoia s-o simta alaturi de el. Ea l ntelese si se ghemui la pieptul barbatului ei, oferindu-i buzele. Acest scurt sarut l facu pe Erling sa astepte, cu rabdare, mo mentul intimitate n care sa nu fie deranjati de nimeni si de nimic . Abia dupa ce mncara ramasera, n sfrs it, singuri. Atunci Erling relua discutia pe care o ntrerupsesera n masina. ? Flavie, te rog, explica-mi ce-ai vrut sa spui! Cu ct repet mai des cuvintele ta le, cu att mi d au seama mai mult ca ai dreptate. L-am admirat prea mult pe tata, fara sa ne straduim sai cunoastem adev arata care s-ar putea sa fie chiar mult mai agreabila dect este. De altfel acum i spun tata ... Odinioara i spuneam

taicutul , un taicut pe ai carui genunchi Ide se catara fara nici o jena, si de pic ioarele caruia eu m a agatam fara nici un respect pentru impecabila dunga a pantalonilor sai. Tata se juca cu noi, pe covor, ne urca spatele lui, se prefacea a fi cal saltndu-ne pe umeri, ia r eu l apucam zdravan de par, rznd cu gu ra pna urechi. Uneori ma ridica n aer, strign d ct l tinea gura: Hopa sus, fiule! Bravo! Nu ti-e frica! Flavie surse. ? Iar acum i spui tata ... ? Cum s-o fi ntmplat acest lucru? Nu stiu nici eu... Probabil din pricina respectu lui, mereu mai mare, de inteligenta, de pregatirea, de bunatatea lui... ? De acord. ? Suntem deci amndoi de acord, draga mea, ca tata e un om remarcabil care merita sa fie admirat; constatam, de asemenea, ca a putut si ca mai poate nca sa se comporte ca si cum n u l-ar stingher i n nici fel reputatia lui mondiala. Vezi n asta vreo licarire car e ne-ar putea lumina? A sters-o ca un adole scent, ca macar sa ne dea un telefon , iar ceea ce ma surprinde cel mai mult e faptul ca nu e vorba de manierele solemne ale unui om de seama, ci ca e vorba de un om oarecare, de un simplu om c are actionea za n moment, asa cum l taie capul. Lui Erling i se paru ca Flavie nu avusese niciodata o privire mai plina de farme c si parca n u aratase niciodata chiar att de uluitor de frumoasa. Admiratia fara margini i genera o star e psihica specia la, n era pregatit sa accepte orice i-ar fi spus nevasta lui. ? Erling, ia presupune tu ca datorita unei atitudini ? sa zicem absurda din part ea ta ? nu te- ai fi putut nsura cu mine. Ce-ai fi facut? Fara nici o ezitare, Erling striga: ? Nu m-as fi resemnat niciodata, dar absolut niciodata, ca n-ai fost a mea! Ai f i putut sa vrsi condamnabile pentru restul omenirii, dar daca mi-as fi dat seama ca ai procedat astfel numai ca sa mpreuna, daca m-as fi convins de efortul, de pe rseverenta, de ncapatnarea ta nversunata de a ramne lnga mine, ai fi ramas ? n ochii mei ? fiinta cea draga smi acie dae mna de rvnit.. . Eu n-as fi fost n s tare de asprimea de care a dat dovada tata! Sigur ca la nceput m-as fi dedsep atirntie t, dar mai trziu te-as fi cautat si as fi cautat cu deznadejde un motiv ca sa te pot ierta si sa ne putem uni soarta. ntr-un gest de dragoste spontana, Flavie se apleca spre sotul ei: ? mi place grozav, dragul meu, ca tu nu esti un supraom . Si acestea odata spuse, sa ne continuam supozitiile. Ce-ai fi facut daca, dupa mai multi ani de despartire, mi-ai fi ngad uit sa-ti explic (ceea c e lui Sigrid nu i s-a ngaduit) ca disperarea ma adusese n pragul nebuniei? Ca ncepusem sa beau.. . ca nce rcasem orice pret sa gasesc uitarea si ca toate ncercarile disperate se s oldasera cu un copil. n timp ce Flavie vorbea, fizionomia att de expresiva a lui Erling se schimbase bru sc, ca si cum ar fi tulburat de cele mai nspaimntatoare gnduri. Flavie i urmarea cu neliniste framntarile pe care provocase cu buna stiinta. Erling se ridica n picioa re si se sprijini de o mobila, nedezlipindu-si priv irea de chipul sotiei sale. Apoi, cu glas sters, replica: ? Fie-ti mila, Flavie! Daca presupunerile tale se adeveresc, daca asta a secretu l lui Sigrid, sigur ca nu putut destainui tatei nainte de a-si pune capat vietii. ti dai seama ce ndura acum acest om? Stim cu totii a fost odinioara de gelos pe S igrid. Revelatiile Nitei Hollis risca sa-l raneasca mai cumplit dec t tot ndurat n decursul ntregii sale vieti. Nu crezi ca ar trebui sa iau avionul de noapte si sa ma rep ed si Anglia? Tata nu mai e tnar ca sa suporte fara risc astfel de emotii . ncerc sa vad si eu lucrurile c u ochii sau mai bine-zis, ca toti oamenii care i ubesc cu adevarat. Singura fapta ireparabila, singura crima adevarata ntr-o iubire ca a lor, ar fi fost ca Sigrid sa se fi daruit ? fie chiar si o sing ura data ? altui barba t! Tata putut suporta s-o vada nici macar sarutndu-se cu S

ven Lundell; atunci gndeste-te si tu ce va simti femeia aceea aflata pe moarte ? Nita Hollis ? o sa-i spuna ca Sigrid a... nu, nu, nu se poate, F lavie... poate fi adevarat! 14 ? Poate, dragul meu! Am avut ntotdeauna prea multa imaginatie! Dar recunoaste si tu ca, de da ta asta, fata unui astfel de mister, puteam foarte bine sa exagerez ! ? Gata cu parerile si cu presupunerile! Sigrid este pentru tine, ca de altfel si pentru mine, o figu ra mitica. Dar, orict ar fi fost de decazuta, avea totusi mndria ei si niciodata n-ar fi ncerc at sa-l mai vada pe tata ar fi fost obligata sa-i marturiseasca faptul ca ntr-o c lipa de disperare si renegase dragostea, ca-l u itase cedase altui barbat. Nu, nar fi cutezat niciodata un astfel de demers, n-ar fi cutezat sa i-o smulga ta te i pe care astazi mi-e mama, daca Sigrid ar fi avut un copil de la un alt barbat. ? Sunt de acord cu tine, Erling! Dar atunci, care e secretul? Nita Hollis pretin de ca viata lui Jan Yvarsen fi luat cu totul alta ntorsatura daca doctorul ar fi cunoscut acest secret. Atunci? Erling, cu chipul crispat, lasa sa-i scape un protest vehement: ? ...Totusi, un copil! Dar, Flavie... ei bine, mi se pare cu neputinta! Flavie avu un surs enigmatic, apoi ofta usurata: avusese dibacia de a-l determina pe sotul ei sa presupuna exact ceea ce presupusese si ea. Spuse ncet: ? Ai putea sa-l ntrebi pe fratele meu Erik. Avea vreo zece ani cnd Sigrid si-a pus capat vietii. Pe urma, mai trecut doi ani pna ce parintii nostri s-au hotart sa a ccepte mostenirea lui Sigrid. Norbert, Erik si cu vorbeam destul de des despre S igrid. Cei doi frati ai mei o auzisera de multe ori pe mama declar nd; omenesc si firesc ca Sigrid sa aiba un copil! Dar mama nu l-a putut totusi convinge si pe t ata de a cest lucru. Discutia decurgea ntotdeauna la fel: el sustinnd, exact ca si tine, ca lucrul ar f i cu neputin ta, iar repetndu-i, plina de convingere: Si totusi am unele indicii c are m-au convins ca verisoara noas tra are copil! Din pacate, nu stie sa fie mod erata n ceea ce priveste sentimentele. Sigrid iubeste cu acee asi patima acest copil misterios cu care-si va iubi de-a pururi varul. Daca vreodata s-ar i vi ocazia sa-i arate cop ilul lui ar avea unul din cele mai puternice atuuri sa se marite, n sfrsit, cu el. Tata, om drept din fire, d ominat convingeri morale inf lexibile, nega cu nversunare vorbele mamei. ? Cu alte cuvinte, dupa fratii tai si dupa tine, secretul Sigridei , ar purta numel e unui baiat s au al fete si... ? Da, ai curajul si du-ti gndul pna la capat! ? Ma obligi sa spun un lucru groaznic! Si care mi se pare inadmisibil. Nici maca r nu pot... Cum de cutezi sa-ti imaginezi un asemenea lucru? Rabdatoare, Flavie, raspunse cu convingere: ? Am sa rostesc eu n locul tau pretinsa blasfemie, izvorta din niste minti nguste s i din nis te suflete rigide. Sigrid a avut ntr-adevar un copil, iar tatal acestui copil n-a fost altul dect cel la care n e gndim amndoi, singurul barbat pe care ea l-a iubit vreodata, pe care l-a adorat pna la a fi n stare sa comita crima si din pricina caruia si-a pus, pna la urma, capat vie tii. Erling pali. ? Ti-ai iesit din minti! protesta el, dar att de slab nct Flavie abia l auzi. ? Dragul meu, ce copilaros poti fi! Cum poti pune chiar att de tare la inima un a stfel de lucru? Dimpotriva, ar trebui sa-i ntelegi pe Jan si pe Sigrid, ramnnd lucid, ba as cuteza chiar sa spun, detasat. recomand sistemul meu de adineauri: sa ne punem noi nsine n locul lui Jan si a ndragostitei pa timase, rndul ei att de iubita. Nu uita ca Ide a stat ctiva ani n veldul african, lovita de amnezie, neput nd da cea mai vaga inf ormatie despre identitatea ei. n toata aceasta perioada, Jan si Sigrid, la fel de nflacarati

amndoi, n plina putere si sanatate, se vedeau zilnic la Krittelwerk si nu-mi nchipu i ca ai naivi tatea crede ca dragostea dintre ei era doar platonica! Daca tu si cu mine am fi fost protagonistii une i astfel aventuri, crezi ca ne-am fi stapnit amndoi elanul, de altfel ct se poate de firesc, care ne-ar fi mpins unul n bratele celuilalt? Sunt sigura, Erling, ca Jan Yvarsen a rezistat ct a putut; a rezistat atta timp mai nutrit o ct de vaga nadejde ca-si va gasi sotia disparuta. Dar iata ca a venit si momentul cnd pierdut aceasta speranta. Nimic nu l-ar fi putut ndepar ta pe Jan de Sigrid dect daca ar fi aflat ca stia ce ntmplase Idei. Dar cum i-ar fi putut trece prin minte, fie chiar si pentru o secunda, ca iubita lui era crimin ala? Gndeste-te, Erling, ca Ide era nsarcinata; o fapta ce urmarea sa nlature si ma ma si co pilul n-putut trece niciodata prin mintea unui om ca Jan. Pentru el, to tul era foarte limpede: probabil ca su b impulsul vreunei depresiuni nervoase ? cum mai avusese de altfel de cteva ori ? Ide plecas e pe nserate d e acasa. seara aceea, el se afla undeva, la o ferma ndepartata, aju tnd o femeie sa nasca. Probabil ca Ide v oise convinga ca doctorul se afla ntr-ade var acolo, ca nu era n compania verisoarei sale, fiind vesnic c hinuita dragostea ei excesiva si sfsiata de spaima aproape bolnavicioasa de a nu-si pierde barbatu l. Proba bil ca fiara i adulmecase urma si-o ucisese. Mai ales ca hatisul african era, prin unele locuri, de nepatru ns. Acum, pune-te n locul barbatului care se credea vaduv, care nutrea mult respect si afec tiune pentru sotia lui, dar si dragoste. Se nsurase cu Ide de ciuda si stia ca sa vrsise o greseala. De acum ncolo, era liber s- o iubeasca pe Sigrid, pe Sigrid la care ncepuse sa se gndeasca nainte chiar de a fi stiut sa s crie cuvntul d ragoste tie ti se pare anormal ca nu traiau ca frate si sora ? Erling fu n sfrsit, convins. ? Sigrid, continua Flavie, trebuie sa fi dorit atunci, mai patimas ca niciodata sa devina doamna Yvarsen . Sigur ca n secret a fost obsedata, roasa de amintirea faptei sale. Nimic nu-i mai putea reda lini stea dect nadejdea n casatoria pe care o credea att de apropiata. Nu-ti trebuie un prea mare efort de ima ginatie sa-ti dai seama de visele pe care si le facea: l va coplesi pe Jan cu attea bucurii, nct fericirea fara margini 15 doctorului va justifica faptul ca o sacrificase pe nevinovata Ide. Continui sa r amn n domeniul pres upunerilor, Erling, dar cu mari sanse de a vedea just: daca frumoasa Sigrid ar fi observat c a va avea un copil, s-ar fi sa-i marturiseasca lui Jan. Ti-am mai spus: voia sa fie luata de sotie din dragoste, si nu din d atorie constrngere. Si apoi, dorea p robabil sa-i dea vestea minunata dupa ce s-ar fi maritat cu el. Dar iata ca apar ut faimoasele caiete ale Idei , si toate planurile Sigridei, toate visurile sale sau naruit. Acum era trziu ca sa-i mai spuna ceva. Jan putea crede ca este vorba d e un santaj... Atunci, orgolioasa, frene tica Sigrid si-a pus capat vietii. Foarte palid, Erling o asculta, crispat, pe sotia sa. Pentru el, drama se compli ca prin faptul c a Thrse Erhardt ? care devenise mai trziu, mama sa ? fusese cea care despartise pentru to tdeauna perechea Sigrid. Thrse hotarse ? n loialitatea ei ? sa-i duca doctorului Yva rsen caietele Idei. Erling fac u un rezumat: ? Asa! Deci Thrse Erhardt ? cu toata candida nflacarare a celor optsprezece ani ai ei ? i ad uce lui Yvarsen dovada graitoare a crimei lui Sigrid. nainte de a-l vede a pe Jan, ea o vede pe Sigrid. Stupoarea, deznadejdea lui Sigrid, mai ales acum cnd stia ce nseamna sa fii iubita, trebuie s a fi fost de neima ginat. Thrse Erhardt, fata foarte tnara, nu-si poate imagina ca n tre doctor si verisoara sa ar exist a altfel relatii, dect platonice. nca de pe at unci ea vedea pe de o parte, pe rautacioasa, pe diabolica Sigrid , iar pe alta, pe blnda, virtuoasa si nefericita Ide. ntre aceste doua extreme, doctorul era spir itul pur si d rept. dragoste pentru Sigrid trebuia nabusita n inima lui, de ndata c e aflase ca Sigrid era o criminala. ? Dar de ce, de ce n acel moment Sigrid nu i-a strigat lui Jan: Ide a scapat de fi arele padurii, a proape a nviat din morti! Asa ca nu mai am nici un fel de remusc are. Da! Ne iubim, Jan! Vrei sa sacrifici dragostea

noastra? Nu se poate, e cu neputinta! Cum vei putea sa te nhami din nou la jug, a laturi de Ide, cum vei putea sa ma uiti att pe mine ct si deplina ntelegere dintre noi? Hai sa parasim Transvaal ul, sa ne nt oarcem Suedia, nca mai e cu putinta sa fim fericiti! ? Ct ne e de greu sa ghicim chiar totul, dragul meu! n orice caz, se pare ca ea na rostit o vorba! ? Eu presupun, Flavie, ca Sigrid traise alaturi de Jan ceasuri ntregi de o bucuri e att de deliranta, nct putuse nchipui ca iubitul ei va aseza morala naintea dragoste i. I-a lasat timp sa sufere d in pricina despartirii lor, numai ca ea nu citise caietele Idei: asa ca nu-si imagina chinu rile victimei sale, fugin d, caznd, pipaind, trndu-se, gemnd n ntunericul populat de fiare. Nu i-a pasat de suferintele nd urate , minut minut, de fragila creatura pe care se hotarse s-o suprime. Nu se gnd ea dect ct de mult trebuia s-o regrete Jan. A parasit hotelul din Krittelwerk, convinsa ca Jan o va urma n curnd. ? Numai ca Jan, revoltat de suferintele Idei, avea ? dupa cte am aflat noi ? sa-s i reproseze cu multa amaraciune toate momentele de fericire traite n mod clandestin cu Sigrid! A react ionat, deci, t ot att violent cum reactionase odinioara pe malul Trollhttanului... ? Atunci orgolioasa Sigrid s-a ncrncenat. Ea sa-l roage pe Jan? Niciodata! Si a di sparut din orizontul doctorului Yvarsen. i cunostea generozitatea. Deci, n loc s-o trimita pe Ide, la f amilia ei d in Olanda, asigurndu-i o existenta ndestulata, stia ca dimpotriva se va stradui s-o faca sa u ite ceasurile grel e prin trecuse. ? Acum o vad pe Sigrid nemaiavnd nici un fel de remuscari n legatura cu Ide. Attia fanatici si suprima semenii n numele unor convingeri religioase, sociale, politice etc. Ea l-a iubit att de mult pe Ja n, nct procedat ca fanaticii. ? Hai sa punem capat discutiei draga mea! Destule vorbe, presupuneri, pareri si toate n van. Sa asteptam rentoarcerea tatei. Poate ca atunci vom cunoaste adevarul ? ntreg sau partial. ntre Flavie si sotul ei se nstapni tacerea. Stateau pe canapea, unul lnga altul, si se tineau de mna. Discutia i tulburase foarte tare pe amndoi. Se aventurasera n spatiul demersului ps ihologic, unde aveau prilejul sa patrunda si unde numai niste vagi amintiri si u nele deductii hazardante le ngaduisera sa ntrevada secretul lui Sigrid . IV SONERIA TELEFONULUI LE DOVEDI lui Erling si sotiei sale n ce stare de tensiune se aflau. n mo d normal, Erling o lasa pe Flavie ? care era mult mai sprintena ? sa raspunda la telefon. De data asta, se ndreptara amndoi deodata spre receptor. Gestul spontan le aduse aminte de tinerete. Sursera. Erling o tras e pe Flavie lnga el, tocmai cnd ea voia sa se ndeparteze ca sa-l lase pe sotul ei sa raspunda; Flavie l saruta si-i sopti: ? Pun pariu ca e mama! ? Probabil! Totusi daca... Erling ridica receptorul si-i facu semn Flaviei sa asculte si ea. nclinnd din cap si facndu-i semn cu ochiul, sopti amuzat: ? Ai ghicit, draga mea! ? Erling... Tu esti? Nu-mi gasesc linistea. Mi-e rusine ca nu ma pot stapni, dar e ceva mai pute rnic dect mine! Abia mai respir! Erling si Flavie comunicau, pe tacute, prin gesturi, sursuri si ncruntari din sprnc ene. Erlin g si tinea aproape sotia caci avea o mare ncredere n inteligenta si n profunda ei afectiune fa ta de parintii lu i. Flavie 16

fara sa se dezlipeasca de el ? lua un stilou si scrise urmatoarele, n vreme ce so tul ei vorbea la telefon Thrse: A tentie! Pregateste-te! Mama ta e o femeie foarte subtila, asa ca probabil a ajuns si ea ? n privinta secretului lui Sigrid ? la aceleasi concluzii ca si noi! Un alt aspect al aceste i probleme ivite att d e trziu faptul ca Thrse trebuie sa fie sfsiata de remu.s..c ari ntr-adevar, asa era. Din discretie, Flavie vru sa puna jos cel de al doilea recep tor, dar Erling o obliga, aproape cu brutalitate, sa asculte n continuare; nfatisarea lui dovedea ca nu prea naviga pe ape linistite, avea nevoie de prezenta nevestei lui si ? chiar n inter esul mamei sale ? Flavie trebuia sa accep te aceasta pseudoindiscretie. Thrse, aflata la Tjorpa, se caznea sa fie calma, dar Erling si d adu seama ct era mhnita; simti nevoia sa se urce imediat n masina si sa se duca s-o consoleze. ? Te deranjez cumva, dragul meu? ? Ctusi de putin, mama. Ca sa-ti spun adevarul, tocmai vorbeam despre tine si ne parea rau ca te-lasat singura. Daca vrei ca Flavie sa doarma la tine, spune-mi s i ti-o aduc imediat cu masina. ? Nu, dragii mei copii. Ah, ct mi-e de greu sa-mi aleg cuvintele si sa iau attea p recautii ca sa ma explic. ? Precautii? Nu ntre noi doi, mama! Poate ca te jenezi sa discutam astfel de lucr uri la telefon... ? Nu, Erling, dimpotriva... Fiindca ntre patru ochi n-as fi putut vorbi att de lib er cu tine. M-a s unat tau de la Manchester... ? Si? Sper ca n-a avut necazuri cu calatoria... ? Nu mi-a dat nici un fel de amanunte. Sunt nelinistita, Erling! Tatal tau mi sa parut foarte nervos. O auzi pe maica-sa nghitindu-si un sughit de plns si facu un efort imens ca sa par a calm. ? Daca tata nu ti-a spus nimic despre calatoria lui, atunci despre ce-ati vorbit ? ? Ca s-a dus direct la clinica unde a fost instalata Nita Hollis. Ca a gasit-o f oarte ru si ca nu -mi poate spune exact cnd se va napoia. Ca Nita n-are voie sa vorbeasca dect cteva minute pe z i... Ca a ncntata sa-l revada si ca l-a rugat sa nu plece prea repede din Manchest er. El i-a fagaduit sa nu plece ce nu se va simti mai bine. De fapt, tatal tau s tie ca sarmana Nita se va prapadi foarte repede. Erling ncerca sa-si linisteasca mama: ? Ei bine, maicuta draga, cred ca e momentul sa te arati rezonabila. Deoarece cu nosti ? din nt mplare fondul problemei, n-ai de ce sa fii ngrijorata de o eventuala ntrziere a tatei. Trebuie sa afle neaparat secretul! La urma urmei, nici tu, nici noi, n-o cunoastem pe Nita. Poate ca s-a folosit de un siretlic pentru determina pe omul pe care l-a iubit odinioara, cu atta perseverenta, sa vina s-o vada. Poate ca n-a avut nimic serios sa-i spuna. Sau cel putin, nimic care sa te nelinisteasca. n orice caz, ta ta trebuie sa cunoasca adevarul, sa afle de ce l-a chemat! De unde stii ca n-a fost vorba dect de capriciul unei f emei care nu mai av ea dect singura dorinta pe lume: sa-l revada pe cel pe care-l admirase atta? ? Ct de mult as dori, Erling, ca sa nu fie dect ceea ce spui tu! Am putea scuza le sne subter fugiul muribunde! ? De altfel, la urma urmelor, maicuta, daca Nita Hollis ncearca sa dezvaluie vreo aventura de o dinioara lui Sigrid n-ai avea de ce sa te mai miri dupa toate nep lacerile pe care ti le-a casunat verisoara tatei! ? Sa trecem peste faptele care o privesc pe Sigrid; Nita Hollis a afirmat ? si a m auzit foarte clar, ? daca ai fi cunoscut acest secret, viata dumitale ar fi lua t cu totul alta ntorsatura! Gndeste-te, E rling, ce nseamna aceste cuvinte! Glasul Thrsei tremura, n ciuda eforturilor pe care le facea de a fi calma. Continua : ? Pentru ca Jan sa-si schimbe n mod esential viata, nsemna sa ma nlature din drum, sa nu va mai pe tine si pe sora ta, sa... O, dragul meu Erling, din moment ce sec

retul acesta a putut fi att d e presant pentru Jan, nseamna ca barbatul meu, a carei constiinta a fost ntotdeauna ca un cr istal de stnca si a etica ? aidoma unui diamant ? e implicat serios n toata povest ea asta! Cum de a putut dob ndi Sigrid superioritate asupra lui? Poate ca Nita Hollis o fi vrut cu orice pret sa-l dete rmine pe Jan sa vina. Ce anume stie ea, sau ce anume si-o fi imaginat? nainte de a se sinucide, Sigrid s-a dus, la clinica tatalui tau ; a vrut aiba o explicatie cu Jan, dar el n-a ascultat-o. Ma iubea, Erling, si din dragoste fata de mine n -a vrut asculte pe Sigrid. Cin e stie, poate ca nefericita voia sa-i ncredinteze tocmai acest secret. Oh, dr agu l simt ca nnebunesc din pricina attor gnduri, presupuneri si... Erling si regasi brusc vocea lui autoritara ? care semana leit cu vocea tatalui s au, n momente le n era necesar sa ia o hotarre. Trebuia ? cu orice pret ? sa-si mpie dice mama sa se chinuie n zadar. ? Mama! Gata! nseamna ca nu meriti dragostea imensa pe care a nutrit-o tata fata de tine, daca cteva cuvinte auzite n dosul unei usi, rostite de o femeie necunoscu ta, aflata pe patul mortii, au fost ajuns sa te cufunde ntr-o asemenea stare! Sun t gata sa petrec noaptea sub acoperisul tau, cu conditia sa mai lasi gndurile s-o ia razna. Desi Erling era sigur ca ochii mamei sale erau plini de lacrimi, el o auzi spunnd u-i, pe un ton fo arte calm, ncercnd chiar sa glumeasca: ? Ei bravo, doctore Erling Yvarsen! Se cunoaste ca esti fiul tatalui tau! Ti-ai adus mama ? e ad evarat un pic cam brutal, dar cu multa ntelepciune ? la ordine s i mai ales la bun-simt. Erling fu fericit de rezultatul obtinut. Dar nu se putu abtine sa nu-si spuna n s inea lui ca Sigrid tr ebuie fost o fiinta extraordinara, o creatura malefica, di n moment ce, dupa attia ani, numai simpla evocare numelui ei mai putea sa creeze o atmosfera att de ncarcata si sa-i pricinuiasca Thrsei atta suferinta. La celalalt capat al firului, vocea Thrsei continua sa fie linistita. 17 ? Nu, Erling, nu veni si nici nu mi-o trimite pe Flavie. Am sa iau un calmant si am sa ma culc. Spune-acum esti multumit? ? Da, maicuta, sunt ncntat! Pe mine dimineata! Daca simti nevoia sa ne vezi, Troll va fi n s tare sa aduca pna aici; profitnd de acest drum o sa iei si putin aer! Dac a drumul ti se pare prea lung , amnam cteva ntlniri pe care le avem mine si venim noi ? eu si Flavie ? la maicuta noastra draga! Thrse rse. Cum sa nu te simti fericita cnd ai un astfel de fiu? Dupa ce Erling nchise telefonu l, Flavie nalta fruntea si-l privi gnditoare. ? Ce-ti spuneam eu? Mama a ntrevazut posibilitatea unui copil... Erling nu mai avu cnd sa-i raspunda, caci telefonul suna din nou. ? Alo! Aici doctorul Jan Yvarsen! Tu esti, Erling? ? Da, tata... ? Scuza-ma fata de Flavie, fiindca am uitat de ntlnirea pe care o aveam cu voi. Su nt pur si simplu mhnit, fiindca vad n asta dovada lipsei mele de stapnire, ceea ce mi displace total. ti tel efonez Manchester. Cred ca Thrse v-a pus la curent. Nu voi parasi orasul pna ce Nita Hollis nu-si va da ultima suflare. ? Da, stiu... E o persoana pe care tu si prima ta sotie ati cunoscut-o la Kritte lwerk, nu? ? Exact; si despre care n-am mai auzit vorbindu-se niciodata. Are doar rare mome nte de luci ditate... sfrsit, asta n-are nici o importanta pentru tine. Stau tot timpul la capatiul ei pndind momente le cnd recapata cunostinta. Acum ? si asta te rog sa ramna ntre noi, Erling ? am nevoie de ajutorul tau pentru Thrse sa nu-si faca cine stie ce gnduri. Are o imaginatie att de bogata, nct mi face uneori ono area alt fel destul de stnjenitoare, ? de a se arata geloasa. Gelozia retrospectiva e absu rda, dar ea sufera cauza asta, iar mie mi-e groaza s-o fac sa sufere. ? Oh, tata, mama va ntelege destul de usor mila ta fata de o muribunda...

? Nu ne putem permite sa filozofam la telefon, ntre Anglia si Suedia, despre sufl etul femeilor. Va rog, tine si pe Flavie, s-o faceti pe Thrse sa priceapa ca nu e vorba de fleacuri. Deocamdata nu pot sa va dau un fel de explicatii, nici ei, ni ci voua, dar ar fi cu putinta ca de aici sa ntreprind o noua calatorie. Ma aflu f ata unei probleme care ma va preocupa enorm ct timp nu o voi rezolva. n vocea doctorului se puteau deslusi exasperare si neliniste, sentimente pe care Erling le sesiza se nca la nceputul discutiei, cnd i nmnase, pe tacute, cel de al doil ea receptor sotiei sale. Constata c a si Flavie era nelinistita. Brusc, striga n receptor: ? Asculta tata, sigur ca ne vom ocupa de mama. Dar ce-ai zice daca as veni si eu mine dim ineata, Manchester? Circul destul de des ntre Suedia si Paris, asa ca ma ma nu va avea de ce sa se mire... Vocea doctorului se naspri: ? Nici pomeneala de asa ceva! Nu sunt copil! Ceea ce astept eu de la tine e sa n -o lasi pe mam a ta faca gnduri privind confortul si sanatatea mea fizica si mora la. Am nevoie de putina libertate. Mi-a r displacea peste masura sa-mi fie ngradita. Daca voi pleca din Manchester n alta parte, te vo i nstiinta. Deoc amdata vorbi nimanui despre aceasta perspectiva. Apoi convorbirea nceta. Erling puse gnditor receptorul n furca. Flavie reflecta, cu glasul pe jumatate: ? Pot sa-mi framnt mult si bine creierul, nu ntrevad nimic altceva n povestea asta cu s ecretul Sigrid , cu secretul menit sa-l rascoleasca n halul asta pe tatal tau, n afara de existenta unui c opil... binenteles acum trebuie sa fie un barbat sau o femeie n toata firea, n orice caz, un om matur... ? Cred si eu! Ar trebui sa fie cu cinci ani mai mare ca sora mea... ? Daca apreciem corect, tatal tau s-ar simti mai curnd usurat daca... Erling ispravi el fraza nceputa de Flavie: ? ...ar fi sigur ca nu are nici o contributie la paternitate. Flavie si privi sotul, surznd cu indulgenta fata de aceasta lipsa de ntelegere, spec ific masculina. ? Daca tatal tau descopera ca Sigrid s-a putut darui unui alt barbat ? n afara de el ? va su feri ca damnat. Ar fi cea mai cumplita deceptie. Sa fim deci pregati ti sa-l ferim pe Jan Yvarsen de cea mai p ericuloasa depresiune nervoasa, depresiune de care nu s-ar lecui usor... ? Flavie... nu cumva presupui... ? Ei bine, da, presupun existenta unui copil nascut din dragostea nflacarata dint re Jan si Sigrid ! Ar fi nu se poate mai neplacut pentru noi toti si mai ales pe ntru mama ta! Dar sunt sigura ca pna la u rma se obisnui cu ideea si nca foarte bi ne. Mama ta e o femeie de la care nu ma astept dect la lucruri bun e, caci vederi mult mai largi si mai moderne chiar dect sora ta. Si totusi va fi destul de greu de manev rat. Se simti prost daca noi doi vom lua legatura cu necunoscutul sau necunoscuta, trecnd peste o seama de lucruri ? considerate de ea drept tabuuri ? dar despre care, ti dai si tu seama ct sunt de perimate si d e desuete astazi. Brusc, Flavie scoase un strigat pe care si-l nabusi acoperindu-si gura cu palma. ? Extraordinar! Cum de nu ne-am dat seama? Daca tatal tau e parintele copilului Sigridei, unii dintre vor avea serios de suferit... ? De suferit? De ce? Si cine? ? Eu si cu tine! ? n nici un caz, nu trebuie sa iei lucrurile n tragic. Ce ntelegi tu, de pilda, pri n vom avea de suferit ? 18 ? Dar e limpede! Daca tatal tau ? cu vointa, inteligenta si tenacitatea care-l c aracterizeaza ? o porneste n cautarea acestei persoane necunoscute, fii sigur ca ? daca ntr-adevar exista ? o va gasi negresit. ? Ei si? ? Eu si cu fratele meu Erik am fost crescuti de parintii nostri n principiile une i etici foarte severe.

? Nu vad legatura... ? Pai, am mostenit banii care i se cuveneau acestei persoane necunoscute. Si nu e drept. Asa ca va trebui sa i-i dam napoi! ? Flavie! Tu esti singura mea comoara! Nu cred sa existe doua neveste ca tine pe pamnt! Te rog seama de faptul ca, chiar daca vom fi mai putin nstariti, esentialu l, pentru noi, e ca Institutul si clini ca noastra nu vor fi n nici un fel amenintate. Familia Yvarsen se simti dintr-o data vesela si destinsa ? calitati proprii doar spiritelor elevate curajoase; se mbratisara cu patima. Mai curnd le venea sa rda d ect sa fie mhniti. Erling spuse: ? Cta putere de patrundere zace n tine, iubita mea! Tu vezi ntotdeauna lucrurile cu atta luciditate! Fantasmagoriile care dau nastere la prejudecati, spaima fata de tot ceea ce risc a sa deranjeze un univers faurit n virtutea inertiei si a indolentei se risipesc de la sine. Tu privesti lu crurile deschis, drept n fata, bunavointa si fara urma de mirare, ceea ce mie mi se pare ceva de esenta ntr-adevar superioara. Minunatii ochi ai Flaviei stralucira plini de lumina. ? Dragul meu, ma iubesti si ma privesti cu ochii indulgenti ai dragostei. E adev arat nsa ca n ca din primelor aduceri-aminte am dorit sa pricep nca nainte de a emit e sentinte si am socotit ca cea importanta calitate nu e maretia sufletului, ci datoria. Probabil ca din pricina acestui lucru ma ntel eg att bine cu mama ta. Ea e gata ? dupa cum ti-am mai spus ? sa traga concluziile, n sensul eticii n care a crescuta nca din copilarie; i se potriveste foarte bine un anumit cntec... ? Care cntec? ? Un cntec mai curnd loren dect alsacian, l stii si tu, cel n care se spune ca, n a cpe li vteinsuti t ntotdeauna, privesti n fata, vi.a..t a ? ncurci textul, Flavie! Cntecul spu n.e..p: rivesti n fata, moarte..a. ? Se poate, Erling, dar n cazul de fata cred ca-ti trebuie mai mult curaj ca sa p rivesti n fata v iata dect moartea. Erling si strnse si mai tare nevasta n brate. ? Biata mea iubita! Nu-ti ofer deloc o viata care sa te predispuna la optimism. Vom sfrsi prin a deveni niste obsedati de boala asta groaznica pe care ne straduim s-o vindecam, adevara t cosmar al omen irii. Attea mame tinere n-au dect bucuria de a-si urmari copiii cum se zbenguiesc si... ? Erling! Fara frazeologie, dragul meu! Afla ca ma simt foarte fericita si ca ma consider chiar o p rivilegiata. Sa poti pastra si inima si mintea sotului tau e o sansa rara. Nu repet asemenea lucruri, fiindca nu vreau strnesc gelozii... Dupa un lung sarut, Flavie continua: Am fost mult mai norocoasa dect mama ta... orict de deplina i-ar fi fost dragoste a, orict de intensa dragostea sotului pentru ea, Thrse a avu t de luptat cu o rivala fara egal: umbra lui Sigrid. Aceasta Sigrid a pierit n deplinatatea f rumusetii si a un ui farmec exceptional. Pe de alta parte, am fost mult mai favorizata de soarta dect nsasi sp lendida Sigrid . Soarta nzestrat-o cu o frumusete de legenda, cu o patima nenfrnata dar, spre ghinionul ei, s-a ciocnit de un barbat dur ca un bloc de granit, care prin nsasi integritatea lui a condamnat-o la o dur ere de nesuportat, mpingndo, pna la urma, la moarte... * * * A doua zi dimineata, Erling si Flavie fura treziti din somn, cu noaptea n cap, de soneria telefo nului: doctorul Richard Searle, care-l suna din Manchester pe do ctorul Erling Yvarsen. Daca exista vreo profesie unde pastrezi relatii amicale cu vechii camarazi de st udii, apoi aceea e medicina. Erling facuse mai multe stagii n Franta, n Germania si n Anglia. Doctorul Richard S

earle era unu l dintre mai buni prieteni ai sai. Cnd Nita Hollis fusese primita l a clinica lui din Manchester, vechiul coleg a l lui Erling ? care era director acolo ? fu ncntat sa afle ca bolnava l cunoscuse foarte bine pe celebrul tata Erling. El fusese cel care-i sugerase ideea nregistrarii pe banda de magnetofon a mesajului, fiind ca bolnava nu putea scrie. Numai ca se ntreba acum daca fusese inspirat ajutndu-si bolnava sa obtina ceea ce dorise atta ardoare: venirea doctorului Jan Yvarsen. Fiindca lucr urile nu mergeau prea bine. n loc sa se bucure, linistita, asa cum prevazuse doctorul Searle, bolnava, de ndat a ce aflase c a dorinta se mplinise, fusese cuprinsa de o stare de exaltare. Daca n-ar fi stiut ca nu mai avea n ea dect o farma viata, doctorul ar fi fost nclinat s a creada ntr-un miracol. i ceruse infirmierei sale particulare sa -i cumpere asternuturi deosebit de luxoase, cnd, n mod normal traia extrem de simplu. Cel mai bun coafor Manchester, fusese adus la clinica si rugat sa redea parului ei aspr u si decolorat de boala, supletea, vitalitatea si stralucirea de odinioara. Pentru a-i schimba ct de ct nfatisarea, o cosmeticiana , adusa si ea de la cel renumit Institut de nfrumusetare din oras, facuse uz de t oata dibacia si aproape ca izbutise sa nd eplineasca dorinta muribundei. Arta conferise chipului ? odinioara att de fermecator ? o mas ca reusita, dar efemera. mbracata ntr-o camasa de noapte din crepdesin mov, minunat lucrata, cu trei siragu ri de pe rle fine jurul gtului, cu o liseuza usoara ca o spuma, pe umeri, coafata n mod savant si fardata discret si d elicat, Hollis aproape ca semana cu un idol . Viata firava care mai plpia n ea parea sa i se fi refugi at n 19 rensufletiti de dragoste. Jan Yvarsen nu fusese, odinioara, nici o clipa ndragostit de foarte frumoasa si tn ara Nita, care-l adora, acum ? n starea sufleteasca n care se afla ? dupa ce i se spusese ca va afla un secret privitor la S igrid simti nduiosat de spectacolul of erit de femeia care, desi pe moarte, avusese vointa de a aparea n ochii aproape a tragatoare. La telefon, doctorul Searle vorbi ? n treacat ? si despre aceasta metamorfoza, da r Erling, s i mai Flavie, si dadura perfect de bine seama despre ce anume era vor ba. La prima lor ntlnire, nici un cuvnt nu fusese schimbat ntre Jan si Nita, fiindca emo tia o facuse bolnava sa amuteasca. Doctorul Searle fusese obligat sa-si avertize ze confratele despre extrema f ragilitate celei pe care venise s-o vada de att de departe. Cu doua zile mai nainte, toti fusesera siguri ca a vea sa prapadeasca. Numai patima izbutise s-o ntareasca pe biata femeie si sa-i prelungeasca viata; a ncerca determini sa vorbeasca, sa obtii unele raspunsuri de la ea era mai mult dect putea suporta fara grabeasca sfrsitul. Deci doctorul Yvarsen n-avea altceva d e facut dect sa se aseze la capati ul ei astepte. Contrar a ceea ce stia Erling de spre amicul sau, doctorul Searle, aflat la celalalt capat al firu lui, dadea dovada de foarte putina hotarre si prezenta de spirit. Pna la urma, discutia telef onica ntre doua t ari att ndepartate, neputndu-se prelungi la nesfrsit, Erling spuse: ? Draga prietene, am impresia ca eziti sa-mi spui ceva neplacut pentru mine. Sti i ca sunt un om energic; daca asta e motivul care te tine n loc, treci, te rog, peste el si spune-mi ce an ume te deranjeaza. N adajduiesc ca tata nu se simte rau n urma calatoriei... Glasul de dincolo de mare deveni mult mai natural. ? ti multumesc, Erling. Tatal tau arata superb. E vorba de cu totul altceva. Desi medic, n-am v oie sa amestec n viata particulara a pacientilor mei. Totusi, uneo ri, ca de pilda, n cazul de fata, stiinta m edicala loveste de un element psihic care-mi scapa. Doamna Nita Hollis e de cteva luni n ngrijirea mea. convins ca am fa cut tot ce se putea face, n stadiul n care a ajuns astazi medicina... ? Sunt sigur de asta, draga Richard; spune-mi, te rog, prezenta tatalui meu a sc himbat ceva n relatiile dintre tine si pacienta? ? Oarecum: doamna Hollis neputnd sa scrie, i-am sugerat sa nregistreze pe banda to t ce ave a de spus;

asa ca sunt direct vinovat de sosirea tatalui tau aici. ? Ar trebui sa te bucuri: mesajul a avut deplin succes. ? ntr-adevar... Dar, daca am nteles bine, punctele lor de vedere sunt cu totul deo sebite: doam na Hollis voia, cu orice pret, sa-l vada pe tatal tau. Ca sa-l poata vedea, i-a fagaduit c eva. Tatal tau a ve nit, dar pentru ea, ci pentru ceea ce urma sa-i dezvaluie. A adoptat fata de dnsa, o atitudine, cum sa-ti sp un, as mai curnd de politist... ? Dragul meu Richard, se ntmpla sa cunosc despre aceasta calatorie a tatei mai mul te lu cruri dect stie el. Asa ca linisteste-te! Doamna Hollis nu va fi prea tulbu rata caci n-are de marturisit ni ci o crima. Secretul ? daca exista ntr-adevar un secret ? priveste o a treia persoana, moarta de multa vre me si nici macar n-a fost prietena cu doamna Hollis. Nervii bolnav ei tale nu vor fi prea zguduiti daca, to tusi, tine fagaduiala fata de tata. ? Sunt bucuros ca ma mai linistesti un pic. ti multumesc pentru ncrederea pe care mi-o arat i, dar totusi n dificultate. O ngrijesc pe biata doamna Hollis n asa fel n ct sa nu sufere si sa se stinga ncet. mai continui astfel, ea nu-si va mai regasi firul ideilor, si va muri ducnd secretul cu sine, n morm nt. Vrei ? sub pretextul ca am n fata mea una dintre marile personalitati ale lumii medicale ? sa comit c eea ce constitui fata de constiinta mea o greseala profesionala? Esti de acord s a-i redau doamnei Hollis ? cu ajutorul unor injectii ? o vitalitate de cteva ceasuri, dar care i va provoca niste dureri n spaimntatoare? A s proceda astfel, nu pentru pacienta mea, ci pentru doctorul Yvarsen, pe care l-a iubit n t acere, ducnd o via ta trista fiind n posesia unei taine care nu-l intereseaza dect pe el. Fara sa sovaie o secunda, Erling raspunse: ? Draga Richard, te plng din suflet ca te afli n fata unei astfel de situatii. Dar am sa-ti spun care parerea, nu n calitate de fiu al doctorului Yvarsen, ci de me dic care a jurat sa respecte anumite le gi. Aceste legi, draga prietene, salasluiesc n sufletul nostru asa ca, indiferent de cazul c are ni se prezinta, ele trebuie fie respectate ct mai strict cu putinta. Daca as fi n locul tau, as continua sa aplic celei care ti-a ncredintat ultimele zile din viata ei, tratamentul pe care i l-ai aplicat si pna acum. Nu te preocupa de respec tabilul musafir si de lucrurile pe care doreste sa le afle, orict de importante ar fi ele. Tin sa adaug ca sunt totusi mirat ca tata ? care este nzestrat cu o putere de sugestie pe care n-am mai ntlnito la nici un a lt confrate de-al lui ? nu obtine pe aceasta cale, de la doamna Hollis, fara sa faca uz de p resiune sau de drogu ri, taina care a fagaduit sa i-o mpartaseasca! Directorul clinicii din Manchester avea sa constate ? n mai putin de o ora ? ca E rling avusese dreptate. Cnd Jan Yvarsen si anuntase vizita, Searle era pregatit sa reziste ? binenteles far a sa dezvaluie c onvorbirea telefonica pe care o avusese cu Erling. Dar nu avu de luptat asa cum se temuse. Fiindca nimeni n u respecta mai cu strictete dect Jan legamntul lui Hipocrat. Dormise putin si pe chipul lui s e citeau urmele unei nelinisti. ? Doctore Searle, n-am sa-ti cer nimic care sa-ti tulbure scrupuloasa dumitale c onstiinta, dar m i-a venit idee care nu-i poate vatama n nici un fel bolnavei. Ni ci eu si nici o alta persoana nu putem sta vesn ic aplecati 20 peste patul Nitei, cu urechea la pnda, ca sa putem prinde cuvintele pe care le-ar rosti din cn d n bolnava dumitale, ale carei coarde vocale sunt si asa foarte sla bite. Banda de magnetofon pe care a m primit-a fost nregistrata cu deplin succes, sub binevoitoarea dumitale supraveghere. Doamna Hollis, mi -a fagaduit sa-mi mpartaseasca un secret, dar vad ca nu mai e n stare sa-si tina fagaduiala... Searle nu-l slabea pe Jan din ochi. Spuse foarte mhnit: ? Doamna Hollis se afla sub efectul unor injectii calmante care i se fac cu regu laritate; m-a rugat sa n-sa sufere. Si nu sufera. Jan Yvarsen surse linistit:

? Vei fi de acord cu ceea ce-ti voi propune, doctore Searle! Nu-ti voi cere, n ni ci un caz, sa n trerupi tratament pe care din punct de vedere clinic l aprob din t oata inima, numai ca sa silesti bolnava ? cu pretul unor suferinte supraomenesti, daca pot sa ma exprim astfel ? sa-mi mpartaseasca s ecretul care ? n ce priveste ? are ntr-adevar o valoare inestimabila. ? Va multumesc ca sunteti de aceeasi parere cu mine, domnule profesor; puteti sa -mi spuneti la ce anume v-ati gndit? ? Stiinta ne usureaza zilnic mijloacele de a actiona, asa ca sa profitam de ea! Am sa te rog sa pro curi ? cheltuiala mea, binenteles ? tot ceea ce poseda mai no u orasul dumneavoastra ca tehnica de d etectare celor mai slabe sunete. Doamna H ollis se afla ntr-o stare asemanatoare cu visul: ea crede ca discut a cu mine, n vis. Am un auz foarte fin, dar mi-e totusi cu neputinta sa nteleg ce spune. Numa i niste microfoa ne extrem de sensibile pot capta si nregistra soaptele abia murmurate. Pe urma, nu ne mai r amne d ect amplificam... Doamna Hollis vorbeste tot timpul, buzele ei se agita si nu la ntmplare ? sunt sigur d e asta! conjur, doctore Searle, sa ne vii n ajutor, s i ei si mie, fara sa mai pierdem vremea; zilele i sunt numarate. Peste trei ore, Jan Yvarsen, cu castile la ureche, distingea n sfrsit cuvintele Ni tei Hollis. Soaptele rostite ntr-un vis erau de fapt povestea unei iubiri nemparta site, dar cu att mai intense. Barbatul car e iscase asemenea pasiune nu putea ref uza sa asculte aceasta poveste, daca dorea sa obtina ? am estecat efuziunile Nit ei Hollis ? secretul lui Sigrid... V ABIA A DOUA ZI DUP SOSIREA doctorului Yvarsen a nceput Nita sa vorbeasca... Noroc ca mi crofoanele erau foarte bine asezate, fiindca debitul ei verbal era departe de a fi normal, iar vocea i era excesi v de slaba. Soaptele ntretaiate de pauze mai mult sau mai putin prelungite, durnd atta ct dura s i somnole nta ei, fapt un fel de coma, l tineau pe Jan cu sufletul la gura si-l a duceau n pragul disperarii. Fiindca niciodata putina viata care mai plpia n muribunda n-avea sa fie destul de puternica nct sa-i po ata dezva lui ceea venise sa auda din gura ei. Va amuti definitiv si faptul va c onstitui pentru el un supliciu fara leac. D aca macar ar nceta sa mai vorbeasca despre dragostea ei fata de el! Daca s-ar margini sa-i dezvaluie doar ce ea ce despre Sigrid! Asta dorea Jan. Dar era cu neputinta s-o contrazici. Tot la fel de bine ca si doctor ul Richard Searle, Jan Yvarsen stia ca nu trebuia s-o ntrerupa din peroratiile, uneori haoti ce prin nici o fraza de aprobare, sau chiar printr-un gest prea brusc. A o opri pe Nita Hollis nsemna sa-i opresti ultima bataie a inimii epuizate. Infirmiera care ? asezata pe marginea patului ? n-o parasea o clipa, abia si mai pu tea retine lacrimile. Bolnava, tot timpul blnda, tot timpul gata a-si ascunde suferinta fata de cei din jur, gata sa scuze ori de cte ori i chema pe doctor ori pe infirmiera ca sa-i faca injectiile calmante, i deve nise foarte draga. Si apoi exista ntr-adevar ceva deosebit de nduiosator n aceasta vointa femin ina de a-l aju ta pe iubit si de a-si respecta angajamentul pe care si-l luase f ata de el. Vedeai de asemenea ? fara nici o ezitare la nefericita femeie, dorint a de a da o ultima batalie, din care sa iasa, n sfrsit, victorioasa: iubitul e i e ra si n-avea s-o paraseasca nainte de a-si da sfrsitul; se ntmplase exact cum dorise , cum urma rise sa ntmple, cu o perseverenta demna de admirat. Acum si manifesta iz bnda printr-un surs vag ca re-i plutea pe buze si prin cte o sclipire fugara a ochilor, pe care aproape ca nu-i mai pute a tine deschisi. n m urmuratul ei continuu, ncepuse a spune ceva ciudat: se compara cu caprita alba a lui Seguin , din cunoscuta poveste lui Alphonse Daudet. Pentru ea, moartea era lupul care u rma s-o ucida n mod inexorabil. Numai c a nu dorea sa traiasca pna n zori, precum caprita alba din poveste, ci sa reziste pna ce avea sa-si is praveasca marturisirea. Debitul verbal al bolnavei scadea din ce n ce. Si nu puteai s-o mpie

dici n nici un fel sa nu-si piarda n van, ultimele puteri. Voia, cu orice pret sal asigure pe doctor ca el nu ncetase sa fie pentru tnarul ce debarcase, cu foarte multi ani n urma, n Transvaal ? ca sa zdrobeasca inimile femeilor. n avionul care-l adusese de la Gteborg n Anglia, Jan se gndise n amanunt si-si facuse p lanul dialog, condus de el cu abilitate si fermitate. Dar, din pacate, planul i se spulberase. Se afla l a discretia interlocutoarei sale, obligat nu sa sustina un dialog, ci sa auda un monolog. Nu putea schimba ni ci macar singura vorba cu cea care fusese pe vremuri picanta do amna Hollis din Krittelwerk. Totul se petr ecea cum femeia nvatase, ani n sir, pe d e rost, de pCildnat,e cul lui Rolan sdau Rugaciunea de pe Acropo ale lui Renan, sau cine stie ce alta lunga legenda. Sigur ca se gndise ceasuri, ceasuri n sir la ceea ce avea spuna lui Jan. Hotarse ca doctorul Yvarsen, att de intransigen tul Jan Yvarsen care-i interzisese sa mai vina Transvaal ca sa-l vada, care nu v oise sa primeasca nici macar o scrisoare de la ea, trebuia ? n ncapatnarii sale ? s a vina el la ea, la ea care fusese nsasi ntruchiparea fidelitatii feminin e. Aceas ta 21 rentoarcere a lui Jan si-o justifica prin pateticele povestiri legate de propria ei dragoste fara sper anta patima sfsietoare a lui Sigrid fata de acelasi erou. D e ndata ce Jan auzi rostindu-se acest nume, se hotar asculte pe Nita cu atentie, f ara sa piarda nici un cuvnt. Nita ncepu prin a sopti: ? Ai venit imediat ce te-am chemat, doctore. Dar n-ai venit pentru mine, ci pent ru ca stiu ceva de o mare importanta privitor la steaua care a stralucit, care va continua sa straluceasca la zenitul cerului d umitale: afli aici, lnga mine, din pricina lui Sigrid! Nita Hollis deveni visatoare: nu numai ca-l revedea pe Jan tnar ? prin pcla mortii apropia te, care ncepuse a-i ncetosa ochii ? dar l convingea pe barbatul nemblnzit, s-o asculte cu atentie. Brusc, Jan care n decursul vietii sale detestase sentimentalismele exagerate ale femeilor pent ru care simtise niciodata nimic, ncerca sa canalizeze monologul bol navei n directia care-l interesa. Se ntimentele Nitei pentru el nu-l interesau ctusi de putin. Dar iata ca rezultatul acestei ntre ruperi fu nefas t. Doctorul Searle l pusese n garda! Se vazu amenintat sa piarda totul din pricina grabei! Pna ce bietul ch ip scoflcit putu sa-si gaseasca din nou linistea fura necesare cteva ore. Abia acum ntelese ca de fapt Nita nu mai era stare dect sa spuna pe dinafara, o poveste pe care proba bil ca si-o repetase de mii de ori pe parcu rsul anilor! De altfel, Jan afla niste lucruri pe care nici macar nu le banuise. Cnd Nita Hollis si urmase sotul, la Manchester, fara nadejdea de a se mai ntoarce v reodata n Transvaal, verisoara ei, Myriam, fusese foarte draguta si binevoitoare fata de cea care ple case cu inima zdro bita . doua femei si scrisesera cu regularitate. Scrisorile ? pli ne de amanunte si noutati privind viata l ui Jan ajutasera pe Nita Hollis sa sup orte ceea ce numea ea crudul ei exil . Asa ca Nita aflase imediat de sosirea verisoarei doctorului Yvarsen la Krittelwerk. Myriam i-o zugravise pe Sigrid n am anunt si umpl use pagini ntregi descriind tulburarea si gelozia Idei n fata unei att de superbe rivale. Nita nu fusese su rprinsa vestile pe care i le daduse Myriam. Frumoasa Sigrid nu era curtata ? contrar tuturor asteptarilor ? de unul dintre barbatii din preajma. n jurul ei se crease un fel de spatiu, respectat cu sfintenie fiindc a toti ca doa r unul singur i stapnea inima, mintea si simtirea, ca doar unul singur putea s-o f aca fericita . Si cum fi putut ignora societatea un astfel de lucru, cnd Sigrid rv nea la aceasta fericire, cu o intens itate obisnuita, chiar si pentru o fire att de apriga ca a ei, dar n limitele impuse de un orgoliu fara per eche? Hollis rost ea unele fraze care-l ndurerau profund. ? Draga doctore Yvarsen, n loc sa ma bucur cnd am aflat ca sotia dumitale astepta un al doilea copil, plns cu sughituri. Ide parea nespus de ncntata, dar eu nu putea m fi. Nu ma puteam abtine sa n-o tin rau, sa n-o socot egoista. Un copil nsemna o piedica serioasa n cazul unui divort. Fiindca ? afla draga

doctore Yvarsen ? ca dumneata si Sigrid erati facuti anume unul pentru altul. Oh , Jan, cte nop ti albe petrecut gndindu-ma la voi doi si jurnd ca nici nu va uram s i nici nu eram geloasa, pentru ca era ti sortiti alcatuiti o pereche ideala! Spre spaima doctorului Yvarsen, vocea Nitei se opri brusc. Bolnava adormise. Tre bui sa s e supuna consemnului tocmai el care, n ciuda oricaror rugaminti, poruncise adesea rudelor deznadajd uite sa ndeparteze de lnga patul bolnavilor sai. n seara aceea i venise si lui rndul sa fie ndeparta t. Doctorul Searle nu cuteza sa-l invite sa ia masa cu el. Era clar ca dorinta de a cunoaste secretul fagaduit d e doamna Hollis l tinea pe Jan nchis n odaia acesteia, unde nu mai avea posibilitatea sa com unice cu alte persoane. Directorul clinicii era dezolat: sa aiba la doi pasi de el un om cu care ar fi d orit atta sa discute, s a-l ntrebe unele lucruri, caruia ar fi fost nespus de bucuros sa-i ncredinteze unele observa tii n legatura cu pa cientii Colegul Erling avusese deci dreptate, cnd i vorbise de o oarecare Sigrid si de secretul ei blestemat! Jan era sigur ca nu va nchide un ochi peste noapte, caci nu-si daduse seama ct de mult l obos isera orele de cumplita nemiscare si de enervanta nadejde mereu spulberata. Dar de ndata ce s e lungi pe pat, cazu somn adnc. A doua zi, afla bucuros ca Nita Hollis, la rndul e i, dormise nesperat de linistita. si relua locul lnga patul ei. Numai sa nu fi uita t, nefericita, ce mi-a spus! si zise Jan. Nu m-as mira deloc sa fi povestea pe ca re a memorat-o ani n sir si s-o ia de la capat! n acest caz, as avea de ndurat un a devarat supliciu! Dar nu, Nita Hollis si ridica pleoapele si-si recunoscu eroul. Vederea lui paru s a-i redea, ntr-o oarecare masura fortele si un surs delicat i nflori pe buze. Ridica de asemenea usor, nu mna, ci doa r degetele diafane, facndu-i semn sa se apropie, sa-si puna casca la urechi ? ceea ce parea s-o amuze ? dndu-nteles ca voia sa-i vorbeasca. Doctorul ? constient de schimbaril e psihice ale bolnavei ? se temu de tot putea fi mai rau: inima ncepu sa-i bata c u putere. Se stradui, la rndul lui, sa surda, cu acel c alm care-caracteriza si ca re avusese ntotdeauna o uimitoare putere asupra bolnavilor sai. Dar dincolo de ca lmul, sursul si ncetineala premeditata, Jan simtea dimpotriva, dorinta frenetica sa stri ge: Nita Hollis ! Am aici ntr-un suflet, tocmai din Suedia, renuntnd la toate trebu rile urgente pe care le aveam, asa ca te rog uita ce mi-ai fagaduit! Tine-ti cuvn tul! Ceasurile ti sunt numarate! Deci vorbeste odata! Bucuria, sursul o epuizasera pe bolnava, care recazuse din nou ntr-o stare de somn olenta. Jan era culmea deznadejdii. Nu se mai aflase niciodata ntr-o astfel de st are. Vazuse totusi de nenumarate ori barbati si femei care ? cu inima chinuita de spaima ? nu puteau face nimic altceva dect s a astept e, sa nemiscati si sa pndeasca un gest ct de nensemnat, dar foarte importa nt pentru ei, pe care bolna vul ? pe moarte ? nu izbutea sa-l mai faca. Brusc, o presupunere care l-ar fi dezamagit cumplit daca s-ar fi dovedit a fi nte meiata, si f acu loc mintea lui: nu procedase si el aidoma ciocrliei n fata unor og linzi nselatoare? Fiindca l interesase 22 ntotdeauna, mult prea mult, tot ce era n legatura cu Sigrid, plecase la Manchester , fara sa reflecteze ndeajuns, ce-i adusese pna in acel moment, ndelunga sa rabdare? Nimic! Absolut nimi c. Nu c umva Hollis voise sa-l nsele, sa-l momeasca? Dar si reprosa imediat conclu zia pripita. Doar se afla n fata muribunde! Si cnd moartea e la doi pasi de tine, n selatoriile si minciunile sunt zadarnice, inutile. Chiar ceea ce voia sa-i spuna n legatura cu Sigrid nu avea nici o valoare, faptul ca trebuia sa stea ce asuri nemiscat, la capatiul muribundei, l obliga sa se gndeasca la sine nsusi, la comporta rea fata de s emenii lucru pe care nu-l facuse nca niciodata pna atunci. l cuprinse mirarea. Cine era acest nou Jan Y varsen care-l descoperise pe neasteptate? Toa

ta viata avusese deplina ncredere n el si n felul sau de a rationa. plus, manifesta se o repulsie fatisa fata de orice ezitare si tergiversare. Oare acestui fel de a se com porta fi datorat succesul n cariera? Dar nu cumva facuse cam prea multa parada de intransigenta lui? Nu cumva abuzase uneori de ea fata de semenii sai? Traim ? si spuse Jan ? fara sa tinem pr ea mult seama de cei jur. Trecem indiferenti chiar pe lnga cei care ne sunt foart e aproape... A trebuit sa citesc caietele pe care le-a adus ? cu ani n urma ? Thrse , ca sa-mi pot da seama de firea delicata si sensibila a primei mele Pna atunci n u-i vazusem dect cusururile, dorinta ei de a fi singura femeie care sa ma preocup e. C redeam nu-mi ntelegea nevoia de destindere, de distractie, dupa ce paraseam spitalul. mi acordasem un brevet nalta virtute pentru ca n-o nselam, pentru ca refu zam sa ma culc cu alte femei. Adoratia pe care mi-o arata Ide mi se parea fireasca si putin cam agasanta. N-am nteles dect mult prea trziu to t raul pe c are i facut, imensa tristete n care o cufundase prezenta lui Sigrid. Desi si fata de Sigrid am proceda t la fel gresit, dnd dovada de o asprime exager ata. Cnd am gasit-o sarutndu-se cu Sven, n-am vrut sa mai ascult nici o explicatie, sa mai accept nici o scuza. N-am exagerat dnd dovada de o asem enea intransige nta? N-exagerat cnd am rostit cuvintele tradare si despartire, fara s a-i mai ngadui lui Sigrid sa desch ida gura sa se apere? Ce mai vreau acum, dupa atta amar de vreme, sa mai aflu despre ea? Caci, spre m area rusine, trebuie sa m arturisesc ca eu, varul, logodnicul si iubitul lui Sigrid, nu cunosc mai nimic d in vi ata ei. ca mai multe lucruri stie Nita dect mine. Oare va mai apuca sa-mi d ezvaluie ce are de dezvalu it? Pentru linistea mea sufleteasca, n-ar fi oare mai bine sa nu mai stiu nimic? Fara sa vrea, Jan schita un gest de nerabdare, asa ca Nita ncepu imediat sa vorbe asca. Vocea nu -i mai monocorda: emotiile puternice pe care le traise atunci cnd alcatuise si repetase ? de-a lungu l anilor povestea ei amoroasa, mai dainuiau s i acum n ea. Murmurul Nitei avea ceva impresionant: ? Doctore Yvarsen, moartea ? care m-a nfricosat vreme ndelungata ? astazi nu ma ma i sperie . Nu sufar, doctorul Richard Scarle mi-a fagaduit ca nu ma va lasa sa sufar; el vegheaza si apoi esti si dumn eata aici... Stiu totul n ce te priveste. M-am straduit toata viata sa te cunosc mental, fiind ca eu n-am avut pri lejul sa apropii de dumneata asa cum as fi vrut, la Krittelw erk. Stiu ca esti nerabdator, dar fiindca esti bu n ai sa scuzi, fiindca moartea mi da trcoale. Fii linistit, voi merge pna la capat cu povestirea pe care am prega tit-special pentru dumneata. Binecuvntez numele lui Sigrid, fiindca datorita aces tui nume stiu ca ma voi bucura de prezenta dumitale pna n ultimele clipe... Tremuri sa nu-mi pierd si bruma de pu tere pe care o mai Dar ma supraveghez....si ncerc sa ma ntaresc. Asa ca asculta... Mi-am consacrat ntreaga viata dragostei mele fata de dumneata. Am recurs la unele viclenii de care nu m-as fi crezut nic iodata n stare. Nu in tereseaza cum am reusit acest miracol, dar am fost ntotdeauna la curent cu tot ce vi s-a ntmp lat dumitale s i lui Sigrid, atta timp ct a trait. Ti-am mai spus, doctore Yvarsen, ca daca ai fi stiut tot atte a lucruri cte s tiu eu, actionat cu totul altfel. Nu... Nu! Stai putin... asteapt a... nu ma obosi att de tare... trebuie sa-mi co ntinui povestirii. Ti-am spus ca atunci cnd am aflat aici, la Manchester, vestea disparitiei blndei Ide Yv arsen, simtit parca un fel de usurare. Legaturile absurde pe care le nnodasesi, se rupse sera, erai din nou liber ca vremea cnd, tnar student, te logodisesi cu Sigrid. ntel ege Jan Yvarsen, ca mi-as fi dat viata , ca acceptat pna si chinurile iadului ca sa fiu eu aleasa dumitale pe acest pamnt! Dar fiindca acest lu cru era neputinta, singura mplinire a visului meu ? mult prea frumos ca sa mi se poata mplini vreoda ta ? era stiu din nou liber, macar pentru Sigrid daca nu pentru mine. n naivitate a mea de ndragostita pa timasa urt prudenta legiuitorilor care instituisera o peri oada legala de asteptare n cazul unei disparitii. Ma consolam nsa cu gndul ca Sigrid era lnga dumneata. O prezenta iubita, o dragoste mpa rtasita. era oare asta cea mai mare fericire de pe pamnt? Vocea bolnavei slabi. Trebuia lasata sa se odihneasca. Faca cerul sa mai traiasc

a o noapt e! Jan disperat, fiindca Nita tot nu-i spusese ceea ce astepta cu atta nerabdare. Aflase doar ca, prin i ntermediul verisoarei sale Myriam, Nita, care crease un fel de retea de spionaj n jurul lui si a Sigridei, s-ar fi putut ca sa stie mult mai multe lucruri despre verisoara lui dect stia el dupa despartire. Doctorul Richard Searle i fagadui n mod solemn ilustrului sau confrate ca-l va anu nta imediat d aca se ntmpla vreo nenorocire, n cursul noptii. Jan si alesese ? cum d e altfel era si firesc ? hotel ul cel apropiat de clinica. Noaptea se scurse la fel ca si celelalte. Nita Hollis n-ar mai fi trait nici macar un ceas injectiile ncetau. Totusi, printr-un adevarat miracol, a doua zi dimineata bolnava si regasi lucid itatea. ndata ce-l vazu pe Jan apropriindu-se de pat, o fericire fara marg ini i se oglindi pe chip. ncetisor, Ja n cuprinse cu degetele sale lungi, de chirurg, mna transparenta a Nitei si-i adresa un surs p e care si l -ar fi nzestrat cu puteri magice. Ea murmura ceva ce nu se putu nteleg e. Apoi tacu. Pe urma ? ca si c um si-dat seama de extrema fragilitate a legatur ii dintre ei, Nita spuse: ? ti multumesc, doctore Jan, pentru lumina pe care mi-ai adus-o n umila mea viata, care n-ar fi avut un pret daca n-ai fi existat dumneata. Cred, doctore, ca timp ul acela legal de asteptare a fost, de fapt, 23 lung pentru mine dect pentru dumneata si pentru Sigrid. Caci nerabdarea voastra, a amndur ora, mi transmisese si mie. n sfrsit, a venit si ceasul mult asteptat... C u greu m-am abtinut sa nu strig de fericire cnd Myriam mi-a scris ca foarte curnd urma sa va cununati. n sfrsit! Nunta voastra o ficiala ! Erati timpul mpreuna! De ndata ce-ti scoteai halatul alb si paraseai cli nica, zburai spre ea! ntregul Krit telwerk ura fericire. Sigrid era acum n mod ofi cial logodnica dumitale. Vi se rezervasera cele mai frum oase Myriam mi-a descri s, n amanunt, bijuteriile, cadourile cu care erati coplesiti. ntelegi, Jan? Fer ic irea perechi cum erati voi doi constituia pentru mine o consolare. Nu simteam ni ci cea mai mica geloz ie. Nu, simteam... Sigur ca gndurile dumitale nu se ndreptau nici macar o secunda catre ceturile din Man chester, totusi fiinta dumitale nsot ea totul n jurul meu... Lucru ciudat e ca undeva, n strafundul inimii mele , si fac use loc o neliniste. O spaima nejustificata n legatura cu voi doi. Nu ma gndeam ctusi d e putin la I de, fiindca eram sigura ca ea si gasise, n sfrsit, pacea, linistea definitiva, ca de acolo de u nde se afla nu mai reprezenta nici un pericol pentru voi. Cu ct scrisorile verisoarei mele ntrziau mai mult cu att eram mai nelinistita. Asteptam, asteptam sa mi se confirme ca totul decursese asa cum ar fi fost norma l sa decurga. n sfrsit: scrisoare din Transvaal! Niciodata n-am suferit att de cum plit n viata, sarmana mea viata leg ata de barbat sters, ridicol, cu neputinta de iubit, sarmana mea viata iluminata totusi de o dragoste nf lacarata care dumneat a n-ai raspuns niciodata. Vestile ntrziasera, pentru ca verisoara mea era complet dezorientata... n lunga ei scrisoare mi relata faptul ca Sigrid parasise n graba ho telul unde locu ia. Ca nainte luaserati masa mpreuna, ca pareati att de fericiti, nct pna si stapna hotelului se minu na vaznd doi logodnici att de uniti si att de deplin fericiti, cum erati voi. Si iata ca, p e neasteptate, Sig rid si bagajele si pleaca. Ce se ntmplase? O tnara, frumoasa, bru na, ce parea extrem de timida, ceruse vorbeasca ntre patru ochi cu Sigrid. Mister ioasa necunoscuta ti-a facut apoi si dumitale o vizita. Ce mesagera a nefericirii va fi fost acea fata? Ce-ar fi putut sa-ti dezvaluie? Jan Yvarsen, foarte palid, nu sesizase cnd trecuse timpul. Amintirea orelor nfrico satoare l nghetase. sa mai afle niciodata ce anume va fi gndit Nita Hollis despre m anevrele lui Sigrid, care-o sac rificase Ide pentru a-si atinge telul. Nita nu p utea sti nimic despre caietele Idei. Jan se revedea arzndu- le imediat dupa ce le citise. Dobort de lunga relatare care nsufletise un trecut sfsietor, Jan fu pe punctul de a renunta s a mai ceva. Si asa parea foarte putin probabil ca Nita Hollis avea sa mai traiasca nca o noapte. Iata-l condamnat sa nu mai afle niciodata secretul lu i Sigrid, si totusi, acum era convins ca secretul trebui e sa fi nespus de preti

os pentru el. Daca Nita Hollis nu i-l va spune, va fi obsedat de el pna n ultimul ceas al vietii. Dormi foarte putin si somnul i fu chinuit de cosmaruri n care nu Sigrid era de dat a asta crimina la, ci Ide, cnd Thrse. VI A DOUA ZI DIMINEATA, NITA HOLLIS nca mai traia, dar amndoi doctorii stiau ca n ziua aceea se va sfrsi. Era ultima: va rosti, n sfrsit, cuvintele pe care Jan le astepta de la ea? Cu casc a la urechi, nchise o chii pentru a se putea concentra mai bine si a nu pierde nici un cuvnt. Vorbeste... Ce spune? ? Jan Yvarsen, ai lasat-o pe Sigrid sa plece, fara sa fi avut cu ea o ultima exp licatie. Ai iertat-o? Iertat? Ce vrea sa spuna Nita Hollis? Jan tresari si deschise gura ca sa puna o ntrebare. Dar si aminti la vreme ca Nita nu mai t raia dect datorita unei dorinte pe care o nutrise nca de cnd plecase din Krittelwerk. A-i ce re sa faca un efort , orict mic, nsemna sa precipite sfrsitul. Nu mai nchise ochii s i ncerca sa ghiceasca vorbele rostite de buzele decolorate. ? Jan, chiar daca Sigrid i-a dorit Idei, moartea, chiar daca ? desi nu-mi dau se ama ? cum a uci s-o pe nu trebuia s-o alungi nainte de a o asculta. Daca a savrsit o crima, a facut-o din pricina dumitale, caci numai dragostea pe care ti-o purta a mpins-o la asta. Jan Yvarsen, eu stiu ce nseamna sa renunti la un barbat dumneata, si nca pe mine nu m-ai iubit niciodata, nu m-ai nc urajat niciodata n nici un fel! Nu m -ai sarutat niciodata! Dar Sigrid... Sigrid se stia iubita... Glasul slabea din ce n ce. La un moment dat, Nita Hollis tacu. Totusi degetele co ntinuau sa se supuna vointei sale; facu un semn prin care arata ca vrea sa continue. Timp de un ceas, care i se paru ct un secol, Jan astepta. Inima i era torturata de felul cum l judecase femeia pe moarte, care totusi l adorase ca pe un zeu. ntr-adevar, abia acum si dade a seama ca tr ebuia vorbit cu Sigrid. Nu s-o ierte, ci sa ncerce s-o nteleaga. Pen tru prima oara omul de stiinta consta ta ct de dificil sa fii ntr-adevar bun si dr ept cum ne laudam adesea ca suntem. Ce lovitura cumplita tr ebuie primit Sigrid cnd Ide a anuntat-o ca va fi din nou mama! Ct de ncntata era Ide! n extrema ei modest ie, sotia lui se temea ca ntr-o buna zi el va divorta si-si va relua libertatea. Un c opil avea totusi sa-l tina lnga Doar l iubise cu atta nflacarare pe micul Nils! Gndur ile lui Jan fura ntrerupte de vocea slaba a Nitei Hollis: ? Puterile ma parasesc, Jan Yvarsen! ncerc sa ma grabesc... Nu ma tine de rau ? d umneata pe care iubit atta ? ca am ezitat, ca am ocolit mult nainte de a aborda mar ea problema . Trebuia t otusi pregatit ca sa poti afla secretul lui Sigrid... Jan era gata sa strige. Avea, n sfrsit, sa-l afle? 24 ? Dupa moartea Idei, Sigrid a venit la dumneata, convinsa ca o vei lua de nevast a. Era att de n efericita att de frumoasa!... A venit la dumneata, plina de ncreder e, sigura de data asta ca datoria dumi tale era deplin acord cu pasiunea ei. Si asta, fiindca avea un... o... Jan, mor... iarta-ma! Nu mai pot... Infirmiera dadu fuga sa-l caute pe doctorul Searle care se afla pe aproape. Nu-s i putea asum a singura raspunderea unei astfel de agonii fara precedent n cariera ei de sora medicala. D octorul Searle fu ntr-o lnga pat. Puse stetoscopul pe pieptul descarnat al Nitei, i lua pulsul apoi i facu semn ilustrului sa u confrate care, la rndul lui, se aplecase, ct era de nalt, deasupra muribundei, agatndu-se n mo d inco nstient bratul colegului lui Erling. Deci, n sfrsit, moartea! Avea sa-si ispaseasca opera devastatoare? Totusi ochii fe meii nca m ai clipeau. Privirea Nitei se fixase asupra lui Jan si, ntr-un ultim si suprem efort, izbuti sa murmure:

? Jan... Sigrid... Sigrid... a avut un copil... Ultimele cuvinte l-au izbit pe Jan cu puterea unui glonte dar, asa cum se ntmpla a desea cnd surpriza mult prea mare, chinul lui nu ajunsese nca n stadiul maxim, asa ca urmari cu nfrigurare sfrsitul femeii fata lui. Cteva adieri de vnt risipira norii de deasupra marelui oras industrial. Lumina str alucitoare a unui soare nesperat mprastie deasupra Manchesterului un val de bucurie. Dar tot att de brusc pe ct aparu se, lumina disparu si ceata se ntinse din nou, si mai deasa, peste oras. Astrul care se preg atea sa apuna disp aru n putin de un ceas, nghitit de ntuneric, necat n pulbere de ca rbune. Capul celei care fusese odinioara ncntatoarea Nita Hollis, de care se temuse Ide, pe vremuri, se odihnea acum pe per na alba. Pna n ultima clipa, trupul att de fragil se supusese unei vointe nemaintlnite; Nita r ealizase tot ceea pusese n gnd sa faca: adica sa-si marturiseasca dragostea si sai dezvaluie lui Jan secretul lui Sigrid. Buzele nu se mai chinuiau sa respire. Nasul i se subtiase. Ochii ? care nu mai v edeau lumina ? r amasesera larg deschisi. Linistea mortii o ntinerise ntr-un mod uluitor, ca si cum prezenta celui pe care ea l dorise atta ardoare, alaturi de ea, n clipa din urma, actionase asupra-i aidoma unui balsam. Sursu l care ntiparise pe buze i redase ntregul farmec de odinioara. Aratnd ca nu voia sa se amestece n nici un fel ntre Nita Hollis si ultimul ei vizit ator, doctor ul Richard Searle se retrase, lasnd locul lui Jan. Infirmiera citi n privirile sefului ei un ordin foarte clar: pentru prima n viata ei n-avea sa-si ndeplineasca ultimele ndato riri pe care i le impunea profesia. Asa ca se n departa ea de lnga patul moartei. Degetele lui Jan nchisesera odinioara ochii de azur ai primului sau baietel, pe c are-l iubise cu at ta patima, iar mai apoi, pe cei ai Idei, prima sa sotie. Acum, nchise ncet, cu respect, pleoa pele diafane ale unor care nu-si mai ntorsesera niciodata privirile pline de drag oste catre alt barbat. Tot Jan i ncruci sa minile ramase nca frumoase, peste pieptul n care inima ncetase sa mai bata. Nu scoase nici un cuvn t. Doctorul Richard Searle nici nu se astepta, la asa ceva din partea lui. Infirmiera, fara sa stie despre ce era vo rba, auzise totusi destule fraze distincte pentru a-si da seama ca femeia cu numele de Sigri d dezlantuise cndv a o drama, o drama care-i apasase greu pe toti cei ce se apropiara de ea. Soarta marelui ch irurg cu o reputatie nepatata, a carui bunatate si devotament fusesera att de admirate de toti din jur, fusese ? n mod special ? afectata de acea femeie. Infirmiera din Manchester n-avea sa uite niciodata nemaipomenitu l sfrsit al pac ientei Hollis. Acum, tatal lui Erling nu mai avea dect o singura dorinta: sa ramna singur, sa se poata gnd i n liniste. Trebuia sa treaca peste dificultati care nca nu puteau fi masurate, pentru a lamu ri pe deplin sen sul ultimei revelatii a Nitei Hollis si a afla ce se ntmplase cu copilul Sigridei. Totusi, de ce Nita ntrzias e atta marturisirea? Tocmai cnd ncepuse a dezvalui taina, era de-acum prea trziu pentru ca sa ma i poata amanunte. Cum va izbuti sa afle ce-l interesa ? Singurul lucru pe care l stia sigur era faptul ca va av ea mult suferit. Doctorul Searle nu ncerca nici sa-si invite colegul de breasla sa se odihneasca n casa lu i, nici nsoteasca la aeroport. Nu-si ngadui nici un fel de ntrebare, dar si avertiza fostul coleg ? pe Er ling ? cum l rugase acesta. Asa ca i dadu telefon: ? Alo! Tatal tau nu doreste altceva dect sa ramna singur ca sa se poata obisnui cu taina p e care dezvaluit-o Nita Hollis si care, se pare, ca l-a tulburat profun d. Are reputatia de a fi cel mai impa sibil dintre medici, reputatie care nu mi s-a parut deloc ntemeiata, daca ar fi sa-l judec num ai dupa trasaturi le complet

schimbate ale chipului sau. Doamna Hollis detinea, ntr-adevar, o informatie extre m de importanta , despre persoana numita Sigrid. Discretia m-ar obliga sa tac. D ar de fapt n-am de ce sa tac, fiindca nu stiu mai de att. Trag nadejde ca dupa lo vitura pe care a primit-o, tatal tau nu va trece printr-o depresiune . Sistemul folosit de el, pentru a asculta chiar si cele mai slabe soapte ale bolnavei, nec esita totusi maximum de atentie si apoi ? desi nu mi-a marturisit ? tremura de frica la gndul ca aceea ncapatnata nd ragostit a putea moara fara sa-i fi spus altceva dect ct de mult l iubise odinioara . Sigur ca marturisirile sarma nei Nita impresionau, inima lui era plina de buna vointa de a o asculta, dar ardea de nerabdare sa afle acel secret lui Sigrid. n ori ce caz, banuiesc ca musafirul meu s-a ndreptat spre Suedia, desi n-am fost la aer oport si vazut decolnd. Draga Erling, am avut norocul sa vad cu ochii mei rabdare a fara margini de care a dovada ilustrul tau tata n fata femeii care nsira vrute s i nevrute. Desi marturisirile Nitei l deranj au n vizibil, a avut totusi taria sa ramna imperturbabil si sa o asculte tot timpul, cu sursul pe buz e. Numai, moartea a putut pune capat marturisirilor, emotionante n fond, dar pe care numai o femeie este n stare 25 faca si nca cu atta lux de amanunte. Culmea e ca doamna Hollis, tot vorbind despre dragostea ei , a amnat pna n ultima clipa ceea ce-l interesa pe doctor, fiind ct pe-aci sa moara fara sa m ai apuce sa- i dezvaluie secretul . Totusi, pna la urma i-a spus tatalui tau ceva care, pur si simplu l-a ulu it (si sa stii ca t ermenul mult prea delicat). Dar, din cte am nteles, secretul nu i-a fost dezvaluit dect pe jumatate. Cine -i va putea furniza pe viitor informatiile de care are atta nevoie? Daca ndraznesc sa-mi expri m parerea ? n calitate vechi coleg ? sa stiti ca n-aveti altceva de facut fata de doctorul Yvarsen, dect sa-l lasati n pa ce sa ntrebati nimic, sa nu va interesati n nici un fel de cele petrecute. Impresia mea e ca are nevoie de multe ca sa-si v ina n fire. Aratati-va discreti si ? nca o data ? nu-i puneti nici o ntrebare. Erling vorbi att de tare, nct receptorul vibra n urechea lui Searle: ? n privinta asta, draga Richard, poti fi mndru de noi! Nici eu, nici sotia mea, n ici mama n-avem de sa punem vreo ntrebare oaspetelui tau. Daca exista vreun om ca re n-a spus niciodata a lor sai dec t ceea a vrut el sa afle, apoi atunci sa stii ca acel om e doctorul Jan Yvarsen! Nu s-a plecat niciodata de ct n propriei sale vointe si n-a rostit niciodata vreun cuvnt atunci cnd a socotit ca nu trebuie sa-l rost easca. moment ce tata ti s-a parut foarte tulburat, dar sanatos, noi n-ave m altceva de facut dect sa-l aste ptam sursul pe buze ? sa se ntoarca; n principiu, sa stii, Richard, ca suntem oarecum la curent cu s ecretul Sigrid. Nu vreau sa-i transmit nca mamei vestea mortii Nitei, fiindca l-ar astepta pe tata sa s e ntoar ca imediat. Prefer sa-i crut unele ceasuri de asteptare zadarnica, fiindca s-ar put ea ca pe tata sa-l apuc e cine ce fantezie si sa se mai opreasca pe undeva. ti mu ltumesc din suflet, draga Richard, pentru prieten ia pe mi-ai aratat-o si sa sti i ca n-am sa te uit niciodata! Erling fusese bine inspirat nespunndu-i nimic mamei sale despre discutia cu docto rul Searle. Fiindca doua zi, Thrse primi un telefon de la sotul ei, care acum se a fla la Paris. ? Iarta-ma Thrse, stiu ca nu ti-a placut niciodata neprevazutul. Dar iata ca uneor i esti ob ligat regasesti sprinteneala din tinerete si sa profiti de o deplasare importanta pentru a mai efectua si al tele legate de ea. Nita Hollis a murit. Ma felicit ca am raspuns prompt chemarii sale. Stii la fel de bine ca si min e, daca cumva chiar mai bine, cta putere au femeile de a -si urmari, pe parcursul vietii, un vis care n-are n ici cea mica sansa sa se re alizeze, dar care nu nseamna ca nu le ncnta. Nita a vorbit ntruna despre a mintirile din Krittelwerk. Eu nu m-am mai interesat niciodata despre existenta ei, n schim b ea a urmarit-o, p as cu pe a mea, ceea ce e destul de uimitor si de nduiosator. .. Ma rog, lucrurile nu au nici o importanta s i nu tin mai discut despre asta. Am hotart ca ? nainte de a ma ntoarce acasa ? sa fac un circuit. Simt ne voia sa-vi zitez unii confrati din Paris si poate chiar si din alte orase. Te rog din sufle t, Thrse, nu-ti fa nic i un fel probleme si nu te framnta. Cnd ma voi ntoarce, vom vo

rbi despre o multime de lucruri. Te rog sa-l iei Troll si sa iesiti zilnic la pl imbare. Sa nu cumva sa te gasesc iar cu obrajii palizi si cu ochii tristi: Daca versi, fie si o singura lacrima, pentru faptul ca sotul tau vagabondeaza prea mu lt n vazduh si pe p amnt, stii ca te voi certa aspru! Pe curnd! Transmite copiilor toata dragostea mea! Dupa ce Thrse relata aceasta convorbire telefonica ? cpaumtin seaca ? pe care-o av usese cu sotu l ei, Flavie si dadu seama ca ea decursese de asa maniera, nct soacra ci sa nu poata plas a un cuv nt, sa poata ridica nici o obiectie. Jan nu voia ntrebari si, cu att mai p utin, propunerea Thrsei de a veni dupa Paris sau n orasele despre care pomenise, pr udent, destul de vag... ? Curiozitatea feminina e mult mai mare dect mi nchipuiam, declara Flavie. Afla, ma ma, ca as da nu ct sa pot afla ce anume urmareste tata, strabatnd lumea asa, de un ul singur... La care Thrse ? pe care tandretea nurorii sale o impresiona ntotdeauna ? raspunse c u o vo ce care voia plina de veselie: ? Zau ca ma faci sa rd, Flavie, desi crede-ma ca numai de asa ceva nu-mi arde acu m. De altfe l sa stii deseori rsul e foarte aproape de lacrimi: dar vreau sa ascu lt de recomandarea lui Jan si sa nu plng ... Am astept cu calm si cu rabdare... n concluzie, afla ca barbatul meu n-are dect sa se duca si n Patag onia, are chef, f ara sa ma framnt ca se oboseste prea mult sau ca are unele neplaceri, cu conditia c a de acum ncolo sa nu mai aud niciodata rostindu-se numele care-mi ngheata sngele n vine: Sigr id! Flavie i raspunse cu nsufletire ca cel mai important lucru este ca ? fie ca-i seri e, fie ca vorbest e cu Jan telefon, sau mai trziu, dupa ce avea sa se napoieze aca sa ? nimic sa nu-i dea de banuit ca cineva familie stie ceva. ? Nita Hollis l-a chemat lnga ea, apoi Nita a murit, asta-i tot ce stim noi, n mod oficial, i sug era Flavie soacrei sale. N-ai auzit nimic la magnetofon cnd te aflai pe coridor si habar n-a i ca Jan a avut pr ecautia stearga banda trimisa de Nita Hollis. Cnd se va napoia, nimic din comportarea noastra nu trebuie s a-i dea banuit ct de tare ne roade cu riozitatea. * * * Doctorul Yvarsen avea acum ocazia sa faca uz de stapnirea de sine despre care se vorbea att a. Trecuse vreme ndelungata de cnd fusese gata sa-l arunce pe Sven n torent fiindca l surprinse se s arutndu-logodnica, de cnd o scuipase pe Sigrid n obraz si rupsese logodna cu e a. Dar revelatiile facute de Nita ceasul mortii adusesera din nou n prim-plan sen timentele nflacarate pe care le simtise mai tr ziu pentru aceeasi Sigrid. n rapidul care-l ducea de la Manchester la Londra, apoi n avionul care-l purta de la Londra la Pa ris, Jan cu ochii nchisi, pentru a se putea concentra mai bine ? trecea prin intense framntari. Se sim tea parca 26 pierdut ntr-o imensa singuratate, care totusi i se parea singura de dorit. Calato rind atta, profitase adesea pentru a se mai destinde ? de cele cteva ceasuri linis tite, ca sa atipeasca. De data asta nu mai er a vorba somn. Zgomotul ritmic al r otilor de tren, apoi fundalul armonios al cerului, sfsiat de trecerea avioanelor, toate se nversunau parca sa repete la nesfrsit, aidoma unui clopot auzit doar de e l: Sigrid... Sigrid a avut un copil... Nici cea mai mica tresarire nu-i facea pe ceil alti calatori sa banuiasca extrema lui nervozitate: caci fiecare fibra de carne i se crispa dureros. Ajunsa la o asemenea i ntensitate, durerea resimtita nu mai poate fi socotita nici fizica, nici morala; ea macina nt reaga fiinta. Jan Y varsen ascunsese niciodata ca Sigrid facea parte integranta din fiinta lui. O iubise pe Thrse si anii i ntari sera si mult tandretea pe care o s imtea pentru ea. Dar nimeni nu-i putuse lua niciodata ceea ce-i apa rtinuse Sigr id. si spuse ca de fapt ea i hotarse soarta, ca l obligase sa se mentina la un nivel

foarte rid icat, ntreaca pe sine nsusi. Ide si mai ales Thrse ? cele doua femei car e l-au iubit si mai ales cea c areia raspuns cu aceeasi intensitate, cum a fost cazul Thrsei ? l-au sustinut si l-au ajutat mult n viata. Dar Sigrid ? desi participase putin la eforturile sale intelectuale, desi plina de o exigen ta care nu se putea c ompara acea bucurie de a se darui fara ncetare, cu acea gen erozitate a inimii, caracteristica Idei, sau mai Thrsei ? Sigrid fusese totusi pen tru Jan singura femeie care-l inspirase cu adevarat. Da, c nd strns nlantuiti strabateau cmpia suedeza, ea l pregatea de fapt pe barbatul care urma sa devina mai trziu. Obsedantul refren ncepu sa-i sune din nou n auz: Sigrid... Sigrid... a avut un copi l... n sfrsit, avionul aterizeaza la Bourget: doctorul Yvarsen opri un taxi si-i dadu s oferului o adresa. n taxi, ntocmi un plan de actiune, cu precizia si cu claritatea care-l caracterizau. nainte de orice, va ncerc a sa caute o pista pe care sa mearga pna la capat. i era cu neputinta sa-si reia viata normal a nainte de a afla anume voise sa-i dea de nteles Nita. Universul lui nu va mai fi niciodata stabil, nu va mai fi el n susi, vreme ct nu va avea cheia misterului. Prima grija fu sa-si gaseasca o camera si sa telefoneze sotiei sale. Apoi iesi s a se plimbe prin P arisul de drag. Distras de animatia de pe strazi, mergea fara nici un scop. Ct farmec putea degaja mar ele oras acele ceasuri de primavara! Ma nchesterul si zilele lui posomorte i se pareau acum foarte ndeparta te. Efectul acestei atmosfere actiona prompt asupra nervilor sai ncordati si-i redadu echilib rul sufletesc ce-i f usese de tare zguduit. Spiritul i redeveni activ si lucid. P entru oricine l-ar fi vazut, doctorul Yvarsen nu era cheiurile Senei ? dect un st rain n plus, un plimbaret care colinda anticariatele, aplecndu -si asupra tarabelor doldora de carti silueta lui nalta si descoperind, cu ochiul unui om cu ltivat, cte un titlu rar, gravura sau un bibelou ciudat. n realitate nsa, Jan se gnd ea. Parcurse astfel alene, cheiurile pna ce ajunse pe Pont-Neuf. n ciuda a tot si a toate, nu izbutea sa scape de indispozitia cu ca re venise de la M anchester. Acum nu mai era nsa, vorba de acel velcnhgi tan. Optica sa n privinta raspunderilor se modificase, dar daca exista totusi un domeniu n care firea doctorului nu se schimbase, apoi acesta era cel al hipersensib ilitatii cnd era vorba chiar de acele raspunderi. Nu suferise ca un damnat cnd ? nainte de a parasi clinica Krittelwerk ? un bolnav murise n mini le sale? Nimic nu l-ar fi putut linisti, daca n-ar fi aflat m ai apoi pacientul era condamnat dinainte si daca n-ar fi efectuat, chiar a doua zi, aceeasi operat ie, pe un alt bolnav, operatie care de data asta, reusise pe deplin. Nu-si calcase niciodata pe consti inta. Atta vreme ct nu rezolva si acest caz, nu va mai fi el nsusi. Cuvntul copil , ros tit de Nita Hollis, nu putea ramn e doar simplu semn de ntrebare. Voia sa verifice afirmatia Nitei... Dar cum? Ar fi trebuit s-o asculte pe Sig rid, atunci cnd sosise n Suedia, nainte ca el sa se nsoare cu Thrse; nu-i oferise posibilitatea de a-i mpartasi secretul, de a-i explica pe ndelete ca nu venise numai din dragoste, ci pentru a asigura viitorul acelei fiinte nevinovate, pe care ea nu se simtea n stare s-o cr easca singura. Numai ca nici remus carile, regretele fata de niste lucruri att de ndepartate, nu mai serveau la nimic. Jan suferea mai mult din pricina incertitudinii, dect ar fi suferit din pricina unui pericol real. Tergiversarile erau slabiciuni pe car e el cunostea. Trebuia sa gaseasca o solutie! Ca sa ramna singur cu gndurile, se ntorsese cu spatele trecatori. Cu coatele sprijinite de par apetul rece, de piatra, contempla cteva minute apele cenusii ale Senei. naintea sa, uriasa catedrala Notre-Dame i confirma faptul ca, n fata constiintei um ane, singurul lucru subzista e cel pe care ti-l inspira dorinta de a te depasi p e tine nsuti si de a nega orice limita a acestei dorinte; de altfel acesta fusese ntotdeauna unicul fel de a actiona al lui Jan. VII DOCTORUL YVARSEN SI REGASISE elanul din tinerete. Toate celelalte lucruri puteau sa ma i astepte. Secretul lui Sigrid era un fel de entitate vie, iesita dintr-un somn letargie ce

durase prea mult ; pentru dezlega acest mister, actiona cu toata puterea mintii sale. Ar putea lua avionul spre Natal , n continentului african. Stia ca Sigrid ? nainte de a parasi Transvaalul ? trecuse pe acolo. Sigur ca nu p utuse parasi Afr ica de nainte de a ndeplini unele formalitati. Desi trecuse o per ioada att de lunga, doctorul putea obtine aprobarea de a rasfoi unele registre; ar putea afla astfel ncotro se hotarse Sigrid sa se ndr epte. Efortul ? de si cntarit ndelung ? n-avea totusi prea mari sanse de reusita, si apoi ct de nelinistita va f i Thrse! Sa-si m ai tulbure si familia ? sotia si copiii? Fiindca nu le putea spune pentru nimic n lume de ce plecase de acasa. Mai trziu, da, le va spune, dar nu acum! Cnd va fi pe deplin sigur, le va istorisi totul, n a manunt. Important 27 deocamdata era sa faca n asa fel, nct sederea sa la Paris sa para fireasca alor sai : putea invo ca destule motive; ca voia sa-si viziteze unii confrati, sa participe la cteva conferinte ca re-l interesau, sa discute ctiva editori traducerea n franceza a unora dintre lucr arile sale scrise n suedeza. Cum sa motiv eze nsa calatorie n Africa de Sud? Aici, imaginatia i se mpotmolea. Poate ca exista totusi un alt punct d e plecare: odinioara, avusese o foarte scurta ntrevedere cu notarul lui Sigrid; acum, biroul de notariat fuse se luat primire de fiul acestuia. Dar n astfel de oficine, dosa rele ? orict ar fi de vechi ? sunt pastrate cu mare Cine stie daca nu va da peste vreo urma la notariat? Asa ca Jan lua imediat legatura prin telefon c u titular ul vechiului birou de notariat din Stockholm. Noul notar nutrea o profunda admirati e fata de doctorul Y varsen. altfel, si el ca si multi altii, i era ndatorat pentr u vindecarea unui membru din familia sa. Noul nota r era si prompt. ntrebarea lui Jan fu foarte clara: Sigrid Lindval l instituise legatar universal. El refuza se averea, care fusese mai apoi atribuita familiei Verneuil, a carei fata, Flavie, i devenis e nora. ? Si astfel ? remarca notarul cu amabilitate ? dorinta domnisoarei Lindval s-a r ealizat macar n parte. Glasul lui Jan dovedea ct de importanta era pentru el ntrebarea pe care se pregate a s-o puna: ? Dupa reglementarea acestei afaceri, biroul de notariat n-a mai fost solicitat de nimeni? Nici o persoana n-a mai avut vreo pretentie n legatura cu mostenirea? Nimeni nu si-a exprimat nic i cea mai mica mirare curiozitate? Jan trebui sa astepte cteva momente. Notarul ceruse sa i se aduca dosarul domniso arei Sigr id Lindval. Primul secretar al notarului era un om n vrsta si avea o memorie proverbiala. n plu s, la fel ca si actualului notar, se extaziase n fata frumusetii si gratiei clien tei lor, iar mai apoi fusese zguduit, c nd auzise ca se sinucisese la putina vreme dupa ce trecuse pe la notariatul lor. ? n primii zece ani dupa moartea domnisoarei Lindval n-a intervenit nimeni. Avnd n vedere personalitatea testatoarei, secretarii se straduisera sa puna totul la punct, cu multa minutie. Ne-a m bucurat mai mult cnd am descoperit ca beneficiase de mostenire o familie att de integra ca familia Verneuil. ? Bun, si pe urma? ntreba nerabdator doctorul. Ce s-a mai petrecut? ? Nu mare lucru, domnule doctor. Ni se ntmpla destul de des sa ni se puna ntrebari dupa disp aritia barbat sau a unei femei. n cazul care va intereseaza, m-a vizita t un strain care a ntrebat daca n-am primit la dumneavoastra unele indicatii n leg atura cu mostenirea. A rostit o fraza pe care noi am conse mnat-dosar: Nimic? Sun teti siguri? Pare de necrezut! Aflnd ca dumneavoastra n-ati acceptat mostenir ea, omul declarat ca din moment ce ati considerat onorabil sa procedati astfel, totu l se sfrsise pentru... Apoi rugat sa nu vorbim nimanui despre vizita pe care ne-o

facuse. Dupa care, straniul vizitator a ple cat foarte repede, aproape fara sa ne mai salute, n orice caz fara sa explice n nici un fel c iudata lui comportare. ? De unde venea? N-avea nimic specific dupa care sa va puteti da seama cine pute a fi? Cam ce vrsta avea? Din ce clasa sociala facea parte? ? Parea un barbat destul de n vrsta... Jan ofta usurat. Nu era deci cu putinta ca acel barbat sa fi fost tatal copilulu i Sigridei. Notarul continua: ? nalt, avea unele gesturi bruste, as spune chiar brutale. Foarte brun sau poate bronzat de ae r si soare. Niste ochi care probabil ca deveneau adesea duri si neiertatori. Un barbat care se mnia usor, dar c are dadea totusi dovada de multa stapnire de sine. Trebuie sa fi fost un personaj obisnuit sa comande, dar noi nu putut da seama nici cum, nici unde si putea exercita calit atea asta. Jan spuse la nimereala: ? Deci un om obisnuit cu primejdiile... Poate un aviator? ? Am eliminat asemenea presupunere, din pricina unui amanunt... Era n mod sigur u n om cult ivat. Poate un muzician, un pictor sau un sculptor. ? Eventual ziarist? ? Putin probabil. N-a insistat, n-a cerut amanunte, n-a folosit nici un element mai pitoresc... N u, nu ziarist. Voia doar o informatie clara si precisa, privin d fie interesele sale, fie ale unei alte fiinte care -l interesa foarte tare. ? Sa fi fost vreun vechi ofiter englez n retragere? ? Tot ce se poate. Si noi ne-am gndit la o atare ipoteza ca la cea mai plauzibila dintre toate. Da r ofiter n armata de uscat, ci mai curnd la marina. Regret din s uflet ca nu va pot da mai multe amanunte , domnule doctor. Discutia cu biroul de notariat, desi nu i-a furnizat informatii de prea mare int eres, l-a emotio nat totusi profund pe Jan. De ce insul acela asteptase zece ani ca sa-si faca aparitia? Ce voise sa spuna prin tenebroasa si ciudata: ca, dat fiind refuzul mostenirii, tot ul se ispravise pentru... Pentru cine? Si d e ce? daca as putea discuta toate lu crurile astea cu Thrse, cu Flavie si cu Erling! Flavie! Asta este! F lavie un frate la Paris: Erik Verneuil. Pe el trebuia sa-l vada! Fiindca numai el l va ajuta sa sfsie pe rdeaua ntuneric care-l nconjura. Cum nu se gndise mai demult la treaba ast a? Parintii lui Erik Verneuil cunoscusera bine pe Sigrid. Jan fu cuprins brusc d e nerabdare. Blestema n gnd forfota insup ortabila Parisului ce obliga taxiul n car e se urcase sa mearga ca melcul. * * * n vremea asta, n Suedia, Erling si Flavie faceau risipa de cuvinte ncurajatoare pen tru a o linisti 28 Thrse, desi ei nsisi erau destul de nelinistiti. Ce anume l va fi rascolit si l va fi emotionat att de tare Jan ca sa se comporte n totala contradictie cu obiceiurile sale? Flavie avusese ideea de a-si alerta f ratele, ca acesta ? avizat ? astepta , din ceas n ceas, vizita lui Jan. Erik era putin ncordat: va izbut i oare ascunda doctorului faptul ca ? prevenit de Flavie ? i astepta vizita? Dupa ce Jan suna, o menajera n vrsta l introduse n odaia lui Erik care, binenteles, s imula o u imire margini. Uriasul brun, care nu mintise si nu-si ascunsese niciod ata sentimentele, simula destu l de surpriza, ca un actoras de mna a saptea. Noro c ca Jan era att de preocupat de problema care-l framnta, nct nu numai ca nu observa nimic, dar chiar daca fratele mai mare al Flaviei ar fi fost si mai nen demnatic dect fusese, Jan tot nu si-ar fi dat seama. Din clipa n care ascultase vorbele nregistrate pe banda ale Nitei Hollis, din clip a n care ea rostise

pateticele cuvinte secretul lui Sigrid , apoi Sigrid a avut un copil , era pentru prim a oara cnd Jan se simtea, n sfrsit, destins si calm. Din fericire, Erik Verneuil nu era vorbaret, ci dimpotr iva, un barbat cu o fire foarte nchisa. Dupa ce se salutara, Erik oferi oaspetelui sau un pahar cu whiski si tiga ri, apoi l r uga sa odihneasca putin, ct va da el unele porunci batrnei sale menaje re. Asa ca dupa ce lasa aprin sa doar veioza, se eclipsa. Jan, mai curnd ntins con fortabil dect asezat pe un imens fotoliu-club, de piele, ragazul sa se destinda, caci stapnul casei ntrzie o buna bucata de vreme. Jan nici nu-si dadu seama; se simtise att de bine n timpul odihnei ntr-o ambianta p lacuta, n ct surse nduiosat cnd, n sfrsit, Erik si facu aparitia, ncarcat cu un platou cu sandvisuri cu u nt si dulc eata ceainicul plin. ? Ct esti de dragut, Erik. Se vede ct de colo ca esti frate cu Flavie a noastra! N u-i asa ca m- ai lasat mod premeditat sa ma bucur de aceasta scurta odihna de ca re aveam ntr-adevar atta nevoie? T e rog sa nu cumva sa-i scrii surorii dumitale c a m-ai vazut sosind ntr-o stare att de lamentabila. Daca pasagera osteneala a socrului ei ? care pna acum se bucura de reputatia de a nu fi nicioda ta obosit ? a r ajunge urechile sotiei mele, aceasta s-ar urca n primul avion cu viteza supersonica, ca sa-si ofere, ct mai repede putinta, talentele ei de infirm iera cu diploma! Pentru a pregati terenul, fara sa-mi pui obisnuitele n trebari, spun, din capul locului, ca toti sunt bine sanatosi. Adaug nsa ca, n ce ma privest e, ma comport f oarte fiindca mi-am lasat familia pe planul al doilea si nu ma m ai interesez nici macar de medicina. Se pare ca schimbat profesia! Ai n fata dumi tale un detectiv amator sau cel putin, un om care ar vrea sa cunoasca dintr-o data toate dedesubturile acestei delicate profesii. Erik se arata cu att mai atent, cu ct Jan nu-si putea nchipui ca tacerea interlocut orului sau ar f i lipsita interes fata de cele ce-i spunea el. Privirea si atitu dinea brunetului urias erau ct se poate de binevoitoare. ? Am aflat din gura unei muribunde ca n-am stiut niciodata nimic despre un fapt de o importan ta capitala pentru mine. Se pare ca verisoara mea Sigrid ar fi avut un secret si am toate mo tivele sa cre d ? eforturile pe care le-am facut de a ma ntoarce cu attia ani napoi ? ca ea ar fi dorit cu ardoare sa aflu secret. Cu toate eforturile, extrem de d ureroase, pe care le-am facut pentru a rascoli n ceata de asa ce lasat ntre Sigrid si mine, ncepnd din ziua cnd a parasit Krittelwerkul, continui sa ma zbat n ntu neri cul mai deplin. Doar notarul din Stockholm mi-a spus, la telefon, ca cineva ar f i ncercat un oarecare de mers, putea fi de maxima importanta. Un barbat a venit l a notariat si a ntrebat cum am reaction at fata mostenirea pe care mi-o lasase Si grid. Cnd a auzit ca am refuzat mostenirea, a ramas foarte deza magit. vorba de u n strain mai n vrsta, poate ofiter n retragere din vreo armata de uscat, desi notar ul p resupunea ca mai curnd ar fi fost vorba de un marinar. Doctorul Yvarsen avea n fata lui exact interlocutorul care-i trebuia: tacut si to tusi atent, Erik str ngea dinti capatul pipei din spuma de mare, pe care se parea ca n-avea de gnd s-o aprinda. ? Am facut tot felul de presupuneri, pe care un om cu mintea ntreaga nu le-ar fac e niciod ata. Eram cumplit de descurajat, cnd brusc m-am gndit la dumneata ca la singura persoana n st are sa-mi d ea, totusi, unele informatii pretioase. Am sa te rog sa pastrezi pentru dumneata tot ce vom discuta. Sotia mea nelinisti inutil aflnd demersurile mele n legatura cu acest secr et . Amintirea lui Sigrid a devenit pentru un fel de obsesie. Daca voi ajunge la v reun rezultat, i voi istorisi totul, de la nceput pna la sfrsit . Altfel fagaduiesti sa nu sufli o vorba nimanui? ? Da! ? ti multumesc! Deci pot continua.... Muribunda despre care ti-am vorbit a rostit cuvintele: Sig rid a un copil . Imediat ? orict de absurd ti s-ar parea acest lucru , Erik ? mi-am simtit sufletul sfsiat de o de amintiri legate de verisoara mea, d e nflacarata mea pasiune pentru ea, si mai ales de faptul c a Sigrid mai fi putut

iubi un alt barbat n afara de mine... Sa stii ca am ndurat foarte greu toate mart urisir ile pe mi le-a facut Nita Hollis, femeia aflata pe moarte. Si continui sa le ndur tot att de greu si acum. N -as fi sa te deranjez, daca nu s-ar fi ntmplat a cest lucru. Nu mi-a placut niciodata sa risc a deveni ridico l. Pna mi-am nchis, c u nversunare, n inima mea toate sentimentele care m-au tulburat. Daca altii ? si m a gndesc n primul rnd la sotia mea ? s-au nelinistit din pricina mea, au facut-o pentru ca m-au iubit profun d. Si mai vorba de ceva: mi-am revizuit, foarte lucid, atitudi nile pe care le-am adoptat n decursul vietii m ele si ajuns la niste concluzii fo arte grave. Am meditat ntotdeauna, ndelung, n toate problemele legate d e profesia si de raspunderile mele medicale. Dar, n ce priveste viata mea particulara, am ac tionat cu totul altfel. socotit mult prea des ? fara sa cercetez mai profund ? c a totul mi se cuvine. Si iata ca acum am d escoperit, dintr-o data, ca actionnd astfel, mi-am pus pe umeri, fara sa stiu, unele raspund eri deosebit de grele. 29 acceptat, am refuzat, am respins adesea o multime de lucruri, fara sa-mi pese ce reactii puteau d eclansa sufletul celor din jurul meu; asa, de pilda, n-am vrut s-o ascult pe Sigrid, ultima oara cnd am vazut- o, naintea mortii sale. Acum stiu sigur ca nu-mi voi mai regasi echilibrul moral care mi est e absolut indispens abil pentru a putea trai, cta vreme nu voi sti daca Sigrid a avut sau nu un copil. Vreau ca na inte de a ma ntoa rce acasa, sa stiu ce a lasat Sigrid n urma ei! Jan Yvarsen era att de preocupat de subiect, nct nu observa uimirea ce se zugravise pe chipul lui Erik. ? Nadajduiesc, Erik, ca ai sa faci un efort de memorie si ai sa-mi raspunzi la u nele ntreba ri. Parintii dumitale s-au gndit vreodata ca Sigrid ar putea avea un copil? Stiu ca dupa ce a fugit din Transva al, si la sinuciderea ei, a stat o bucata de vreme n Canada. Po ate ca o fi dat ceva de nteles parintilor du mitale. rog din suflet sa-mi spui da ca ei au aflat sau poate au notat ceva deosebit n legatura cu acest lucru. Erik se ridicase si ncepuse a se plimba ncoace si ncolo prin odaia vasta. Se simtea jenat si nu prea cum sa nceapa discutia, Jan adauga nervos: ? Ma nsel cumva? Sigrid n-a locuit o bucata de vreme la parintii dumitale? ? Nu, nu domnule doctor, nu va nselati. Parintii mei au primit-o pe verisoara lor , cu multa buc urie. Chiar pot sa va precizez ca ea a ramas n amintirile mele de copilandru ca un tel de apa ritie feerica. N-am mai vazut niciodata, n viata mea, o femeie care sa mi se para tot att de frumoasa ca ea! Poa te doar Flavie , dar numai cnd si da silinta sa arate bine! Sigrid a fost pentru m ine si pentru Norbert ntocmai ca raza de lumina a unui far ce ne-a dezvaluit un univers feminin plin de frumusete si de farmec. Baietandri fiind ? crescuti pustietatea padurilor si a cmpiilor nzapezite ? cu un tata si o mama mbracati ntotdeauna cura t, dar nici o preocupare pentru frumos, si gur ca Sigrid ne luase ochii cu rochiile ei. n plus, era o femeie ca re ? adevara t ? stia sa rda, un rs fara asemanare, care rasuna si acum n mine ori de cte ori ma sim t napadit de vreo bucurie fara margini. O unda de tristete ntuneca obrazul lui Jan. Ca sa-si ascunda emotia, l ntrerupse pe Erik pe un to n aproape sec:? Nu te-ai gndit niciodata ca ar fi putut marturisi cuiva acel... secret? Poate mam ei dumitale... Erik si freca usor barbia cu mna stnga, n vreme ce cu dreapta si tinea pipa ca pe un obie ct de demn de admirat. n sfrsit, dupa ce-si rascoli ndelung memoria, rosti: ? Nu, nu-mi aduc aminte sa se fi discutat vreodata n casa noastra, ceva legat de vreun... secret . n nici caz, nu n acea epoca! Mama, care nu plngea usor, avea ochi i plini de lacrimi ? vad si acum scena ? cnd mbratisat-o pe Sigrid ca si cum ar fi fost fata ei, n clipa plecarii. Parca aud si acum vocea mame i zicndu- Domnul sa te aiba n paza, Sigrid! Si nu uita ca vei fi ntotdeauna binevenita sub acoperisul ca

se i noastre . mi mai aduc aminte si de un alt lucru care mi-a attat grozav curiozitatea: tata a spus ca era paca t ca Sigrid nu avea destula ncredere n noi, fiindca datorita frumusetii sale era expusa la tot felul de primejdi i si ca avut nevoie, mare nevoie, de unele sfaturi si mai ale s de protectie. Fraza cazu peste inima lui Jan aidoma unui vas cu plumb topit: Sigrid avusese nev oie, mare nevoie, sfaturi, de protectie si el i ntorsese spatele! Jan avu intuitia, apoi certitudinea ca Erik Verneuil i r aspunsese cu multa sinceritate, dar si cu multa abilitate, ascunzndu-i tocmai ce era mai im portant. Ce anume tinea ascunda fratele Flaviei? Asa ca ataca frontal: ? Erik! Dumneata mi ascunzi ceva! mi spui ca, n acea epoca, parintii dumitale n-au discutat d espre un secret . Dar mai trziu, draga Erik, cnd ai mai crescut, nu se poa te sa nu fi tras cu urechea si sa prins unele crmpeie din discutiile celor mari. Parintii dumitale n mod cert au mai vorbit despre S igrid, ce au primit nstiintare a notarului, te conjur, spune-mi ce anume au presupus! Erik era mai circumspect si mai reticent ca niciodata. ? Ei bine, domnule doctor, aflati ca ma simt cumplit de stingherit fata de dumne avoastra... ? De ce, Erik? Stiu ca parintii dumitale, au refuzat mostenirea ce li se cuvenea si ca n-au fost de acord accepte dect n beneficiul copiilor lor. Bun! De ce-au re fuzat-o? Au avut un motiv special? Un motiv plauzibil? Erik mai facu doi, trei pasi prin odaia spatioasa, apoi se opri n fata fotoliului larg unde Jan con tinua odihneasca trupul obosit. n glasul fratelui mai mare al Flaviei Verneuil se putea deslusi sovaiala: ? Parintii mei se temeau ca faimosul secret , care va tulbura att de trziu, draga dom nule doc tor, sa fie ntr-adevar o realitate. Voiau sa fie siguri ca Sigrid nu las ase n urma un copil care ? din punct de vedere legal ? ar fi avut dreptul la mostenirea ce ne revenise noua si care poate ca lar fi nedreptatit p e urmasul direct al testatoarei. La nevoie, ar fi venit imediat n ajutorul copilului si siar fi asumat sarcina cresterii educarii sale. ? Si atunci? ntreba Jan cu greutate. Atunci? Cum au ajuns la certitudinea, hai sa -i spunem, negativa? ? Au scris, au cerut de peste tot, informatii, s-au straduit sa ghiceasca unde a nume si-ar fi putu t ascunde Sigrid copilul, daca nu voia ca cei care-o cunosteau sa afle de existenta pruncu lui. Cnd Jan ncepu sa puna din nou ntrebari, vocea i era ciudat de ragusita. Fiecare fraz a devenise un chin. ? Spune-mi Erik, stii cumva ce anume i-a determinat pe parintii dumitale sa proc edeze astfel? ? Da, stiu, fiindca ne-au lasat o notita semnata de amndoi, pe care urma s-o citi m la majorat. Daca n acel moment nu-si facea aparitia nici un copil al lui Sigrid , nsemna sau ca acel copil nu existase niciodata, sau ca tatal sau si asumase singur sarcina cresterii si educarii sale. Alarma car e-l chinuise pe Jan nainte vizita pe Erik, ncepu sa rasune din nou, de asta data ngnn d alte cuvinte: Tatal copilului lui Sig rid... copilului lui Sigrid... Tatal... 30 Jan ramase nemiscat si mut. Erik Verneuil relua, ca si cum nu si-ar mai fi putut tine n fru sentimentele asaltau: ? Parintii mei nclinau foarte mult catre aceasta ultima posibilitate, pe care o s ocoteau cea mai v erosimila. Tata ? dornic sa restabileasca adevarul, din respect fata de memoria celei caresi pusese ca pat vietii, indiferent de motivele ce o despartisera de dumneavoastra ? tinea sa-si asume el sarcina de a av ea grija copil, poate n mod direct, anonim, dar n orice caz, depl in. Parintii mei ? si mai ales mama ? insistau notita pe care am citit-o la majo rat sa nu ne amestecam n nici un fel ntr-o chestiune att de delic ata. Poate ca tatal acelui copil l ajuta fara stirea familiei sale. Amestecndu-ne ntr-o astfel

de treaba, r iscam rasturnam planurile. Jan Yvarsen pali, apoi rosti cu mare greutate: ? ...Fara stirea familiei sale? Deci parinti dumitale, Erik, presupuneau cam cin e ar putea fi acel barbat... Erik l privi pe Jan cu o usoara ironie n care se amesteca si un pronuntat sentimen t de reprobare. ? Am foarte mult respect fata de dumneavoastra, domnule doctor, asa ca va dau cu vntul meu de onoare ca nu voi repeta niciodata nimanui, ceea ce discutam noi acum. Dar atitudinea du mneavoastra m i se ciudata. Nu trebuia sa veniti aici daca nu aveti ncredere n min e! O banuiala cumplita trecu aidoma unui fulger prin mintea lui Jan. Cu o voce de n erecunoscut ? att i de mare emotia ? ntreba: ? Cine ? dupa parintii dumitale ? putea fi acest tata? ? Cine a iubit-o pe Sigrid? Vocea, desi retinuta, totusi foarte clara a lui Erik, rasuna ca sunetul trmbitelo r Judecatii-de-Apoi n urechile si mai ales n sufletul lui Jan, incapabil sa se mai ridice de pe fotoliu. ? Nimeni si mai ales dumneavoastra, domnule doctor, n-a crezut vreodata ca Sigri d ar fi putu t iubi multi barbati. N-a iubit dect unul singur si acela a-ti fost dumneavoastra! Din trei pasi, Erik ajunse n fata barului, turna putin whisky ntr-un pahar si i-l n tinse lui Jan . Dar acesta lesinase, Erik se vazu nevoit sa-i deschida gura si s a-i toarne usurel, alcoolul, ntre bu zele Odinioara Jan, plnsese, plnsese cu hohote la moartea micului Nils, plnsese, cu capul sprijinit d e patul care si daduse suf letul nefericita Ide. Dar, datorita unei exceptionale stapniri de sine, si venise repede fire. Acum nsa, de-pasise limita suferintei. Glasul lui Erik Verneuil rost ise un adevar care ar fi trebu it sa-i n ochi, dar pe care nu izbutise sa-l desco pere singur. El era legat de o perioada din viata sa care fusese mai ncntatoare, c ea mai minunata, dar care-i fusese smulsa cu att mai inexorabil, cu ct stia ca-i f usese interzisa pentru totdeauna. Dupa acea drama, se straduise din rasputeri sa uite saptamnile s i lunile exceptionala fericire, sa le ngroape ntr-un mormnt mai adnc si mai ntunecat dect orice morm nt sapat vreodata de mna omului. Fara aceasta atroce disciplina pe care si-o impusese, doc torul Jan Y varsen, ndata ce-o pierduse pe Sigrid, n-ar mai fi putut sa traiasca. VIII ERIK VERNEUIL AVEA UNELE calitati deosebite. Nimeni nu era mai ndemnatic si mai ta cut, nim eni nu pricepea att de bine ca el sa vina n ajutorul unei fiinte lovita a tt fizic, ct mai ales moral. Fara sa arate solicitudine prea vadita, care poate ca l-ar fi jignit pe Jan Yvarsen, Erik considera, ca un lucru abso lut normal, ca doctorul trebuia sa ramna cel putin douazeci si patru de ore la el. Asa ca spu se: ? Din moment ce vreti sa verificati n profunzime unele ipoteze, va marturisesc ? fara falsa m odestie ca ma bucur, n Canada, de faima unui vnator fara pereche. Chi ar daca nu dispun, n cazul de fata , de acele ntinderi nzapezite care sa-mi indice urma pasilor, pot ? daca-mi veti ngadui ? sa v a ajut. Pe de alta parte, chiar daca nu mi-as permite sa prescriu un tratament unuia dintre cei mai de sea ma medici din lum e, cel elementar bun simt v-ar recomanda o odihna serioasa, n c are mai ales sa nu vorbiti si sa nu va gnditi nimic. Menajera ne va pregati o mas a usoara. Ne vom culca devreme, caci ? conform proverbului ? la urmei, mai e si mi ne o zi ... Orict de energic ar fi fost Jan Yvarsen, de data asta se simtea, ntr-adevar, la ca patul puterilo r. Cnd trezi si-si veni pe deplin n fire, a doua zi dimineata, era destul de trziu. ntre timp, Erik trecuse pe la hotelul unde-si retinuse Jan, n ajun, o camera; totul era n regula, iar valiza se afla la locul ei. Telefonul sun a, dar de slab, nct musafirul lui Erik nu-l auzi si-si con tinua, linistit, somnul. Era Flavie care suna din Suedia. ? Doamna Yvarsen sa fie linistita, spuse Erik. Sotul ei va fi pur si simplu, ras

fatat. De altfel, se si mte foarte bine. O va anunta din vreme cnd se va ntoarce acasa... Flavie ? cel putin asa afirmasera ntotdeauna fratii ei ? nu asteptase niciodata ca ntregul N ord sa dezghete pentru a-i face sa nteleaga ce anume dorea ea de la ei ; printr-un cuvnt, si acela ros tit doar jumatate, i dezvalui lui Erik ca era ferici ta sa stie ca socrul ei se afla la el si ca n felul acesta Thrs e si Erling vor fi linistiti. Dupa ce doctorul se trezi, Erik i istorisi vesel ca se rugase de ntreaga familie Y varsen, sa n u vina deodata sau pe rnd, la Paris. Fiindca el, Erik, si asumase sar cina de a o face pe secretarul, as istentul comisionarul, numai ca sa-i fie pe p lac oaspetelui sau, ba o va face chiar si pe... ? ... Chiar si pe detectivul. 31 ? Binenteles, domnule doctor, eu voi fi Watson, iar dumneavoastra Sherlock Holmes . Acestea au fost singurele cuvinte prin care ? n acea dimineata ? cei doi barbati au ncerc at sa nveseleasca putin atmosfera. Jan Yvarsen era framntat de vestile pe care le aflase. Erik ncerca sa-i insufle calmul necesar, afirmnd ca ntoarcerile n trecut n-au dat niciodata rezultate, dupa cum ai savrsi o greseala ncercnd sa-ti imaginezi viitorul. ? Ai dreptate, Erik. Ce soarta stralucita parea c-o asteapta pe Sigrid!... Si to tusi dragostea noas tra nu mplinit, iar destinul ei a fost tragic. Chiar ma si ntr eb daca nu cumva actiunile noastre pamntes ti sunt, sa zic, supervizate, de ceva care ne depaseste, care nu mai depinde de vointa noastra. Ide mi-a fost adusa acasa, vindecata de ndelungata ei amnezie si, cu timpul, poate ca deznadejdea mea de a o fi pierdut Sigrid s-ar mai fi potolit, ocupat fiind sa-mi ngrijesc sotia. Aveam impresia ca ? nconjurnd-o pe Ide atentii, consacrndu-i tot timpul meu liber ? rascumpar o parte din vina lui Sigrid si acest gnd mi insufla putere. ? Draga domnule doctor, poate ca ntr-adevar stradaniile noastre pot rascumpara ra tacirile alto ra; n pot duce la unele rasturnari de situatii, neasteptate si feri cite: gnditi-va cti barbati, femei si copi i ati smuls din ghearele suferintei, gnditi-va la devotamentul dumneavoastra: recunostinta lo r ar trebui s a va nespus de fericit! ? Da, sigur, ai dreptate! Dar, pe de alta parte, sa stii ca am avut de ndurat si multe nenorociri. Gndestete, Erik, numai la durerea unui parinte care-si pierde copilul si, mai ales, primul lui copil! La durere a unui care-si pierde nevasta, o fiinta att de blnda si de nga duitoare, cum a fost Ide! La dezastrul cas niciei mele! Si la greselile pe care eram sa le savrsesc eu nsumi, n ciuda vrstei si a pretinsei mele n telepciuni. La casa pe care ne-am construit-o, cu atta drag, si care a ars pna la temelii. La. .. ? Nu vreti sa ma ascultati si pe mine, domnule doctor? n loc sa va gnditi la toate nenorocirile pe care ndurat, haideti sa revenim la prezent. ? Sa nu crezi, Erik, ca vorbesc ca sa ma aflu n treaba! Daca fac tristul bilant a l trecutului, l fac numai sa-ti marturisesc ca cele aflate de la dumneata, n legat ura cu Sigrid, ma afecteaza mai puternic d ect nenorocirile prin care am trecut, adunate la un loc! Asta e cea mai crncena pedeapsa pe care mi-a pregatit-soarta! Fiindca i voi putea ierta pe altii, dar nu ma voi putea ierta niciodata pe mine ns umi! Am cre zut ca nu se va mai ntoarce niciodata! Mai ales dupa ce-am cautat-o a tta! Atunci am socotit ca trebui a sa repar greseala din tinerete, intransigenta tnarului fara minte, si sa ma mpac cu logodni ca me a pe continuasem s-o iubesc cu disperare. nainte nsa de casatoria care parea att de apropiata, m-am comportat fata de ea ca si cum... ca si cum mi-ar fi fost sotie. Si ? culmea inconstientei ? nu m-am gndit n iciodata unele urmari posibile. Glasul lui Jan abia se mai auzea, cnd ncheie spunnd: ? Daca ndraznesc, n sfrsit, sa vorbesc astazi, ca un barbat constient de actele sal e, tre buie marturisesc ca de fapt eu sunt vinovat de crima lui Sigrid fata de I

de. Eu sunt cel care, pna la urma, aruncat-o n torent... ? Gata, domnule doctor... ? Da, Erik. Uimirea si durerea m-au facut sa-mi plec umerii; simt cum puterile m a parasesc tot mai mult. De la o vreme, ma redresez din ce n ce mai greu. Cred ca-ti dai seama ? n aceste c onditii ? ct ti sunt recunoscator pentru tot ceea ce faci pentru mine. Jan se stradui sa surda, facnd un mare efort pentru a-si veni ct de ct, n fire. ? Ma tem ca nu voi fi un Sherlock Holmes prea stralucit, dragul meu Watson. n sfrs it... daca nt eleg regula jocului comporta un plan de atac... ? Exact! Deci, primo: ce stim pna acum? Ca Sigrid a avut un copil. Ce urmarim? Sa -l regasim cu pret fie ca e baiat, fie ca e fata! ? Daca e vorba de o fata, situatia se complica, fiindca presupunnd ca s-a maritat , asta nseam na ca schimbat numele. ? n mod sigur! Si s-ar putea sa se fi maritat de mult! Admitnd ca Sigrid i-a dat n umele ei, de L indval, mai putem gasi, din moment ce acum poarta numele barbatul ui ei. n orice caz, avem totusi un elem ent major pe care ne putem sprijini. ? Care? ? Banuiesc ca puteti, facnd o mica socoteala, sa presupuneti cam cnd s-a nascut... Jan nu facea parte dintre oamenii care rosesc pentru orice fleac, dar acum ? n ci uda vrstei ? rosi ca scolar, fiindca suferea cumplit ori de cte ori venea vorba de spre greseala pe care o faptuise. De c te ori sfatuise pe cei tineri sa fie prude nti, sa aiba rabdare, orict le-ar fi de greu sa astepte! De cte ori nu facuse uz de toata diplomatia lui, pentru a cruta altora niste suferinte la care el nu se gndise niciodata at t ct trebuit! Fiecare existenta si are si asa necazurile si d urerile ei, de aceea omul trebuie sa fie prude nt si evite, macar pe cele pe car e le poate evita. Avu impresia ? dureroasa pentru un barbat ca el ? ca se purtas e ca un primitiv. Ce-ar gndi oare toti cei care, n decursul timpului, venisera sa-i ceara sfatu l si care-ascultasera pentru ca l socoteau o pilda de moralitate? Eri k aproape ghici gndurile ce-l framntau pe doctor. Asa ca spuse ? cu o gentilete care merse drept la inima, adnc mhnita, a doctorului : ? Daca as fi avut cinstea sa fiu baiatul dumneavoastra, domnule doctor, m-as fi simtit de osebit mndru, constatnd ca tatal meu e la naltime n orice situatie, chiar daca e vorba de ceva ce i-ar putea 32 orgoliul. Doctorul Yvarsen e un barbat superior oricarui erou conventional pe ca re l-ar putea crea vre un scriitor oarecare ca sa impresioneze inimile prea tandre si spiritele prea simple. Nu ma pot abtine sa nu re pet, draga domnule doctor, ct ma simt de emotionat de vointa de care dati dovada n ncercarea d e a reg asi o care ? odata curiozitatea satisfacuta ? nu va va aduce dect necazur i, att dumneavoastra ct si familiei. Erik spusese, toate acestea, pe nerasuflate, pentru ca Jan sa nu se simta stnjeni t de sumaru l examen psihologic pe care tocmai l efectuase. Apoi, fara sa-i lase timp sa raspunda, ada uga: ? Stati putin, domnule doctor! Notarul dumneavoastra a dat o indicatie care ne-a r putea fi de fo los. N-nici un rost sa ne urcam n avion, sa ne ducem n Transvaal si sa pornim din locul de unde a po rnit Sigrid, odinioara. Nu! Ea i-a povestit mamei ca ? dupa ce a fugit din Transvaal, fara sa -si dea prea bine seama face, att era de disperata ca trebuia sa va paraseasca ? s-a gndit sa se refugieze la Paris. n ac est oras spusese Sigrid ? oamenii vor fi m ai milostivi si mai ngaduitori cu o straina att de lovita. Pari sul a ntotdeauna sa ntinda mna celor aflati la nevoie, sa-i ajute si sa le surda fara sa le pun a ntreb ari indiscrete. Alegerea era buna. Strainii au ntotdeauna tendinta sa-i trateze pe par izieni drept usur atici. inimi ce se nduioseaza repede, care banuiesc adevarul fa ra a ncerca sa intre n amanunte, i ata ce observat eu privitor la locuitorii acest ui oras, n ceasurile mele de maxima tristete... Dar, continua Erik, Sigrid

va fi ramas la Paris? Si daca a ramas, unde a ramas, unde a locuit? Parisul e att de mare si se peri nda prin atta lume!... Portareasa imobilului n care a locuit n e-ar fi fost de cel mai mare folos. ? Sau personalul hotelului unde va fi tras. ? Daca pruncul s-a nascut la Paris, poate ca Sigrid a stat ntr-un spital sau ntr-o clinica! ? Date fiind gusturile ei, sunt sigur ca si-a ales o casa luxoasa, dar din astea sunt cu miile la Paris. ? Stati putin, nu trebuie sa ne simtim descurajati chiar de la primele dificulta ti. Fiindca nu mi se par de netrecut. Avnd n vedere ca era vorba de o straina, dec i constrnsa sa se foloseasca de pasap ort, a obligata sa se nscrie cu numele ei ad evarat. Ia sa cercetam, cu atentie, cartea de telefon! Su nt gata rasfoiesc toat e paginile unde sunt trecute clinicile, chiar daca voi fi obligat sa ma slujesc de lupa. Asa ca sa ma asez la birou, iar dumneavoastra mi veti servi drept asiste nt. Erik avea dreptate: lista era destul de lunga; mai nti, eliminara toate clinicile noi, deschise n ultima vreme. Si cum lista ncepu sa se scurteze vertiginos, cei doi barbati ncepura si ei a fi din ce n ce mai convinsi ca ? din fastidioasa succesiune de apeluri telefon ice va tsni vreo raza de lumina. La fiec are clinica ? de ndata ce aflau ca nu era vorba de o noua internare, ci doar de o informatie ? persoane le cu discutau, deveneau din ce n ce mai putin amabile: sustineau ca s unt ori obosite, ori mult prea ocup ate pentru a-si pierde vremea cu cercetarea registrelor. n sfrsit, o directoare mai binevoitoare sesiza dezamagirea din glasul celui cu car e vorbea. Asa ca ntreba: ? ngaduiti-mi o ntrebare, domnule... ? Va rog, doamna... ? Sunt sigura ca nu va interesati de vechimea clinicii mele ca sa internati aici o viitoare mama. Sa stiti sunt o femeie discreta att din fire, ct si prin profesi e: asa ca ati face mai bine sa-mi explicati ce an ume n realitate. ? Ce placere sa vorbeasca cineva cu o persoana att de binevoitoare ca dumneavoast ra, doamna! nu o viitoare mama ne preocupa pe noi acum, ci o persoana moarta n mo d accidental, a tunci copilul ei trebuie sa fi avut patru sau cinci ani. Cautam acest orfan, care acum sigur ca a devenit o f emeie un barbat n toata firea. Si v a rugam sa ne faceti onoarea de a crede ca intentiile noastre fata de el sunt di ntre cele mai bune. Un rs sincer si deschis, un rs extrem de placut rasuna la celalalt capat al firulu i. ? Vad ca nu vreti sa recurgeti la ajutorul politiei. Sa stiti ca nu toti ancheta torii sunt niste neprice puti, romanele de aventuri. Si sa mai stiti ca, n afara de un miracol, nu veti reusi sa aflati nimic de unu l singur mai ales prin niste metode specifice unui om prea putin obisnuit cu reaua vointa si cu indiferenta celorlalti. Dumneavoastra n-aveti dect sa procedati cum credeti de cuviinta, dar eu as ncerca sa va dau tot usi un pe care-l socot bun. Femeia despre care mi-ati vorbit, daca am nteles eu bine, traia ntr-un med iu rafinat. Asta exclude de la nceput ? dat fiind anii numerosi care au trecut de atunci ? in cluderea noil or cartiere pariziene. ncepeti, deci, cu Auteuil si Passy. Daca e vorba de o straina, ducetiva n Champ-Elysees. Nu ocoliti, de asemenea, cartierul Neuilly. Nu cereti informatii de la Clinici, nainte de a f i recurs la o metoda mult simpla: orice nou-nascut trebuie declarat la primarie. Daca stiti data, chiar aproximativa, a acestei nasteri, mai ezitati: consultati starea civila. Stati putin... nca nu-mi multumiti, fiindca vreau sa va mai dau u n sfat: putea ca n cercetarile pe care le veti ntreprinde, sa ntmpinati nca o dificu ltate: numele copilul ui. Daca se va ntmpla asa ceva, cautati mai nti numele de fami lie al mamei sau mai bine zis, dupa cum banuiesc eu, numele de fata al mamei. Daca nu veti gasi nimic la aceasta rubrica, gnditi-v

a la alta: tat a si mama necunoscut ... Stati domnule, aveti putina rabdare... Vad ca vorbiti cu un usor ac cent strain... Des i stapniti perfect franceza, nu vorbiti totusi cum vorbim noi. Poate ca ar fi mult mai simp lu sa cercetati actele nastere ale copiilor straini, cu saura f afamilie, care a u venit pe lume n epoca respectiva. Apoi, dupa ce puse repede capat multumirilor lui Erik, directoarea nchise telefon ul. Doua ceasuri mai trziu, primaria din arondismentul saisprezece al Parisului, le e libera ? fara nic i un fel complicatii ? o copie dupa actul de nastere al unui c opil venit pe lume la data calculata de doctoru l Yvarsen. ntr-o zi de 7 iunie, zi n care Parisul se afla n deplina stralucire a nceputului de vara, o suedeza a dusese 33 lume un baiat cu numele de Rholf-Harald. Nu mai exista nici un fel de dubiu. Pri n nume, Sigrid vois e sa arate ca fiul ei era un adevarat viking! Cnd fusesera copii, ea i spunea adesea lui Jan v iking , sustinnd ca parintii lui ar fi trebuit sa-i dea numele de Rholf: Rollon, cum spun francezii pentru al desemna pe prim ul duce Normandiei. Strngndu-si pruncul la sn, Sigrid se gndise, d esigur ca un Rholf-Harald va sti ? ca s i strabunii sai ? sa domine toate furtunile, toate uraganele vietii. Erik Verneuil ? care simtise adesea clocotind n el sngele fierbinte al vechilor pi rati ai ma rilor ? cuprins de entuziasm: ? Domnule doctor, daca s-ar fi aflat si Flavie cu noi, ar fi strigat si ea ca nu mai Sigrid ? zna copilariei noastre ? ar fi putut sa puna astfel de nume copilului ei! Ar fi fost att de entu ziasmata pe ct a r fi fost dezamagita daca ar fi aflat ca Sigrid si-a botezat fiu l, Jan! Mndra Sigrid nu putea folosi ? ntr-un as tfel de ? ideea meschina de a-i d a numele dumneavoastra. Daca ntr-o buna zi, tatal avea sa-si recunoasc a fiul, tr ebuia sa se ntmple datorita unui lucru care le era comun amndurora, si anume rasei de vechi m arinari, mblnzitori ai oceanelor, de oameni obisnuiti sa nlature toate p iedicile care li se puneau n cale. Logica celor rostite de Erik era att de deplina, nct Jan Yvarsen simti o sfrseala gr oaznica n f ata noului val de tristete care-l cuprinsese, cu mult mai violent dect nainte. Privind banalu l act nu-i mai ram nea dect sa accepte realitatea. Ceea ce-i soptise Nita era deci adevarat, si fara ndoiala ca si-ar fi completa t cu amanuntele necesare cruda revelatie, daca n-ar fi surp rins-o moartea. Ceea ce-l mira cel mai tare pe Jan faptul ca nu se gndise nicioda ta ca Sigrid ar fi putut avea un copil cu el. Dupa ce Nita i dezvaluise existenta copilului, ncepuse sa se framnte, gndindu-se cine ar putea fi tatal. Ideea ca prunc ul era al lui nu- i trecuse singura clipa prin minte. Identitatea acelei mici fi inte nevinovate nca nu capatase consistenta n oc hii lui; parea aidoma unui chip p roiectat pe un ecran, umbra unui nor ce ratacea pe deasupra pamn tului. numele da t de Sigrid copilului l obliga sa vada adevarul n fata. Spiritul realist al omului de stiinta s e va ciocni de acum ncolo de o entitate care avea forma, suflet, calitati, defecte pe care nu i le va mai putea ndrepta n care va recunoaste ceva din propria lui faptura. Ajuns din nou n primitoarea odaie a familiei Verneuil, lui Jan Yvarsen ? foarte d rept, foarte pal id ? i greu sa accepte apasatoarea realitate pe care i-o confirm au cele cteva rnduri scrise pe hrtia d in fata ncepnd din acel ceas, trebuia sa admit a ca nu era numai barbatul Thrsei, tatal Idei si al lui Er ling. Toate perspectivele frumosului tablou de familie pe care-l purta de ani de zile n sufle tul lui, cu o s urzatoare seninatate, fusesera retezate. Se gndi la medicul care analizeaza un strop de snge ; privit cu o chiul pare sanatos si normal. Dar daca acelasi doctor examineaza p icatura de snge la microscop, cine st ie ce sa gaseasca n ea! Obsedat, si repeta ntr -una: Cum e cu putinta ca un barbat care se pretinde, inteligent, obiectiv si mai ales perspicace, sa traiasca ntr-o asemenea stare de orbire! Cum s-a putut ca Nit a Hollis, nadejdea ca ma va mai vedea o data, sa stie totul des

pre Sigrid si eu, eu varul, iubitul, logodnicu l ei, sa stiu nimic? Cum de s-a p utut ntmpla un asemenea lucru? Pe masura ce reflecta nsa mai adn c, mirarea ncepea sa-i scada. Daca Nita Hollis se straduise sa urmareasca de departe si la v remea lor d ramaticele ntmplari ale vietii lui Sigrid, dificultatile de care se izbise acum Jan, n mod sig ur ca nu le mai cuno stea. ce face dificila lectura unui roman, trait de o fiint a, e lipsa de continuitate, rupturile care intervin n viata Daca fiinta respectiv a, nu si-a schimbat domiciliul, daca a dus o viata normala, e ct se poate de u so r sa ce s-a mai ntmplat cu ea. Dar cu Sigrid Lindval lucrurile nu stateau chiar as a. Nita Hollis afla ori de cte intervenea vreo schimbare n viata fostei lui logodn ice, n vreme ce Jan, nemaigndindu-se sa se int ereseze etapele pe care le strabatu sera, se afla n fata unui gol imens. Copia de pe certificatul de nastere n u dade a cum e si firesc ? nici un fel de indicatie despre actuala adresa a lui Rholf-H arald. Erik ezita sa tulbure gndurile oaspetelui sau pentru a-l ntreba daca nu intentione aza sa se ntoa rca acasa. Mai ales ca stia de la Flavie ct de nelinistiti erau toti ai sai. Relatiile dintr e Jan Yvarsen si fam ilia lui continua sa ramna ncordate, cta vreme doamna Yvarsen nu va socoti de cuviinta sa-i dezvaluie sotului ca si ea si copiii ei stiu mai m ulte dect banuia el, sau cta vreme Jan nu va marturisi familie i sale, adevarul. U n observator din afara si-ar fi putut nchipui ca ntre cei doi barbati survenise o nenteleg ere. Caci tacere att de ndelungata nu era un lucru obisnuit, ci dimpotriva , destul de rar. De zece ori Erik Ver neuil punctul de a-l ntrerupe pe doctor din gndurile sale. Pna la urma, crezu ca Jan atipise; dar nu era asa. ? Scuza-ma te rog, draga Erik, ma comport foarte urt tocmai fata de dumneata, car e m-ai aju tat atta. Niciodata nu mi-am dat seama, att de clar ca acum, ca nu traim numai cu ce ne fur nizeaza prez entul. idee falsa. Tot ceea ce am trait mai nainte ramne ngropat n noi si aceste lucruri ne apasa uneori , umerii o povara mult prea greu de ndurat. Tre cutul ne nsoteste tot timpul; nu ne slabeste nici o clipa. S i cine daca n-avem u nele amintiri chiar dinainte de a ne naste?... Fiindca n-am avut nca ragazul nece sar sa gndesc pe ndelete la acest lucru, mi dau seama ca n strafundul fiintei mele exista ? n legatur a cu unele lucruri ? niste lacune imense: n-am cunoscut-o pe Sigrid ndeajuns, ct a trait. Pe Sigrid, demna de adorat, dar si de urt, pe Sigrid nflacarata si ndragostita, pe Sigrid feroce, dezlantuita, periculoasa si c apabila orice ca sa-si apere dragostea; apoi pe Sigrid absenta, dar tot timpul legata de mine si care, chiar disparnd de pe acest pamnt, mi lasa o taina de descoperit si o datorie de ndeplinit. Nu m-am straduit sa disting, ansamblul ei, imensa priveliste a existentei mele, cu colt urile ntunecoase si cu izbucnirile lumino ase. stiut sa ma caiesc ndeajuns pentru superficialitatea de care am dat dovada, ori de cte ori n-au fost n cariera, cerce tarile, profesia mea de medic. Esti ntr-adevar foarte amabil, Erik, fiindca ma la si sa bat astfel cmpii, n fata dumitale, fara sa-mi aduci aminte ca prezenta mea ti ncurca treburile pe care le ai d e rezolvat 34 la Paris. Dar, fii linistit, nu uit ct de nelinistiti trebuie sa fie ai mei, acas a, n Suedia. Atta doar ca nu mi-ndeplinit datoria de a-l gasi pe Rholf-Harald. Cum sa-l gasesc? Cum? ? Daca macar am sti cu ce se ocupa, spuse Erik; atunci sigur ca sarcina noastra ar fi mult usura ta. Tinnd seama de gusturile, de darurile cu care era nzestrata mama lui, poate ca am putea totusi gasi un punct plecare. ? ntr-adevar... De ce nu? Cine stie? ? Problema nsusirilor mostenite e totusi foarte controversata, nu-i asa, domnule doctor? ? Sigur, dar suntem totusi datori sa ncercam! ? Sa nu uitam ca mama sa murind atunci cnd el nu era nca dect un baietas, Sigrid nu l-a pu tut calauzi

n viata, descoperindu-i vreo nclinare catre arta sau catre stiinta. Dar care a fos t nclinarea dumn eavoastra cea mai marcanta, domnule doctor, n afara de medicina? ? Muzica, raspunse Jan fara sa sovaie. Orict de bizar ar putea sa ti se para, Eri k, am trait tot timpul muzica n mine! Existenta mea a fost aidoma unei simfonii s i totusi n-am... Jan se opri brusc, iar chipul i se lumina: ? Merg din descoperire n descoperire! Da, Erik, muzica a fost harul cu care m-am nascu t! Studiile medicale, cercetarile stiintifice m-au obligat la o munca nversunata. ? S-ar putea ca Rholf-Harald sa fie un mare muzician! ? Nu simt ctusi de putin dorinta sa glumesc si totusi, Erik, afla ca ma faci sa rd , fiindca nu vorb esti de muzician, ci de un mare muzician . Erik n-avea aceleasi motive ca Jan sa fie melancolic, asa ca rse sincer, iar pent ru el rsul era o adevarata destindere dupa ceasurile pe care le petrecuse straduindu-se sa nlature temerile si nelinistile socr ului surorii sale.? Degeaba protestati, domnule doctor! Flavie si noi toti cei care va cunoastem bin e, vom adauga ntotdeauna ? fie cu voce tare, fie n sinea noastra ? epitetul de mare , de ndata ce va fi vorba d e o treaba care va priveste. Daca ncerc sa evoc un Rholf-Harald artist, nu voi fi niciodata de acord sa-l cla sez printre muzicienii aflati pe planul al doilea, despre care nu se vorbeste mai deloc. Dac a mi-l nchipui ca pe un viking adevarat, sunt convins ca e un barbat de un curaj nebun, gata sa strabata singur muntii sau marile, fara gndeasca la ceea ce i-ar fi necesar n acest scop. Ma voi stradui sa-l descopar printre numele cele cunoscute, nscrise cu litere de aur n pa lmaresurile nvingatorilor! Jan Yvarsen, asezat n fotoliul-club, ce se dovedise a fi att de bun pentru odihna, sesiza doa r ceea putea fi adevarat si serios din cuvintele glumete ale fratelu i Flaviei. Un copil al Sigridei, putea fi un om duzina? Dar el, Jan, era chiar a tt de sigur de obiectivitatea lui? Ofta, apoi spuse sovaind: ? Si daca aceasta fiinta ? binenteles, cu conditia sa mai traiasca ? s-a folosit de puterea sa pen tru a rau si nu bine? Sunt attea semne de ntrebare, dragul meu E rik... Erik nu era pesimist din fire, asa ca protesta: ? Domnule doctor, ati aflat un lucru care v-a pricinuit o emotie iesita din comu n, dar asta nu e u n motiv sa va speriati familia, lasndu-va sa alunecati pe pant a depresiunii nervoase. Daca-mi ngaduiti, va voi dovedi ca omul tacut care sunt de obicei, stie sa fie si vorbaret. Trecnd nca o data n rev ista posibilitatile la care gndit, bunul simt ar trebui sa ne convinga ca ? orict am fi de utopici ? nu putem nadajdui s a regasim chiar ntr-un ceas urma pe care am pierdut-o. Omul care a trecut pe la biroul de n otariat, la zece ani moartea Sigridei, poate ca nu-si va dezvalui niciodata iden titatea. Sa lasam deci acest person aj n Domnului si sa ncercam ceea ce poate fi nc ercat. Va fi mult mai stenic pentru dumneavoas tra, draga domnule doctor, dect sa va cufundati ntr-o tristete fara noima... sau sa va vrti n ni ste aventur i mult primejdioase! ? Cred ca-ti dai seama, Erik, cte planuri nebunesti mi-au trecut prim minte. De o bicei, nu e zit sa deplasez de la un capat la celalalt al lumii. n mintea mea ma si hotarsem sa rog sa mi se retin a un loc avionul care pleaca spre... ? Da! Care pleaca unde, domnule doctor? ? Gata! Mi-am dat seama de nebunia mea, chiar n timp ce-mi faceam aceste planuri! Renunt sa ma duc n Transvaal ca sa stau de vorba cu persoana care o informa pe N ita Hollis. Asta nu nseam na ca renunta sa-mi caut baiatul! N-am sa ma las pna nul voi gasi pe fiul lui Sigrid... si al meu! Si stiu ca pna urma voi izbuti! Nu ma refer la cercetarile pe care le voi ntreprinde singur; mai exista si une le agen tii

particulare, mai exista radioul, televiziunea, ziarele... Voi face apel la toate . N-am sa uit niciodata ca n unui anunt dat n ziar, m-am nsurat cu prima mea nevast a, tnara olandeza Ide. ? Sigur, glasul presei poate fi folosit cu mari sanse de reusita! Iar radioul es te si mai eficace! ? Deocamdata, ceea ce voi face, Erik, acum dupa ce, datorita dumitale, mi-am reg asit fortele s i obisnuita masca a impasibilitatii, va fi sa ma rentorc acasa si asta ct mai repede cu putint a! IX N CIUDA EFORTURILOR pe care le facea, Thrse traia la Tjorpa ntr-o neliniste continua . Firea ei att generoasa simtea nevoia sa se daruiasca si fiecare gest al ei ? de cnd devenise doamna Yvarsen ? fusese 35 un continuu dar oferit lui Jan, copiilor si nepotilor. De cnd i plecase barbatul, lumea i se parea goa la. Fara vrea, si aduse aminte de versurile lui Racine: n Orientul cel pustiu, amarnic ma voi plictisi... Numai ca ea nu era o printesa careia i lipsea peisajul, ci barbatul. Cnd Jan era a casa nu se pl ictisea macar o secunda; ntotdeauna avea cte ceva de facut. Flavie ntelese perfect starea sufleteasca a soacrei sale. Asa ca se bucura cnd l au zi pe m icul ei venind n goana si strignd ct l tinea gura: ? Mami, vreau la bunica! E ziua mea si bunica pregateste ntotdeauna ceva bun pent ru min e, ea perfect cti ani, cte luni si cte zile am, fiindca se gndeste tot timpul la mine. De altfel, stiu si gur ca asteapta astazi... Neputnd deschide usa att de repede pe ct voia el, ncepu sa bata cu pumnii mici n cana tu l nalt. masura ce trecea timpul, trasaturile caracteristice ale bunicului sau n cepeau sa se manifest e tot pregnant la copil. Avea o minte agera si o memorie a tt de buna, nct parintii sai nu ezitau nic iodata creada cnd afirma ceva. Nerabdator , copilul si continua fraza: ? Haide, mama, da-i telefon bunicii! Stiu ca asteapta sa-i dai telefon! Spune-i sa ia trasurica la care nhamat Troll, fiindca mi-a fagaduit ca de ziua mea ma las a sa mn eu calul. Troll ma cunoaste, asa ca ma asculta la fel cum o asculta si pe bunica. Va zbura ca vntul, ai sa vezi! Mama, te rog sa-mi pui cel m ai frumos costum, fiindca voi mnca la bunica. Gerda a facut o prajitura special pentru mine . Poate ca o ma i fi facut altele, pentru ceilalti. Flavie se vazu luata pe sus de fiul ei, mbratisata, rugata, mngiata. Numai ca micul Jan n-avea nevoie pledeze chiar cu atta tarie cauza. Mama lui era oricum hotarta sa i-l trimita soacrei sale, iar Erl ing ? se nchisese n laborator ? atras de glas ciorul ascutit al copilului, fu ntru totul de acord cu el. ? Telefoneaza mamei, Flavie! Jan o sa aduca putina veselie la Tjorpa! Thrse fu ncntata. ? Aflati ca baiatul vostru e cel mai istet copil pe care l-am vazut vreodata. As teptam ntr-adevar , asa v-a spus el, un telefon de la voi. Prefer sa vina el la m ine, fiindca eu nu vreau sa ma ndepartez pr ea mult casa; s-ar putea ca Jan sa so seasca pe neasteptate de la Paris si vreau sa ma gaseasca la Tjorpa. Cred dai se ama ca n-am uitat ca azi e ziua baiatului! ntr-adevar i-am facut o prajitura anum e pentru el, d ar am facut si alte bunatati pentru toti cei care vor vrea sa vin a. Sigur, micul Jan va putea sa mne calul... O data mine, binenteles... Troll e un cal bun, dar e prea iute si putin cam nervos... Asa ca voi fi cu ochii n patru! ? Nu ne facem nici un fel de griji! spuse Flavie rznd. ti ncredintam amndoi copiii, p oti sa te plimbi ei pna la capatul lumii... Daca sunt cu dumneata e ca si cum ar fi cu noi. ? Daca poti, draga Flavie, adu repede copiii cu masina; eu o sa-ti ies nainte cu Troll. Oh, am uitat spun... cred ca si tu si Erling ati aflat ca Ide a facut o e xcursie foarte reusita, n Norvegia, m preuna logodnicul ei si cu micul James. Ai s -o gasesti de altfel acasa, fiindca a tinut sa fie la Tjorpa de ziu a baiatului vostru. Cunoscnd-o pe Ide asa cum o cunosti, n-ai de ce sa te miri... Cine stie d aca nu cumva si Ja n cel si va aduce aminte de ziua lui Jan cel mic si ne va face surpriza sa vina acasa... ? Am impresia, mama, ca ai pregatit un adevarat festin! Cred ca Gerda nu s-a mai

misca t din cuptorului! Flavie observa cu emotie ? ori de cte ori vorbea cu soacra ei ? caldura si afecti unea acesteia f ata de iar Thrse ? la rndul ei ? era profund emotionata de sentimen tele cu totul deosebite pe care le nutrea Flavie fata de dnsa. ? Sa stii nsa, mama, ca fetita noastra a devenit nca de pe acum o mica rasfatata, fiindca p rotesteaza destul de vehement ori de cte ori i rapeste cineva fratele. Asa ca ti-o vom aduce si pe ea, dar ma i pe seara, dupa ce Erling si cu mine vom pleca de la laborator. Din pacate, la ora aceea, m icuta va fi pe jumatate adormita. Thrse fu att de bucuroasa ca va avea atta lume n jurul ei, nct se simti dintr-o data tare sa faca multime de lucruri. ? Adu-mi-o si pe Tora tot n dimineata asta, draga mea. Gerda va fi n culmea ferici rii... Cu at t mai cu ct i asteptam si pe Ide cu James... Ai vazut si tu ce strigat e de bucurie scoate micuta Tora ori de cte vede pe Troll. Pune-o n leaganul ei. Pl acerea lui Jan cel mic va fi dubla si a mea la fel, de altfel cei d oi baietasi ? Jan si James ? ramn totdeauna n extaz n fata bibeloului vostru de fetita. Tu si E rling veniti sa va copiii dupa ce ispraviti treburile la clinica. Poate pna atunc i avem norocul sa vina si Jan al meu . Ar gasi atmosfera deosebit de placuta la Tjorpa. Am presimtirea ca dorinta noastra de a-l revedea va action a cu putere a supra lui, nct l va determina sa se ntoarca acasa! Pe curnd, draga mea! Peste un ceas si jumatate, micul Jan ? care tremura de bucurie si de emotie ? se ndrepta, m preuna Thrse, spre Tjorpa. n leaganul ei, nfofolita bine ca sa nu-i fie fr ig, gungurea micuta Tora, foarte bucuroasa de aerul proaspat si mai ales de exclamatiile zgomotoase ale fratelui ei; dar, a sa cum era de p revazut, curnd adormi sugndu-si degetul. Micul Jan n-ar fi lasat f rul din mna nici pentru un imperiu. Faptul minile bunicii sale le apasau pe ale lui nu-i micsora ctusi de putin convingerea ca de fapt el er a cel strunea calul. n m asina condusa de mama sa, fusese att de neastmparat, nct Flavie i pusese n vedere ca daca nu se potoleste, va fi obligata sa-l mute pe bancheta din spate, lnga Tor a. ? Ai fi n stare! strigase el indignat. Astazi e ziua mea, gata, nu mai sunt copil ! Daca m-ai lasa sa stau 36 locul tau, afla ca as conduce masina tot att de bine ca si tine! Micul Jan nu mai auzi obiectiile Flaviei fata de aceasta luare n stapnire a univer sului, evident putin prematura, fiindca micul echipaj al bunicii sale si si veste a sosirea prin clopotelul de la gtul ca lului. cele doua vehicule, att de diferite , ajunsera unul lnga celalalt si se oprira, micul Jan le ngadui cu greu doua femei sa se mbratiseze si sa schimbe cteva cuvinte. Copilul era, de altfel, plin de far mec. n glasul se putea citi atta dragoste si entuziasm, nct nici mama si mai ales n ici bunica lui nu mai putura sa reziste. Flavie rse de una singura, gndindu-se la baietelul ei, n timp ce ? dupa un viraj ndr aznet ? se re ntorcea clinica. Binenteles ca trasurica Thrsei parcursese mult mai putini kilometri spre Stockholm, dec t masina puternica a Flaviei, spre Tjorpa. Asa ca micul Jan, tot zorindu-si bunica sa mne mai iute, nu-si dad ea seama ca de fapt si scurta plimbarea att de mult visata. Fu deci cum nu se poate mai dez amagit cn d vazu ajunsese att de repede n fata casei matusii Brita. ? Bunicuto! Cred ca n-ai de gnd sa intri n casa att de repede! De altfel, ai s-o tr ezesti pe To ra! Asa hai mai departe! Dar Thrse se facu a nu-l auzi si intra n casa. Daca ntre timp Jan daduse vreun telef on? Cnd plecase Gteborg, si lasase masina n garajul aeroportului: dupa orarul sosiri i avioanelor, putea pica din cli pa n Era, de asemenea cu putinta, ca, odata ajun s la Gteborg, sa-i dea un telefon Thrsei. Mai trebui au apoi soseasca Ide si micul James. Gerda trebuia si ea supravegheata si nca multe altele. Binentele s ca acest e lucruri nu contau n ochii micului Jan. Ca sa-l consoleze, bunica lui i fagadui c a va continua plimbarea,

n cteva minute. Asa ca n loc sa duca trasurica si calul n grajdul de alaturi, lasa v ehiculul, cu cop iii n fata peronului. Cu ani n urma, Jan facuse unele transformar i pentru ca automobilele sa poata intra pe poarta cea mare, n curte si, dupa ce nconjurau stratul cel mare cu flori, sa poata pleca fara sa mai fie nevo ite sa napoi. Thrse lega unul din haturi, de crligul de fier di n fata peronului, iar pe celalalt l lasa n m na micului Jan; rezista dorintei de a o saruta pe micuta Tora care adormise si cobor repede. Urca peronu l larg balustrada si de cum intra n hol o striga pe Gerda. Nu, domnu l doctor nu daduse nici un telefon, d ar doamna Ide si cu fiul ei urmau sa soseasca dintr-o clipa ntr-alta. Mncarea era gata, praj iturile se copses era toate. Gerda ? careia i placeau grozav copiii ? era toata numai un surs. Thrse dadu sa iasa, cnd iata ca suna telefonul. Sa fie cumva Jan? Nu, nici Jan, nic i Ide. Cine va gresise numarul. ? Gerda, striga Thrse, grabindu-se, peste un sfert de ceas suntem napoi! Dar cnd iesi pe peron, simti ca-i fuge pamntul de sub picioare: nici urma de trasu rica, de Tr oll sau copii! ? mpielitatul ala mic! A izbutit sa-l mne pe Troll spre grajd! si spuse Thrse lundu-se dupa urmele roti. Troll era obisnuit sa se opreasca unde avea el chef; de aceea trebuia condus ntotdeauna d e o mna ferma si nu de mna slaba a unui copil, care nu l-ar mai fi putut urni din loc. Da r nicaieri nici urm a de Thrse grabi pasul si se ndrepta, nelinistita, spre grajd. Dar vecinii ei, att de serviabili, nu va zusera trasurica, nici calul. Thrse se spe rie de-a binelea. Bunica grijulie si dragastoasa, si imagina tot ce era rau: daca daduse vreo masina peste cal? si nchipui spaima micutului Jan, stngaciile nefaste al e copilului lipsit de experienta, urmarile funeste. Trasurica era solida, dar... Thrsei ncepura sa-i tremure gen unchii... striga calul: Troll venea ntotdeauna cnd l chema, fie c a sa-l mngie, fie ca sa-i dea zahar ca re-i placea nespus de mult. Fiind nsa foarte speriata, glasul abia i se auzi. Li se ntmplasera attea ne norociri decursul vietii, att ei ct si lui Jan!... Doamne, acum nu putea n ici sa mai alerge! Cu chiu, cu v ai, ajunse acasa. Poate ca Gerda o va putea ajuta n vreun fel, cu toate ca de felul ei era n emaipomenit de p lacida. data asta nsa, slujnica iesi din inertia ei si o sfatui sa-i telefoneze de ndata lui Erling. ? Nu fiti att de speriata, doamna! Troll nu se va duce prea departe. Va profita d e prima cotitur a ca sa ntoarca acasa... Iar domnul doctor Erling va fi aici ct ai bate din palme! Daca micul Jan nu se v a ntoarce ntre timp, domnul doctor i va da repede de urma... Gerda i aduse Thrsei un pahar cu apa si-i dadu o tigara. ? Astea calmeaza, spuse ea. Apoi lua receptorul si forma numarul clinicii lui Er ling. De ndata ce- l prinse doctor, spuse fara nici un preambul: ? Doamna Thrse si face snge rau fiindca nazdravanul ala mic a sters-o cu trasurica s i cu Tr oll. Nimeni nu stie ncotro... Erling, luat prin surprindere nu pricepu dintr-o data de ce era mama-sa att de ngr ijorata. L a nceput, crezu ca Troll o pornise de unul singur si ca Jan si Tora se aflau lnga bunica lo r. Dar dupa ce Gerd a l lamuri ca cei doi copii erau n trasurica si ca doamna, speriata tare, nici nu se mai put ea misca, Erlin g ? nsusi nspaimntat ? ncerca s-o linisteasca. ? Potoleste-te, Gerda! Calul trebuie s-o fi pornit spre Stockholm! Asa ca vom da repede de el. Uit e, chiar clipa asta, Flavie si cu mine ne urcam n masina. Pna v enim noi, te rog sa ai grija de mama... Erling i vorbise Gerdei energic, dar calm, cu scopul de a-si linisti mama. Dar, d e ndata ce puse receptorul n furca si el si Flavie se urcara val-vrtej n masina si, o pornira spre Tjorpa, und e ajunsera n tr-un record, fara sa ntlneasca n drumul lor nici calul, nici trasurica

. Thrse, desi nca ncremenita de spaima, spuse: ? Din moment ce nu v-ati ntlnit cu trasurica, nseamna ca n-au luat-o spre Stockholm . Troll a r fi trebuit 37 sa se ndrepte spre grajd, dar gasind probabil bariera pusa, si-a continuat drumul spre nord. Asa ca a apucat-fie pe drumul de pe malul lacului, fie pe drumul cu corbi, fie pe cel ce duce spre Gteborg... Flavie si-l imagina pe Troll vrnd sa se adape n lac, cum mai facuse de attea ori, a poi si imagin a cam ce-ar mai fi putut nascoci ntreprinzatorul lor baietas... Erli ng ? calm n aparenta ? era convins ca o ricine ntlnit trasurica doamnei Yvarsen, ar fi oprit calul si i-ar fi adus copiii acasa. mpreuna cu Flavie , Erling urca din nou n masina. Ct de nesfrsite pot parea uneori soselele principale si ce aspecte p eric uloase capata dintr-o data strazile nguste. Flavie ? palida si muta ? era ai doma unui bloc de gheata l nga Erling, care se straduia sa caute argumente menite s-o linisteasca. ? Un bidiviu ca Troll, plin de vigoare si caruia i place sa mearga repede, putea sa ajunga destul departe; desi s-a constatat, de nenumarate ori, ca stie sa gase asca si singur drumul spre casa. Co nducatorii altor vehicule sunt ntotdeauna foarte atenti cnd ntlnesc un astfel de atelaj... Si a poi, Jan al nostr u nu mai un tnc care sa tipe disperat si sa sperie calul... Flavie continua sa fie la fel de palida si cu buzele albe ca ceara. Poti sa-i sp ui orice unei mame, nimic mai linisteste dect contactul cu cei care sunt carne di n carnea ei. Se afla n culmea deznadejdii, a sa cum aflase odinioara, n laboratoru l din Krittelwerk, cnd nu-i putea ajuta n nici un fel pe copiii pe care i ndragise si care se stingeau sub ochii ei. Lacrimile i curgeau siroaie pe obraji, n vreme c e cu privirea scru ta drumul, doar va zari calul si trasurica. Ca si cum ar fi citit n sufletul sotiei sale, Er ling rosti cu o voc e grava convingatoare: ? Flavie, si eu sunt la fel de nelinistit ca si tine, dar copiii nu sunt totusi nici ntr-o masina si nic i pe mare, n vreo barca. Si apoi, afla iubita mea, ca cerul nu va ngadui ca cei doi copii sa pateasca ceva, cn d datorita tie, sute de prunci au fost salvati de la moarte, n Transvaal... * * * Ide, adusa la Tjorpa de logodnicul ei, mpreuna cu micul James, dupa lunga excursi e facuta n N orvegia, jurul fiordurilor, arata minunat, bronzata de soarele potec ilor si de vntul marii, desi plecase cu inim a strnsa. Nu-si vazuse primul barbat, ucis de un nebun, n Transvaal? A doua oara, cnd fusese sigura c a ntlnise dragostea cea mare, nu vazuse inima barbatului iubit furata de o aventuriera? Nu fusese nevoita s a-si apere copilul de propriul lui tata si, pna la urma ? desi Norbert, n ciuda tradarii sale , i mai stapnea nc a inima nu fusese obligata sa asiste la nmormntarea lui? Fara imen sa dragoste cu care o nconjurasera parintii Ide n-ar mai fi cutezat sa creada ca poate fi fericita si a treia oara si n-ar fi consimtit pentru nimic n lume se log odeasca cu Jorgens Meldgaard. Stnd attea zile lnga barbatul att de delicat si mai al es att ndragostit, Ide si regasise ncrederea n sine si bucuria de a trai. Intrnd n casa, o descoperi pe mama ei, ncremenita n fotoliu, lnga telefonul din hol. Nic iodata vazuse ntr-o asemenea stare. De obicei, era de ajuns ca fiica ei iubit a sa apara, pentru ca Th rse deschida larg bratele si pe chipul ei sa se iveasca c el mai luminos surs. Dupa o secunda de stu poare, alerga catre mama ei, ngenunche, ca sa fie ct mai aproape de ea, pentru a o sustine, ct si pentru a o apara mpotriva acestei noi lovituri a soartei care-i era potrivnica. ? Mama! Unde e tata? Ce s-a ntmplat? Ca si Ide, Jorgens Meldgaard fusese izbit de nfatisarea celei care avea sa-i devi na n curnd so acra, reactiona cum nu se poate mai oportun: l lua cu sine pe micul J ames si-l duse afara, fara sa se n departeze totusi prea mult de peronul casei. Daca logodnica lui avea cumva nevoie de ceva, el era acolo.

Aflnd ce se ntmplase, Ide declara ca-si va lasa baietelul n grija mamei sale si a Ge rdei, iar ea mpreuna cu Jorg, vor porni n cautarea celor doi copii. Din pacate, nu stia ncotro o apucas e Erling, asa ca cele masini se ntlnira pe malul lacului care fu astfel explorat d e doua ori, dar n van, pierzndu-se ast fel un pretios. Or, n vremea asta, situatia devenise si mai periculoasa pentru cei doi copii: ist etul si energ icul Jan observat ca bunica lui legase hamul de crligul de lnga pero n. A sarit imediat jos din trasurica, cu riscul murdari hainutele noi, si a desf acut hamul. Nici nu apucase Thrse sa intre n hol, ca el se si urcase capra si mnase calul, cu toata puterea. Troll, care nu se mai bucurase de plimbarile lungi cu c are fusese obisnuit de cnd Jan plecase la Manchester, si care nu dorea dect sa faca miscare, nu ezitase nici o secunda. Scuturndu-si vesel coama, o pornise cu pas hotart, ocolise rondul cel mare, iesise pe poarta si, c u nasul vnt, adulmecnd aerul proaspat, astepta sa i se arate ncotr o s-o apuce. Numai ca Jan habar n- avea trebuia s-o ia la dreapta sau la stnga. C eea ce stia nsa sigur era ca acest moment sublim, a l plimbarii solitare cu trasurica, se ivise exact de ziua lui! Ziua n care devenise baiat mare ! Trase de hatu ri si interpretnd gestul cum i convenea lui, o lua imediat la trap, apucnd-o pe soseaua care ducea direct aeroportul din Gteborg. Nu era drumul pe ca re mergea de obicei Thrse, animalul prefernd m alul lacului sau cmpiile. Poate ca si caii au ? la fel ca si oamenii ? unele momente de curioz itate! Felul de a conduce trasurica al lui Jan-junior era cu totul iesit din comun! Atta t de tentativa care -i reusise, tragea cu att mai tare de haturi, cu ct calul opunea mai multa rezistenta. Rabdato r, Troll continua totusi pastreze trapul frumos si regulat. Numai ca treaba asta nu-i convenea ctusi de putin miculu i Jan ncepu sa chiuie si sa trnteasca fara ret inere, toate vorbele frumoase pe care le auzise rostite haimanalele de prin mahala lele Stockholmului. Troll simti drlogii pe spinare, n vreme ce un adeva rat concer t de: Hai! Ia-o din loc! Puturosule! Stai ca-ti arat eu tie! si alte asemenea vorbe ? care pentr u copil 38 nsemnau dect niste ndemnuri amicale ? se revarsara asupra-i. Baietasul descoperise odata, n timp plimba cu o sanie condusa de mna energica a bunicului sau, ca, un cal poate zbura ca vntul . Conform obiceiului sau, Troll si manifesta dezaprobarea suflnd puternic pe nari. Jan strig a: ? Troll! Bunica ti-ar fi spus: Sufla-ti nasul si ia-o la picior! Hai, Troll! Alear ga! Alearga ca vntul! Tot smucind haturile ncolo si ncoace, Jan le scapa din mna. Rezultatul fu cum nu se poate ma i neplacut: caci, lasate libere, haturile ncepusera a biciui pntecele calului care, speriat, o lua la goana, sp re bucuria micului Jan, care tropaia inconstient. Noroc ca n spatele lui, leaganul n care dor mea Tora fu sese zdravan de trasurica. Dar iata ca, att din cauza tapajului pe ca re-l facea Jan, ct si pentru ca sos ise ora masa, fetita se trezi, ncepu sa gngurea sca, apoi sa scnceasca, iar n cele din urma sa tipe ct o tinea gura. Brusc, Troll trecu de la trap la galop, lucru deosebit de periculos pentru fragi la trasurica, apoi se ambala ncepu sa alerge ca vntul, exact asa cum visase micul U cenic vrajitor . La acea ora, calul putea sa alerge mult si bine spre Gteborg, fara sa ntlneasca nici un vehicul. Era nsa cu neputinta s a nu se ntmple nenorocire dupa prima cotitura, iar cotitura se apropia din ce n ce ... Brusc, Jan fu cuprins de spaim a. ngrozit, se ghemui lnga leaganul surioarei sale si ncepu sa urle ct l tinea gura: ? Mamaaa! Tataaa! Bunicooo! Cei care ar fi ntlnit echipajul, n-ar fi vazut dect un cal speriat, ale carui picio are riscau n orice clipa sa mpiedice n hamurile ce se trau pe drum si o trasurica el eganta, ce parea a fi goala. Cel care avu primul sansa sa zareasca ciudatul atelaj fu un barbat care conducea cu mna sigura spre T

jorpa, o masina puternica. Cobornd din avion, la Gteborg, doctorul Jan Yvarsen si lua masina pe care o lasase n garajul aeroportului. Cum o ridicatura a drumului i ascunsese pna atunci trasurica, fu ct p e-aci sa se cioc neasca ea. Abia avu timpul necesar sa ntoarca volanul si sa evit e nenorocirea. Recunoscnd imediat trasu rica sale, inima i se strnse de spaima. Ce se ntmplase? Unde era Thrse? Fiindca trasurica parea g oala! lesinat cumva si sa fi alunecat n fundul vehiculului? Trebuia cu orice pret, sa-l opreasca pe Troll din goana nebuna! Si totusi se parea ca n trasura nu se afla nimeni! Dar cum sa opre sti calul care gonea ca turbat? izbuti sa depaseasca micul atelaj, apoi ncepu sa strige ct putea de tare, mergnd paralel cu calul: ? Hooo! Troll! Hooo! Dar iata ca, pe neasteptate, raspunznd strigatului sau, din interiorul trasuricii se ridica ? sp re groaza bunicului ? capul delicat si blond al nepotului! Doctorul nu se mai gndi nici la vrsta, nici la obose ala; depasi trasurica, opri masina, sari jos si se propti zdravan pe picioare, drept n fata c alului care se napusti nebuneste spre el. nca o data, vechea tactica, stiuta de toti cei obisnuiti cu hachitele ca ilor, dadu rezultat: t remurnd, Troll se opri, Jan apuca imediat calul de drlogi si mpiedica rotile, punnd n fata fi ecaruia cte un pietroi mare. Din fericire, un automobilist care urmarise de la distanta scena, dadu fuga sa-l ajute pe docto r care, moment nu-i ceru nici un fel de explicatii nepotului sau ; deocamdata doctorul avea o alta pr oblema rezolvat, caci orict si framnta mintea, nu stia cum sa aduca acasa, si copiii si masina, si trasuric a condusa de nabadaiosul Troll, pe care ar fi fost mai mult dect imprudent sa-l lase sa ale rge de unul singu r pe drum, riscnd n orice clipa sa fie accidentat. Automobilistul propuse ca trasurica sa fie condusa de fiica lui, o tnara de o fru musete tipic su edeza, niste ochi mari si limpezi, stralucind de bucuria de a mna ea calul. Era foarte priceputa n astfel de treburi, asa ca Troll avea sa ajunga cu bine la Tjorpa, n vreme ce Jan putea sa-si duca ne potii, cu masina , acasa, sotia lui, care cu siguranta era moarta de spaima. Lui Jan cel mic nu-i trebui prea multa vreme ca s a-si vina fire. Ba acum era chiar foarte mndru de aventura lui si de felul cum l mnase ? chipurile ? pe Bucuros din cale-afara, declara ? umflndu-se n pene ? bunicului sau: ? Azi e ziua mea! M-am facut baiat mare! Bunica e la Tjorpa si a facut o gramada de pra jituri! fagaduit ca ma va lasa sa-l duc cu pe Troll la grajd! Auzind toate astea, doctorul se mai linisti n legatura cu Thrse... Dar, Dumnezeule, ce tevatura trebuie fi fost la Tjorpa! Cnd fu aproape de casa, Jan ncepu sa claxo neze. Masina sa ajunse n fata por tii aproape odata cu masina fiului sau si cu cea a logodnicului fiicei sale. Timp de cteva mi nute, bucuria tut uror nedescris. Jan Yvarsen se simti napadit de un val de drag oste fierbinte revazndu-i pe ai sai, strns i laolalta att de speriati de una dintre poznele pe care le fac n mod curent copiii prea plini de energie. Uitas e de nu se mai gndea dect la Thrse, Ide, Erling, Flavie si cei trei nepotei. Simtea nevoia s a-i a pere, ocroteasca, sa nu-i mai paraseasca niciodata, sa-i strnga pe toti la piept, asa cum i strngea Flavie nabadaiosul ei baietas si pe micuta Tora care, n to ata tevatura asta, nu avusese alta preocupare de ct sa dea ct mai repede biberonul . Thrse fu cuprinsa de o bucurie att de navalnica, nct cei doi doctori familie ? tata l si fiul ? se vazura obligati sa-i administreze un calmant care sa-i mai potole asca bat aile aprige ale inimii. Acest amplu subiect de discutie ? nazbtia micului Jan ? cazu cum nu s e putea mai b ine pentru doctorul Yvarsen care se simtea cam ncurcat nestiind ce atitudine sa adopte fata de ai sai. Gerda ? vazndui pe copii teferi si nevatamati ? de bucurie, ncepu sa boceasca. Dadu fuga pna la ve cini, care fa gaduira aiba grija de bietul Troll, ce ncercase probabil o mare dez

amagire, fiind obligat sa ndure un tratame nt att diferit de cel cu care-l obisnui se blnda lui stapna. n odaia eleganta si confortabila, aranjata cu gust de Thrse, care dorise s-o faca d eosebit de in tima primitoare, ntreaga familie se adunase n jurul lui Jan: Thrse, Er ling si Flavie ? care nca nu cut ezasera plece ndarat la Institut si sa-si parasea sca ? fie chiar si numai pentru cteva ore ? copiii, Ide care- l oprise 39 Jorgens lnga ea si care-l tinea pe micul James n brate. Se adunasera cu totii si, dupa emotia cum plita care trecusera, aproape ca le pierise glasul. Thrse ar fi tr ebuit sa fie n culmea fericirii. Dar nu era. numai din pricina emotiei prilejuite de micul Jan era att de tulburata? Sau pentru ca era aproape sigura Jan era din nou chinuit de amintirea lui Sigrid? Calatoria, pe care o facuse la Paris nu-i a dusese linis tea la rvnise. si cunostea att de bine barbatul, nct nu-i scapa nici cea mai mica tresarire, nic i cea nensemnata umbra de pe chipul lui. Altceva dect tul burarea pricinuita de isprava micului Jan, alt ceva dect oboseala i adumbrise privirea. Sigur ca Jan era foarte fericit ca se afla n mijloc ul alor sai, ca reluase legaturile cu cei care-i erau att de dragi; si totusi, sotia lui nu se nsela: o parte din gndu rile sale o luasera razna... * * * n acea zi de sarbatoare le fu dat sa mai aiba o bucurie: primira vizita unei pers oane pe car e n-o vazusera de mult si despre care nu mai stiau nimic. Desi Gerda nu anuntase nici un musafir, u sa familiei Yvarsen fu deschisa de mna unei vechi prietene: Judith Collins, care surdea ferici ta stiind dinain te cu bucurie avea sa fie primita la Tjorpa. Judith ramasese ac eeasi fiinta superba care ? odinio ara ? ndreptase, ndurerata, catre Japonia. Poat e ca parea un pic mai asezata, mai resemnata, poate ca n cutele se ntrezareau la colturile gurii se putea citi o oarecare oboseala, dar toate astea nu faceau dect sporeasca si mai mult farmecul. Jan si Thrse si adusera aminte de zilele de demu lJt o,u drnee lya' s En d, cnd Judith l tulburase att de tare pe Jan cu felul ei de a cnta la pian, fel care io amintea pe Si grid, ct prin silueta ei eleganta si armonioasa ce evoca aceeasi fiinta neuitata. si adusera, de asemenea aminte, seara aceea trista n care Judith se despartise de sotul ei, apoi de seara, si mai trista, n care se a nuntase radi o ca n urma unui cutremur, sala unde concerta Hugo Stiffenacker se prabusise; ca violonistu l, ngropat sub darmaturi, fusese salvat, dar ca era grav ranit; nu se stia daca va mai putea cnta vreod ata... chema lnga sine pe sotia sa... Nu se mai punea problema sa i se reproseze lui Hugo faptul ca- si parasise nevasta pentru a se consacra, cu trup si suflet, muzicii; Judith nu se mai gndea, n acele clipe, d ect singur lucru: cum sa ajunga mai repede n Japonia. De atunci n u mai scrisese nici macar un r nd familiei Yvarsen ca sa le spuna ce se mai ntmplase cu Hugo. Doctorul si ai sai facusera div erse ipoteze n l egatura violonistul att de devotat artei sale, lipsit de ceea ce pentru el nsemna nsasi viata: posibilitatea de a cnta la vioara. Oare Judith ? care dupa o foarte dureroasa explicatie ce se ispravise printr-o rup tura reluase li bertatea sau se transformase n infirmiera? Sa fi dat dovada de una din acele abne gat ii din exista attea exemple? Sa se fi resemnat sa joace rolul de simpla conso latoare? Sigur ca nu e delo c placut te simti iubita numai pe jumatate, de un ma re artist; totusi, asumndu-si sarcina de a-l ngriji, n seamna accepta soarta celor care se consacra gravilor raniti, renuntnd la bucuriile la care ai avea dreptul. Judith surse, un surs prin care saluta ? unul dupa altul ? fiecare din micile grup uri ce se for masera odaia cea mare. Nimeni nu cuteza s-o ntrebe ceva n legatura c u sanatatea sotului ei. Daca se des partise el? n sfrsit, nou-sosita declara: ? Dragii mei prieteni, va cunosc prea bine ca sa nu-mi dau seama de ezitarea voa stra n legatura cu Hugo. nteleg ca numai din discretie nu cutezati sa ma ntrebati nimic. ? Draga Judith, spuse Thrse, indiferent ce s-ar fi ntmplat, te rog sa crezi ca nu es ti obligata sa ne nimic. ? Sigur ca nu sunt obligata... Am venit aici ca sa va simt alaturi, sa va bucura ti mpreuna cu mine...

Dragostea adevarata nu piere niciodata, mai ales cnd l vezi pe cel pe care-l iubes ti asa cum l-am vazut pe Hugo, cnd am ajuns n Japonia. Dar adevaratul miracol cons ta n faptul ca nu numai eu mi-am dat seama ct de mult l iubeam; fiind convins ca avea sa moara, Hugo nu mai dorea nimic dect s a ma vad a si sa-ceara iertare ca ma facuse nefericita. Nu se temea dect de un si ngur lucru: sa nu-mi fi pierdut oric e urma dragoste pentru el. Exista situatii n care, ntr-adevar, simti cnd o pasiune a trecut ntr-un stadiu superior. Atunci vezi lucrurile sub un aspect cu totul diferit. Privindu-i pe Erling si pe Flavie ? care tineau fiecare pe genunchi cte un copil adormit ? Jud ith surse nduiosata. ? Odinioara, Erling, era ct pe-aci sa-ti vezi iubita murind, dupa actul ei eroic din Transvaal.. . Astfel ncercari sunt aidoma unui filtru menit sa purifice pasiu nile; atunci dragostea dumitale a capatat o stralucire cu totul noua. Acelasi filtru a facut din dragostea mea si a lui Hugo un adevara t diamant. Stai Ide , nu pleca mpreuna cu logodnicul dumitale! Caci nu mi-e jena sa va spun tuturor ca eu si Hug o nu ne vom m ai desparti niciodata! ntreaga familie Yvarsen ntelese: faptul ca Hugo nu mai putea cnta schimbase radical situatia ; de acum ncolo, nu va mai putea sa-si neglijeze sotia, daruind tot ce avea mai bun n el art ei sale. Ide si adu se aminte de Norbert Verneuil... Oare daca un accident l-ar fi adus n situatia de a nu mai putea picta, nu i-a r fi ramas credincios? Apoi adauga n sinea ei: Oare n-as fi preferat mai curnd sa ma lase dect sa-si piarda talentul? Parca ghicind gndurile tainice, Judith spuse: ? Nu, dragii mei, nu! Nu ne-am regasit dragostea datorita unei nenorociri! Uram vioara care mi- l rapise Hugo, si totusi eu am fost aceea care a tinut, cu o ncap atinare fara seaman, ca Hugo sa poata cnt a din Da, si sunt mndra s-o spun ca acea sta ncapatnare a mea a infirmat practic verdictul special istilor sustineau ca Hug o nu va mai putea cnta niciodata la vioara. Ca ar fi o performanta extraordinara daca ar izbuti macar sa-si miste mna! Dar n c eea ce privea supletea, 40 agilitatea degetelor, nimeni nu i-a dat nici cea mai mica speranta. ? ti admir curajul, Judith; te-ai straduit sa-i redai lui Hugo tocmai harul de ca re se slujise ca sa te chinuie atta! sopti Thrse. Ct de departe a mers cu abnegatia! si spuse Jan. Judith si nalta, mndra, chipul ei frumos; n privire i se aprinsese o flacara noua: ? Hugo nu credea ca va reusi! Nu voia dect sa moara! La ce bun sa mai lupte, din moment ce nu va putea cnta? N-am lasat sa mi se vada dezamagirea profunda care ma cuprindea pe masura ce-l ascultam; deci Hugo nu mai avea nici un alt motiv care sa dea pret vietii! Ajunsa aici, ma vad silita sa va mart urisesc, mod cinstit, deceptia, tristetea; deznadejdea me a, fiindca Hugo nu declarase nici macar o singura data: moment ce mi-ai ramas tu , Judith, soarele va straluci totusi si pentru mine! ? Atunci, cum de te-ai hotart sa rami cu el, Judith? ? Medicii erau descurajati. M-am rugat de ei: Spuneti-mi macar ce-as mai putea fa ce... S ingurul raspuns a fost sa ridice din umeri si sa ma priveasca cu mila. n s frsit, tot cautnd n dreapta si n stinga, nimerit peste un obscur medic chinez, care a izbutit vindecarea pe care toti ceilalti doctori o d eclarasera imposibila. Dragii mei prieteni, stiam ca voi reusi: acum opt zile, Hugo a dat u n recital, ntr-un cerc restrns... Si va rog sa ma credeti ca a fost un triumf. Nimeni nu rosti un cuvnt, dar ochii multora dintre cei de fata se ncetosara din pr icina lacrimilo r. Thrse care fusese att de pornita mpotriva lui Hugo, fiindca stia ct de urt se purtase cu s

otia lui, o ntreba Judith, privind-o lung, n ochi: ? Spune-mi, draga mea, cel putin barbatul tau si-a dat seama ce ai facut pentru el? Chipul tinerei femei se lumina de un surs: ? Nici macar nu i-a trecut prin minte sa-mi multumeasca pentru stradaniile mele, draga Thrse! Se auzi un oh! general, mai mult sau mai putin nabusit, care paru sa condamne fara drep t de egoismul feroce al lui Hugo. Judith rse, fiindca se astepta la o astfel de reprobare, apoi striga: ? ntr-adevar, odinioara l-as fi condamnat pentru aceasta inconstienta, exact asa cum faceti si voi acum, dragii mei prieteni, ba l-as fi condamnat chiar pentru mult mai putin. Dar, de cn d am trec ut printr-asemenea nenorocire, ochii mi s-au deschis si nca bine de tot . De fapt, pe cine iubeam eu? Un barb at elegant, gata oricnd sa ma faca sa-mi petrec ntr-un mod ct mai placut viata lipsita de orice activitate? Sau pe Hugo, asa cum era el, un Hugo patimas, care nu putea concepe ca perfectiunea unui sune t sa nu-l ncnte nu numai pe el, ci si pe toti cei care-l iubeau, si n primul rnd pe sotia lui? L-am ajutat sa-si recapete minile , agilitatea degetelor, a muschilor bratului, dar n acelasi timp am nceput sa ma preocup eu nsam i d e aceasta perfectiune att de rvnita de el. Cred ca n-a existat critic mai competent, dar nic i mai exigent si m ai dificil mine! Nu voia sa interpreteze nici cea mai mica pi esa muzicala pna ce nu-mi dadeam consimtam ntul! ca salile de concert puteau sa se pravale sub furtuna aplauzelor; Hugo ar fi fost deznadajduit daca n-ar fi n ochi i mei deplina satisfactie. Am izbutit, ntr-adevar, sa devenim o singura fiinta. A stazi nu mai e xista de o parte ? talentul lui Hugo, iar, pe de alta, o Judith c are poate va veni sa asiste la concert... Nu , astazi mai exista dect concertul no stru , lucrat ndelung si cu rabdare, pna cnd fiecare dintre noi e multumit unul de celalalt. Dragii mei prieteni, am venit sa va prezint adevarata jumatate a unui mare artist! Era att de vesela, de fericita si de sigura pe ea, nct glasurile celor din familia Yvarsen izbuc nira, toate deodata, ntr-un talmes-balmes, plin totusi de emotie si de admiratie. Jan ridica mna, cernd sa vo rbeasca spuse ? folosindu-se de acele inflexiuni care-i erau cara cteristice si care miscau att de tare in imile care-l ascultau: ? Draga Judith, daca socoti ca sunt indiscret, te rog sa nu-mi raspunzi... dar m i se pare ca observ dumneata un fel de neliniste, sau mai bine-zis o taina. Nu c umva, dupa acea nenorocire din Japonia, sanatatea lui Hugo lasa totusi de dorit? Tnara femeie rse fericita: ? Parca poti ascunde vreodata ceva de ochii necrutatori ai unui mare doctor? Da, ntr-adevar si eu si Hugo suntem cam nelinistiti.... Ne e foarte, foarte frica, fiindca un alt pericol ne ameninta dragostea... Desi Judith continua sa surda, toti cei din jur o privira contrariati. Caci feric irea descoperita prin suferinta e nespus de frumoasa! Nimeni nu cuteza sa vorbeasca. Dar iata ca se facu auzit un nou interlocutor. Micul Jan, care statuse pna atunci att de con fortabil genunchii tatalui sau, tragnd un pui de somn dupa emotiile pr in care trecuse cu Troll, se tre zise. aducea aminte s-o mai fi vazut vreodata p e acea doamna dar ? avnd nca de pe acum parerile lui despre femei ? Judith i se paru frumoasa si-i placu. Atunci Jan cel mic, sarind de pe g enunchii tatalui sau, s e ndrepta catre necunoscuta si o ntreba un lucru care pentru el era esential: ? Ti-ai adus si baietelul, ori l-ai lasat acasa? Data viitoare sa-l aduci cu tin e! ? Sigur, scumpule! Numai ca nu stiu cum o sa facem ? sotul meu si cu mine ? dupa ce ba ietasul vedea lumina zilei, fiindca l va deranja cu scncetele sale pe tatic

ul lui, iar pe mine ma va mpied ica sa particip la concertele barbatului meu. Marturisirea odata facuta isca o bucurie unanima; Jan-junior ? cu candoarea care -l caracteriza ? exprima de fapt opinia tuturor celor din jur: ? Stii, mamele spun totdeauna despre copilasii lor ca le deranjeaza, dar ai sa f aci si tu ca ele: c nd o sa 41 aduca barza pe al tau, n-ai sa-l mai lasi din brate! De ce oare ? si spuse Thrse ? da, de ce oare, n toiul acestei bucurii generale, am im presia ca citesc n ochii lui Jan o nesfrsita tristete? Sa fie numai oboseala? Doamne, ce n-as da sa nu ne mai vina vr eun necaz pe cap, care sa tulbure iarasi sufletul barbatului meu! n strafundul inimii sale, nu izbutea totusi sa-si nabuse o teama ce continua sa pe rsiste. X THRSE AVUSESE DREPTATE sa fie nelinistita: factorul i adusese lui Jan o scrisoare i mportanta trimisa notarul lui din Stockholm. Omul care l vizitase la zece ani dup a sinuciderea lui Sigrid, i scrise se. Misiva acestui personaj era semnata John Durand, sigur un nume de mprumut. Avnd nevoie de o copie d upa un de nastere ? n perioada n care se afla la Paris ? auzise ca ? o zi mai nainte ? doi straini cerus era si copie dupa acelasi act de nastere, copie menita sa le dovedeasca existenta unui copil suedez. D eci cei straini aveau ac um n mna dovada. Asa-zisul John Durand tinuse sa-i precizeze notarului ca ban ii p roveniti din mostenirea lasata de Sigrid Lindval nu-l interesau ctusi de putin pe baiatul acesteia. John Durand crescuse si-l ocrotise pe micul orfan, n amintirea deosebit ei admiratii si a respectului pe care le nutrise odinioara pentru cea mai frumoasa femeie din Suedia. Strainul si manifesta fatis d ifsaptare dtuel omul car e ar fi trebuit sa fie mndru si fericit sa aiba grija de Sigrid si de propriul s a.u D cino pfielricire ? scria el ? cerul se milostivise si-l ocrotise pe cel care ? cu fiece an ce trecea ? se dove d teoat ma afii demn de a o reprezenta pe Sigrid, pe pam .n Stustinnd ca vorbeste n numele lui Sigrid, John Duran d afirmase ca nimeni nu trebuia sa se creada ndreptatit ? chiar pentru a-si molcomi unele remuscari trz ii ? sa amelio reze luminoasa si fericita a fiul.u. i .Cel care n-a fost prezent a tunci cnd ar fi trebuit sa fie, nu mai are nici un drept sa mai intervina acum. Inima si mintea urmasului lui Sigrid nu sunt bntuite de curiozitat ea de cunoaste tatal, ci mai curnd ar fi ndreptatit sa-l urasca pen tru suferintele ndurate de mama sa, din pricina lui, ct si pentru faptul ca, nemaiputnd ndura, la un moment dat, aceste suferinte, femeia si-a gas it salvarea n moarte . Fiul si urmasul notarului din Stockholm crezuse de datoria lui sa transmita aces t mesaj jenant din partea persoanei anonime, fiindca era limpede ca omul nu-si daduse numele adevarat. Not arul mai ada uga ca vedea cum ar putea fi descoperit asa zisul Durand care se pa rea ca nu locuieste la Paris, desi scrisoarea fusese trimisa de acolo. Jan Yvarsen nu detinea nici el mai multe date despre do miciliul actual a l lui Rholf; acum nsa, cel putin stia ca baiatul traieste. Doar atunci cnd constatase dispariti a fara urma a p rimei sotii, n Transvaal, mai fusese att de abatut si totodata att de combativ. Era o situatie imposibila pentru spirit puternic, energic, hotart si pe deasupra si autocritic. Toata viata fusese obisnuit ca toti si toate asculte , sa i se supuna, n vreme ce acum ? exact ca si n cazul Idei ? ceva sau cineva cut eza sa-i r eziste! vorbi cu sine toata noaptea. Nemaiputnd suporta sa stea lungit n pat, se scula ncetisor, ca sa n-o trezeasca pe Thrse. Simtea nevoia sa fie singur, sa aprinda sau sa stinga lumina dupa cum av ea chef, sa se aseze

ntr-un fotoliu, sa citeasca sau sa se plimbe de colo, colo, prin odaie. I se paru ca pna si acele p endulei miscau prea ncet. Ceea ce o necajea cel mai tare pe Thrse era constatarea ca, de fapt, prezenta ei ncetase sa mai fie ? pentru cel pe care-l iubea ca pe lumina ochilor ? un antidot mpotriv a tuturor mhniri lor, tuturor necazurilor si suferintelor. Dupa cteva zile, Jan parasi dormitorul comun si se i nstala n alta cam era. Flavie descoperi prima aceasta despartire nocturna a acelei perechi att de unita. ngrijor ata, vorbi cu Erling: ? Cnd vei dori sa-mi respecti odihna, draga Erling, te rog sa nu procedezi si tu asa cum proced eaza tau fata de mama ta. N-ai sa ma faci sa cred ca un medic att de experimentat poate fi sincer cn d pretinde ca-i respecta astfel odihna sotiei, schimbndu-si dintr-o data felul de viata! Thrse, Erling si Flavie si dadusera seama ca Jan trecea printr-o grava criza morala . Dar de ce natura criza? Cum sa-l ajute? Nici prin gnd nu le trecea ca era vorba de o durere att de sfredelit oare periculoasa, nct putea distruge toata viata trai ta laolalta de perechea ce fusese att de fericita. C aci Jan analiza fara mila, z i si noapte... Nu adusese numai nenorocire celor din jur? Idei, lui Sigrid si po ate s i acelui necunoscut, acelui Rholf-Harald, fara tata, fara mama... Se socot ea blestemat, ca si fanaticii c e se condamnati la suferinte fara sfrsit... Nu st ia dect un lucru, unul singur n care si mai pusese o spe ranta: gaseasca pe Rholf-H arald, fapt care i-ar fi redat echilibrul sufletesc. Sa-l gaseasca cu orice pret pe fiul Sigrid. Dar Thrse? Cum va reactiona ea? Jan Yvarsen stia ca procedase pro steste ndepartndu-s e de sa si neavnd ncredere n copiii lui. si linisti constiinta spu nndu-si ca, mai trziu, le va explica to t. Dar nti voia sa-si atinga scopul care dev enise pentru el o obsesie de nesuportat: sa-l regaseasca pe Rh olf-Harald. Hotarndu-se sa se adreseze presei si radioului, avu o senzatie neplacuta, fiindca de un astfel de anunt legata o amintire ce putea avea urmari tragice: se revede a la clinica lui, n ziua cnd infirmierele dadusera buzna n biroul sau, fara sa mai bata la usa si dadusera drumul la radio ca sa aud a si el apelul sp italului Krittelwerk. Flavie, pe care o trimisese n Africa de S ud, Flavie pe care Thrse facuse tot po sibilul ndeparteze de Erling, Flavie care se purtase eroic, se afla la un pas de moarte! Totusi, nainte de a parasi Parisul, se gndise ndelung, mpreuna cu Erik Verneuil, si amndoi aju nsesera concluzia ca mesajele transmise prin radio ar fi cea mai buna solutie pentru a capata un raspuns de la RholfHarald. De cnd se napoiase nsa acasa, n starea de depresiune nervoasa n care se gasea , ntrzi ase mereu 42 sa puna n practica aceasta hotarre. * * * n biroul lui att de linistit, Jan se straduia sa termine ct mai repede un lung arti col pe care i- l ceruse revista de specialitate, din America. Articolul urma sa fie tradus n mai multe limbi si difuzat n tr-un numar de reviste medicale. Jan far a sa ridice ochii de pe hrtie, rosti: ? Spune-mi, Thrse... De cte ori, n decursul anilor, nu rostise aceasta fraza: Spune-mi Thrse... ? Dar, desi o pronu ntase de des, nu-l deranjase niciodata, fiindca avusese ntotdeauna impres ia ca si-o adreseaza lui nsusi. Dorea se sugereze cte un termen, care nu-i venea a tunci n minte si care sa exprime exact ce anum e voia spuna. Thrse gasea ntotdeauna cuvntul de care avea nevoie... Fara alte comentarii, ca sa nu-l deranjeze; doar un scurt surs de multumire din partea lui, care o ncnta. n acele clipe, alcatui au mai mult ca niciodata, o inima si un gnd. Fara sa-i spuna nimic sotului ei, Thrse si petrecea ceasuri n sir adunnd de prin dive rse revist e tot ce privea problema medicala de care era preocupat Jan, ca sa-l poata ajuta ct de ct n munca lu i stiintifica. Iubindu-l asa cum l iubea, Thrse si nsusise la perfectie suedeza, apoi limbile norveg iana si daneza. Cunoscnd din copilarie germana si franceza ? limbi ce se vorbeau curent n Alsacia

? avusese p osibilitatea sa-si nsuseasca foarte usor engleza. Jan profitase din plin de prezenta ei ? apro ape constanta ? n birou, modestia exemplara, fara sa se ntrebe nsa niciodata, n ego ismul lui: Oare ce m-as face daca Thrse nu fi ajutat ntotdeauna si cu atta discretie? Cuvntul care-i venise n minte, n acea clipa, nu-l satisfacea. Asa ca, fara sa ridic e ochii de pe hrtie, rostise ca de obicei: ? Spune-mi, Thrse... Dar nu-i raspunse nimeni. ncruntndu-si sprncenele, si ridica brusc capul. Surpriza: fotoliul Th rsei gol! Bombani contrariat. Trebuia sa gaseasca singur cuvntul de car e avea nevoie... Se mpotmoli din nou alt cuvnt care nu-i venea n minte. Furios, si nc hise stiloul; binenteles tot un cadou facut de Thrse! trnti, nervos, peste articolul pe care-l scria si se sprijini de spatarul fotoliului. Agasat, astepta ca T hrse se rentoarca, fiind convins ca nevasta lui iesise ncetisor din birou, n timp ce el scria. Dar Thrse nu aparu. Iesind din atmosfera n care l cufundase articolul, Jan reveni la realitate, si fac u o constatare care-l surprinse: n mod normal, Thrse se afla ntotdeauna aici, n afara de zilele cnd pleca sa se plimbe u Tro ll... Numai ca acum nu-i ora de plimbare... De altfel, afara e o vreme cineasca... Lucrez de peste doua ceasu ri, convins ca Thrse e n birou, tricotnd lnga fereastra cu vitralii... Si uite ca nu e! Ce senzat ie poate fi mai bizara dect aceasta ignorare a prezentei sau a absentei cuiva... Se mai stradui, timp de o jumatate de ora, sa scrie, dar fara sa se poata concen tra ca de obic ei, fiindca statea cu urechea la pnda. De cteva ori avu impresia ca aude pasul usor al sotiei sale, pe carpeta groasa pe culoar. n sfrsit! Usa se va deschide si silueta draga s e va ivi n cadrul ei! Dar degeaba! Nic i urma Thrse! Jan ntinse mna ca s-o sune pe Ge rda. Dar renunta. Se ridica si cu pas rapid, ocoli biroul . Va vedea el singur ce era cu aceasta absenta ciudata! Daca Thrse si gasise tocmai acum momen tul s -o faca misterioasa, ei bine, o nimerise cum nu se putea mai prost! si lua deci o mutra severa si plina de autoritate, pe care si-o nsusise nca din tinerete; mai nti, ca student, nsotindu-si profesorul pr in saloanele spitalelor, mpreuna cu alti colegi ai sai, apoi ca patron , conducnd de asta data el nsusi grupuri le de studenti paturile bolnavilor. Ani n sir mersese ? asa cum mergea si acum ? cir pas ferm si apasat, att n calitate mare chirurg, ct si de profesor n jurul carui a se nghesuiau ntotdeauna studentii, dornici sa n u le scape nimic, att din ceea ce puteau afla de la el, ct si ca sa-i studieze cele mai nensem nate gestur i. Doctorul Yvarsen era, de altfel, renumit pentru faptul ca nu facea ? la capatiul unui boln av ? dect semnu l prin indica sursa bolii si mijlocul de a o combate. Thrse Ehrhard t l urmase si ea odinioara, n c alitate infirmiera cu pregatire superioara. Jan si spuse ca ar avea nevoie de un calcul foarte complicat daca apuca sa socoteasca n umarul de zile, de luni si de ani n cursul carora Thrse l asistase, cu un dev otamen t cu o eficacitate rar ntlnite. Trebuie sa marturisesc ca ma simt foarte nervos; si gur ca Thrse a avut facut vreun drum si n-a vrut sa ma deranjeze ca sa-mi spuna un de se duce; tocmai de asta ma si mt att parasit, de izolat, de pierdut! Trebuie s a iau imediat masuri si sa pun capat acestui sistem! Se ndrepta, fara sa sovaie, spre odaia Thrsei: dar camera era goala. Din ce n ce mai iritat, c obor odaia cea mare. Totul, n casa, era aranjat de sotia lui n asa fel nct sa-i ofere sotului ct mai dep lina liniste. Usile se deschideau fara zgomot. Un asemenea respect fata de tihna stapnului case i i se paru d intr-o abuziv celui n cinstea caruia fusese instaurat. Jan simti br usc nevoia sa strige numai ca sa faca zg omot curios, nu izbuti sa scoata nici u n sunet; intra n odaie fara ca usa ? ale carei balamale fusesera un se cu sa faca vreun zgomot. Thrse, cu receptorul n mna, asculta ce i se spunea la telefon. Vazndul pe Jan cu chipul aspru si nerabdator ? se sperie ca si cum s-ar fi simtit vin ovata.

Jan o apostrofa cum n-o mai facuse niciodata pna atunci deoarece calcase obiceiur ile c u care obisnuise, fara sa-i pese ca-i ntrerupea convorbirea ce parea s-o in tereseze foarte tare. ? Dupa cte observ, barbatul tau nu mai conteaza ctusi de putin pentru tine! Dar nu-si mai putu continua nedreapta apostrofa, caci Thrse scapa receptorul din mn a, car e cazu zgomot pe gheridon. Apoi scoase un strigat de spaima, vru sa se ri dice n picioare, dar se prabusi lesinata 43 fotoliu. Strigatul Thrsei o facu pe Gerda sa dea buzna n odaie; nainte ca Jan sa-si fi venit n fire o si apuca pe stapna n bratele ei solide. Vocea de la telefon striga att de tare, nct Jan, nainte de a se pr eocupa Thrse, apuca receptorul si, recunoscnd glasul Flaviei, ntreba cu brutalitate: ? Ce este? La auzul vocii schimbate, Flavie scoase un oh , speriat, dar continua fara sa se in timideze: ? Ce s-a ntmplat cu mama? i e rau? Sa-l anunt pe Erling... Lasam totul si venim aco lo ntr-o clipa... Jan avu, n sfrsit, ocazia sa-si descarce nervii pe care si-i tot facuse de cnd se nt orsese de la M anchester. Asa ca raspunse cu toata violenta unui om ce se socotea nedreptatit, fara sa sti e nsa nici el de ce . Raspunse deci cu att mai taios, cu ct era furios pe el nsusi: ? Soacra dumitale sporovaia la telefon, n loc sa se afle n biroul meu, ca de obice i, si sa-mi dea o mna ajutor! Acum vad ca a lesinat! Flavie si iesi la rndu-i din fire si striga indignata: ? A lesinat? Ce i-ai mai facut iar? Jan nu mai fusese att de furios dect o singura data n viata lui: atunci cnd voise sa -l arunce p e Sven torent. Asa ca racni n receptor, apasnd pe fiece silaba: ? Da! Chiar asa! Ce i-am facut? Am insultat-o, am brutalizat-o... Si la urma urm ei de ce nu? nca o femeie pe care o martirizez! A treia care si va da duhul din pricina mea! Trnti receptorul n furca, apoi ? la fel de furios ? l ridica si-l puse alaturi, ca n cazul n care Flavie mai fi ncumetat sa telefoneze, aparatul sa sune ocupat. Din f ericire, de ndata ce sotul ei i dadu sa bea ntaritor, Thrse si veni n fire, asa ca nu ai fu nevoie si de injectie. Dar o anumita fraza pe care Flavie adresase, fara n ici o jena, l obseda att de tare pe Jan, nct ajutndu-si sotia sa-si vine n fire, s imt i brusc dorinta de a fugi, de a se duce ct mai departe de casa. Sa fii venerat o viata ntr eaga, sa fii tr atat ca semizeu ani n sir si, dintr-o data sa fii obligat sa te jud eci tu nsuti, fara crutare, si mai ales s-o a uzi pe mai ncntatoare dintre nurori t rntindu-ti n fata: Ce i-ai mai facut iar? , nu-i deloc mbucura tor pentru nimeni, daramite pentru om att de sensibil si de susceptibil ca Jan! Da, fraza ac eea spunea mu lte despre parerile pe care si le facusera Erling si Flavie, n legatura cu atitudinea bizara a lui Jan din ultima vreme. fapt, era picatura care facuse sa se reverse paharu l. Doctorul si sfatui sotia sa se culce, sa se odi hneasca; ntreba totusi, cu mult e menajamente, de ce nu mai venea n biroul lui atunci cnd scria? Lac rimi picurara din ochii Thrsei, apoi i raspunse cu blndete: ? Au trecut multe zile, de cnd n-am mai cutezat sa te deranjez cu prezenta mea... Iar tu nici m acar bagat de seama... Cuvintele Thrsei nu erau ctusi de putin linistitoare. Observatiile nregistrate vag d e subcons tientul trecura, ntr-o clipa, n domeniul constientului: ntr-adevar, nu-si mai vazuse sotia, n biroul lui, de m ai bine o saptamna. O saruta pe Thrse, cu duio sie. ? Sa stii ca nu te felicit pentru schimbarea asta! Puteai sa ma ntrebi si pe mine nainte de a te socoti, oficiu, indezirabila . De acum ncolo, contez pe prezenta ta. Nu vad ce anume te-a putut deter mina schimbi vechile obiceiuri. Odihneste-te si nceteaza sa ma socoti un barbat monstruos. Fiindca nu po t tolera ai o astfel de parere despre mine! n ce priveste ziua de azi ? ntruct sunt linistit n privinta san at atii tale te avertizez ca ma voi repezi pna la Stockholm. Ah, nu, nu fa ochii

astia disperati! Daca pn a si micile drumuri vor dezlantui de acum ncolo o tragedie, unde vom ajunge? Ce anume o fi cr eat harabab ura asta casa si n sufletele alor mei? Apoi si mbratisa din nou sotia, declarndu-i pe un ton cpota ste de firesc: ? Daca dificultatile ce le voi ntmpina n unele cercetari pe care sunt obligat sa le fac vor fi mai mari, putea sa ntrzii douazeci si patru de ore... As dori mult ca atunci cnd ma voi ntoarce sa te gasesc vindecata de ideile fanteziste si mai ales de initiativele suparatoare care ma priveaza de prezenta ta... Thrse nu stia ce sa mai creada; deci Jan nu dorise nici o secunda sa n-o mai vada n biroul lu i, cum paruse ei; dar, pe de alta parte, acum era mai limpede ca nici odata ca era preocupat de ceva care- l absorbea cu desavrsire. Nu vru sa ramna singura, n odaia ei, prada nelinistii; n afara de ast a, nu dorea ca nora traga niste concluzii nelalocul lor, dupa discutia telefonic a ntrerupta att de brutal. Noroc ca nu mai auzise replicile schimbate ntre Jan si Flavie. Se simtea cam ametita, dar cnd ajunse n oda ia cea mare, se felicita avusese initiativa sa coboare: telefonul nu fusese pus n furca, deci n-ar fi putut s-o sune nime ni. Forma numarul Flaviei. i raspunse Erling, usor emotionat. ? Ce s-a ntmplat, mama? Eu si Flavie tocmai ne pregateam sa pornim ntr-acolo! ? Nu, nu, nu veniti! Sunt sanatoasa, n-am absolut nimic doar att ca tatal tau a p lecat la Stoc kholm. ce? Ce are de facut acolo? Mi-a spus doar ca e obligat sa nt reprinda unele cercetari... Da, chiar a sa cum auzit... Pe de alta parte, dupa c e mai bine de o saptamna nici macar n-a bagat de seama ca n-a m mai piciorul n bir oul lui, s-a facut foc ca-l privez de prezenta mea . Ah, Erling, zau daca mai pr ic ep ceva! Binenteles ca e vorba tot de faimosul secret al lui Sigrid... Oh, Sigrid asta! Cr ed ca fantoma ei o sa ne chinuie pna n ultima clipa a vietii noastre, daca nu cumva chiar si dincolo de moarte! Des pre ce secr et poate vorba? ti dai seama ca nu-l pot ntreba pe tatal tau, pentru c a atunci ar trebui sa-i marturisesc ca am auzit, fara sa vreau, mesajul Nitei Hollis pe care el se straduie atta sa mi-l ascunda. Afla, fiule, ca s unt foarte nefericita! De-ai sti ct o detest pe Sigrid, chiar moarta, ca si tot ceea ce e le gat de ea! ndemnata de sotul ei, Flavie ascultase si ea convorbirea. Dupa ce Erling puse rec eptorul n furca, spuse: 44 ? Atta vreme ct acest secret al lui Sigrid nu va deveni o chestiune de domeniul trec utului, n-o sa putem continua n liniste cercetarile noastre! Vad ca avem de-a fac e cu surprize dintre cele mai neplacute! ? Sunt convins ca fiara de cumnatu-meu stie foarte bine ce cauta tata. Poate chiar i si da o mna ajutor! Iar acel faimos secret nu poate fi altceva dect un fiu sau o f iica a lui Sigrid! ? Erling, insist asupra unui lucru: pentru ca impasibilul Jan Yvarsen sa-si fi p ierdut capul n halu l n care l-a pierdut, trebuie sa fie vorba, n mod cert, de un f iu sau o fiica, deci de un frate sau o sora vitrega a Idei ta. Stai un pic... Vr ei sa-l lasam pe socru-meu sa ne tulbure pe toti, asa, la nesfrsit, iar noi sa st am cu bratele ncrucisate? Avem o ocazie cum nu se poate mai buna sa ispravim odata povestea ast a! ? Ce ocazie? ? Faptul ca tatal tau va sosi la Stockholm cu trenul urmator! ? Daca nu cumva a plecat cu masina... ? Cu trenul sau cu masina, poate fi lesne depistat dupa vechea lui valiza! Stii ca nu pleaca nicaie ri fara Banuiesc ca o are din primii ani de practica medical a. Valiza asta, mai mult sau mai putin burdusita , nu poate fi, totusi, purtata ceasuri n sir, n mna. Asa ca va nchiria o camera la Hotelul Post ei. Asta e o al ta manie familiei voastre, caci toti Yvarsenii trageti ntotdeauna la acest hotel.

? De acord. Totusi pna acum, vad ca n-am avansat cu nimic. Fiindca nu se pune pro blema sa- l rugam ne dea un telefon. Ar putea crede ca mama nu se simte bine... ? Asa e! Nu ne-ar conveni deloc sa-l auzim din nou racnind: Iar pisaloaga asta de Flavie? Ce m ai e? casa? Mi-a murit nevasta? V-ati hotart sa-mi tocmiti o garda personala? Ma obligati sa va dau so coteala tot de fac? Nu, Erling, tatal tau m-a trimis la plimbare cu o violenta pe care n-am de gnd s-o uit ch iar att usor! ? Atunci ce-i de facut? ? Atunci, dragul meu barbat, vom proceda astfel: si tu si eu, am ajutat un numar nsemnat de su edezi. ca, o data n viata, le putem cere si noi un contraserviciu. ? Ce vrei sa spui? ? Ca ai vindecat-o pe nevasta vnzatorului de ziare, care sta lnga noi. Eu, slava D omnului, m- am ocupat de toti copiii lor! Acesti oameni de treaba ne sunt profund recunoscatori. Stai un pic sa dau un telefon chioscul lor cu ziare si ai sa vezi despre ce e vorba.. . Flavie stia cum sa-i ia pe oameni. Baiatul vnzatorului de ziare avea saptesprezec e ani. Fu c um nu poate mai ncntat s-o faca pe detectivul. Flavie puse curiozitate a pe care o manifesta, pe seama afectiunii deosebite pe care o avea fata de socrul ei. Baietandrul l vazuse de multe ori pe doctorul Yvars en, dar vorbise niciodata cu el; deci, cum doctorul nu-l cunostea , habar n-avea ca era urmarit. Dupa c teva detectivul amator i si dadea raportul l ui Erling, prin telefon: ? Domnule, domnul doctor Yvarsen s-a ndreptat spre Hotelul Postei, fara sa para d eloc obosit . N-a de altfel dect un singur drum: la postul de Radio. Adolescentul ? care intrase odata cu Jan, n biroul de informatii al postului de R adio ? preciza c a doctorul se oprise la ghiseul de anunturi personale. La celalalt capat al firului, urma un moment de tacere. Erling se simti foarte s tingherit: daca baia tul auzise ceea ce voia sa transmita tatal sau prin intermediul undelor? Nestiind cum sa ab ordeze problema ca re totusi interesa n cel mai nalt grad, spuse: ? Stai putin... Sotia mea voia sa te ntrebe ceva n legatura cu mama dumitale... St ai sa-i dau receptorul... Ideea se dovedi excelenta; tras de limba cu iscusinta, baietandrul marturisi ca fusese izbit de faptul doctorul Yvarsen ceruse ca anuntul sa fie transmis n limbi le suedeza, engleza, germana, franceza si n ceea ce privea textul, doctorul l preg atise din vreme, scriindu-l pe o hrtie, dar fun ctionarul citise cu glas tare pen tru a fi sigur ca nu se strecurase vreo greseala. Era vorba de cineva care ave a un nume suedez, unul din acele nume celebre pe care le nveti nca de pe bancile scolii: Rho lf-Harald. Un astfel nume att de sonor, att de neasteptat, i surprinse grozav pe ce i doi soti. l repetara amndoi, fiec are pentru sine, cu vocea pe jumatate. ? Rholf-Harald... Rholf... Harald... Exact cum prevazuse fratele ei ca va face, Flavie striga: ? Rholf! Numele acesta se scrie hc ud upa R, n vechea ortografie scandinava! Pe v remuri, trebuie sa fi fost un nume gutural... Rholf vine de la Rollon, cel care a ajuns duce al Norman diei, dupa ce s-a nsu rat n cu frumoasa Gisle, fiica lui Carol cel Simplu, regele F rantei. Toata lumea, n Suedia, cunoaste numele Rholf, dupa cum toata Franta l stie pe cel de Rollon. ? Acel Rholf despre care vorbesti, era fiul lui Rogwald, conducatorul Norvegiei septentrionale. ? Da. Iar cel de al doilea nume l completeaza pe primul... ? Acesti Harald sunt urmasii vikingilor... ? Niste oameni extraordinari! ? Da, ti mai aduci aminte de acel Har aBlld tand ? Dinte-albastru, regele Danemarcei? Flavie nu se gndi ctusi de putin ce importanta puteau avea acum aceste doua nume p en tru familia Yvarsen.

? Sunt doua nume epatante, draga Erling! Aproape ca regret ca nu l-am botezat si noi astfel pe micul ? De acord! Mai ales ca mi-am mai adus aminte de un Harald, p oHrecrflaitg re ? adica Cel-cu-par45 frumos . ? Trebuie sa fi fost rosu si crliontat. O adevarata claie de par! ? Da, numai o femeie ca Sigrid putea cuteza sa-si numeasca astfel copilul! De al tfel avea si nis te toalete cum putine femei ar fi ndraznit sa poarte! ? Da, mi aduc aminte de rochia pe care mi-a adus-o, atunci, la balul rectorului, batrnica aceea simpatica; era o rochie nou-nouta, facuta de un mare croitor parizian si care te facea mai frumoasa dect zeite le si dect znele din povesti... Balul faimos la care am dansat mpreuna... ? Dndu-i un astfel de nume fiului ei, oare ce credea Sigrid ca avea sa ajunga bai atul? Rholf -Harald potrivea de minune unui rege nordic, din vremurile de demult , dar nu unui simplu particular din noastre... ? Cnd esti fiul unei femei ca Sigrid, nu poti fi chiar un ins oarecare... Flavie si Erling se lasara purtati pe aripile trecutului, refugiindu-se o vreme n frumoasa istorie a tarii apoi Erling, privind undeva, n zare, fixnd un punct pe c are nu-l vedea dect el, rosti ncet: ? Este pentru prima oara cnd mi se pare ca Sigrid a fost demna de dragoste, de o dragoste ca re si-a asupra ei pecetea de nesters. Exista ? si asta n mod sigur ? niste limite pe care se pare ca omul n u le poate depasi fara primejdie. A iubi asa cum au iubit tata si Sigrid, e tot att de peric ulos ca si cnd te- ai duce mplnti primele steaguri pe alte planete... ? Singurul lucru care ma bucura, Erling, e ca ipoteza mea, care la nceput te-a in dignat, s-a d ovedit justa. Sigrid avnd un fiu, fara sa fie maritata ? ceea ce tr ebuie sa fi fost groaznic pentru ea ? a cutezat ridice capul. Sfidnd oprobriul pu blic, a ales pentru copil numele cele mai ciudate, mai iesite din co mun. de ndat a ce a adus pe lume copilul, ea i-a sfidat pe toti, dovedindu-le ca Rholf-Harald era fiul unu i tata unei mame, amndoi vikingi suta la suta... XI ? ERLING! COMEDIA ASTA dintre tatal si mama ta si dintre ei si noi trebuie sa nce teze! Crede-m a, nu pot!? Asa e, ai dreptate, draga mea. Dar ma vezi ducndu-ma si spunn Ed ufi-nleit:a la comm ed?ia Punet i cartile pe masa! Jos mastile! ? ? Erling, zau ca ma dezamagesti! Eu ncerc sa gasesc o iesire din situatia care ne dauneaza tut uror, ti bati joc de vorbele mele. Sigur ca nu noi suntem cei mai d e plns! Dar, prin forta mprejurarilor, suntem noi implicati n toata povestea asta. Pna la urma, o sa ne trezim cufundati ntr-o atmosfera de cos mar, ce nu e chiar lu crul cel mai placut pentru niste oameni care au cu totul alte preocupari! ? Da, ntr-adevar! Cum parasim laboratorul, gemem sub povara catastrofelor pe care ni le pre gateste cu ntrziere ? splendida noastra verisoara Sigrid. Asa ca avem m otive serioase sa ne punem latul de gt! ? Latul de gt? Asta e culmea lasitatii si a imoralitatii! ncearca sa te spnzuri si ai sa vez i tu ce asteapta din partea mea! Acum gata, am glumit destul! ? n orice caz, Flavie, m-ai nvatat ? contrar firii mele ? ca a glumi nseamna a te d estinde, iar p entru destinderea e ceva mai mult dect necesar. ? Ma gndesc la una din laturile dramei legata de Sigrid: practic, stim esentialul , n timp ce de steptul frate-meu a dat bir cu fugitii si se straduie ct poate sa s e volatilizeze, ca sa nu raspunda la ntrebarile mele. ? Bietul de el! mi dau seama ca va trece printr-un moment foarte greu, cnd tu ai s a... Erling nu mai avu cnd sa-si termine fraza, caci mama sa dadu buzna peste ei, foar te mhnita si tulburata. Flavie sari sa-si ntmpine soacra care tremura din cap pna n picioare. Erling i lua ma ntoul si sa lul n se nfasurase, apoi o conduse spre canapea. Cei doi soti se aseza ra alaturi; dorinta de a-si pastra mhnirea

doar pentru ea, fara a-si mai necaji copiii, o parasi brusc si Thrse izbucni n plns. Erling o m bratisa, saruta si-i sterse obrajii uzi, cu batista lui. ncerca s-o co nsoleze, dar fara sa sufle o vorbulita din ce ea ce Ocazia i se paru deosebit de propice Flaviei: daca nu schimbau tactica, n-aveau sa mai iasa nic iodata situa tia asta! Asa ca spuse: ? Maicuta draga, stii ct de mult tinem la dumneata! Afla ca Erling se teme sa-ti marturiseasca adevarul; iata de ce nu discutam cu dumneata dect lucruri lipsite de importanta. Eu nsa cred ca face m o greseala, asa ca am sa-ti spun eu despre ce e vorba si am sa ti-o s pun n felul meu, adica de-a dr eptul, ocolisuri. Thrse gemu: ? Dragii mei copii! Deci v-ati dat si voi seama ca tatal vostru trece printr-o c riza... Dar de ce n atura? stiu nimic, nu-l pot ntreba nimic... Singurul lucru pe care-l stiu e ca nu mai pot ndura situatia asta ! mi sa stau n biroul lui, mi martu riseste ca-mi simte lipsa, dar n schimb i sare tandara din orice! De ce a devenit att de nervos, de irascibil? ? Bun, mama, deci si dumneata si noi am constatat toate aceste lucruri... Din mo ment ce sunte m toti aici, hai sa ncercam sa ntelegem ce se ntmpla cu tata... N-am s a-ti spun ca exista ntr-adevar, u n secret lui Sigrid , fiindca ai auzit cu urechile dumitale. Jocul asta infernal a nceput chiar din clipa cnd ti-ai Stiu, dar sunt ne voita sa tac pentru ca sotul meu sa nu afle ca stiu! Iar copiii mei ? ca sa fie lin istiti ? trebuie sa banuiasca importanta secretului! 46 ? Asa e, Flavie, ceea ce spui tu e ct se poate de adevarat! Secretul a dus, zi de zi, la farmit area ceea ce a dat pret vietii, fericirii noastre, a mea si a lui Jan... Ce face de trei zile la Stockholm? Stiti cumva? ? Da! raspunsera ntr-un glas Erling si Flavie. ? Stiti? Oh, slava Domnului! ? Dumitale nu ti-a spus de ce se duce? ? Din pacate, nu! Doar cteva banalitati. Dar azi-dimineata, s-a nimerit sa fiu de fata cn d a postasul. Ca de obicei, am luat eu scrisorile. Printre ele se afla s i o carte postala, trimisa din Stock holm, mi-a atras imediat atentia. Am simtit un junghi n inima, caci iata ce scria L an ceear:e rea dumneavoastr a, domnule doctor, va precizam datele fixate pentru anuntul solicitat n limbile: sue deza, engleza, germana, franceza si sud-africana: Rholf-Harald este rugat sa-si dea de urgenta adresa la postul de Radio S t.o ckholm Dragii mei, ce-i cu acest nou mister? Sa vorbesc cu Jan? Sa-l rog sa ispraveasca cu ascunzisurile d e acest cu care nu-s obisnuita? Sau dimpotriva, sa ma prefac , n continuare, ca nu stiu nimic? Va implor, a jutati-Nu mai pot... sunt la capat ul puterilor! ? nainte de orice, draga mama, linisteste-te! ncearca sa te stapnesti! Lacrimile nau rezolvat niciodata vreo problema! Tata ar putea afla ca ai citit cartea postala din Stockholm? ? Nu cred. Fiindca am rugat-o pe Gerda sa duca imediat scrisorile n biroul lui Ja n. Binente les ca strecurat cartea postala n mijlocul vrafului de scrisori. De ce sa presupuna ca as fi citit-o? Erling spuse consternat: ? Dar, mama, tata se va impacienta, pentru simplul motiv ca ai plecat de acasa! Mai ales ca as ta nu-de plimbare! Thrse schita un biet surs care se voia ironic: ? Credeti-ma, dragii mei, nici macar nu va baga de seama ca nu-s acasa! Se va as eza imediat ? caci retinut zilele si orele ? n fata aparatului de radio ca sa asc ulte anuntul pe care l-a dat, mai nti la RadioParis, apoi la Radio-Londra si asa mai departe. Vad ca tine cu orice pret sa ia legatura cu acest Rh olf-Harald, cine o fi... Flavie facu o mutrita amuzata. ? Aceste nume, care dumitale ti se par si mai ciudate dect noua, au apartinut odi nioa ra sefilor vikingilor... Dumneata ti-ai petrecut copilaria si adolescenta n Alsacia si nu n b

ancile liceelor suede ze, asa n-ai de unde sa stii... Thrse si privi, gnditoare, nora. De ce tinea cu tot dinadinsul sa para destinsa si v esela? La naiba tergiversarile! Era de preferat cea mai neplacuta dintre certitu dini, dect ndoiala care o chinuia atta! ? Draga Flavie, ncepu ea pe un ton hotart, am nteles ca si tu si Erling v-ati hotart sa-mi spu neti tot stiti. Atunci de ce n loc de adevar, noi taine? Vreau adevaru l, orict de crud ar fi el! Adeva rul despre necunoscutul pe care Jan l cauta cu atta nversunare! Urma o tacere plina de temeri si de subntelesuri. Dupa care, Thrse se ridica brusc si striga cu o voce nerecunoscut: ? Nu! Asta nu! Mai curnd as fi preferat sa mor! Spuneti-mi ca nu-i adevarat, ca n u poate fi adevarat... Erling o nconjura usor cu bratele, voind s-o sileasca sa se aseze. Dar crispata, Thrse nu se la sa clintita din loc. ? Spuneti-mi, repeta ea rugatoare, spuneti-mi ca totul nu e dect un cosmar, ca ma voi trezi c urnd, Jan n-a... ca Sigrid si cu el n-au... Incapabila sa mai continue, se prabusi la pieptul fiului ei, izbucnind n hohote d e plns; scapa astfel tensiunea n care traia de o buna bucata de vreme. Nici Flavie , nici Erling nu puteau suporta s-o vada asemenea stare. Dar, pe de alta parte, nu era mai bine sa se dezlantuie si dupa asta sa se simta , n sfrsit, eliberata de povara care-o apasa? Exista n viata unele ceasuri n care orice consol are e de pris os. Numai Thrse, ea singura, fara nici o presiune dinafara, trebuia sa hotarasca ce atitudin e va adopta de a cum ncolo fata de sotul ei. Dupa un lung moment de tacere, ntreba, n sfrsit: ? Cum ati izbutit sa descoperiti acest... acest lucru? Baiatul Sigridei s-a nasc ut nainte sau dup a moartea Idei? Erling si Flavie ntelesera imediat ct de importanta era ntrebarea pentru mama lor. Macar din a cest punct de vedere puteau s-o linisteasca. Asa nct ? cu precautie ? Flavie i explica exact T hrsei ceea ce voia stie.? Jan, creznd ca Ide se prapadise, s-a logodit cu Sigrid. Urmau sa se casatoreasca n curnd... Ei bine, acea epoca a fost conceput baiatul... Apoi Jan a regasit-o pe Ide. Dar dumneata, mama, cunosti mai bine dect noi toate aceste lucruri, spuse Flavie. Doar dumneata i-ai adus lui Jan caietele Idei ... ? ntr-adevar... Si as proceda si azi tot la fel! Sigrid a fost o criminala, iar I de, nespus de nduio satoare dragostea ei pentru Jan, o dragoste plina de abnegati e si de suferinta... Si apoi de unde era sa b anuiesc Sigrid astepta un copil? F iti sinceri, dragii mei copii: credeti ca tatal vostru a stiut ceva? Flavie si Erling protestara vehement, sustinnd ca erau absolut siguri ca Jan nu b anuise niciodata nimic. ? A aflat secretul de curnd... I l-a destainuit acum cteva saptamni, Nita Hollis, na inte de a muri... n pofida mhnirii, Thrse simti o mare usurare. Dar totodata si alte sentimente, dintr e care u nele ce bateau cap n cap. ? Ah, ct o urasc pe Sigrid! striga ea. Chiar moarta, malefica ei domnie continua. .. O urasc! U rasc acest 47 baiat purtat n pntecele ei! Ei bine, da, l urasc pe fiul lui Sigrid! ? Si al lui Jan... spuse linistita, Flavie! Erling i arunca o privire plina de repros. Dar Flavie continua imperturbabila: ? Nu e momentul sa ne lasam dominati de ceea ce simtim. Trebuie sa avem curajul sa privim faptele fata si mai ales sa ne straduim sa evitam reactiile impulsive si necontrolate. ? Nimeni nu ma va putea mpiedica sa... ? Mama, te rog lasa-ma sa ispravesc ce am de spus, sa-ti arat situatia asa cum o vad eu...

? Te ascult, spuse Thrse, mai potolita. ? N-as vrea sa te chinuiesc. Ci doar sa-ti repet ca ne aflam pe un teren instabi l. Cel mai mic pas gresit risca sa dezlantuie o catastrofa. Jan ? de cnd a aflat de existenta acestui fiu ? nu mai este acelasi. devenit nervos, irascibil. Mintea, gndurile par sa-i umble n tr-o lume nevazuta, populata de fantom e. Stim ce simte el? Singurul lucru pe ca re-l stim ntr-adevar, e ca vrea, cu orice pret, sa-si regaseasca fiul. ? Si dupa asta? striga Thrse cu violenta. Daca-l regaseste, va trebui sa-l primim la noi, sa-i v orbim, surdem... O urasc pe Sigrid, fiindca stiu ca tot ce e legat de ea nu ne poate aduce dect nenorocire... ? Totusi Rholf-Harald e fiul lui Jan si fratele lui Erling... ? Oh, striga Thrse ndurerata, nu te credeam att de cruda, Flavie! N-ai nici un pic d e nteleg ere pentru mine, nici o farma de mila? ? Dimpotriva, mama, sunt foarte mhnita ca sunt nevoita sa-ti vorbesc astfel. Dar am socotit n totdeauna ca e mult mai bine sa spargi abcesul dect sa-l tot cocolosesti... De ce sa-l soco tim pe baiat ? de f apt barbat n toata firea, fiindca e mai mare dect Erling ? vinovat de greselile mamei sale? N u crezi ca e nedr ept? Poate ca a avut o copilarie si o adolescenta profund nefericite. Poate ca a devenit ur suz, nchis n el, revoltat... Thrse se ridica de pe canapea. ? Trebuie sa ma ntorc acasa. Daca din ntmplare, Jan mi-ar observa lipsa, i s-ar par ea ciudat... ? Te nsotesc! propuse Erling. ? Sau mai curnd eu, spuse Flavie sarutndu-si soacra. Dar la urma urmei, de ce n-am merge toti trei? ? Sunteti foarte draguti, dragii mei copii, si va multumesc. Dar simt nevoia sa fiu singura. Ma simt prea tulburata ca sa stiu precis ce decizie sa iau. Sa acce pt aceasta noua lovitura a soartei? Sa lu pt pna Jan va renunta sa-si mai caute f iul? ? Sa nadajduim, mama, ca vei alege drumul cel mai bun, spuse Flavie cu fervoare. XII TRECUSERA CTEVA SAPTAMNI... Erling si Flavie se apucasera iar de treburile lor. l t ineau, m ai mult niciodata, pe Jan Yvarsen, la curent cu experientele lor. El se prefacea ca-i asculta cu atentie, fiind c onvins nseala si acum pe ai sai. De fa pt, traia un adevarat calvar. Sigrid prinsese din nou viata, n mintea l ui. Mereu se parea ca o revede, ba pe malul Trollhttanului, trndu-se n genunchi, n fata lui si strignd: Jan, ascultama! Sven si cu mine nu suntem chiar att de vinovati pe ct crezi! Pe tine te iubesc Jan , numai pe tine! mai trziu, la Krittelwerk, luminoasa, patimasa, sigura ca, n sfrsit , si atinsese scopul pe care-l u rmarise atta tenacitate: sa fie sotia lui! si amin tea mereu, cu inima strnsa, de acea zi cumplita n care o alungase pentru a doua oara. si amintea cum statea n fata lui, deznadajduita, distrusa, dar demna si mndr a, trecnd sub tacere ? cu o vointa supraomeneasca ? singurul lucru care l-ar fi facut s-o ierte: faptul ca e ra mama. Numai ca orgolioasa fiinta nu voia mila: voia sa fie iubita de el tot att de mult ct l iubea ea. O dra goste puternica dect orice morala, dect orice ndatorire, o drag oste cu att mai mare, mai deplina, mai minunata, cu ct credea ca i se cuvine si cu ct era mai convinsa ca pentru a ajunge la maxima ei nflorire av ea dreptul sa ravaseasca, sa distruga totul n calea ei, aidoma unui torent. Nu exista dect un singur leac meni t sa curme acel lngtan , melancolie specifica neamului sau, n care aluneca din ce n ce si care am eninta sa-l distruga: sa-l regaseasca pe fiul lui Sigrid, pe fiul lui... n ziua n care va sti cu precizi e ca Rholf-Harald nu su ferise nu-i lipsise nimic, n acea zi si va regasi linistea . Postul de radio l asigurase ca anuntul sau fusese r epetat, regularitate, n fiec

are saptamna. nca putin si se ncheia anul. Daca si ultima transmisie va ra mne raspu ns, ce-i mai ramnea de facut? Fiindca nu mai avea la ndemna nici un alt mijloc. La gndu l ca poate misteriosul si inaccesibilul fiu murise l trecura sudori reci. Nu, nu putea crede asa ceva! Nu voia sa se cuprins de ndoiala! Speranta care-l sustinuse pe Tannhuse r trebuie sa fi fost aidoma cu a lui! Nu credea el, la fel ca legendarul cavaler , ca ntr-o buna zi toiagul sau va nflori? Thrse asista neputincioasa la toata framntarea lui Jan, framntare care i chinuia deop otriva si pe pe copiii ei; de fapt, pe Erling si pe Flavie, fiindca Ide ? aflata n apogeul fericirii dupa ce se lo godise Jorgens ? habar n-avea de fratele necun oscut. Thrse si dadea perfect de bine seama ca raul ca re pusese stapnire pe Jan ajunsese n punctul sau culminat; ori de cte ori se afla n fata lui, avea impresia c a devenise translucida, aidoma unui geam, a unui val subtire sau a unei ceti usoare care o facea ntr-un fel n evazuta ochii barbatului ei. Trebuia neaparat sa ntreprinda cev a! Indiferent ce, numai sa se ispraveasca o data felul asta de viata care deveni se un adevarat calvar. Sa vorbeasca neaparat cu Erling si Flavie . n ultima vreme i cam neglijase. Thrse sosi deci pe neasteptate, spre bucuria tinerei perechi si a micului Ja n, care mai voi sa se dea dus de pe genunchii bunicii sale. 48 ? Tora doarme, spuse el, asa ca te rog sa stai cu noi pna se trezeste ca s-o vezi ! Nu-i asa ca stai? Spunemi, bunicuto, cnd ne mai plimbam cu Troll? Thrse l saruta pe micul limbut si-i fagadui sa-i ndeplineasca orice dorinta. ? Dar deocamdata, adauga ea, du-te si te joaca n gradina; am ceva de vorbit cu pa rintii tai... ? Bine, ma duc, dar mai nti jura ca nu pleci! ? Jur! Acum lasa-ne, scumpule! De-abia apuca micul Jan sa iasa din odaie ca Thrse le si declara, pe nerasuflate, lui Erling si s otiei ca era gata sa faca orice, chiar sa-l primeasca cu bratele deschise pe Rholf-Harald, numai sa-l va da pe linistindu-se. Flavie si privi complice, sotul. Erling o apuca n bratele lui puternice pe Thrse si o strnse la piept. ? Oh, maicuta, daca ai sti ce mndru sunt de tine! Flavie puse o perna mare sub picioarele Thrsei, apoi veni sa se aseze lnga ea. ? Spune-mi, mama, esti ntr-adevar pregatita sa auzi tot si mai ales sa accepti to t? o ntreba ea cu o usor nelinistita si plina de subntelesuri. Thrse pali. Avu brusc certitudinea ca nora sa i va dezvalui lucruri importante. Oar e n mod de liberat voise sa-i spuna nimic pna atunci? ? Vorbeste, fata mea! porunci ea. Apoi adauga ceva mai blnd: Va rog sa nu va teme ti de nimic. Hotarrea mea e nezdruncinata. Adevarul si numai adevarul mai poate salva de la de stramare casn icia mea familia noastra. ? Atunci iata despre ce e vorba: am sa ncerc sa-ti spun totul ct mai pe scurt. L-a m rugat pe E rik sa ce-o sti si sa obtina unele informatii, orict de nensemnate ar fi ele, despre Rholf-Harald. Ei bine, E rik a reusit dincolo de orice asteptari! Thrse scoase o usoara exclamatie. Dar, dupa cteva secunde, i facu semn Flaviei sa co ntinue. ? Am sa te crut astazi de orice amanunte. N-am sa-ti spun dect rezultatul la care a ajuns Erik, s ingurul altfel, care conteaza. ? Si care e, ma rog, acest rezultat? ntreba Thrse gfind de nerabdare. ? Dupa o calatorie-fulger n Transvaal si dupa noi cercetari, la Paris, Erik a lua t urma lui Sigrid... Flavie paru sa ezite daca sa mai continue sau nu; nelinistit, Erling se apropie de mama lui, pr ivind-oarecare teama. Oare va suporta socul? ? Dragii mei copii, chiar nu va dati seama ct de mult ma chinuiti cu reticentele voastre? ? Ei bine, mama, Rholf-Harald se afla doar la o suta de kilometri de aici... ? Cum? Cu neputinta! Atunci de ce n-a raspuns la apelul lui Jan prin radio?

? Pentru ca n-a vrut, raspunse Erling. ? N-a vrut? Deci... ? Da, mama, poti sa-ti duci gndul pna la capat. Fiul lui Sigrid banuieste cine-l c auta; or, a cest lucru dovedeste clar ca nu vrea sa aiba de a face cu un tata ivit peste noapte ? ca sa zic asa ? dupa att a amar vreme. ? Baiatul nu stie ? continua Flavie ? ca Jan habar n-a avut pna acum de existenta lui . Asa nvinuieste probabil de indiferenta, daca nu cumva l si uraste. ? Ce nerozie! striga Thrse. Ce-i de facut? Cum sa procedam? Erling sugera: ? Deocamdata nu trebuie sa-i spunem tatei nimic. Sa vedem, mai nti, cum va reactio na Rholf- Harald, vedem ce intentii are... Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa ma duc eu dupa el... Apoi... Thrse l ntrerupse cu oarecare violenta: ? Nu, Erling, de treaba asta ma voi ocupa eu! Faca Domnul sa gasesc solutia cea mai buna! Ce a care faca, dragii mei copii, ct mai putin rau lui Jan. Aveti adres a precisa unde-l pot gasi pe baiat? ? Da, ba chiar si o fotografie. Sigur ca nu recenta, adauga Flavie repede, vaznd ct de uluita ramasese Thrse. Cauta n biroul ei si-i ntinse o poza ngalbenita de vreme. ? Aici avea patru ani! Erik si-a procurat-o de la o doamna foarte batrna, care av usese un hotel la Paris. adora pe Sigrid si pe copilul ei, asa ca a pastrat foto grafia n amintirea epocii cnd au locuit la ea. To t ea a cea care a mentinut legat ura cu Sigrid, iar dupa moartea verisoarei lui Jan, cu cei care i-au crescut bai atul. Thrse nu mai era de mult atenta la ce-i spunea Flavie. Contempla, lacoma, fotograf ia pe care -o avea fata. Un baietas nespus de frumos, bine nfipt pe piciorusele s ale, cu doi ochi mari si limpezi, cu un surs luminos... Un fel de mic viking, sau mai curnd, Jan copil... Emotionata, Thrse si ngh iti lacrimile. Trebuia se arate tare, energica si hotarta, nu sa se lase doborta d e tristete. Pe dosul fotografiei, Sigrid scr isese scrisul ei frumos si ferm S: ti u ce trebuie sa devina! Stiu precis ce va de! v eCnita siguranta! Ct orgol iu! Oare ce va fi devenit acest copil att de ndragit? Va fi mplinit nadejdile mamei sal e? Thrse murea curiozitate sa afle. n ciuda spaimei care-o cuprinsese, simti o nera bdare aproape dureroasa, sa afle... vada pe baiat... * * * Ceasurile serii abia se trau pentru Jan si pentru Thrse, caci fiecare era framntat d e pro priile 49 gnduri. Ultimul apel transmis la radio nu daduse nici un rezultat. Jan se simtea obosit, nfr nt. Sa resemneze, sa se mpace cu ideea ca nu-si va mai vedea niciodata fiul? Sa traiasca vesnic n incerti tudine, de remuscarea de nau-si fi dat seama d e existenta lui? n fotoliul ei, Thrse se gndea la ziua de mine; acel mine plin de amenintari pe care va trebui nfrunte singura. Daca l-ar ruga pe Erling s-o nsoteasca? Nu, ar fi o grese ala! Intuitia ei feminina va sti bine s-o ndrume cum sa se poarte si ce sa spuna. Si iata ca sosi, n sfrsit, si att de doritul mine ... Dupa micul dejun ? la care Jan bau doar o ceasca de ceai foarte tare, refuznd san dvisurile, Thrse ntreba daca putea lua masina. O folosea foarte rar, asa ca Jan, su rprins, o interoga cu privirea. Thrse ? care detestase ntotdeauna minciunile ? se ntoarse cu spatele ca sa-i raspund a: ? Am cteva drumuri de facut prin Stockholm... S-ar putea sa ma duc sa-mi vad si o prietena. A sa ca nu vin la prnz, sa nu te nelinistesti. I-am spus Gerdei ce sati serveasca la masa. Jan ramasese uluit. Sotia lui n-avea obiceiul sa-l lase sa mannce singur! Dar pna sa-si vina n fire, si ntrebe ce se ntmplase, Thrse parasise odaia. * * * Masina gonea cu viteza. Din cnd n cnd Thrse se oprea si consulta o harta. n sfrsit, ia a c a se orizont si oraselul Varbe1r.g ncetini. Inima i batea, mai, mai sa-i sara

din piept. si simtea ra suflarea ntretaiata. Un batrn foarte tantos, desi riduri adnci i brazdau chipul bronzat, se p limba ncet pe marginea drumului. ? Ai putea sa-mi arati casa... casa familiei Lindval? ? Adica locuinta familiei Eckeby, vrei sa zici... Noi, cei din Varberg i spuneam si azi asa, desi ba trnul prapadit nu demult... ? Eu l caut pe Rholf-Harald Lindval, izbuti sa rosteasca Thrse, cu glas speriat. ? Aha! Adica pe al mic ... Apoi, vaznd chipul uluit al interlocutoarei, batrnul izbucni n rs. ? Ei, asa ne-am obisnuit sa-i spunem... Rholf-Harald a ramas pentru noi al mic ... Dar cnd a i sa-l cucoana, pe flacaul asta... Pun ramasag ca n-ai vazut un barbat mai frumos... Nici unul mai nalt si m ai spatos. Pun, de asemenea, ramasag, ca nu e numai cel mai frumos flacau din oraselul nost ru, ci eu cred ? cu mintea mea proasta ? ca n-are pereche n toata Suedia! Adevarul e ca mama-sa era att de fr umoasa, n ct ti rasuflarea cnd o vedeai! ? Ai cunoscut-o pe mama lui? ? Te cred... Sigrid era nepoata batrnului Eckeby. Sau stranepoata, nu mai stiu ni ci eu bine ... Era barbat aspru, cu care nu te ntelegeai prea usor. Dar cnd nepoat a-sa a venit sa stea cu copilul la el ? atunci pustiul avea vreo patru anisori ? uncheasul a nceput s-o faca pe dadaca. Iar cnd a aflat ca nepoatasa a murit, aproape ca si-a pierdut mintile de durere. Atunci a nceput sa-l rasfete si mai tare pe a l mic . lasat tot ce avea nca de pe cnd traia: doua vapoare mari, ca sa si pamnturile si o gramada de banet... apoi, ca un adevarat marinar asa cum er a el... Cu gtul uscat, cu obrajii n flacari, Thrse asculta ecoul unui trecut ndepartat. Totus i, nerabda rea de duce la capat sarcina pe care si-o asumase o facu sa scurteze povestirea batrnului. ? Iarta-ma, spuse ea, dar ma grabesc foarte tare. Poti sa-mi spui cum ajung la c asa domnului Eckeby? ? Ha! Ha! Ha! Auzi, domnului ! Ce domnului, cucoana, Eckeby era co-man-dant! Dar sa nu te mai tin vorba... Tai tot orasul si tocmai la capat de tot, chiar putin ma i n afara Varbergului, ai sa vezi o c asa mare, cenusie. Ei, acolo ai sa-l gasesti pe al mic . Desi uncheasul era ros de curiozitate, aerul demn al cucoanei , l obliga sa se abtin a si sa nu ma i dea suvoiului de ntrebari care-i statea pe buze. * * * Thrse suna si un servitor ? dupa nfatisare, probabil un fost marinar ? veni sa-i de schida. La ntrebarea formulata cu glas tremurator, omul raspunse: ? Stapnul nu-i acasa. Trebuie sa fie la ferma familiei Borg. Se duce des acolo... i place sa co nstruiasca drakarur2i pentru pusti... Dupa alt rnd de cautari, Thrse ajunse, n sfrsit, la ferma. n curtea mare, n fata unui ierastra u electric, un barbat nalt si blond taia, cu multa atentie, niste scnduri subtiri, albe si fru moase. Minile si b ratele atingeau tot timpul primejdiosul fierastrau. Thrse si lasa masina afara si se ndrepta spre fiul lui Sigrid. Cnd ajunse la ctiva pasi de el, l privi intens. Era, ntr-adevar, uimitor de frumos, exact asa c um fusese probabil si Jan n tineretea lui. n sufletul Thrsei se nvalmaseau cele mai ciudate sen timente. Fiul lui Sigrid... Fiul lui Jan... l ura si totodata l admira. Surprins de aceasta prezenta nsolita, R holf-Harald opri fierastraul, apoi se ndrepta spre Thrse. 1 Varberg e un orasel cu vreo zece mii de locuitori. Se mai vad si astazi, n acea sta localitate, zidurile de ntarire ridicate pe vremea dominatiei daneze (n. a.) 2 Vechile corabii ale vikingilor (n. a.)

50 ? Banuiesc ca ati venit la familia Borg... spuse el, cu un surs care-i descoperi dintii albi si regul ati. Sa nsa ca la ora asta sunt la cmp... ? Nu... Pentru dumneata am venit... Pe chipul frumos al lui Rholf se citi brusc nencrederea. ? Ce doriti? ? N-am putea sta de vorba undeva? ? Cine sunteti? ntreba Rholf pe un ton sec, aproape agresiv. ? Sunt Thrse Yvarsen. Barbatul nici nu tresari. Parca s-ar fi asteptat sa auda acest nume. ? V-a trimis marele doctor? Thrse sesiza ironia si dadu, mndra, din cap. ? Nu, am venit aici fara sa-i spun nimic. ? Nu vreau sa am de-a face cu familia Yvarsen. Asa ca va rog, doamna, sa plecati imediat! ? Refuz! spuse calma, Thrse. Fara sa-i mai acorde vreo atentie, Rholf-Harald puse din nou fierastraul n functi une. Dar, n pofida indiferentei afisate, Rholf era profund tulburat. Numai asa se poate explica fap tul ca, la un mome nt dat, toata atentia si ndemnarea lui, fierastraul i patrunse a dnc, n bratul gol, sub mneca pulovaru lui ridicata foarte sus. ngrozita, Thrse vazu sngele tsnind cu putere. Scoase un tipat scurt si se napusti spre Rholf. Infirmiera din ea se trezi brusc; si smulse esarfa de la gt si o nnoda, cu multa de xteritate, dea supra care sngera din abundenta. ? Lasa-ma sa te leg, i porunci ea lui Rholf, care voi sa se dea napoi. Garoul asta improvizat e absolut necesar pentru dumneata! Rholf-Harald nu mai avu puterea sa protesteze. Se simti, dintr-o data, slab ca u n copil. Ajunse cu greu copac, se sprijini de trunchiul lui, apoi se lasa sa alu nece jos. Cu toata spaima care o cuprinses e, Thrse nsfaca vesta lui Rholf si i-o puse sub cap. Baiatul nchisese ochii; cu chipul alb ca zapada, pare a aproape lesinat. Nu mai era vreme de pierdut. Thrse alerga spre ferma, strignd ct o tinea gu ra. Speria ta, o ce se afla la primul etaj cobor val-vrtej scara si casca ochii ma ri la femeia necunoscuta din fata ei. ? Nu te speria, fetito! Domnul Lindval s-a ranit la mna! De unde pot sa dau un te lefon? ? Pai... din salonul bunicii... ? Arata-mi unde e... Din fericire, Thrse obtinu repede legatura cu Tjorpa. Contrar tuturor asteptarilor , n loc sa-i ras punda i raspunse Erling. Thrse nu-si pierdu vremea cu amanunte. ? Erling, l-am gasit pe cel pe care-l cautam. Dar, din pacate, e ranit. Da, ma t em ca destul de g rav. Nu-cere acum amanunte ca n-am vreme sa ti le dau... Am sa -ti explic mai trziu... Da, a fost atins a serios artera... Sa-l duc la spital sa u sa-l aduc la noi? Crezi ca tatal tau va vrea sa faca aceasta mica opera tie? S igur, n cabinetul lui... Nu-i spune cine e ranitul, te rog! Jan va fi mult prea ocupat de pansarea ranii ca sa observe imediat. Da, e un risc, dar n-avem ncotro... Oh, Erling, dragul meu, sa dea Domnu l ca totul sa se t ermine bine! Cheam-o si pe Flavie. Cum? E acolo? Bun, ntr-o ju matate de ora sunt acasa! Thrse se ndrepta spre Rholf-Harald. Acesta nici nu se clinti. ntre timp, fetita ferm ierilor, foar te isteata, daduse fuga sa-i anunte pe vecini. Thrse aduse masina n curtea fermei, pna aproape d e rani t. Apoi, ajutorul vecinilor, l aseza pe Rholf pe bancheta din spate. Porni , conducnd nebuneste si conce ntrndu-toata atentia asupra drumului. Brusc, auzi vo cea slaba a lui Rholf care-o ntreba unde-l duce. ? Ma duceti la spital? Dupa o scurta ezitare, Thrse raspunse cu teama:

? Nu, te duc la doctorul Yvarsen, rosti ea pe un ton neutru. ? A, nu, asta nu! ? Te rog, Rholf! Nu te zbate si nu te revolta! Doctorul nu stie cine esti, asa c a n-ai nici un m otiv sa ngrijorat. Daca tii neaparat, n-am sa-i spun cine esti, dar ti repet, rana asta trebuie ngrijita si ct mai repede. ? Bine... am ncredere n dumneavoastra... murmura Rholf. Apoi, slabit, nchise ochii. n masina, se nstapni o lunga tacere care nu mai fu tulbu rata de nici un cuvnt. Probabil ca Erling pndise sosirea mamei sale, fiindca se afla pe peron, cam rigid si mai palid ca de obicei. Ce ciudata e soarta! Acest frate, acest fiu al lui Jan regasit dupa atta amar de vreme era, n sfr sit, n lor, adus de cine? Chiar de mama sa, n niste mprejurari de-a dreptul ciudate! Rholf-Harald ave a sa piciorul n casa matusii Brita, odinioara c asa mamei sale, iar acum casa tatalui sau. Fara interventia Flaviei mamei sale, ar fi ramas si acum pentru ei un necunoscut. Oare n-ar fi fost mai prudent? Mama -sa era, curajoasa, din moment ce-si asumase riscul. Ar fi vrut s-o strnga n brate si sa-si exprime c u glas toata admiratia si mndria n fata unui asemenea gest dez interesat. Dar chiar atunci aparu Flavie. Retinndusi strigatul pe care asemanarea izbitoare dintre Jan si Rholf-Harald era ct pe-aci s a i-l smulga, ea rosti voce stapnita: ? Totul e pregatit. Jan va asteapta. Cu calm, cu precautie, si ajuta barbatul sa-l sustina pe ranit pna n cabinetul socr ului ei. Jan Yvarsen si pusese halatul alb si se spalase cu grija pe mini. Nu arunca nici o privire celui pe care urma sa-l opereze. Erling i explicase ca Thrse, n vizita la niste fermieri, fusese de fat a cnd se petrecuse 51 accidentul si-si asumase sarcina sa-l ia cu ea pe ranit. Toata atentia lui Jan e ra acum concentra ta asupra interventiei pe care urma s-o faca. Thrse redeveni brusc infirmiera prompta de odi nioara, ba ch iar att prompta, nct puteai sa juri ca nu parasise niciodata spitalul . Jan termina, rana fu cusuta cu pansamentul facut cu atentie. Cu un surs plin de blndete spuse: ? Gata! Ai fost curajos, flacaule, caci, din pacate, nu ti-am putut face dect o a nestezie loca la. Fii teama, rana nu va avea nici un fel de urmari si nu-ti va d iminua n nici un fel forta bratului. Lucru l ar fi ntr-adevar, cum nu se poate mai neplacut pentru un atlet ca dumneata. Ranitul era nca foarte palid, dar nu parea omul ce trebuie tratat cu menajamente. Asa ca, ridic ndu-se, dadu jos de pe masa de operatie. Jan astepta n zadar un cuvn t de multumire din partea lui. n od aia vasta, glasul lui suna destul de sec: ? Ar trebui sa-i fii recunoscator sotiei mele, prezentei sale de spirit. Nu stiu ce s-ar fi ntmpla t cu bratul dumitale, daca ea, legndu-ti-l att de strns, nu-ti oprea sngele. Ai avut un noroc or b ca s-a aflat acolo n momentul accidentului. Thrse trecea prin chinurile iadului. Ar fi vrut sa intervina, sa-i strige lui Jan adevarul n f ata. Dar fagaduise lui Rholf-Harald sa nu scoata o vorba. Acesta din urma paru, dintr-o data, parca si m ai nalt. masura pe Jan din cap pna-n picioare , cu un dispret fara pereche. n fata acestei comporta ri ciudate, chirurgul se simti mhnit, dar si intrigat. si privi pacientul cu atentie, drept n o chi, n ochii aceia aid oma lui. Si brusc, ca si cum ar fi fost fulgerat, si dadu s eama de adevar. Deci Thrse i cunostea secretul! Cum dibuise pe fiul pe care el l cau tase cu atta ardoare, luni n sir? Si dintr-o data avu certitudinea c a Flavie Erli ng i cunosteau si ei taina, stiau cine era necunoscutul . Dureros, rascolitor, cntecul Trollhttanului rasuna n sufletul lui... Cntecul legat d e atta ntmplari tragice... Sigrid... Fiul lui Sigrid... urmarea unui trecut att de ndepartat si to tusi att de aprop iat. Fiul Sigrid... fiul lui... Jan se simti cuprins de ameteala si instinctiv, se sprijini de umarul Thrsei. Desi

neclintita , sotia ramase muta, nemiscata. Numai ochii pareau sa-l implore pe R holf-Harald sa puna capat acestei t ensiuni nesuportat. Dar, fara o vorba, Rholf se ndrepta spre usa. ? Nu, striga Erling, nu poti pleca astfel! N-ai dreptul sa... ? N-am dreptul? O vointa nemblnzita, o mnie vecina cu ura stralucira n ochii frumosi ai lui Rholf, c e pareau sa fi capatat dintr-o data luciul si duritatea otelului. Fara sa arunce vreo privire celor din jur, nu se adresa dect lui Jan: ? Dar dumneata ai avut dreptul s-o parasesti pe mama? I-ai facut mult prea mult rau ca sa te ma i pot vreodata! Nu ti-a pasat niciodata de ea, nici de mine. Nu eram dect tnc cnd ai mpins-o cu nepasarea dumitale la moarte, dar... Brusc, Jan si veni n fire. Dupa ce schita un gest violent de protest, se apropie d e acest fiu care s e dovedea a-i fi dusman. ? Nu stii ce vorbesti, baiete! Cine ti-a vrt n cap asemenea lucruri absolut absurde , neadevarate? Se nfruntau doua vointe, doua energii identice. ? De ce negi faptele? Fara Kristoffer Eckeby ce s-ar fi facut mama? Cine ar fi a vut grija de mine dupa prapadit ea? Cum as fi avut posibilitatea sa nvat, sa dau examen la Facultate? Poate datorita dumitale? Ultimele cuvinte erau pline de un asemenea dispret, nct Jan se simti la capatul pu terii de rezistenta. Rholf-Harald nu se opri. Cu o vehementa de necrezut dupa ce pierduse atta strige, si continua rechizitorul. ? Te simti jignit n vanitatea dumitale, doctore Yvarsen! Dumneata! Jan Yvarsen ce l Mare, cel Drept, Unic! Nu suporti sa fii privit dect cu admiratie, cu devotiune ! Totusi ai stiut sa te eschivezi de la ra spunderile pe care ar fi trebuit sa ti le dicteze datoria! Ne-ai aruncat, pe mama si pe min e, fara un gest, fara un cuvnt de mila! Si ai vrea ca acum sa ma gudur ca un catel si sa dau din coada de bucur ie ca te vad? Durerea pe care o simtea n brat, cumplita rascolire launtrica pusera capat drzenie i lui Rholf. Se clatina daca Jan n-ar fi sarit sa-l prinda n brate, ar fi cazut g ramada. Thrse aduse repede un scaun. Apoi le facu semn discret lui Erling si Flavi ei sa iasa din odaie. Ea nsasi vru sa se ndeparteze pe neobservate . Ca poata expl ica ntre ei, tatal si fiul trebuiau sa ramna singuri. Iar ea simtea ca nu-si va ma i putea re tine multa vreme lacrimile. Dar Rholf-Harald o apuca de mna. ? Iertati-ma, doamna, pentru tot ce-am spus. V-am necajit si-mi pare nespus de r au. Dumneavoastra nici o vina... ntre timp, Jan si regasise calmul si autoritatea. Glasul i era trist, dar clar si p recis: ? Nu stiu cine e Kristoffer Eckeby, nici daca el e cel care ti-a bagat n cap acea sta versiun e falsa deplorabila despre comportarea mea. Nu pe mine trebuie sa ma urasti, ci pe cel care ? cu voie sa u fara ? a denaturat adevarul si m-a nfatisa t sub un aspect urt si inuman. ti dau cuvntul meu de onoa re ca acum cteva luni haba r n-am avut ca Sigrid avusese un copil! Rholf-Harald l privi cu ochii plini de lumina si de bunatate. Doar cu cteva fraze Jan i spulbera se mnia: era convins ca acest om ? tatal sau ? nu era n stare de nici o lasitate. Atunci? n dtinel ecge ena ce ma i putin: caci, la rndul lui, si Kristoffer Eckeby fusese o fiinta dreapta si loiala ! ? Stiu ce gndesti, relua Jan, cel care te-a crescut a fost, n mod sigur, un om dem n de toata sti ma. A convins ca o parasisem pe mama ta, pentru ca ea credea aces t lucru si pentru ca probabil ca-l con vinsese pe el. Nu te revolta, lasa-ma sa termin ce am de spus. Fii ct se poate de linistit, fiindca niciodata n ici eu, 52 ai mei, nu vom rosti un cuvnt care sa loveasca n dragostea fata de mama ta. Vreau

? foarte pe scurt te pun la curent, cu ceea ce trebuie sa stii, ca sa-ti poti da seama de niste lucruri. Prima mea sotie a disparut ntr-o buna zi, n hatisurile din Africa. Am crezut ca se prapadise. Eu si cu Sigrid tocmai voiam sa ne casatorim, la Krittelwerk, dar, cu cteva zile nainte de nunta, a reaparut Ide. Aceasta din ur ma, dupa ce p etrecuse noapte de groaza n jungla, din pricina spaimei suferise o amnezie totala. Mama ta era foarte mnd ra. Ea putut suporta sa ma vada relundu-mi viata alaturi de Ide, fata de care as fi dat dovada de o cr uzime limite daca as fi alungat-o de lnga mine, mai ales ca era grav bolnava de inima. ? Dar, mai trziu, dupa ce Ide a murit, de ce nu te-ai nsurat cu mama? De ce ne-ai n departat si pe pe mine? Jan avu o usoara ezitare, fiindca nu voia sa-i spuna nimic lui Rholf-Harald desp re cele nt mplare realitate. Nu voia, n nici un caz, ca fiul sa condamne purtarea m amei sale. Fara sa-i raspund a direct ntrebare, Jan spuse cu convingere: ? Sigrid nu mi-a vorbit niciodata despre tine. Ti-o jur si trebuie sa ma crezi; n-am aflat de ex istenta dect de cteva luni! Rholf-Harald si privi tatal. ncet, cu greu, dar si cu o senzatie de usurare, simti cum tot universul lui fusese rasturnat. Nu stia ce va simti n seara acelei zile, a doua zi, dar n acel moment e ra convins ca tatal sau spune adevarul si ca de-acum ncolo nu-l va mai putea ur niciodata. Aidoma unui copil nau cit, care de scopera comoara, trupul lui Rholf-Harald se destinse; pe chipul lui dur si rece nflori speranta, n ochii sai fru mosi sa se oglindeasca o farma din al bastrul profund al cerului si al lacurilor suedeze... l privi lung pe Jan, apoi p rivi pe Thrse, care nu mai ncerca sa-si ascunda lacrimile. Si iata ca ? fara a stir bi cu nimic dr agostea admiratia pe care le nutrea fata de mama lui ? simti, far a sa vrea, o senzatie ciudata, necunos cuta atunci, un sentiment aproape filial, o nevoie irezistibila de a proteja femeia ce parea att de mh nita si ales att de f ragila. Doamna, nu plngeti... Va rog mult, nu plngeti... Ce doriti sa fac? sunt gata sa fa c orice, cu c onditia nu mai fiti att de mhnita... ? Orice, Rholf-Harald? Thrse surse printre lacrimi: sa stii ca sunt cam pretentioas a... Ei bine, afla ca vrea nespus de mult sa te simti aici ca acasa... Jan si privea fix, fiul. Va adopta din nou aerul nemblnzit, de revolta si de ostili tate? ? Va fagaduiesc, n mod solemn, ca voi veni sa va vad, raspunse Rholf-Harald fara nici o urma de ezitare. Mna nemiloasa care strngea, ca ntr-un cleste, inima lui Jan se destinse si aceasta inima ? at t de ncercata ? si relua ritmul normal. Doctorului Yvarsen i se paru ca cele cteva cuvinte rostite de R holf-Harald i dadusera viata. ? Nu vrei sa rami asta-seara aici si sa iei masa cu noi? l ntreba ascunzndu-si cu gr eu sfiala ca re pusese stapnire pe el: un sentiment cu totul nou, aproape ireal, pe care nu-l mai simtis e niciodata pna n acea ? Nu... Dar acest nu , n-avea n el nimic agresiv, ba dimpotriva, avea chiar o unda de regret . ? Ce faci? Cu ce te ocupi? ntreba Thrse pentru a umple tacerea care ameninta sa se prel ungeasca. Cnd sufletele au trecut prin tulburari att de mari, de depline, de ngrijoratoare, e foarte greu sa m ai revii banalitatile cotidiene. ? Cu ce ma ocup? Nu cu prea mare lucru. Mai tot timpul sunt pe mare; am doua mar i pasiuni: ntinderile vaste si poezia. n fata surprinderii manifestata de Jan, Rholf-Harald raspunse cu o oarecare nota de umor: ? Ti se pare ciudat? Totusi sa stii ca ma descurc destul de bine. Mi-am luat un pseudonim si, n chipuie-am gasit pna si un editor care sa-mi publice o culegere de poeme; ba am obtinut chiar si un valo ros premiu literar. Asta m-a ncurajat. Mi se pare ca n vers pot sa-mi exprim mult mai usor se

ntimentele cele m ai intime. Proza cere mai multa pudoare, mai multa rezerva... n vreme ce Rholf-Harald vorbea, Thrse se apropie de el. Instinctul ei matern o dete rmina sa ia pulsul bolnavului si sa-i atinga usor fruntea. ? Dumnezeule, ai febra! Trebuie sa te culci imediat! Nu vrei totusi sa ma duc sa -ti pregatesc o camera? ? Nu, as vrea totusi sa ma duc acasa. l am pe batrnul meu lup de mare , care o face s i pe s ervitorul pe dadaca. ? Bine! nteleg. Acum te va conduce Erling, iar mine voi trece sa te vad. Ai nevoie de multa lin iste ca eviti cine stie ce complicatii. Thrse iesi repede din birou ca sa-l anunte pe Erling. Tatal si fiul ramasera singu ri. Vorbele dev enisera prisos. Rholf-Harald ntinse mna, n mod spontan, tatalui sau si i-o strnse ndelung. Privirea i era grava, plina de fagaduieli: ? Ma voi ntoarce, spuse el simplu. Dupa ce masina ? condusa cu mna ferma de Erling ? disparu spre nord, Jan si mbratis a cu caldura sotia. n aceasta mbratisare puse toata dragostea, toata fierbintea lui recunostint a. ? Deci tu stiai, nu-i asa? i sopti el la ureche. ? Da... Erling, Flavie si cu mine am ghicit pna la urma despre ce era vorba... Si atunci l-am cautat... Tineam nespus de mult, Jan, sa nu te mai vad att de deprimat, de mhnit. Jan nu mai ceru nici un fel de explicatii, ca si cum ar fi fost un lucru ct se po ate de firesc ca Th rse 53 descopere pe acest fiu, ca si cum ar fi fost si mai firesc ca Erling si Flavie s a fie la curent c u ntreaga problema. ? Stiai si nu mi-ai spus nimic! Si tocmai tu ai fost cea care mi l-ai adus! n vocea lui Jan se putea citi atta admiratie, nct Thrse se simti rasplatita cu prisosi nta pe ntru toate chinurile ndurate timp de cteva luni de zile. ? Esti o femeie minunata, draga mea Thrse! Ma si ntreb chiar daca am meritat dragos tea une i femei tine... Thrse i nchise gura cu un sarut. ? Tu vei fi ntotdeauna Jan al meu! Iar fiul tau va fi si al meu! Ce importanta ma i are acum ce s urprize mai rezerva viitorul, din moment ce vom fi ntotdeauna ala turi? Regasindu-si amndoi seninatatea si deplina ntelegere de mai nainte, Jan si Thrse, mna mna, asezara alaturi, n fata ferestrei nalte cu vitralii. Dincolo de vrfurile copac ilor cu frunze ca arama, c erul parea o imensa oglinda de cristal. Departe, n zare, soarele aidoma unui urias glob inca ndescent, parea s a ascunda n el fagaduiala unor seri din ce n ce mai frumoase... Sfrsitul partii 6.1 Secretul lui Sigrid 54