ALEXANDRE DUMAS

DOAMNA DE MONSOREAU VOLUMUL I

Traducere de: ST. DIMULESCU

Editura GEMENII BUCURESTI - 1992 Coperta de: ADRIAN AVRAM

ISBN: 973-95546-4-4 CAPITOLUL I Nunta lui Saint-Luc n ultima duminica din carnavalul anului 1578, dupa ce se terminase serbarea popor ului si n timp ce se stingeau pe estrada zgomotele zilei de veselie, ncepea o stra lucita serbare n maretul palat pe care si-l cladise, de partea cealalta a apei si aproape n fata Luvrului, acea vestita familie de Montmorency care, legata de reg alitatea Frantei, se afla pe picior de egalitate cu familiile princiare. Aceasta serbare particulara, care urma dupa serbarea publica, avea ca scop sa celebreze nunta lui Franois d'Epinay de Saint-Luc, nedespartitul prieten al regelui Henric al III-lea si unul din favoritii sai cei mai intimi, cu Jeana de Coss-Brissac, f iica maresalului de Franta cu acelasi nume. Masa avusese loc la Luvru si regele, care consimtise cu mare greutate la aceasta casatorie, aparuse la ospat cu o fata serioasa care nu se potrivea deloc cu mpre jurarile. Afara de aceasta, costumul sau parea n armonie cu fata; era acel costum castaniu nchis, n care Clouet ni l-a aratat lund parte la nunta lui Joyeuse, si ac el soi de spectru regal, serios pna la maiestate, nghetase de spaima pe toata lume a si mai cu seama pe tnara mireasa, la care acesta se uita chiors de cte ori o priv ea. Totusi nfatisarea posomorta a regelui, n mijlocul bucuriei serbarii, nu parea niman ui ciudata; cauza era unul din secretele curtii, ocolite cu prevedere de oricine , ca acele stnci nflorite din apa de care esti sigur ca te zdrobesti atingndu-le. Abia se ispravise masa ca regele se si ridicase deodata si toata lumea fusese si lita, chiar acei care si marturiseau n soapta dorinta de a mai ramne la masa, sa ur meze pilda regelui. Atunci Saint-Luc arunca o lunga privire sotiei sale, ca pentru a prinde curaj di n ochii ei, si apropiindu-se de rege: - Sire, i spuse el, Maiestatea Voastra mi va face cinstea sa asculte vioristii pe care voiesc sa-i aduc la palatul Montmorency, asta-seara? Henric al III-lea se ntoarse atunci cu un amestec de mnie si de suparare si cum Sa int-Luc, aplecat n fata lui, l implorase cu un glas din cele mai dulci si cu o fig ura din cele mai ndatoritoare: - Da, domnule, raspunsese el, vom merge, cu toate ca nu ati merita aceasta dovad a de prietenie din partea noastra. Atunci domnisoara de Brissac, devenita doamna de Saint-Luc, multumise cu umilint a regelui. Dar Henric ntorsese spatele fara a raspunde multumirilor sale. - Dar ce are regele mpotriva dumitale, domnule de Saint-Luc? ntrebase atunci tnara femeie pe sotul ei. - Frumoasa prietena, raspunse Saint-Luc, ti voi povesti mai trziu, cnd aceasta ura mare se va fi risipit. - Dar se va risipi oare? ntreba Jeana. - Va trebui, neaparat, raspunse tnarul. Domnisoara de Brissac, nu era nca deajuns doamna de Saint-Luc pentru a mai starui ; ea si ascunse curiozitatea n fundul inimii, fagaduindu-si sa gaseasca, pentru asi dicta conditii, o clipa n care Saint-Luc va fi silit sa le primeasca. Asadar Henric al III-lea era asteptat la palatul Montmorency n clipa n care ncepe p ovestirea ce o vom nfatisa cititorilor nostri. Se facuse ora unsprezece si regele nu sosise nca. Saint-Luc invitase la acest bal pe toti acei pe care regele si chiar el nsusi i so cotea prieteni; el cuprinsese n invitatii pe printi si favoritii printilor, mai c u seama pe aceia ai vechii noastre cunostinte, ducele de Aleon, devenit duce de A njou la suirea lui Henric al III-lea pe tron; dar domnul duce de Anjou, care nu luase parte la banchetul de la Luvru, parea ca nu va fi gasit nici la serbarea d e la palatul Montmorency. Ct despre regele si regina Navarei, ei se refugiasera, dupa cum am mai spus-o ntro lucrare precedenta1, n Bearn unde faceau opozitie pe fata razboindu-se n fruntea hughenotilor.

Domnul duce de Anjou, dupa obiceiul sau, facea si el opozitie, dar o opozitie ta cuta si ntunecata, n care avea totdeauna grija sa ramna de o parte, mpingnd n acelasi timp nainte pe aceia dintre prietenii sai pe care nu-i vindecase exemplul lui La Mole si Coconnas, a caror moarte grozava, fara ndoiala ca multi nu au uitat-o. E de la sine nteles ca gentilomii sai si aceia ai regelui traiau ntr-o vesnica cea rta care aducea, cel putin de doua sau de trei ori pe luna, cteva ntlniri, n care fo arte rar se ntmpla ca vreunul din luptatori sa nu ramna mort pe loc sau cel putin g rav ranit. Ct despre Caterina, ea ajunsese sa-si vada visul cu ochii: fiul ei iubit pusese mn a pe acel tron pe care ea l dorise att de mult pentru el, sau mai de graba pentru ea; si ea domnea sub numele lui, avnd totdeauna aerul ca se leapada de lucrurile pamntesti si ca nu se ngrijeste dect de mntuirea sufletului. Saint-Luc, foarte ngrijorat vaznd ca nu soseste nici o persoana regala, cauta sa-s i linisteasca socrul, care era foarte miscat de aceasta amenintatoare absenta. C onvins, ca toata lumea, de prietenia pe care regele Henric o avea pentru Saint-L uc, el crezuse ca se va uni cu un favorit si iata ca fiica sa, dimpotriva, se ca satorea aproape cu un disgratiat. Saint-Luc si dadea toate ostenelile sa-i inspir e o siguranta pe care nici el nu o mai avea, iar prietenii sai, Maugiron, Schomb erg si Qulus, mbracati cu vesmintele lor cele mai stralucite, stnd tepeni n tunicile splendide ale caror gulere enorme pareau niste farfurii pe care le era asezat c apul, adaugau si mai mult la nelinistea sa prin tnguirile lor ironice. - Ei, Doamne! bietul meu prieten, spunea Jacques de Lvis, conte de Qulus, cred cu adevarat ca de data aceasta esti pierdut. Regele e suparat pe tine ca ai rs de pa rerile sale, iar domnul de Anjou e suparat pentru ca ai rs de nasul sau.2 - Ba nu, raspunse Saint-Luc, te nseli, Qulus, regele nu vine pentru ca s-a dus sa faca un pelerinaj la calugarii din padurea Vincennes, iar ducele de Anjou lipses te pentru ca este ndragostit de vreo femeie pe care poate ca am uitat s-o invit. - Haida de, raspunse Maugiron, ai vazut mutra pe care o facea regele la masa? Es te oare aceasta nfatisarea parinteasca a unui om care va lua toiagul ca sa faca u n pelerinaj? Iar ct despre Ducele de Anjou, absenta lui personala, motivata de ca uza pe care o spui, i-ar mpiedica pe Angevinii lui sa vina? Vezi pe vreunul din e i aici? Priveste: eclipsa totala, nu este nici chiar acel laudaros de Bussy. - Ei! domnilor, spuse ducele de Brissac clatinnd din cap cu deznadejde, aceasta mi face impresia unei disgratii complete. Dar cu ce, Doamne! casa noastra, totdeau na att de devotata monarhiei, a putut sa displaca Maiestatii sale? Si batrnul curtean si ridica cu durere ambele brate spre cer. Cei tineri se uitau la Saint-Luc si rdeau, rsete care, departe de a-l linisti pe m aresal, l deznadajduiau. Tnara mireasa, stnd pe gnduri, se ntreba, ca si tatal ei, cu ce putuse Saint-Luc sa displaca regelui. Saint-Luc o stia si, tocmai pentru acest lucru, era cel mai putin linistit dintr e toti. Deodata, la una din cele doua usi prin care se intra n sala fu anuntat regele. - Ah! striga maresalul cu veselie, acum nu mai ma tem de nimic si daca l-as fi a nuntat si pe ducele de Anjou, satisfactia mea ar fi deplina. - Iar eu, sopti Saint-Luc, ma tem mai mult de regele prezent dect de cel absent, caci el nu vine dect spre a-mi juca vreo festa; dupa cum tot pentru a-mi juca vre un renghi nu vine ducele de Anjou. Dar, cu toata aceasta cugetare trista, el nu se repezi mai putin naintea regelui, care si parasise n sfrsit posomortu-i costum castaniu si care nainta stralucind de m atase, de pene si de pietre scumpe. Dar, n clipa cnd aparea la una din usi regele Henric al III-lea, un alt rege Henri c al III-ea, absolut la fel cu cel dinti, mbracat, ncaltat, coafat, frizat si mpodob id la fel, aparea pe usa din fata. Astfel nct curtenii, ndreptati o clipa catre cel dinti, se oprira ca valul n fata unui dig si se ntoarsera ca un vrtej de la primul la al doilea rege. Henric al III-lea observa miscarea si neavnd n fata lui dect gur i deschise, priviri nspaimntate si corpuri care se rasuceau ntr-un picior; - Ei domnilor, dar ce s-a ntmplat? ntreba el. Un lung hohot de rs i raspunse. Regele, putin rabdator de felul sau si n clipa aceea putin dispus la rabdare, ncep

ea sa ncrunte din sprncene, cnd Saint-Luc apropiindu-se de el: - Sire, spus el, este Chicot, bufonul vostru si care s-a mbracat la fel ca Maie statea Voastra si care da mna doamnelor spre a-i fi sarutata. Henric al III -lea ncepu sa rda. Chicot se bucura la curtea ultimului Valois de o libertate asemanatoare cu aceea de care se bucurase cu treizeci de ani mai nainte Triboulet la curtea lui Francisc I si de care avea sa se bucure, patruzeci de a ni mai trziu, Langelay la curtea regelui Ludovic al XIII-lea. Aceasta, pentru ca Chicot nu era un bufon obisnuit. nainte de a se numi Chicot, e l se numise De Chicot. Era un gentilom gascon care, maltratat, dupa cte se spunea, de catre domnul de Ma yenne n urma unei rivalitati amoroase n care, orict de simplu gentilom era, i-o lu ase nainte acestui print, se refugiase pe lnga Henric al III-lea si care platea cu adevaruri cteodata crude ocrotirea pe care i-o daduse urmasul lui Carol al IX-le a. - Ei, jupn Chicot, spuse Henric, doi regi aici, e prea mult. - n cazul acesta, lasa-ma sa-mi joc rolul meu de rege dupa plac si joaca tu rolul ducelui de Anjou: poate ca vei fi luat drept el si se vor spune lucruri care te vor face sa afli, nu ceea ce gndeste el, dar ceea ce face. - n adevar, spuse regele privind n jurul lui, fratele meu de Anjou nu a venit. - Un motiv mai mult ca sa-l nlocuiesti. S-a facut: eu snt Henric si tu esti Franois : eu voi sta pe tron tu vei dansa: voi face pentru tine toate maimutarelile coro anei, iar tu, n vremea asta, te vei distra putin, sarmane rege! Privirea regelui se opri asupra lui Saint-Luc. - Ai dreptate, Chicot, vreau sa dansez, spuse el. - Hotart lucru, gndi Brissac, ma nselasem crezndu-l pe rege suparat pe noi. Dimpotri va, regele este foarte bine dispus. Si ncepu sa alerge n dreapta si-n stnga, felicitnd pe fiecare si mai ales felicitnduse pe sine de a-si fi dat fiica dupa un om care se bucura de o att de mare favoar e pe lnga Maiestatea Sa. n acest timp, Saint-Luc se apropiase de sotia lui. Domnisoara de Brissac nu era o frumusete, dar avea niste ochi negri fermecatori, dinti albi si o piele straluc itoare; toate acestea formau ceea ce se poate numi o figura de spirit. - Domnule, i spuse ea sotului ei, mereu preocupata de un singur gnd, ce tot spune lumea ca regele este suparat pe mine? De cnd a venit, nu nceteaza de a-mi zimbi. - Mi se pare ca mi spuneai altfel la ntoarcerea de la masa, scumpa Jeana, caci tiera frica atunci de privirea sa. - Maiestatea Sa era fara ndoiala rau dispus atunci, spuse tnara; acum... - Acum, este mai rau, ntrerupse Saint-Luc, regele rde cu buzele strnse. As prefera sa-mi arate dintii: Jeana, sarmana mea prietena, regele ne pregateste vreo surpr iza neplacuta... Oh! nu ma privi att de dragastos, te rog, si chiar ntorce-mi spat ele. Iata-l tocmai pe Maugiron care vine spre noi; retine-l, nu-i da drumul, fii binevoitoare cu el. - Stii dumneata, domnule, spuse Jeana zmbind, ca aceasta este o ciudata recomanda tie si daca as urma-o ntocmai, s-ar putea crede... - Ah! spuse Saint-Luc cu un suspin, ar fi foarte bine sa se creada astfel. Si ntorcnd spatele iubitei sale, a carei mirare era la culme, el se duse pentru ai face curte lui Chicot, care si juca rolul de rege cu o maretie din cele mai haz lii. n timpul acesta Henric profitnd de concediul dat mariei sale, dansa, dar cu toate astea nu-l pierdea din ochi pe Saint-Luc. Ba l chema spre a-i povesti vreo observatie glumeata care, caraghioasa sau nu, av ea prilejul de a-l face pe Saint-Luc sa rda cu hohote. Ba i oferea din cutia sa co feturi si fructe zaharisite pe care Saint-Luc le gasea delicioase. n sfrsit, daca Saint-Luc disparea o clipa din sala n care se afla regele pentru a face onorurile altor sali, regele trimitea numaidect pe vreuna din rudele sale sau vreun ofiter ca sa-l cheme, si nu parea multumit dect atunci cnd l revedea. Deodata un zgomot, destul de puternic pentru a fi luat n seama n mijlocul acestui taraboi, izbi urechile lui Henric. - Ei! ei! spuse el, mi se pare ca aud glasul lui Chicot. Auzi, Saint-Luc, regele se supara.

- Da, Sire, spuse Saint-Luc fara a parea ca baga de seama aluzia Maiestatii Sale , se cearta cu cineva mi se pare. - Vezi ce este, spuse regele, si revino numaidect sa-mi spui. Saint-Luc se departa. n adevar, Chicot era acela care striga vorbind pe nas, cum facea regele n unele mpr ejurari: - Am facut legi pentru nfrnarea luxului, cu toate acestea nsa, daca acelea pe care le-am facut nu snt de ajuns, voi mai face altele, voi face attea pna cnd vor fi dest ule; daca nu vor fi bune, vor fi numeroase cel putin. Pe coarnele lui Belzebut, varul meu, sase paji, domnule de Bussy, e prea mult! Si Chicot, umflndu-si obrajii, ndoindu-si corpul si punnd mna n sold, juca rolul rege lui de ai fi crezut ca este chiar el. - Ce tot vorbeste de Bussy? ntreba regele ncruntnd din sprncene. Saint-Luc, napoindu-se, era sa raspunda regelui, cnd multimea, dndu-se la o parte, lasa sa se vada sase paji mbracati n postavuri cu fire de aur, acoperiti de colier e si purtnd pe piept armoariile stapnului lor, toate sclipind de pietre scumpe. n u rma lor venea un barbat, tnar, frumos si mndru, care mergea cu fruntea sus, cu pri virea obraznica, cu buza dispretuitor ridicata n sus si al carui costum simplu, d e catifea neagra, nu se potrivea cu hainele bogate ale acelor paji. - Bussy! spuneau toti, Bussy d'Amboise! Si fiecare alerga naintea tnarului care pricinuia aceasta galagie si se da la o pa rte pentru a-l lasa sa treaca. Maugiron, Schomberg si Qulus luasera loc alaturi de rege, ca pentru a-l apara. - Ia uitati-va! spuse cel dinti, facnd aluzie la prezenta neasteptata a lui Bussy si la lipsa ducelui de Aleon, caruia i apartinea Bussy; vedeti, a venit valetul, d ar stapnul nu se vede. - Rabdare, raspunse Qulus, naintea valetului erau valetii valetului, stapnul vine p oate n urma stapnului primilor valeti. - Vezi, Saint-Luc, spuse Schomberg, cel mai tnar dintre favoritii regelui si cu t oate astea unul din cei mai viteji, stii tu ca domnul de Bussy nu-ti face cinste deloc? Uita-te numai la tunica lui cea neagra: la naiba! este oare aceasta o ha ina de nunta? - Nu, spuse Qulus, ci este o haina de nmormntare. - Ah! sopti Henric, de ce nu este a sa si de ce nu-si poarta mai dinainte propri ul sau doliu. - Afara de aceasta, Saint-Luc spuse Maugiron, domnul de Anjou nu l urmeaza pe Bus sy. Nu cumva esti disgratiat si din aceasta parte? Acest si l atinse pe Saint-Luc la inima. - Dar pentru ce l-ar urma pe Bussy? raspunse Qulus. Nu va mai aduceti aminte ca a tunci cnd Maiestatea sa i facu cinstea de a ntreba pe domnul de Bussy daca vroia sa fie al sau, domnul de Bussy i trimise raspuns ca, fiind din casa de Clermont, nu avea nevoie sa fie al nimanui si se multumea pur si simplu sa fie al sau person al, fiind sigur ca el ar fi un print mai bun dect oricare altul pe lume. Regele ncrunta din spncene si si musca mustata. - Totusi, cu toate cele ce spui, relua Maugiron el sta bine cu domnul de Anjou, mi se pare. - Atunci, raspunse flegmatic Qulus, nseamna ca domnul de Anjou este mai mare senio r dect regele nostru. Aceasta observatie era cea mai cumplita ce s-ar fi putut face n fata lui Henric, care urse totdeauna n mod fratesc pe ducele de Anjou. Astfel, cu toate ca nu raspunse nici cel mai mic cuvnt, fu vazut ngalbenindu-se. - Haideti, haideti, domnilor, ndrazni tremurnd Saint-Luc, putina mila pentru oaspe tii mei, nu-mi stricati ziua de nunta. Aceste cuvinte ale lui Saint-Luc readusera probabil pe Henric la o alta ordine d e idei. - Da, spuse el, sa nu stricam ziua de nunta a lui Saint-Luc, domnilor. Si el rosti aceste cuvinte rasucindu-si mustata cu un aer batjocoritor care nu-i scapa tnarului nsuratel. - Ia te uita, striga Schomberg, Bussy este oare aliat cu Brissac acum? - Pentru ce? spuse Maugiron.

- Pentru ca vad ca Saint-Luc l apara. Ce dracu! n lumea aceasta att de sarmana unde ai destul sa te aperi pe tine, nu-ti aperi, mi se pare, dect rudele, aliatii si prietenii. - Domnilor, spuse Saint-Luc, domnul de Bussy nu-mi este nici aliat, nici prieten , nici ruda, Bussy este oaspetele meu. Regele arunca o privire furioasa lui Saint-Luc. - Si de altfel, se grabi sa spuna acesta, fulgerat de privirea regelui, nu-l apa r ctusi de putin. Bussy se apropiase cu gravitate napoia pajilor si se pregatea sa-l salute pe rege , cnd Chicot, jignit ca se da altora dect lui ntietatea respectului, striga: - Ei, ei!... Bussy, Bussy d'Amboise, Ludovic de Clermont, conte de Bussy, pentru ca trebuie neaparat sa ti se dea toate titlurile ca sa recunosti ca tie ti se v orbeste, nu vezi pe adevaratul Henric, nu-l deosebesti pe rege de bufon? Acela c atre care te ndrepti este Chicot, este nebunul meu, bufonul meu, acela care face attea prostii nct uneori mi vine sa lesin de rs. Bussy si continua drumul, se gasea n fata lui Henric, naintea carui era sa se ncline , cnd Henric i spuse: - Nu auzi, domnule de Bussy? Esti chemat. Si n mijlocul hohotelor de rs ale favoritilor sai, el ntoarse spatele tnarului capit an. Bussy se nrosi de mnie; dar, nfrngndu-si prima miscare, se prefacu ca ia n serios obse rvatia regelui si fara sa para ca a auzit hohotele lui Qulus, Schomberg si Maugir on, fara sa para ca a vazut zmbetul lor obraznic, se ntoarse spre Chicot: - Ah! iertare, Sire, spuse el, snt unii regi care seamana att de mult cu niste buf oni, nct ma veti scuza, nadajduiesc, de a fi luat pe bufonul vostru drept un rege. - Cum! murmura Henric ntorcndu-se, ce tot spune? - Nimic, Sire, spuse Saint-Luc, care parea ca pentru tot timpul acestei nopti pr imise de la Dumnezeu sarcina de mpaciuitor, nimic, absolut nimic. - Orisicum! jupn Bussy, spuse Chicot, ridicndu-se pe vrful picioarelor cum facea re gele cnd voia sa-si dea mai multa maretie, este ceva de neiertat! - Sire, raspunse Bussy, iertati-ma, eram preocupat. - De pajii dumitale, domnule? spuse Chicot cu veselie. Te ruinezi cu attia paji s i la naiba! nseamna ca ncalci prerogativele noastre. - Cum asa? spuse Bussy, care ntelegea ca lingusindu-l pe bufon rolul cel rau avea sa fie pentru rege. Rog pe Maiestatea voastra sa se explice si, daca ntr-adevar am gresit, ei bine: voi marturisi acest lucru cu toata umilinta. - Postav cu fireturi de aur la acesti badarani, spuse Chicot aratnd pe paji cu de getul, pe cnd dumneata, un gentilom, un colonel, un Clermont, aproape un print, e sti mbracat ntr-o simpla catifea neagra! - Sire, spuse Bussy ntorcndu-se catre favoritii regelui, aceasta nsemna ca atunci cn d traim ntr-o vreme n care badaranii snt mbracati ca niste printi, cred ca este de b un gust pentru printi, ca sa se deosebeasca de ei, sa se mbrace ca niste badarani . Si arunca tinerilor favoriti, stralucitori de podoabe, zmbetul obraznic cu care i daruise cu o clipa mai nainte. Henric si vazu favoritii ngalbenind de mnie si parnd ca nu asteapta dect un cuvnt de l a stapnul lor pentru a se arunca asupra lui Bussy. Qulus, cel mai nfuriat dintre to ti mpotriva acestui gentilom, avea mna pe garda spadei. - Nu cumva pentru mine si ai mei spui dumneata aceste lucruri? striga Chicot car e, nsusindu-si locul regelui, raspunse ceea ce ar fi trebuit sa raspunda Henric. Si bufonul lua, spunnd aceste cuvinte, o tinuta de laudaros att de ntartata, nct jumat ate din sala izbucni n rs. Cealalta jumatate nu rse, si aceasta era foarte simplu: jumatatea care radeaa, rdea de cealalta jumatate. n timpul acesta trei prieteni de-ai lui Bussy, presupunnd ca avea sa fie poate vre o ncaierare, venisera sa se aseze lnga el. Acestia erau Charles Balzac d'Entragues , caruia i se spunea de obicei Antraguet; Franois d'Audie, viconte de Ribeirac si Livarot. Vaznd aceste nceputuri de cearta, Saint-Luc ghici ca Bussy venise din partea print ului pentru a aduce vreun scandal sau pentru a adresa vreo provocare. El tremura

mai tare ca niciodata, caci se simtea prins ntre urile arzatoare a doi dusmani p uternici care alesese casa lui drept cmp de batalie. El alerga la Qulus, care parea cel mai ntartat dintre toti si punnd mna pe garda spad ei tnarului: - Pentru Dumnezeu, i spuse el, prietene, linisteste-te si sa asteptam. - Ei, la naiba! linisteste-te tu, striga el. Pumnul acestui mojic te atinge si p e tine la fel ca pe mine: cine spune ceva mpotriva unuia din noi o spune mpotriva tuturor si cine spune ceva mpotriva noastra a tuturor, l atinge pe rege. - Qulus, spuse Saint-Luc, gndeste-te la ducele de Anjou, care se afla napoia lui Bu ssy, cu att mai mult la pnda cu ct lipseste, cu att mai de temut cu ct nu se vede. Pr esupun ca nu-mi faci rusinea sa crezi ca mi-e frica de valet, ci de stapn. - Ei, la naiba! striga Qulus, de ce te poti teme cnd apartii regelui Frantei? daca ne vom pune n primejdie pentru el, regele Frantei ne va apara. - Pe tine, da! dar pe mine? spuse jalnic Saint-Luc. - Ah! Doamne! spuse Qulus, la ce dracu te-ai mai nsurat si tu cnd stiai ct de gelos este regele n prieteniile sale. - Bun! si zise Saint-Luc, fiecare se gndeste la el; sa nu ne uitam deci pe noi si pentru ca vreau sa traiesc linistit cel putin n primele cincisprezece zile de cas nicie, sa ncercam sa ne facem un prieten din domnul de Anjou. Si cu aceste gnduri, parasi pe Qulus si se ndrepta spre Bussy. Dupa obraznica-i apostrofa, Bussy ridicase capul si-si plimbase privirile prin t oata sala, ciulind urechile pentru a prinde vreo obraznicie n schimbul aceleia pe care o aruncase. Dar toate fruntile se ntoarsera, toate gurile ramasera mute: un ii se temeau sa aprobe n fata regelui, altii sa dezaprobe n fata lui Bussy. Aceasta din urma, vaznd pe Saint-Luc ca se apropie, crezu n sfrsit ca a gasit ceea ce cauta. - Domnule, spuse Bussy, oare la ceea ce am spus adineaori, datorez cinstea convo rbirii pe care pareti a o dori? - La ceea ce ati spus adineaori? ntreba Saint-Luc cu un aer dintre cele mai binev oitoare; dar ce ati spus? Eu, nu am auzit nimic. Nu, v-am vazut si doream sa am placerea sa va salut si sa va multumesc, salutndu-va, de cinstea pe care o face p rezenta dumneavoastra casei mele. Bussy era un om superior din toate punctele de vedere: viteaz pna la nebunie; dar literat, spiritual si om de viata, el cunostea curajul lui Saint-Luc si n aceast a clipa susceptibilitatea omului delicat. Fata de oricare altul si-ar fi repetat fraza, adica provocarea; dar el se multumi sa-l salute politicos pe Saint-Luc s i sa raspunda cteva cuvinte frumoase la complimentul facut. - Oh! oh! spuse Henric vazndu-l pe Saint-Luc lnga Bussy, mi se pare ca tnarul meu c ocos s-a dus sa-l dojeneasca pe fanfaron. Bine a facut, dar nu vreau sa mi-l omo are. Du-te si vezi, Qulus, ai un cap prea nflacarat. Du-te tu, Maugiron. - Ce i-ai spus acestui nfumurat de Bussy? ntreba regele. - Eu, Sire? - Da, tu. - I-am spus buna seara, facu Saint-Luc. - Ah! ah! atta tot? bombani regele. Saint-Luc baga de seama ca facuse o prostie. - I-am spus buna seara, relua el, adaugnd ca voi avea cinstea sa-i zic buna ziua, mine dimineata. - Bun! facu Henric, ma ndoiam; om ncapatnat. - nsa o rog pe gratioasa Voastra Maiestate sa-mi pastreze secretul, adauga SaintLuc prefacndu-se ca vorbeste ncet. - Ei, drace! facu Henric al III-lea, nu-ti spun acest lucru ca sa te stingheresc . Desigur ca, daca ai putea sa ma scapi de el, fara nici o zgrietura din partea t a... Favoritii schimbara ntre ei o privire repede pe care Henric se prefacu ca nu a ba gat-o n seama. - Caci la urma urmelor, continua regele, caraghiosul este de o obraznicie... - Da, da, spuse Saint-Luc. Totusi ntr-o zi sau alta, fiti linistit, Sire, si va ga si nasul. - Ei! facu regele clatinnd capul de sus n jos, mnuieste grozav spada! De ce nu l-o

musca vreun cine turbat! Ne-ar scapa mai usor de el. Si arunca o privire piezisa lui Bussy, care, nsotit de cei trei prieteni ai sai, se ducea si venea, izbind si batndu-si joc de toti aceia pe care i stia cei mai ma ri dusmani ai ducelui de Anjou si care, prin urmare, erau cei mai mari prieteni ai regelui. - La naiba! striga Chicot, nu te purta aspru cu favoritii mei gentilomi, jupn Bus sy, caci mnuiesc spada, asa rege cum snt, nici mai mult nici mai putin ca si cnd as fi bufon. - Ah! caraghiosul! murmura Henric; pe cuvntul meu, aici a nimerit-o bine. - Daca mai continua cu asemenea glume, l voi pedepsi pe Chicot, Sire, spuse Maugi ron. - Nu te mai osteni, Maugiron; Chicot este gentilom si foarte suparacios cnd e vor ba de onoare. De altfel, nu el merita sa fie cel mai pedepsit caci nu este el ce l mai obraznic. De data aceasta nu se mai putea nsela; Qulus i facu semn lui d'O si lui d'Epernon c are, ocupati n alta parte, nu luasera deloc parte la cele petrecute. - Domnilor, spuse Qulus chemndu-i de o parte, veniti la sfat; tu, Saint-Luc, vorbe ste cu regele si termina cu mpacarea pe care ai nceput-o att de bine, dupa ct mi se pare. Lui Saint-Luc i conveni acest din urma rol si se apropie de rege si de Chiocot ca re se certau. n acest timp, Qulus i ducea pe cei patru prieteni lnga pervazul unei ferestre. - Ei bine? ntreba d'Epernon, sa vedem, ce vrei sa ne spui? ncepusem sa-i fac curte sotiei lui Joyeuse si ti atrag atentia ca daca povestirea ta nu va fi din cele m ai interesante, nu te iert. - Vreau sa va spun, domnilor, raspunse Qulus, ca dupa bal plec imediat la vnatoare . - Bun, spuse d'O, la ce vnatoare? - La vnatoare de mistreti. - Ce nazbtie ti trece prin cap, ca sa te duci, pe frigul acesta, pentru a fi spint ecat n vreun tufis! - Ce are a face! ma duc. - Singur? - Nu, cu Maugiron si Schomerg. Vnam pentru rege. - Ah! da, nteleg spusera mpreuna Maugiron si Schomberg. - Regele vrea sa i se serveasca mine la prnz o capatna de mistret. - Cu gtul rasucit dupa moda italiana, spuse Maugiron, facnd aluzie la gulerul simp lu lasat n jos pe care, n opozitie cu gulerele ncretite ale favoritilor, l purta Bus sy. - A!, a! spuse d'Epernon, bun! atunci nteleg. - Dar despre ce este vorba? ntreba d'O; eu nu nteleg ctusi de putin. - Ei, priveste n jurul tau, dragul meu. - Bun! privesc. - Este cineva aici care ti-a rs n nas? - Bussy, mi se pare. - Ei bine! nu ti se pare ca acesta este un mistret a carui capatna ar fi placuta regelui? - Crezi ca regele..., spuse d'O. - Chiar el o cere, raspunse Qulus. - Ei bine, fie! La vnatoare; dar cum vom vna? - Stnd la pnda, e mai sigur. Bussy observa convorbirea si banuind ca este vorba de el, se apropie rnjind mpreun a cu prietenii sai. - Priveste, Antraguet, priveste, Ribeirac, spuse el, cum stau grupati; e ceva mi scator: parca ar fi Euryale si Nissus, Damon si Pythias, Castor si... Dar unde o are este Pollux? - Pollux se nsoara, spuse Antraguet, asa ca iata-l pe Castor desperechiat. - Ce pot face ei acolo? ntreba Bussy privindu-i cu obraznicie. - Ma prind, spuse Ribeirac, ca planuiesc vreo noua scrobeala. - Nu, domnilor, spuse zmbind Qulus, vorbim de vnatoare.

- Adevarat, senior Cupido, spuse Bussy, dar este prea frig pentru vnatoare. O sa vi se crape pielea. - Domnule, raspunse Maugiron cu aceeasi politete, avem manusi foarte calduroase si tunici captusite cu blana. - Ah! aceasta ma linisteste, spuse Bussy, veti vna n curnd? - Poate chiar asta-noapte, raspunse Schomberg. - Nu exista poate; asta-noapte cu siguranta, adauga Maugiron. - n cazul acesta, ma duc sa-l nstiintez pe rege, spuse Bussy. Ce are sa zica Maies tatea Sa daca mine, cnd se va scula, si va gasi prietenii cu guturai? - Nu te mai osteni sa-l nstiintezi pe rege, domnule, spuse Qulus; Maiestatea Sa st ie ca vnam. - Ciocrlii? facu Bussy cu o figura ntrebatoare din cele mai obraznice. - Nu, domnule, spuse Qulus, vnam mistreti. Ne trebuie neaparat o capatna. - Si animalul?... ntreba Antraguet. - E ademenit, spuse Schomberg. - Dar va mai trebui sa stiti pe unde are sa treaca, ntreba Livarot. - Vom ncerca sa ne informam, spuse d'O. Vnati cu noi, domnule de Bussy? - Nu, raspunse acesta, urmnd convorbirea pe acelasi ton; nu, mi pare rau, dar mi es te cu neputinta. Mine trebuie sa fiu la domnul de Anjou pentru primirea domnului de Monsoreau, caruia Monseniorul, dupa cte stiti, i-a acordat locul de sef al vnat oarei. - Bine, dar asta-noapte? ntreba Qulus. - Ah! asta-noapte, iar nu pot: am o ntlnire ntr-o casa misterioasa din cartierul Sf intul Anton. - Ah! ah! facu d'Epernon, nu cumva regina Margot se afla incognito la Paris, dom nule de Bussy, caci am aflat ca l-ati mostenit pe La Mole? - Da; nsa de ctva timp am renuntat la mostenire si acum este vorba de o alta perso ana. - Si aceasta persoana va asteapta n strada din cartierul Sfntul Anton? ntreba d'O. - ntocmai; am sa va cer chiar un sfat, domnule de Qulus. - Spuneti; cu toate ca nu snt avocat, cred ca nu dau sfaturi rele, mai ales priet enilor mei. - Se zice ca strazile Parisului nu prea snt sigure: cartierul Sfntul Anton este o mahala foarte singuratica. Ce drum ma sfatuiti sa iau? - Doamne! spuse Qulus, fiindca luntrasul de la Luvru va sta fara ndoiala toata noa ptea sa ne astepte, n locul dumneavoastra, domnule, as lua barca de la Pr-aux-Cler cs, m-as da jos la turnul din colt, as lua-o pe chei pna la Palatul Justitiei si, prin strada Tixeranderie, as ajunge n mahalaua Sfntul Anton. Odata ajuns la capat ul strazii Sfntul Anton, daca veti trece de palatul Tournelles fara accident, put eti ajunge teafar si nevatamat la casa misterioasa despre care vorbeati adineaur i. - Va multumesc, pentru itinerariu, domnule de Qulus, spuse Bussy. Va sa zica barc a de la Pr-aux-Clercs, turnul din colt, cheiul. Pna la Palatul Justitiei, strada Tixeranderie si strada Sfntul Anton. Nu ma voi departa cu o iota, fiti linistit. Si salutnd pe cei cinci prieteni, el se retrase spunndu-i tare lui Balzac d'Entrag ues: - Hotart, Antragues, nu este nimic de facut cu oamenii acestia, hai sa mergem. Livarot si Ribeirac ncepura sa rda, urmarind pe Bussy si d'Entragues care se depar ta, dar care, departndu-se, se ntoarse de mai multe ori. Favoritii ramasera linistiti; pareau hotarti sa nu nteleaga nimic. Cnd Bussy era sa treaca de ultimul salon unde se gasea doamna de Saint-Luc, care nu-si pierdea din vedere sotul, Saint-Luc i facu acesteia un semn, aratnd cu privi rea pe favoritul ducelui de Anjou care se departa. Jeana ntelese cu acea patrunde re care este proprie femeilor si alergnd la gentilom, l mpiedica sa treaca. - Oh! domnule de Bussy, spuse ea, toata lumea vorbeste de un sonet pe care l-ati facut, dupa ct se spune... - mpotriva regelui, doamna? ntreba Bussy. - Nu; ci n cinstea reginei. Oh! spuneti-mi-l si mie. - Bucuros, doamna, raspunse Bussy. Si oferind bratul doamnei de Saint-Luc, el se departa recitind sonetul cerut.

n acest timp, Saint-Luc se napoie ncet n partea unde se aflau favoritii si l auzi pe Qulus care spunea: - Animalul nu va fi greu de urmarit cu attea urme; asa dar, la coltul palatului T ournelles, lnga poarta Sfntul Anton, n fata hotelului Saint-Pol. Sa ne aducem si lacheii? ntreba d'Epernon. - Nu, Nogaret, nu, spuse Qulus, sa fim singuri, sa ne stim numai noi taina, sa ne facem singuri afacerile. l urasc, nsa m-as rusina daca l-ar atinge ciomagul unui lacheu; este un prea gentilom. - Vom iesi toti sase mpreuna? ntreba Maugiron. - Toti cinci, iar nu toti sase, spuse Saint-Luc. - Ah! asa e, uitasem ca te-ai nsurat. Te tratam tot ca flacau, spuse Schomberg. - n adevar, relua d'O, se cade ca bietul Saint-Luc sa ramna cu sotia sa, cel putin prima noapte de nunta. - Nu m-ati nteles, domnilor, spuse Saint-Luc; nu ma retine sotia mea, cu toate ca , veti admite, merita atta lucru, ci regele. - Cum, regele? - Da, Maiestatea Sa vrea sa-l nsotesc la Luvru. Tinerii l privira cu un zmbet pe care Saint-Luc cauta n zadar sa-l nteleaga. - Ce vrei? spuse Qulus, regele ti poarta o prietenie att de adnca, nct nu poate sa se lipseasca de tine. - De altfel, nu avem nevoie de Saint-Luc, spuse Schomberg... Sa-l lasam dar rege lui sau si sotiei. - Ei! animalul este puternic, facu d'Epernon. - Ce are a face! raspunse Qulus, vreau sa fiu pus n fata lui; sa mi se dea un tepu s, restul ma priveste. Se auzi vocea lui Henric care l chema pe Saint-Luc. - Domnilor, spuse el, auziti, regele ma cheama; vnatoare buna, la revedere. Si i parasi numaidect. Dar n loc sa mearga la rege, el se strecura de-a lungul zidu rilor ticsite nca de spectatori si de dansatori si ajunse la usa la care se afla Bussy, tinut la loc de frumoasa mireasa, care se ostenea cum putea mai bine pent ru a nu-l lasa sa plece. - Ah! buna seara, domnule de Saint-Luc, spuse tnarul. Dar ce aer ngrozitor ai! Nu cumva faci parte ntmplator din marea vnatoare care se pregateste? Ar fi o dovada a curajului dumitale, dar nu si a galanteriei. - Domnule, raspunse Saint-Luc, aveam aerul ngrozit pentru ca va cautam. - Ah! adevarat? - Si ca mi era teama sa nu fi plecat. Draga Jeana, adauga el, spune-i tatalui dum itale sa ncerce sa-l opreasca pe rege; trebuie sa-i spun numai doua cuvinte domnu lui de Bussy. Jeana se departa numaidect, ea nu ntelegea nimic din toate aceste trebuinte, dar s e supunea fiindca simtea ca snt importante. - Ce vrei sa-mi spui, domnule de Saint-Luc? ntreba Bussy. - Voiam sa va spun, domnule conte, raspunse Saint-Luc, ca daca ati avea vreo ntln ire asta-seara, ar fi bine s-o amnati pentru mine, avnd n vedere ca strazile Parisul ui snt primejdioase si ca, daca aceasta ntlnire, din ntmplare, ar trebui sa va conduc a nspre Bastilia, ati face bine sa evitati palatul Tournelles, unde se afla o fun datura n care se pot ascunde mai multi oameni. Iata ce aveam sa va spun, domnule de Bussy. Sa ma fereasca Dumnezeu de ideea ca un barbat ca dumneavoastra ar pute a sa se teama, totusi gnditi-va. Tocmai atunci se auzea glasul lui Chicot care striga: - Saint-Luc! micul meu Saint-Luc, nu te ascunde asa cum faci. Vezi bine ca te as tept ca sa ma napoiez la Luvru. - Sire, iata-ma raspunse Saint-Luc repezindu-se n directia glasului lui Chicot. Alaturi de bufon se afla Henric al III-lea, caruia un paj i si ntindea mantaua cea grea, mblanita cu hermina, n timp ce altul i dadea manusi mari care ajungeau pna la cot si un al treilea masca de catifea captusita cu matase. - Sire, spuse Saint-Luc adresndu-se deodata celor doi Henrici, voi avea cinstea s a port faclia pna la litierele voastre. - Ba deloc, spuse Henric, Chicot se duce n directia lui, eu ntr-a mea. Prietenii m ei snt toti niste secaturi care ma lasa sa ma napoiez singur la Luvru, n vreme ce e

i alerga dupa masti. Ma bizuiam pe ei si iata-i ca mi lipsesc; ntelegi nsa ca nu ma poti lasa sa plec astfel. Tu esti un barbat serios si nsurat, trebuie sa ma duci la regina. Vino, prietene, vino. Hei! un cal pentru domnul Saint-Luc... Nu, nu e nevoie, adauga el razgndindu-se, litiera mea este larga; avem loc amndoi. Jeana de Brissac nu pierduse nici un cuvnt din aceasta convorbire; ea voi sa vorb easca, sa spuna un cuvnt sotului ei, sa-si nstiinteze tatal ca regele l rapea pe Sa int-Luc; dar Saint-Luc, punnd un deget la buze, o invita la tacere si la bagare d e seama. - La naiba! spuse el ncet, acum cnd m-am luat bine cu Franois de Anjou, sa nu ne ce rtam cu Henric de Valois... Sire, adauga el tare, iata-ma. Snt att de devotat Maie statii Voastre nct, daca mi-ar porunci, as urma-o pna la capatul pamntului. Fu o mare zarva, apoi multe ngenuncheri, apoi tacere mare, pentru a se auzi ramas ul bun al regelui catre domnisoara de Brissac si tatal ei. Fu ncntator. Apoi caii tropaira n curte si facliile arunca pe geamuri reflexele lor rosii. n sfr sit, jumatate rznd, jumatate nemurind de frig, se pierdura n umbra si n ceata toti c urtenii regali si toti invitatii de la nunta. Jeana ramase singura cu femeile sale, intra n camera ei si ngenunche n fata chipulu i unei sfinte, fata de care avea multa credinta. Apoi porunci sa fie lasata sing ura si sa se pregateasca o gustare pentru napoierea sotului ei. Domnul de Brissac facu mai mult, trimise sase soldati sa-l astepte pe tnarul nsura t la poarta Luvrului, ca sa-i faca escorta la napoiere. Dar, dupa doua ore de ast eptare, soldatii trimisera pe unul din camarazii lor sa-l nstiinteze pe maresal c a toate portile erau nchise la Luvru si ca nainte de a o nchide pe cea din urma, ca pitanul de la ferestruica spusese: - Nu mai asteptati mai mult, e n zadar; nimeni nu va iesi din Luvru n noaptea asta . Maiestatea Sa s-a culcat si toata lumea doarme. Maresalul se duse cu aceasta stire la fiica sa, care declarase ca e prea ngrijora ta pentru a se culca si ca va veghia asteptndu-si sotul.

CAPITOLUL II Nu totdeauna cel ce deschide poarta intra si n casa. Poarta Sfntului Anton, era un fel de bolta de piatra, aproape asemanatoare cu poa rta Sfntului Denis si cu poarta Sfntului Martin de astazi. Numai ca ea tinea cu pa rtea din stnga de cladirile nvecinate cu Bastilia si se lega astfel de vechea fort areata. Spatiul cuprins la dreapta, ntre poarta si hotelul Britania, era mare, ntunecat si noroios; dar acest spatiu era putin frecventat ziua si cu totul pustiu de cum v enea seara, caci trecatorii de noapte pareau sa-si fi facut un drum mai pe aproa pe de fortareata, pentru a se gasi ct mai repede, n acele vremuri cnd strazile erau niste locuri primejdioase, cnd straja de noapte era aproape necunoscuta, sub pro tectia santinelei din turn care putea, nu sa le dea ajutor, ci sa cheme cel puti n prin strigatele ei pe cineva si sa-i sperie pe raufacatori. Se ntelege de la sine ca noptile de iarna i faceau pe trecatori cu mult mai prevaz atori dect noptile de vara. Aceea n timpul careia se petrec evenimentele pe care le-am povestit pna acum si ce le care vor urma, era asa de rece, asa de ntunecoasa si asa de ncarcata de nori gr ei, nct nimeni nu ar fi zarit, napoia crenelelor fortaretei regale, pe acea fericit a santinela care, la rndu-i, ar fi fost foarte mpiedicata sa deosebeasca oamenii c are treceau pe strada. naintea portii Sfntului Anton, spre partea dinauntru a orasului, nu se ridica nici o casa, ci numai niste ziduri nalte. Aceste ziduri erau, la dreapta, acelea ale bisericii Sfntului Pavel, iar la stnga acelea ale palatului Tournelles. Tocmai la capatul acestui palat, nspre strada Sfnta Ecaterina, zidul facea acel intrnd despre care i vorbise Saint-Luc lui Bussy. Apoi venea grupul de case asezat nspre strada Jony si marea strada Sfntul Anton, c are avea, pe vremea aceea, n fata ei, strada Bilelor si biserica Sfnta Ecaterina. De alminteri, nici un felinar nu lumina ntreaga portiune a vechiului Paris pe car

e am descris-o adineauri. n noptile n care luna se nsarcina sa lumineze pamntul, se vedea ridicndu-se posomorta, mareata si nemiscata, uriasa Bastilie, care se contur a puternic pe albastrul nstelat al cerului. n noptile ntunecoase, dimpotriva, nu se vedea n locul unde se afla ea dect mai multa negura pe care-o strapungea din loc n loc palida lumina de la vreo fereastra. n aceasta noapte care ncepuse printr-un ger destul de napraznic si care avea sa se sfrseasca printr-o ninsoare destul de mare, nici un trecator nu facea sa-i scrtie sub picioare pamntul crapat al acelui fel de sosea care ducea din strada n mahala si pe care, dupa cum am mai spus, calatorii ntrziati faceau un ocol prevazator. D ar n schimb, un ochi obisnuit ar fi putut deosebi n acel intrnd al zidului de la pa latul Tournelles mai multe umbre negre care se miscau ndeajuns pentru a dovedi ca apartineau unor sarmane corpuri omenesti, puse la ncurcatura de faptul ca trebui au sa-si pastreze caldura naturala pe care le-o rapea din minut n minut nemiscare a la care pareau sa se fi condamnat de buna voie n asteptarea vreunui eveniment. Acea santinela din turn, care nu putea, din pricina ntunericului, sa vada n strada , nu ar fi putut nici auzi mai mult, ntruct convorbirea acestor umbre negre era du sa n soapta. Totusi aceasta convorbire nu era lipsita de un oarecare interes. - Afurisitul acela de Bussy avea dreptate, spunea una din aceste umbre; e o noap te ca acelea din Varsovia, cnd regele Henric era rege al Poloniei; si daca o mai tine asa, sa stiti ca ni se crapa pielea. - Haida de, Maugiron, te plngi ca o femeie, raspunse o alta umbra. E adevarat ca nu este cald; nsa trage-ti mantaua pe ochi si vra-ti minile n buzunare, si nu vei ma i simti frigul. - n adevar, Schomberg, spuse o a treia umbra. ti vine sa vorbesti si se vede ct de colo ca esti german. Mie nsa mi sngereaza buzele, iar mustatile mi snt acoperite de s loiuri de gheata. - Eu, cu minile o duc prost, spuse o a patra voce. Pe cuvntul meu, m-as prinde ca nu le mai am. - De ce n-ai luat mansonul mamei tale, sarmane Qulus, raspunse Schomberg. Ea ti l -ar fi mprumutat, mai ales daca i-ai fi spus ca ti trebuia pentru a o scapa de scu mpul ei Bussy, pe care l iubesti ca pe ciuma. - Ei, Doamne! dar aveti rabdare, spuse o a cincea voce. n curnd aveti sa va plngeti , snt sigur, ca va este prea cald. - Sa te-auda Dumnezeu, d'Epernon, ei d'O. Eu tac, de teama sa nu-mi nghete vorbel e. - D'O spunea, relua Maugiron, ca n curnd are sa ne fie prea cald, iar eu i raspunde am: "Sa te auda Dumezeu!" - Ei bine! cred ca l-a auzit, caci vad colo pe cineva care vine prin strada Sfntu l Pavel. - Greseala. Nu poate sa fie el. - Si de ce nu? - Pentru ca ne-a spus ca o ia pe alt drum. - E de mirare sa fi banuit ceva si sa fi schimbat drumul? - Nu-l cunosti pe Bussy; pe unde a spus ca are sa treaca, pe acolo va trece, chi ar cnd ar sti ca este diavolul ascuns pe drum pentru a-i mpiedica trecerea. - Deocamdata, raspunse Qulus, iata doi oameni care vin ncoace. - Asa e, repetara doua sau trei voci, recunoscnd adevarul faptului. - n cazul acesta, sa atacam, spuse Schomberg. - Stati, spuse d'Epernon; sa nu omorm niste burghezi pasnici sau niste moase de t reaba... Priviti! se opresc. n adevar, la capatul strazii Sfntul Pavel, care da n strada Sfntul Anton, cele doua persoane care atrageau atentia celor cinci prieteni ai nostri, se oprira nehotart e. - Oh! oh! spuse Qulus, nu cumva, ne-or fi vazut? - Haida de, abia daca ne vedem noi. - Ai dreptate, relua Qulus. Uitati-va, o iau la stnga... se opresc n fata unei case ... Cauta. - Asa este. - S-ar zice ca voiesc sa intre, spuse Schomberg. Ei! o clipa... Nu cumva au sa n e scape?

- Dar nu este el, pentru ca trebuie sa se duca n mahalaua Sfntul Anton, iar acesti a dupa ce au aparut n strada Sfntul Pavel, au luat-o n jos, raspunse Maugiron. - Ei! spuse Schomberg, de unde stiti ca pisicherul nu v-a dat o indicatie gresit a, fie din ntmplare si nebagare de seama, fie din rautate si cu chibzuiala? - De fapt, acesta s-ar putea, spuse Qulus. Aceasta presupunere facu sa sara ca o haita nfometata ntreaga trupa de gentilomi. Ei si parasira ascunzatoarea si se repezira cu spadele scoase spre cei doi barbat i opriti n fata portii. Unul din acesti barbati tocmai vrse o cheie n broasca, poarta cedase si ncepea sa se deschida, cnd zgomotul atacatorilor i facu pe cei doi barbati misteriosi sa-si ri dice spadele. - Ce nseamna asta! ntreba, ntorcndu-se, cel mai scund din cei doi pe tovarasul sau. Oare la noi se reped asa, d'Aurilly? - Ah! Monseniore, raspunse acela care deschisese poarta, mi se pare ca este chia r asa. Veti spune cine snteti sau veti pastra incognito-ul? - Oameni narmati! o cursa! - Niste gelosi care ne pndesc. Doamne! Spusesem eu bine, Monseniore, ca doamna er a prea frumoasa pentru a nu fi curtata deloc. - Sa intram repede, d'Aurilly. Se sutine mai bine un asediu dincoace dect dincolo de porti. - Da, Monseniore, cnd nu snt dusmani n curte. Dar cine va spune?... El nu avu vreme sa sfrseasca. Tinerii gentilomi strabatusera acest spatiu de apro ape o suta de pasi cu iuteala fulgerului. Qulus si Maugiron, care urmasera zidul, se aruncara ntre poarta si aceia care voiau sa intre, pentru a le taia retragere a, n timp ce Schomberg, d'O si d'Epernon se pregateau sa-i atace din fata. - La moarte! la moarte! striga Qulus, mereu cel mai nflacarat din cei cinci. Deodata acela care fusese numit Monsenior si pe care tovarasul sau l ntrebase daca va pastra incognito-ul, se ntoarse spre Qulus, facu un pas si ncrucisndu-si bratele cu semetie: - Mi se pare ca ai spus: "La moarte!" vorbind unui fiu al Frantei, domnule de Qul us, spuse el cu o voce ntunecata si cu o privire sinistra. Qulus dadu napoi, cu privirile nspaimntate, cu genunchii tremurnd, cu minile amortite. - Monseniorul duce de Anjou! striga el. - Monseniorul duce de Anjou! repetara ceilalti. - Ei bine! relua Franois cu un aer grozav, nu mai strigati: "La moarte! La moarte !" gentilomii mei? - Monseniore, bolborosi d'Epernon, era o gluma, iertati-ne. - Monseniore, spuse d'O la rndu-i, nu banuiam ca avem sa ntlnim pe Alteta Voastra l a capatul Parisului si n acest cartier singuratic. - O gluma, raspunse Franois, fara sa-i faca macar lui d'O cinstea de a-i raspunde , aveti niste feluri ciudate de a glumi, domnule d'Epernon. Sa vedem, pentru ca nu aveti nimic cu mine, cine este acela pe care l ameninta gluma dumneavoastra? - Monseniore, spuse cu respect Schomberg, l-am vazut pe Saint-Luc parasind palat ul Montmorecy si venind n aceasta parte. Acest lucru ne-a parut ciudat, astfel ca am voit sa stim n ce scop un sot si paraseste sotia n prima noapte de nunta. Scuza se putea admite, caci, dupa toate probabilitatile, ducele de Anjou avea sa afle a doua zi ca Saint-Luc nu se culcase la palatul Montmorency si aceasta sti re s-ar fi potrivit cu cele spuse de Schomberg. - Domnul de Saint-Luc! Ma luaseti drept domnul de Saint-Luc, domnilor? - Da, Monseniore, raspunsera mpreuna cei cinci prieteni. - Si de cnd se poate cineva nsela astfel asupra noastra? spuse ducele de Anjou; do mnul de Saint-Luc este mai nalt dect mine. - E adevarat, Monseniore, spuse Qulus; dar este exact de talia domnului d'Aurilly , care are cinstea sa va nsoteasca. - Afara de aceasta, noaptea era foarte ntunecoasa, Monseniore, spuse Maugiron. - Apoi, vaznd un barbat ca vra o cheie n broasca, l-am luat drept cel mai principa l dintre dumneavoastra, murmura d'O. - n sfrsit, spuse Qulus, Monseniorul nu poate presupune ca am fi avut n privinta sa umbra vreunui gnd rau, nici chiar acela de a-i tulbura placerile. Tot vorbind astfel si tot ascultnd raspunsurile mai mult sau mai putin logice pe

care uimirea si teama ngaduia sa i se dea, Franois, printr-o dibace manevra strate gica, parasise pragul portii si urmase pas cu pas pe d'Aurilly, cntaretul sau din lauta, tovaras obisnuit al curselor sale nocturne si se si gasea la o distanta destul de mare de poarta aceea pentru ca, fiind confundata cu celelalte, sa nu p oata fi recunoscuta. - Placerile mele! spuse el cu asprime, si ce poate sa va faca sa credeti ca am v enit aici pentru placeri? - Ah! Monseniore, n orice caz si pentru orice ati fi venit, raspunse Qulus, iertat i-ne; ne retragem. - Bine! Adio, domnilor. - Monseniore, adauga d'Epernon, discretia noastra bine cunoscuta de Alteta Voast ra... Ducele de Anjou, care si facuse un pas pentru a se retrage, se opri, si ncruntnd d in sprncene: - Discretie, domnule de Nogarel! si cine v-o cere oare, ia spune-mi? - Monseniore, crezusem ca Alteta Voastra, singur la aceasta ora si urmat de conf identul sau... - V-ati nselat, iata ce trebuie sa credeti si ce vreau eu sa se creada. Cei cinci gentilomi ascultara n cea mai adnca si mai respctuoasa tacere. - Ma duceam, relua ducele de Anjou cu o voce nceata si ca pentru a sapa fiecare d in vorbele sale n mintea auditorilor sai, ma duceam sa-l consult pe evreul Manass e, care stie sa citeasca n pahar si n drojdia de cafea. El locuieste, dupa cum sti ti n strada Tournelle. n drum, d'Aurilly v-a zarit si v-a luat drept niste arcasi care si fac inspectia. Asa ca, adauga el cu un fel de veselie nspaimntatoare pentru acei care cunosteau caracterul printului, ca niste adevarati consultatori ai gh icitorilor cum sntem noi, ne-am trt pe lnga ziduri si ne-am apropiat de porti pentru a ne ascunde, daca s-ar fi putut, de privirile dumneavoastra teribile. Tot vorbind astfel, printul ajunsese pe nesimtite n strada Sfntul Pavel si se gase a la o departare de unde putea fi auzit de santinelele Bastiliei, n cazul unui at ac mpotriva caruia, cunoscnd ura ascunsa si nvechita pe care i-o purta fratele, nu l linisteau dect foarte putin scuzele si respectele favoritilor lui Henric al IIIlea. - Si acum cnd stiti ceea ce trebuie sa credeti si mai ales ceea ce trebuie sa spu neti, adio, domnilor. E n zadar sa va anunt ca doresc sa nu fiu urmarit. Toti se nclinara si plecara de lnga print, care se ntoarse de mai multe ori pentru a-i urmari cu privirea, facnd n acelasi timp el nsusi ctiva pasi nspre partea opusa. - Monseniore, spuse d'Aurilly, va jur ca oamenii cu care am avut de-a face aveau gnduri rele. n curnd va fi miezul noptii; sntem, cum spuneau ei, ntr-un cartier sing uratic; sa ne napoiem repede la palat, Monseniore. - Nu, spuse printul oprindu-l dimpotriva, sa profitam de plecarea lor. - Vad ca Alteta Voastra se nseala, spuse d'Aurilly; ei nu au plecat ctusi de putin ; s-au dus din nou, dupa cum Monseniorul poate vedea singur, n coltul unde erau a scunsi; i vedeti, Monseniore, colo n ascunzatoarea aceea, la coltul palatului Tour nelles? Franois se uita; d'Aurilly nu spusese dect curatul adevar. Cei cinci gentilomi si r eluasera ntr-adevar locurile si se vedea bine ca planuiau un proiect ntrerupt de v enirea printului; poate chiar ca nu se asezasera n locul acela dect pentru a-l spi ona pe print si pe tovarasul sau si pentru a se asigura daca ei se duceau cu ade varat la evreul Manasse. - Ei bine! Monseniore, ntreba d'Aurelly, ce hotarti? Voi face ce va porunci Alteta Voastra, nsa cred ca e neprevazator sa mai stam. - Ei drace! spuse printul, totusi este neplacut sa parasim partida. - Da, stiu bine, Monseniore, nsa partida se poate amna.Am si avut cinstea sa spun Altetei Voastre ca ma informasem; casa este nchiriata pentru un an; stim ca doamn a locuieste la etajul nti; sntem ntelesi cu camerista ei si avem o cheie care i desch ide poarta. Cu toate aceste avantaje, putem astepta. - Esti sigur ca poarta cedase? - Snt sigur; la a treia cheie pe care am ncercat-o. - Apropo, ai nchis-o la loc? - Poarta?

- Da. - Desigur, Monseniore. Orict de convins ar fi rostit d'Aurilly aceasta afirmatie, trebuie sa spunem ca e l era mai putin sigur de a fi nchis poarta dect de a fi deschis-o. Totusi, siguran ta lui nu mai lasa nici o urma de ndoiala printului. - Dar, spuse printul, vezi ca mi-ar fi placut sa stiu eu nsumi... - Ce fac ei acolo, Monseniore? Pot sa v-o spun fara teama de a ma nsela; s-au adu nat pentru a ntinde vreo cursa. Sa plecam, Alteta Voastra are dusmani; cine stie ce ar putea ndrazni sa ncerce mpotriva voastra? - Ei bine! sa plecam, ma nvoiesc, dar pentru a ne napoia. - Cel putin nu n noaptea aceasta, Monseniore. Alteta Voastra sa-mi aprecieze teme rile: vad pretutindeni capcane si desigur ca mi este ngaduit sa am asemenea temeri cnd l nsotesc pe primul print de snge... mostenitorul coroanei pe care attia oameni au interes sa nu-l vada mostenind-o. Aceste din urma cuvinte facura o att de mare impresie asupra lui Franois nct el se h otar numaidect la plecare; totusi nu facu acest lucru fara sa blesteme aceasta ntlni re si fara sa-si tagaduiasca n taina de a napoia celor cinci gentilomi, la timpul si locul potrivit, neplacerea pe care i-o pricinuisera acestia. - Fie! spuse el, sa ne napoiem la palat; l vom gasi acolo pe Bussy care trebuie sa se fi napoiat de la afurisita aceea de nunta; trebuie sa se fi certat el cu cine va si va fi ucis sau va ucide mine dimineata pe vreunul din acei favoriti si acea sta ma va consola. - Bine, Monseniore, spuse d'Aurilly, sa speram n Bussy. Eu nu cer altceva; si am, ca si Alteta Voastra, n aceasta privinta, cea mai mare ncredere n el. Si plecara. Nici nu trecusera de coltul strazii Jouy cnd cei cinci prieteni ai nostri vazura aparnd, n dreptul strazii Tizon, un calaret nfasurat ntr-o manta mare. Pasul rar si apasat al calului rasuna pe pamntul aproape pietrificat si, luptnd mpotriva acestei nopti ntunecoase, o raza slaba a lunii, care ncerca o ultima sfortare pentru a st rapunge cerul nnourat si acea atmosfera grea de zapada, arginta pana alba a caciu litei sale. El si tinea n fru cu prevedere calul pe care l conducea si pe care const rngerea ce i-o impunea de a merge la pas l facea sa spumege cu tot frigul care era . - De asta data, spuse Qulus, el este. - Nu se poate! spuse Maugiron. - Pentru ce? - Pentru ca e singur, iar noi l-am lasat cu Livarot, d'Entragues si Ribeirac, ca re nu l-ar fi lasat sa se hazardeze astfel. - Cu toate astea el e, spuse d'Epernon. I-auzi! nu-l recunosti dupa cum face "hm !" si dupa felul obraznic de a-si tine capul? Este singur singurel. - Atunci, spuse d'O, e o capcana. - n orice caz, capcana sau nu, spuse Schomberg, el este; si fiind el: la spade, l a spade. Era ntr-adevar Bussy care venea fara grija prin strada Sfntul Anton si care urma p unct cu punct itinerariul pe care i-l spusese Qulus; el primise, dupa cum am vazu t, sfatul lui Saint-Luc si cu toata tresarirea foarte naturala pe care aceste cu vinte l facusera sa o simta, el le daduse drumul celor trei prieteni ai sai la po arta palatului Montmorency. Aceasta era una din acele nfruntari cum i placeau viteazului colonel, care spunea despre sine: "Eu nu snt dect un simplu gentilom, nsa port n piept o inima de mparat s i cnd citesc n vietile lui Plutarh faptele vechilor romani, nu gasesc nici un erou din antichitate pe care sa nu-l pot imita n toate." Si apoi Bussy gndise ca poate Saint-Luc, pe care nu-l socotea de obicei n numaru l prietenilor sai si caruia n adevar nu-i datora interesul neasteptat dect situati ei grele n care se gasea Saint-Luc, nu-l nstiintase astfel dect pentru a-l sili sa ia precautii care l-ar fi putut face ridicol n ochii dusmanilor sai, admitnd ca ar fi avut dusmani gata sa-l astepte. Bussy se temea nsa mai mult de ridicol dect de primejdie. El avea, chiar n ochii dusmanilor sai, un renume de curaj care l facea , pentru a-l mentine la nivelul la care se ridicase, sa ntreprinda cele mai nebun esti aventuri. Ca om al lui Plutarh, el daduse drumul celor trei tovarasi ai sai

, puternica escorta care l-ar fi facut sa fie respectat chiar de un escadron; si singur, cu bratele vrte n manta, fara alte arme dect spada si pumnalul, el se ndrept a spre casa unde l astepta, nu o metresa, cum s-ar fi putut crede, ci o scrisoare pe care n fiecare luna i-o trimitea, n aceeasi zi, regina Navarei, n amintirea bun ei lor prietenii si pe care viteazul gentilom, dupa fagaduiala facuta frumoasei Margareta, fagaduiala de la care nu se abatuse niciodata, se ducea s-o ia noapte a, el singur, pentru a nu compromite pe nimeni, de la locuinta postasului. El facuse netulburat drumul din strada Grands-Augustins n strada Sfntul Anton, cnd, n dreptul strazii Sfnta Ecaterina, ochiul lui vioi, patrunzator si obisnuit, deos ebi prin negura, de-a lungul zidului, acele forme omenesti pe care ducele de Anj ou, mai putin prevenit dect el, nu le zarise de la nceput. De altminteri se naste pentru o inima cu adevarat viteaza, la apropierea primejdiei pe care o ghiceste, o exaltare care mpinge la cea mai nalta perfectie ascutimea simturilor si a gndulu i. Bussy numara umbrele negre pe peretele cenusiu. - Trei, patru, cinci, spuse el, fara a socoti lacheii care se gasesc fara ndoiala n alt colt si care vor alerga la prima chemare a stapnilor. Se face caz de mine, dupa ct se pare. Drace! Iata totusi cam mult de lucru pentru un singur om. Haide, haide, acel cumsecade Saint-Luc nu m-a nselat si chiar daca mi-ar strapunge el cel dintii stomacul n ncaierare, i-as spune: Multumesc pentru nstiintare, tovarase . Si zicnd acestea, nainta mereu; numai ca bratu-i drept se misca n voie sub manta, c areia, fara vreo miscare aparenta, i desfacuse copca cu mna stnga. Tocmai atunci striga Schomberg: La spade! Si la acest strigat repetat de cei pat ru tovarasi ai sai, gentilomii se repezira naintea lui Bussy. - Da, domnilor, spuse Bussy cu glasu-i ascutit, dar linistit, dupa ct se pare vre ti sa-l ucideti pe sarmanul Bussy; asadar el este o fiara salbatica, este acel v estit mistret pe care planuiam sa-l vnam? Ei bine, domnilor! mistretul are sa sfsi e pe cineva, v-o jur, si stiti ca eu ma tin de cuvnt. - Fie, spuse Schomberg; dar asta nu te mpiedica sa fii prost crescut, senior Buss y d'Amboise, ca sa ne vorbesti astfel de pe cal, cnd noi te ascultam de jos. Si zicnd aceste cuvinte, bratul tnarului, mbracat n matase alba, iesi de sub manta s i straluci ca un fulger de argint la razele lunii, fara ca Bussy sa poata ghici carei intentii, daca nu unei intentii de amenintare, corespundea gestul pe care l facea. Astfel ca era sa raspunda cum raspundea de obicei Bussy, cnd, n clipa n care voia s a nfiga pintenii n burta calului, simti ca animalul se ndoaie si se nmoaie sub el. S chomberg, cu o dibacie care i era cunoscuta si de care mai daduse dovezi n numeroa sele lupte sustinute de el, asa tnar cum era, azvrlise un fel de cutitas a carui l ama era mai grea dect mnerul si arma, taind genunchiul calului, ramasese n rana ca un satr ntr-o ramura de stejar. Animalul scoase un nechezat nabusit si cazu tremurnd n genunchi. Bussy, mereu pregatit la toate, se gasi cu amndoua picioarele pe pamnt si cu spada n mna. - Ah, nenorocitule! spuse el, acesta este calul meu favorit; ai sa mi-l platesti . Si cum Schomberg se apropia, trt de curajul sau si calculnd gresit departarea de sp ada pe care Bussy o tinea strnsa de corp, cum se calculeaza gresit departarea din tilor unui sarpe ncolacit, acea spada si acel brat se destinsera si i crapara coap sa. Schomberg scoase un tipat. - Ei bine! spuse Bussy, ma tin de cuvnt? Am si deselat unul. Vezi ca trebuia sa t ai mna lui Bussy iar nu genunchiul calului sau, nepriceputule! Si ntr-o clipita, n vreme ce Schomberg si apasa coapsa cu batista, Bussy ridica vrfu l lungii lui spade n fata, spre pieptul celor patru atacatori, nevoind sa strige; caci a chema n ajutor, adica a recunoaste ca avea nevoie de el, era nedemn de Bu ssy; numai, nfasurndu-si mantaua n jurul bratului stng si facndu-si din ea un scut, s e retrase, nu ca sa fuga, ci ca sa ajunga la un zid de care sa se poata rezema p entru a nu fi luat pe la spate, dnd zeci de lovituri pe minut si simtind uneori a cea moale rezistenta a carnii care arata ca loviturile si-au nimerit tinta. Odat

a aluneca, si privi fara sa vrea spre pamnt. Aceasta clipa i fu de ajuns lui Qulus, el i atinse att de puternic spada nct arma sari la zece pasi de el. Dar nu putu sasi urmareasca izbnda, caci n aceeasi clipa d'O, d'Epernon si Maugiron l atacara cu o noua furie. Schomberg si bandajase rana. Qulus si ridicase spada; el ntelesee ca a vea sa fie ncercuit, ca nu mai avea dect un minut pentru a ajunge la zid si ca, da ca nu profita de acest minut, avea sa fie pierdut. Bussy facu un salt napoi care puse trei pasi ntre el si atacatori; dar patru spade l ajunsera numaidect si totusi era nca prea trziu, caci Bussy tocmai se rezemase, m ultumita unui alt salt, de zid. Acolo se opri, puternic ca Ahile sau ca Roland s i zmbind acelei furtuni de lovituri care se nvrteau deasupra capului sau si zangane au n juru-i. Deodata simti o sudoare pe frunte si un nor i trecu peste ochi. El si uitase rana, iar simptomele de lesin pe care le simtea i-o reaminteau. - Ah! slabesti, striga Qulus ndoindu-si loviturile. - Na! spuse Bussy, judeca singur. Si cu mnerul spadei l lovi n tmpla. Qulus se rostogoli sub aceasta lovitura de pumn d e fier. Apoi exaltat, furios ca mistretul care, dupa ce a tinut piept cinilor se napustes te spre ei, el scoase un strigat grozav si se azvrli nainte. D'O si d'Epernon dadu ra napoi; Maugiron l ridicase pe Qulus si l tinea n brate: Bussy sfarma cu piciorul sp ada acestuia din urma si taie cu o lovitura data cu vrful spadei antebratul lui d 'Epernon. O clipa Bussy fu nvingator; dar Qulus si reveni, dar Schomberg asa ranit cum era intra din nou n lupta, dar patru spade lucira din nou. Bussy se simti pie rdut pentru a doua oara. El si aduna toate puterile pentru a se retrage si dadu na poi pas cu pas pentru a ajunge din nou la zid. Sudoarea fruntii, tiuitura nabusit a a urechilor,o albeata dureroasa si nsngerata ntinsa pe ochii sai i si anuntau slab irea puterilor. Spada nu mai urma drumul pe care i-l arata gndirea ntunecata. Buss y cauta zidul cu mna stnga, l atinse si raceala zidului i facu bine; dar, spre marea lui mirare, zidul ceda. Era o poarta ntredeschisa. Atunci Bussy si recapata nadejdea si redobndi toate puterile pentru aceasta clipa suprema. Timp de o secunda loviturile sale fura att de repezi si de puternice, nct toate spadele se departara sau se aplecara n fata lui. Atunci el se lasa sa alune ce de partea cealalta a acestei porti si ntorcndu-se o mpinse cu o puternica lovitu ra de umar. Zavorul intra n belciug.Se sfrsise, Bussy era n afara de primejdie, Bus sy era nvingator pentru ca era scapat. Atunci, cu o privire ratacita de bucurie, el vazu prin ferestruica zabrelita fetele palide ale dusmanilor sai. Auzi lovitu rile furioase de spada izbind lemnul portii, apoi strigate de mnie, chemari nesab uite. n sfrsit, i se paru deodata ca i fuge pamntul de sub picioare, ca zidul se cla tina. Facu trei pasi nainte si se gasi ntr-o curte, se nvrti n juru-i si se rostogoli pe treptele unei scari. Apoi nu mai simti nimic si i se paru ca se cobora n tacerea si ntunericul mormntulu i. CAPITOLUL III Ct este de greu cteodata sa deosebesti visul de realitate Bussy avusese vreme, nainte de a cadea, sa-si vre batista sub camasa si sa-si ncing a cureaua spadei pe deasupra, ceea ce facuse un fel de bandaj la rana grea si ar zatoare de unde sngele tsnea ca un suvoi de flacari; dar cnd ajunsese aci, pierduse destul snge pentru ca aceasta pierdere sa aduca lesinul care l doborse, dupa cum a m vazut. Cu toate astea, fie ca n acest creier supraexcitat de mnie si suferinta, viata con tinua sub aparentele lesinului, fie ca acest lesin nceta pentru a face loc unor f riguri care dadura nastere unui al doilea lesin, iata ce vazu Bussy sau ce crezu ca vede n aceasta ora de vis sau de realitate, n clipa acelui amurg asezat ntre um bra a doua nopti. Se gasea ntr-o camera cu mobile de lemn sculptat, cu o tapiterie cu personaje si cu un tavan pictat. Aceste personaje, n toate atitudinile posibile, tinnd flori, p urtnd sulite, pareau ca ies din peretii pe care se miscau pentru a sui n tavan pe niste drumuri misterioase. ntre cele doua ferestre, era asezat un portret de feme

ie, stralucitor de lumina, numai ca i se parea lui Bussy ca acest portret nu ave a alta rama dect pervazul unei usi. Bussy, nemiscat, tintuit pe patul sau ca de o putere superioara, neputnd face nici o miscare, pierzndu-si toate facultatile, af ara de aceea de a vedea, privea toate aceste personaje cu niste ochi tulburi, ad mirnd zmbetele searbede ale acelora care purtau spade. Mai vazuse el oare aceste p ersonaje sau acum le vedea pentru prima data? Tocmai acest lucru nu-l putea prec iza, att de greu i era capul. Deodata femeia din portret paru ca iese din rama si o fiinta adorabila mbracata c u o rochie lunga de lna alba, ca acelea pe care le poarta ngerii, cu un par blond care i cadea pe umeri, cu niste ochi negri ca taciunele, cu gene lungi, catifelat e, cu o piele sub care parea ca s-ar fi putut vedea cum circula sngele care i mbujo ra obrajii, nainta spre el. Aceasta femeie era att de minunat de frumoasa, bratele ei ntinse erau att de atragatoare, nct Bussy facu o sfortare puternica pentru a mer ge sa i se arunce la picioare. Dar parea retinut n pat de niste legaturi asemanat oare cu acelea care retin cadavrul n mormnt, n timp ce, dispretuind pamntul, sufletu l imaterial se urca spre cer. Acest lucru l sili sa ramna pe patul pe care era culcat si i se paru ca era unul d in acele paturi marete, sculptate de pe vremea lui Francisc I si de care atrnau n iste perdele de damasc alb, cusut cu aur. La vederea acestei femei, personajele de pe pereti si din tavan ncetasera sa-l ma i preocupe pe Bussy. Femeia din portret era totul pentru el, care ncerca sa vada ce gol lasa ea n rama. Dar un nor pe care ochii lui nu-l puteau strapunge, plutea prin fata acestei rame si i ascundea vederea; atunci si ntoarse din nou ochii nspre persoana misterioasa si concentrndu-si toate privirile asupra minunatei aparitii , ncepu sa-i adreseze un compliment n versuri cum facea de obicei, adica fara mult a osteneala. Dar deodata femeia disparu: un corp opac se asezase ntre ea si Bussy; acest corp mergea greoi si ntindea minile cum se face la jocul de-a baba oarba. Bussy simti cum i se urca mnia la cap si se nfurie att de tare mpotriva vizitatorulu i nepoftit nct, daca ar fi avut libertatea miscarilor, s-ar fi aruncat cu sigurant a asupra lui; trebuie chiar sa spunem ca ncerca, nsa acest lucru i fu cu neputinta. Tocmai cnd se silea n zadar sa se dezlege de patul de care parea nlantuit, noul sos it vorbi. - Ei bine! ntreba el, am ajuns n sfrsit? - Da, maestre, spuse un glas att de blnd nct toate fibrele inimii lui Bussy tresarir a, si puteti acum sa va scoateti legatura. Bussy facu o sfortare pentru a vedea daca femeia cu glasul era aceeasi cu cea de pe portret; dar ncercarea i fu zadarnica. El nu zari n fata lui dect figura tnara si placuta a barbatului care, dupa invitatia ce i se facuse, tocmai si scoase legat ura de la ochi, plimbnd de jur mprejurul camerei niste priviri nspaimntate. - Al dracului om! gndi Bussy, si ncerca sa-si formuleze gndul prin cuvinte sau prin gest, dar nu putu sa faca nici una nici alta. - Ah! nteleg acum, spuse tnarul apropiindu-se de pat, snteti ranit, nu-i asa, scump ul meu domn? Sa vedem, vom ncerca sa va facem bine. Bussy voi sa raspunda; dar ntelese ca acest lucru i era cu neputinta. Ochii i notau n ceata, iar buricele degetelor l ntepau ca si cnd ar fi fost strapuns de mii de ace . - Lovitura este oare mortala? ntreba cu o strngere de inima si cu un accent de dur eros interes care facu sa-i vina lacrimi n ochi lui Bussy, glasul blnd care vorbis e si mai nainte si pe care ranitul l recunoscu ca fiind acela al doamnei din portr et. - La naiba! nu stiu nca nimic; dar am sa v-o spun raspunse tnarul; deocamdata, est e lesinat. Att mai putu ntelege Bussy; i se paru apoi ca aude fsitul unei rochii care se depart a. n sfrsit, crezu ca simte ceva ca un fier rosu care i strabatea coastele si ceea ce mai ramasese treaz n el se risipi. Mai trziu i fu cu neputinta lui Bussy sa fixeze durata acestui lesin. Numai ca, atunci cnd se trezi din acest somn, un vnt rece i biciuia fata; niste voc i aspre si ragusite i suparau urechea; deschise ochii pentru a vedea daca nu cumv a erau personajele de pe tapiterie care se certau cu cele de pe tavan si, n spera

nta ca portretul avea sa fie tot acolo, ntoarse capul n toate partile. Dar nici ur ma de tapiterie; de tavan cu att mai putin. Ct despre portret, acesta disparuse cu totul. Bussy nu avea la dreapta sa dect un om mbracat n haine cenusii cu un sort a lb prins de curea si patat de snge; la stnga, un calugar, care i ridicase capul, ia r n fata lui o femeie batrna care mormaia rugaciuni. Privirea ratacita a lui Bussy se opri n curnd pe o gramada de pietre care se ridic a n fata lui si urcnd pna la cea mai mare naltime a acestor pietre pentru a o masura , el recunoscu Templul, acel foisor mprejmuit de ziduri si de turnuri; deasupra T emplului, cerul alb si rece, usor aurit de soarele care rasarea. Bussy se afla pur si simplu n strada, sau mai de graba pe marginea unui sant si a cel sant era acela al Templului. - Ah! multumesc, bunii mei oameni, spuse el, pentru osteneala pe care v-ati dat -o de a ma aduce aci. Aveam nevoie de aer, nsa mi s-ar fi putut da deschiznd feres trele si m-as fi simtit mai bine pe patul meu de damasc alb dect pe pamntul gol. C e are a face, se gasesc n buzunarul meu, numai daca nu v-ati si platit-o singuri, ceea ce ar fi fost prevazator, vreo douazeci de scuzi de aur; luati-i, prieteni , luati-i. - Dar, gentilomul meu, spuse macelarul, noi nu ne-am dat osteneala, sa va aducem , ci erati aci, chiar n locul acesta. V-am gasit aci, trecnd n revarsatul zorilor? - Ei drace! spuse Bussy; si tnarul medic era aici? Cei de fata se privira. - A nceput sa aiureze, spuse calugarul clatinnd din cap. Apoi, adresndu-se lui Buss y: - Fiule, i spuse el, cred ca ai face bine sa te spovedesti. Bussy l privi pe calugar cu un aer ngrozit. - Nu era nici un medic, sarmane tnar, spuse batrna. Dumneata erai aci, singur, par asit, rece ca un mort. Vezi, este putina zapada si locul dumitale este nsemnat cu negru pe zapada. Busy arunca o privire spre coasta-i ndurerata, si reaminti ca a primit o lovitura de spada, si strecura mna sub tunica si simti batista n acelasi loc, fixata pe rana de cureaua de la spada. - E ciudat, spuse el. Folosindu-se de ngaduiala data, cei din jurul lui si ncepusera sa-si mparta punga c u o multime de compatimiri la adresa lui. - Ei, spuse el, dupa ce se termina mparteala, prieteni, duceti-ma la palatul meu. - Ah! negresit, negresit, sarmane tnar, spuse batrna; macelarul e puternic si apoi are calul pe care poti sa te urci. - Adevarat? ntreba Bussy. - Este adevarul bunului Dumnezeu! spuse macelarul, iar eu si calul meu sntem n ser viciul dumneavoastra, gentilomul meu. - E tot una, fiule, spuse calugarul, n vreme ce macelarul se va duce sa-si caute calul, ai face bine sa te spovedesti. - Cum te numesti dumneata? ntreba Bussy. - Ma numesc fratele Gorenflot, raspunse calugarul. - Ei bine! frate Gorenflot, spuse Bussy asezndu-se mai bine, nadajduiesc ca nu a sosit clipa nca. Asa ca, parinte, sa facem ce este mai grabnic. Mi-e frig si as v rea sa fiu la palatul meu pentru a ma ncalzi. - Si cum se numeste palatul dumitale? - Palatul Bussy. - Cum! strigara cei de fata, palatul Bussy! - Da, ce gasiti de mirare n asta? - Dumneata esti oare vreunul din oamenii domnului de Bussy? - Snt chiar domnul de Bussy. - Bussy! striga multimea, seniorul Bussy, viteazul Bussy, spaima favoritilor... Traiasca Bussy! Si tnarul, ridicat pe umerii auditorilor sai, fu readus n triumf la palatul sau, n timp ce calugarul pleca numarndu-si partea din cei douazeci de scuzi de aur, clat innd din cap si murmurnd: - Daca este acel afurisit de Bussy, nu ma mira ca nu a voit sa se spovedeasca. Odata ajuns la palatul sau, Bussy trimise sa-l cheme pe chirurgul casei, care ga si rana fara urmari.

- Ia spune-mi, i zise Bussy, este att de grava pentru ma fi facut sa aiurez? - Negresit. - Drace! facu Bussy; totusi tapiteria aceea cu peresonajele sale care purtau flo ri si suliti, tavanul acela cu picturi, patul acela sculptat si acoperit cu dama sc alb, portretul acela ntre doua ferestre, acea adorabila femeie blonda cu ochi negri, medicul acela care se juca de-a baba oarba, au fost asadar aiureli, si nu ar fi adevarata dect lupta mea cu favoritii? Unde oare m-am batut? Ah! da, mi-ad uc aminte. Era aproape de Bastilia, spre strada Sfntul Pavel. M-am rezemat de un zid, acel zid era o poarta si acea poarta a cedat ntr-un mod fericit. Am nchis-o c u mare greutate si m-am gasit ntr-o alee. Aci, nu-mi mai amintesc nimic pna n clipa cnd am lesinat. Sau poate ca am visat! Iata ntrebarea. Ah! si calul meu? Trebuie sa-mi fi gasit cineva calul, mort n locul acela. Doctore, cheama te rog, pe cinev a. Doctorul chema un valet. Bussy l ntreba si afla ca animalul nsngerat schingiuit se trse pna la poarta palatului si ca l gasisera acolo necheznd n zorii zilei. Numaidect se daduse alarma n palat; to ti oamenii lui Bussy, care si adorau stapnul, plecasera n cautarea sa si cea mai ma re parte din ei nu se napoiase nca. - Asadar, spuse Bussy, nu mai este dect portretul care ramne pentru mine n stare de vis si chiar vis cred ca era. Cine a mai vazut ca un portret sa se desprinda di n rama pentru a veni sa stea de vorba cu un medic care are ochii legati? nseamna ca eu snt nebun. Si totusi, cnd mi-l amintesc, portretul acela era foarte ncntator. Avea... Bussy ncepu sa descrie n amanuntime portretul si pe masura ce-si reamintea toate a manuntele, un fior voluptos, acel fior de dragoste care ncalzeste si gdila inima, i trecu ca o catifea peste pieptu-i arzator. - Si sa fi visat eu toate astea! striga Bussy n timp ce doctorul i aseza aparatul pe rana. Drace! e cu neputinta, nu exista asemenea vise. Sa recapitulam. - Eram la bal; Saint-Luc mi-a pus n vedere ca aveam sa fiu asteptat lnga Bastilia. Eram cu Antraguet, Ribeirac si Livarot. Le-am dat drumul. Am luat-o pe chei, pe la palatul Justitiei, etc... etc... La palatul Tournelles, am nceput sa-i zaresc pe oamenii care ma asteptau. S-au repezit asupra mea, mi-au schilodit calul. Ne -am batut cu nversunare. Am intrat ntr-o alee; m-am simtit rau, apoi... Ah! iata! tocmai acest apoi ma omoara; exista niste friguri, un delir, un vis dupa acest a poi. Apoi, adauga el cu un suspin, m-am trezit pe marginea santurilor, de la Templu, unde un calugar a voit sa ma spovedeasca. Ce-are a face, voi fi cu sufletul mpacat, relua Bussy dupa tacere de o clipa pe c are o ntrebuinta din nou pentru a-si aduna amintirile. Doctore, va trebui sa stau n casa tot cinsprezece zile pentru aceasta zgrietura, cum am stat pentru cea di n urma? - Depinde. Sa vedem, nu cumva nu puteti merge? ntreba chirurgul. - Eu, dimpotriva, spuse Bussy mi se pare ca am argint viu n picioare. - Faceti ctiva pasi. Bussy sari jos din pat si dadu dovada de cele spuse mai nainte, facnd cu destula u surinta ocolul camerei. - Are sa mearga, spuse medicul, numai sa nu va urcati pe cal si sa nu faceti zec e leghe din prima zi. - De minune! striga Bussy, asa medic mai zic si eu; cu toate astea am mai vazut un altul azi noapte. Ah! da, l-am vazut bine, am figura lui ntiparita n minte si daca l voi ntlni vreodata, l voi recunoaste, pot s-o garantez. - Scumpul meu senior, spuse medicul, nu va sfatuiesc sa-l cautati; totdeauna lov iturile de spada snt nsotite de friguri; ar trebui sa stiti acest lucru, dumneavoa stra care snteti la a douasprezecea. - Oh! Doamne, striga deodata Bussy cuprins de o noua idee, caci el nu se gndea de ct la misterul din timpul noptii, oare visul meu o fi nceput dincolo de poarta, n l oc sa nceapa dincoace? Sa nu fi fost nici o scara precum nici pat cu damasc alb s i nici portret? Oare tlharii aceia, crezndu-ma ucis, m-or fi dus frumusel pna la sa nturile Templului, pentru a sterge orice urma a luptei? Atunci, cu siguranta ca am visat restul. Doamne Sfinte! Daca va fi adevarat, daca mi vor fi procurat visu

l care ma nelinisteste, care ma sfsie, care ma ucide, fac juramnt sa-i spintec pe toti pna la cel din urma. - Scumpul meu senior, spuse medicul, daca voiti sa va vindecati repede, nu trebu ie sa va tulburati astfel. - Afara totusi de acel cumsecade Saint-Luc, urma Bussy fara sa asculte ce-i spun ea doctorul. Cu acesta, e altceva: s-a purtat ca un prieten fata de mine. Asa ca vreau ca prima vizita sa i-o fac lui. - Numai, nu nainte de orele cinci, asta-seara, spuse medicul. - Fie, spuse Bussy; dar te asigur, ca nu faptul de a vedea lumea poate sa ma mbol naveasca, ci nemiscarea si singuratatea. - De fapt, se poate, spuse doctorul, dumneavoastra snteti n toate privintele un b olnav ciudat. Faceti cum voiti, Monseniore; eu nu va mai recomand dect un lucru: acela de a nu primi o alta lovitura de spada nainte de vindecarea acesteia. Bussy fagadui medicului sa faca ce va putea pentru aceasta si mbracndu-se, si chema litiera si porunci sa fie dus la palatul Montmorency. CAPITOLUL IV Cum si-a petrecut noaptea nuntii domnisoara de Brissac, zisa doamna de Saint-Luc Ludovic de Clermont era un cavaler frumos si un gentilom desavrsit, cunoscut mai mult sub numele de Bussy d'Amboise si pe care Brantme, varul sau, l-a asezat n rndu l marilor capitani ai veacului al XVI-lea. De multa vreme, nici un barbat nu fac use cuceriri mai glorioase. Regii si printii i cautasera prietenia. Reginele si p rintesele i trimisesera cele mai fermecatoare zmbele ale lor. Bussy i urmase lui La Mole n dragostea Margaretei de Navara; si buna regina, cu inima nduiosata, care d upa moartea favoritului a carui poveste am scris-o, avea negresit nevoie de cons olare, facuse pentru frumosul si viteazul Bussy d'Amboise attea nebunii, nct Henric , sotul ei, fusese emotionat, el care nu se emotiona niciodata de astfel de lucr uri, iar ducele Franois nu i-ar fi iertat niciodata dragostea surorii sale, daca aceasta dragoste nu l-ar fi cucerit pe Bussy pentru interesele lui. Si de asta d ata, ducele sacrifica totul pentru acea ambitie tainica si nehotarta care, tot ti mpul vietii avea sa-i aduca attea dureri si sa-l faca sa culeaga foarte putine ro ade. Dar n mijlocul tuturor succeselor de lupte, de ambitie si de galanterie, Bussy ra masese asa cum poate sa fie un suflet neatins de nici o slabiciune omeneasca, si acela care nu cunoscuse niciodata frica, nu cunoscuse nici dragostea, cel putin pna atunci. Aceasta inima de mparat care batea n pieptul sau de gentilom, cum spun ea singur, era neatinsa si curata, ntocmai ca diamantul pe care mna lucratorului n u a umblat nca si care iese din mna unde s-a plamadit sub privirea soarelui. De as emenea nu mai era loc n aceasta inima nici pentru amanuntele de gndire care ar fi facut din Bussy un mparat adevarat. El se credea demn de o coroana ca punct de co mparatie. Henric al III-lea i oferise prietenia sa si Bussy o refuzase, spunnd ca prietenii regilor snt valetii lor si cteodata chiar mai rau; ca, prin urmare, o asemenea sit uatie nu i convenea. Henric al III-lea rabdase n tacere acest afront marit si mai mult de faptul ca Bussy l alesese pe ducele Franois ca stapn. Este adevarat ca duce le Franois era stapnul lui Bussy cum este ngrijitorul, stapnul leului. l serveste si l hraneste de frica sa nu-l mannce leul. Asa era acest Bussy pe care Franois l trimi tea sa-i sustina certurile particulare. Bussy vedea bine, nsa rolul i convenea. El si facuse o teorie n felul devizei lui Rohan, care spunea: "Rege nu pot, print, n u-mi place, Rohan snt." Bussy si zicea: "Eu nu pot sa fiu rege al Frantei, dar dom nul duce de Anjou poate si vrea sa fie, voi fi regele domnului duce de Anjou." Si de fapt, era. Cnd oamenii lui Saint-Luc vazura intrnd n curte pe acel temut Bussy, alergara sa-l n stiinteze pe domul de Brissac. - Domnul de Saint-Luc este acasa? ntreba Bussy trecnd capul prin perdelele portier ei - Nu, domnule, facu portarul. - Unde l gasesc? - Nu stiu, domnule, raspunse servitorul. Chiar snt ngrijorati toti la palat. Domnu

l -

de Saint-Luc nu s-a mai napoiat de ieri. Ce vorbesti! facu Bussy uimit. Este dupa cum am cinstea sa v-o spun. Dar doamna de Saint-Luc. O! doamna de Saint-Luc, asta este altceva. E acasa? Da. nstiinteaz-o, dar, pe doamna de Saint-Luc ca as fi ncntat daca as obtine ngaduiala sa-i prezint respectele mele. Dupa cinci minute, trimisul se napoie cu raspunsul ca doamna de Saint-Luc l primea cu multa placere pe domnul de Bussy. Bussy cobor de pe pernele sale de catifea si urca pe scara cea mare; Jeana de Cos s venise naintea tnarului pna n mijlocul salii de onoare. Era foarte palida, iar paru l ei, negru ca pana corbului, dadea acestei palori culoarea fildesului ngalbenit: ochii i erau nrositi de o dureroasa insomnie si se putea urmari pe obrazul ei urm a argintata a unei lacrimi proaspete. Bussy, pe care aceasta paloare l facuse mai nti sa zmbeasca si care pregatea un compliment potrivit pentru ochii ei obositi, s e opri n fata acestor semne de adevarata durere. - Fiti binevenit, domnule de Bussy, spuse tnara, cu toata frica pe care prezenta dumneavoastra ma face s-o simt. - Ce voiti sa spuneti, doamna? ntreba Bussy, si n ce fel persoana mea va poate anu nta o nenorocire? - Vai! a fost o ntlnire asta-noapte ntre dumneavoastra si domnul de Saint-Luc, nu-i asa? marturisiti-o. - ntre mine si domnul de Saint-Luc? repeta Bussy mirat. - Da, m-a ndepartat pentru a va vorbi. Dumneavoastra snteti al ducelui de Anjou, e l este al regelui; v-ati certat. Nu-mi ascundeti nimic, domnule de Bussy, va imp lor. Cred ca ntelegeti ngrijorarea mea. El a plecat cu regele, este adevarat; dar se poate ntlni usor cu cineva. Spuneti-mi adevarul. Ce i s-a ntmplat domnului de Sai nt-Luc? - Doamna, spuse Bussy, iata n adevar un lucru ciudat. Ma asteptam sa ma ntrebati c eva despre rana mea si cnd colo vad ca eu snt acela care ntreb. - Domnul de Saint-Luc v-a ranit, s-a batut! striga Jeana. Ah! vedeti bine... - Ba nu, doamna, nu s-a batut absolut deloc, cu mine cel putin, acel scump Saint -Luc si, multumesc lui Dumnezeu, nu de mna lui snt ranit. Ceva mai mult, a facut t ot ce a putut pentru ca sa ma fereasca. Dar, de altfel, cred ca v-a spus singur ca sntem acum prieteni, ca Damon si Pythias! - El! Cum mi-ar fi spus-o, cnd nu l-am mai vazut deloc? - Nu l-ati mai vazut deloc? asadar ceea ce mi spunea portarul dumneavoastra este adevarat. - Ce va spunea? - Ca domnul de Saint-Luc nu s-a mai napoiat de ieri de la ora unsprezece... De ie ri de la unsprezece nu v-ati mai vazut sotul? - Vai! nu. - Dar unde poate sa fie? - Va ntreb si eu. - O! la naiba, povestiti-mi si mie cum stau lucrurile, spuse Bussy care se ndoia de cele ntmplate, e foarte caraghios. Biata femeie l privi pe Bussy cu cea mai mare uimire. - Nu! e foarte trist, voiam sa spun, relua Bussy. Am pierdut mult snge, asa ca nu ma mai bucur de toate facultatile. Spuneti-mi si mie ce s-a ntmplat, doamna, spun eti-mi. Si Jeana povesti tot ce stia, adica porunca data de Henric al III-lea lui SaintLuc de a-l nsoti, nchiderea portilor Luvrului si raspunsul garzilor dupa care, n ad evar, sotul nu se napoiase. - A! foarte bine, spuse Bussy, nteleg. - Cum! ntelegi? ntreba Jeana. - Da! Maiestatea Sa l-a luat pe Saint-Luc la Luvru si, odata intrat, Saint-Luc n u a mai putut iesi. - Si pentru ce nu a mai putut iesi Saint-Luc.

- Ei, Doamne! spuse Bussy ncurcat, mi cereti sa dezvalui secrete de Stat. - Dar, spuse tnara, am fost si eu si tatal meu la Luvru. - Ei bine? - Ei bine! Garzile ne-au raspuns ca nu stiau ce voiam sa spunem si ca domnul de Saint-Luc trebuia sa se fi napoiat acasa. - Un motiv mai mult pentru ca domnul de Saint-Luc sa fie la Luvru, spuse Bussy. - Credeti? - Snt sigur si daca voiti sa va asigurati de acest lucru... - Cum? - Cu ochii dumneavoastra. - Pot oare? - Desigur. - Dar degeaba m-as mai nfatisa la palat, voi fi primita ca si pna acum, cu aceleas i cuvinte care mi s-au mai spus. Caci daca ar fi acolo, ce m-ar mpiedica sa nu-l vad? - Voiti sa intrati la Luvru? Va ntreb. - Ce sa fac acolo? - Sa-l vedeti pe Saint-Luc. - Dar daca nu va fi acolo? - Ei drace! eu va spun ca este. - E ciudat. - Nu, e regal. - Dar dumneavoastra, puteti intra la Luvru? - Desigur. Eu, nu snt sotia lui Saint-Luc. - Nu mai stiu ce sa cred. - n tot cazul, veniti. - Cum? pretindeti ca sotia lui Saint-Luc nu poate intra la Luvru si voiti sa ma luati cu dumneavoastra? - Deloc, doamna; nu pe sotia lui Saint-Luc voiesc s-o duc acolo... O femeie oare care. - Va bateti joc de mine... si vazndu-mi tristetea, e crud ceea ce faceti! - Ei nu! scumpa doamna, ascultati: aveti douazeci de ani, snteti nalta, aveti ochi i negri, aveti talia putin adusa, semanati cu cel mai tnar dintre pajii mei... nte legeti... baiatul acela dragut caruia i statea asa de bine postavul aurit aseara. - Vai! ce va trece prin gnd, domnule de Bussy! striga Jeana, nrosindu-se. -Ascultati. Nu am alt mijloc dect acela pe care vi-l propun. Nu mai merge sa va gnditi. Ziceti ca voiti sa-l vedeti pe Saint-Luc. - O! As da totul n lume pentru aceasta. - Ei bine! Eu va fagaduiesc sa va fac sa-l vedeti fara ca sa-mi dati nimic! - Da... nsa... - O! v-am spus n cel fel. - Ei bine! Domnule de Bussy, voi face ce voiti numai nstiintati-l pe tnarul acela ca am nevoie de una din hainele sale si i voi trimite o femeie de a mea. - Nu. Voi lua de la mine de acasa una din hainele acelea noi pe care le pregates c strengarilor acelora pentru primul bal al reginei mame. Acela pe care l voi cre de cel mai nimerit pentru talia dumneavoastra, vi-l voi trimite; apoi ma veti ntln i ntr-un loc anumit, asta-seara, n strada Saint-Honor, lnga strada Prouvaires, de pi lda, si de acolo... - De acolo? - Ei bine, de acolo vom merge la Luvru mpreuna. Jeana ncepu sa rda si i ntinse mna lui Bussy. - Iertati-mi banuielile, spuse ea. - Din toata inima. mi veti procura o aventura care va face sa rda ntreaga Europa. D impotriva, eu va ramn ndatorat. Si lundu-si ramas bun de la tnara femeie, el se napoie acasa pentru a face pregatir ile mascaradei. Seara, la ora fixata, Bussy si doamna de Saint-Luc se ntlnira n dreptul barierei Se rgentilor. Daca tnara nu ar fi purtat costumul pajului sau, Bussy nu ar fi recuno scut-o. Era adorabila, sub aceasta deghizare. Amndoi, dupa ce schimbara cteva cuvi nte, se ndreptara spre Luvru. La capatul strazii Fosss Saint- Germain-l'Auxerrois,

ntlnira o mare multime. Aceasta multime ocupa toata strada si le mpiedica trecerea . Jeanei i fu frica. Bussy recunoscu dupa faclii si dupa archebuze pe ducele de Anj ou, care se mai putea recunoaste de altfel dupa calul sau negru cu alb si dupa m antaua de catifea alba pe care avea obicei sa o poarte. - Ah! spuse Bussy ntorcndu-se catre Jeana, erai curios, frumosul meu paj, de a sti cum vei putea patrunde n Luvru?Ei bine! Fii linistit acum , vei face o intrare t riumfala. - Ei! Monseniore! striga din toate puterile Bussy catre ducele de Anjou. Chemarea strabatu spatiul si cu tot tropaitul cailor si murmurul de glasuri, aju nse pna la print. Printul se ntoarse. - Tu, Bussy, striga el foarte ncntat; te credeam ranit de moarte si ma duceam la l ocuinta ta de la Cornul Cerbului, n strada Grenelle. - Zau, Monseniore, spuse Bussy, fara cel putin a multumi printului pentru aceast a dovada de atentie, daca nu am murit, nu este vina nimanui, afara de a mea. n ad evar, Monseniore, ma vrti n frumoase capcane si ma parasiti n situatii vesele. La ba lul acela al lui Saint-Luc, era o adevarata primejdie universala. Dintre Angevin i nu eram dect eu si putin le-a lipsit, pe cinstea mea, sa-mi scoata tot sngele pe care l am n cap. - ti fagaduiesc, Bussy, ca au sa-ti plateasca scump sngele si voi face sa li se nu mere picaturile. - Da, asa spuneti, relua Bussy cu libertatea lui obisnuita, si veti zmbi primului pe care l veti ntlni. Daca, zmbind, cel putin, v-ati arata dintii; aveti buzele pre a strnse pentru acest lucru. - Ei bine! relua printul, nsoteste-ma la Luvru si vei vedea. - Ce voi vedea, Monseniore? - Vei vedea cum am sa-i vorbesc fratelui meu. - Ascultati, Monseniore, nu merg la Luvru pentru a nu ntmpina vreo primire neplacu ta. Acest lucru este bun pentru printii de snge si pentru favoriti. - Fii pe pace, ma interesez foarte mult de acest lucru. - mi fagaduiti ca satisfactia va fi frumoasa? - ti fagaduiesc ca vei fi multumit. Mai stai la ndoiala? - Monseniore, va cunosc asa de bine. - Vino, ti spun; are sa se vorbeasca despre asta. - Iata prilejul nimerit, sopti Bussy la urechea contesei. Va avea loc ntre acesti frati buni, care se urasc de moarte, o rafuiala grozava, iar dumneata, n timpul acesta, l vei gasi pe Saint-Luc. - Ei bine! ntreba ducele, te hotarasti odata sau trebuie sa-ti dau cuvntul meu de print? - O! nu, spuse Bussy, mi-ar aduce nenorocire; fie ce o fi, va urmez si daca voi fi insultat, voi sti sa ma razbun. Si Bussy se duse sa-si ia locul lnga print, n timp ce noul paj, urmndu-si stapnul ct mai de aproape, mergea imediat napoia lui. - Sa te razbuni? Nu, nu, spuse printul, raspunznd la amenintarea lui Bussy, sa nu ai aceasta grija, viteazul meu gentilom. Ma nsarcinez eu cu razbunarea. Asculta, adauga el n soapta, ti cunosc asasinii. - Ei asi! facu Bussy. Alteta Voastra si-a dat osteneala sa se informeze? - I-am vazut. - Unde? ntreba Bussy mirat. -Unde aveam treaba chiar eu, la poarta Sfntului Anton; ei m-au ntlnit si erau ct pe aici sa ma ucida n locul tau. Ah! banuiam eu ca pe tine te asteptau tlharii! Caci altfel... - Ei bine! caci altfel?... - Nu cumva l aveai si pe pajul acesta nou cu tine? ntreba printul, lasnd amenintare a la o parte. - Nu, Monseniore, spuse Bussy, eram singur; si dumneavoastra, Monseniore? - Eu, eram cu d'Aurilly; si pentru ce erai singur? - Pentru ca voiam sa-mi pastrez numele de viteazul Bussy, pe care mi l-au dat ei . - Si te-au ranit? ntreba printul cu repeziciunea-i obisnuita de a raspunde printr

-o fenta, loviturilor ce i se dadeau. - Ascultati, spuse Bussy, nu vreau sa-i fac sa se bucure; dar am o frumoasa lovi tura de spada de-a lungul coastelor. - Ah! ticalosii! striga printul; d'Aurilly mi spunea bine ca aveau gnduri rele. - Cum, spuse Bussy, ati vazut capcana? cum, erati cu d'Aurilly care mnuieste apro ape tot asa de bine spada ca si lauta? cum, el a spus Altetei Voastre ca oamenii aceia aveau gnduri rele, erati doi, iar ei nu erau dect cinci si nu ati stat la pn da ca sa veniti n ajutor. - La naiba! ce vrei, nu stiam mpotriva cui era pregatita aceasta capcana. - Ba pe dracu! cum spunea regele Carol al IX-lea, recunoscndu-i pe prietenii rege lui Henric al III-lea, trebuia sa va fi gndit totusi ca aveau ceva cu vreun priet en al vostru. Cum nsa nu mai este altul dect mine care sa am curajul de a fi priet enul vostru, nu era greu de ghicit ca pe mine ma asteptau. - Da, poate ca ai dreptate, dragul meu Bussy, spuse Franois, dar nu m-am gndit la toate acestea. - n sfirsit! suspina Bussy, ca si cnd nu ar fi gasit dect acest cuvnt pentru a expr ima tot ce gndea despre stapnul sau. Ajunsera la Luvru. Ducele de Anjou fu primit la ferastruica de capitan si de por tar. Era un consemn sever; dar cum va puteti usor nchipui, acest consemn nu era p entru cel dinti n regat dupa rege. Printul patrunse deci n curte cu ntreaga-i suita. - Monseniore, spuse Bussy vazndu-se n curtea de onoare, duceti-va si faceti scanda l si amintiti-va ca mi l-ati fagaduit solemn; eu, ma duc sa-i spun doua cuvinte cuiva. - Ma parasesti, Bussy, spuse nelinistit printul, care se bizuise putin si pe pre zenta gentilomului sau. - Trebuie, dar asta nu va mpiedica; fiti pe pace, n mijlocul taraboiului voi reven i. Strigati, Monseniore, strigati, ce naiba! Strigati, pentru ca sa va aud, sau daca nu va voi auzi strignd, ntelegeti, nu voi mai veni. Apoi profitnd de intrarea ducelui n sala cea mare, el se strecura, urmat de Jeana , n apartamente. Bussy cunostea Luvrul ca si palatul sau. O lua pe o scara dosnica, pe doua sau t rei coridoare singuratice, si ajunse la un fel de anticamera. - Asteptati-ma aci, spuse el Jeanei. - Oh! Doamne! ma lasati singura! spuse tnara ngrozita. - Trebuie, raspunse Bussy; e nevoie sa va luminez drumul si sa va pregatesc intr area. CAPITOLUL V Cum domnisoara de Brissac, zisa doamna de Saint-Luc, se pregati sa-si petreaca a doua noapte de nunta altfel dect si-o petrecuse pe cea dinti. Bussy merse drept la cabinetul Armelor care i placea att de mult regelui Carol al IX-lea si care, printr-o noua distribuire, ajunsese camera de culcare a regelui Henric al III- lea, iar acesta si-o aranjase dupa nevoile sale. Carol al IX-lea, rege vnator, rege fierar, rege poet, avea n aceasta camera cornuri, archebuze, ma nuscrise, carti si diferite unelte. Henric al III-lea avea aci doua paturi de ca tifea si de matase, desene foarte decoltate, moaste, bucati de stofa ce se poart a pe umeri si care erau sfintite de Papa, saculete cu parfumuri aduse din Orient si o colectie din cele mai frumoase spade de scrima. Bussy stia bine ca Henric nu putea sa fie n aceasta camera, deoarece fratele sau i cerea audienta n galerie; dar mai stia de asemenea ca alaturi de camera regelui era apartamentul doicii lui Carol al IX-lea, apartament care ajunsese acum favor itul lui Henric al III-lea. Cum Henric era nsa un print foarte schimbator n priete niile sale, acest apartament fusese rnd pe rnd ocupat de Saint-Mgrin, Maugiron, d'O , d'Epernon, Qulus si Schomberg si n acel moment trebuia sa fie, dupa cum socotea Bussy, ocupat de Saint-Luc, pentru care regele, dupa cum s-a vazut, simtea o asa de mare izbucnire de dragoste, nct l rapi pe tnar de la sotia lui. Aceasta, pentru ca lui Henric al III-lea, fire ciudata, print usuratic, print cu getator, print fricos, print viteaz; pentru ca lui Henric al III-lea mereu plict isit, mereu ngrijorat, mereu visator, i trebuia o vesnica distractie; ziua: zgomot

ul, exercitiul, maimutarelile, prefecatoriile, intrigile; noaptea: lumina, tranc anelile, rugaciunea sau orgiile. Asa ca Henric al III-lea este aproape singurul personaj cu acest caracter pe care l-am putea ntlni n lumea noastra moderna. Henric al III-lea, hermafroditul antic, era sortit sa vada lumina zilei ntr-un oras din Rasarit, n mijlocul unei lumi de muti, de sclavi, de eunuci, de filosofi si de s ofisti, iar domnia lui trebuia sa marcheze o era deosebita de orgiile molatice s i de nebunii necunoscute, ntre Nero si Heliogabal. Bussy banuind asadar ca Saint-Luc locuia n apartamentul doicii, se duse sa bata l a sala comuna celor doua apartamente. Capitanul guarzilor veni sa deschida. - Domnul de Bussy! striga ofiterul mirat. - Da, chiar eu, scumpul meu domn de Nancey, spuse Bussy. Regele doreste sa-i vor beasca domnului de Saint-Luc. - Foarte bine, raspunse capitanul; sa fie anuntat domnul de Saint-Luc ca regele vrea sa-i vorbeasca. Prin usa ramasa ntredeschisa, Bussy arunca o privire pajului. Apoi ntorcndu-se spre domnul de Nancey: - Dar ce face oare, bietul de Saint-Luc? ntreba Bussy. - Se joaca cu Chicot, domnule, asteptndu-l pe rege care s-a dus la cererea de au dienta pe care i-a facut-o domnul de Anjou. - Snteti bun sa-i dati voie pajului meu sa ma astepte aci? ntreba Bussy pe capitan ul guarzilor. - Bucuros, raspunse capitanul. - Intra, Jean, spuse Bussy tinerei femei. Si arata cu mna pervazul unei ferestre, lnga care ea se duse sa se ascunda. Abia ajunsese acolo, cnd Saint-Luc intra. Din discretie domnul de Nancey se retra se ca sa nu asculte cele ce se vorbeau. - Dar ce mai vrea regele cu mine? spuse Saint-Luc cu o voce aspra si cu mutra po somorta. A! dumneata esti, domnule de Bussy? - Chiar eu, draga Saint-Luc, si nainte de toate... El cobor glasul. - nainte de toate, ti multumesc pentru serviciul pe care mi l-ai adus. - Ah! spuse Saint-Luc, era foarte natural si nu puteam suferi sa vad asasinndu-se un gentilom viteaz ca dumneata. Te credeam ucis. - Putin a lipsit; nsa putin, n cazul acesta, este foarte mult. - Cum asa? - Da, am scapat din ncurcatura cu o frumoasa lovitura de spada pe care am dat-o c u sete, mi se pare lui Schomberg si lui d'Epernon. Ct despre Qulus, trebuie sa mul tumeasca oaselor capului sau. Are un cap din cele mai tari pe care le-am ntlnit pna acum. - Ah! povesteste-mi si mie aventura dumitale, ea ma va distra, spuse Saint-Luc c ascnd sa-si rupa falcile. - Nu am vreme acum, dragul meu Saint-Luc. De altminteri, am venit cu totul pentr u altceva. Te plictisesti grozav, dupa cte vad? - n mod regal, pot sa spun. - Ei bine! vin sa te distrez. Ce naiba! un serviciu merita rasplatit. - Ai dreptate, acela pe care mi-l aduci dumneata nu este mai mic dect acela pe ca re ti l-am adus eu. Poti muri de plictiseala tot asa de bine ca de o lovitura de spada; e mai lung, dar mai sigur. - Sarmane conte! spuse Bussy, esti asadar prizonier, dupa cum baniam? - Tot ceea ce poate fi mai prizonier. Regele pretinde ca numai veselia mea l mai distreaza. Regele este destul de bun caci de ieri, i-am facut mai multe strmbatur i dect maimuta sa si i-am spus mai multe brutalitati dect bufonul sau. -Ei bine! sa vedem: nu pot la rndu-mi, dupa cum ti ofeream, sa-ti aduc un servici u? -Negresit, spuse Saint-Luc; poti sa te duci la mine acasa, sau mai degraba la m aresalul de Brissac pentru a o linisti pe biata mea sotie, care trebuie sa fie f oarte ngrijorata si care cu siguranta ca gaseste purtarea mea foarte ciudata. - Ce sa-i spun? - Ei, Doamne! spune-i ce ai vazut, ca snt prizonier, ca nu am voie sa plec; ca de ieri, regele mi vorbeste despre prietenie ca si Cicero care a scris despre virtu

te ca Socrate care a practicat-o. - Si dumneata ce i raspunzi? ntreba Bussy rznd. - La naiba! i raspund ca n ceea ce priveste prietenia, snt un nerecunoscator, iar n ceea ce priveste virtutea, snt plin de rele; ceea ce nu-l mpiedica sa se ncapatneze si sa-mi repete suspinnd: "Ah! Saint-Luc, prietenia nu este deci dect o nchipuire d esarta! Ah! Saint-Luc, virtutea nu este deci dect un nume!" Numai ca, dupa ce a s pus-o n frantuzeste, o spune din nou n latineste si o repeta pe greceste. La aceasta gluma, pajul, caruia Saint-Luc nu-i daduse atentie, izbucni n rs. - Ce vrei, draga prietene? El crede ca te ndupleca. Bis repetita placent. Dar ace asta este tot ceea ce pot face pentru dumneata? - Ah! Doamne, da; cel putin, eu ma tem ca asa e. - Atunci, s-a facut. - Cum asa? - Eu am banuit tot ce s-a ntmplat si i-am spus mai nainte totul sotiei dumitale. - Si ce a raspuns ea? - Nu a voit sa creada la nceput. Dar, adauga Bussy, aruncndu-si privirile spre per vazul ferestrei, nadajduiesc ca, n sfrsit s-a convins ca asa este. Cere-mi asadar altceva, ceva greu, imposibil chiar; mi va face placere sa ncerc asa ceva. - Atunci, dragul meu Bussy, mprumuta pentru cteva clipe calul naripat al gentilulu i cavaler Astolfe si adu-l lnga ferestrele mele; voi calari la spatele dumitale s i ma vei duce lnga sotia mea. Dupa aceea, vei fi liber, daca vei crede de cuviint a, sa-ti continui calatoria spre luna. - Dragul meu, spuse Bussy, e ceva si mai simplu, sa duc calul naripat la sotia du mitale si dnsa sa vina sa te gaseasca. - Aici? - Da, aici. - La Luvru? - Chiar la Luvru. Nu-i asa ca ar fi si mai frumos? Ia spune. - O! la naiba! cred si eu. - Nu te-ai mai plictisi? - Nu, pe cinstea mea. - Nu mi-ai spus ca te plictisesti? - ntreaba-l pe Chicot. De azi dimineata am prins ura pe el si i-am propus trei lo vituri de spada. Ticalosul s-a supara nct ti venea sa crapi de rs. Ei bine! eu am ra mas foarte nepasator, dar cred ca daca mai tine asa, l voi ucide numai sa ma dist rez, sau voi face ca sa fiu ucis. - Drace, nu te juca; stii ca Chicot este un spadasin ncercat. Te-ai plictisi cu m ult mai mult ntr-un sicriu, dect plictisesti, ntr-o nchisoare, ce zici? - Zau nu mai stiu nimic. - Sa vedem! spuse Bussy rznd, vrei sa-ti dau pajul meu ? - Mie? - Da, e un baiat minunat. - Multumesc, spuse Saint-Luc, urasc pajii. Regele mi-a oferit sa-mi aduca pe ace la din pajii mei care ma iubea mai mult si am refuzat. Ofera-i regelui care vrea sa-si nmulteasca numarul pajilor. Eu voi face, iesind de aci, ce s-a facut la Ch enonceaux cnd cu ospatul verde, nu ma voi mai face servit dect de femei. - Ei si! spuse Bussy insistnd, ncearca totusi. - Bussy, spuse Saint-Luc necajit, nu face sa ma iei peste picior. - Lasa-ma sa ncerc. - Nu te las. - Cnd ti spun ca stiu ce-ti trebuie. - Ba nu, nu, de o suta de ori nu! - Hei! pajule, vino ncoace. - La naiba! striga Saint-Luc. Pajul si parasi fereastra si veni nrosindu-se. -O!o! murmura Saint-Luc ncremenit, recunoscnd-o pe Jeana n livreaua lui Bussy. -Ei bine! ntreba Bussy, trebuie sa-l trimit napoi? -Nu, nu, striga Saint-Luc. Ah! Bussy, Bussy, ti datorez o prietenie vesnica! - Stii ca nu esti auzit, Saint-Luc, dar esti privit. -E adevarat, spuse acesta.

Si, dupa ce facuse doi pasi spre sotia sa, el facu trei napoi. n adevar, domnul de Nancey, mirat de pantomima cam prea expresiva a lui Saint-Luc, ncepea sa-si ascu ta urechile, cnd un zgomot mare, venind din galeria cu geamuri, l facu sa iasa din preocuparea sa. - Ah! Doamne! striga domnul de Nancey, mi se pare ca regele cearta pe cineva. - n adevar, aud si eu, raspunse Bussy, prefacndu-se nelinistit; nu cumva o fi, din ntmplare, domnul duce de Anjou cu care am venit? Capitanul guarzilor si asigura spada la sold si pleca n directia galeriei unde, n a devar zgomotul unei discutii aprinse patrundea prin bolte si ziduri. - Sa mai spui ca nu am aranjat bine lucrurile, spuse Bussy ntorcndu-se spre SaintLuc. - Dar ce s-a ntmplat? ntreba acesta. - S-a ntmplat ca domnul de Anjou si regele se sfsie n aceasta clipa si cum acesta tr ebuie sa fie un spectacol superb, alerg acolo ca sa nu pierd nimic. Dumneata, pr ofita de nvalmaseala, nu ca sa fugi, caci regele tot te-ar ajunge, ci pentru a pu ne la loc sigur pe acest frumos paj pe care ti-l dau; se poate? - Da, la naiba! si de altfel, chiar daca nu s-ar putea, tot s-ar gasi mijlocul; dar, din fericire, am facut pna acum pe bolnavul asa ca stau n camera. - n cazul acesta, adio, Saint-Luc; doamna nu ma uitati n rugaciunile dumneavoastra . Si Bussy, vesel ca a jucat aceasta farsa lui Henric al III-lea, iesi din antica mera si ajunse la galeria n care regele, rosu de mnie, demonstra ducelui de Anjou, palid de ciuda, ca, n noaptea trecuta, Bussy era provocatorul. - Va afirm, Sire, striga ducele de Anjou, ca d'Epernon, Schomberg, d'O, Maugiron si Qulus l asteptau la hotelul Tournelles. - Cine ti-a spus? - I-am vazut chiar eu, Sire, i-am vazut cu ochii mei. - n ntuneric, nu-i asa? Noaptea era neagra ca ntunericul unui cuptor. - De aceea, nu dupa fata i-am recunoscut. - Atunci, dupa ce? dupa umeri? - Nu, Sire, dupa voce. - Ti-au vorbit? - Au facut mai mult dect att, m-au luat drept Bussy si m-au atacat. - Pe dumneata? - Da, pe mine. - Si ce faceai la poarta Sfntului Anton? - Ce va priveste? - Vreau sa stiu. Snt curios astazi. - Ma duceam la Manasse. - La Manasse, un evreu! - Si Maiestatea Voastra se duce la Ruggieri, un otravitor. - Ma duc unde vreau, eu snt regele. - Aceasta nu nseamna a raspunde, ci a zdrobi. - De altfel, dupa cum am spus, Bussy a fost provocatorul. - Bussy? - Da. - Unde? - La balul lui Saint-Luc. - Bussy a provocat cinci oameni? Haida de, Bussy este viteaz, dar Bussy nu este nebun. - Pe toti dracii: ti spun ca am auzit chiar eu provocarea. De altfel, era n stare s-o faca, deoarece cu toate cele ce mi le spui, l-a ranit pe Schomberg la coapsa , pe d'Epernon la brat si aproape ca l-a zdrobit pe Qulus. - Ah! ntr-adevar, spuse ducele; el nu-mi vorbise despre toate astea, o sa-i aduc laudele mele.. - Eu, spuse regele, nu voi lauda pe nimeni, ci voi da pilda cu acest bataus. - Si eu, spuse ducele, eu pe care prietenii vostri ma ataca, nu numai n persoana lui Bussy, dar chiar si n a mea, voi sti daca snt fratele vostru sti daca exista n Franta, afara de Maiestatea Voastra, un singur om care sa aiba dreptul de a ma p rivi n fata fara ca n lipsa respectului, teama sa-l faca sa plece ochii n jos.

n aceasta clipa, atras de strigatele celor doi frati, aparu Bussy, mbracat cu eleg anta ntr-un costum de matase verde deschis cu niste noduri roz. -Sire, spuse el nclinndu-se n fata lui Henric al III- lea, binevoiti a primi cele m ai umile respecte ale mele. -La naiba! iata-l, spuse Henric. -Maiestatea Voastra, dupa ct se pare, mi face cinstea sa se ocupe de mine? ntreba B ussy. -Da, raspunse regele, si snt multumit ca te vad; cu toate cele ce mi s-a spus, f ata dumitale respira sanatate. - Sire, sngele varsat nfragezeste fata, spuse Bussy, si eu trebuie sa am, fata foa rte frageda astazi. - Ei bine! pentru ca ai fost batut, pentru ca ai fost lovit, plnge-te, senior de Bussy si ti voi face dreptate. - Dati-mi voie, Sire, spuse Bussy, nu am fost nici batut, nici lovit si nu ma pln g. Henric ramase buimacit si se uita la ducele de Anjou. - Ei bine! ce mi spuneai? nt reba el. - Spuneam ca Bussy a primit o lovitura de pumnal care i strabate coasta. - Este adevarat, Bussy? ntreba regele. - Deoarece o spune fratele Majestatii Voastre, spuse Bussy, trebuie sa fie adeva rat; cel dinti print de snge nu ar putea minti. - Si, avnd o lovitura de spada n coaste, spune Henric, nu te plngi. - Nu m-as plnge, Sire, dect daca pentru a ma mpiedica sa ma razbun eu nsumi, mi s-ar taia mna dreapta; chiar atunci, urma nenduplecatul duelist, m-as razbuna, dupa cu m nadajduiesc, cu mna stnga. - Obraznic! murmura Henric. - Sire, spuse ducele de Anjou, ati vorbit de dreptate. Ei bine, faceti dreptate; noi nu cerem altceva. Ordonati o ancheta, numiti judecatori si sa se stie bine din ce parte venea cursa si cine pregatise asasinatul. Henric rosi. - Nu, spuse el, vreau ca si de data aceasta sa nu aflu a cui a fost vina si sa nv alui pe toata lumea ntr-o iertare generala, prefer ca acesti nversunati dusmani sa se mpace si mi pare rau de Schomberg si d'Epernon ca se afla retinuti n casa de ra nile lor. Asculta, domnule de Anjou, care era cel mai furios din toti prietenii mei, dupa parerea dumitale? Spune, nu cred sa- ti fie greu, deoarece pretinzi ca i-ai vazut. - Sire, spuse ducele de Anjou, era Qulus, eu nu ma ascund si Alteta Sa a vazut bi ne. - Atunci, spuse Henric, domnul de Bussy si domnul de Qulus sa faca pace n numele t uturor. - Oh! oh! spuse Qulus, ce nseamna asta, Sire? - Asta nseamna ca vreau sa va mbratisati aci, n fata mea, chiar acum. Qulus ncrunta din sprncene. - Ei ce! signor, spuse Bussy ntorcndu-se spre Qulus si imitnd gestul italian al lui Pantalon, mi vei face aceasta favoare? Gluma era att de neasteptata si Bussy o facuse cu atta caldura, nct chiar regele ncep u sa rda. Apoi, apropiindu-se de Qulus: - Haide, domnule, spuse el, regele vrea. Si l cuprinse cu amndoua bratele de gt. - Nadajduiesc ca aceasta nu te angajeaza cu nimic, i spuse n soapta Qulus lui Bussy . - Fii pe pace, raspunse Bussy pe acelasi ton. Ne vom ntlni ntr-o zi sau alta. Qulus, rosi de ciuda, se dadu napoi furios. Henric ncrunta din sprncene si Bussy, cu aceleasi gesturi caraghioase, se rasuci pe calcie si iesi din sala de consiliu. CAPITOLUL VI Cum se facea toaleta de noapte a regelui Henric al III-lea. Dupa aceasta scena, nceputa tragic si terminata comic si al carei zvon, scapat ca

un ecou din Luvru, se raspndi n oras, regele foarte mniat relua drumul apartamentu lui sau, urmat de Chicot, care cerea sa mannce. - Mie nu mi-e foame, spuse regele trecnd pragul usii sale. - Se poate, spuse Chicot; dar eu turbez si as vrea sa rod ceva, macar un ciolan. Regele se facu a nu-l auzi. si desfacu mantaua, pe care o puse pe pat, si soase pa laria, mentinuta pe cap de niste ace lungi, negre si o arunca pe fotoliu; apoi na intnd spre gangul ce ducea la camera lui Saint-Luc, care nu era despartita de a s a dect printr-un simplu zid: -Asteapta-ma aci, bufonule, spuse el, ma napoiez. -O! nu te grabi, fiule, spuse Chicot, nu te grabi; doresc chiar, urma el ascultn d zgomotul pasilor lui Henric care se departa, sa-mi lasi timpul sa-ti pregatesc o mica surpriza. Apoi, cnd nu se mai auzi nici un zgomot: -Hei! spuse el deschiznd usa de la anticamera. Un valet intra. - Regele si-a schimbat parerea, spuse el, vrea o cina frumoasa pentru el si Sain t-Luc. Mai ales a recomandat vin; du-te, lacheu. Valetul se rasuci pe calcie si alerga sa mplineasca poruncile lui Chicot, pe care le credea ca snt ale regelui. Ct despre Henric, el trecuse, dupa cum am mai spus, n apartamentul lui Saint-Luc c are, nstiintat de vizita Maiestatii Sale, se culcase si pusese sa i se citeasca r ugaciuni de catre un batrn servitor, care urmndu-l la Luvru, fusese facut prizonie r mpreuna cu el. Pe un fotoliu aurit, ntr-un colt, cu capul n mini, dormea adnc pajul pe care l adusese Bussy. Regele mbratisa toate acestea dintr-o aruncatura de ochi. - Ce e tnarul acesta? l ntreba el pe Saint-Luc cu neliniste. - Maiestatea Voastra, oprindu-ma aci, nu mi-a ngaduit sa-mi aduc un paj? - Da, negresit, raspunse Henric al III-lea. - Ei bine! Am profitat de ngaduiala, Sire. - Ah! ah! - Maiestatea Sa se caieste ca mi-a acordat aceasta distractie? ntreba Saint-Luc. - Nu, fiule, nu; distreaza-te, dimpotriva. Ei bine! cum o mai duci? - Sire, spuse Saint-Luc, am niste friguri grozave. - ntr-adevar, spuse regele, ai fata mbujorata, copilul meu; sa vedem pulsul, stii ca snt putin si medic. Saint-Luc ntinse mna cu o miscare vadita de proasta dispozitie - Da, da! spuse regele, e cam schimbator, agitat. - O! Sire, spuse Saint-Luc, aceasta nseamna ca n adevar snt bolnav. - Fii pe pace, spuse Henric, te voi ngriji chiar cu doctorul meu. - Multumesc, Sire, l urasc pe Miron. - Te voi pazi chiar eu. - Sire, nu mi-as ngadui... - Voi porunci sa se aseze un pat pentru mine n camera ta, Saint-Luc. Vom vorbi to ata noaptea. Am o multime de lucruri sa-ti povestesc. - Ah! striga Saint-Luc disperat, spuneti ca snteti medic, ca snteti prietenul meu si voiti sa ma mpiedicati sa dorm. La naiba! doctore, aveti un fel ciudat de a va trata bolnavii! La naiba! Sire, aveti un fel ciudat de a va iubi prietenii. - Ei ce! vrei sa rami singur, suferind cum esti? - Sire, l am pe pajul meu Jean. - Dar doarme. - Asa mi plac mie oamenii care ma vegheaza; cel putin nu ma mpiedica nici pe mine sa dorm. - Lasa-ma cel putin sa te veghez mpreuna cu el, nu ti voi vorbi dect daca te destep ti. - Sire, am o desteptare foarte ursuza si trebuie sa fie cineva bine obisnuit cu mine ca sa-mi ierte toate prostiile pe care le spun nainte de a fi bine desteptat . - Cel putin, vino sa asisti la culcarea mea. - Si voi fi liber apoi sa ma napoiez n pat? - Absolut liber.

- Ei bine! fie. Dar am sa fiu un curtean trist, va garantez. Pic de somn. - Vei casca n voie. - Ce tiranie! spuse Saint-Luc, cnd i aveti pe toti ceilalti prieteni. - Ah! da, snt ntr-o frumoasa stare si Bussy care i-a aranjat bine. Schomberg are c oasta crapata; d'Epernon are ncheietura mini crestata ca o manusa spaniola; Qulus e ste acum buimacit de lovitura de pumn de ieri si de mbratisarea de azi; mai ramne d'O care ma plictiseste de moarte si Maugiron care ma supara. Haide! Trezeste pe secatura asta de paj si puneti un halat pe tine. - Sire, daca Maiestatea Voastra voieste sa ma lase. - Pentru ce? - Respectul... - Haide dar. - Sire, n cinci minute voi fi al Maiestatii Voastre. - n cinci minute, fie! Dar nu mai mult de cinci minute, auzi; si n timpul acestor minute, gaseste-mi vreo istorioara frumoasa, Saint-Luc, pentru a ncerca sa rdem pu tin. Si zicnd acestea regele, care obtinuse jumatate din cele ce voia, iesi pe jumatat e multumit. Abia se nchise usa n urma lui si pajul se destepta deodata si dintr-un salt fu la perdeaua de la usa. -Ah! Saint-Luc, spuse el, cnd zgomotul pasilor se pierdu, iar ai sa ma parasesti . Doamne! ce chin! mor de frica aci. Daca m-ar descoperi cineva. - Scumpa mea Jeana, spuse Saint-Luc, Gaspard care este aci (si i-l arata pe batrn ul servitor), te va apara mpotriva oricarei indiscretii. - Atunci, e mai bine sa plec, spuse tnara rosind. - Daca tii neaparat, Jeana, spuse Saint-Luc cu un ton ntristat, voi face sa fii d usa napoi la palatul Montmorency, caci consemnul nu este dect pentru mine. Dar dac a ai fi tot att de buna pe ct esti de frumoasa, daca ai avea n inima oarecare senti mente pentru bietul Saint-Luc, l-ai mai astepta cteva clipe. Ma voi preface ca su far asa de rau de cap, de nervi si de stomac, nct regele nu va mai voi un tovaras att de trist si ma va trimite la culcare. Jeana lasa ochii n jos. - Du-te dar, spuse ea, te voi astepta; nsa ti voi spune ca regele: nu sta mult. - Jeana, scumpa mea, esti adorabila, spuse Saint-Luc; ncrede-te n mine ca voi veni ct mai repede cu putinta lnga tine. De altminteri, mi-a venit o idee, o voi rumeg a putin si la napoiere o sa ti-o spun. - O idee care ti va reda libertatea? - Nadajduiesc. - Gaspard, spuse Saint-Luc, ai grija sa nu intre nimeni aici. Apoi, dupa un sfer t de ora, nchide usa cu cheia; adu-mi aceasta cheie la rege. Du-te si spune acasa sa nu se nelinisteasca de doamna contesa si nu te napoia dect mine. Gaspard fagadui zmbind sa ndeplineasca poruncile pe care tnara femeie le asculta ro sind. Saint-Luc lua mna sotiei sale, o saruta cu gingasie si alerga la camera lui Henri c, care si ncepuse sa dea semne de nerabdare. Jeana, singura si tremurnd, se ghemui n perdeaua mare care atrna de vergelele patul ui si acolo, visatoare ngrijorata, mniata, cauta la rndu-i, jucndu-se cu o teava, un mijloc de a iesi victorioasa din ciudata siuatie n care se gasea. Cnd Saint-Luc intra la rege, fu izbit de parfumul aspru si voluptos pe care l raspn dea camera regala. Picioarele lui Henric se lafaiau, n adevar, pe un asternut de flori carora li se taiasera lujerele, de teama sa nu faca vreun rau pielii deli cate a Maiestati Sale; trandafiri, iasomii, viorele, cuisoare, cu toata asprimea anotimpului, formau un covor moale si mirositor la picioarele lui Henric al III -lea. Camera, al carei tavan fusese cobort si decorat cu frumoase picturi de pnza, era m obilata, dupa cum am mai spus, cu doua paturi, dintre care unul era att de mare, n ct, desi capatiul i era sprijinit de zid, cuprindea aproape a treia parte din camer a. Acest pat avea o tapiterie de aur si de matase cu pesonaje mitologice, reprezentn d povestea Cenei sau a lui Cenis, cnd barbat, cnd femeie, a carui metamorfoza nu

se opera, dupa cum este usor de banuit, fara cele mai fantastice sfortari ale nch ipuiri pictorului. Pologul era de pnza de argint cusuta cu aur si cu figuri de m atase, iar armele regale, bogat brodate, erau asezate pe partea de baldachin car e, lipita de zid, forma capatiul patului. La ferestre era aceeasi tapiterie ca la paturi, iar canapelele si fotoliile erau formate din aceeasi stofa ca aceea a patului si a ferestrelor. n mijlocul tavanu lui, un lant de aur lasa sa atrne o lampa de argint, n care ardea un ulei ce raspnd ea, consumndu-se, un parfum ales. La dreapta patului, un satir de aur tinea n mna u n candelabru n care ardeau patru lumnari roz, parfumate la fel. Aceste lumnari, mar i ca niste faclii, aruncau o lumina care, adaugata la aceea a lampii, lumina ndea juns camera. Regele, cu picioarele goale asezate pe flori presarate pe parchet, statea pe sca unu-i de abanos ncrustat cu aur; tinea pe genunchi sapte sau opt catelusi cu paru l latos si ale caror boturi fragede i gdilau ncet minile. Doi servitori i desfaceau s i i faceau parul, ridicat n sus ca al femeilor, i pieptanau mustata-rasucita si bar ba stufoasa. Un al treilea ungea obrajii printului cu un strat unsuros de crema roz, de un gust cu totul deosebit si de un miros din cel mai ales. Henric tinea ochii nchisi si lasa sa i se faca toate aceste pregatiri cu maretia si seriozitatea unui zeu indian. -Saint-Luc! spunea el, unde este Saint-Luc? Saint-Luc intra. Chicot l lua de mna si l duse n fata regelui. - Iata-l, spuse el lui Henric,a venit prietenul tau Saint-Luc; porunceste-i sa se spele, sau mai bine sa se mzgaleasca si el cu crema; caci daca nu vei lua acea sta precautiune, se va ntmpla un lucru suparator; sau el va mirosi urt pentru tine, care mirosi att de frumos, sau tu vei mirosi prea tare pentru el care nu va miro si deloc. Hei, aduceti grasimile si pieptenele, adauga Chicot ntinzndu-se pe un fo toliu mare n fata regelui, vreau sa le ncerc si eu. - Chicot, Chicot! striga Henric, pielea ta e prea uscata si ar absorbi o cantita te prea mare de crema; abia daca e deajuns pentru mine; si parul tau este asa de aspru, nct mi-ar rupe pieptenii. - Pielea mi s-a uscat facnd campanie pentru tine, print nerecunoscator! Si parul meu este asa de aspru, pentru ca necazurile pe care mi le faci l tin mereu zbrlit; nsa daca mi refuzi crema pentru obraz, adica pentru exterior, bine, fiule, nu-ti mai cer nimic. Henric, ridica din umeri ca un om putin dispus sa se distreze cu glumele bufonul ui sau. - Lasa-ma, spuse el, balmajesti. Apoi ntorcndu-se spre Saint-Luc: - Ei bine! Fiule, spuse el, te mai doare capul? Saint-Luc si duse mna la frunte si scoase un suspin. - nchipuieste-ti, urma Henric, ca l-am vazut pe Bussy d'Ambroise. Ei!... domnule, spuse el coaforului, ma arzi. Coaforul ngenunchie. - L-ati vazut pe Bussy d'Amboise, Sire? spuse Saint-Luc tremurnd. - Da, raspunse regele; i ntelegi pe imbecilii aceia care l-au atacat n numar de cin ci si care nu l-au nimerit? Ar merita sa fie batuti. Daca ai fi fost tu acolo, c e zici, Saint-Luc? - Sire, raspunse tnarul, se poate ca nici eu sa nu fi fost mai norocos ca tovaras ii mei. - Haida de! ce tot spui? ma prind pe o mie de scuzi de aur ca l atingi de zece o ri pe Bussy, iar el numai de sase ori. La naiba! va trebui ca mine sa vedem acest lucru. Te mai ocupi cu scrima, copilul meu? - Desigur, Sire. - Te ntreb daca faci exercitii dese. - Aproape n toate zilele cnd snt sanatos, dar cnd snt bolnav, Sire, nu snt bun de abso lut nimic. - De cte ori ma atingeai tu? - Faceam un joc aproape egal, Sire. - Da, nsa eu trag mai bine ca Bussy. Ce dracu! domnule, spuse Henric barbierului sau, mi smulgi mustata.

Barbierul ngenunchie. - Sire, spuse Saint-Luc, aratati-mi un leac pentru boala de inima. - Trebuie sa mannci, spuse regele. - O! Sire, cred ca va nselati. - Nu, te asigur. - Ai dreptate, Valois, spuse Chicot, si cnd ma doare grozav inima sau stomacul, n u stiu prea bine care din doua, urmez aceasta reteta. Si se auzi un zgomot ciudat, asemanator cu acela care rezulta din miscarea falci lor unei maimute. Regele se ntoarse si l vazu pe Chicot, care, dupa ce nghitise singur ndoita cina car e i se adusese n numele regelui si misca zgomotos falcile sorbind continutul unei cesti de portelan de Japonia. - Ei bine! spuse Henric, ce dracu faci acolo domnul Chicot? - mi iau crema pentru interior, spuse Chicot, deoarece pentru exterior mi este opr ita. - Ah, miselule! striga regele ntorcndu-si capul ntr-un mod att de neprevazut nct deg etul unsuros al valetului umplu de crema gura regelui. - Mannca, fiule, spuse cu gravitate Chicot. Eu nu snt att de tiran ca tine: interio ara si exterioara, ti le ngadui amndoua. - Domnule, ma nabus, spuse Henric valetului. Valetul ngenunchie asa cum facuse coa forul si barbierul. - Sa se duca cineva sa-mi caute pe capitanul guarzilor, striga Henric, sa-l aduc a numaidect. - Si ce sa faci cu capitanul tau de guarzi? ntreba Chicot, trecndu-si degetul prin ceasca de portelan si ducndu-l apoi gura. -Pentru ca sa-si treaca spada prin corpul lui Chicot si chiar asa de slab cum e , sa faca din el o friptura pentru cinii mei. Chicot se ridica si dndu-si parul peste cap: - La naiba! spuse el, un Chicot sa fie dat cinilor tai, un gentilom patrupedelor tale! Ei bine! sa vie, fiule, capitanul tau de guarzi si vom vedea. Si Chicot si trase spada cea lunga, cu care ncepu sa scrimeze att de caraghios mpotr iva coaforului, barbierului si valetului, nct regele nu se putu opri a rde. - Dar mi-e foame, spuse regele cu un glas plngator, si caraghiosul a mncat el sing ur toata cina. - Esti un mofturos, Henric, spuse Chicot. Te-am rugat sa te asezi la masa si ai refuzat. n orice caz, ti mai ramne zeama. Mie nu mai mi-e foame si ma duc sa ma cul c. n timpul acesta, Gaspard venise sa aduca cheia stapnului sau. - Eu la fel, spuse Saint-Luc, caci daca as mai sta mult n picioare, as parea lips it de respect fata de regele meu, caznd n fata sa n atacuri nervoase. Am friguri. - Tine, Saint-Luc, spuse regele ntinznd tnarului ctiva catelusi; ia-i cu tine. - Ce sa fac cu ei? ntreba Saint-Luc. - Sa-i culci cu tine; vor lua boala ta, si vei scapa de ea. - Multumesc, Sire, spuse Saint-Luc punnd cinii n cosul lor, nu am ncredere n aceasta reteta. - Voi veni sa te vad la noapte, Saint-Luc, spuse regele. - O! nu veniti, Sire, va rog, spuse Saint-Luc, m-ati destepta brusc si se spune ca acest lucru te face epileptic. Si zicnd acestea, dupa ce l saluta pe rege, iesi din camera, urmat de semnele de p rietenie pe care i le arata Henric pna ce nu-l mai vazu. Chicot disparu si el. Cele doua sau trei persoane care asistasera la pregatirile de culcare ale regelu i, iesira la rndul lor. Nu mai ramasera lnga rege dect valetii care i acoperira fata cu o masca de pnza fina mbibata cu o crema parfumata.n aceasta masca erau niste deschizaturi pentru nas, pentru ochi si pentru gura. O boneta de stofa de matase si de argint o fixa pe f runte si pe urechi. Apoi i trecura bratele ntr-un pieptaras de matase roz, captusit cu matase fina si cu vata; dupa aceea i dadura niste manusi dintr-o piele att de moale, nct s-ar fi zi s ca snt de matase. Aceste manusi ajungeau pna la coate si erau unse pe dinauntru

cu un ulei parfumat care le dadea acea elasticitate a carei cauza se cauta n zada r pe deasupra. Dupa terminarea acestor mistere ale toaletei regale, i se dadu lui Henric sa-si bea zeama dintr-o ceasca de aur; dar nainte de a duce la buze, el varsa jumatate din ea ntr-o ceasca la fel cu a sa si porunci sa se trimita aceasta jumatate lui Saint-Luc urndu-i-se noapte buna. Veni apoi rndul lui Dumnezeu care, n asta seara, desigur din pricina marii preocup ari a regelui, fu lasat mai la o parte. Henric nu facu dect o singura rugaciune f ara sa atinga cel putin mataniile sfintite; si punnd sa i se desfaca patul stropi t cu coriandru, rasina si scortisoara, se culca. Apoi, dupa ce se aseza bine pe numeroasele-i perne, Henric porunci sa i se ridic e stratul de flori care ncepea sa ngreuieze aerul din camera. Se deschisera pentru o clipa ferestrele pentru a mprospata acest aer prea ncarcat de carbon. Dupa care un foc mare de curpeni arse n caminul de marmura, repede ca un meteor; nu se sti nse totusi dect dupa ce si raspndi placuta-i caldura n tot apartamentul. Atunci valetul nchise totul, perdele si portiere si l aduse pe marele cine favorit al regelui, care se numea Narcis. Dintr-salt, el sari pe patul regelui, se nvrti o clipa, apoi se culca lungindu-se la picioarele stapnului sau. Apoi sufla n luminarile roz care ardeau n minile satirului de aur, micsora lumina c andelei punndu-i un fitil mai mic si valetul nsarcinat cu aceste ultime amanunte i esi la rndu-i pe vrful picioarelor. Mai linistit, mai lenes, mai uituc dect acei calugari trndavi din regatul sau, asc unsi n manastirile lor mbuibate, regele Frantei nu-si mai dadea osteneala sa cuget e ca mai exista o Franta. Dormea. Dupa o jumatate de ora, oamenii care vegheau n galerii si care, de la diferitele lor posturi, puteau observa ferestrele camerei lui Henric, vazura prin perdele s tingndu-se lampa si razele argintate ale lunii nlocuind pe geamuri dulcea lumina r oza care le colora. Ei se gndira prin urmare ca Maiestatea Sa doarme din ce n ce m ai bine. n aceasta clipa toate zgomotele dinauntru si din afara disparura si s-ar fi putut auzi liliacul cel mai tacut zburnd prin galeriile posomorte ale Luvrului. CAPITOLUL VII Cum fara ca nimeni sa cunoasca pricina acestei convertiri, regele Henric se vazu convertit de la o zi la alta. Doua ore trecura astfel. Deodata rasuna un tipat grozav. Acest tipat iesise din camera Maiestatii Sale. Cu toate astea candela era tot stinsa, linistea tot adnca si nici un zgomot nu se auzea, afara de aceasta ciudata chemare a regelui. Caci regele fusese acela care strigase. n curnd se deosebi zgomotul unei mobile care cadea, a unui portelan prefacut n tand ari, a unor pasi nelinistiti alergnd prin camera; apoi se auzira alte tipete ames tecate cu latraturi de cini. Numaidect luminile stralucesc, spadele lucesc prin ga lerii si pasii greoi ai guarzilor buimaciti de somn zguduie stlpii puternici. - La arme! strigara toti din toate partile, la arme! Regele ne cheama, sa alerga m la rege. Si n aceasta clipa, alergnd ct putu mai repede, capitanul guarzilor, colonelul Elve tienilor, intimii castelului, archerbuzierii de serviciu, se repezira n camera re gala, pe care un val de lumina o cuprinse ndata; douazeci de faclii luminara scen a. Lnga fotoliu rastunat, lnga cestile sparte, n fata patului n dezordine ale carui ce arsafuri si cuverturi erau mprastiate n camera, Henric caraghios si nspaimntator n di chisurile sale de noapte, statea n picioare, cu parul zbrlit, cu ochii ficsi. Mna-i dreapta era ntinsa, tremurnd ca o frunza la vnt. Mna-i stnga, zbrcita, se ntepenise pe mnerul spadei pe care l apucase fara sa vrea. Cinele, tot asa de tulburat ca si stapnul sau, l privea stnd cu labele departate s i urlnd. Regele parea mut din pricina groazei si toata aceasta lume, nendraznind sa rupa t

acerea, ntrebndu-se din ochi, astepta cu o liniste grozava. Atunci aparu pe jumatate mbracata, dar nvaluita ntr-un mantou mare, tnara regina Lui za de Lorena, blonda si gingasa creatura care ducea viata unei sfinte pe acest p amnt si pe care tipetele sotului sau o desteptasera. - Sire, spuse ea, tremurnd mai mult dect toti, ce s-a ntmplat, Doamne?... Tipetele voastre au ajuns pna la mine si am venit. - Nu... nu... nu e nimic, spuse regele fara sa-si miste ochii care pareau ca pri vesc n aer o forma nedeslusita si pe care nu o vedea dect el. - Dar, Maiestatea voastra a tipat..., relua regina. Maiestatea Voastra e oare su ferind? Groaza era zugravita ntr-un mod att de vadit pe trasaturile lui Henric nct ea cuprin dea ncetul cu ncetul pe toti cei de fata. Se dadeau napoi, naintau, sorbeau din ochi persoana regelui pentru a se asigura ca nu era ranit, ca nu fusese lovit de tra snet sau muscat de vreo reptila. - Oh! Sire, striga regina; Sire, n numele cerului, nu ne lasati ntr-o asemenea ngri jorare! Voiti un medic? - Un medic! spuse Henric pe acelasi ton sinistru; nu, corpul nu este bolnav, ci sufletul, mintea; nu, nu, nu un medic... un duhovnic. Cei de fata se uitara unii la altii; cercetara usile, perdelele, parchetul, tava nul. Nicaieri nu ramasese urma obiectului nevazut care nspaimntase att de rau pe rege. Aceasta cercetare era facuta cu o ndoita curiozitate: misterul se complica, regel e cerea un duhovnic! Numaidect dupa aceasta cerere, un mesager a sarit pe cal, mii de stele au tsnit di n pavajul curtii Luvrului. Dupa cinci minute, Josef Foulon, staretul mnastirii Sfn ta Genoveva era trezit, putem zice smuls din patul sau si sosea la rege. Odata cu duhovnicul, zgomotul a ncetat, linistea s-a restabilit. Toti se ntreaba, fac presupuneri, cred ca ghicesc, dar mai ales le este teama... Regele se spoved este! A doua zi de dimineata, regele, sculat naintea tuturor, porunceste sa se nchida po arta Luvrului care nu se deschisese dect pentru a-l lasa pe duhovnic sa treaca. Apoi trimite sa vina vistiernicul, lumnararul si maestru de ceremonii; si ia ceasl ovul legat cu negru si citeste rugaciuni, se ntrerupe pentru a taia chipuri de sfinti si deodata porunceste sa i se aduca toti prietenii. La aceasta porunca, cei trimisi trecura mai ntii pe la Saint-Luc, dar Saint-Luc e ra mai suferind ca niciodata. Lncezeste, este zdrobit de oboseala. Boala s-a pref acut n coplesala, somnul, sau mai degraba letargia sa era att de adnca nct, numai el din toti locuitorii palatului, cu toate ca l desparte de rege numai un zid subtir e, nu a auzit nimic din scena de peste noapte. Asa ca cere sa ramna n pat, unde va face toate rugaciunile pe care va porunci regele. La aceasta deplorabila povestire, Henric face semnul crucii si porunceste sa i s e trimita farmacistul. Apoi spune sa se aduca la Luvru toate bicele de la mnastirea Sfnta Genoveva; el tr ece, mbracat n negru, prin fata lui Schomberg care schioapata, prin fata lui d'Epe rnon care are bratul bandajat, prin fata lui Qulus nca buimacit, prin fata lui d'O si Maugiron care tremura. Le mparte n trecere, lovituri de bice si le porunceste sa se biciuiasca ct de tare va putea bratul lor sa loveasca. D'Epernon atrage atentia ca avnd bratul drept bandajat, trebuie sa fie scutit de ceremonie, avnd n vedere ca el nu va putea napoia loviturile ce i se vor da, ceea c e va face, ca sa zicem asa un dezacord n gama biciuirii. Henric al III-lea i raspunde ca pocainta sa va fi astfel mai placuta lui Dumnezeu . El nsusi da exemplu. si scoate tunica, vesta, camasa si se loveste ca un martir. C hicot a voit sa rda si sa-si bata joc, dupa obiceiul lui, dar o privire teribila a regelui i-a aratat ca nu era momentul; atunci a luat si el ca si ceilalti un b ici; numai ca, n loc de a se lovi, si zdrobeste vecinii; si cnd nu mai gaseste nici un corp la ndemna, scoate cojile din zugraveala de pe coloane si de pe ziduri. Acest zgomot nsenineaza putin cte putin fata regelui, cu toate ca se vede bine ca mintea sa ramne adnc izbita. Deodata si paraseste camera poruncind sa fie asteptat. n urma lui, pocaintele ncete

aza ca prin farmec. Numai Chicot mai continua sa-l mai loveasca pe d'O pe care l uraste. D'O i napoiaza loviturile cum poate mai bine. Este un duel de lovituri de grbaci. Henric a trecut la regina. I-a daruit un colier de perle de 25.000 de scunzi, a sarutat-o pe amndoi obrajii, ceea ce nu i s-a mai ntmplat de mai bine de un an si a rugat-o sa lase podoabele regale si sa se acopere cu un sac. Luiza de Lorena, mereu blnda, consimte ndata. Ea ntreaba pentru ce sotul ei, dndu-i un colier de perle, doreste sa-si puna un sac pe umeri. - Pentru pacatele mele, raspunse Henric. Acest raspuns o multumeste pe regina, caci ea cunoaste mai bine ca oricine de cta gramada de pacate trebuie sa se pocaiasca sotul sau. Ea se mbraca dupa placul lu i Henric care se napoiaza n camera sa, dndu-i acolo ntlnire reginei. La vederea regelui, biciuirea rencepe. D'O si Chicot, care n-au ncetat deloc, snt p lini de snge. Regele i felicita si i numeste adevaratii si singurii sai prieteni. Dupa zece minute soseste regina, mbracata ntr-un sac. Numaidect se mpart lumnari la nt reaga curte si cu picioarele goale, pe acea vreme grozava, cu chiciura si zapada , frumosii curteni, frumoasele doamne si bunii Parizieni, credinciosii regelui s i Sfintei fecioare, se duc la Montmartre, tremurnd la nceput, dar ncalzindu-se n curn d de loviturile furioase pe care la mparte Chicot tuturor acelora care au nenoroc irea sa se gaseasca n dreptul biciului sau. D'O s-a dat nvins si a intrat n sir la cincizeci de pasi de Chicot. La ora patru seara, plimbarea jalnica era sfrsita, mnastirile primisera pomeni bog ate, picioarele tuturor erau umflate, spinarile tuturor curtenilor erau jupuite; regina aparuse n public cu o camasa mare de pnza grosolana, regele cu niste matan ii din capete de morti. Fusesera lacrimi, tipete, rugaciuni, tamie, cntece religio ase. Ziua, dupa cum se vede, fusese buna. n adevar, fiecare a suferit de frig si de lovituri pentru a face placere regelui, fara ca nimeni sa poata ghici pentru ce acest print, care dansase att de bine n a jun, se chinuia astfel a doua zi. Hughenotii, membrii ligii si necredinciosii, au privit cum trece procesiunea bic iuitorilor rznd de ei si spunnd, ca niste adevarati depredicatori cum snt acest fel de oameni, ca ultima procesiune fusese mai frumoasa si mai zeloasa; ceea ce nu e ra adevarat. Henric s-a napoiat, flamnd, cu dre lungi, albastre si rosii pe umeri, nu a parasit -o pe regina toata ziua si a profitat de toate clipele de odihna, de toate oprir ile pe la biserici pentru a le fagadui venituri noi si a face planuri de pelerin aj mpreuna cu ea. Ct despre Chicot, plictisit de a mai lovi si nfometat de exercitiul neobisnuit la care l condamnase regele, s-a furisat putin mai sus de poarta Montmartre si, mpreu na cu fratele Gorenflot, acelasi calugar care a voit sa-l spovedeasca pe Bussy s i cu care era prieten, a intrat n gradina unei crciumi foarte renumita, unde a bau t niste vin piperat si a mncat o lisita ucisa n mlastinile de la Grande Batelire. A poi, la napoierea procesiunii, si-a luat locul si a venit pna la Luvru, lovind cu sete pe pacatosi si pe pacatoase si mpartind, dupa cum spune el singur, iertarea deplina a pacatelor. La sosirea serii, regele se simti obosit pe patul sau, de mersul n picioarele goa le si de loviturile furioase pe care si le daduse. Puse sa i serveasca o cina de post, sa-i ude umerii, sa-i aprinda un foc mare si trecu la Saint-Luc pe care l gasi vesel si bine dispus. Din ajun, regele se schimbase mult; toate ideile sale se ntoarsera spre nimicnici a lucrurilor omenesti, spre pocainta si spre moarte. - Ah! spuse el cu un accent adnc de om dezgustat de viata, Dumnezeu a facut ntr-ad evar bine ca existenta este att de amara. - Pentru ce, Sire? ntreba Saint-Luc. - Pentru ca omul, obosit de aceasta lume, n loc sa se teama de moarte, o doreste. - Iertati-ma Sire, spuse Saint-Luc, vorbiti pentru Maiestatea Voastra, dar eu nu doresc deloc moartea. - Asculta, Saint-Luc, spuse regele clatinnd din cap; daca ai face ceva bun, ai u rma sfatul meu, pot sa zic pilda mea.

- Bucuros, Sire, daca aceasta placere mi zmbeste. - Vrei tu sa lasam, eu coroana, tu sotia si sa intram ntr-o mnastire? Am niste dis pense de la sfntul nostru Papa; cu ncepere de mine vom predica. Eu ma voi numi frat ele Henric... - Iertati-ma, Sire, iertati-ma, Maiestatea Voastra tine prea putin la coroana pe care o cunoaste prea mult; dar eu, eu tin mult la sotia mea pe care n-o cunosc n ca n deajuns. Asadar, refuz. - O! o ! spuse Henric, ti-e mai bine, dupa ct se pare. - Cu mult mai bine, Sire; mi simt mintea linistita, inima vesela. Sufletul mi-e d ispus ntr-un mod de necrezut la fericire si la placere. - Sarmane Saint-Luc! spuse regele mpreunndu-si minile. - Ieri, Sire, trebuia sa-mi spuneti acest lucru. O! Ieri eram cu toane, ursuz, nd urerat. Pentru un fleac m-as fi aruncat ntr-un put. Dar asta-seara e altceva. Si, pe toti dracii! traiasca veselia! - Defaimezi, Saint-Luc, spuse regele. - Am defaimat, Sire? Se poate, dar si Maiestatea Voastra njura cteodata, mi se par e. - Am njurat, Saint-Luc, dar nu voi mai njura. - Eu nu ndraznesc sa spun asta. Voi njura ct mai putin cu putinta, iata singurul lu cru la care vreau sa ma angajez. De altfel, Dumezeu este bun si iertator pentru pacatele noastre, cnd aceste pacate tin de slabiciunea omeneasca. - Tu crezi dar ca Dumnezeu ma va ierta? - O! nu vorbesc de Maiestatea Voastra, Sire; vorbesc de servitorul vostru. La na iba! Maiestaea Voastra a pacatuit... ca rege... pe cnd eu am pacatuit ca simplu p articular; nadajduiesc ca, n ziua judecatii Dumnezeu va avea doua greutati si dou a cntare. Regele scoase un suspin, murmura un Cofiteor, si lovi pieptul cu mea culpa. - Saint-Luc, spuse el, ca sa sfrsim, vrei sa-ti petreci noaptea n camera mea? - Depinde, spuse Saint-Luc; ce vom face n camera Maiestatii Voastre? - Vom aprinde toate luminile, eu ma voi culca, iar tu mi vei citi rugaciunile sfi ntilor. - Multumesc, Sire. - Asadar nu vrei? - Ma voi pazi ct pot. - Ma parasesti! Saint-Luc, ma parasesti! - Nu. Dimpotriva, nu va parasesc. - Ah! adevarat? - Daca veti voi. - Negresit ca vreau. - Dar cu o conditie sine qua non. - Care? - Ca Maiestaea Voastra sa porunceasca sa se aseze mese, sa trimita dupa vioristi si curtezane si pe legea mea! Vom dansa. - Saint-Luc! Saint-Luc, striga regele n culmea groazei. - Ce vreti! spuse Saint-Luc, ma simt zburdalnic asta-seara.Vreti sa beti si sa d ansati, Sire? Dar Henric nu mai raspundea. Mintea sa, cteodata asa de vioaie si asa de vesela, se ntuneca din ce n ce si parea ca lupta mpotriva unui gnd ascuns care o ngreuna, cum ar face plumbul legat de picioarele unei pasari care si-ar ntinde zadarnic aripi le ca sa zboare. - Saint-Luc, spuse n sfrsit regele cu o voce jalnica, tu visezi cteodata? - Adesea, Sire. - Crezi n vise? - Din interes. - Cum asta? - Ei da! visele ti usureaza realitatea. Astfel, asta-noapte am avut un vis minuna t. - Care? - Am visat ca sotia mea... - Tu te mai gndesti la sotia ta, Saint-Luc?

- Mai mult ca oricnd. - Ah! facu regele cu un suspin si uitndu-se la cer. - Am visat, urma Saint-Luc, ca sotia mea luase, pastrndu-si n acelasi timp fata-i n cntatoare, caci e frumoasa sotia mea, Sire... - Vai! da, spuse regele. Si Eva era frumoasa, nenorocitule! Si Eva ne-a dus pe t oti la pieire. - Ah! iata dar de unde va vine ura! Dar sa revenim la visul meu, Sire. - Si eu la fel, spuse regele, am visat... - Sotia mea deci, pastrndu-si n acelasi timp fata-i ncntatoare, luase aripile si for ma unei pasari si numaidect, nfruntnd ferestre si gratii, trecuse pe deasupra zidur ilor Luvrului si venise sa dea n geamurile mele un tipat ncntator pe care eu l nteleg eam si care spunea: "Deschide-mi, Saint-Luc, deschide-mi, sotul meu". - Si i-ai deschis? spuse regele aproape disperat. - Cred si eu, striga Saint-Luc, si nca cu graba chiar. - Monden! - Monden ct poftiti, Sire. - Si te-ai trezit atunci? - Nu, Sire, m-am ferit; visul era prea frumos. - Atunci ai continuat sa visezi? - Ct am putut mai mult, Sire. - Si speri, la noapte... - Sa visez iar, da, sa nu se supere Maiestatea Voastra; iata pentru ce refuz ofe rta placuta de a merge sa-i citesc rugaciuni. Daca veghez, Sire, vreau cel putin sa gasesc echivalentul visului meu. Astfel ca, daca dupa cum am spus Maiestatii Voastre, voiti sa porunciti sa se aseze mese, sa trimiteti dupa vioristi... - Destul, Saint-Luc, destul, spuse regele ridicndu-se. Te pierzi si m-ai pierde s i pe mine daca as mai ramne mult aici. Adio, Saint-Luc, nadajduiesc ca cerul ti va trimite, n locul acelui vis ispititor, vreun vis folositor care te va face sa ie i parte, mine la pocaintele mele si sa vii cu noi. - Ma ndoiesc, Sire, si chiar snt asa de sigur nct daca am de dat un sfat Maiestatii Voastre, este de a-l pune chiar de asta-seara la poarta Luvrului pe necredincios ul de Saint-Luc, care este foarte hotart sa moara nepocait. - Nu, spuse Henric, nu; nadajduiesc ca pna mine mila Domnului l va atinge cum m-a a tins si pe mine. Buna seara, Saint-Luc, ma voi ruga pentru tine. - Buna seara, Sire, voi visa pentru Maiestatea Voastra. Si Saint-Luc ncepu primul cuplet dintr-un cntec mai mult dect usuratic, pe care reg ele avea obiceiul sa-l cnte n clipele sale de buna dispozitie, ceea ce grabi mai m ult retragerea regelui, care nchise usa si intra la el, murmurnd: - Doamne, Dumnezeul meu! Mnia ta e dreapta si legitima, caci lumea merge din ce n ce mai spre rau. CAPITOLUL VIII Regele se teme si-i este frica Iesind de la Saint-Luc, regele gasi ntreaga curte adunata, dupa porunca sa, n gale ria cea mare. Atunci el mparti cteva favoruri prietenilor sai, trimise n provincie pe d'O, d'Eper non si Schomberg, ameninta pe Maugiron si pe Qulus ca i va pedepsi daca ar mai ave a vreo noua cearta cu Bussy, dadu mna acestuia sa i-o sarute si l tinu strns la pie pt multa vreme pe fratele sau Franois. Ct despre regina, el se arata fata de ea plin de atentii si de laude, n asa fel nct cei de fata ncepura sa nadajduiasca la un mostenitor pentru tronul Frantei. Cu toate acestea, ora obisnuita de culcare se apropia si se putea vedea ca regel e ntrzia aceasta ora pe ct putea; n sfrsit orologiul Luvrului suna de zece ori; Henri c arunca o lunga privire n jurul lui, parnd a cauta printre toti prietenii sai pe acela pe care avea sa-l nsarcineze cu functia de cititor, refuzata de Saint-Luc. Chicot se uita la el. - Asculta, spuse el cu ndrazneala-i obisnuita, ai aerul sa-mi faci ochi dulci, as ta-seara, Henric. Nu cumva cauti din ntmplare pe cineva caruia sa-i dai o mnastire buna cu un venit de zece mii de livre? La naiba! ce staret as mai fi! Da-o, fiul

e, da-o. - Vino cu mine, Chicot, spuse regele. Buna seara, domnilor, ma duc sa ma culc. Chicot se ntoarse spre curteni, si rasuci mustata si, cu o nfatisare din cele mai g ratioase, facndu-le tuturor ochi dulci: - Buna seara, domnilor, repeta el, imitnd vocea lui Henric; buna seara, ne ducem la culcare. Curtenii si muscara buzele; regele rosi. - Sa-mi vina barbierul, spuse Chicot, coaforul, valetul si mai ales crema. - Nu, spuse regele, nu am nevoie de nimic asta-seara; vom intra n post si eu am s a ma pocaiesc. - Regret crema, raspunse Chicot. Regele si bufonul intrara n camera pe care o cunoastem. - Asa, Henric, spuse Chicot, eu snt deci favoritul? Snt cel de care nu te poti lip si? snt deci foarte frumos, mai frumos dect acel Cupidon de Qulus? - Tacere! bufonule, spuse regele, si dumneavoastra, domnilor cu toaleta, iesiti. Valetii ascultara; usa se nchise. Henric si Chicot ramasera singuri. Chicot l priv ea pe Henric cu un fel de mirare. - Pentru ce-i gonesti? ntreba bufonul. Nu ne-am uns nca cu crema. Nu cumva vrei sa ma ungi cu mna ta regala? La naiba! Aceasta este o pocainta ca si oricare alta. Henric nu raspunse. Toata lumea iesise din camera si cei doi regi, nebunul si nte leptul, se priveau. - Sa ne rugam, spuse Henric. - Multumesc, striga Chicot, nu e tocmai asa de placut. Daca pentru asta m-ai che mat, prefer sa ma napoiez printre tovarasii deochiati... Adio, fiule, buna seara. - Rami, spuse regele. - O! o! facu Chicot ridicndu-se, asta se preface n tiranie. Esti un despot, esti u n Phalaris, un Denys. Eu ma plictisesc aici; toata ziua ai pus sa se sfsie umerii prietenilor mei cu lovituri de vna de bou si iata ca avem aerul sa ncepem din nou asta seara. La naiba! Sa nu mai rencepem, Henric. Nu mai sntem dect noi doi aici s i n doi... orice lovitura nimereste. - Taci, ticalos guraliv, spuse regele, si gndeste-te sa te pocaiesti. - Bun! iata-ne ajunsi aici. Sa ma pocaiesc, eu! Si de ce vrei tu sa ma pocaiesc? Ca m-am facut bufonul unui calugar? Confiteor... Ma pocaiesc; Mea culpa, este g reseala mea, este greseala mea cea mai mare! - Nu pngari, nenorocitule, nu pngari, spuse regele. - Ei, da! spuse Chicot, mi-ar placea mai mult sa fiu nchis n cusca leilor sau n oda ia maimutelor, dect sa fiu nchis n camera unui rege cu toane. Adio! ma duc. Regele lua cheia din usa. - Henric, spuse Chicot, te previn ca ai o nfatisare sinistra si ca, daca nu ma la si sa ies, chem, strig, sparg usa, farm fereastra. Ai auzit? - Chicot, spuse regele pe un ton foarte duios, Chicot, prietene, abuzezi de tris tetea mea. - Ah! nteleg, spuse Chicot, tie frica sa rami singur: asa snt tiranii. Pune sa-ti f aca douasprezece camere ca Denys, sau douasprezece palate ca Tiberiu. Deocamdata , ia spada mea cea lunga si lasa-ma sa iau cu mine teaca, ce zici? La acest cuvnt de frica, un fulger trecuse prin ochii lui Henric; apoi, cu un tre mur ciudat, el se ridicase si se plimbase prin camera. Era o att de mare framntare n tot corpul lui Henric, o att de mare paloare pe fata l ui, nct Chicot ncepu sa-l creada cu adevarat bolnav si, dupa ce l privi cu un aer ngr ozit facnd trei sau patru ocoluri prin camera, i spuse: - Asculta, fiule, ce ai? Spune-ti necazurile prietenului tau Chicot. Regele se opri n fata bufonului si privindu-l: - Da, spuse el, tu esti prietenul meu, singurul prieten. - Stii ca e vacanta mnastirea Valencey? spuse Chicot. Asculta, Chicot, spuse Henric, esti discret? - Mai este si aceea de la Pithiviers, unde se mannca asa de bune pateuri de ciocrl ii. -Cu toate caraghioslcurile tale, urma regele, tu ai o inima buna. - Atunci, nu-mi da o mnastire, da-mi un regiment. Si chiar esti un bun sfatuitor.

- n cazul acesta, nu-mi da un regiment, fa-ma ministru! A! nu, m-am razgndit, pref er un regiment sau o mnastire. Nu vreau sa fiu ministru; as fi silit sa fiu mereu de parerea regelui. - Taci, taci, Chicot, se apropie ora, ora grozava. - A! vad ca iar te apuca! spuse Chicot. - Vei vedea, vei auzi. - Ce sa vad? ce sa aud? - Asteapta si chiar evenimentul te va face sa afli lucrurile pe care vrei sa le stii, asteapta. - Ba nu, nu, nu vreau sa astept; dar ce cine turbat o fi muscat pe tatal si pe ma ma ta n noaptea cnd au avut ideea fatala sa te zamisleasca. - Chicot, esti viteaz? - Asa cred; dar nu-mi pun vitejia la ncercare, ce dracu! Cnd regele Frantei si al Poloniei tipa noaptea, sculnd toata lumea din Luvru, eu, un plapnd, ma vad silit s a nu pot face cinste apartamentului tau. Adio, Henric, cheama-ti capitanii guarz ilor, Elvetienii, usierii si pe mine lasa-ma sa plec; ma lipsesc de o primejdie nevazuta, ma lipsesc de un pericol pe care nu-l cunosc! - ti poruncesc sa rami, facu regele cu autoritate. - Iata, pe cuvntul meu, un stapn glumet care vrea sa porunceasca fricii: mie mi-e frica. Mi-e frica, ti spun. Sariti! Foc! Si Chicot, fara ndoiala pentru a stapni primejdia, se sui pe o masa. - Haide, caraghiosule, spuse regele, pentru ca nu pot face altfel ca sa taci, am sa-ti povestesc totul. - Ah! ah! spuse Chicot frecndu-si minile, cobornd cu prevedere de pe masa si scotndu -si spada cea mare, e mai bine sa fii prevenit; ne vom lupta; povesteste, povest este, fiule. S-ar parea ca e vreun crocodil, ce zici? Pe toti dracii! lama este buna, caci ma slujesc de ea pentru a-mi taia unghiile n fiecare saptamna si unghii le mele snt tari. Asadar, spuneai, Henric, ca e un crocodil. Si Chicot se aseza ntr-un fotoliu mare, punndu-si spada ntre coapse si ncolacind lam a cu amndoua picioarele, cum ncolacesc serpii, simbolul pacii, toiagul lui Mercur. - Noaptea trecuta, spuse Henric, dormeam... - Si eu la fel, spuse Chicot. - Deodata o adiere mi trece peste fata. - Trebuie sa-i fi fost foame animalului, spuse Chicot, si ti lingea grasimea. - Ma trezesc pe jumatate si simt cum mi se zbrleste barba sub masca. - Ah! ma faci grozav sa tremur, spuse Chicot, ghemuindu-se n fotoliul sau si spri jinindu-si barbia pe mnerul spadei. - Atunci, spuse regele cu un accent att de slab si att de tremurator nct sunetul cuv intelor abia ajunse la urechile lui Chicot, atunci un glas rasuna n camera cu o v ibrare att de dureroasa, nct mi zdruncina toti creierii. - Glasul crocodilului, da. Am citit n cartile calatorului Marco Polo ca are un gl as grozav crocodilul, care imita tipatul copiilor: dar linisteste-te, fiule, dac a va veni, l vom ucide. - Asculta bine. - La naiba! sigur ca ascult, spuse Chicot destinzndu-se ca piscat de un ac; stau nemiscat ca un bustean si tacut ca un peste, ca sa ascult. Henric urma cu un accent si mai jalnic si mai posomort: - Pacatosule mizerabil! spuse glasul. - Ei hai! ntrerupse Chicot, glasul vorbea, asadar nu era un crocodil? - Pacatosule mizerabil! spuse glasul, eu snt glasul Dumnezeului tau. Chicot facu un salt si se nfunda mai mult n fotoliu. - Glasul lui Dumnezeu? relua el. - Ah! Chicot, raspunse Henric, este un glas nspaimntator. - Este un glas frumos? ntreba Chicot, si seamana, cum spune Scriptura, cu sunetul trompetei? - Esti aici? ma auzi? urma glasul; ma auzi, pacatosule nrait? Esti hotart sa nu co ntenesti cu nedreptatile tale? - Ah! asa, asa, asa, spuse Chicot; dar glasul lui Dumnezeu seamana foarte mult c u acela al poporului tau, mi se pare. - Apoi, relua regele, urmara alte mii de mustrari care, ti-o marturisesc, Chicot

, mi-au fost foarte crude. -Dar, spuse Chicot, urmeaza, fiule, povesteste, povesteste ce spunea glasul, ca sa aflu daca Dumnezeu era bine informat. -Nelegiuitule! striga regele, daca te ndoiesti, am sa te pedepsesc. - Eu! spuse Chicot, nu ma ndoiesc: ceea ce ma mira numai, este ca Dumnezeu a aste ptat pna acum ca sa-ti faca toate aceste marturisiri. S-a facut prea rabdator de la potop ncoace. Asa ca, fiule, urma Chicot, ti-a fost o frica grozava! - O! da, spuse Henric. - Aveai si de ce. - Sudoarea mi curgea de-a lungul tmplelor si maduva mi nghetase n oase. - Ca si lui Ieremia, e foarte natural; nu stiu, pe cuvntul meu de gentilom, ce as fi facut n locul tau. Si atunci ai strigat? - Da. - Si a venit cineva? - Da. - Si au cautat bine? - Peste tot. - Nici urma de Dumnezeu. - Totul pierise. - ncepnd cu regele Henric. E ngrozitor. - Att de ngrozitor nct mi-am chemat duhovnicul. - Ah! bun; si-a venit? - Numaidect. - Sa vedem putin, fii sincer, fiule, spune adevarul, mpotriva obiceiului tau. Ce crede despre aceasta destainuire duhovnicul tau? - S-a cutremurat. - Cred si eu. - A facut semnul crucii, mi-a poruncit sa ma pocaiesc cum mi spunea Dumnezeu. - Foarte bine! nu este niciodata rau sa te pocaiesti. Dar despre aratarea n sine, sau mai bine zis de cele auzite, ce a spus? - Ca era ceva providential; ca era o minune; ca trebuie sa ma gndesc la salvarea Statului. De aceea, azi dimineata... - Ce ai facut azi dimineata, fiule? - Am dat o suta de mii de livre iezuitilor. - Foarte bine. - Si am sfrtecat cu lovituri de bici pielea mea si pe aceea a tinerilor mei senio ri. - Perfect! Si apoi? - Ei bine! Apoi... Ce crezi tu, Chicot? Nu vorbesc bufonului, ci omului cu snge r ece, prietenului meu. - Ah! Sire, spuse Chicot serios, cred ca Maiestatea Voastra a avut un vis urt. - Crezi?... - Ca Maiestatea Voastra a avut un vis si ca nu se va rennoi, daca Maiestatea Voas tra nu se va mai gndi la el. - Un vis? spuse Henric dnd din cap. Nu, nu; eram treaz, te asigur, Chicot. - Dormeai, Henric. - Att de putin dormeam nct aveam ochii deschisi. - Dorm si eu asa. - Da, dar vedeam cu ochii, ceea ce nu se ntmpla cnd dormi cu adevarat. - Si ce vedeai? - Vedeam luna la geamurile camerei mele si vedeam ametistul care se afla la gard a spadei mele lucind, colo unde esti tu, Chicot, cu o lumina ntunecata. - Si lampa ce se facuse? - Se stinsese. - Vis, dragul meu fiu, curat vis. - Pentru ce nu crezi, Chicot? Nu se spune ca Dumnezeu vorbeste regilor, cnd vrea sa nfaptuiasca vreo mare schimbare pe pamnt? - Da, le vorbeste, e adevarat, spuse Chicot, dar att de ncet nct ei nu-l aud nicioda ta. - Dar ce te face asa de nencrezator?

- Faptul ca tu ai auzit att de bine. - Ei bine! ntelegi pentru ce te-am oprit? spuse regele. - Ia spune! raspunse Chicot. - Pentru ca sa auzi tu nsuti ce va spune glasul. - Pentru ca sa se creada ca spun vreo gluma, daca voi repeta ce-am auzit. Chicot , este asa de nensemnat, asa de plapnd, asa de nebun, nct, chiar daca ar spune fieca ruia n parte, nimeni nu l-ar crede. Nu e rau jucat, fiule. - Pentru ce nu crezi mai de graba, prietene spuse regele, ca numai devotamentulu i tau bine cunoscut i ncredintez eu aceasta taina? - A! nu minti, Henric; caci daca va veni glasul, ti va reprosa aceasta minciuna s i destule alte nedreptati. Dar, ce are a face? Primesc. Nu-mi pare rau sa aud gl asul Domnului, poate ca va spune ceva si pentru mine. - Ei bine! ce trebuie facut? - Trebuie sa te culci, fiule. - Dar daca, dimpotriva... - Nici un dar. - Totusi... - Crezi oare ca vei mpiedica glasul lui Dumnezeu sa vorbeasca daca vei ramne n pici oare? Un rege nu-i ntrece pe ceilalti oameni dect cu naltimea coroanei si cnd e cu c apul descoperit, crede-ma, Henric, este de- aceeasi statura si uneori chiar mai scund dect ei. - Bine, spuse regele, tu rami? - Ne-am nteles odata. - Ei bine! ma voi culca. - Bun! - Dar tu nu te vei culca? - Ma voi feri sa dorm. - Numai ca nu-mi scot dect tunica. - Fa cum vrei. - mi pastrez pantalonii. - Prevederea e buna. - Si tu? - Eu, ramn unde ma aflu. - Si nu vei dormi? - A! ct despre asta, nu-ti pot fagadui; somnul e ca si frica, fiule, un lucru ind ependent de vointa omului. - Vei face tot ce vei putea, cel putin. - Am sa ma ntep, fii linistit; de altminteri ma va trezi glasul. - Nu glumi cu glasul, spuse Henric, care si pusese un picior n pat si pe care l ret rase. - Haida de, spuse Chicot, va trebui sa te culc eu! Regele scoase un oftat si, dupa ce si plimba ngrijorat privirea prin toate colturi le si coltisoarele camerei, se strecura tremurnd n pat. - Asa! facu Chicot, acum e rndul meu. Si se ntinse n fotoliu lui, asezndu-si mprejur si la spate o multime de perne. - Cum va simtiti, Sire? - Binisor, spuse regele, dar tu? - Foarte bine; buna seara, Henric. - Buna seara, Chicot; dar nu adormi. - La naiba! nici nu ma gndesc, spuse Chicot cascnd sa-si rupa falcile. Si amndoi nchisera ochii, regele pentru a se preface ca doarme, Chicot pentru a do rmi de-a binelea. CAPITOLUL IX Cum se nseala glasul Domnului si i vorbeste lui Chicot, creznd ca- i vorbeste regel ui. Regele si Chicot ramasera, vreme cam de vreo zece minute aproape, nemiscati si t acuti. Deodata regele se ridica dintr-o saritura si se aseza pe marginea patului .

La miscarea si zgomotul care l desteptau din acea dulce somnolenta, premergatoare somnului, Chicot facu la fel. Amndoi se privira cu ochii aprinsi. - Ce este? ntreba Chicot n soapta. - Adierea, spuse regele si mai n soapta, adierea! n aceeasi clipa una din lumnarile pe care o tinea n mna satirul de aur se stinse, ap oi a doua, a treia, n sfrsit cea din urma. - Oh! oh! spuse Chicot, ce adiere! Chicot nu rostise bine ultima silaba, ca se stinse si lampa la rndu-i, iar camer a ramase luminata numai de ultimele licariri ale focului. - E un loc primejdios aici! spuse Chicot ridicndu-se n picioare. - Are sa vorbeasca, spuse regele ncovoindu-se n patul sau, are sa vorbeasca. - Atunci, spuse Chicot, asculta. n adevar, n aceeasi clipa se auzi un glas nfundat si suierator care spunea n spatiul dintre pat si perete. - Pacatosule nrait, esti aici? - Da, da, Doamne, spuse Henric ai carui dinti clantaneau. - O! o! spuse Chicot, iata un glas care pare sa aiba guturai, asa ca nu prea cre d sa vina din cer! n tot cazul, e nspaimntator. - Ma auzi? ntreba glasul. - Da, Doamne, bolborosi Henric, si ascult ncovoiat sub mnia ta. - Tu crezi, asadar, ca m-ai ascultat, urma glasul, facnd toate maimutarelile exte rioare pe care le-ai facut azi, fara ca adncul inimii tale sa fie serios atins? - Bine spus, striga Chicot, o! aici a nimerit-o! Minile regelui se loveau mpreunndu-se; Chicot se apropie de el. - Ei bine! murmura Henric, ei bine! Acum crezi, nenorocitule? - Asteapta, spuse Chicot. - Ce vrei sa faci? - Taci odata! Asculta; da-te jos binisor din pat si lasa-ma sa ma asez eu n locul tau. - Pentru ce? - Pentru ca mnia Domnului sa cada mai nti asupra mea. - Crezi ca ma va cruta astfel? - Noi sa ncercam. Si cu o staruinta dragastoasa, l mpinse ncet pe rege jos din pat si se aseza n locul sau. - Acum, Henric, spuse el, du-te si stai n fotoliul meu si lasa-ma sa fac cum stiu . Henric asculta; ncepea sa ghiceasca. - Nu raspunzi, relua glasul, dovada ca esti nrait n pacate. - O! iarta-ma, iarta-ma, Doamne! spuse Chicot, vorbind pe nas ca regele. Apoi lungindu-se spre Henric: - E cam ciudat, spuse el, ntelegi, fiule, ca bunul Dumnezeu nu-l recunoaste pe Ch icot. - Cam asa e! facu Henric, ce vrea sa zica asta? - Asteapta, asteapta, ai sa mai vezi multe! - Nenorocitule! spuse glasul. - Da! Doamne, da, raspunse Chicot, da, snt un pacatos nrait, un pacatos grozav. - Atunci, recunoaste-ti crimele si pocaieste-te. - Recunosc, spuse Chicot, ca am fost un mare ticalos fata varul meu Cond, caruia i-am sedus sotia, si mi pare rau. - Dar ce tot spui acolo? murmura regele. Ai sa taci odata? De mult nu se mai vor beste despre aceasta. - Ah! asa e, spuse Chicot; sa trecem la altceva. - Vorbeste, spuse glasul. - Recunosc, urma falsul Henric, ca m-am purtat ca un mare misel fata de polonezi i care ma alesesera rege si pe care i-am parasit frumusel ntr-o noapte, lund cu mi ne toate diamantele coroanei, si mi pare rau. - Ei! secatura! spuse Henric, ce mai reamintesti asta? S-a uitat. - Trebuie neaparat sa continui a-l nsela, raspunse Chicot. Lasa-ma n pace. - Vorbeste, spuse glasul.

- Recunosc, spuse Chicot, ca am sustras tronul Frantei fratelui meu d'Alenon, car uia i revenea de drept, deoarece eu renuntasem n mod formal, primind tronul Poloni ei, si mi pare rau. - Ticalosule! spuse regele. - Nu e numai att, relua glasul. - Recunosc ca m-am nteles cu buna mea mama, Caterina de Medicis, pentru a goni di n Franta pe cumnatul meu regele Navarei, dupa ce i-am distrus toti prietenii, si pe sora mea regina Margareta, dupa ce i-am distrus toti amantii, lucru de care m i pare grozav de rau. - Ah! tlharule ce esti, murmura regele, cu dintii scrsnind de mnie. - Sire, sa nu-l suparam pe Dumnezeu ncercnd sa-i ascundem ceea ce stie tot asa de bine ca si noi. - Nu este vorba de politica, urma glasul. - Ah! acum vad eu, urma Chicot cu un accent tnguitor. E vorba de moravurile mele , nu-i asa? - Negresit! spuse glasul. - E adevarat, Doamne! urma Chicot, vorbind tot n numele regelui, snt foarte afemei at, lenes, moale, natng si fatarnic. - Asa e, facu glasul cu un sunet stins. - Am maltratat femeile, mai ales pe a mea, care este o femeie asa de cumsecade. - Trebuie sa-ti iubesti femeia, ca pe tine nsuti, si sa o preferi nainte de orice, spuse glasul furios. - Ah! striga Chicot pe un ton disperat, atunci am pacatuit rau. - Si ai facut sa pacatuiasca si altii, dndu-le pilda. - E adevarat, foarte adevarat. - Era ct pe aici sa-l osndesti pe bietul Saint-Luc. - Ei asi! facu Chicot, esti sigur, Doamne! Ca nu l-am osndit de-a binelea? - Nu, dar s-ar putea sa i se ntmple acest lucru, si tie la fel, daca nu-l vei trim ite mine dimineata, cel mai trziu, la familia sa. - Ah! ah! spuse Chicot regelui, glasul mi pare prieten casei de Coss. - Si daca nu-l vei face duce si pe sotia lui ducesa, urma glasul, ca despagubire pentru zilele sale de vaduvie anticipata... - Si daca nu voi asculta? spuse Chicot, lasnd sa patrunda n vocea sa o urma de rez istenta. - Daca nu vei asculta, relua glasul ngrosndu-se ntr-un fel grozav, vei fierbe pe ve cie n cazanul cel mare, unde fierb, asteptndu-te, Sardanapal, Nabucodonosor si mar esalul de Retz. Henric al III-lea scoase un suspin. Frica, la aceasta amenintare, l cuprindea mai mult ca oricnd. - La naiba! spuse Chicot, observi tu, Henric, cum se intereseaza cerul de domnul de Saint-Luc? S-ar spune, pe cinstea mea, ca l are pe bunul Dumnezeu n mna. Dar Henric nu auzea glumele lui Chicot, sau, daca le auzea, ele nu puteau sa-l l inisteasca. - Snt pierdut, spunea el naucit, snt pierdut! si acest glas de sus ma va face sa m or. - Glas de sus! relua Chicot. Ah! de data aceasta te nseli. Glas de alaturi, cel m ult. - Cum! glas de alaturi? ntreba Henric. - Ei da! nu auzi tu, fiule, ca glasul vine din acest zid? Henric, bunul Dumnezeu locuieste la Luvru. Probabil ca, ntocmai ca mparatul Carol Quintul, trece prin Fr anta pentru a cobor n Infern. - Ateule! defaimatorule! - E o cinste pentru tine, Henric. Asa ca te felicit. Dar ti-o marturisesc, te ga sesc prea rece pentru cinstea care ti se face. Cum! Bunul Dumnezeu este la Luvru , nu este despartit de tine dect printr-un perete si tu nu te duci sa-i faci o vi zita? Haida de, Valois, nu te stiam asa si nu esti politicos. n aceasta clipa, o bucata de lemn pierduta ntr-un colt al caminului se aprinse si, aruncnd lumina n camera, facu sa se vada fata lui Chicot. Aceasta fata avea o atta expresie de veselie, de gluma, nct regele se mira. - Ei ce! spuse el, ti arde de glume? ndraznesti...

- Da, ndraznesc, spuse Chicot, si ai sa ndraznesti si tu numaidect, sau, sa nu-mi m ai zici mie pe nume. nsa judeca, fiule si fa ce-ti spun. - Sa ma duc sa vad... - Daca bunul Dumnezeu se afla n adevar n camera de alaturi. - Dar daca mai vorbeste glasul? - Oare nu snt eu aici ca sa-i raspund? Ba e chiar bine sa continui sa-i vorbesc n numele tau, ca sa creada ca esti tot aici; caci e foarte ncrezator glasul divin s i nu-si cunoaste deloc oamenii. Cum! De un sfert de ora de cnd zbier si nu m-a re cunoscut! E umilitor pentru o inteligenta. Henric ncrunta din sprncene. Chicot spusese attea nct marea lui credinta se zdruncina se. - Cred ca ai dreptate, Chicot, spuse el, si am o mare dorinta... - Dar du-te odata! spuse Chicot mpingndu-l. Henric deschise binisor usa coridorului ce ducea spre camera vecina si care era, dupa cum am mai spus, vechea camera a doicei lui Carol al IX-lea, locuita deoca mdata de Saint-Luc. Dar nu facuse nici patru pasi, ca auzi glasul nnoindu-si must rarile. Chicot raspundea cu cele mai amare tnguiri. - Da, spunea glasul, esti nestatornic ca o femeie, moale ca un sibarit, corupt c a un pagn. - Vai! se bocea Chicot. Vai! vai! e oare vina mea. Dumnezeule mare! Daca tu miai facut pielea att de subtire, minile att de albe, nasul att de fin, spiritul att de schimbator! Dar s-a sfrsit, Doamne! Cu ncepere de azi nu mai vreau sa port dect ca masi de pnza groasa. Ma voi ngropa n balegar ca Iov si voi mnca baliga de vaca ntocma i ca Ezechil. n acest timp Henric continua sa nainteze n coridor, observnd, cu admiratie, ca pe ma sura ce glasul lui Chicot se micsora, glasul interlocutorului sau se marea si ca acest glas parea ca iese n adevar din camera lui Saint-Luc. Henric era sa bata la usa, cnd zari o raza de lumina care patrundea prin gaura ch eii. El se apleca si privi. Deodata Henric, care era foarte palid, rosi de mnie, se ridica si si freca ochii c a pentru a vedea mai bine ceea ce nu putea sa creada vaznd. - Pe toti dracii! murmura el, e oare cu putinta sa ndrazneasca cineva sa-si bata n halul acesta joc de mine? n adevar, iata ce vedea el prin gaura cheii: ntr-un colt al acestei camere, Saint-Luc, n pantaloni de matase si n halat, sufla nt r-o teava cuvintele amenintatoare pe care regele le luase drept cuvintele divine si lnga el, rezemata de umarul lui, o tnara n costum alb si straveziu, zmulgnd din cnd n cnd teava din minile lui, sufla si ea, ngrosndu-si vocea, toate fanteziile care treceau mai nti prin ochii ei sireti si apoi pe buzele-i rzatoare. Apoi urmau izbu cniri de veselie nebuna, dupa fiecare mustrare facuta, mai ales ca Chicot se tngu ia si plngea nct l facea si pe rege sa creada, att de perfecta era imitatia, ca era c hiar el acela pe care l auzea plngnd si tnguindu-se din acest coridor. - Jeana de Coss n camera lui Saint-Luc, o gaura n zid, mistificarea mea! mormai ncet Henric. O! mizerabilii! mi-o vor plati scump. Si la o fraza mai insultatoare ca celelalte suflata de doamna de Saint-Luc n teav a, Henric se dadu un pas napoi si cu o lovitura de picior, foarte puternica pentr u un afemeiat, sparse usa ale carei ttni se desprinsera si a carei broasca sari. Jeana, pe jumatate goala, se ascunse cu un tipat grozav sub perdelele n care se nf asura. Saint-Luc, cu teava n mna, palid de groaza, cazu n genunchi n fata regelui, care era palid de mnie. - Ah! striga Chicot din fundul camerei regale, ah! iertare! ma rog Sfintei Fecio are, tuturor sfintilor... ma pocaiesc, ma... Dar n camera de alaturi, niciunul din actorii scenei caraghioase pe care am poves tit-o mai sus, nu avusese puterea sa vorbeasca, situatia lund cu repeziciune o nto rsatura dramatica. Henric rupse tacerea printr-un cuvnt si aceasta nemiscare printr-un gest. - Iesiti, spuse el ntinznd bratul.

Si, cednd unei porniri de mnie, nedemna de un rege, smulse teava din minile lui Sai nt-Luc si o ridica pentru a-l lovi. nsa atunci Saint-Luc se ridica n sus, ca si cnd un arc de otel l-ar fi pus pe picioare. - Sire, spuse el, nu aveti dreptul sa va atingeti dect de capul meu, snt gentilom. Henric arunca furios teava pe podea. Cineva o ridica; era Chicot, care, auzind z gomotul usii sfarmate si judecnd ca prezenta unui mpaciuitor nu ar fi nefolositoare , alergase numaidect. El lasa pe Henric si pe Saint-Luc sa se descurce cum vor crede si alergnd drept l a perdeaua sub care ghicea pe cineva, scoase de acolo pe sarmana femeie care tre mura toata. - Ei! ei! spuse el, Adam si Eva dupa savrsirea pacatului! Si tu i izgonesti, Henri c? ntreba el uitndu-se n ochii regelui. - Da, spuse Henric. - Asteapta atunci, eu am sa fac deci pe ngerul nimicitor. Si ntrepunndu-se ntre rege si Saint-Luc, el ntinse teava, ca sabia de flacari deasup ra capului celor doi vinovati, si spuse: - Acesta este raiul meu pe care voi l-ati pierdut prin neascultarea voastra. Va opresc de a mai intra n el. Apoi, aplecndu-se la urechea lui Saint-Luc, care, pentru a o ocroti, daca ar fi f ost nevoie, mpotriva mniei regelui, nconjura corpul sotiei sale: - Daca aveti un cal bun, goniti-l pna crapa; dar faceti douazeci de leghe pna mine. CAPITOLUL X Cum porni Bussy n cautarea visului sau, convins din ce n ce mai mult ca era o real itate n timpul acesta, Bussy se napoiase cu ducele de Anjou, visatori amndoi: ducele, pen tru ca se temea de urmarile acelei iesiri, cam aspre, la care fusese oarecum sil it Bussy; Bussy, pentru ca evenimentele din noaptea trecuta l preocupau mai mult ca orice. - n sfrsit, si zicea el ajungnd la palatul sau, dupa ce facuse o multime de complime nte ducelui de Anjou pentru energia pe care o desfasurase, n sfrsit, ceea ce este sigur, este ca am fost atacat, ca m-am batut, ca am fost ranit, pentru ca mi simt aici, n partea dreapta, rana care este chiar foarte dureroasa. Batndu-ma nsa, vede am zidul palatului Tournelles si turnurile crenelate ale Bastiliei. n piata Basti liei, putin mai nainte de palatul Tournelles, ntre strada Sfnta Ecaterina si strada Sfntul Pavel, am fost atacat, deoarece ma duceam n mahalaua Sfntul Anton sa iau sc risoarea trimisa de 'regina Navarei. Asadar, acolo am fost atacat, lnga o poarta care avea o deschizatura n zid, prin care, dupa ce s-a nchis poarta n urma mea, l-a m privit pe Qulus care avea obrajii asa de palizi si ochii asa de nflacarati. Ma a flam ntr-o alee; la capatul aleii se afla o scara. Am simtit prima treapta a aces tei scari, pentru ca m-am mpiedicat de ea. Atunci am lesinat, apoi a nceput visul,n sfrsit m-am vazut, pe un vnt foarte rece, culcat pe marginea santurilor Templului , ntre un calugar, un macelar si o femeie batrna. "Acum, de unde vine ca celelalte vise ale mele se sterg att de repede si att de co mplet din memoria mea, pe cnd acesta se sapa n ea cu att mai mult cu ct ma departez de clipa n care l-am avut? Ah! spuse Bussy, aici e misterul. Si se opri la poarta palatului sau unde sosise chiar n clipa aceea si, sprijinind u-se de zid, nchise ochii. - La naiba! spuse el, e cu neputinta ca un vis sa lase n minte o asemenea impresi e. Vad camera cu tapiteria ei cu personaje, vad tavanul pictat, mi vad patul de l emn de stejar sculptat, cu perdelele lui de damasc alb auriu; vad portretul, vad femeia blonda; snt mai putin sigur daca femeia si portretul snt una si aceeasi! n sfrsit, vad figura blnda si voioasa a tnarului medic care a fost condus la patul me u cu ochii legati; iata totusi o multime de dovezi. Sa recapitulam: o tapiterie, un tavan, un pat sculptat, niste perdele de damasc alb si auriu, un portret, o femeie si un medic. Haide! haide! trebuie sa pornesc n cautarea lor si, daca nu v oi fi un dobitoc, trebuie sa le regasesc. "Si mai nti, spuse Bussy, pentru a ncepe bine treaba, sa ne luam un costum mai potr ivit pentru un hoinar de noapte, apoi la Bastilia!"

n virtutea acestei hotarri, destul de putin chibzuita din partea unui om care, dup a ce era ct pe aici n ajun sa fie asasinat ntr-un loc, se ducea a doua zi, aproape la aceeasi ora, sa cerceteze acelasi loc. Bussy urca la el, puse pe un valet car e se pricepea putin la chirurgie si pe care l avea pentru orice ntmplare, sa-i lege bine bandajul care i nchidea rana si ncalta niste cizme lungi care i treceau de gen unchi, si lua spada cea mai solida, se nfasura n manta, se urca n litiera, se opri l a capatul strazii Regele Siciliei, cobor, porunci oamenilor sai sa-l astepte si a jungnd n strada Sfntului Anton, se ndrepta spre piata Bastiliei. Era aproape ora noua seara; semnalul de stingere a luminilor se daduse; Parisul era pustiu. Datorita dezghetului, pe care l adusese n timpul zilei putinul soare si o atmosfera mai caldicica, baltile de apa nghetata si gropile cu noroi faceau din piata Bastiliei un teren presarat cu lacuri si cu rpe, pe care l ocolea ca o s osea acel drum despre care am mai vorbit. Bussy se orienta; el cauta locul unde fusese dobort calul sau si crezu ca l-a gas it; facu aceleasi miscari de retragere si de naintare pe care si reamintea ca le f acuse: se dadu napoi pna la zid si examina fiecare poarta pentru a regasi coltisor ul de care se sprijinise si ferestruica din care l privise pe Qulus. Dar toate por tile aveau un coltisor si aproape toate o ferestruica; exista o alee napoia porti lor. Printr-o fatalitate care va parea mai putin ciudata cnd ne vom gndi ca portar ul era pe vremea aceea ceva necunoscut la casele burgheze, trei sferturi din por ti aveau alei. - Ei drace! si zise Bussy cu o dezamagire adnca, de-ar trebui sa bat fiecare poart a, sa ntreb pe toti locatarii, de-ar trebui sa cheltuiesc o mie de scuzi pentru a face sa vorbeasca valetii si femeile batrne, tot voi afla ceea ce vreau sa stiu. Exista cincizeci de case; cte zece case pe seara, voi pierde cinci seri: voi ast epta numai sa se usuce. Bussy abia sfrsise acest monolog cnd zari o luminita tremuratoare si palida, care se apropia, oglindindu-se n baltoacele de apa, ca un felinar n mare. Aceasta lumina nainta ncet spre el, oprindu-se din timp n timp, cotind cnd la stnga, cnd la dreapta, apoi, uneori, poticnindu-se deodata si ncepnd sa joace ca niste art ificii, apoi relundu-si mersul linistit, apoi dedndu-se la alte aiureli. - Hotart, spuse Bussy, e o piata ciudata piata Bastiliei, dar ce are a face, sa a steptam. Si Bussy, pentru a astepta mai n voie, se nfasura n manta si se ascunse lnga o poart a. Noaptea era din cele mai ntunecoase si nu se vedea nici la patru pasi. Lanterna continua sa nainteze, facnd cele mai nebune miscari. Dar cum Bussy nu era superstitios, el ramase convins ca lumina pe care o vedea era pur si simplu un felinar tinut de o mna care se lega si ea de un corp oarecare. n adevar, dupa cteva clipe de asteptare, presupunerea lui se adeveri. Bussy, la ap roape treizeci de pasi de el, zari o forma neagra, lunga si subtire ca un stlp, c are forma lua, putin cte putin, conturul unei fiinte vii, tinnd lanterna cu bratul stng, cnd ntinsa fie n fata ei, fie n laturi, cnd rezemnd-o de sold. Aceasta fiinta v e parea deocamdata ca face parte din cinstita breasla a betivilor, caci numai be tiei i se puteau atribui ciudatele ocoluri pe care le facea si felul de filosofi e cu care se poticnea n gropile mocirloase si se balacea n baltoacele de apa. Odata i se ntmpla chiar sa alunece pe un strat de gheata si un zgomot nabusit, nsoti t de o miscare involuntara a lanternei, care paru sa cada cu repeziciune de sus n jos, arata lui Bussy ca nocturnul drumet, nefiind sigur pe ambele-i picioare, c autase un centru de gravitate mai solid. Bussy ncepu atunci sa simta acel fel de respect pe care toate inimile nobile l ncea rca pentru betivii ntrziati si era sa nainteze pentru a da ajutor acestui slujitor al lui Bachus, cum spunea maestrul Ropsard, cnd vazu lanterna ridicndu-se cu o rep eziciune care arata la acela care se slujea att de rau de ea o mai mare soliditat e dect s-ar fi putut crede, judecnd dupa aparenta. - Ia te uita, murmura Bussy, nca o aventura dupa ct mi se pare. Si cum lanterna si relua miscarea si parea sa nainteze n directia lui, el se ascuns e si mai mult lnga poarta. Lanterna mai facu zece pasi si atunci Bussy, la lumina pe care o raspndea, vazu u n lucru ciudat, anume ca omul care o purta avea o legatura la ochi. - Ei drace! spuse el, iata o idee ciudata sa te joci de-a baba oarba cu o lanter

na, mai ales pe o vreme si pe un teren ca acesta. Nu cumva am nceput iar sa visez ? Bussy mai astepta si omul legat la ochi facu cinci sau sase pasi. - Dumnezeu sa ma ierte, spuse Bussy, mi se pare ca vorbeste singur. Atunci, nu e ste nici betiv, nici nebun: este un matematician care cauta solutia unei problem e. Aceste din urma cuvinte i fusesera insuflate observatorului de ultimele cuvinte p e care le rostise omul cu lanterna si pe care Bussy le auzise: - Patru sute optzeci si opt, patru sute optzeci si noua, patru sute nouazeci, mu rmura omul cu lanterna: trebuie sa fie foarte aproape de aci. Si atunci, cu mna dreapta, misteriosul personaj si desfacu legatura si, gasindu-se n fata unei case, se apropie de poarta. Ajuns lnga poarta, el o examina cu atentie. - Nu, spuse el nu este aceasta. Apoi si puse din nou legatura si si relua mersul continund sa numere. - Patru sute nouazeci si unu, patru sute nouazeci si doi, patru sute nouazeci si trei, patru sute nouazeci si patru; cred ca am ajuns, spuse el. Si si scoase legatura din nou si apropiindu-se de poarta vecina cu aceea lnga care se ascunsese Bussy, o examina tot cu atta atentie ca si pe cea dinti. - Hm! hm! spuse el, aceasta ar putea sa fie; nu, ba da, ba da, nu; aceste afuris ite de porti se aseamana toate. - Asa m-am gndit si eu, si zise Bussy n sine; aceasta ma face sa am consideratie pe ntru matematician. Matematicianul si puse din nou legatura si si continua drumul. - Patru sute nouazeci si cinci, patru sute nouazeci si sase, patru sute nouazeci si sapte, patru sute nouazeci si opt, patru sute nouazeci si noua... Daca exist a vreo poarta n fata mea, aceea trebuie sa fie. n adevar, exista o poarta si aceasta poarta era aceea lnga care se ascunsese Bussy ; reiese de aci ca, atunci, cnd presupusul matematician si scoase legatura, se gas i fata n fata cu Bussy. - Ei bine? spuse Bussy. - O! facu drumetul dndu-se un pas napoi. - Ce! spuse Bussy. - Nu se poate, striga necunoscutul. - Ba da, numai ca e ciudat. Dumneata esti medicul? - Si dumneavoastra gentilomul? - Chiar asa. - Iisuse! ce noroc! - Medicul, urma Bussy, care ieri seara a pansat un gentilom care primise o lovi tura de spada n coasta. - n coasta dreapta. - Asa e, te-am recunoscut numaidect; dumneata esti acela care ai mna att de blnda, a tt de usoara si n acelasi timp att de priceputa. - Ah! domnule, nu ma asteptam sa va ntlnesc aci. - Ce cautai dar? - Casa. - A! facu Bussy, cautai casa? - Da. - Asadar nu o cunosti? - Cum vreti sa o cunosc, raspunse tnarul, cnd am fost adus acolo cu ochii legati. - Ai fost adus cu ochii legati? - Negresit. - Atunci ai venit cu adevarat n casa aceasta? - n aceasta sau ntr-una din casele vecine, nu pot spune n care, deoarece o caut... - Bun, spuse Bussy, atunci nu am visat! - Cum? nu ati visat! - Trebuie sa-ti spun, draga prietene, ca eu credeam ca toata aceasta aventura, m ai putin lovitura de spada, bine nteles, era un vis. - Ei bine! spuse tnarul medic, nu ma uimiti deloc, domnule. - Pentru ce?

? -

Banuiam eu ca exista un mister aci. Da, prietene, si un mister pe care vreau sa-l lamuresc; ma vei ajuta, nu-i asa

Bucuros. Bine; nainte de toate, doua cuvinte. Spuneti. Cum te cheama? Domnule, spuse tnarul medic, nu am sa pun rea vointa, n a va raspunde. Stiu bine ca dupa toate regulile si mai ales cum e la moda acum, la o asemenea ntrebare ar trebui sa ma proptesc cu mndrie pe un picior si sa va spun, cu mna n sold: "Si dum neavoastra, domnule, va rog?" Dar dumneavoastra aveti o spada lunga, iar eu nu a m dect un cutitas; dumneavoastra aveti nfatisarea unui gentilom cumsecade, iar eu trebuie sa va par un ticalos, caci snt ud pna la oase si plin de noroi. Ma hotaras c deci sa raspund sinter la ntrebarea dumneavoastra: ma numesc Remy le Haudouin. - Foarte bine, domnule, ti multumesc de o mie de ori. Eu snt contele Ludovic de Cl ermont, senior de Bussy. - Bussy d'Amboise, eroul Bussy! striga tnarul doctor cu o bucurie vadita. Cum! do mnule, snteti oare acel vestit Bussy, acel colonel care... care... oh! - Chiar eu, domnule, relua cu modestie gentilomul. Si acum cnd sntem bine luminati unul asupra celuilalt, te rog satisface-mi curiozitatea, asa ud si plin de noro i cum esti. - Faptul este, spuse tnarul privindu-si hainele pline de noroi, faptul este ca, nt ocmai ca Epaminondas Tebanul, voi fi silit sa stau trei zile n casa, neavnd dect o singura pereche de pantaloni si o singura tunica. Dar iertati-ma, mi se pare ca m i faceati cinstea sa ma ntrebati? - Da, domnule, voiam sa te ntreb cum ai venit n casa aceasta. - E un lucru n acelasi timp si simplu si complicat, aveti sa vedeti, spuse tnarul. - Sa vedem. - Domnule conte, iertati-ma, pna aci eram asa de tulburat, nct am uitat sa va dau t itlul. - Nu face nimic, urmeaza. - Domnule conte, iata deci ce s-a ntmplat: Eu locuiesc n strada Beautreillis, la ci nci sute doi pasi de aci. Snt un biet ucenic de chirurg, nu prea nepriceput, va a sigur. - Stiu si eu acest lucru, spuse Bussy. - Si care am studiat foarte mult, urma tnarul, dar fara a avea clienti. Ma numesc , dupa cum v-am spus, Remy le Haudouin: Remy dupa numele de botez si le Haudouin , pentru ca m-am nascut la Nanteuil le Haudouin. Or, acum sapte sau opt zile, un om primind, lnga Arsenal, o lovitura grava de cutit, i-am cusut pielea pntecului si i-am strns foarte bine nauntrul acestei piei intestinele care iesisera afara. A ceasta mi-a facut printre vecini un oarecare renume, caruia i atribui cinstea de a fi fost desteptat, ieri noapte, de o voce subtire. - O voce de femeie! striga Bussy. - Da, nsa luati seama, gentilomul meu, orict as fi eu de taran, snt sigur ca era o voce de servitoare. Ma pricep la ele, avnd n vedere ca am auzit mai mult astfel de voci dect voci de stapne. - Si atunci, ce ai facut? - M-am sculat si am deschis usa; dar abia ajunsesem la scara cnd doua mini mici, d ar nu prea aspre, mi-au asezat pe fata o legatura. - Fara a spune nimic? ntreba Bussy. - Ba da, spunndu-mi: "Veniti; nu ncercati sa vedeti unde mergeti; fiti discret: ia ta rasplata dumneavoastra." - Si aceasta rasplata era?... - O punga cuprinznd niste pistoli, pe care mi-a pus-o n mna. - A! a! si ce i-ai raspuns? - Ca eram gata s-o urmez pe ncntatoarea mea calauza. Nu stiam daca era ncntatoare sa u nu, dar ma gndeam ca epitetul, chiar daca era cam exagerat, nu putea sa aduca n ici un rau. - Si ai urmat-o fara sa faci observatii, fara sa ceri garantii? - Am citit adesea astfel de povesti n carti si am bagat de seama ca din ele iesea

totdeauna ceva placut pentru medic. O urmai deci, dupa cum am avut cinstea sa v a spun; ma conduse pe un pamnt tare; era un aer aspru si numarai patru sute, patr u sute cincizeci, cinci sute si n sfrsit cinci sute doi pasi. - Bine, spuse Bussy, era prevazator; atunci trebuie sa fii la poarta aceea? - Nu trebuie sa fiu departe de ea cel putin, pentru ca de asta data am numarat pn a la patru sute nouazeci si noua; numai daca vicleana calauza, si o banuiesc de aceasta rautate, nu m-o fi ocolit. - Da; dar presupunnd ca s-a gndit la aceasta prevedere, spuse Bussy, trebuie sa fi dat ea vreun amanunt, sa fi rostit vreun cuvnt? - Niciunul. - Dar chiar dumneata trebuie sa fi observat ceva. - Am observat tot ce se poate observa cu niste degete obisnuite sa nlocuiasca une ori ochii, adica o poarta cu zavoare; napoia portii o alee; la capatul aleii, o s cara. - La stnga? - Da. Am numarat chiar treptele. - Cte? - Douasprezece. - Si intrarea imediata? - Un coridor, mi se pare, caci s-au deschis trei usi. - Bine. - Apoi am auzit o voce. Ah! aceea, de pilda, era o voce de stapna, blnda si placut a. - Da, da, era a sa. - Snt sigur. - E ceva ca snteti sigur. Apoi am fost mpins n camera n care erati culcat si mi s-a spus sa-mi scot legatura. - Asa e. - Atunci v-am zarit. - Unde eram? - Culcat pe un pat. - Pe un pat de damasc alb cu flori de aur? - Da. - ntr-o camera plina cu tapiterii? - Da. - Cu un tavan cu personaje? - Chiar asa; afara de aceasta, ntre doua ferestre... - Un portret? - Admirabil. - nfatisnd o femeie ntre optsprezece si douazeci de ani? - Da. - Blonda? - Da. - Frumoasa ca ngerii? - Mai frumoasa. - Bravo! Atunci ce ai facut?. - V-am pansat. - Si nca foarte bine, pe legea mea! - Cum am putut mai bine. - Admirabil, scumpul meu domn, admirabil; caci azi dimineata rana era aproape nch isa si batea n roz. - Datorita unei alifii pe care am compus-o eu si care mie mi se pare suverana; c aci de multe ori, neavnd pe cine sa fac experiente, mi-am gaurit pielea n diferite locuri si pe legea mea! Ranile se nchideau n doua sau trei zile. - Dragul meu domn Remy, striga Bussy, esti un barbat ncntator si simt ca am o nclin are spre dumneata...Dar pe urma? Sa vedem, spune. - Pe urma? Ati lesinat din nou. Vocea ma ntreba cum va este. - De unde te ntreba? - Dintr-o camera vecina. - Asa ca nu ai vazut-o pe doamna?

- Nici nu am zarit-o macar. - Ce i-ai raspuns? - Ca rana nu e primejdioasa si ca, n douazeci si patru de ore, nici nu se va mai cunoaste. - A parut multumita? - ncntata; caci a strigat: "Ce fericire, Dumnezeule!" -A spus: "Ce fericire!" Draga domnule Remy, am sa te mbogatesc. Pe urma, pe urma ? - Pe urma, totul se sfrsise; deoarece erati pansat, nu mai aveam nimic de facut acolo; vocea mi spuse atunci: "Domnule Remy..." - Vocea stia numele dumitale? - Fara ndoiala, tot n urma aventurii cu lovitura de cutit pe care v-am povestit-o. - E drept, vocea ti spuse: "Domnule Remy... " - "Fii om de onoare pna la sfrsit; nu compromite o biata femeie cuprinsa de un exc es de omenie, pune-ti din nou legatura si ngaduie, fara nselatorie, sa fii recondu s la dumneata." - I-ai fagaduit? - I-am dat cuvntul. - Si l-ai tinut? - Vedeti bine, raspunse cu naivitate tnarul, deoarece caut poarta. - Ei, spuse Bussy, este o fapta mareata, o fapta de nobil; si, cu toate ca turbe z din aceasta pricina, nu ma pot opri sa nu-ti spun: da-mi mna, domnule Remy. Si Bussy, entuziasmat, ntinse mna tnarului doctor. - Domnule! spuse Remy ncurcat. - Da-o, da-o, esti demn de a fi gentilom. - Domnule, spuse Remy, va fi o glorie vesnica pentru mine de a fi atins mna vitea zului Bussy d'Amboise. Deocamdata, am o mustrare de cuget. - Care? - Erau zece pistoli n punga. - Ei bine? - E prea mult pentru un om caruia i se platesc vizitele cu cinci gologani, atunc i cnd nu face aceste vizite chiar pentru nimic; si cautam casa... - Pentru a napoia punga? - Da. - Draga domnule Remy, e prea multa delicatete, ti-o jur; ai cstigat n mod cinstit acesti bani si snt ai dumitale. - Credeti? spuse Remy cu o multumire launtrica. - Ti-o garantez; dar numai ca, nu doamna trebuia sa te plateasca, deoarece nu o cunosc si nici dnsa nu ma cunoaste. - Iata nca un motiv, vedeti bine. - Voiam sa spun numai ca si eu, aveam o datorie fata de dumneata. - Dumneavoastra, o datorie fata de mine? - Da, si o voi achita. Ce faci dumneata la Paris? Sa vedem... vorbeste... Destai nuieste-te mie, draga domnule Remy. - Ce fac eu la Paris? Nimic, domnule conte, dar as face ceva daca as avea client i. - Ei bine! ai nimerit-o de minune; mai nti am sa-ti dau eu unul; ma vrei pe mine? Snt un client vestit, sa stii! Nu trece nici o zi n care sa nu distrug la altii sa u sa nu mi se strice mie opera cea mai frumoasa a Creatorului. Sa vedem... vrei sa ncerci sa vindeci ranile care se vor face pielii mele si acelea pe care le voi face eu pielii altora? - Ah! domnule conte, spuse Remy, meritul meu e prea mic... - Nu, dimpotriva, esti omul care mi trebuie, sau sa ma ia dracu! Ai mna usoara ca o mna de femeie si mpreuna cu ea alifia Ferragus... - Domnule! - Vei veni sa locuiesti la mine... vei avea locuinta dumitale, oamenii dumitale; primeste sau, pe cuvntul meu, mi sfsii inima. De altfel, munca dumitale nu e termi nata: e vorba sa pui un al doilea aparat, draga domnule Remy. - Domnule conte, raspunse tnarul doctor, snt att de ncntat, nct nu stiu cum sa va expr m bucuria mea. Voi lucra, voi avea clienti.

- Ba nu, deoarece ti spun ca te iau numai pentru mine... si prietenii mei, bine nt eles. Acum, nu-ti mai amintesti nimic altceva? - Nimic. - A! bine, ajuta-ma atunci, sa pricep si eu, daca se poate: - Cum? - Sa vedem... dumneata care esti un om de observatie, dumneata care numeri pasii , dumneata care pipai zidurile, dumneata care deosebesti vocile, cum se face ca dupa ce am fost pansat de dumneata, m-am gasit transportat din aceasta casa pe m arginea santurilor Templului? - Dumneavoastra? - Da... eu... Ai dat vreun ajutor la aceasta transportare? - Nu! m-as fi opus foarte mult, dimpotriva, daca as fi fost ntrebat... Frigul put ea sa va faca foarte rau. - Atunci, nu mai stiu ce sa cred, spuse Bussy; nu vrei sa mai cauti putin cu min e? - Vreau tot ce vreti dumneavoastra, domnule; dar mi-e teama sa nu fie n zadar; to ate casele acestea seamana. - Ei bine! spuse Bussy, va trebui sa vedem acest lucru ziua. - Da; nsa ziua vom fi vazuti. - Atunci, va trebui sa ne informam. - Ne vom informa Monseniore. - Si ne vom ajunge scopul. Crede-ma, Remy, sntem doi acum si avem o siguranta, ce ea ce nseamna mult. CAPITOLUL XI Ce fel de om era domnul sef al vnatorii, Bryan de Monsoreau Bussy fu cuprins nu de bucurie, ci aproape de delir, cnd dobndi siguranta ca femei a visului sau era o realitate si ca aceasta femeie i daduse n adevar generoasa gaz duire despre care pastrase n adncul sufletului o amintire nelamurita. Astfel ca nu voi sa-l scape din mna pe tnarul doctor pe care-l adusese n locul medi cului sau obisnuit, trebuie ca, asa plin de noroi cum era, Remy sa se urce cu el n litiera; se temea ca daca l-ar lasa o singura clipa, sa nu dispara ca o vedeni e; se gndea sa-l aduca la palatul Bussy, sa-l puna sub cheie n timpul, noptii si a doua zi, va vedea daca va trebui sa-i redea libertatea. Tot timpul napoierii fu ntrebuintat cu noi ntrebari; dar raspunsurile se nvrteau n cer cul marginit pe care l-am descris mai sus. Remy le Haudouin nu stia mai mult de ct Bussy, atta numai ca el avea siguranta, deoarece nu lesinase, ca n-a visat. Dar pentru oricine care ncepea sa devina ndragostit, si Bussy devenea vaznd cu ochii, era mult ca avea pe cineva cu care sa vorbeasca despre femeia pe care o iubea; e ste adevarat ca Remy nu o vazuse pe aceasta femeie; dar aceasta era nca un merit mai mult n ochii lui Bussy, deoarece Remy putea ncerca sa-l faca sa nteleaga ct era ea de superioara din toate punctele de vedere portretului. Bussy avea o mare dorinta sa vorbeasca toata noaptea despre doamna necunoscuta, dar Remy si ncepu functia de doctor cernd ca ranitul sa doarma, sau cel putin sa se culce: oboseala si durerea dadeau acelasi sfat frumosului gentilom si aceste tr ei puteri unite biruira. Dar acest lucru nu se facu totusi fara ca Bussy sa-si fi instalat el nsusi pe nou l sau musafir n trei camere care fusesera altadata locuinta lui de tnar si care fo rmau o parte din al treilea etaj al palatului Bussy. Apoi, sigur de acum ca tnaru l medic, multumit de noua sa locuinta si de norocul pe care Providenta i-l prega tea, nu avea sa fuga pe furis din palat, el cobor n frumosul apartament pe care l o cupa la etajul nti. A doua zi trezindu-se, l vazu pe Remy n picioare lnga patul sau. Tnarul si petrecuse noaptea fara a putea crede n fericirea care i cadea din cer si astepta trezirea lu i Bussy pentru a se asigura ca, la rndu-i, nu visase nici el. - Ei bine! ntreba Remy, cum va simtiti? - Minunat, scumpul meu Esculap, dar dumneata esti multumit? - Att de multumit, bunul meu ocrotitor, nct nu mi-as schimba soarta cu aceea a rege

lui Henric al III-lea, cu toate ca, n timpul zilei de ieri, a nceput sa faca un dr um stralucit spre calea cerului; dar nu este vorba despre asta, trebuie sa vad r ana. - Vezi-o! Si Bussy se ntoarse pe o parte pentru ca tnarul chirurg sa poata ridica bandajul. Totul mergea ct se poate de bine, marginile ranii erau roze si se apropiasera. Bu ssy, fericit, dormise bine, iar domnul si fericirea venind n ajutorul chirurgului , acesta aproape ca nu mai avea nimic de facut. - Ei bine! ntreba Bussy, ce spui despre asta, mestere Ambroise Par? - Spun ca nu ndraznesc sa marturisesc ca snteti aproape vindecat, de teama sa nu m a trimiteti iar n strada mea Beautreillis, la cinci sute doi pasi de casa vestita . - Pe care o vom regasi, nu-i asa, Remy? - Cred si eu. - Acum tu spui, asadar, copilul meu? spuse Bussy. - Iertati-ma! striga Remy cu lacrimi n ochi, mi se pare ca m-ati tutuit, Monsenio re. - Remy, eu i tutuiesc pe oamenii pe care i iubesc. Nu-ti place ca te-am tutuit? - Dimpotriva, striga tnarul ncercnd sa-i apuce mna lui Bussy si sa i-o sarute; dimpo triva. Ma temeam sa nu fi nteles gresit. Oh! monsenior de Bussy, voiti oare sa nne bunesc de bucurie? - Nu, prietene, vreau numai sa ma iubesti putin si tu la rndu-ti; sa te consideri ca facnd parte din ai casei si sa-mi ngadui sa fiu de fata astazi, n timp ce tu ti vei aduce lucrurile aci, la primirea estortuarului3 de catre seful de vnatoare al curtii. - Ah! spuse Remy, iata ca iar vrem sa facem nebunii. - Ei nu, dimpotriva, ti fagaduiesc sa fiu cuminte. - Dar va trebui sa va urcati pe cal. - La naiba! nici nu se poate altfel. - Aveti un cal usor la mers si bun alergator? - Am patru din care pot sa-mi aleg. - Ei bine! luati-l azi pe acela pe care ati voi sa-l calareasca doamna din portr et, stiti? - Ah! cred si eu ca stiu. Asculta, Remy, ai gasit pentru totdeauna drumul inimii mele; ma temeam grozav sa nu ma mpiedici sa ma duc la acea vnatoare, caci vor fi admise la ea doamnele de la curte si un mare numar de curiosi. Or, Remy, scumpul meu Remy, ntelegi ca doamna din portret trebuie sa faca parte negresit din una d in aceste categorii. Nu e o simpla burgheza, cu siguranta; acele tapiterii, acel e smalturi att de fine, acel tavan pictat, acel pat de damasc alb, aurit, arata o femeie nobila sau, cel putin o femeie bogata; daca as ntlni-o acolo! - Totul e cu putinta, raspunse cu filosofie le Haudouin. - Afara de gasirea casei, suspina Bussy. - Si de patrunderea nauntru dupa ce o vom gasi, adauga Remy. - O! eu nu ma gndesc niciodata la acest lucru dect atunci cnd snt nauntru, spuse Buss y; de altfel, adauga el, cnd vom ajunge acolo am un mijloc. - Care? - Acela de a face sa primesc o alta lovitura de spada. - Bun, spuse Remy, iata un lucru care mi da speranta ca ma veti opri. - Fii linistit, spuse Bussy, mi se pare ca te cunosc de douazeci de ani; si, pe cuvntul meu de gentilom, n-as mai putea sa ma lipsesc de tine. Figura ncntatoare a tnarului practicant se nveseli sub expresia unei negraite bucuri . - Atunci spuse el, s-a facut; d-voastra va duceti la vnatoare pentru a o cauta pe doamna, iar eu ma napoiez n strada Beautreillis pentru a cauta casa. - Ar fi curios, spuse Bussy, sa ne napoiem fiecare cu descoperirea noastra. Si zicnd acestea, Bussy si le Haudouin se parasira, mai de graba ca doi prieteni dect ca stapn si servitor. Era n adevar o mare vnatoare comandata n padurea de la Vincennes pentru intrarea n f unctiune a domnului Bryan de Monsoreau, numit sef al vnatorii de cteva saptamni. Pr ocesiunea din ajun si aspra pocainta a regelui, care si ncepea postul i facusera pe

toti sa se ndoiasca o clipa ca acesta va asista n persoana la vnatoare; caci, atun ci cnd regele era cuprins de astfel de porniri de evlavie, nu parasea uneori mai multe saptamni Luvrul, cnd nu mpingea strasnicia pna la a intra ntr-o mnastire; dar sp re, marea mirare a ntregii curti, se afla, catre orele noua dimineata, ca regele plecase spre foisorul de la Vincennes si gonea dupa cerbi cu fratele sau Monseni orul duce de Anjou si ntreaga curte. ntlnirea era la raspntia regele Sfntul Ludovic. Asa se numea pe vremea aceea o raspnt ie unde se mai vedea nca, spuneau unii, vestitul stejar unde regele martir mpartis e dreptatea. Toata lumea era deci adunata la ora noua, cnd noul ofiter, obiect de curiozitate generala, aproape necunoscut cum era ntregii curti, aparu calare pe un maret cal negru. Toate privirile se ndreptara spre el. Era un barbat de vreo treizeci si cinci de ani, de statura nalta; fata lui cu urm e de varsat si pielea obrazului nuantata cu pete trecatoare, dupa emotiile pe ca re le simtea, impresiona n mod neplacut privirea si o silea la o contemplare mai amanuntita, lucru ce rareori vine n avantajul acelora care snt priviti astfel. n adevar, simpatiile snt pricinuite de prima nfatisare; privirea deschisa si zmbetul cinstit atrag zmbetul si mngierea privirii. mbracat cu o tunica de postav verde, galonata toata cu argint, ncins cu o esarfa d e argint, cu armele regelui brodate pe pajura, avnd pe cap o palarie cu pana lung a, nvrtind cu mna stnga un tepus si cu dreapta estortuarul destinat regelui, domnul de Monsoreau putea sa apara un senior grozav, dar cu siguranta ca nu era un gent ilom frumos. - Ti! ce figura urta ne-ati adus din ducatul vostru, Monseniore, spuse Bussy duce lui de Anjou; asa snt gentilomii pe care favoarea voastra i cauta prin fundul prov inciilor? Sa ma ia dracu' daca s-ar gasi unul la fel n Paris, care e destul de ma re si destul de populat cu oameni urti. Se spune, si o nstiintez pe Alteta Voastra ca eu nu am voit sa cred nimic din toate acestea, ca ati tinut neaparat ca rege le sa-l primeasca pe seful vnatorii din mna voastra. - Seniorul de Monsoreau m-a servit bine, raspunse scurt ducele de Anjou, si eu l rasplatesc. - Bine spus, Monseniore; este cu att mai frumos pentru printi sa fie recunoscator i, cu ct acest lucru este rar; dar, daca nu este vorba dect despre aceasta, si eu v-am servit bine, Monseniore, mi se pare, si as purta tunica de sef al vnatorii c u mult mai bine, va rog sa ma credeti, dect aceasta fantoma. Are barba rosie; nic i nu bagasem de seama la nceput; este nca o frumusete n plus. - Nu am auzit spunndu-se, raspunse ducele de Anjou, ca cineva trebuie sa fie turn at dupa modelul lui Apolo sau Antineus pentru a ocupa functii la curte. - Nu ati auzit spunndu-se, Monseniore? relua Bussy cu cel mai mare snge rece, e de mirare. - Eu ntreb inima iar nu fata, raspunse printul; serviciile aduse, iar nu cele fag aduite. - Alteta Voastra are sa spuna ca snt foarte curios, relua Bussy, dar caut si nca n zadar, v-o marturisesc, ce serviciu a putut sa va aduca acest Monsoreau. - Ah! Bussy, spuse ducele cu asprime, ai spus-o: esti foarte curios, prea curios chiar. - Iata cum snt printii! striga Bussy cu libertatea-i obisnuita. ntreaba mereu: tre buie sa le raspunzi despre toate si daca le pui numai o singura ntrebare, nu ti ra spund. - E adevarat, spuse ducele de Anjou, dar stii ce trebuie faci daca vrei sa te i nformezi? - Nu. - ntreaba-l chiar pe domnul de Monsoreau. - Ei, spuse Bussy, zau ca aveti dreptate, Monseniore, si cu el, care nu este dect un simplu gentilom, mi va ramne cel putin un mijloc, daca nu mi va raspunde. - Care? - Acela de a-i spune ca este un obraznic. Si dupa acest raspuns ntorcnd spatele printului, fara sa se gndeasca mai mult, sub privirile prietenilor sai si cu palaria n mna, se apropie de domnul de Monsoreau, care, stnd calare n mijlocul cercului, sustinea toate privirile care se ndreptau sp

re el, asteptnd cu snge rece, uimitor, ca regele sa-l scape de greutatea tuturor p rivirilor cazute asupra persoanei lui. Cnd l vazu venind pe Bussy, cu fata vesela, cu zmbetul pe buze, cu palaria n mna, el se nveseli putin. - Iertati-ma, domnule, spuse Bussy; dar va vad ca stati singur. Oare favoarea de care va bucurati v-a si facut attia dusmani cti prieteni puteati avea cu opt zile nainte de a fi numit sef al vnatorii? - Zau, domnule conte, raspunse domnul de Monsoreau, nu as putea jura; numai ca a s paria acest lucru. Dar, pot sti carei mprejurari datorez cinstea pe care mi-o f aceti tulburndu-mi singuratatea? - Pe legea mea, spuse cu dibacie Bussy, marii admiratii pe care ducele de Anjou mi-a inspirat-o pentru dumneavoastra. - Cum asa? - Povestindu-mi isprava dumneavoastra, aceea pentru care ati fost numit sef de vn atoare. Domnul de Monsoreau se ngalbeni att de grozav, nct urmele de varsat care i mpestritau fata parura tot attea puncte negre n pielea-i galbena; n acelasi timp l privi pe Bus sy cu un aer care prevestea o furtuna violenta. Bussy vazu ca daduse gres; dar el nu era un om care sa dea napoi; dimpotriva, era din aceia care repara de obicei o indiscretie printr-o obraznicie. - Spuneti, domnule, raspunse seful vnatorii ca Monseniorul v-a povestit ultima me a isprava? - Da, domnule, spuse Bussy, n ntregime; ceea ce m-a facut sa am o vie dorinta, o m arturisesc, de a asculta povestirea chiar din gura dumneavoastra. Domnul de Monsoreau strnse tepusul n mna-i nclestata, ca si cnd ar fi ars de dorinta de a-si face din el o arma mpotriva lui Bussy. - Credeti-ma, domnule, spuse el, eram dispus sa va recunosc politetea raspunznd l a cererea dumneavoastra; dar iata, din pacate, ca soseste regele, ceea ce ma fac e sa nu am vreme; daca voiti, altadata. ntr-adevar regele, calare pe calul sau favorit, care era un frumos armasar de Spa nia de culoare "Isabelle", nainta cu repeziciune dinspre foisor spre raspntie. Bussy, aruncndu-si privirile mprejur, l zari pe ducele de Anjou; printul zmbea cu ce l mai urt zmbet al sau. Stapn si valet, gndi Bussy, fac amndoi o strmbatura nesuferita cnd rd; ce va fi atunci cnd plng? Regelui i placeau figurile frumoase; el fu asadar prea putin multumit de aceea a domnului de Monsoreau, pe care l mai vazuse odata si care nu i placuse mai mult a doua dect prima oara. Totusi primi cu destula bunavointa estortuarul pe care acesta i-l prezenta, cu u n genunchi pe pamnt, dupa obicei. De ndata ce regele fu narmat, gonasii anuntara ca cerbul e ademenit si vnatoarea ncepu. Bussy se asezase spre margine, ca sa vada trecnd prin fata lui pe toata lumea: nu lasa pe nimeni sa treaca fara a cerceta daca nu gaseste cumva originalul portre tului, dar n zadar; se aflau femei dragute, frumoase, seducatoare la aceasta vnato are unde seful vnatorii si facea debutul; dar nici urma de acea ncntatoare creatura pe care o cauta el. Fu silit sa vorbeasca si sa ntovaraseasca pe prietenii sai obisnuiti. Antraguet, mereu hazliu si guraliv, fu o mare distractie pentru plictiseala lui. - Avem un sef de vnatoare ngrozitor, spunea el lui Bussy, ce zici? - l gasesc hidos; ce familie va avea el daca persoanele care au cinstea sa-i apar tina i vor semana! Arata-mi si mie pe sotia sa. - Seful vnatorii este de nsurat dragul meu, raspunse Antraguet. - Si de unde stii? - De la doamna de Veudron, care l gaseste foarte frumos si care ar face bucuroasa din el al patrulea sot al ei, cum a facut Lucretia Borgia din contele de Est. I a te uita cum si goneste calul ei murg napoia calului negru al domnului de Monsore au. - Si pe ce tinuturi este el stapn? ntreba Bussy. - Pe o multime. - Din ce parte?

- Dinspre Anjou. - Asadar e bogat? - Se spune, dar numai att; se pare sa este de o mica noblete. - Si cine este amanta acestui boiernas? - Nu are amanta: vrednicul domn tine sa fie unic n felul lui; dar iata-l pe Monse niorul duce de Anjou care te cheama cu mna, du-te repede. - Ah! pe legea mea, Monseniorul duce de Anjou sa astepte. Omul acesta mi atta curi ozitatea. l gasesc ciudat. Nu stiu pentru ce ti vin cteodata asemenea idei, prima d ata cnd te ntlnesti cu cineva, nu stiu pentru ce mi se pare ca voi avea de furca cu el; si apoi acest nume, Monsoreau! - Muntele soarecelui, relua Antraguet, iata etimologia; batrnul meu abate m-a nvat at-o azi dimineata: Mons Soricis. - Ah! dar ia stai, striga deodata Antraguet. - Ce? - Dar Livarot l stie. - Ce stie? - Mons Soricisul. Snt vecini de mosii. - Vino repede aici, Livarot. - Ei bine? ntreba tnarul. - Informeaza-ne asupra lui Monsoreau. - Bucuros. - E vreo poveste lunga? - Nu, are sa fie scurta. n trei cuvinte, va voi spune ce stiu si ce gndesc despre el. Mi-e frica! - Bun! acum cnd ne-ai spus ce gndesti, spune ce stii. - Asculta!... ma napoiam ntr-o seara... - ncepe ntr-un fel grozav, spuse Antraguet. - Vreti sa ma lasati sa termin? - Te ascultam. - Ma napoiam ntr-o seara de la unchiul meu d'Entrangues de-a lungul padurii Merido r, snt aproape sase luni de atunci, cnd deodata aud un tipat grozav si vad trecnd, cu saua goala, un cal alb nfundndu-se n tufis; alerg, alerg, si la capatul unei ale i lungi, ntunecata de primele neguri ale noptii, zaresc un om pe un cal negru; nu alerga, zbura. Acelasi tipat nabusit se auzi din nou si deosebesc naintea seii o femeie careia el i astupa gura cu mna. Aveam pusca de vnatoare; stii ca trag de obi cei destul de bine, ochesc si pe legea mea! L-as fi ucis daca n clipa cnd apasam p e tragaci, nu s-ar fi stins fitilul. - Ei bine! ntreba Bussy, apoi? - Apoi, ntrebai pe un padurar cine era domnul; acela cu calul negru care rapea fe meile; mi raspunse ca era domnul de Monsoreau. - Ei bine, dar, spuse Antraguet, mi se pare ca se obisnuieste sa se rapeasca fem ei, nu este asa, Bussy? - Da, spuse Bussy, dar snt lasate sa tipe, cel putin. - Si femeia cine era? ntreba Antraguet. - Ah! aceasta nu s-a aflat niciodata. - Haide, spuse Bussy, hotart ca este un om nsemnat si ma intereseaza. - Faptul este, spuse Livarot, ca se bucura, scumpul meu domn, de un renume groza v. - I se citeaza si alte fapte? - Nu, niciuna; nu a facut chiar niciodata vreun rau fatis; afara de aceasta se z ice ca este destul de bun fata de taranii sai; ceea ce nu mpiedica nsa ca n mijlocu l lor, sa fie temut ca focul. Dealtfel, vnator ca Nemrod, nu n fata lui Dumnezeu, poate, ci n fata diavolului, niciodata regele nu va fi avut un sef de vnatoare mai bun. Va fi mai bun pentru aceasta functie chiar dect Saint-Luc, caruia i era dest inata la nceput si pe care a pierdut-o datorita influentei domnului duce de Anjou . - Tu stii ca te cheama mereu, ducele de Anjou? spuse Antraguet. - Bine, sa ma cheme. Dar tu stii ce se spune de Saint-Luc? - Nu; mai este prizonierul regelui? ntreba rznd Livarot. - Cred ca da, spuse Antraguet, deoarece nu este aici.

- Ba deloc, dragul meu, a plecat asta-noapte la ora unu pentru a vizita mosiile sotiei sale. - Exilat? - Asa mi face impresia. - Saint-Luc exilat, nu se poate. - Asa spune evanghelia, dragul meu. - Dupa sfntul Luca. - Nu, dupa maresalul de Brissac, care mi-a spus chiar el, azi dimineata, acest l ucru. - A! iata ceva nou si curios; de pilda, aceasta l va mhni pe Monsoreau. - Am priceput, spuse Bussy. - Ce ai priceput? - L-am gasit. - Ce ai gasit. - Serviciul pe care l-a adus domnului de Anjou. - Saint-Luc? - Nu. Monsoreau. - Adevarat? - Da, sau sa nu-mi mai ziceti mie pe nume; aveti sa vedeti, veniti cu mine. Si Bussy, urmat de Livarot si de Antraguet, porni n galop pentru a-l ajunge pe du cele de Anjou care, renuntnd sa-i mai faca semne, mergea la cteva sute de metri nai ntea lui. - Ah! Monseniore, striga el ajungndu-l pe print, ce barbat pretios este domnul de Monsoreau. - Ah! adevarat? - E de necrezut! - Asadar i-ai vorbit? facu printul tot n gluma. - Desigur, fara sa mai punem la socoteala ca este foarte spiritual. - Si l-ai ntrebat ce a facut pentru mine? - Negresit, nu ma dusesem la el dect cu acest scop. - Si ti-a raspuns? ntreba ducele mai vesel ca niciodata. - Numaidect, si cu o politete de care i voi fi vesnic recunoscator. - Si ce ti-a spus, sa vedem, viteazul meu sfarma-piatra, ntreba printul. - Mi-a marturisit foarte politicos, Monseniore, ca era procuratorul Altetei Voas tre. - Procurator de vnat? - Nu, de femei. - Poftim? facu ducele, a carui frunte se ncreti deodata; ce nseamna gluma aceasta, Bussy? - nseamna, Monseniore, ca rapeste pentru Alteta Voastra femeile pe calul sau negr u si, cum ele fara ndoiala ca nu stiu cinstea care li se face, le pune mna pe gura pentru a le mpiedica sa strige. Ducele ncrunta din sprncene, strnse pumnii furios si porni ntr-un galop att de aprig, nct Bussy si ai sai ramasera n urma. - Ah! ah! spuse Antraguet, mi se pare ca gluma e buna. - Cu att mai buna, raspunse Livarot, cu ct ea nu face, mi se pare, la toata lumea efectul unei glume. - Drace! facu Bussy, parca i-as fi lasat snge! Bietul duce! Dupa cteva clipe, se auzi vocea domnului de Anjou care striga: - Ei! Bussy, unde, esti? Vino odata! - Snt aici, Monseniore, spuse Bussy apropiindu-se. El l gasi pe print, rznd cu hohote. - Dar ce, Monseniore, spuse el, mi se pare ca ce v-am spus este hazliu. - A, nu, Bussy, nu rd de ce mi-ai spus. - Cu att mai rau, mi-ar fi placut mai bine sa fie asa; as fi avut meritul de a-l face sa rda pe un print care rde cam rar. - Rd, sarmanul meu Bussy, de faptul ca spui un lucru fals pentru a-l afla pe cel adevarat. - Nu! pe cinstea mea, Monseniore, v-am spus adevarul. - Bine. Atunci, deoarece sntem numai noi doi, povesteste-mi si mie istorioara ta;

unde ai aflat cele ce mi-ai spus? - n padurile de la Meridor, Monseniore! Si de asta data ducele ngalbeni, dar nu spuse nimic. "Hotart, murmura Bussy, ducele este amestecat si el cu ceva n povestea rapitorului cu cal negru si a femeii cu cal alb". - Sa vedem, Monseniore, adauga tare Bussy rznd la rndu-i de faptul ca ducele nu mai rdea; daca exista vreun fel de a va servi, care va place mai mult dect celelalte, spuneti-ni-l si noua, vom profita de el, chiar daca ar trebui sa facem concuren ta domnului de Monsoreau. - La naiba, da, Bussy, spuse ducele, exista unul si am sa ti-l explic. Ducele l trase pe Bussy de o parte. - Asculta, i spuse el, am ntlnit, din ntmplare, la biserica, o femeie ncntatoare; deoa ece cteva trasaturi ale fetei sale, ascunsa sub un val, mi aminteau pe acela ale u nei femei pe care am iubit-o mult, am urmarit-o si am aflat unde locuieste. Pe s ervitoarea ei am cumparat-o si mi-a dat o cheie a casei. - Ei bine! pna acum, Monseniore, mi se pare ca totul merge struna. - Asteapta. Se spune ca e cuminte, desi libera, tnara si frumoasa. - Ah! Monseniore, vad ca intram n domeniul basmelor. - Asculta, tu esti viteaz si ma iubesti, dupa cte spui. - Am zilele mele. - Ca sa fii viteaz? - Nu, ca sa va iubesc. - Bine. Esti ntr-una din acele zile? - Pentru a va face un serviciu Altetei Voastre, am sa ncerc. Sa vedem. - Ei bine! ar fi vorba sa faci pentru mine ceea ce nu faci de obicei dect pentru tine nsuti. - Ah! ah! spuse Bussy, nu cumva e vorba, Monseniore, sa fac curte dragutei voast re, pentru ca Alteta Vostra sa se asigure ca este n adevar tot att de cuminte pe ct e de frumoasa. mi convine. - Nu; dar ar fi vorba sa afli daca nu-i face curte altcineva. - A! sa vedem, se ncurca lucrurile, Monseniore, sa ne explicam. - Ar fi vorba sa te pui la pnda si sa-mi spui cine este barbatul care vine la ea. - Exista deci un barbat? - Asa ma tem. - Un amant, un sot? - Un gelos, cel putin. - Cu att mai bine, Monseniore. - Cum cu att mai bine. - Aceasta va nmulteste sortii de izbnda. - Multumesc! deocamdata, as vrea sa stiu cine este acel barbat. - Si ma nsarcinati sa aflu eu? - Da si daca primesti sa-mi faci acest serviciu... - Ma veti face si pe mine sef al vnatorii. - Crede-ma, Bussy, mi voi lua cu att mai mult aceasta obligatie cu ct nu am facut n iciodata nimic pentru tine. - Ei! Monseniorul a bagat de seama. - De multa vreme mi spun eu acest lucru. - n soapta, asa cum si spun printii. - Ei bine? - Ce, Monseniore? - Primesti? - S-o spionez pe doamna? - Da. - Monseniore, nsarcinarea, v-o marturisesc, nu prea mi surde si mi-ar placea mai bi ne o alta. - Te ofereai sa-mi faci un serviciu, Bussy, si vad ca te si dai napoi. - Ei drace! mi oferiti o meserie de spion, Monseniore. - Ei nu! meserie de prieten; de altfel, sa nu crezi ca ti dau un post fara munca, va trebui poate sa tragi spada. Bussy clatina din cap.

- Monseniore, spuse el, snt lucruri pe care nu le faci bine dect singur; asa ca to ti trebuie sa le faca singuri, chiar printi daca ar fi. - Atunci ma refuzi? - Da, Monseniore. Ducele ncrunta din sprncene. - Voi urma deci sfatul tau, spuse el; ma voi duce chiar eu si daca voi fi ucis s au ranit n aceasta mprejurare, voi spune ca l rugasem pe prietenul meu Bussy, sa se nsarcineze cu acea lovitura de spada, de dat sau de primit, si ca pentru prima o ara n viata lui a fost prevazator. - Monseniore, raspunse Bussy, mi-ati spus alaltaieri seara; "Bussy, i urasc pe to ti favoritii aceia ai regelui, care, n orice mprejurare, ne iau n rs si ne insulta; ar trebui sa te duci la nunta lui Saint-Luc sa cauti un prilej de cearta si sa n e scapi de ei". Monseniore, m-am dus; ei erau cinci; eu eram singur; i-am provoc at; ei mi-au ntins o cursa, m-au ranit doi din ei si l-am zdrobit pe al treilea. Astazi mi cereti sa fac nedreptate unei femei. Iertati-ma, Monseniore, aceasta ie se din serviciile pe care un print le poate cere de la un om politicos, si refuz . - Fie, spuse ducele, am sa stau la pnda, singur sau cu Aurilly, cum am mai stat. - Dati-mi voie, spuse Bussy care simti ca i se ridica un fel de val de pe ochi.N u cumva va pregateati sa stati la pnda, Monseniore, cnd i-ati vazut pe favoritii c are ma pndeau? - Chiar asa. - Frumoasa voastra necunoscuta, ntreba Bussy, locuieste deci pe lnga Bastilia? - Locuieste n fata strazii Sfnta Ecaterina. - Adevarat? - E un cartier unde poti fi gtuit la sigur, tu trebuie sa stii ceva despre asta. - Alteta Voastra a mai pndit vreodata, din seara aceea? - Ieri. - Si Monseniorul a vazut? - Un barbat care scotocea prin toate colturile pietii, fara ndoiala pentru a vede a daca nu-l spioneaza cineva si care, dupa toate probabilitatile, zarindu-ma, sa asezat cu ncapatnare n fata acelei porti. - Si barbatul acela era singur, Monseniore? ntreba Bussy. - Da, vreme de aproape o jumatate de ora. - Si dupa aceasta jumatate de ora. - A venit la el un alt barbat care tinea o lanterna n mna. - Ah! ah! facu Bussy. - Atunci barbatul n manta... urma printul. - Cel dinti avea o manta? ntrerupse Bussy. - Da. Atunci barbatul n manta si cel cu lanterna, s-au apucat sa vorbeasca mpreuna si cum nu pareau dispusi sa-si paraseasca postul de noapte, le-am lasat locul s i m-am napoiat. - Dezgustat de acesta ndoita ncercare? - Zau! da, o marturisesc... As dori ca nainte de a ma vr n casa aceea, care ar putea foarte bine sa fie o macelarie...Sa am un prieten care nefiind print, neavnd dus manii pe care i am eu si de altfel obisnuit cu aceste feluri de aventuri, sa stud ieze realitatea primejdiei pe care o pot ntmpina si sa-mi spuna si mie. - n locul vostru, Monseniore, spuse Bussy, as parasi-o pe aceasta femeie. - Ba nu. - Pentru ce? - E prea frumoasa. - Ati spus singur ca abia ati vazut-o. - Am vazut-o ndeajuns pentru a observa un admirabil par blond. - Ah! - Niste ochi ncntatori. - Ah! ah! - ntelegi ca nu se renunta usor la o asemenea femeie. - Da, Monseniore, nteleg; aceasta situatie ma misca. Ducele se uita la Bussy cu coada ochiului. - Pe cinstea mea, spuse Bussy.

- ti bati joc? - Nu si dovada e ca, daca Monseniorul vrea sa-mi dea instructiunile sale si sa-m i arate locuinta, voi veghea asta-seara. - Revii deci asupra hotarrii tale? - Ei! Monseniore, numai sfntul nostru parinte Grigore al XIII-lea nu greseste; sp uneti-mi doar ce voi avea de facut. - Te vei ascunde la o departare oarecare de poarta pe care ti-o voi arata si dac a intra vreun barbat, sa-l urmaresti, pentru a te asigura cine este. - Da dar daca, intrnd, nchide poarta n urma lui? - Ti-am spus ca am o cheie. - Ah! asa e; nu mai mi-e teama dect de un lucru: ca sa nu urmaresc un alt barbat si ca sa nu se potriveasca aceasta cheie la o alta poarta. - Nu te poti nsela; dupa poarta urmeaza o alee; la capatul aleii, la stnga, exista o scara; urci douasprezece trepte si te afli n coridor. - Cum stiti toate astea Monseniore, deoarece nu ati fost niciodata n casa? - Nu ti-am spus ca servitoarea e de partea mea? Ea mi-a explicat totul. - Ei drace! ce bine e sa fii print, ti se da lucrul gata facut. Mie, Monseniore, mi-ar fi trebuit mai nti sa recunosc casa singur, sa cercetez aleia, sa numar tre ptele, sa patrund n coridor. Aceasta mi-ar fi luat un timp enorm si cine stie dac a as fi reusit. - Asadar, primesti? - Oare pot eu refuza ceva Altetei Voastre? Numai sa veniti cu mine pentru a-mi a rata poarta. - Nu e nevoie; cnd ne napoiem de la vnatoare, facem un ocol; trecem prin poarta Sfnt ului Anton si ti-o arat. - Minunat, Monseniore. Si ce va trebui sa-i fac omului daca vine? - Nimic altceva dect sa-l urmaresti pna ce afli cine era. - E cam delicat; daca, de pilda, omul acela mpinge discretia pna la a se opri n mij locul drumului si a-mi taia scurt cercetarile? - ti las grija sa faci ce vei crede de cuviinta. - Atunci, Alteta Voastra mi da voie sa fac ce cred? - Da. - Asa voi face, Monseniore. - Nici un cuvnt tinerilor nostri seniori. - Aveti cuvntul meu de gentilom! - Nimeni cu tine n aceasta cercetare! - Singur, v-o jur. - Ei bine! ne-am nteles, ne napoiem pe la Bastilia. ti arat poarta... tu vii la min e... ti dau cheia... si diseara... - l nlocuiesc pe Monseniorul, s-a facut. Bussy si printul se dusera atunci sa ajunga vnatoarea pe care domnul de Monsoreau o conducea ca un om de geniu. Regele fu ncntat de felul precis n care vnatorul ncerc at fixase toate opririle si rnduise toate popasurile. Dupa ce fusese gonit doua o re, dupa ce fusese nvrtit ntr-o ngraditura de patru pna la cinci leghe, dupa ce fuses e vazut de douazeci de ori, animalul se lasa prins, chiar n locul hotart mai dinai nte. Domnul de Monsoreau primi felicitarile regelui si ale ducelui de Anjou. - Monseniore, spuse el, ma simt foarte fericit de a fi putut merita complimentel e voastre, deoarece Altetei Voastre i datorez eu locul. - Dar stii, domnule, spuse ducele, ca pentru a continua sa le meriti trebuie sa pleci asta-seara spre Fontainebleau; regele vrea sa vneze acolo poimine si n zilele urmatoare, si o zi mai mult nu strica pentru a cunoaste bine padurea. - Stiu, Monseniore, raspunse Monsoreau, si echipajul meu este pregatit. Voi plec a asta-noapte. - Ah! iata! Domnule de Monsoreau, spuse Bussy; de azi nainte nu mai exista odihna pentru dumneata. Ai voit sa fii sef al vnatorii, esti; o sa ai, n functia pe care o ocupi dumneata, cincizeci de nopti mai putin dect ceilalti oameni; din fericir e, bine ca nu esti nca nsurat, scumpul meu domn. Bussy rdea zicnd acestea; ducele arunca o privire patrunzatoare asupra sefului vnat orii apoi, ntorcnd capul n alta parte, se duse sa-l felicite pe rege pentru mbunatat

irea care parea sa se fi facut sanatatii sale din ajun. Ct despre Monsoreau, la gluma lui Bussy, el palise nca o data cu acea paloare hido asa care i dadea o nfatisare att de sinistra. CAPITOLUL XII Cum gasi Bussy n acelasi timp si portretul si originalul. Vnatoarea se termina catre ora patru seara; si la ora cinci, ca si cnd regele ar f i prevazut dorintele ducelui de Anjou, ntreaga curte se napoia la Paris prin mahal aua Sfntului Anton. Domnul de Monsoreau, sub motivul ca pleca imediat, si ceruse voie de la printi si se ndrepta cu echipajele sale spre Fromenteau. Trecnd prin fata Bastiliei, regele le arata prietenilor sai mndra si posomorta nfati sare a fortaretii: era un mijloc de a le reaminti ce i asteapta, daca din ntmplare, dupa ce fusesera prietenii sai, i deveneau dusmani. Multi ntelesera si si nmultira semnele de atentie fata de Maiestatea Sa. n timpul acesta, ducele de Anjou spunea n soapta lui Bussy, care mergea alaturi de el: - Priveste bine Bussy, priveste bine la dreapta, casa aceea de lemn care are sub streasina o mica statuie a Fecioarei; urmareste cu privirea aceeasi linie si nu mara, socotind si casa cu Fecioara, alte patru case. - Bine, spuse Bussy. - A cincea este, spuse ducele, aceea care se afla drept n fata strazii Sfnta Ecate rina. - O vad, Monseniore; vedeti, la zgomotul trompetelor care l anunta pe rege, toate casele se umplu de curiosi. - Afara totusi de aceea pe care ti-o arat eu, spuse ducele, si ale carei feres tre ramn nchise. - Dar la care se misca un colt al perdelei, spuse Bussy caruia ncepu sa-i bata in ima cu putere. - nsa fara sa se poata zari ceva. O! Doamna este bine pazita, sau se pazeste bine . n tot cazul, iata casa; la palat, ti voi da cheia. Bussy si arunca privirile spre aceasta strmta deschizatura; dar cu toate ca ochii sai ramasera mereu atintiti asupra ei, nu vazu nimic. napoindu-se la palatul Anjou, ducele dadu n adevar lui Bussy cheia casei aratate, recomandndu-i din nou sa faca buna paza; Bussy fagadui tot ce voi ducele si trecu pe la palatul lui. - Ei bine? spuse el lui Remy. - Va voi face aceeasi ntrebare, Monseniore. - Nu te poti apropia de casa, nici ziua nici noaptea. Am de ales ntre cinci sau s ase, care se aseamana. - Atunci, spuse Bussy, eu cred ca am fost mai norocos dect tine, dragul meu le Ha udouin. - Cum asa, Monseniore, asadar ati cautat si dumneavoastra? - Nu. Am trecut numai pe strada. - Si ati recunoscut poarta? - Providenta, scumpul mei prieten, are cai laturalnice si combinatii misterioase . - Si cnd as putea sti daca ati avut fericirea sa gasiti ceea ce cautati? - Mine dimineata. - Deocamdata aveti nevoie de mine? - Deloc, dragul meu Remy. - Nu voiti sa va urmez? - E cu neputinta. - Fiti prevazator cel putin, Monseniore. - Ah! spuse Bussy, recomandarea e zadarnica; snt cunoscut pentru acest lucru. Bussy prnzi ca un om care nu stie unde, nici n ce fel va cina; apoi, la ora opt pu nct, si alese cea mai buna spada, si agata, cu toata porunca pe care o promulgase regele, o pereche de pistoale la centura si se duse pna la marginea strazii Sfntul ui Pavel. Ajuns acolo, el recunoscu casa cu statuia Fecioarei, numara cele patru

case urmatoare, se asigura ca a cincea era casa aratata si se duse, nfasurat ntro manta mare de culoare nchisa, sa se ascunda la coltul strazii Sfnta Ecaterina, h otart sa astepte doua ore si, dupa doua ore, daca nu ar fi venit nimeni, sa lucre ze pe socoteala lui. Suna ora noua la Sfntul Pavel cnd se aseza Bussy la pnda. Se gasea acolo abia de ze ce minute, cnd prin negura, vazu sosind, prin poarta Bastiliei, doi calareti. n d reptul palatului Tournelles, se oprira. Unul din ei descaleca, arunca frul n minile celui de-al doilea, care dupa toate probabilitatile era un lacheu si, dupa ce l vazu ca si reia drumul pe care venisera, dupa ce l vazu ca se pierde, el si cei do i cai ai sai, n negura, se ndrepta spre casa ncredintata supravegherii lui Bussy. Ajuns la ctiva pasi de casa, necunoscutul facu un ocol mare, ca pentru a cerceta m prejurimile cu privirea; apoi, crezndu-se singur, neobservat, se apropie de poart a si disparu. Bussy auzi zgomotul portii care se nchidea n urma lui. El astepta o clipa, de teama ca nu cumva personajul misterios sa fi ramas la pnda napoia ferestruicei apoi, dupa ce se scursera cteva minute, nainta si el, strabatu strada, deschise poarta si, nvatat de experienta, o nchise la loc fara zgomot. At unci, se ntoarse: ferestruica se afla chiar la naltimea ochilor sai si, dupa toate probabilitatile, prin aceasta ferestruica l privise el pe Qulus. nainta binisor, d ibuind la capatul aleii, la stnga, prima treapta a unei scari. Acolo, se opri pentru doua motive; mai nti, ca si simtea picioarele slabind sub gre utatea emotiei, apoi, pentru ca auzea o voce care spunea: - Gertrudo, nstiinteaza-ti stapna ca snt eu si ca vreau sa intru. Cererea era facuta pe un ton prea poruncitor pentru a suferi un refuz; dupa cteva clipe, Bussy auzi vocea servitoarei care raspundea: - Treceti n salon, domnule; doamna va veni n curnd. Apoi auzi din nou zgomotul unei usi care se nchidea. Bussy se gndi atunci la cele douasprezece trepte pe care le numarase Remy; numara si el la rndu-i douasprezece trepte. si reaminti coridorul si cele trei usi si facu ctiva pasi retinndu-si respiratia si ntinznd mna n fata lui. Aceasta mna dadu peste o prima usa: era aceea prin care intr ase necunoscutul; el si urma drumul, gasi o a doua usa, cauta, simti o a doua che ie, si, tremurnd din cap pna n picioare, nvrti aceasta cheie n broasca si mpinse usa. Camera n care intra Bussy era cu totul ntunecata, afara de o mica parte care prime a, printr-o usa laterala, o raza de lumina din salon. Aceasta raza ajungea pna la o fereastra, acoperita de doua perdele de tapiterie, care facura sa treaca un nou fior de bucurie prin inima tnarului. Privirile sale se ndreptara spre partea de tavan luminata tot de aceeasi raza si recunoscu tavanul mitologic pe care l mai observase odata; ntinse mna si simti patu l sculptat. Nu mai era nici o ndoiala pentru el; se afla n camera aceea unde se desteptase, n t impul acelei nopti cnd primise rana care facuse sa fie astfel gazduit. Un alt fior trecu prin vinele lui Bussy, cnd atinse patul si se simti nvaluit de a cel delicios parfum care se raspndeste n culcusul unei femei tinere si frumoase. Bussy se nfasura n perdelele patului si asculta. Se auzeau n camera de alaturi pasii nerabdatori ai necunoscutului; din cnd n cnd se oprea soptind printre dinti: - Ei bine! are sa vina? n urma uneia din aceste ntrebari, se deschise o usa la salon; usa parea paralela c u aceea care era ntredeschisa. Covorul se misca sub apasarea unui picior mic. Fsitu l unei rochii de matase ajunse pna la urechile lui Bussy si tnarul auzi o voce de femeie rostind n acelasi timp cu teama si cu dispret, aceste cuvinte: - Iata-ma, domnule, ce mai vrei cu mine? - Oh! oh! gndi Bussy ascunzndu-se sub perdea, daca barbatul acesta este amantul, l felicit foarte mult pe sot. - Doamna, spuse barbatul caruia i se facea aceasta primire rece, am cinstea sa t e anunt ca, fiind silit sa plec mine dimineata spre Fontainebleau, voi petrece no aptea aceasta lnga dumneata. - mi aduci vreo stire de la tatal meu? ntreba aceeasi voce de femeie. - Doamna, asculta-ma.

- Domnule, dumneata stii cum ne-am nteles ieri, cnd am primit sa fiu sotia dumital e, ca nainte de toate, sau tatal meu are sa vina la Paris, sau eu ma voi duce la el. - Doamna, imediat, dupa napoierea mea de la Fontainebleau, vom pleca, ti dau cuvntu l meu de onoare; nsa deocamdata... - Oh! domnule, nu nchide aceasta usa, e n zadar, nu voi petrece o noapte, nici o s ingura noapte sub acelasi acoperis cu dumneata, nainte de a fi linistita asupra s oartei tatalui meu. Si femeia care vorbea ntr-un fel att de hotart, sufla dintr-un fluier mic de argint care dadu un sunet ascutit si prelung. n felul acesta se chemau servitorii, pe vremea aceea cnd soneriile nu se inventase ra. n aceeasi clipa, usa prin care intrase Bussy, se deschise din nou si prin ea apar u servitoarea tinerei femei; era o fata din Anjou, nalta si puternica, ce parea c a asteapta aceasta chemare a stapnei sale si care, auzind-o, se grabea sa vina. Ea intra n salon si, intrnd, deschise usa. Un val de lumina patrunse atunci n camera unde se afla Bussy si ntre ferestre recu noscu portretul. - Gertrudo, spuse doamna, nu te vei culca si vei sta n apropiere ca sa ma poti au zi mereu. Servitoarea se retrase, fara sa raspunda, pe acelasi drum pe care venise, lasnd u sa salonului deschisa si prin urmare minunatul portret luminat. Pentru Bussy, nu mai exista ndoiala; acest portret era chiar acela pe care l vazus e el. Se apropie ncet pentru a-si lipi ochiul de deschizatura pe care grosimea ttnilor o lasa ntre usa si zid; dar orict de ncet merse, n clipa cnd privirea i patrundea camera , parchetul scrtai sub piciorul sau. La acest zgomot, femeia se ntoarse; era originalul: era zna din vis. Barbatul, cu toate ca nu auzise nimic, vaznd-o pe ea ntorcndu-se, se ntoarse si el. Era domnul de Monsoreau. - Ah! spuse Bussy, calul alb... femeia rapita... Am sa ascult negresit vreo pove ste grozava. El si sterse fata, care se acoperise fara sa vrea de sudoare. Bussy, dupa cum am spus, i vedea pe amndoi: ea palida stnd n picioare, dispretuitoar e; el la fel, nu mai putin palid si aproape vnat, batnd din picior cu nerabdare si muscndu-si mna. - Doamna, spuse n sfrsit domnul de Monsoreau, nu mai spera sa continui multa vreme cu mine rolul acesta de femeie persecutata si de victima; esti la Paris, esti n casa mea si, ceva mai mult, esti acum contesa de Monsoreau, adica sotia mea. - Daca snt sotia dumitale, pentru ce refuzi sa ma duci la tatal meu? Pentru ce co ntinui sa ma ascunzi n ochii lumii? - L-ai uitat pe ducele de Anjou, doamna? - Mi-ai spus ca, odata fiind sotia dumitale, nu mai am de ce sa ma tem de el. - Dar doamna, trebuie sa iau cteva precautiuni. - Ei bine! domnule, ia aceste precautiuni si vino din nou sa ma vezi cnd vor fi l uate. - Diana, spuse contele n inima caruia mnia crestea n mod vadit; Diana, nu te juca c u aceasta legatura sfnta a casatoriei. E un sfat pe care vreau sa ti-l dau. - Fa n asa fel, domnule, ca sa nu mai am nencredere n sot si voi respecta casatoria ! - Mi se pare totusi ca, prin felul n care m-am purtat fata de dumneata, ti-am mer itat toata ncrederea. - Domnule, cred ca n toata aceasta afacere nu te-a calauzit numai interesul meu, sau daca este asa, ntmplarea te-a servit bine. - O! e prea mult, striga contele; snt n casa mea, dumneata esti sotia mea si de ti -ar veni si infernul n ajutor, chiar n asta-noapte vei fi a mea. Bussy puse mna pe garda spadei si facu un pas nainte; dar Diana nu i dadu ragaz sa apara. - Vezi, spuse ea scotnd un pumnal de la centura, iata cum ti raspund eu. Si avntndu-se n camera n care se afla Bussy, ea nchise usa, trase zavorul si n timp ce

Monsoreau continua cu amenintarile, lovind scndura cu un pumnal: - Daca faci sa sara numai o bucatica din lemnul acestei usi, spuse Diana, ma cun osti, domnnule, ai sa ma gasesti moarta pe prag. - Sa fiti linistita, doamna, spuse Bussy cuprinznd-o pe Diana n brate, veti avea u n razbunator. Diana fu gata sa scoata un tipat. Dar ntelese ca singura primejdie care o amenint a i venea de la sotul ei. Ramase asadar n aparare, dar muta; tremuratoare, dar nem iscata. Domnul de Monsoreau batu cu putere din picior; apoi, convins ca fara ndoi ala Diana avea sa-si execute amenitarea, iesi din salon trntind furios usa n urma lui. Apoi se auzi zgomotul pasilor sai departndu-se n coridor si descrescnd pe scar a. - Dar dumneavoastra, domnule, spuse atunci Diana desprinzndu-se din bratele lui B ussy si facnd un pas napoi, cine snteti si cum va aflati aici? - Doamna, spuse Bussy deschiznd usa si ngenunchind n fata Dianei, eu snt omul caruia i-ati scapat viata. Cum ati putea crede ca am intrat la dumneavoastra? Datorita valului de lumina care se revarsa pe fata tnarului, Diana l recunoscu. - O! dumneavoastra aici, domnule! striga ea mpreunndu-si minile; erati aci, ati auz it totul? - Vai! da, doamna. - Dar cine snteti? numele dumeavoastra, domnule? - Doamna, eu snt Ludovic de Clermont, conte de Bussy. - Bussy, dumneata esti viteazul Bussy! striga cu naivitate Diana, fara sa banuia sca bucuria pe care aceasta exclamare o raspndea n inima tnarului. Ah! Gertruda, ur ma ea adresndu-se servitoarei, care, auzind pe stapna ei vorbind cu cineva, intras e nspaimntata; Gertruda, nu ma mai pot teme de nimic, caci ncepnd din aceasta clipa, mi pun cinstea sub ocrotirea celui mai nobil si mai cumsecade gentilom din Frant a. Apoi, ntinznd mna lui Bussy: - Ridica-te, domnule, spuse ea, eu stiu cine esti, trebuie sa stii si dumneata c ine snt eu. CAPITOLUL XIII Cine era Diana de Meridor. Bussy se ridica buimacit de fericire si intra cu Diana n salonul pe care l parasis e domnul de Monsoreau. El o privea pe Diana cu mirarea admiratiei; nu ndraznise s a creada ca femeia pe care o cauta ar putea suferi vreo comparatie cu femeia vis ului sau si iata ca realitatea ntrecea tot ceea ce luase drept un capriciu al nchi puirii. Diana avea optsprezece sau nouasprezece ani, adica era n acea prima stralucire a tineretii si a frumusetii care da cea mai frumoasa culoare florii, cea mai ferme catoare catifelare fructului; expresia privirii lui Bussy nu putea s-o nsele; Dia na se simtea admirata si nu avea puterea sa-l scoata pe Bussy din extazul sau. n sfrsit ea ntelese ca trebuia sa rupa aceasta tacere care spunea prea multe. - Domnule, spuse ea, dumneata ai raspuns la una din ntrebarile mele, dar nu si la cea de-a doua: te-am ntrebat cine esti si mi-ai spus; dar te-am mai ntrebat si cu m te afli aici, si la aceasta ntrebare nu mi-ai raspuns nimic. - Doamna, spuse Bussy, din cele cteva cuvinte pe care le-am surprins din convorbi rea dumneavoastra cu domnul de Monsoreau, am nteles ca motivele prezentei mele ar reiesi n mod natural din povestirea pe care ati binevoit sa mi-o fagaduiti. Nu m i-ati spus chiar dumneavoastra adineaori ca aveam sa aflu cine snteti? - O! da, conte, am sa-ti povestesc totul, raspunse Diana; numele dumitale mi-a f ost deajuns sa-mi inspire toata ncrederea, caci numai l-am auzit adesea rostit ca numele unui barbat curajos, pe a carei loialitate si cinste te poti bizui oricnd . Bussy se nclina. - Din putinul ce ai auzit, spuse Diana ai putut ntelege ca snt fiica baronului de Meridor, cu alte cuvinte ca snt singura mostenitoare al celui mai nobil si mai ve chi nume din Anjou. - Era, spuse Bussy, un baron de Meridor care, putnd sa-si salveze libertatea la P

avia, veni sa-si predea spada Spaniolilor cnd afla ca regele sau e prizonier si c are, cernd sa-l nsoteasca pe Francisc I la Madrid, mparti captivitatea cu el si nu l parasi dect pentru a veni n Franta sa-i trateze rascumpararea. - E tatal meu, domnule, si, daca vei intra vreodata n sala cea mare a castelului din Meridor, vei vedea, dat n amintirea acestui devotament, portretul regelui Fra ncisc I, facut de mna lui Leonardo da Vinci. - Ah! spuse Bussy, pe vremea aceea printii stiau sa-si rasplateasca slujitorii. - La napoierea sa din Spania, tatal meu se casatori. Primii doi copii, doi baieti murira. Fu o mare durere pentru baronul de Meridor, care pierdu speranta de a s e vedea retraind ntr-un mostenitor. n curnd muri si regele, iar durerea baronului s e schimba n deznadejde; el parasi curtea, ctiva ani dupa aceea, si veni sa se nchid a cu sotia n castelul de la Meridor. Acolo ma nascui eu, ca prin minune, zece ani dupa moartea fratilor mei. Atunci toata dragostea baronului se ndrepta asupra copilului batrnetii sale; iubir ea lui pentru mine nu era gingasie, era idolatrie. Trei ani dupa nastera mea, mi pierdui mama; negresit, fu o noua amaraciune pentru baron; dar, prea tnara ca sa n teleg ce pierdusem, nu ncetam sa zmbesc, iar zmbetul meu l consola de moartea mamei. Crescui si ma dezvoltai sub ochii sai. Cum eu eram totul pentru el, si el, era t otul pentru mine, atinsei vrsta de saisprezece ani fara sa ma gndesc ca ar mai exi sta o alta lume dect aceea a oilor, a padurilor, a lebedelor si a turturelelor me le, fara a ma gndi ca aceasta viata are sa se sfrseasca vreodata, fara sa doresc s a se sfrseasca. Castelul din Meridor era nconjurat de paduri ntinse apartinnd domnului duce de Anjo u, ele erau populate de cerbi si caprioare pe care nimeni nu se gndea sa le tulbu re si pe care linistea n care erau lasate le facea familiare; pe toate le cunoste am mai mult sau mai putin; unele erau att de mult obisnuite cu vocea mea nct alerga u cnd le chemam; o caprioara, ntre altele, protejata mea, favorita mea, Daphn, sarm ana Daphn! Venea sa mannce din mna mea. ntr-o primavara, trecu o luna fara sa o vad. O crezusem pierduta si o plnsesem ca pe o prietena, cnd deodata o vazui aparnd din nou cu doi pui; la nceput micutii se temeau de mine, dar vaznd pe mama lor ca ma mngie, ntelesera ca nu aveau sa se teama de nimic si venira si ei la rndu-le sa ma mngie. n vremea aceasta, se raspndi zvonul ca domnul de Anjou trimisese un subguvernator n capitala provincie. Dupa cteva zile, se afla ca acest subguvernator sosise, ca s e numea contele de Monsoreau. Pentru ce numele acesta ma lovi n inima cnd l auzii rostindu-se? Nu pot sa-mi expli c aceasta senzatie dureroasa dect printr-o presimtire. Se scursera opt zile. Se vorbea foarte mult si n toate felurile n ntregul tinut de domnul de Monsoreau. ntr-o dimineata, padurile rasunara de sunetul cornului si de latratul cinilor; alergai pna la gardul parcului si sosii tocmai la timp pentru a o vedea trecnd, ca vntul, pe Daphn, urmarita de o haita; cei doi pui ai ei se tine au dupa ea. O clipa dupa aceea, calare pe un cal negru care parea si aiba aripi, trecu un ba rbat, semannd cu o vedenie: era domnul de Monsoreau. Voiam sa scot un tipat, voiam sa ma rog pentru sarmana mea protejata, dar el numi auzi vocea sau nu-i dadu atentie, att de mult era trt de fierbinteala vnatorii. Atunci, fara sa ma ocup de nelinistea pe care aveam s-o pricinuiesc tatalui meu daca avea sa-mi observe lipsa, alergai n directia n care vazui ca se ndreptase vnato area; nadajduiam sa ntlnesc, fie pe conte, fie pe vreunul din oamenii din suita sa si sa-i rog sa nceteze aceasta urmarire care mi sfsia inima. Facui o jumatate de leghe alergnd astfel, fara sa stiu unde mergeam; de mult capr ioara, haita si vnatori, le piedusem pe toate din vedere. n curnd ncetai sa mai aud latraturile; cazui lnga un copac si ncepui sa plng. Ma aflam acolo de aproape un sf ert de ora cnd, n departare, crezui ca deosebesc zgomotul vnatorii; nu ma nselam, ac est zgomot se apropia din clipa n clipa; n curnd fu la o distanta att de mica, nct nu mai ma ndoii ca vnatoarea avea sa treaca pe lnga mine. Ma ridicai numaidect si ma re pezii n directia n care o auzeam. n adevar, o vazui trecnd printr-un luminis pe sarmana Daphn, gfind; nu mai avea dect u n singur pui; celalalt cazuse de oboseala si fara ndoiala ca fusese sfsiat de clin i.

Chiar ea obosea vaznd cu ochii; distanta ntre ea si haita era si mai mica dect prim a data; alergarea ei se schimbase n avnturi ntretaiate si, trecnd prin fata mea, sco ase un tipat trist. Ca si prima data, facui sfortari zadarnice pentru a ma face auzita. Domnul de Mo nsoreau nu vedea nimic dect animalul pe care-l urmarea; el trecu mai repede dect l vazusem nti, cu cornul la gura si sunnd furios. n urma lui, trei sau patru haitasi mbarbatau cinii cu cornul si cu vocea. Acest vrte j de latraturi, de fanfare si de tipete trecu ca o furtuna, disparu n desisul pad urii si se stinse n departare. Eram deznadajduita; mi spuneam ca, daca m-as fi gasit numai la cincizeci de pasi mai departe, la marginea luminisului pe care l strabatuse, el m-ar fi vazut si at unci la rugamintea mea ar fi lasat n pace pe sarmanul animal. Acest gnd mi nsufleti curajul; vnatoarea putea sa treaca pentru a treia oara prin dr eptul meu. O luai pe un drum strajuit de copaci frumosi, pe care l recunoscui ca fiind acela ce ducea la castelul Beaug. Acest castel, care apartinea domnul de An jou, se afla la aproape trei leghe de castelul tatalui meu. Dupa o clipa l zarii si numai atunci ma gndii ca facusem trei leghe pe jos si eram singura si destul d e departe de castelul din Meridor. Marturisesc ca o groaza nelamurita puse stapnire pe mine si ca numai n clipa acea ma gndii la nesocotinta si chiar la necuviinta purtarii mele. O luai pe tarmul la cului, caci socoteam sa-l rog pe gradinar, un om cumsecade, care, atunci cnd veni sem pna acolo cu tatal meu, mi daduse niste buchete de flori; socoteam, zic, sa-l rog pe gradinar sa ma conduca acasa, cnd deodata vnatoarea se auzi din nou. Ramase i nemiscata, tragnd cu urechea. Zgomotul crestea. Uitai totul. Aproape n aceeasi c lipa, de partea cealalta a lacului, caprioara iesi din padure, nsa urmarita n att d e aproape nct era de ajuns sa fie atinsa. Era singura, cel de-al doilea pui al ei cazuse la rndu-i; vederea apei paru sa-i dea noi puteri; aspira umezeala cu naril e si se arunca n lac, ca si cnd ar fi voit sa vina la mine. La nceput nota cu repeziciune si paru sa-si fi regasit ntreaga energie. Ma uitam la ea, cu lacrimi n ochi, cu bratele ntinse si gfind aproape tot ca ea; dar pe nesimti te puterile i se sleira, pe cnd dimpotriva acelea ale cinilor, nsufletiti de apropi era vnatului, parea ca se nmultesc. n curnd cinii cei mai nfuriati o ajunsera si ea nc ta sa mai nainteze, oprita de muscaturile lor. n aceasta clipa, domnul de Monsorea u aparu la marginea padurii, alergnd pna la lac si sari jos de pe cal. Atunci, la rndu-mi, mi adunai toate puterile pentru a striga cu minile mpreunate: "Fie-va mila! " Mi se paru ca ma zarise; strigai din nou, si mai tare dect prima data. El ma au zi caci si ridicase privirile si l vazui alergnd la o luntre, o desprinse de tarm s i nainta cu repeziciune spre animal, care se zvrcolea n mijlocul ntregii haite ce l a junsese. Nu ma ndoiam ca, miscat de vocea mea, de gesturile si rugamintile mele, domnul de Monsoreau se grabea astfel pentru a-i veni n ajutor, cnd deodata ajungnd lnga Daphn, l vazui scotndu-si cutitul de vnatoare; o raza de soare, reflectndu-se pe el, facu sa luceasca o lumina, apoi lumina disparu; scosei un tipat, lama ntreaga se afundase n gtul sarmanului animal. Un val de snge tsni, colornd n rosu apa laculu i, caprioara scoase un tipat de moarte, batu apa cu picioarele, se ridica n sus s i recazu moarta. Scosei un tipat aproape tot att de dureros ca al ei si cazui lesinata pe tarmul l acului. Cnd mi revenii, eram culcata ntr-o camera a castelului Beaug si tatal meu, care fuse se chemat, plngea, la capatiul meu. Deoarece nu era dect o criza nervoasa produsa de supraexcitarea alergarii, chiar de a doua zi putui sa ma napoiez la Meridor. Cu toate acestea, timp de trei sau p atru zile, statui n pat. n cea de-a patra, tatal meu mi spuse ca, tot timpul ct fusesem suferinda, domnul de Monsoreau, care ma vazuse n clipa cnd eram dusa lesinata, venise sa afle cum mi ma i este; fusese deznadajduit cnd aflase ca fara sa vrea era cauza acestui accident si ceruse sa-mi prezinte scuzele sale, spunnd ca nu s-ar sti fericit dect atunci cnd ar auzi ca l-am iertat. Ar fi fost ridicol sa refuz a-l vedea; astfel cu toata neplacerea, cedai. A doua zi, se nfatisa; ntelesesem ca nu se putea sa am dreptate; vnatoarea este o p lacere a barbatilor, si o mpartasesc adesea si femeile; asadar, eu fusei aceea ca

re, ntr-o oarecare masura, ma aparai de acesta caraghioasa emotie si o aruncai pe seama dragostei pe care o aveam pentru Daphn. Atunci contele facu pe omul deznadajduit si de douazeci de ori mi jura pe cinstea lui ca daca ar fi putut ghici ca purtam oarecare interes victimei sale, ar fi f ost o mare bucurie pentru el sa o crute; totusi protestele sale nu ma convinsese ra deloc si contele pleca fara a fi putut sterge din inima mea dureroasa impresi e pe care mi-o facuse. Retragndu-se, contele i ceru voie tatalui meu sa mai vina. Se nascuse n Spania, fus ese crescut la Madrid: pentru baron era o placere sa vorbeasca despre tara unde statuse att de mult. De altfel, contele era de neam bun, subguvernator al provinc iei, favorit al ducelui de Anjou, tatal meu nu avea nici un motiv sa refuze acea sta cerere, care i fu primita. Vai! ncepnd din aceea clipa nceta, daca nu fericirea, cel putin linistea mea. n curnd bagai de seama impresia pe care o facusem asupra contelui. La nceput nu venea de ct o data pe saptamna, apoi de doua ori, apoi n toate zilele. Plin de atentii pentr u tatal meu, contele i placuse. Vedeam placerea pe care o simtea baronul n convorb irea care era totdeauna aceea a unui om superior. Nu ndrazneam sa ma plng; caci de ce m-asi fi plns? Contele era binevoitor cu mine si respectuos, ca fata de o sor a. ntr-o dimineata, tatal meu intra n camera mea cu un aer mai serios ca de obicei si cu toate astea seriozitatea sa avea ceva vesel. - Copila mea, mi spune el, mi-ai spus totdeauna ca ai fi fericita sa nu ma parase sti. - Oh! tata, strigai eu, dumneata stii, este dorinta mea cea mai scumpa. -Ei bine! Diana mea, urma el aplecndu-se pentru a ma saruta pe frunte, nu atrna d ect de tine sa-ti vezi realizata dorinta. Banuaim ce avea sa-mi spuna si ma ngalbenii att de grozav nct el se opri nainte de ami fi atins fruntea cu buzele. - Diana! copila mea! striga el, oh! Doamne, dar ce ai? - Domnul de Monsoreau, nu-i asa? bolborosii eu. - Ei bine? ntreba mirat. - O! niciodata, tata, daca ai putina mila pentru fiica dumitale, niciodata! - Diana, dragostea mea, spuse el, nu mila am eu pentru tine, ci idolatrie, stii bine; mai gndeste-te opt zile... - O! nu, nu, strigai eu, e n zadar, nici opt zile, nici douazeci si patru de ore, nici un minut. Nu, nu, oh! Nu. Si izbucnii n plns. Tatal meu ma adora; niciodata nu ma vazuse plngnd; ma lua n brate si ma linisti n do ua cuvinte de gentilom ca nu avea sa mai vorbeasca despre aceasta casatorie. n adevar, trecu o luna fara sa-l mai vad pe domnul de Monsoreau si fara sa mai a ud vorbindu-se de el. ntr-o dimineata primiram, tatal meu si cu mine, o invitatie de a ne duce la o mare serbare pe care domnul de Monsoreau avea s-o dea pentru fratele regelui care venea sa viziteze provincia al carei nume l purta. Aceasta s erbare avea loc la palatul din orasul Angers. La aceasta scrisoare era adaugata o invitatie personala a printului, care scria tatalui meu ca si reamintea sa-l fi vazut odinioara la curtea regelui Henric si c a l-ar revedea cu placere. Prima mea miscare fu sa-l rog pe tatal meu sa refuze si cu siguranta ca as fi st aruit daca invitatia ar fi fost facuta numai n numele domnului de Monsoreau; dar printul ne invita si el, iar tatal meu se temea sa nu jigneasca pe Alteta Sa pri ntr-un refuz. Ne duseram deci la aceasta serbare. Domnul de Monsoreau ne primi ca si cnd nimic nu s-a fi petrecut ntre noi; purtarea fata de mine nu fu nici indiferenta nici exagerata; ma trata ca pe toate celelalte doamne si fusei bucuroasa ca nu eram o biectul vreunei atentii deosebite din partea sa, fie buna, fie rea. Nu fu nsa la fel cu ducele de Anjou. De ndata ce ma zari, privirea lui se fixa asu pra mea pentru a nu ma mai parasi. Ma simteam stingherita sub greutatea acestei priviri si, fara sa spun tatalui meu ce ma facea sa doresc a parasi balul, star uii n asa fel nct ne retraseram cei dinti. Dupa trei zile, domnul de Monsoreau se nfatisa la Meridor; l zarii n aleea castelul ui si ma retrasei n camera mea.

Ma temeam sa nu ma mai cheme tatal meu; dar nu se ntmpla nimic. Dupa o jumatate de ora, l vazui iesind pe domnul de Monsoreau fara ca nimeni sa ma fi nstiintat de v izita sa. Ba ceva mai mult, tatal meu nu-mi vorbi nimic despre ea; numai, ca dup a aceasta vizita a subguvernatorului, el era mai posomort ca de obicei. Cteva zile se scursera astfel. Ma napoiam de la o plimbare facuta prin mprejurimi, cnd mi se spuse ca domnul de Monsoreau se afla cu tatal meu. Baronul ntrebase de d oua, sau de trei ori de mine si de asemenea se informase cu neliniste de locul u nde as fi putut sa ma duc. Poruncise sa fie anuntat de sosirea mea. n adevar, abia intrasem n camera mea si tatal meu veni - Copila mea, mi spuse el, un motiv a carui cauza e n zadar s-o cunosti, ma silest e sa ma despart de tine cteva zile; nu ma ntreba; gndeste-te numai ca acest motiv t rebuie sa fie destul de puternic, pentru ca ma determina sa stau o saptamna, doua , o luna poate, fara sa te vad. Ma nfiorai, cu toate ca nu puteam ghici la ce primejdie eram expusa. Dar aceasta noua vizita a domnului de Monsoreau nu mi prevestea nimic bun. - Si unde trebuie sa ma duc, tata? ntrebai eu. - La castelul Lude, la sora mea, unde vei ramne ascunsa tuturor. Ct despre sosirea ta, voi ngriji ca ea sa aiba loc noaptea. - Nu vii cu mine? - Nu, trebuie sa ramn aici pentru a ndeparta banuielile; chiar oamenii nostri nu v or sti unde mergi. - Dar cine are sa ma conduca? - Doi oameni de care snt sigur. - O, Doamne! tata! Baronul ma saruta. - Copila mea, spuse el, trebuie. Cunosteam att de mult dragostea tatalui meu pentru mine nct nu mai staruii si nu-i mai cerui alta explicatie. Ne nteleseram numai cu Gertruda, fata doicii mele, sa ma nsoteasca. Tatal meu ma parasi spunndu-mi sa fiu gata. Seara, la opt, vremea era foarte poso morta si foarte friguroasa, caci ne gaseam ntr-una din cele mai lungi zile de iarn a; seara, la ora opt, tatal meu veni sa ma caute. Eu eram gata dupa cum mi spuses e; coborram fara zgomot, strabaturam gradina; deschise chiar el o portita care da n padure si acolo gasiram o litiera cu caii nhamati si doi oameni: tatal meu le v orbi multa vreme, recomandndu-ma lor, dupa ct mi se paru; apoi mi luai locul n litie ra; Gertruda se aseza lnga mine. Baronul ma saruta pentru ultima data si porniram la drum. Nu siam ce fel de primejdie ma ameninta si ma silea sa parasesc castelul Meridor . O ntrebai pe Gertruda, dar ea era tot att de nestiutoare ca si mine. Nu ndraznii sa-i ntreb pe conducatorii nostri pe care nu-i cunosteam. Mergeam deci n tacere si pe drumuri launtrice, cnd dupa aproape doua ore de mers, n clipa cnd, cu toate ngri jorarile mele, miscarea egala si monotona a litierei ncepea sa ma adoarma, ma sim tii desteptata de Gertruda, care ma apucase de brat si mai ales de miscarea liti erei care se oprea. - Oh! domnisoara, spuse biata fata, ce ni se ntmpla oare? mi trecui capul prin perdele; eram nconjurati de sase calareti mascati; oamenii no stri, care voisera sa se apere erau dezarmati si tinuti bine. Eram prea nspaimntata pentru a striga dupa ajutor; de altfel, cine ar fi venit la tipetele noastre? Acela care parea seful oamenilor mascati nainta spre portiera. - Linistiti-va, domnisoara, spuse el, nu vi se va ntmpla nici un rau, dar trebuie sa ne urmati. - Unde? ntrebai eu. - ntr-un loc unde, veti fi tratata ca o regina. Aceasta fagaduiala ma nspaimnta mai mult dect o amenintare. - Oh! tata! tata! soptii eu. - Ascultati, domnisoara, mi spune Gertruda, eu cunosc mprejurimile: va snt devotata , snt puternica, vom avea ghinion daca nu reusim sa fugim. Aceasta ncredintare pe care mi-o dadea o biata servitoare era departe de a ma lin isti. Totusi, este un lucru att de dulce acela de a te simti sustinuta, nct mai rec apatai putina putere.

- Faceti cu noi ce voiti, domnilor, raspunsei, sntem doua biete femei si nu ne pu tem apara. Unul din oameni descaleca, lua locul conductorului nostru si schimba directia l itierei." Bussy, dupa cum era de asteptat, asculta povestirea Dianei cu cea mai adnca atent ie. Exista n primele emotii ale unei dragoste mari, atunci cnd ia nastere, un sent iment aproape religios pentru persoana pe care ncepi s-o iubesti. Femeia pe care a ales-o inima este ridicata, prin aceasta alegere, deasupra celorlalte femei; e a creste, se face mai curata, se divinizeaza; fiecare din gesturile sale este o favoare pe care ti-o da, fiecare din vorbele sale un dar pe care ti-l face; daca te priveste, te bucura; daca ti zmbeste, te copleseste. Tnarul o lasase deci pe frumoasa povestitoare sa-si desfasoare povestea ntregii sa le vieti, fara a ndrazni sa o opreasca, fara a se gndi sa o ntrerupa. Astfel, cnd tnara femeie, fara ndoiala prea slaba pentru ndoita emotie pe care o sim tea la rndu-i, emotie n care prezentul reunea poate amintirile trecutului, se opri se o clipa, Bussy nu avu puterea sa ramna sub greutatea nelinistii sale si mpreunnnd minile: - Oh! continuati, doamna, spuse el, continuati. Era cu neputinta ca Diana sa se poata nsela asupra interesului pe care i-l inspir a; totul n voce, n gest, n expresia figurii tnarului, era n armonie cu rugamintea pe care o cuprindeau cuvintele sale. Diana zmbi cu tristete si relua: - Merseram aproape trei ore; apoi litiera se opri. Auzii deschizndu-se o poarta; se schimbara cteva cuvinte; litiera porni din nou si simtii ca merge pe ceva rasu nator cum ar fi o podisca. Nu ma nselam; mi aruncai privirile n afara litierei; ne aflam, n curtea unui castel. Ce castel era acela? Nici Gertruda nici eu nu stiam nimic. Adesea, n timpul drumu lui, ncercasem sa ne orientam, dar nu vazuram dect o padure fara sfrsit. Este adeva rat ca ne venise la amndoua ideea ca, pentru a nu ne da seama de locul unde ne af lam, faceam prin aceasta padure un drum zadarnic si calculat. Usa litierei se deschise si acelasi om care ne vorbise ne invita sa coborm. Ma su pusei n tacere. Doi oameni care apartineau fara ndoiala castelului, ne iesira naint e cu faclii; ei ne condusera ntr-un dormitor bogat mpodobit, si care parea sa fi f ost decorat n epoca cea mai stralucita, ca eleganta si ca stil, a domniei lui Fra ncisc I. O gustare ne astepta pe o masa bogat servita. - Snteti la dumneavoastra, doamna mi spuse omul care ne vorbise de doua ori, si cu m ngrijirile unei cameriste va snt necesare, a dumneavoastra nu va va parasi; came ra sa este vecina cu a dumneavoastra. Gertruda si cu mine schimbaram o privire vesela. - De cte ori veti voi sa chemati, urma omul mascat nu veti avea dect sa loviti cu ciocanul de la aceasta usa, si un servitor care va sta de veghe necontenit n anti camera, va veni imediat la porunca dumneavoastra. Aceasta aparenta atentie arata ca eram pazite de aproape. Omul mascat se nclina si iesi; auziram usa ncuindu-se. Staturam o clipa nemiscate, privindu-ne la lumina a doua candelabre care luminau masa unde era servita cina. Gertruda voi sa deschida gura; i facui semn cu deget ul sa taca; poate ca ne asculta cineva. Usa de la camera ce ni se aratase ca fiind a Gertrudei, era deschisa; acea idee ne veni n acelasi timp, sa o vizitam; ea lua un candelabru si, pe vrful picioarelo r, intraram amndoua. Era o camera mare destinata sa completeze, ca odaie de toaleta, dormitorul. Avea o usa paralela cu usa celeilalte camere prin care intraseram; aceasta a doua us a, ca si cea dinti, era mpodobita cu un mic ciocan de arama cizelat, care cadea pe un cui de acelasi metal. Cuie si ciocane, s-ar fi zis ca toate erau opera lui B envenuto Cellini. Se vedea bine ca cele doua usi dadeau n aceeasi anticamera. Gertruda apropie lumina de broasca: zavorul era ncuiat. Eram prizoniere. Este de necrezut, cnd doua persoane, chiar de conceptii deosebite, snt ntr-o aceeas

i situatie si mpart o aceeasi primejdie, este de necrezut, zic, ct le snt de aseman atoare gndurile si ct trec ele de usor peste lamuririle intermediare si cuvintele zadarnice. Gertruda se apropie de mine. - Domnisoara a bagat de seama, spuse ea n soapta, ca nu am urcat dect cinci trepte dupa ce am parasit curtea? - Da, raspunsei eu. - Sntem asadar la parter? - Negresit - Astfel nct, adauga ea ncet, atintindu-si ochii asupra jaluzelelor dinafara, astfe l nct... - Daca aceste ferestre nu ar fi zabrelite..., ntrerupsei eu. - Da, daca domnisoara ar avea curaj... - Curaj, strigai eu, oh! fii linistita, voi avea, copila mea. Veni atunci rndul Gertrudei sa puna degetul la buze. - Da, da, nteleg, i spusei eu. Gertruda mi facu semn sa ramn unde ma aflam si se duse sa puna la loc candelabrul pe masa din dormitor. i pricepusem intentia si ma apropiai de fereastra careia i cautai arcurile. Le gasii, sau mai degraba le gasi Gertruda, care venise lnga mine. Jaluzeaua se d eschise. Scosei un tipat de bucurie; fereastra nu era zabrelita. Dar Gertruda si observase cauza acestei pretinse neglijente a pazitorilor nostri ; un lac mare scalda marginea de jos a zidului: eram bine pazite de o apa de zec e picioare adncime, mai bine dect am fi fost de sigur de zabrelele ferestrelor. Dar trecnd de la apa la tarmurile ei, ochii mei recunoscusera un peisaj care le er a cunoscut: Eram prizoniere n castelul Beaug, unde de mai multe ori, dupa cum am mai spus venisem cu tatal meu si unde, cu o luna mai nainte, fusesem adusa n ziua mortii sarmanei mele Daphn. Castelul Beaug apartinea domnului duce de Anjou. Abia atunci, ca luminata de un f ulger, ntelesei totul. Privii lacul cu o ntunecata multumire: era un ultim mijloc mpotriva violentei, un suprem refugiu mpotriva dezonoarei. nchiseseram la loc jaluzelele. Ma aruncai mbracata pe pat. Gertruda se culca ntr-un fotoliu si dormi la picioarele mele. De douazeci de ori n timpul acelei nopti ma desteptai tresarind n prada unei frici grozave; dar nimic nu ndreptatea aceasta frica dect situatia n care ma aflam; nimi c nu arata vreo intentie rea mpotriva mea; dimpotriva, totul parea ca doarme n cas tel si nici un alt zgomot dect tipatul pasarilor de balta nu ntrerupse tacerea nop tii. Zorile se ivira; ziua, ndepartnd peisajului acel caracter nspaimntator pe care i-l d a ntunericul, ma ntari n temerile mele din timpul noptii: orice fuga era cu neputin ta fara un ajutor din afara, si de unde ne putea veni acest ajutor? Catre ora noua, batu cineva la usa noastra: trecui n camera Gertrudei, spunndu-i c a putea sa deschida. Acei care bateau si pe care i puteam vedea prin deschizatura usii, erau servitori i nostri din ajun; ei veneau sa ridice cina de care nu ne atinsesem si sa aduca dejunul. Gertruda le puse cteva ntrebari, la care ei nu raspunsera si plecara. Atunci intrai si eu; totul mi era explicat prin sederea noastra la castelul Beaug si prin pretinsul respect cu care eram nconjurate. Domnul duce de Anjou ma vazuse la serbarea data de domnul de Monsoreau; domnul de Anjou se ndragostise de mine; tatal meu fusese nstiintat si voise sa ma sustraga urmaririlor al caror obiect a veam sa fiu cu siguranta; el ma departase de Meridor; nsa tradat, fie de un servi tor necredincios, fie de o ntmplare nenorocita, prevederea sa fusese zadarnica si cazusem n minile omului de care ncercase n zadar sa ma scape. Ma oprii la aceasta idee, singura ce se putea crede, si n realitate singura care era adevarata. La rugamintile Gertrudei, baui o ceasca de lapte si mncai putina pine. Dimineata se scurse facnd planuri de fuga nesabuite. Si n acest timp, la o suta de

pasi n fata noastra, legata printre trestii, puteam vedea o barca cu lopetile ei . Desigur, daca aceasta barca ar fi fost mai aproape, puterile mele, nmultite de groaza, adaugate la puterile naturale ale Gertrudei, ar fi fost deajuns ca sa ne scape de captivitate. n timpul diminetii, nimic nu ne tulbura. Ni se servi prnzul cum ni se servise si g ustarea; eu cadeam de slabiciune. Ma asezai la masa; servita numai de Gertruda; caci, de ndata ce pazitorii nostri ne adusesera mncarea, se retrasera. Dar deodata , rupndu-mi pinea, dadui peste un biletel. l deschisei n graba; el cuprindea numai aceste rnduri: "Un prieten vegheaza asupra d-voastra. Mine veti avea stiri de la el si de la tat al dumneavoastra". E usor de nteles bucuria mea: inima mi batea sa-mi sparga pieptul. Aratai biletul Gertrudei. Restul zilei trecu n asteptare si speranta. Cea de-a doua noapte se scurse tot att de linistita ca si cea dinti; apoi sosi ora dejunului asteptata cu atta nerabdare; caci banuiam ca voi gasi n pine un alt bile t. Nu ma nselam, biletul era conceput n aceiasi termeni: "Persoana care v-a rapit soseste la castelul Beaug asta seara la ora zece. Dar l a ora noua, prietenul care vegheaza asupra dumneavoastra va fi sub fereastra dum neavoastra cu o scrisoare de la baronul de Meridor, care va va recomanda ncredere a pe care, fara aceasta scrisoare, nu i-ati acorda-o poate. Ardeti acest bilet" Citii si recitii aceasta scrisoare, apoi o aruncai n foc dupa cum mi se spunea. S crisul mi era cu totul necunoscut si, o marturisesc, nu stiam de unde putea sa vi na. Ne nchipuiam o multime de lucruri, Gertruda si cu mine; de o suta de ori n timpul diminetii ne duseram la fereastra pentru a vedea daca nu zarim pe cineva pe tarm urile lacului si n desisul padurii; dar nu era nimeni. O ora dupa masa de prnz, cineva batu la usa noastra: era pentru prima data cnd se n tmpla sa se intre la noi la alte ore dect cele ale meselor; totusi, cum nu aveam a lt mijloc de a ne nchide nauntru, fuseram silite sa-l lasam sa intre. Era omul care ne vorbise la usa litierei si n curtea castelului. Nu puteam sa-l r ecunosc dupa fata deoarece era mascat cnd ne vorbi; dar la primele cuvinte pe car e le rosti, l recunoscui dupa voce. El mi dadu o scrisoare. - Din partea cui veniti, domnule? l ntrebai eu. - Domnisoara sa-si dea osteneala sa citeasca, mi raspunse el, si va vedea. - Dar nu vreau sa citesc aceasta scrisoare, nestiind de la cine vine. - Domnisoara e libera sa faca ce vrea. Am avut porunca sa-i dau aceasta scrisoar e: depun aceasta scrisoare la picioarele sale; daca va crede de cuviinta sa o ri dice, o va ridica. Si, n adevar, servitorul, care parea un scutier, aseza scrisoarea pe scaunelul pe care stateam cu picioarele si iesi. - Ce sa fac? ntrebai eu pe Gertruda. - Daca as ndrazni sa dau un sfat domnisoarei, ar fi sa citeasca aceasta scrisoare . Poate ca ea cuprinde anuntarea vreunei primejdii de care, nstiintate, vom putea scapa. Sfatul era asa de ntelept, nct renuntai la hotarrea luata mai nainte si deschisei scr isoarea." Diana, si ntrerupse povestirea, se ridica, deschise o mica mobila cu numele italia n de stipo si dintr-un portofel de matase scoase o scrisoare. Bussy arunca o privire asupra adresei. "Frumoasei Diana de Meridor", citit el. Apoi, uitndu-se la tnara femeie: -Aceasta adresa, spuse el, este scrisa de mna ducelui de Anjou. - Ah! raspunse ea cu un suspin; asadar nu ma nselasem. Apoi, cum Bussy sovaia sa deschida scrisoarea: - Citeste, spuse ea, ntmplarea te-a mpins dintr-o data n intimitatea vietii mele, nu trebuie sa am secrete fata de d-ta. Bussy se supuse si citi:

"Un print nefericit, pe care frumusetea dumneavoastra divina l-a atins la inima, va veni sa va prezinte asta-seara scuzele sale asupra purtarii fata de dumneavo astra, purtare care, dupa cum chiar el o simte, nu are alta scuza dect dragostea de nenvins pe care o ncearca pentru dumneavoastra. Franois" - Astfel, scrisoarea aceasta era chiar de la ducele de Anjou? ntreba Diana. - Vai! da, raspunse Bussy, este scrisul si semnatura sa. Diana suspina. - O fi mai putin vinovat dect l credeam? sopti ea. - Cine? Printul? ntreba Bussy. - Nu, el, contele de Monsoreau. Fu rndul lui Bussy sa suspine. - Continuati, doamna, spuse el, si vom judeca pe print si pe conte. - Aceasta scrisoare, pe care nu aveam nici un motiv sa nu o cred adevarata, pent ru ca se potrivea att de bine cu propriile mele temeri, mi arata, dupa cum prevazu se Gertruda, primejdia la care eram expusa si mi facea cu att mai pretioasa interv entia acelui prieten necunoscut care mi oferea spijinul sau, n numele tatalui meu. Nu mi pusei deci sperantele dect n el. "Cercetarile noastre ncepura din nou, privirile mele si acelea ale Gertrudei, str abatnd prin geamuri, nu mai paraseau lacul si acea parte de padure care era n fata ferestrelor noastre. n toata ntinderea pe care privirile noastre o puteau mbratisa , nu vazuram nimic care sa para a avea o legatura cu sperantele noastre. Noaptea sosi; dar deoarece ne gaseam n luna ianuarie, noaptea venea repede; patru sau cinci ore ne mai desparteau de clipa hotartoare: asteptam n neliniste. Era unul din acele frumoase geruri de iarna n timpul carora, daca nu ar fi fost f rigul, te-ai fi crezut spre sfrsitul primaverii sau spre nceputul toamnei; cerul s tralucea presarat de mii de stele si ntr-un colt al acestui cer, luna, semannd cu o secera, lumina peisajul cu razele sale argintii; deschiseram fereastra de la c amera Gertrudei, care trebuia, n orice caz, sa fie mai putin riguros observata de ct a mea. Catre ora sapte, o ceata usoara se ridica de pe lac; dar asemenea unui val strav eziu de matase, aceasta ceata nu mpiedica vederea, sau, mai degraba, ochii nostri obisnuindu-se cu negura, ajunsera sa patrunda aceasta ceata. Cum nimic nu ne ajuta sa masuram timpul, nu am fi putut spune ce ora era, cnd mi se paru la marginea padurii ca vedeam prin acea negura stravezie miscndu-se niste umbre. Aceste umbre pareau ca se apropie cu prevedere, ascunzndu-se dupa copacii care, facnd ntuneric mai mare, le fereau de vederi. Poate am fi crezut, n cele din urma, ca aceste umbre nu erau dect un joc al vederii noastre obosite, cnd necheza tul unui cal strabatu spatiul si ajunse pna la noi. - Snt prietenii nostri, sopti Gertruda. - Sau printul, raspunsei eu. - Oh! printul, spuse ea, printul nu s-ar ascunde. Aceasta observatie att de simpla mi risipi banuielile si ma linisti. Un om nainta singur; mi se parea ca parasise un alt grup de oameni, care ramasese ra la adapost sub un grup de copaci. Acest om merse drept la o barca, o desprinse de tarusul de care era legata, se s ui n ea, iar barca, alunecnd pe apa, nainta n tacere n directia noastra. Pe masura ce nainta, ochii mei se sileau din ce n ce mai mult sa strapunga ntuneric ul. Mi se paru la nceput ca recunosc statura nalta, apoi trasaturile posomorte ale cont elui de Monsoreau; n sfrsit, cnd fu la zece pasi de noi, nu mai ma puteam ndoi. Ma temeam acum aproape tot att de mult de ajutor ca si de primejdie. Ramasei tacuta si nemiscata, ascunsa n coltul ferestrei, asa nct nu ma putea vedea. Ajuns la marginea zidului, el si lega barca de un belciug si i vazui capul aparnd la pervazul ferestrei. Nu putui sa-mi retin un tipat usor. - Ah! iertati-ma, spuse contele de Monsoreau, credeam ca ma asteptati. -Adica asteptam pe cineva, domnule, raspunsei eu, dar nu stiam ca acel cineva ai

fi dumneata. Un zmbet amar trecu pe fata contelui. - Cine oare, afara de mine si tatal tau tine la cinstea Dianei de Meridor? - Mi-ai spus, domnule, n scrisoarea pe care mi-ai scris-o, ca vii n numele meu. - Da, domnisoara; si deoarece am prevazut ca aveti sa va ndoiti de misiunea re am primit-o, iata un bilet de la baron. Si contele mi ntinse o hrtie. Noi nu aprinseseram nici lumnari nici candelabre, pentru a fi mai libere sa n negura tot ce ne-ar fi dictat mprejurarile. Trecui din camera Gertrudei a. ngenunchiai naintea focului si, la lumina flacarii din camin, citii:

tatalui pe ca facem ntr-a me

"Scumpa mea Diana, domnul conte de Monsoreau e singurul care poate sa te smulga din primejdia care te ameninta, si aceasta primejdie este foarte mare. ncrede-te, deci cu totul n el ca si n cel mai bun prieten pe care cerul ni-l poate trimite. El ti va spune mai trziu ceea ce din adncul inimii mele as dori sa faci pentru a ac hita datoria pe care o contractam fata de el. Tatal tau care te roaga sa-l crezi si sa ai mila de tine si de el. Baronul de Meridor"

Nimic ntemeiat nu exista n sufletul meu mpotriva domnului de Monsoreau; dezgustul p e care mi-l inspira era mai degraba instinctiv dect judecat. Nu mai aveam sa-i re prosez dect moartea unei caprioarei, iar aceasta era o crima prea usoara pentru u n vnator. Ma dusei deci la el. - Ei bine? ntreba el. - Domnule, am citit scrisoarea tatalui meu; el mi spune ca dumneata esti gata sa ma conduci. - Va conduc unde va asteapta baronul, domnisoara. - Si unde ma asteapta? - La castelul Meridor. - Si cnd l voi revedea pe tatal meu? - Peste doua ore. - Oh! domnule, daca spui adevarat... Ma opri; contele se vedea ca asteapta sfrsitul frazei mele. - Conteaza pe ntreaga mea recunostinta, adaugai cu o voce tremuratoare si slabita , caci ghiceam ce putea astepta el de la aceasta recunostinta pe care nu aveam p uterea sa i-o exprim. - Atunci, domnisoara, spuse contele, snteti gata sa ma urmati? Ma uitai la Gertruda cu neliniste; era usor de vazut ca aceasta figura posomorta a contelui nu o linistea mai mult dect pe mine. - Gnditi-va ca fiecare minut care trece este pretios pentru dumneavoastra mai mul t dect va puteti nchipui, spuse el. Snt n ntrziere aproape cu o jumatate de ora, n cur va fi ora zece si nu ati primit nstiintarea ca la ora zece printul va fi la cast elul Beaug? - Da, raspunsei, eu. - Printul odata aci, eu nu mai pot face nimic pentru viata dumneavoastra dect sami risc fara speranta viata. - Pentru ce nu a venit si tatal meu? - Credeti ca tatal dumneavoastra nu este spionat? Credeti ca poate face un pas f ara sa se afle unde se duce? - Dar dumneata? ntrebai eu. - Cu mine e altceva; eu snt prietenul, confidentul printului. - Dar, domnule, strigai eu, daca dumneata esti prietenul, daca esti confidentul printului, atunci... - Atunci l tradez pentru dumneavoasta; da, este chiar asa. De aceea va spuneam ad ineauri ca mi risc viata pentru a va salva cinstea. Era un asa de mare accent de convingere n acest raspuns al contelui si se potrive a ntr-un mod att de vadit cu realitatea nct cu toate ca mai sinteam o ramasita de di spret pentru a ma ncredinta lui, nu gaseam cuvinte ca sa-mi exprim acest dispret.

- Astept, spuse contele. Ma uitai la Gertruda care era tot asa de nehotarta ca si mine. - Asculati, mi spuse domnul de Monsoreau, daca tot va mai ndoiti, priviti n partea aceea. Si pe partea opusa aceleia pe care venise el, mergnd pe celalalt tarm al lacului, el mi arata o trupa de calareti care nainta spre castel. - Cine snt acesti oameni? ntrebai eu. -Este ducele de Anjou si suita sa, raspunse contele. - Domnisoara, domnisoara, raspunse Gertruda, nu mai este vreme de pierdut. - S-a pierdut chiar prea multa, spuse contele; n numele lui Dumnezeu, hotarti-va o data. Cazui pe un scaun, puterile ma paraseau. - Oh! Doamne! Doamne! ce sa fac? soptii eu. - Ascultati, spuse contele, bat la poarta. n adevar se auzi rasunnd ciocanul sub mna a doi oameni pe care i vazusem desprinznduse din grup pentru a ajunge mai nainte. - Peste cinci minute, spuse contele, nu va mai fi timp. ncercai sa ma ridic; picioarele mi slabira. - Vino ncoace Gertruda! bolborosii, vino ncoace! - Domnisoara, spuse biata fata, auziti poarta care se deschide? Auziti tropaitul cailor n curte? - Da! Da! raspunsei facnd o sfortare, nsa mi lipseau puterile. - O! nu e dect att? spuse ea. Si ma lua n brate, ma ridica asa cum ar fi facut cu un copil si ma aseza n bratele contelui. Simtind atingerea acestui om ma nfiorai att de tare nct era sa-i scap din brate si s a cad n lac. Dar el ma strnse la piept si ma aseza n barca. Gertruda ma urmase si coborse fara sa aiba nevoie de ajutor. Atunci bagai de seama ca mi se desprinsese valul si plutea pe apa. - Valul! Valul meu! spusei eu contelui, ia-mi si valul. Contele arunca o privire spre obiectul pe care l aratam cu degetul. - Nu, spuse el, e mai bine ca s-a ntmplat asa. "Si apucnd lopetile, el mpinse cu atta putere barca, nct la cteva lovituri de lopeti ne aflaram aproape de tarmul lacului. n aceasta clipa, vazuram ferestrele de la camera mea luminndu-se: niste servitori intrau cu lumnari. - V-am nselat? spuse domnul de Monsoreau; si era timpul ? - Oh! da, da, domnule, i spusei eu; dumneata esti cu adevarat salvatorul meu. n acest timp luminile alergau ncoace si ncolo, cnd n camera mea, cnd n aceea a Gertrud i. Auziram strigate; un barbat intra, dinaintea caruia se departara toti ceilalt i. Acest barbat se apropie de fereastra deschisa, se apleca n afara, zari valul p e apa si scoase un tipat. - Vedeti ca am facut bine sa las acolo valul? spuse contele; printul va crede ca , pentru a-i scapa v-ati aruncat n lac si n timp ce va pune sa va caute, vom fugi. Tocmai atunci ncepui eu sa tremur cu adevarat n fata ntunecatelor adncimi ale aceste i minti care, dinainte, se bizuise pe un asemenea mijloc. n clipa aceea, ajunseram la tarm. CAPITOLUL XIV Cine era Diana de Meridor. Tratatul. Urma o noua clipa de tacere. Diana, aproape tot att de miscata la aceasta amintir e cum fusese si n realitate, simtea ca e aproape s-o lase vocea. Bussy o asculta cu toata atentia si simtea o ura puternica pentru dusmanii ei, oricare ar fi fos t. n sfrsit, dupa ce respira dintr-o sticluta pe care o scoase din buzunar, Diana rel ua: - Abia puseram piciorul pe pamnt, ca sapte sau opt oameni alergara spre noi. Erau oamenii contelui, printre care mi se paru ca recunosc pe cei doi servitori care

ne nsoteau litiera cnd fusesem atacate de aceia care ne condusera la castelul Bea ug. Un calaret tinea doi cai la mna: unul din acestia era calul negru al contelui, celalalt un cal alb care era pentru mine. Contele ma ajuta sa ncalec si cnd fusei n sa ncaleca si el. Gertruda se urca la spatele unuia din servitori. Cum se terminara aceste pregatiri, ne departaram n galop. Bagasem de seama ca domnul de Monsoreau mi luase calul de capastru si i atrasei at entia ca stiu sa calaresc destul de bine pentru ca sa nu mai fie nevoie de acea sta prevedere; dar el mi raspunse ca era cam sperios calul meu si ar putea sa o i a razna, departndu-ma de el. Alergam de zece minute, cnd auzii vocea Gertrudei care ma chema. Ma ntorsei si bag ai de seama ca trupa noastra se mpartise n doua; patru oameni o luara pe o poteca laterala si intrau n padure n timp ce contele de Monsoreau si ceilalti patru urmau cu mine acelasi drum. Este o prevedere neaparata, mi spuse contele daca sntem urmariti, trebuie sa lasam doua urme; trebuie ca din doua parti sa se poata spune ca a fost vazuta o femei e rapita de niste oameni. Vom avea atunci norocul ca domnul duce de Anjou sa o i a pe un drum gresit si sa alerge dupa servitoarea dumneavoastra n loc de a alerga dupa noi. Desi logic, raspunsul nu ma multumi deloc; dar ce puteam spune, ce puteam face? Suspinai si asteptai. De altfel, drumul pe care l urma contele era chiar acela care ma ducea la castelu l Meridor. ntr-un sfert de ora cu iuteala cu care mergeam, trebuia sa sosim la ca stel; cnd deodata ajunsi la o raspntie a padurii ce mi era foarte cunoscuta, contel e, n loc sa continue a urma drumul care ma ducea la tatal meu, o lua, la stnga si urma un drum care se departa n mod vadit de cel dinti. ncepui sa tip si, cu tot mer sul repede al calului meu, mi si sprijinisem mna pe sa pentru a sari jos, cnd conte le, se apleca spre mine, ma cuprinse cu bratul si ridicndu-ma de pe calul meu ma aseza pe saua lui. Calul meu, simtindu-se liber, fugi necheznd prin padure. Acest lucru se petrecuse att de repede, nct nu avusesem vreme dect sa scot un tipat. Domnul de Monsoreau mi puse mna pe gura. - Domnisoara, mi spuse el, va jur pe cinstea mea, ca nu fac nimic dect din ordinul tatalui dumneavoastra, dupa cum va voi dovedi la prima oprire pe care o vom fac e; daca aceasta dovada nu va va fi deajuns, sau veti fi banuitoare, pe cinstea m ea, domnisoara, veti fi libera. - Dar, domnule, mi-ai spus ca ai sa ma duci la tatal meu, strigai eu dndu-i mna la o parte si ferindu-mi capul napoi. - Da, v-am spus, pentru ca vedeam ca sovaiti sa ma urmati si o clipa mai mult de sovaiala ne-ar fi pierdut, pe el, pe dumneavoastra si pe mine, dupa cum ati put ut vedea. Acum sa vedem, spuse contele oprindu-se, vreti sa-l ucideti pe baron? Vreti sa mergeti drept la dezonoare? Spuneti un cuvnt si va duc la castelul Merid or. - Mi-ai vorbit de o dovada ca lucrezi n numele tatalui meu. - Aceasta dovada iat-o, spuse contele; luati aceasta scrisoare, si n prima casa u nde ne vom opri, cititi-o. Daca, dupa ce veti fi citit-o, veti voi sa va napoiati la castel, v-o repet, pe cinstea mea, veti fi libera. Dar daca veti avea oareca re respect pentru poruncile baronului, nu va veti napoia acolo, snt sigur. - Haideti dar, domnule, si sa ajungem mai repede la o casa, caci vreau sa ma asi gur ct mai repede daca mi spuneti adevarul. - Amintiti-va ca ma urmati de buna voie. - Da, de buna voie, att ct poate o fata s-o faca n aceasta situatie unde vede de o parte moartea tatalui ei si dezonoarea sa si, de alta parte, obligatia de a se nc rede n cuvntul unui om pe care abia l cunoaste; ce are a face, te urmez de buna voi e, domnule; si te poti asigura de acest lucru, daca vei binevoi sa spui sa mi se dea un cal. Contele facu un semn unuia dintre oamenii sai ca sa descalece. Eu sarii jos de p e al lui si, o clipa dupa aceea, ma aflam n sa lnga el. - Calul alb nu poate sa fie departe, spuse el omului descalecat; cauta-l n padure , cheama-l; stii ca vine ca un cine, cnd l strigi pe nume sau cu fluierul. Ne vei a junge n localitatea La Chtre.

Ma nfiorai fara sa vreau. La Chtre se afla la zece leghe de castelul Meridor, pe d rumul Parisului. - Domnule, i spusei eu, te nsotesc; nsa n localitatea La Chtre, vom sta de vorba. - Adica, domnisoara, raspunse contele, acolo mi veti da ordinele dumneavoastra. Aceasta pretinsa ascultare nu ma linistea deloc; totusi, cum nu aveam alegerea m ijloacelor si cum acela care se prezenta pentru a ma scapa de ducele de Anjou er a singurul, mi continuai n tacere drumul. n zorii zilei, sosiram n localitatea La Cht re. Dar n loc de a intra n sat, la o suta de pasi de primele gradini, o luaram pes te cmp si ne ndreptaram spre o casa singuratica. - Unde mergem? ntrebai eu. - Ascultati, domnisoara, mi spuse contele, am bagat de seama judecata mintii dumn eavoastra si tocmai acestei minti ma adresez eu. Putem noi, fugind de cercetaril e printului, cel mai puternic dupa rege, sa ne oprim ntr-un han obisnuit, n mijloc ul unui sat n care cel dinti taran care ne va vedea, ne va denunta? Se poate cumpa ra un om, dar nu se poate cumpara un sat ntreg. Exista n toate raspunsurile contelui o logica sau, cel putin un adevar care ma um ilea. - Bine, i spusei eu. Sa mergem. Eram asteptati; un om, fara sa-l fi bagat n seama, se desprinsese din escorta noa stra si o luase nainte. Un foc bun ardea n vatra unei camere aproape curata si un pat era pregatit. - Iata camera dumneavoastra, domnisoara, spuse contele; voi astepta ordinele dum neavoastra: El saluta, se retrase si ma lasa singura. Prima mea grija fu sa ma apropii de lampa si sa scot din sn scrisoarea de la tata l meu... Iat-o, domnule de Bussy. Te fac judecatorul meu, citeste. Bussy lua scrisoarea si citi: "Diana mea mult iubita, daca, dupa cum nu ma ndoiesc, ascultnd de rugamintea mea, l-ai urmat pe domnul conte de Monsoreau, cred ca ti-a spus ca ai avut nenorocire a sa-i placi ducelui de Anjou si ca acest print este acela care a cerut sa fii r apita si condusa la Castelul Beaug; judeca asadar dupa aceasta violenta, de ce es te ducele n stare si care este rusinea care te ameninta. Ei bine, de aceasta rusi ne, n urma careia nu as mai putea supravietui, este un mijloc ca sa scapi; este a cela de a te casatori cu nobilul nostru prieten; odata fiind contesa de Monsorea u, pe sotia sa o va apara contele. Dorinta mea este deci, fiica mea scumpa, ca a ceasta casatorie sa aiba loc ct mai repede cu putinta si daca te supui dorintelor mele, la nvoirea mea din toata inima mi mai adaug binecuvntarea parinteasca si rog pe Dumnezeu sa-ti dea toate comorile de fericire pe care dragostea lui le pastr eaza pentru inimile asemanatoare cu a ta. Tatal tau care nu-ti porunceste dar care te roaga, BARON DE MERIDOR" - Vai! spuse Bussy, daca aceasta scrisoare este chiar de la tatal dumneavoastra, nu este dect foarte lamurita. - Este de la el si n-am nici o banuiala n aceasta privinta; totusi, o citii de tr ei ori nainte de a lua vreo hotarre. n sfrsit, l chemai pe conte. El intra numaidect; ceea ce mi dovedi ca astepta la usa. Tineam scrisoarea n mna. - Ei bine!, mi spuse el, ati citit? - Da, raspunsei eu. - Va mai ndoiti de respectul si devotamentul meu? - Chiar daca m-as fi ndoit, domnule, raspunsei eu, aceasta scrisoare mi-ar fi imp us ncrederea care mi lipsea. Acum sa vedem, domnule, presupunnd ca as fi dispusa sa cedez sfaturilor tatalui meu, ce socotesti sa faci? - Socotesc sa va duc la Paris, domnisoara: numai acolo este mai usor sa va ascun deti. - Si tatal meu? - Oriunde veti fi, stiti bine, si de ndata ce nu va mai fi primejdie sa va compro mita, baronul va veni la dumneavoastra.

- Ei bine! snt gata sa primesc ocrotirea dumitale cu conditiile pe care le impui. - Eu nu impun nimic, domnisoara, raspunse contele! ofer un mijloc de a va scapa, atta tot. - Ei bine! revin si spun ca dumneata: snt gata sa primesc mijlocul de scapare pe care mi-l oferi, cu trei conditii. - Vorbiti, domnisoara. - Prima, este ca Gertruda sa-mi fie napoiata. - Ea este aici, spuse contele. - A doua este ca sa calatorim despartiti pna la Paris. - Eram gata sa va ofer aceasta despartire pentru a va linisti temerile. - Si a treia este ca aceasta casatorie, n afara de vreo urgenta recunoscuta din p artea mea, nu va avea loc dect n prezenta tatalui meu. - Este cea mai vie dorinta a mea si ma bizui pe binecuvntarea sa pentru a chema a supra noastra pe aceea a lui Dumnezeu. Ramasei nmarmurita. Crezusem ca gasesc n conte vreo opunere la aceasta ntreita expr esie a vointei mele si dimpotriva, se potrivea cu parerile sale. - Acum, domnisoara, spuse domnul de Monsoreau, mi dati voie, la rndu-mi, sa va dau cteva sfaturi? - Ascult, domnule. - Sa nu calatoriti dect noaptea. - Asa m-am hotart si eu. -Sa-mi lasati grija alegerii locuintelor ce le veti ocupa si alegerea drumului; toate masurile mele vor fi luate ntr-un singur scop, acela de a va face sa scapat i de ducele de Anjou. -Daca ma iubesti dupa cum spui, domnule, interesele noastre snt aceleasi; nu am nici o mpotrivire de facut la ceea ce mi ceri. - n sfrsit, la Paris sa primiti locuinta pe care va voi pregati-o, orict de simpla si singuratica ar fi. -Nu cer dect sa traiesc ascunsa, domnule; si cu ct locuinta va fi mai singuratica , cu att va fi mai potrivita pentru o fugara. - Atunci, ne ntelegem n toate privintele, domnisoara, si nu mi mai ramne, pentru a m a conforma planului nfatisat de dumneavoastra dect de a va prezenta cele mai umile respecte, de a va trimite camerista si de a ma ocupa de drumul pe care l veti av ea de urmat. - Despre partea mea, domnule, raspunsei eu, snt si eu nobila dupa cum esti si dum neata: tineti toate fagaduielile si mi le voi tine si eu pe ale mele. - Iata tot ceea ce cer, spuse contele, si aceasta fagaduiala ma asigura ca voi f i curnd cel mai fericit dintre oameni. La aceste cuvinte, el se nclina si iesi. Cinci minute dupa aceea, intra Gertruda. Bucuria acestei inimoase fete fu mare; ea crezuse ca voiau s-o desparta de mine pentru totdeauna. i povestii ceea ce se ntmplase; mi trebuia cineva care sa mpartasea sca vederile mele, sa-mi ajute la toate dorintele, sa ma nteleaga la ocazie, numa i din jumatati de cuvinte, sa asculte la un semn si la un gest. Aceasta usurinta a domnului de Monsoreau ma uimea si ma temeam sa nu fie vreo nelamurire n tratat ul care se ncheiase ntre noi. Cum terminai, auziram tropotul unui cal care se departa. Alergai la fereastra; e ra contele care se napoia n galop pe drumul pe care venisem. Pentru ce o luase el pe drumul acela n loc sa mearga nainte? Era ceva ce nu puteam ntelege. Daca ndeplini se prima conditie din tratat napoindu-mi pe Gertruda, ndeplinea pe a doua departndu -se; nu era nimic de zis. De altfel, n orice directie s-ar fi ndreptat, aceasta pl ecare a contelui ma nelinistea. Petrecuram ntreaga zi n casa cea mica, servite de gazda noastra; seara numai, acel a care mi paruse seful escortei noastre intra n camera mea si ma ntreba ce porunces c; deoarece primejdia mi se parea cu att mai mare cu ct eram mai aproape de castel ul Beaug, i raspunsei ca eram gata. Cinci minute dupa aceea el intra din nou si mi arata nclinndu-se ca nu ma mai astepta dect pe mine. La poarta mi regasii calul cel alb; dupa cum prevazuse contele de Monsoreau, el se napoiase. Merseram toata noaptea si ne opriram, ca si n ajun, n zorii zilei. Socotii ca treb uia sa fi facut cincisprezece leghe aproape; de altfel, toate masurile fusesera

luate de domnul de Monsoreau ca sa nu sufar nici de oboseala, nici de frig; calu l pe care mi-l alesese avea un trap foarte usor si, la iesirea din casa, mi se a runcase pe umeri o manta de blana. Aceasta oprire semana cu cea dinti si toate cursele noastre de noapte cu acelea p e care le mai facuseram: mereu aceleasi atentii si acelasi respect, pretutindeni aceleasi ngrijiri; se vedea bine ca naintea noastra mergea cineva care se nsarcina cu pregatirea locuintelor. Era contele? Nu aflai nimic caci, ndeplinind aceasta parte din nvoiala noastra cu aceeasi regularitate ca si pe celelalte, nu-l zarii nici o singura data n timpul drumului. Catre seara zilei a saptea, zarii din vrful unui delusor, o mare ngramadire de cas e. Era Parisul. Ne opriram pentru a astepta noaptea, apoi, la caderea ntunericului, porniram la d rum; n curnd trecuram pe sub o poarta, dincolo de care primul lucru ce ma izbi fu o cladire mare, cu niste ziduri nalte pe care o recunoscui ca fiind o manastire, si dupa zece minute de mers, ne aflaram n piata Bastiliei. Atunci un om care pare a ca ne asteapta, se desprinse de lnga o poarta si apropiindu-se de seful escorte i: - Aici este, spuse el. Seful escortei se ntoarse catre mine: - Auziti, doamna, am ajuns. Si sarind jos de pe cal, el mi dadu mna pentru a ma ajuta sa descalec, dupa cum av ea obiceiul s-o faca la fiecare oprire. Poarta era deschisa; o lampa lumina scara, asezata pe treptele ei. - Doamna, spuse seful escortei, snteti aci la dumneavoastra; la aceasta poarta se termina nsarcinarea pe care am primit-o de a va nsoti. Ma pot maguli ca aceasta ns arcinare a fost ndeplinita dupa dorintele dumneavoastra si cu respectul care ne-a fost recomandat? - Da, domnule, i spusei eu, si nu am sa-ti aduc dect multumiri. Ofera-le n numele m eu oamenilor de treaba care m-au nsotit. As voi sa-i rasplatesc ntr-un fel mai fol ositor; dar nu am nimic la mine. - Nu va ngrijiti de asta, doamna, raspunse acela fata de care ma scuzam astfel! Snt rasplatiti din belsug. Si ncalecnd dupa ce ma salutase: - Veniti toti, spuse el si niciunul din voi mine dimineata sa nu-si aminteasca de aceasta poarta. La aceste cuvinte, mica trupa se departa n galop si se pierdu n strada Sfntului Ant on. Prima grija a Gertrudei fu sa nchida poarta si numai prin ferastruica i vazuram cu m se departau. Apoi naintaram spre scara, care era luminata de lampa; Gertruda lua aceasta lampa si porni nainte. Urcaram treptele si ne aflaram n coridor: cele trei usi erau deschise. Intraram pe aceea din mijloc si ne gasiram n salonul n care sntem acum. Era tot asa de luminat ca n aceasta clipa. Deschisei usa si recunoscui o mare camera de toaleta, apoi cealalta usa care era aceea a dormitorului meu, si spre marea mea uimire, ma gasii n fata portretului meu. l recunoscui ca fiind acela din camera tatalui meu, de la Meridor; contele l cerus e fara ndoiala. Ma nfiorai la aceasta noua dovada ca tatal meu ma si privea ca sotia domnului de Monsoreau. Strabaturam apartamentul: era singuratic; nsa nimic nu lipsea: focul ardea n toate caminele, iar n sufragerie o masa ncarcata ma astepta. Aruncai repede ochii pe ac easta masa: nu era dect un singur tacm si ma linistii. - Ei bine! domnisoara, mi spuse Gertruda, vedeti, contele si tine pna la capat faga duiala. - Vai! da, raspunsei eu cu un suspin, caci as fi voit ca netinndu-se de vreuna di n fagaduielile sale, sa ma scuteasca pe mine de ale mele. Mncai; apoi pentru a doua oara vizitaram toata casa, dar fara a ntlni pe cineva, ca si prima data; casa era a noastra, numai a noastra. Gertruda se culca n camera mea.

A doua zi, ea iesi si se orienta. Numai atunci aflai de la ea ca ne gasim la cap atul strazii Sfntului Anton, n fata palatului Tournelles si ca fortareata care se ridica la dreapta era Bastilia. De altfel aceste informatii nu-mi spuneau mare lucru. Nu cunosteam Parisul, deoa rece nu-l vizitasem niciodata. Ziua se scurse fara sa aduca nimic nou; seara, cnd ma asezasem la masa ca sa mannc , batu cineva la usa. Ne uitaram una la alta, Gertruda si cu mine. Se auzi o noua bataie n usa. - Du-te si vezi cine bate, i spusei eu. - Daca e contele, raspunsei facnd o sfortare pentru a ma stapni, deschide-i, Gertr uda; si-a tinut cu sfintenie fagaduielile, va vedea ca, tot asa ca si el, nu am dect un cuvnt. O clipa dupa aceea, Gertruda reaparu. - Este domnul conte, doamna, spuse ea. - Sa intre, raspunsei. Gertruda se dadu la o parte si facu loc contelui care aparu n prag. - Ei bine, doamna, mi spuse el, am ndeplinit cu credinta tratatul? - Da, domnule, raspunsei eu, si-ti multumesc. - Voiti atunci sa ma primiti la dumneavoastra, adauga el cu un zmbet a carui iron ie nu putea s-o stearga cu toate sfortarile lui. - Intra, domnule. Contele se apropie si ramase n picioare. l pofti sa stea. - Ai vreo stire, domnule? l ntrebai. - De unde si de la cine, doamna? - De la tatal meu si de la Meridor, mai nti. - Nu m-am mai napoiat la castelul Meridor si nu l-am mai vazut pe baron. - Atunci de la Beaug si de la ducele de Anjou. - Aceasta e altceva: m-am dus la Beaug si i-am vorbit ducelui. - Cum l-ai gasit? - ncercnd sa se ndoiasca. - De ce? - De moartea dumneavoastra. - Dar i-ai confirmat-o? - Am facut tot ce am putut pentru aceasta. - Si unde este ducele? - S-a napoiat la Paris de ieri seara. - Pentru ce s-a napoiat att de repede? - Pentru ca nu stai linistit ntr-un loc unde crezi ca ai sa-ti reprosezi moartea unei femei. - L-ai vazut de la napoierea sa la Paris? - Vin chiar de la el. - Ti-a vorbit de mine? - Nu i-am lasat timpul. - Despre ce i-ai vorbit atunci? -Despre o fagaduiala pe care mi-a facut-o si pe care l-am silit sa o ndeplineasca . - Care? - S-a obligat, pentru serviciile pe care i le-am facut, sa ma numeasca sef al vna torii. -Ah! da! spusei eu cu un zmbet trist, caci mi aminteam moartea sarmanei mele Daphn, dumneata esti un vnator grozav, mi aduc aminte si ai, ca atare, drepturi la acest loc. - Nu l obtin ca vnator, doamna, ci ca servitor al printului; nu pentru ca am drept ul la el mi-l va da, ci pentru ca domnul duce de Anjou nu va ndrazni sa fie nerec unoscator fata de mine. Exista n toate aceste raspunsuri, desi erau facute pe un ton respectuos, ceva car e ma nspaimnta: era expresia unei ntunecate si necrutatoare vointe. Ramasei o clipa tacuta. - mi va fi ngaduit sa-i scriu tatalui meu? l ntrebai.

- Negresit; dar gnditi-va ca scrisorile dumneavoastra pot fi prinse pe drum. - mi este oprit sa ies? - Nimic nu va este oprit, doamna, dar numai va voi atrage atentia ca puteti fi u rmarita. - Dar cel putin pot sa ascult duminica liturghia? - Ar fi mai bine, cred, pentru siguranta dumneavoastra, ca sa nu o ascultati; da r daca tineti neaparat, ascultati-o cel putin, e un simplu sfat pe care vi-l dau , bagati de seama, la biserica Sfnta Ecaterina. - Si unde se afla aceasta biserica? - n fata casei dumneavoastra, de partea cealalta a strazii. - Multumesc, domnule. Se facu o noua tacere. - Cnd te voi mai vedea, domnule? - Astept ngaduinta dumneavoastra ca sa mai vin. - Ai nevoie de ea? - Negresit. Pna acum snt un strain fata de dumneavoastra. - Nu ai cheia acestei case? - Numai sotul dumneavoastra are dreptul sa aiba una. - Domnule, raspunsei eu, ngrozita de aceste raspunsuri att de ciudat spuse, mai mu lt dect as fi fost de niste raspunsuri hotarte; domnule, vei veni cnd vei vrea, sau cnd vei crede ca ai ceva important sa-mi spui. - Multumesc, doamna, ma voi folosi de ngaduinta, dar nu voi abuza de ea... si pri ma dovada pe care v-o dau, este ca va rog sa primiti respectele mele. Si la aceste cuvinte contele se ridica. - Ma parasesti? ntrebai eu mirata din ce n ce mai mult de acest fel de purtare la care eram departe de a ma astepta. - Doamna, raspunse contele, stiu ca nu ma iubiti si nu vreau sa abuzez de situat ia n care va aflati si care va sileste sa primiti ngrijirile mele. Neramnnd dect n mod cuviincios lnga dumneavoastra, nadajduiesc ca, ncetul cu ncetul, va veti obisnui c u prezenta mea: n felul acesta, sacrificiul va va costa mai putin cnd va sosi clip a sa deveniti sotia mea. - Domnule, i spusei eu ridicndu-ma la rndul meu, recunosc toata delicatetea procede elor dumitale si cu toata asprimea care nsoteste fiecare din vorbele dumitale, le apreciez. Ai dreptate si ti voi vorbi cu aceeasi sinceritate cu care mi-ai vorbi t dumneata: aveam mpotriva dumitale cteva banuieli care nadajduiesc ca se vor vind eca cu timpul. - ngaduiti-mi, doamna, mi spuse contele, de a mpartasi aceasta speranta si de a tra i n asteptarea acestei fericite clipe. Apoi salutndu-ma cu tot respectul pe care l-as fi putut astepta de la cel mai umi l dintre servitorii mei, el facu semn Gertrudei, n fata careia avusese loc toata aceasta convorbire, de a-i lumina drumul si iesi. CAPITOLUL XV Cine era Diana de Meridor. Consimtamntul - Iata, pe cinstea mea, un om ciudat, spuse Bussy. - Oh! da, foarte ciudat, nu-i asa, domnule? caci dragostea lui se manifesta fata de mine cu toata asprimea urii. Gertruda, napoindu-se, ma gasi deci mai trista s i mai nspaimntata ca oricnd. Ea ncerca sa ma linisteasca; dar se vedea bine ca biata fata era tot att de ngrijor ata ca si mine. Acest respect rece, aceasta ironica ascultare, aceasta pasiune s tapnita si care vibra n note ascutite la fiecare din cuvintele sale, era mai groza va dect ar fi fost o vointa exprimata hotart si cu care m-as fi putut lupta. A doua zi era o duminica: de cnd ma stiam, nu lipsisem niciodata de la slujba rel igioasa. Auzii clopotul bisericii Sfnta Ecaterina care parea ca ma cheama. Vazui toata lumea ndreptndu-se spre casa Domnului; ma acoperii cu un val des si urmata d e Gertruda, ma amestecai prin multimea credinciosilor care alerga la chemarea c lopotului. Cautai locul cel mai ntunecat si ma dusei acolo, ngenunchind lnga zid. Gertruda se aseza, ntocmai ca o santinela, ntre lume si mine. De asta data, nu era nsa nevoie,

nimeni nu ne dadu sau nu parea sa ne dea vreo atentie. A treia zi, contele veni si ma anunta ca e numit sef al vnatorii; influenta domnu lui duce de Anjou facuse sa i se dea acest loc, aproape fagaduit unuia din favor itii regelui, numit domnul de Saint-Luc. Era un triumf la care abia se asteptase chiar el. - n adevar, spuse Bussy, acest lucru ne uimi pe toti. - El venea sa-mi anunte aceasta stire, nadajduind ca aceasta demnitate avea sa-m i grabeasca consimtamntul; numai ca, el nu grabea, nu staruia, astepta totul de l a fagaduiala mea si de la evenimente. Ct despre mine, ncepeam sa nadajduiesc ca ducele de Anjou crezndu-ma moarta si prim ejdia nemaiexistnd, as nceta sa mai fiu angajata fata de conte. Alte sapte zile se scursera fara sa aduca nimic nou dect doua vizite ale contelui . Aceste vizite, ca si cele de mai nainte, fura reci si respectuoase; dar, ti-am explicat ct erau de ciudate si pot zice chiar amenintatoare, aceasta raceala si a cest respect. Duminica urmatoare, ma dusei la biserica, cum mai facusem pna acum si mi reluai ac elasi loc pe care l ocupasem cu opt zile mai nainte. Siguranta te face neprevazato r: n mijlocul rugaciunilor mele, valul mi se dadu la o parte... n casa lui Dumneze u, de altfel, nu ma gndeam dect la Dumnezeu... ma rugam fierbinte pentru tatal meu , cnd deodata simtii ca Gertruda ma apuca de brat; trebui sa-mi faca semn a doua oara ca sa ma scoata din extazul religios n care eram adncita. mi ridicai capul, p rivii fara sa vreau n jurul meu si zarii cu groaza, rezemat de o coloana, pe duc ele de Anjou care ma sorbea din ochi. Un barbat, care parea mai degraba confidentul dect servitorul sau, se afla lnga el . - Era Aurilly, spuse Bussy, cntaretul sau din lauta. - n adevar, raspunse Diana, mi se pare ca asa mi spuse si Gertruda mai trziu. - Continuati, doamna, spuse Bussy, continuati, va rog ncep sa nteleg totul. - mi asezai repede valul pe fata, dar era prea trziu: ma vazuse si, chiar daca nu m-ar fi recunoscut nca, asemanarea mea cel putin, cu femeia aceea pe care o iubis e si pe care o credea pierduta, l izbise adnc. Stingherita de privirea sa pe care o simteam apasnd asupra mea, ma ridicai si ma ndreptai spre usa; dar la usa, l ntlnii din nou: si muiase degetele n aghiasmatar si mi prezenta apa sfintita. Ma facui ca nu-l vad si trecui fara sa primesc ceea ce mi oferea. Dar fara sa ma ntorc, ntelesei ca eram urmarite; daca as fi cunoscut Parisul, as f i ncercat sa-l nsel pe duce asupra adevaratei mele locuinte, dar nu trecusem nicio data pe alt drum dect pe acela care ducea de la casa pe care o locuiam la biseric a; nu cunosteam pe nimeni caruia sa-i pot cere o gazduire de un sfert de ora, ni ci o prietena, numai un aparator de care ma temeam mai mult dect de un dusman, att a tot. - Oh! Dumnezeule, sopti Bussy, pentru ce Providenta, cerul sau ntmplarea nu m-au c ondus mai devreme pe drumul dumneavoastra? Diana i multumi tnarului cu o privire. - Dar scuzati-ma, relua Bussy; va ntrerup mereu si totusi mor de curiozitate. Con tinuati va rog. - n aceeasi seara, domnul de Monsoreau veni. Nu stiam daca trebuia sa-i vorbesc d e cele ntmplate, cnd chiar el facu sa-mi nceteze sovaiala. - M-ati ntrebat, spuse el, daca va era oprit sa mergeti la liturghie; si v-am ras puns ca erati cu totul stapna pe faptele dumneavoastra si ca ati face mai bine sa nu iesiti. Nu ati voit sa ma credeti: ati iesit azi dimineata, pentru a va duce sa ascultati slujba religioasa la biserica Sfnta Ecaterina, printul se afla acol o din ntmplare sau mai degraba din fatalitate, si v-a vazut. - E adevarat, domnule, si stam la ndoiala sa-ti aduc la cunostinta aceasta mprejur are, caci nu stiam daca printul ma recunoscuse drept ceea ce snt, sau daca vedere a mea l izbise numai. Vederea dumneavoastra l-a izbit, asemanarea dumneavoastra cu femeia pe care o re greta i-a parut extraordinara: v-a urmarit si a luat informatii; dar nimeni nu a stiut sa-i spuna nimic, caci nimeni nu stie nimic. - O, Doamne! strigai eu. -Ducele are o inima ntunecata si staruitoare, spuse Domnul de Monsoreau.

-Oh! ma va uita, nadajduiesc. - Nu cred; nu va uita nimeni cnd v-a vazut. Nu am facut tot ce mi-a stat n putint a ca sa va uit si nu am putut? Si prima lucire de pasiune pe care o observam la domnul de Monsoreau trecu n acea sta clipa prin ochii contelui. Fusei mai ngrozita de aceasta flacara, care tsnise din acest focar, ce s-ar fi cre zut stins, dect fusesem dimineata la vederea printului. - Ce socotiti sa faceti? ma ntreba contele.. - Domnule, nu as putea schimba casa, cartierul, strada; sa locuiesc la celalalt capat al Parisului, sau, mai bine, sa ma napoiez n Anjou? - Totul ar fi zadarnic, spuse domnul de Monsoreau clatinnd din cap; este un copoi grozav domnul duce de Anjou; se afla pe urma dumneavoastra; acum, duceti-va und e veti voi, va va urmari pna va va ajunge. - Oh! Doamne! ma ngrozesti, domnule. - Nu am acest gnd, va spun ceea ce este si nimic altceva. - Atunci eu ti voi pune la rndu-mi ntrebarea pe care mi-o puneai dumneata adineauri . Ce socotesti sa faci, domnule? - Vai! relua contele de Monsoreau cu o ironie amara, eu snt un om cu o imaginatie saraca. Gasisem un mijloc; acest mijloc nu va convine; renunt la el; dar nu-mi spuneti sa caut altele! - Dar, Dumnezeule! reluai eu, primejdia este poate mai putin grabnica dect crezi. - Acest lucru ni-l va spune viitorul, spuse contele ridicindu-se. n orice caz, vo repet, ca doamna de Monsoreau va veti teme mai putin de print, cu ct noua sarci na pe care o ocup ma face sa atrn direct de rege, iar eu si sotia mea vom gasi fi reste sprijin pe lnga rege. Nu raspunsei dect printr-un suspin. Ceea ce spunea contele era plin de judecata s i de adevar. Domnul de Monsoreau astepta o clipa, ca pentru a-mi lasa tot ragazul de a-i rasp unde; dar nu avusei puterea s-o fac. El statea n picioare, gata sa se retraga. Un zmbet amar trecu buzele sale; se nclina si iesi. Mi se paru ca aud cteva blesteme scapndu-i din gura cnd cobora scara. O chemai pe Gertruda. Gertruda avea obiceiul sa stea, sau n camera de toaleta sau n dormitor cnd venea co ntele. Ea veni n graba. Stateam la fereastra, nfasurata n perdele, asa nct, fara a fi zarita, sa pot vedea c e se petrece n strada. Contele iesi si se departa. Staturam aproape o ora atente la orice miscare, dar nu veni nimeni. Noaptea se scurse fara sa aduca nimic nou. A doua zi, Gertruda, iesind, fu ntmpinata de un tnar pe care l recunoscu ca fiind ac ela care, n ajun, l nsotea pe print; dar cu toate staruintele, ea refuza sa raspund a la ntrebarile lui: ramase muta. Tnarul, plictisit, se retrase. Aceasta ntlnire mi insufla o groaza adnca; era nceputul unei cercetari care, de sigur ca nu avea sa se opreasca aci. Ma temeam ca poate domnul de Monsoreau nu are sa vina seara si ca are sa se faca vreo ncercare mpotriva mea n timpul noptii; trimis ei sa-l cheme; el veni numaidect. i povesti totul, si facui portretul tnarului dupa cte mi spusese Gertruda. - Este Aurilly, spuse el. Ce a raspuns Gertruda? - Gertruda nu a raspuns nimic. Domnul de Monsoreau se gndi o clipa. - Nu a facut bine, spuse el. - Cum asa? - Da, e vorba sa cstigam timp. - Timp? - Astazi atrn nca de domnul duce de Anjou; dar, peste cincisprezece zile, peste do uasprezece, peste opt, poate, ducele de Anjou va atrna de mine. E vorba deci de a -l nsela ca sa astepte. - Doamne! - Fara ndoiala, speranta l va face rabdator. Un refuz hotart l-ar mpinge sa faca un

lucru necugetat. - Domnule, scrie-i tatalui meu, strigai eu; tatal meu va alerga si se va duce sa se arunce la picioarele regelui. Regele va avea mila de un batrn. - Depinde de dispozitia n care se va gasi regele si de aceea n care se va gasi pol itica sa de a fi pentru moment prietenul sau dusmanul domnului duce de Anjou. De altfel, i trebuiesc sase zile unui curier pentru a ajunge la tatal dumneavoastra ; i trebuie sase zile tatalui dumneavoastra pentru a veni ncoace. n douasprezece zi le, domnul duce de Anjou va fi facut, daca nu-l vom opri, tot drumul pe care-l p oate face. - Si cum sa-l oprim? Domnul de Monsoreau nu raspunse. i ntelesei gndul si plecai ochii. - Domnule, spusei eu dupa o clipa de tacere, da-i ordinele dumitale Gertrudei s i ea va urma instructiunile dumitale. Un zmbet abia observat trecu pe buzele domnului de Monsoreau, la aceasta chemare din partea mea. El vorbi cteva clipe cu Gertruda. - Doamna, mi spuse el, as putea fi vazut iesind de la dumneavoastra: mai snt doua sau trei ore pna la caderea noptii; mi ngaduiti sa petrec aceste doua sau trei ore n apartamentul dumneavoastra? Domnul de Monsoreau avea aproape dreptul sa pretinda, dar el se multumea sa ntreb e: i facui semn sa ia loc. Numai atunci bagai eu de seama marea putere pe care contele o avea asupra lui nsu si; n aceeasi clipa el birui stnghereala care rezulta din situatia noastra respect iva, iar convorbirea sa, careia acea asprime pe care o mai semnalasem i dadea un puternic caracter, ncepu sa fie variata si placuta. Contele calatorise mult, vazu se multe, gndise mult si, dupa doua, ore, ntelesesem ntreaga influenta pe care aces t om ciudat o dobndise asupra tatalui meu. Bussy scoase un suspin. La caderea noptii, fara sa staruie, fara sa ceara mai mult si parnd multumit de c eea ce obtinuse, se ridica si iesi. Dupa plecarea lui, ne asezaram din nou, Gertruda si cu mine, la observatorul nos tru. De asta data, vazuram lamurit doi barbati care examinau casa. De mai multe ori se apropiara de Poarta; orice lumina era stinsa; ei nu putura sa ne vada. Catre ora unsprezece se departara. A doua zi, Gertruda, iesind, ntlni pe acelasi tnar n acelasi loc; el veni din nou la ea si o ntreba cum facuse si n ajun. n ziua aceea, Gertruda fu mai putin severa si schimba cteva cuvinte. n ziua urmatoare, Gertruda fu mai vorbareata; ea i spuse ca eram vaduva unui consi lier care, ramasa fara avere, traia foarte retrasa; el voi sa staruie pentru a a fla mai mult, dar trebui sa se multumeasca, deocamdata, cu aceste informatii. A doua zi, Aurilly paru sa fi capatat vreo banuiala asupra adevarului povestirii din ajun; el vorbi de Anjou, de Beaug si rosti cuvntul Meridor. Gertruda raspunse ca aceste nume i erau cu totul necunoscute. Atunci el marturisi ca era al ducelui de Anjou, ca ducele de Anjou ma vazuse si se ndragostise de mine; apoi, n urma acestei marturisiri, venira oferte marete pen tru ea si pentru mine: pentru ea daca ar fi voit sa-l introduca pe print la mine ; pentru mine daca as fi voit sa-l primesc. n fiecare seara, domnul de Monsoreau venea si n fiecare seara i spuneam cum mai sta u lucrurile. El ramnea atunci de la opt la douasprezece; dar se vedea bine ca nel inistea lui era mare. Smbata seara, l vazui sosind mai galben si mai agitat ca de obicei. - Ascultati, mi spuse el, trebuie sa fagaduiti totul pentru marti sau miercuri. - Sa fagaduiesc totul? si pentru ce? strigai eu. - Pentru ca domnul duce de Anjou este hotart la orice, pentru ca sta bine n moment ul de fata cu regele si ca nu se poate astepta prin urmare nimic de la rege. - Dar, de azi pna miercuri, e vorba sa se petreaca vreun eveniment care ne va ven i n ajutor? - Poate. Astept din zi n zi acea mprejurare care trebuie sa-l puna pe print n puter ea mea. O grabesc nu numai cu vorbe, dar si cu fapte. Mine trebuie sa va parasesc , caci ma duc la Monsoreau.

- Este absoluta nevoie? i spusei eu cu un fel de groaza amestecata cu oarecare bu curie. - Da, am acolo o ntlnire neaparata pentru a grabi acea mprejurare despre care va vo rbeam. - Si daca ne vom gasi n aceeasi situatie, ce va trebui sa facem oare, Dumnezeule? - Ce vreti sa fac mpotriva unui print, doamna, cnd nu am nici un drept sa va ocrot esc? Va trebui sa ne supunem soartei... - Oh! tata! tata! strigai eu. Contele ma privi fix. - Oh! domnule! - Ce aveti onoarea sa-mi reprosati? - O! Nimic; dimpotriva. -Dar nu am fost devotat ca un prieten, respectuos ca un frate? -Te-ai purtat n toate privintele ca un om nobil. -Nu aveam fagaduiala dumneavoastra? - Da. -V-am reamintit-o vreodata? - Nu. -Si, cu toate astea, cnd mprejurarile snt de asa natura nct va aflati ntr-o situatie cinstita si una rusinoasa, preferati sa fiti amanta ducelui de Anjou dect sa fiti sotia contelui de Monsoreau. - Nu spun aceasta, domnule. - Dar atunci, hotarti-va odata. - Snt hotarta. - Sa fiti contesa de Monsoreau? - Mai bine dect amanta ducelui de Anjou. Tacui. - Ce are a face, spuse comtele, auziti? Gertruda sa mai cstige timp pna marti, si marti voi vedea. "A doua zi, Gertrude iesi ca de obicei, dar nu-l vazu pe Aurilly. La napoierea ei , fusesem mai ngrijorate de lipsa dect de prezenta lui. Gertrude iesi din nou fara a avea nevoie sa iasa, numai pentru a-l ntlni; dar nu-l ntlni. O a treia ncercare fu zadarnica." Trimisei pe Gertruda la domnul de Monsoreau, dar acesta plecase si nu se stia un de se gaseste. Eram singure si izolate; ne simtiram slabe. Pentru prima data ntelesei nedreptate a mea fata de conte. - Oh! doamna! striga Bussy, nu va grabiti a reveni astfel la omul acesta: exista ceva n toata purtarea lui pe care nu-l stim, dar pe care l vom afla. - Seara veni, nsotita de temeri adinci; eram hotarta sa mor mai bine dect sa cad v ie n minile ducelui de Anjou. Eram narmata cu acest pumnal si hotarsem sa ma lovesc sub ochii Printului, n clipa cnd el sau oamenii lui ar fi ncercat sa puna mna pe min e. Ne nchiseram n camerele noastre. Printr-o neglijenta de necrezut, poarta de la strada nu avea zavor pe dinauntru. Ascunseram lampa si ne asezaram la observator ul nostru. Totul fu linistit pna la ora unsprezece seara; la ora unsprezece, cinci oameni ap arura din strada Sfntul Anton parura ca se sfatuiesc si se dusera sa se ascunda n coltul palatului Tournelles. ncepuram sa tremuram; acesti oameni probabil ca se aflau acolo pentru noi. Cu toate astea ramasera neclintiti; se scurse aproape un sfert de ora. Dupa un sfert de ora vazuram aparnd alti doi oameni la coltul strazii Sfntul Pavel . Luna, care se strecura printre nori, ngadui Gertrudei sa-l recunoasca pe Aurill y ntr-unul din acestia! - Vai! domnisoara, ei snt, sopti biata fata. - Da, raspunsei eu, tremurnd de groaza, si ceilalti cinci se afla acolo pentru a le da ajutor. - Dar vor trebui sa sparga poarta, spuse Gertruda, si la acest zgomot, vor alerg a vecinii. - Pentru ce vrei tu sa alerge vecinii? Ne cunosc cumva si au vreun motiv sa dea de bucluc pentru a ne apara? Vai! n realitate, Gertruda, nu-l am aparator adevara

t dect pe conte. - Ei bine! pentru ce refuzati atunci mereu sa fiti contesa? Scosei un suspin. CAPITOLUL XVI Cine era Diana de Meridor. Casatoria n acest timp, cei doi oameni care aparusera la coltul strazii Sfntul Pavel se stre curasera pe lnga case si se aflau sub ferestrele noastre. Deschiseram binisor fer eastra. - Esti sigur ca e aici? ntreba o voce. - Da, Monseniore, absolut sigur. Este a cincea casa, ncepnd din coltul strazii Sfnt ul Pavel. - Si cheia, crezi tu ca se va potrivi? - Am luat tiparul broastei. Apucai bratul Gertrudei si l strnsei cu putere. - Si odata nauntru? - Odata nauntru ma priveste. Servitoarea are sa ne deschida. Altetea Voastra are n buzunar o cheie de aur care face mai mult dect aceasta. - Deschide dar, atunci. Auziram scrtitul cheii n broasca. Dar deodata oamenii ascunsi n coltul palatului se desprinsera de lnga zid si se repezira spre print si spre Aurilly, strignd: "La mo arte! La moarte!" Nu mai ntelegeam nimic; ceea ce ghiceam numai, era numai ca un ajutor neasteptat, nesperat, nemaiauzit, ne sosea: cazui n genunchi si i multumii lui Dumnezeu. Dar printul nu avu dect sa se arate, printul nu avu dect sa-si spuna numele, toate vocile tacura, toate spadele intrara la loc n teaca si fiecare facu un pas napoi. - Da, da, spuse Bussy, nu venisera pentru print acolo, ci pentru mine. - n orice caz, relua Diana, acest atac l ndeparta pe print, l vazuram retragndu-se pr in strada Jouy, pe cnd cei cinci gentilomi care ntinsesera cursa se duceau sa-si r eia postul, n coltul palatului Tournelles. Se putea vedea ca, pentru noaptea aceea cel putin, primejdia se departase de noi , caci nu mpotriva mea venisera cei cinci gentilomi. Dar eram prea ngrijorate si p rea emotionate pentru a ne culca. Ramaseram n picioare lnga fereastra si asteptam vreo ntmplare necunoscuta pe care o simteam instinctiv. Asteptarea fu scurta. Un barbat calare aparu, mergnd pe mijlocul strazii Sfntul An ton. Era fara ndoiala acela pe care l asteptau cei cinci gentilomi ascunsi, caci z arindu-l strigata: La spade! La spade! si se repezira asupra lui. Dumneata stii tot ce este n legatura cu acel gentilom, spuse Diana, pentru ca ace st gentilom erai dumneata. - Dimpotriva doamna, spuse Bussy care din povestirea tinerei femei, nadajduia sa scoata vreun secret al inimii sale: dimpotriva, nu stiu nimic dect lupta, pentru ca dupa lupta am lesinat. - E n zadar sa-ti spun, relua Diana cu o usoara roseata, interesul pe care l dadur am acestei lupte att de neegala si cu toate astea att de vitejeste sustinuta. Fiec are faza a luptei ne zmulgea un fior, un strigat, o rugaciune. Vazuram calul dum itale slabind si caznd. Te credeam pierdut; dar nu se ntmplase nimic, viteazul Buss y si merita numele. Cazusesi n picioare si nu fu nevoie sa te ridici pentru a-ti l ovi dusmanii. n sfrsit, nconjurat, amenintat din toate partile, te retrasesi ca le ul, cu fata ntoarsa spre dusmanii dumitale si venisi sa te sprijini de poarta; at unci aceeasi idee ne veni, Gertrudei si mie, de a cobor pentru a-ti deschide; ea ma privi: "Da", i spusei; si amndoua ne repeziram spre scara. Dar, dupa cum ti-am spus, fiind baricade nauntru ne trebuira cteva secunde pentru a ndeparta mobilele c are astupau trecerea si n clipa cnd ajungeam la scara, auziram ca se nchide poarta de la strada. Ramaseram amndoua nemiscate: cine era oare persoana care intrase si n ce fel intra se? Ma sprijinii de Gertruda si staturam mute si n asteptare. n curnd se auzira niste pasi pe alee; acesti pasi se apropiau de scara. Un om apar

u, mpleticindu-se, ntinse bratele si cazu pe primele trepte, scotnd un geamat abia auzit. Se vedea bine ca acest om nu era urmarit; ca pusese poarta, lasata deschisa ntr-u n fel att de fericit de ducele de Anjou, ntre el si dusmanii sai si ca, ranit grav , mortal poate, venise sa cada lnga scara. n orice caz, nu ne era teama, dimpotriva, gndeam ca acest om avea nevoie de ajutor ul nostru. - Adu-mi lampa, spusei eu Gertrudei. Ea alerga si se napoie cu lumina. Nu ne nselasem, era lesinat. Te recunoscuseram ca fiind viteazul gentilom care s e aparase att de bine si, fara a sta la ndoiala, ne hotarsem sa-ti dam ajutor. ntr-o clipa te aduseram n camera si te asezaram pe pat. Dumneata erai tot lesinat; ngrijirile unui chirurg pareau grabnice. Gertruda si a minti ca a auzit vorbindu-se despre o vindecare minunata facuta cu cteva zile mai nainte de catre un doctor tnar din strada... din strada Beatreillis. Ea i stia adr esa: mi spuse ca se duce sa-l caute. - Dar, i spusei eu, tnarul acela ne poate trada. - Fiti linistita, spuse ea, mi voi lua masurile mele. Este o fata inimoasa si prevazatoare n acelasi timp, urma Diana. Ma ncrezui deci c u totul n ea. Lua bani, o cheie si pumnalul meu; si eu ramasei singura lnga dumnea ta. - Vai! spuse Bussy, nu cunosteam toata fericirea mea. Dar dupa aceea, Gertruda s e napoia; ea l aducea pe tnarul doctor, el consimtise la toate si o urmase cu ochii legati. Eu ramasei n salon n timp ce ea l introducea n camera. Acolo i se ngadui sa-si scoata legatura care i acoperea ochii. - Da, spuse Bussy, n clipa aceea mi revenii si ochii mei se ndreptara asupra portre tului dumneavoastra, parndu-mi-se chiar ca va si vad intrnd. - Intrai n adevar; nelinistea mea era mai mare dect prevederea; schimbai cteva ntreb ari cu tnarul doctor; el cerceta rana, si ma linisti. -Toate acestea ramasesera n mintea mea, spuse Bussy, dar asa cum ramne un vis; si totusi mi spunea aici, adauga tnarul ducndu-si mna la inima, ca nu visasem. - Dupa ce chirurgul ti pansa rana, scoase din buzunar o sticluta cu un lichid ros u si varsa cteva picaturi din acest lichid pe buzele dumitale. Era, mi spuse el, u n elixir destinat sa te faca sa dormi si sa ndeparteze frigurile. n adevar, o clipa dupa ce nghitisi aceasta bautura, nchisesi ochii din nou si recaz usi n lesinul din care te trezisesi putin mai nainte. Ma nspaimntai dar doctorul ma linisti. Totul mergea spre bine, mi spuse el, si nu t rebuia dect sa fii lasat sa dormi. Gertruda i acoperi ochii din nou cu o batista si l reconduse la poarta din strada Beautreillis. Numai ca ea crezu ca baga de seama ca doctorul numara pasii. - n adevar, doamna, spuse Bussy, i numarase. - Aceasta presupunere ne ngrozi. Tnarul acela putea sa ne tradeze. Ne hotarram sa f acem sa dispara orice urma de gazduire pe care o dadusem; dar mai nti trebuia sa t e facem pe dumneata sa dispari. mi adunai tot curajul; era ora doua dimineata, strazile erau pustii. Gertruda mi r aspunse de transportul dumitale; ea reusi, eu o ajutai si te duseram pna la margi nea santurilor Templului. Apoi ne ntoarsem cu totul nspaimntate de aceasta ndrazneal a care ne facuse sa iesim, doua femei singure, la o ora la care chiar barbatii i es nsotiti. Dumnezeu avea grija de noi. Nu ntlniram pe nimeni si intraram fara sa fi fost vazu te. Intrnd n casa cazui sub greutatea emotiei si lesinai. - Oh! doamna! doamna! spuse Bussy mpreunndu-si minile, cum v-as putea arata recunos tinta mea vreodata pentru ce ati facut pentru mine? Urma o clipa de tacere, n timp ce Bussy se uita arzator la Diana. Tnara, cu cotul sprijinit de masa, lasase sa-i cada capul n mini. n mijlocul acestei taceri, se auzi sunnd orologiul de la biserica Sfnta Ecaterina. - Ora doua! spuse Diana tresarind. Ora doua si dumneata aici. - Oh! doamna! se ruga Bussy, nu ma goniti fara sa-mi fi spus totul. Nu ma goniti

fara sa-mi fi aratat prin ce mijloace va pot fi folositor. Presupuneti ca Dumne zeu v-ar fi dat un frate si spuneti acestui frate ce poate face pentru sora sa. - Vai! mai nimic acum, spuse tnara femeie, este prea trziu. - Ce se ntmpla a doua zi? ntreba Bussy; ce ati facut n timpul acestei zile n care eu nu ma gndii dect la dumneavoastra, fara sa fiu sigur totusi daca nu erati cumva vr eun vis al delirului meu, o vedenie a frigurilor mele. - n timpul acelei zile, relua Diana, Gertruda iesi si l ntlni pe Aurilly. Aurilly er a mai staruitor ca oricnd: nu spuse nici un cuvnt din ceea ce se petrecuse n ajun, dar ceru n numele stapnului sau o ntrevedere. Gertruda paru ca se nvoieste, dar ceru ragaz pna miercurea viitoare, adica pna asta zi, pentru a ma hotar. Aurilly spuse ca stapnul lui are sa stea pe ghimpi pna atunci. Seara, domnul de Monsoreau se napoie. i povestiram totul, afara de ceea ce era n legatura cu dumneata. i spuseram ca, n aj un, ducele deschisese poarta cu o cheie falsa, dar chiar n clipa cnd era sa intre, fusese atacat de catre cinci gentilomi, printre care erau domnii d'Epernon si Q ulus. Auzisem rostindu-se aceste doua nume si le repetai. - Da, da, spuse contele, am si auzit vorbindu-se despre aceasta; asa dar are o c heie falsa. Banuiam eu. - Nu s-ar putea schimba broasca? ntrebai eu. - Ar pune sa i se faca alta cheie, raspunse contele. - Sa punem zavorul la poarta? - Va veni cu zece oameni si va sfarma porti si zavoare. - Dar ntmplarea aceea care trebuia sa-ti dea dupa cum mi-ai spus, toata puterea as upra ducelui? - Este ntrziata, fara termen poate. Ramasei tacuta si, cu sudoarea pe frunte, mi dadui seama ca nu exista alt mijloc de a scapa de ducele de Anjou dect de a ajunge sotia contelui. -Domnule, i spusei eu, ducele, prin gura confidentului sau s-a angajat sa astepte pna miercuri seara; eu ti cer ragaz pna marti. -Marti seara, la aceeasi ora, doamna, mi spuse contele, voi fi aici. Si fara sa mai adauge vreun cuvnt, se ridica si iesi. l urmarii cu privirea; dar n loc sa se departeze, se duse la rndu-i sa se aseze n ac el colt ntunecat al palatului Tournelles si paru sa ma vegheze toata noaptea. Fiecare dovada de devotament pe care mi-o da omul acesta era ca o noua lovitura de pumnal pentru inima mea. Cele doua zile se scursera cu iuteala unei clipe, si nimic nu-mi tulbura singura tatea. Dar, ce suferii n timpul acestor doua zile, auzind cum trece zborul repede al orelor, este cu neputinta de descris. Cnd sosi noaptea zilei de-a doua, eram doborta; orice sentiment parea ca se retrag e din mine ncetul cu ncetul. Eram rece, tacuta, fara nici o simtire, ntocmai ca o s tatuie: numai inima mi batea; restul corpului parea sa fi ncetat a mai trai. Gertruda statea la fereastra. Eu, asezata unde ma aflu acum, mi treceam numai din cnd n cnd batista peste fruntea plina de sudoare. Deodata Gertruda ntinse mna spre mine; dar miscarea aceasta, care altadata m-ar fi facut sa sar n sus, ma gasi indiferenta. - Doamna! spuse ea. - Ei, ce? ntrebai. - Patru barbati... vad patru barbati...se apropie de poarta noastra... deschid p oarta... intra. - Sa intre, raspunsei, fara sa fac vreo miscare. - Dar acesti patru barbati, snt fara ndoiala ducele de Anjou, Aurilly si cei doi o ameni din suita lui. Drept orice raspuns mi scosei pumnalul si l asezai lnga mine pe masa. Oh! lasati-ma sa vad cel putin, spuse Gertruda, repezindu-se spre usa. - Vezi, raspunsei eu. O clipa dupa aceea Gertruda se napoie. - Domnisoara, spuse ea, este domnul conte. mi pusei la loc pumnalul n sn fara sa rostesc un cuvnt. ntorsei numai capul spre cont e.

Fara ndoiala ca fu ngrozit de paloarea mea. - Ce mi spune Gertruda? striga el, ca m-ati luat drept ducele si ca, daca ar fi f ost ducele, v-ati fi ucis. Era prima data cnd l vedeam emotionat. Aceasta emotie era ea adevarata sau prefacu ta? - Gertruda nu a facut bine sa-ti spuna toate acestea domnule, raspunsei eu; de v reme ce nu este ducele, totul e bine! Urma o clipa de tacere. - Stiti ca nu am venit singur? spuse contele. - Gertruda a vazut patru oameni. - Banuiti cine snt? - Cred ca unul este preotul si ca ceilalti doi snt martorii. - Atunci snteti gata sa deveniti sotia mea? - Nu ne-am nteles odata? Numai, mi aduc aminte de ceva, ne-am nteles totodata ca, n afara de vreo graba recunoscuta din partea mea, nu ma voi casatori dect n prezenta tatalui meu. - mi reamintesc foarte bine aceasta conditie, domnisoara, dar credeti ca exista v reo graba? - Da, cred. - Ei bine? - Ei bine! snt gata sa ma casatoresc cu dumneata, domnule. Dar sa stii un lucru: nu voi fi cu adevarat sotia dumneata, dect atunci cnd l voi revedea pe tatal meu. Contele ncrunta din sprncene si si musca buzele. - Domnisoara, spuse el, gndul meu nu este sa va silesc vointa; daca v-ati angajat cuvntul, vi-l dau napoi: snteti libera; numai... El se apropie de fereastra si arunca o privire n strada. - Numai, spuse el, priviti. Ma ridicai miscata de acea puternica atractie care ne mpinge sa ne asiguram de ne norocirea noastra si sub fereastra zarii un barbat nfasurat ntr-o manta care parea sa caute un mijloc de a patrunde n casa. - O, Dumnezeule! striga Bussy, si spuneti ca ieri a fost aceasta? - Da, conte, ieri, catre ora noua seara. - Continuati, spuse Bussy. - Dupa o clipa, un alt barbat veni sa-l ntlneasca pe cel dinti; acesta tinea o lant erna n mna. - Ce credeti despre acesti doi barbati, ma ntreba domnul de Monsoureau. - Cred ca este ducele si confidentul sau. Bussy scoase un geamat. -Acum, urma contele, porunciti: trebuie sa ramn, trebuie sa ma retrag? Sovaii o clipa; da, cu toata primejdia de fata, simtita, amenintatoare, da sovai i! si daca acei doi barbati nu ar fi fost acolo... - Oh! nenorocitul de mine! striga Bussy; barbatul n manta, eram eu; iar acela ca re tinea lanterna, era Remy le Haudouin, acel doctor tnar pe care ati trims sa-l caute. - Dumneata erai! striga Diana ncremenita. - Da, eu; eu care convins din ce n ce mai mult de realitatea amintirilor mele, ca utam sa gasesc casa unde fusesem primit, camera unde fusesem transportat, femeia , sau mai degraba ngerul care mi aparuse. Oh! aveam asadar dreptate sa strig ca snt nenorocit! Bussy ramase ca zdrobit sub greutatea acestei fatalitati care se slujise de el p entru a hotar pe Diana sa-si dea mna contelui. - Asa ca, relua el dupa o clipa, snteti sotia lui? - Da, de ieri, raspunse Diana. Urma o noua clipa de tacere, dar nu era ntrerupta dect de respiratia gfinda a celor doi tineri. - Dar, dumneata, ntreba deodata Diana, cum ai intrat n aceasta casa, cum te afli a ici? Bussy i arata n tacere cheia. - O cheie! striga Diana; de unde ti vine aceasta cheie si cine ti-a dat-o? - Gertruda nu fagaduise printului sa-l introduca la dumneavoastra asta-seara? Pr

intul vazuse pe domnul de Monsoreau si ma vazuse chiar pe mine, dupa ce domnul d e Monsoreau si cu mine l vazusem; s-a temut de vreo cursa si m-a trimis n locul sa u. - Si dumneata ai primit aceasta nsarcinare? spuse Diana cu tonul unei dojeni. - Era singurul mijloc sa patrund la dumneavoastra. Veti fi att de nedreapta sa fi ti suparata pe mine ca am venit sa caut una din cele mai mari bucurii si una din cele mai mari dureri ale vietii mele? - Da snt suparata, spuse Diana, caci ar fi fost mai bine sa nu ma mai vezi si, ne maivazndu-ma sa ma uiti. - Nu, doamna, spuse Bussy va nselati. Dimpotriva, Dumnezeu m-a trimis lnga dumneav oastra pentru a patrunde n adncurile acestei uneltiri a carei victima snteti. Ascul tati: din clipa n care v-am vazut, v-am fagaduit viata mea. nsarcinarea pe care mi -am impus-o va ncepe. Ati cerut stiri de la tatal dumneavoastra? - Oh! da, striga Diana, caci n adevar nu stiu ce s-a ntmplat cu el. - Ei bine! spuse Bussy, eu ma nsarcinez sa va aduc aceste stiri; pastrati numai o buna amintire aceluia care, ncepnd din aceasta clipa, va trai pentru dumneavoastr a. - Dar cheia aceasta? spuse Diana cu neliniste. - Cheia aceasta? spuse Bussy, v-o napoiez, caci nu vreau s-o am dect din mna dumnea voastra; numai ca va dau cuvntul meu de gentilom ca niciodata vreo sora nu va fi n credintat cheia apartamentului sau unui frate mai devotat si mai respectuos. - Ma bizui pe cuvntul viteazului Bussy, spuse Diana; tine, domnule. Si ea napoie cheia tnarului. - Doamna, spuse Bussy, peste cincisprezece zile vom afla cine este cu adevarat d omnul de Monsoreau. Si salutnd pe Diana cu un respect amestecat n acelasi timp cu o dragoste arzatoare si cu o tristete adnca, Bussy disparu pe scara. Diana si apropie urechea de usa pentru a asculta zgomotul pasilor tnarului care se departa si acest zgomot ncetase de mult, dar, cu inima palpitnd si cu ochii scald ati n lacrimi, ea tot mai asculta. CAPITOLUL XVII Cum calatorea regele Henric al III-lea si ct timp i trebuia pentru a merge de la P aris la Fontainebleau. Ziua care se ivea dupa patru sau cinci ore de la ntmplarile pe care le-am povestit mai sus, vazu lumina unui soare palid si care abia arginta ciucurii unui nor ro scat, care ntuneca plecarea regelui Henric a III-lea catre Fontainbleau, unde, du pa cum am spus, era planuita o, mare vnatoare pentru a doua zi. Aceasta plecare, ce ar fi trecut neobservata la un altul, ca toate faptele din v iata acestui print ciudat a carei domnie am ncercat sa i-o schitam, facea dimpotr iva un eveniment prin zgomotul si miscarea pe care o tra dupa el. n adevar, pe peronul Luvrului, catre orele opt dimineata, ncepea sa se nsire, iesi nd prin poarta cea mare asezata ntre curtea Coltului si strada Astruces, o multim e de gentilomi de serviciu, calare pe cai buni si nfasurati n mantale nblanite, apo i un mare numar de paji, apoi o gramada de lachei si n sfrsit o companie de Elveti eni, mergnd imediat naintea litierei regale. Aceasta litiera, trasa de opt catri, bogat mpodobiti, merita o atentie deosebita. Era o masina care forma un patrat sustinuta de patru roti, plina de perne pe din auntru si mpodobita cu perdele de catifea pe din afara; ea putea sa aiba cincispr ezece picioare lungime si opt largime. Prin locurile grele, sau n muntii prea pra pastiosi, se nlocuiau cei opt catri cu un numar nemasurat de boi a caror nceata dar puternica opintire nu adauga la iuteala, fara ndoiala, dar dadea cel putin spera nta de a ajunge la tinta, daca nu dupa o ora, cel putin cu doua sau trei ore mai trziu. Aceasta masina era ocupata de regele Henric al III-lea si ntreaga-i curte, afara de regina, Luiza de Vaudemont, care trebuie s-o spunem, facea att de putin parte din curtea sotului ei, care o lua numai n pelerinaje si n procesiuni, nct nu ne mai dam osteneala sa vorbim despre ea. S-o lasam deci pe sarmana regina la o parte si sa spunem din ce se compunea curt

ea de calatorie a regelui Henric. Ea se compunea din regele Henric al III-lea mai nti, din medicul sau Marc Miron, d in capelanul sau, al carui nume nu a ajuns pna la noi, din nebunul sau Chicot, ve chea noastra cunostiinta, din cinci sau sase favoriti si care erau, deocamdata, Qulus, Schomberg, d'Epernon, d'O si Maugiron, dintr-o pereche de ogari puternici care, n mijlocul celor dinauntru care stateau jos, culcati, n picioare, n genunchi, n coate, si vrau pe furis capetele lor lungi de serpi, adesea din minut n minut, cu niste cascaturi nemasurate, si dintr-un cos cu niste catelusi englezesti pe c are regele l purta cnd pe genunchi, cnd atrnat de gt cu un lant sau cu niste panglici . Din cnd n cnd se scotea dintr-un fel de culcus amenajat n acest scop o catea cu mame lele pline cu lapte care dadea sa suga la tot cosuletul de catelusi, pe care i pr ivea cu compatimire si lipindu-si botul ascutit de mataniile cu capete de mort c are atrnau la stnga regelui cei doi ogari care, siguri de favoarea cu totul deoseb ita de care se bucurau, nu-si dadeau nici macar osteneala sa fie gelosi. De tavanul litierei atrna o colivie din fire de arama aurita, continnd cele mai fr umoase turturele din lume, avnd niste pene albe ca zapada si o ndoita salba neagra pe gt. Cnd din ntmplare vreo femeie intra n litiera regala, menajeria se marea cu doua sau trei maimute, ele fiind deocamdata animalul favorit al elegantelor de la curtea ultimului Valois. O Madona din Chartres, sculptata n marmura de Jean Goujoun pentru regele Henric a l Il-lea, era asezata n picioare n fundul litierei ntr-un locas aurit, si apleca as upra divinului sau fiu niste priviri care pareau uimite de ceea ce vedeau. Astfel ca toate pamfletele timpului, si ele nu lipseau, toate versurile satirice ale vremii, si care erau foarte multe, faceau acestei litiere cinstea de a se o cupa adesea de ea, si o aratau sub numele de corabia lui Noe. Regele statea n fundul litierei, chiar dedesubtul locasului Sfintei Fecioare; la picioarele sale, Qulus si Maugiron mpleteau panglici, ceea ce era una din ocupatii le cele mai serioase ale tinerilor din vremea aceea, dintre care unii ajunsesera sa faca, printr-o putere de combinatie necunoscuta mai nainte si care nu s-a mai gasit de atunci, niste mpletituri cu douasprezece fire; Schomberg, ntr-un colt, f acea o tapiterie pentru armele sale, cu o noua deviza pe care credea ca o gasis e, dar pe care nu facuse dect s-o regaseasca; n alt colt vorbea capelanul si docto rul; d'O si d'Epernon priveau prin deschizatura si, treziti prea de dimineata, c ascau ca ogarii; n sfrsit Chicot, asezat pe una din portiere cu picioarele atrnate afara din masina, ca sa fie mereu gata sa coboare sau sa urce, dupa gust, cnta cnt ece religioase, recita versuri sau facea anagrame, dupa furia vremii si gasea n f iecare nume de curtezan, fie francez, fie latin, personalitati foarte neplacute pentru acela caruia i schilodea astfel individualitatea. Ajungnd n piata Chtelet, Chicot ncepu sa intoneze un cntec religios. Capelanul care, dupa cum am spus, vorbea cu Miron, se ntoarse ncrutnd din sprncene. - Chicot, prietene, spuse Maiestatea sa, baga de seama; macelareste-mi favoriti i, sfsie n bucati Maiestatea Mea, spune ce vei vrea despre Dumnezeu, Dumnezeu este bun, dar nu te certa cu Biserica. - Multumesc de sfat, fiule, spuse Chicot; nu-l vedeam pe demnul nostru capelan, care vorbeste, colo, cu doctorul, despre ultimul mort care i l-a trimis ca sa-l bage n pamnt, si care se plnge ca acesta era al treilea n timpul acelei zile si tot la ora mesei, lucru care i strica stomacul. Nu cntece religioase, ai dreptate; snt prea nvechite. Am sa-ti cnt o arie noua, nouta. - Pe ce melodie? ntreba regele. - Mereu aceeasi, spuse Chicot. Si ncepu sa cnte ct l tinea gura: - Bine, spuse Qulus tot mpletindu-si matasea, ai o voce frumoasa, Chicot; cupletul al doilea, prietene. - Ia asculta, Valois, spuse Chicot fara sa-i raspunda lui Qulus, opreste-ti priet enii sa-mi mai zica prietenul lor; asta ma umileste. - Vorbeste n versuri, Chicot, raspunse regele, proza ta nu face parale. - Fie, spuse Chicot, Cntecul dupa care ncepuse sa faca epigrame favoritilor regelu i.

Favoritii izbucnira n rs, caci ducele de Anjou era dusmanul lor personal, iar epig rama mpotriva lor. Ct despre rege, care pna aici nu fusese atins dect n treacat, rdea mai tare dect toti, necrutnd pe nimeni, dnd zahar si prajituri cinilor si criticnd pe fratele si pe pri etenii sai: Deodata Chicot striga: - Oh! asta nu e politica; Henric, Henric, este ndraznet si neprevazator ceea ce f aci. - Dar ce fac? spuse regele. - Nu, pe cuvntul meu, n-ar trebui sa-ti marturisesti aceste lucruri, ce naiba! - Care lucruri? ntreba Henric mirat. - Acelea care le spui despre tine, cnd ti semnezi numele; ah! Henrique, ah! fiule. - Paziti-va, Sire, spuse Qulus, care banuia vreo rautate sub nfatisarea plina de b lndete a lui Chicot. - Ce dracu vrei sa spui? ntreba regele. - Cum semnezi tu? sa vedem. - La naiba... semnez... semnez... Henri de Valois. - Bun bagati de seama, domnilor, spuse Chicot, ca nu-l fac eu sa-si spuna numele ; sa vedem, nu exista mijloc de a gasi un V n aceste treisprezece litere? - Fara ndoiala, Valois ncepe cu V. - I-ati tablitele, domnule capelan, caci iata numele sau care de azi nainte trebu ie sa-ti nscrii regele: Henri de Valois nu este dect o anagrama. - Cum? - Da, o anagrama; am sa va spun adevaratul nume al Maiestatii Sale care domneste n prezent. Zicem: n Henri de Valois exista un V, puneti un V pe tablitele dumneav oastra. - S-a facut, spuse d'Epernon. - Nu exista si un i ? - Negresit, este ultima litera a cuvntului Henri. - Ct de mare este rautatea oameriilor, spuse Chicot, de a fi despartit astfel nis te litere facute sa fie asezate una lnga alta! puneti un i alaturi de V. Ati pus? - Da, raspunse d'Epernon. - Sa cautam bine acum daca nu vom gasi un l; este, nu-i asa? un a este si el; un alt i , l-am gasit; n sfrsit, un n. Bun. Stii sa citesti, Nogaret? - O marturisesc spre rusinea mea, spuse d'Epernon, ridica o teava deasupra lui C hicot. - Loveste, dar silabiseste, spuse Chicot. D'Epernon ncepu sa rda si silabisi. - Vi-lain, vilain, spuse el. - Bun! striga Chicot. Vezi, Henric, cum ncepe: Iata deocamdata adevaratul nume de botez gasit. Nadajduiesc ca ai sa-mi faci o p ensie ca aceea pe care fratele nostru Carol al IX-lea o facea domnului Amyot, cnd am sa-ti gasesc numele de familie. - Am sa pun sa te ciomageasca, Chicot, spuse regele. - De unde se culeg betele cu care se bat gentilomii, fiule? Nu cumva din Polonia ? Ia spune-mi. - Mi se pare totusi, spuse Qulus, ca domnul de Mayenne nu prea te-a crutat, bietu l meu Chicot, n ziua cnd te-a prins cu amanta lui. - Asta e socoteala care trebuie s-o aranjam mpreuna; fii pe pace, domnule Cupidon , acest lucru l am aici, la debitul lui. Si Chicot si duse mna la frunte; ceea ce dovedeste ca de vremea aceea chiar se re cunostea capul drept sediu al memoriei. -Asculta, Qulus, spuse d'Epernon, vei vedea ca din pricina ta, vom lasa sa ne sc ape numele de familie. -Nu te teme, spuse Chicot, l tin, domnului de Guise i-as spune: de coarne; dar t ie, Henric, ma voi multumi sa-ti spun: de urechi. - Sa vedem numele, spusera toti tinerii. - Avem mai nti, n literele care ne-au mai ramas, un H; ia-l pe H, Nogaret. D'Epernon se supuse. - Apoi un e, apoi un r, apoi colo, n Valois, un o; apoi, fiindca desparti prenume

le de nume prin ceea ce gramaticii numesc particula, pun mna pe un d si pe un e c eea ce ne va da cu s care termina numele rasei, ceea ce ne va da: silabiseste d' Epernon. - H,e, r, o, d, e, s: Herodes, spuse d'Epernon. - Vilain Herodes!4 striga regele. - Chiar asa, spuse Chicot; iata ce semnezi tu n fiecare zi, fiule. Oh! Si Chicot se ntoarse cu spatele dnd toate semnele unei ngroziri rusinoase. - Domnule Chicot, te ntreci cu gluma, spuse Henric. - Eu, spuse Chicot, eu spun ce este. Nimic altceva; dar asa snt regii; le atragi atentia si se supara. - Iata o frumoasa genealogie! spuse Henric. - Nu o renega, fiule, spuse Chicot; la naiba! e buna pentru un rege care, de dou a sau de trei ori pe luna, are nevoie de jidovi. - Parca e scris, striga regele, ca aceasta secatura sa aiba ultimul cuvnt. Domnil or, taceti, n felul acesta, cel putin, nimeni nu-i va da nici un raspuns. Se facu numaidect cea mai adnca tacere; si aceasta tacere, pe care Chicot, foarte atent la drumul pe care treceau nu parea deloc dispus sa o rupa, tinea de cteva m inute, cnd dupa ce trecura de piata Maubert, la coltul strazii Nucilor, Chicot fu vazut repezindu-se deodata afara din litiera, dnd garda la o parte si ducndu-se s a ngenuncheze la coltul unei case de o nfatisare destul de frumoasa cu un balcon d e lemn sculptat asezat pe niste capriori zugraviti. - Hei! pagnule, striga regele, daca vrei sa ngenunchezi, ngenuncheaza cel putin n fa ta crucii care se gaseste n mijlocul strazii Sfnta Genoveva, iar nu n fata acestei case; e nchisa cumva vreo biserica n ea sau e ascuns vreun altar? Dar Chicot nu raspundea; el se aruncase cu amndoi genunchii pe o piatra si spunea n gura mare aceasta rugaciune din care, ascutindu-si urechile, regele nu pierdea un cuvnt: "Bunule Dumnezeu! Dumnezeule drept! iata, o recunosc bine si toata viata mea o v oi recunoaste, iata casa unde a suferit Chicot, daca nu pentru tine, Doamne, dar cel putin pentru una din creaturile Tale; Chicot nu ti-a cerut niciodata sa se n tmple vreo nenorocire domnului de Mayenne, autorul suferintei sale, nici jupnului Nicolae David, instrumentul supliciului sau. Nu, Doamne, Chicot a stiut sa astep te, caci Chicot este rabdator, cu toate ca nu este vesnic, si iata sase ani ntreg i, dintre care unul bisect, n care Chicot ngramadeste interesele micului cont desc his ntre el si domnii de Mayenne si Nicolae David; ori, cu zece la suta ct era dobn da regala, deoarece aceasta era dobnda cu care regele, n sapte ani interesele adun ate ndoiesc capitalul. Fa asadar, Dumnezeule mare! Dumnezeule drept! ca rabdarea lui Chicot sa mai tina nca un an, pentru ca cele cincizeci de lovituri de grbaci p e care Chicot le-a primit n casa aceasta din porunca acelui asasin de print de Lo rena si acelui spadasin de avocat normand si care au scos din trupul lui Chicot o galeata de snge, sa se ridice la doua galeti si la o suta de lovituri de grbaci pentru fiecare dintre ei; n asa fel ca domnul de Mayenne, orict de gras ar fi si N icolae David, orict de lung, sa nu aiba destul snge si nici destula piele pentru a -i plati lui Chicot, si sa fie siliti sa faca bancruta de cincisprezece sau dou azeci la suta, dndu-si sufletele la a optzeci si cincea lovitura de varga. "n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh!" - Amin! spuse regele. Chicot saruta pamntul si spre marea uimire a tuturor celor de fata, care nu nteleg eau nimic din aceasta scena, veni sa-si reia locul n litiera. - Ei! spuse regele, caruia rangul sau, lipsit n timp de trei ani de attea prerogat ive care lasase sa-i fie luate de altii, i dadea cel putin dreptul de a afla cel dinti, ei! jupn Chicot, ce rost are aceasta rugaciune lunga si ciudata? Ce rost au n sfrsit toate aceste maimutareli n fata unei case att de profana? - Sire, raspunse Chicot, asta nseamna ca Chicot este ca vulpea, Chicot miroase si saruta multa vreme pietrele unde si-a lasat sngele, pna cnd, de aceste pietre va z drobi capul acelora, care i l-au varsat. - Sire! striga Qulus, as paria, deoarece Chicot, a rostit, dupa cum Majestatea V oastra a putut auzi n rugaciunea sa numele ducelui de Mayenne; as paria deci ca a ceasta rugaciune e n legatura cu ciomageala de care vorbeam adineauri. - Pariaza, senior Jacques de Lvis, conte de Qulus, spuse Chicot; pariaza si vei cst

iga. - Asa e? ntreba regele: - Da, Sire, relua Chicot, n aceasta casa Chicot avea o iubita, o fiinta buna si f ermecatoare, un nger, pe legea mea. ntr-o noapte cnd venise sa o vada, un oarecare print gelos puse sa se nconjoare casa, sa-l prinda pe Chicot si sa-l ciomageasca att de rau nct Chicot trecu prin fereastra si lipsindu-i timpul de a o deschide, el sari de la naltimea acestui mic balcon n strada. Ori, deoarece este o minune ca C hicot a scapat cu viata, de fiecare data cnd Chicot trece prin fata acestei case, ngenunchiaza, se roaga si, n rugaciunea sa, multumeste lui Dumnezeu ca l-a scapat dintr-o asa de mare ncurcatura. - Ah! sarmane Chicot, si l mai condamnati, Sire; asta nseamna totusi, dupa ct mi se pare, sa procedezi ca un adevarat crestin facnd ca el. - Asadar ai fost snopit bine, bietul meu Chicot? - Oh! minunat, Sire; dar nu chiar asa cum ar fi voit el! - Cum asa? - Nu, n adevar, nu as fi fost suparat sa primesc cteva lovituri de spada. - Pentru pacatele tale? - Nu, pentru acelea ale domnului de Mayenne. - Ah! nteleg: ai de gnd sa dai Cezarului... - Cezarului, nu, sa nu confundam. Sire: Cezar, este marele general, este razboin icul viteaz, este fratele mai mare, este acela care vrea sa fie regele Frantei; nu acela, el are o socoteala cu Henric de Valois si pe tine te priveste acea soc oteala, fiule; plateste-ti datoriile tale, Henric, eu le voi plati pe ale mele! Lui Henric nu-i placea sa i se vorbeasca de varul sau de Guise, asa ca apostrofa lui Chicot l facu sa ajunga a doua zi seara la Fontainebleau, pe cnd pesimistii s e apucasera sa parieze ca nu aveau sa ajunga dect a treia zi pe la prnz. Chicot pretindea ca nu aveau sa ajunga deloc. Odata iesit din Paris, cortegiul paru sa se miste mai n voie; dimineata era destu l de frumoasa: vntul sufla cu mai putina putere, soarele reusise n sfrsit sa strapu nga valul de nori si s-ar fi zis ca este una din acele frumoase zile de octombri e n timpul carora, cei care se plimba si cufunda ochii cu o privire blnda n misterel e albastrui ale padurilor pline de soapte. Era ora trei dupa-amiaza, cnd sosi cortegiul la primele ziduri ale mprejmuirii de la Juvisy. Din acel punct, se si zarea podul de pe Orge si marele han al Curtii Frantei, care ncredinta adierii racoroase a serii parfumul frigarilor si zgomotel e vesele ale caminului sau. Nasul lui Chicot prinse din zbor mirosurile de mncaruri. El se apleca afara din l itera si vazu n departare, la poarta hanului, mai multi barbati nfasurati n mantal e. n mijlocul acestor barbati, era un personaj gras si scund, a carui palarie cu boruri mari i acoperea n ntregime fata. Acesti barbati intrara repede nauntru cnd vazura aparnd cortegiul. Dar barbatul gras si scund nu intrase att de repede ca vederea lui sa nu-l izbeas ca pe Chicot. Astfel ca, n clipa cnd acel barbat gras intra, Gasconul nostru sarea jos din litiera regala si, ducndu-se sa-si ceara calul de la un paj care l ducea de capastru, lasa, ascunzndu-se n coltul unui zid si pierzndu-se n primele neguri al e noptii, sa se departeze cortegiul care si urma drumul spre Essonnes, unde regel e socotea sa se culce; apoi, dupa ce ultimii calareti disparura, dupa ce zgomotu l ndepartat al rotilor litierei pe pietrisul drumului se pierdu n spatiu, el iesi din ascunzatoarea sa, ocoli pe dinapoia castelului si se nfatisa la poarta hanulu i ca si cnd ar fi venit de la Fontainebleau. Ajungnd n fata ferestrei, Chicot arunc a o privire repede prin geamuri si vazu cu placere ca barbatii pe care i observas e erau tot acolo si printre ei personajul gras si scund caruia paruse sa-i faca cinstea de a-i da o atentie cu totul deosebita. Numai ca, deoarece Chicot parea sa aiba motive de a dori sa nu fie recunoscut de acel personaj, n loc sa intre n c amera unde se afla el, puse sa i se serveasca o sticla de vin n camera din fata, asezndu-se n asa fel ca nimeni sa nu poata pleca pe usa fara a fi vazut de el. Din aceasta camera, Chicot, asezat cu prevedere n umbra, putea sa-si cufunde priv irea pna la coltul unei vetre. n acel colt, pe un scaunel, statea barbatul gras si scund, care, creznd fara ndoiala ca nu avea sa se teama de nimic, se lasa napadit de lumina stralucitoare a unui foc, caruia un brat de lemn de curpen i ndoia cald

ura si lumina. - Nu ma nselasem, spuse Chicot, si cnd mi faceam rugaciunea la casa din strada Nuci lor, s-ar fi zis ca miroseam napoierea acestui om. Dar de ce o fi venit asa pe fu ris n buna capitala a prietenului nostru Irod? De ce s-o ascunde cnd trece? Ah! Pi lat! Pilat! nu cumva bunul Dumnezeu, din ntmplare, nu mi-ar mai da anul pe care i l-am cerut si m-ar sili sa-i fac socoteala mai devreme dect credeam? n curnd Chicot baga de seama cu bucurie ca, din locul unde era asezat, el putea sa vada, ba chiar printr-unul din acele efecte de acustica pe care le da cteodata a tt de capricios ntmplarea, putea sa si auda. - Domnilor, spuse barbatul gras si scund catre tovarasii sai, cred ca este timpu l sa plecam; cel din urma lacheu al cortegiului a trecut demult si cred ca la or a aceasta drumul e sigur. - Absolut sigur, Monseniore, raspunse o voce care l facu pe Chicot sa tresara si care iesea dintr-un corp caruia Chicot nu-i daduse nici o atentie pna atunci, abs orbit cum era n contemplarea personajului principal. Individul caruia i apartinea corpul de unde iesea aceasta voce era pe att de lung pe ct de scurt era acela caruia el i dadea titlul de Monsenior, pe att de palid pe ct de rumen era acela, pe att de slugarnic pe ct de semet era celalalt. - Ah! jupn Nicolae, si zise Chicot, rznd pe nfundate; Tu quoque... Bine. Vom avea un mare ghinion daca, de asta data, ne vom desparti fara sa ne spunem doua cuvinte. Si Chicot si goli paharul si plati hangiului pentru ca nimic sa nu-l ntrzie atunci cnd va socoti nimerit sa plece. Prevederea nu era zadarnica; pentru ca cele sapte persoane care i atrasesera aten tia lui Chicot platira la rndul lor, sau mai de graba personajul gras si scund pl ati pentru toti si dupa ce fiecare si lua calul sau din minile unui lacheu sau unu i rndas se urca n sa, mica trupa lua drumul Parisului si se nfunda n curnd n primele neguri ale serii. - Bun! spuse Chicot, se duce la Paris; atunci ma napoiez si eu acolo. Si Chicot, ncalecnd la rndu-i, i urmari de departe iara sa piarda o clipa din vedere mantalele lor cenusii, sau, atunci cnd era silit sa-i piarda din vedere, fara a n ceta sa auda tropaitul cailor. Toata aceasta cavalcada parasi drumul dinspre Fromenteau, o lua peste cmp pentru a ajunge la Choisy, apoi trecnd Sena pe podul de la Charenton, intra prin poarta Sfntului Anton, spre a merge sa se piarda, ntocmai ca un roi de albine, n palatul G uise, care parea ca nu asteapta dect sosirea lor pentru a-si nchide portile dupa e i. - Bun, spuse Chicot ascunzndu-se n coltul strazii Cei patru fii, aici nu e amestec at numai Mayenne dar si de Guise. Pna acum nu era dect ceva curios, dar vad ca o s a ajunga interesant. Sa asteptam. Si Chicot astepta n adevar o ora ntreaga, cu toata foamea si frigul care ncepeau sa -l muste cu dintii lor ascutiti. n sfrsit, poarta se deschise din nou: dar n loc de sapte calareti nfasurati n mantalele lor, fura sapte calugari, nfasurati n glugi, a cei care reaparusera, miscnd niste matanii mari. - Oh! facu Chicot, ce deznodamnt neasteptat! Palatul Guise este oare att de mbalsam at de sfintenie, nct ticalosii sa se schimbe n mielusei ai lui Dumnezeu numai atingn d pragul? E din ce n ce mai interesant. Si Chicot i urmari pe calugari, dupa cum i urmarise pe calareti, fiind sigur ca ra sele calugaresti acopereau aceleasi corpuri pe care le acoperisera mantalele. Calugarii venira sa treaca Sena la podul Notre-Dame, strabatura cetatea, trecura Podul cel mic, o luara prin piata Maubert si urcara n strada Sfnta Genoveva. - Bre! spuse Chicot dupa ce si scoase palaria n dreptul casei din strada Nucilor, unde si facuse dimineata rugaciune, nu cumva ne napoiem la Fontainebleau? n cazul a cesta, nu pot spune ca am luat-o pe drumul cel mai scurt! Ba nu, ma nsel, nu vom merge att de departe. n adevar, calugarii se oprira la poarta mnastirii Sfnta Genoveva si patrunsera n tin da, nauntrul careia se zarea un alt calugar din acelasi ordin cu ei, ocupat sa pr iveasca cu atentia cea mai adnca, minile acelora care intrau. - Drace! gndi Chicot; se pare ca pentru a fi primit asta seara la mnastire, trebui e sa ai minile curate. Hotart ca se petrece ceva neobisnuit. Dupa ce termina aceasta idee, Chicot, destul de stingherit de ceea ce avea sa fa

ca pentru a nu-i pierde pe indivizii pe care i urmarea, privi n jurul lui si vazu cu mirare, din toate strazile care duceau spre mnastire, aparnd oameni cu glugi, u nii singuri, altii mergnd doi cte doi, dar toti ndreptndu-se spre mnastire. - Ia te uita! facu Chicot, se tine cumva asta seara adunare generala la mnastire, la care snt chemati toti calugarii din Franta? Iata, pe cinstea mea de gentilom, prima data cnd ma cuprinde dorinta sa iau parte la o adunare; dar, o marturisesc , dorinta ma tine ncatusat. Si calugarii patrundeau n tinda, si aratau minile sau vreun semn pe care l tineau n mn a si treceau. - As intra si eu cu ei, si zise Chicot; dar ca sa intru cu ei, mi lipsesc doua luc ruri destul de trebuincioase: mai nti respectabila rasa care i mbraca, avnd n vedere c a nu zaresc nici un laic printre aceste persoane sfinte si apoi lucrul acela pe care l arata fratelui portar; caci negresit ca arata ceva. Ah! frate Gorenflot, f ratele Gorenflot, daca te-as avea la ndemna, bunul meu prieten! Aceasta exclamare i era smulsa lui Chicot de amintirea unuia din cei mai de treab a calugari din ordinul sfintei Genoveva, oaspetele obisnuit al lui Chicot, cnd di n ntmplare Chicot nu mnca la Luvru, acelasi cu care, n ziua procesiunii pocaitilor, Gasconul nostru se oprise la birtul de la poarta Montmartre unde mncase o lisita si bause vin cu mirodenii. Si calugarii urmau sa soseasca, nct s-ar fi crezut ca jumatate din populatia pariz iana sa calugarise, iar fratele portar, fara sa oboseasca, i cerceta cu aceeasi a tentie pe toti. - Sa vedem, si zise Chicot, negresit ca este ceva neobisnuit asta-seara. Sa fim c uriosi pna la capat. Este ora sapte si jumatate, cheta s-a terminat. Trebuie sa-l gasesc pe fratele Gorenflot la Cornul Abundentei, este ora cnd si ia cina. Chicot lasa multimea de calugari sa se nvrteasca prin jurul mnastirii si sa intre na untru si, pornind cu calul n galop, ajunse n Strada Sfntului Jacques unde, n fata mna stirii Sfntul Benedict se ridica, nfloritoare si foarte cautata de scolari si de c alugarii chitibusari, ospataria la Cornul Abundentei. Chicot era cunoscut acolo, nu ca un obisnuit, dar ca unul din acei misteriosi oa speti care veneau din cnd n cnd sa-si lase un taler de aur si o particica din judec ata lor n casa mesterului Claude Bonhomet. Asa se numea mpartitorul darurilor lui Ceres si Bacus, pe care le varsa nencetat v estitul corn mitologic ce i servea de firma casei sale. CAPITOLUL XVIII Unde cititorul va avea placerea sa faca cunostinta cu fratele Gorenflot, despre care a mai fost vorba de doua ori n cursul acestei povestiri. Dupa ziua frumoasa urmase o noapte frumoasa; numai ca, dupa cum ziua fusese frig uroasa, noaptea era si mai friguroasa. Se vedea condensndu-se sub palaria burghez ilor ntrziati aburul respiratiei lor, nrosit de luminile felinarelor. Se auzeau pas ii trecatorilor pe pamntul nghetat si "hm"-ul sonor smuls de frig si rasfrnt de sup rafetele elastice, cum ar zice un fizician din zilele noastre. ntr-un cuvnt, era u nul din acele ngheturi primavaratice care fac un ndoit farmec frumoasei culori ros ietice a geamurilor unui han. Chicot intra mai nti n sala, si ndrepta privirile prin toate colturile si coltisoarel e si negasind printre clientii mesterului Claude pe acela pe care-l cauta, trecu n bucatarie. Stapnul localului se pregatea sa faca o lectura evlavioasa, n timp ce o bucata de friptura aflata ntr-o tigaie mare astepta gradul de caldura trebuincios si a intr oducerii n aceasta tigaie a mai multor pesti tavaliti n faina. La zgomotul pe care l facu Chicot intrnd, mesterul Bonhomet si ridica privirea. - A! dumneata esti gentilomul meu, spuse el nchizndu-si cartea. Buna seara si poft a buna. - Multumesc de ndoita urare, cu toate ca jumatate din ea este facuta tot att n folo sul dumitale ct si al meu. Dar aceasta va depinde. - Cum va depinde. - Da, dumneata stii ca nu pot suferi sa mannc singur. -Daca trebuie, domnule spuse Bonhomet, scotndu-si boneta fistichie, voi cina cu

dumneata. -ti multumesc, scumpa mea gazda, cu toate ca te stiu foarte bun comesean; dar cau t pe cineva. - Pe fratele Gorenflot, poate? - Chiar asa, raspunse Chicot; a nceput sa cineze? - Nu nca; dar grabeste-te, totusi. - Sa ma grabesc? - Da, caci peste cinci minute va fi terminat. - Fratele Gorenflot nu a nceput sa cineze si peste cinci minute va fi terminat, z ici? Si Chicot clatina din cap, ceea ce, n toate tarile din lume, trece drept semn de nencredere. - Domnule, spuse mesterul Claude, este miercuri si intram n post. - Ei bine! spuse Chicot cu un aer care dovedea ca nu prea dadea prea mare impo rtanta pornirilor religioase ale lui Gorenflot, apoi? - Ah! Doamne! raspunse Claude cu un gest care nsemna n mod vadit: Nu nteleg nici eu mai mult dect dumneata, dar asa este. - Hotart, raspunse Chicot, exista ceva subred n masina sublunara: cinci minute pen tru cina lui Gorenflot? Snt sortit sa vad astazi lucruri minunate. Si cu aerul unui calator care pune piciorul pe un pamnt necunoscut, Chicot facu ct iva pasi spre un fel de camera separata, deschise usa cu geamuri, acoperita cu o perdea de lna cu patrate albe si rosii, si n fundul camerei zari, la lumina unei candele cu fitilul fumegnd, pe demnul calugar care ntorcea alene pe farfuria sa o portie de spanac fiert n apa, pe care ncerca sa-l faca mai gustos prin introducere a n aceasta substanta ierboasa a unui rest de brnza de Surnes. n timp ce cuviciosul frate face acest amestec, cu o mutra care arata ca nu se bi zuie mult pe aceasta trista combinatie, sa ncercam a-l nfatisa cititorilor nostri sub o lumina care i va despagubi ca au asteptat att de mult pentru a-i face cunost inta. Fratele Gorenflot putea sa aiba treizeci si opt de ani si avea un metru jumatate naltime. Aceasta statura, putin cam mica poate, era compensata, dupa cum spunea el, de catre admirabila armonie a propozitiilor; caci, ceea ce pierdea n naltime, cstiga n grosime, numarnd aproape nouazeci de centimentri diametru de la un numar l a altul, ceea ce, dupa cum stie fiecare, este egal cu o circumferinta de doi met ri si saptezeci. n mijlocul acestor omoplati uriasi era asezat un gt mare brazdat de niste muschi g rosi ct degetul cel mai mic si iesiti n afara ca niste frnghii. Din pacate si gtul s e gasea n proportie cu restul, adica era gros si scurt, ceea ce, la primele emoti i mai puternice pe care le-ar fi ncercat fratele Gorenflot, i-ar fi dat numaidect o apoplexie. nsa, dndu-si seama de acest defect si de primejdia de care era amenin tat, fratele Gorenflot nu se impresiona niciodata; se ntmpla chiar, trebuie s-o sp unem, sa fie foarte rar att de vadit miscat cum era n clipa cnd ntra Chicot la el. - Ei! prietene, ce faci acolo? striga Gasconul nostru uitndu-se rnd pe rnd la ierbu ri, la Gorenflot, la candela cu fitilul fumegnd si la un fel de cupa plina pna sus cu o apa abia colorata de cteva picaturi de vin. - Vezi si dumneata, frate, mannc, raspunse Gorenflot facnd sa rasune o voce putern ica de parca ar fi fost clopotul de la mnastirea sa. - Dumneata numesti asta mncare, dumneata, Gorenflot. Ierburi, brnza? Haida de! str iga Chicot. - Ne aflam ntr-una din primele miercuri ale postului; trebuie sa ne cstigam ferici rea vesnica, frate, raspunse Gorenflot vorbind pe nas si ridicndu-si cu evlavie o chii catre cer. Chicot ramase uimit, iar privirea lui arata ca nu odata l vazuse el pe Gorenflot cinstind n alt fel acest timp sfnt de post n care intrasera. - Fericirea vesnica! repeta el, si ce legatura pot avea apa si ierburile cu feri cirea noastra? - Vinerea carne nu vei mnca, Iar Miercurea tot asa. spuse Gorenflot.

- Dar la ce ora ai luat masa de prnz? - Nu am mncat de prnz, spuse calugarul vorbind pe nas din ce n ce mai pronuntat. - Ah! daca nu e vorba dect sa vorbesti pe nas, spuse Chicot, snt gata sa ma iau la ntrecere cu toti calugarii din lume. Atunci daca nu ai mncat de prnz, spuse Chicot vorbind n adevar pe nas ntr-un fel grozav, ce ai facut, frate? - Am compus un discurs. Si ce ai sa faci cu el? - Trebuie sa-l rostesc asta-seara la mnastire. - Ia te uita! gndi Chicot, un discurs asta-seara; e ciudat. - Si chiar, adauga Gorenflot ducnd la gura o furculita plina de spanac cu brnza, trebuie sa ma duc la mnastire, auditorul meu va pierde rabdarea poate. Chicot se gndi la numarul nesfrsit de calugari pe care i vazuse naintnd spre mnastire si amintindu-si ca domnul de Mayenne, dupa toate probabilitatile, facea parte di n numarul acelor calugari, se ntreba cum se facea ca Gorenflot, care pna atunci fu sese apreciat pentru niste calitati care nu aveau nici o legatura cu elocventa, putuse fi ales de catre superiorul sau Joseph Foulon, pe atunci staret al Sfinte i Genoveva, pentru a predica n fata printului de Lorena si a unei att de numeroase adunari. - I-auzi! spuse el, si la ce ora predici? - De la ora noua la noua si jumatate, frate. - Bun! acum e noua fara un sfert. Poti sa stai si cu mine cinci minute. La naiba ! snt mai mult de opt zile de cnd nu am gasit prilejul sa mncam mpreuna. - Nu e greseala noastra, spuse Gorenflot, si prietenia noastra nu sufera nici o atingere din aceasta pricina, te rog sa ma crezi, scumpul meu frate: ndatoririle functiei dumitale te tin nlantuit pe lnga rege, marele nostru Henric al III-lea, p e care Dumnezeu sa-l aiba n paza; datoriile starii mele mi impun sa merg cu cheta si dupa cheta, snt ocupat cu rugaciunile; nu este deci de mirare ca nu ne gasim p e un loc. - Da; nsa, la naiba! spuse Chicot, acesta este, mi se pare, un nou motiv sa fim v eseli cnd ne ntlnim. - Asa ca snt ct se poate mai vesel, spuse Gorenflot, cu cea mai jalnica mutra din lume; dar cu toate astea trebuie sa te parasesc. Si calugarul facu o miscare pentru a se ridica. - Termina-ti cel putin ierburile, spuse Chicot, punndu-i mna pe umar si facndu-l sa se aseze din nou. Gorenflot se uita la spanac si scoase un suspin. Apoi, ochii sai se ndreptara asupra apei nrosite. Chicot vazu ca venise clipa sa dea atacul. - ti aduci aminte de prnzul acela despre care ti vorbeam adineauri; ei! spuse el, p oarta Montmartre, stii unde, n timp ce marele nostru rege Henric al III-lea se bi ciuia cu altii, mncaram o lisita din mlastinile de la Grange Batelire cu o zeama d e raci si bauram din acel vin spumos de Burgundia; cum i zicea vinului aceluia? N u e un vin pe care l-ai descoperit dumneata? - Este un vin din tinutul meu, spuse Gorenflot, din Romane. - Da, da, mi aduc aminte, este laptele pe care l-ai supt cnd ai venit pe lume, dem n fiu al lui Noe. Gorenflot si trecu cu un zmbet trist limba pe buze. - Ce zici de vinul acela? spuse Chicot. - Era bun, spuse calugarul; dar exista totusi si mai bun. - Tot asa spunea alaltaieri seara Claude Bonhomet, hangiul nostru, care pretinde ca are n pivnita cincizeci de sticle dintr-un vin pe lnga care acela al confratel ui sau de la poarta Montmartre nu este dect apa chioara. - E adevarat, spuse Gorenflot. - Cum! e adevarat? striga Chicot, si dumneata bei din aceasta groaznica apa nrosi ta, cnd nu ai dect sa ntinzi bratul pentru a bea dintr-un asemenea vin! Ptiu! Si Chicot, lund cupa, i zvrli continutul prin camera. - Este vreme pentru toate, frate, spuse Gorenflot. Vinul este bun cnd nu mai ai a ltceva de facut, dupa ce l-ai baut, dect sa-i multumesti lui Dumnezeu care l-a fa cut; dar cnd ai de rostit un discurs, este mai buna apa, nu pentru gust, ci pentr u ntrebuintare: facunda est aqua.

- Ei asi! facu Chicot. Magis facundum est vinum, si dovada este ca eu, care am t ot asa de rostit un discurs si care am ncredere n leacul meu, voi cere o sticla di n acel vin de Romane si, ia spune-mi, ce ma sfatuiesti sa iau la el, Gorenflot? - Nu lua din aceste ierburi, spuse calugarul, snt ct nu se poate mai rele. - Brrr! facu Chicot, lund farfuria lui Gorenflot si ducnd-o pe la nas, brrr! Si de asta data, deschiznd o ferestruica, arunca n strada ierburile si farfuria. Apoi ntorcndu-se: - Mestere Claude! Hangiul, care probabil statea la pnda, aparu n prag. - Mestere Claude, spuse Chicot, adu-mi doua sticle din acel vin de Romane, pe car e pretinzi ca l ai mai bun dect toti. - Doua sticle, spuse Gorenflot. Ce sa faci cu ele? Deoarece eu nu beau. - Daca ai bea si dumneata, as spune sa vina patru sticle, as spune sa vina sase, as spune sa vina tot ce exista n pivnita, spuse Chicot. Dar cnd beau singur, beau prost si doua sticle mi vor ajunge. - n adevar, spuse Gorenflot, doua sticle nu snt cine stie ce, si daca nu vei mnca l a ele dect mncaruri de post, duhovnicul dumitale nu va avea nimic de zis. - Negresit, spuse Chicot, dulce n miercurea postului nici nu ma gndesc! Si ndreptndu-se spre camara, n timp ce mesterul Bonhomet se ducea sa caute n pivnita cele doua sticle cerute, el lua o gaina mare si grasa de Mans. - Ce faci acolo, frate, spuse Gorenflot care urmarea fara sa vrea miscarile Gasc onului, ce faci acolo? - Nu vezi, iau crapul acesta de teama sa nu puna altul mna pe el. n miercurile de post, e mare ntrecere pentru astfel de mncaruri. - Un crap! spuse Gorenflot mirat. - Fara ndoiala, un crap, spuse Chicot punndu-i sub ochi gustoasa pasare. - Si de cnd crapul are cioc? ntreba calugarul. - Cioc! spuse Gasconul, unde vezi dumneata cioc? Eu nu vad dect o gura. - Si aripile? continua calugarul. - notatoare. - Si pene? - Solzi, dragul meu Gorenflot, esti beat. - Beat! striga Gorenflot, beat! Oh! ce tot spui, eu care nu am mncat dect spanac s i nu am baut dect apa. - Ei bine! spancul dumitale ti ngreuneaza stomacul, iar apa ti se urca la cap. - La naiba, iata-l pe hangiul nostru, el va hotar. - Ce? - Daca acesta este un crap sau o gaina. - Fie, dar mai nti sa destupe vinul. Vreau sa stiu daca este acelasi. Destupa, mes tere Claude. Mesterul Claude destupa o sticla si varsa din ea o jumatate de pahar lui Chicot. Chicot nghiti jumatate de pahar si plescai din limba. - Ah! spuse el, nu ma pricep deloc si limba mea nu are nici cea mai mica memorie ; mi e cu neputinta sa spun daca este mai rau sau mai bun dect acela de la poarta Montmartre. Nu snt sigur nici daca este acelasi. Ochii lui Gorenflot sclipeau uitndu-se n fundul paharului lui Chicot la cele cteva picaturi de rubin lichid care ramasesera acolo. - Tine, frate, spuse Chicot varsnd un degetar de vin n paharul calugarului, dumnea ta esti pe lumea aceasta pentru aproapele dumitale, calauzeste-ma. Gorenflot lua paharul, l duse la buze si gusta ncet putinul lichid care l continea. - E din aceeasi productie, cu siguranta, nsa... - nsa, relua Chicot. - nsa a fost prea putin ca sa pot spune daca a fost mai rau sau mai bun. - Eu tin totusi sa aflu, spuse Chicot. Ei drace! nu vreau sa fiu nselat si daca n u ai fi avut de rostit un discurs, frate, te-as ruga sa gusti vinul acesta pentr u a doua oara. - O sa-l gust pentru a-ti face placere, spuse calugarul. - Fie! facu Chicot. Si el umplu din nou, pe jumatate, paharul calugarului. Gorenflot duse paharul la buze cu acelasi respect ca si prima data si l gusta tot

cu aceeasi constiinciozitate. - Mai bun, spuse el, mai bun, garantez. - Ei asi! esti nteles cu hangiul. - Un bautor bun, spuse Gorenflot, trebuie de la prima oara sa recunoasca product ia, la a doua calitatea, de la a treia anul. - Oh! anul, spuse Chicot, ct as vrea sa aflu anul. - E foarte usor, raspunse Gorenflot ntinznd paharul, pune-mi numai doua picaturi s i am sa ti-l spun. Chicot umplu paharul calugarului, de trei sferturi; calugarul goli paharul ncet, dar pe nerasuflate. - 1561, spuse el, punnd paharul pe masa. - Bravo! striga Claude Bonhomet, 1561, chiar asa e. - Frate Gorenflot, spuse Gasconul descoperindu-se, au fost sfintiti la Roma unii care nu aveau atta merit ca dumneata. - Putina obisnuinta, frate, spuse cu modestie Gorenflot. - Si predispozitie, spuse Chicot. La naiba! obisnuinta singura nu face doua para le, martor snt eu, care am pretentia ca snt obisnuit. Ei bine! dar ce faci? - Vezi bine, ma ridic. - Pentru ce? - Pentru a merge la adunarea mea. - Fara sa mannci o bucata din crapul meu? - Ah! adevarat, spuse Gorenflot; se pare, demnul meu frate, ca te pricepi si mai putin la mncare dect la bautura. Mestere Bonhomet, ce este animalul acesta? Si fratele Gorenflot arata obiectul discutiei. Crciumarul se uita mirat la acela care i punea o astfel de ntrebare. - Da, relua Chicot, esti ntrebat ce fel de animal este acesta? - Ei drace! spuse hangiul, este o gaina. - O gaina! relua Chicot cu mutra dezamagita. - Si nca de Mans, continua mesterul Claude. - Ei bine! facu Gorenflot triumfator. - Ei bine! spuse Chicot, mi se pare ca n-am nimerit-o; nsa deoarece tin mult sa m annc aceasta gaina si totusi sa nu pacatuiesc, fa-mi placerea, frate, n numele sen timentelor ce le nutrim unul pentru altul, de a arunca peste ea cteva picaturi de apa si a o boteza crap. - Ah! ah! facu Gorenflot. - Da, te rog, spuse Gasconul, caci fara aceasta voi fi silit sa fac vreun pacat de moarte mncnd acest animal. - Fie! spuse Gorenflot care, fiind de felul sau foarte bun tovaras de petreceri, ncepea sa prinda chef din pricina celor trei gustari facute; dar nu exista apa. - Spune nu stiu unde, relua Chicot: "Te vei sluji n caz de graba de ce vei gasi l a ndemna." Intentia face totul; boteaza cu vin, frate; boteaza cu vin: animalul va fi poate mai putin catolic, dar nu va fi mai rau. Si Chicot umplu cu vrf paharul calugarului; prima sticla se termina. - n numele lui Bacus, al lui Momus si al lui Comus, treimea marelui sfnt Pantagrue l, spuse Gorenflot, te botez crap. Si muindu-si vrful degetelor n vin, lasa sa cada doua sau trei picaturi deasupra a nimalului. - Acum, spuse Gasconul ciocnindu-si paharul de acela al calugarului, n sanatatea noii botezate; numai sa fie fripta ndeajuns iar arta pe care o va desfasura meste rul Claude Bonhomet pentru a o perfectiona sa-i mai poata adauga la calitatile p e care le-a primit de la natura. - n sanatatea ei, spuse Gorenflot ntrerupndu-si un rs zgomotos pentru a nghiti contin utul paharului cu vin de Burgundia pe care i-l varsase Chicot, n sanatatea ei, la naiba! Iata un vin minunat! - Mestere Claude, spuse Chicot, pune numaidect crapul acesta la frigare; stropest e-mi-l cu unt proaspat, n care sa tai marunt niste slanina, apoi cnd va ncepe sa se rumeneasca, strecoara-mi doua felii de pine prajita n vasul de sub frigare si ser veste-l cald. Gorenflot nu sufla un cuvnt, dar aproba din ochi si cu o anumita miscare din cap care arata ca este de aceeasi parere.

- Acum, spuse Chicot cnd si vazu intentile ndeplinite, niste sardele, mestere Bonho met. Sntem n post, cum spunea adineauri cuviosul Gorenflot si vreau sa iau numai mn caruri de post. Apoi, mai adu-ne nca doua sticle din acel excelent vin de Romane, din 1561. Mirosurile acestei bucatarii, care aminteau bucataria meridionala, att de scumpa adevaratilor mncaciosi, ncepeau sa se raspndeasca si urcau pe nesimtite n creierul c alugarului. Limba i se umezi, ochii ncepura sa-i luceasca, dar tot se mai stapnea si chiar facu o miscare pentru a se ridica. - Asadar, spuse Chicot, ma parasesti astfel, naintea luptei? - Trebuie, frate, spuse Gorenflot ridicndu-si ochii catre cer pentru a arata mai bine lui Dumnezeu sacrificiul lui. - E foarte neprevazator din partea dumitale de a te duce sa rostesti un discurs pe nemncate. - Pentru ce? bombani calugarul. - Pentru ca te vor lasa plamnii, frate. Galileu a spus: Pulmo hominis facile defi cit. Plamnul omului e slab si l lasa cu usurinta. - Vai! da! spuse Gorenflot, si am simtit-o adesea chiar eu; daca as fi avut plamn i, as fi fost un orator stralucit. - Vezi bine, facu Chicot. - Din fericire, relua Gorenflot, caznd din nou pe scaunul sau, din fericire am fo st srguitor. - Da, nsa srguinta nu este de ajuns: n locul dumitale, as gusta din aceste sardele si as mai bea cteva picaturi din acest nectar. - O singura sardea, spuse Gorenflot, si un singur pahar. Chicot puse o sardea pe farfuria fratelui si i ntinse cea de a doua sticla. Calugarul mnca sardeaua si bau continutul paharului. - Ei bine? ntreba Chicot, care, tot silindu-l pe calugar sa mannce si sa bea, ramne a foarte cumpatat, ei bine? - n adevar, spuse Gorenflot, ma simt mai putin slab. - Ei drace! spuse Chicot, cnd ai de rostit un discurs, nu e vorba sa te simti tar e; si, n locul dumitale, urma Gasconul, pentru a ajunge la aceasta tinta, as mnca cele doua notatoare ale acestui crap; caci, daca nu mannci mai mult, risti sa miro si a vin. Merum sobrio male olet. - La naiba! facu Gorenflot, ai dreptate, nu ma gndisem la asta. Si cum tocmai n clipa aceea se scotea gaina din frigare, Chicot i taie una din ari pile pe care le botezase cu numele de nnotatoare, aripa pe care calugarul o mnca n n tregime. - Ei Doamne! facu Gorenflot, iata un peste foarte gustos. Chicot taie si un picior, pe care l aseza pe farfuria calugarului, pe cnd el sugea cu delicatete din cealalta aripa. - Si un vin grozav, spuse el destupnd cea de a doua sticla. Odata pornit, odata ncalzit, odata trezite adncurile stomacului sau urias, Gorenfl ot nu mai avu putere sa se opreasca; el sfsie toata gaina lasndu-i numai oasele si chemndu-l pe Bonhomet: - Mestere Claude, spuse el, mi-e foarte foame, nu-mi oferisesi dumneata o omleta cu slanina? - Negresit, spuse Chicot, si chiar este comandata. Nu-i asa, Bonhomet? - Fara ndoiala, facu crciumarul care nu-si contrazicea niciodata clientii, cnd disc ursurile lor duceau la o crestere de consumatie si prin urmare de plata. - Ei bine! adu-o, adu-o, mestere, spuse calugarul. - Peste cinci minute, raspunse hangiul care, la o privire a lui Chicot, iesi n gr aba pentru a pregati ce i se cerea. - Ah! facu Gorenflot lasnd sa-i cada pe masa pumnu-i urias, narmat cu o furculita, ma simt mai bine. - Nu-i asa? facu Chicot. - Si daca omleta ar fi aci, nu as face din ea dect o mbucatura, precum din acest p ahar nu fac dect o nghititura. Si cu ochii sclipind de lacomie, calugarul nghiti un sfert din a treia sticla. - Ei ce! spuse Chicot, nu cumva erai bolnav? -Eram neghiob, prietene, spuse Gorenflot; blestematul cela de discurs mi stricase

stomacul; de trei zile ma gndesc. Trebuia sa fie maret? spuse Chicot. Splendid, facu calugarul. Spune-mi ceva din el, pna nu vine omleta. Nu, striga Gorenflot, un discurs la masa, unde ai vazut asa ceva, jupn bufon la curtea regelui, stapnul tau? - Se rostesc foarte frumoase discursuri la curtea regelui Henric, pe care Dumnez eu sa-l aiba n paza! spuse Chicot scotndu-si palaria. - Si despre ce vorbesc aceste discursuri? ntreba Gorenflot. - Despre virtute, spuse Chicot. - Ah! da, striga calugarul, rasturnndu-se pe scaun, e un chefliu virtuos regele t au Henric al III-lea! - Nu stiu daca este virtuos sau nu, relua Gasconul; dar ceea ce stiu, este ca nu am vazut niciodata nimic de care sa pot rosi. - Te cred, ce dracu'! spuse calugarul; de multa vreme nu mai rosesti, desfrnatule ! - Oh! facu Chicot, desfrnat! eu, cumpatarea n persoana, nfrnarea n carne si oase! Eu care fac parte din toate procesiunile, din toate posturile! - Da, ale Sardanapalului tau, ale Nabucodonosorului tau, ale Iordanului tau! pro cesiuni interesante, posturi calculate. Din fericire ncepe sa fie nvatat pe dinafa ra regele tau Henric al III-lea, pe care sa-l ia dracu'! Si Gorenflot n locul discursului refuzat, intona n gura mare, un cntec n care era cr iticat regele. - Bravo! striga Chicot, bravo! Apoi mai ncet: - Bun, adauga el, deoarece cnta, nseamna ca va si vorbi. n aceasta clipa, mesterul Bonhomet intra, tinnd ntr-o mna vestita omleta si n cealalt a alte doua sticle. - Adu-o mai repede, striga calugarul, ai carui ochi scnteiara si caruia un zmbet l arg i descoperi cei treizeci si doi de dinti. - Dar, prietene, spuse Chicot, mi se pare ca ai de rostit un discurs. - Discursul este aci, spuse calugarul lovindu-si fruntea pe care ncepea s-o napad easca arzatoarea roseata din obraz. - La ora noua si jumatate, spuse Chicot. - Minteam, spuse calugarul: omnis homo mendax confiteor. - Si pentru ce ora era de fapt? - Pentru ora zece. - Pentru ora zece? Credeam ca mnastirea se nchide la noua. - Sa se nchida, spuse Gorenflot uitndu-se la candela prin vinul rubiniu din paharu l sau; sa se nchida caci am cheia. - Cheia mnastirii! striga Chicot, ai cheia mnastirii? - Aci, n buzunar, spuse Gorenflot, eu cunosc regulile mnastiresti, am fost sa ma p ocaiesc n trei mnastiri; nu se ncredinteaza cheia unei mnastiri unui simplu frate. - Iat-o, spuse Gorenflot rasturnndu-se pe scaun si aratnd cu veselie o moneda lui Chicot. - Ia te uita! bani, facu Chicot. Ah! nteleg. l corupi pe fratele portar pentru a t e napoia la orele care ti plac, nenorocitule pacatos! Gorenflot si deschise gura pna la urechi cu acel zmbet fericit si binevoitor de om beat. - Sufficit, bolborosi el. Si se pregatea sa-si vre din nou moneda n buzunar. - Ia stai, ia stai, spuse Chicot. Uite ce moneda ciudata! - Cu chipul ereticului, spuse Gorenflot. Asa, gaurita n dreptul inimii. - n adevar, spuse Chicot, este o moneda batuta de regele din Bearn si vad ntr-adev ar si o gaura. - O lovitura de pumnal, spuse Gorenflot; moarte ereticului! Acela care l va ucide pe eretic este sfintit dinainte, iar eu i dau partea mea de rai. - Ah! Ah! facu Chicot, iata ca ncep sa se lamureasca lucrurile; dar nenorocitul n u este nca destul de beat. Si umplu din nou paharul calugarului. -

- Da, spuse Gasconul, moarte ereticului! si traiasca liturghia! - Traiasca liturghia! spuse Gorenflot golind paharul dintr-o singura nghititura; traiasca liturghia! - Asadar, spuse Chicot, care vaznd moneda n fundul minii uriase a comeseanului sau, si aminti de fratele portar care cerceta minile tuturor calugarilor pe care i vazu se ca se ngramadesc n tinda mnastirii, asadar arati moneda aceasta fratelui portar. .. si... - Si intru, spuse Gorenflot. - Fara greutate? - Cum intra paharul acesta de vin n stomacul meu. Si calugarul nghiti o noua cantitate din generosul lichid. - Ei drace! spuse Chicot, daca se poate face aceasta comparatie, trebuie sa intr i fara sa atingi pragul. - Adica, bolborosi Gorenflot beat mort, adica pentru fratele Gorenflot se deschi d amndoua canaturile. - Si ti rostesti discursul? - Si mi rostesc discursul, spuse calugarul. Iata cum fac: Sosesc, ma auzi bine, C hicot, sosesc... - Cred si eu ca aud; snt numai urechi. - Sosesc deci, cum spuneam. Adunarea este numeroasa si aleasa; snt baroni, conti, duci. - Si chiar printi. - Si chiar printi, repeta calugarul; ai spus singur, printi, chiar asa. Intru cu umilinta printre credinciosii Uniunii. - Credinciosii Uniunii, repeta la rndu-i Chicot, care o fi aceasta credinta? - Intru printre credinciosii Uniunii; este chemat fratele Gorenflot si eu naintez . La aceste cuvinte, calugarul se ridica. - Asa, spuse Chicot, nainteaza. - Si naintez, relua Gorenflot ncercnd sa faca ceea ce spunea. Dar abia facu un pas ca se poticni de coltul mesei si se rostogoli pe scndura. - Bravo! striga Gasconul ridicndu-l si asezndu-l din nou pe scaun, naintezi, saluti auditoriul si spui. - Nu, eu nu spun, prietenii spun. - Si ce spun prietenii? - Prietenii spun: Fratele Gorenflot! discursul fratelui Gorenflot, hei! frumos n ume de membru al ligii, fratele Gorenflot! Si calugarul si repeta numele, mngindu-l cu intonatia. - Frumos nume de membru al ligii, repeta Chicot: ce adevar o mai iesi la iveala din vinul acestui betiv? - Atunci ncep. Si calugarul se ridica din nou, nchiznd ochii pentru ca era ametit, sprijinindu-se de zid pentru ca era beat mort. - ncepi, spuse Chicot, tinndu-l lipit de zid, cum tine paiata pe Arlechin. - ncep: "Fratilor, este o frumoasa zi pentru credinta; fratilor, este o foarte fr umoasa zi pentru credinta; fratilor, este una din cele mai frumoase zile pentru credinta". Dupa acest superlativ, Chicot vazu ca nu mai putea scoate nimic de la calugar; a sa ca i dadu drumul. Fratele Gorenflot, care nu-si pastra echilibrul dect datorita sprijinului pe care i-l dadea Chicot, de ndata ce acest sprijin i lipsi, aluneca de-a lungul zidului ca o scndura prost asezata si cu picioarele lovi masa de pe care, din pricina izb iturii pe care i-o dadu, cazura cteva sticle goale. - Amin! spuse Chicot. Aproape n aceeasi clipa un sforait asemanator cu acela al tunetului facu sa geama ferestrele strmtei ncaperi. - Bun, spuse Chicot, iata picioarele gainii care si fac efectul. Prietenul nostru e asigurat acum pentru douasprezece ore de somn si pot sa-l dezbrac fara nici u n neajuns. Numaidect, socotind ca nu va avea timp de pierdut, Chicot deznoda sforile de la r

asa calugarului, scoase pe rnd fiecare brat si ntorcndu-l pe Gorenflot cum ar fi fa cut cu un sac de nuci, l nfasura n fata de masa, i puse pe cap un servet si ascunznd rasa calugarului sub manta, trecu n bucatarie. - Mestere Bonhomet, spuse el dnd crciumarului o moneda de aur, iata pentru mncarea noastra; iata pentru aceea a calului meu, pe care ti-l las n grija si iata pentru ca sa nu fie desteptat demnul frate Gorenflot care doarme ca un ales al Domnulu i. - Bine! spuse crciumarul care se vedea platit ndeajuns pentru aceste trei lucruri; bine! fiti linistit, domnule Chicot. Capatnd aceasta siguranta Chicot pleca si, usor ca un cerb, atent ca o vulpe, aju nse n coltul strazii Sfntul Stefan, unde, dupa ce aseza cu mare grija moneda cu ch ipul Bearnezului n mna dreapta, mbraca rasa fratelui si, la ora zece fara un sfert, veni, nu fara oarecare bataie de inima, sa se nfatiseze la rndu-i la ferestruica de la mnastirea Sf. Genoveva. CAPITOLUL XIX Cum baga de seama Chicot ca era mai usor sa intre n mnastirea Sfnta Genoveva dect sa iasa. Chicot; mbracnd rasa calugarului, luase o precautiune importanta, aceea de a-si ndo i grosimea umerilor prin asezarea cu dibacie a mantalei si a celorlalte vesminte pe care rasa calugarului le faceau fara de nici un folos; avea chiar aceeasi cu loare a barbii ca Gorenflot si cu toate ca unul se nascuse pe malurile Saonei si celalalt pe ale Garonei, el se ndeletnicise de attea ori sa imite vocea prietenul ui sau, nct ajunsese sa vorbeasca ntocmai ca el. Or, toata lumea stie ca barba si v ocea snt singurele lucruri care ies de sub gluga unui calugar. Poarta era gata sa se nchida cnd sosi Chicot, iar fratele portar nu mai astepta de ct ctiva ntrziati. Gasconul si arata Bearnezul cu inima strapunsa si fu primit numaid ect. Doi calugari mergeau naintea lui; el se lua dupa ei si patrunse n capela mnasti rii pe care o cunostea, deoarece nsotise adesea pe rege acolo; regele daduse totd eauna o protectie deosebita mnastirii Sfnta Genoveva. Capela era de constructie romana, adica data din veacul al XI-lea si, ca la toat e capelele din vremea aceea, altarul acoperea o cripta sau biserica subterana. R eiesea de aci ca altarul era mai ridicat dect restul bisericii cu doi sau trei me tri, ca se urca la altar pe doua scari laterale, pe cnd o usa de fier, deschiznduse ntre cele doua scari, ducea din biserica la cripta n care, se cobora pe attea tr epte cte erau la scara de la altar. n acest altar, care domina ntreaga biserica si n care se afla un tablou al Sfintei Genoveva, atribuit maestrului Rosso, erau statuile lui Clovis si Clotildei. Numai trei lampi luminau capela, una agatata n mijlocul altarului, celelalte doua , asezate la aceeasi departare, n biserica. Aceasta lumina, nendestulatoare, dadea o solemnitate mai mare bisericii ale carei proportii le marea, pentru ca nchipuirea putea ntinde la nesfrsit partile din umbr a. Chicot avu mai nti nevoie sa-si obisnuiasca ochii cu ntunericul; pentru a-i deprind e, el se apuca sa numere calugarii.Erau o suta douazeci n biserica si doisprezece n dreptul altarului, cu totii o suta treizeci si doi. Cei cincisprezece calugari erau asezati pe un singur rnd n fata altarului si pareau sa apere tabernacolul ca un sir de santinele. Chicot vazu cu placere ca nu era cel din urma care venea sa se alature de aceia pe care fratele Gorenflot i numea fratii Uniunii. n urma lui mai intrara alti trei calugari mbracati n niste rase largi cenusii, care se dusera sa se aseze n fata ac elui rnd pe care l-am comparat cu niste santinele. Un calugaras, pe care Chicot nu-l zarise pna atunci si care era fara ndoiala un co pil care ajuta la slujba religioasa, facu ocolul capelei pentru a vedea daca toa ta lumea era la postul sau; apoi, dupa terminarea inspectiei, se duse sa vorbeas ca unuia din cei trei calugari sositi n urma, care se gaseau n mijloc. - Sntem o suta treizeci si sase, spuse calugarul cu o voce puternica; este numaru l lui Dumnezeu. Numaidect cei o suta douazeci de calugari ngenunchiati se ridicara si luara loc pe

scaune sau banci. n curnd un zgomot mare de ttni si de zavoare anunta ca usile masi ve se nchideau. Nu fara o oarecare bataie de inima auzi Chicot, orict de viteaz era, scrtitul broas telor. Pentru a-si putea veni n fire, el se duse sa se aseze n umbra amvonului de unde oc hii sai se ndreptau n mod natural asupra celor trei calugari care pareau persoanel e principale ale acestei adunari. Li se adusersera fotolii si ei luasera loc, semannd cu trei judecatori. napoia lor , cei doisprezece calugari din dreptul altarului stateau n picioare. Cnd zgomotul pricinuit de nchiderea usilor si de schimbarea de atitudine a celor de fata, un c lopotel suna de trei ori. Era fara ndoiala semnalul de tacere, caci ssst-uri prelungite se auzira n timpul c elor dinti lovituri si la a treia oara zgomotul nceta. - Frate Monsoreau, spuse acelasi calugar care mai vorbise, ce noutati aduci dumn eata Uniunii din provincia Anjou? Doua lucruri facura pe Chicot sa-si ascuta urechile. Primul, acea voce cu un sunet att de puternic nct parea facuta sa se auda mai bine pe un cmp de lupta, iesind de sub viziera unei casti, dect ntr-o biserica, de sub g luga unui calugar. Al doilea, acel nume al fratelui Monsoreau, cunoscut numai de cteva zile la curte unde, dupa cum am spus, produsese oarecare senzatie. Un calugar de statura nalta si a carui rasa facea niste cute largi, strabatu o pa rte din adunare si, cu un pas hotart si ndraznet, urca n amvon. Chicot ncerca sa-i v ada fata. Era cu neputinta. - Bun, spuse el, si daca nu se vede fata altora, cel putin nici altii nu o vor v edea pe a mea. - Fratilor, spuse atunci o voce pe care de la primele cuvinte Chicot o recunoscu ca fiind aceea a sefului de vnatoare, noutatile din provincia Anjou nu snt deloc multumitoare; nu pentru ca ne-ar lipsi simpatii, dar pentru ca ne lipsesc reprez entanti. Propaganda Uniunii n aceasta provincie fusese ncredintata baronului de Me ridor; dar acest batrn, deznadajdiut de moartea recenta a fiicei sale, a lasat la o parte, n durerea sa, afacerile sfintei Ligi; pna va fi mngiat de pierderea pe car e a suferit-o, nu ne putem bizui pe el. Ct despre mine, aduc trei noi adepti ai a sociatiei si, dupa regulament, i-am lasat la usa mnastirii. Sfatul va judeca daca acesti noi frati, de care raspund de altfel ca de mine nsumi, trebuie sa fie pri miti sa faca parte din sfnta Uniune. Soapte de aprobare trecura prin rndul calugarilor si fratele Monsoreau si reluase locul. - Frate La Hurire, relua acelasi calugar care parea hotart sa faca apelul credinci osilor dupa placul lui, spune-ne ce ai facut n orasul Paris. Un om cu gluga trasa pe ochi aparu la rndu-i n amvonul pe care l lasase liber domnu l de Monsoreau. - Fratilor, spuse el, stiti cu totii daca snt devotat credintei catolice si daca am dat dovezi de acest devotament n timpul zilei celei mai mari cnd ea a triumfat. Da, fratilor, nca de pe vremea aceea, si, ma falesc cu aceasta, eram unul din cr edinciosii marelui nostru Henric de Guise si chiar din gura domnului de Besme, c aruia Dumnezeu sa-i dea toate binecuvntarile, am primit eu poruncile pe care a bi nevoit sa mi le dea si pe care le-am urmat pna acolo nct am voit sa ucid chiar pe c hiriasii mei. Or, acest devotament pentru cauza cea sfnta a facut sa fiu numit se f de cartier si ndraznesc sa spun ca aceasta este o mprejurare fericita pentru rel igie. Am putut astfel sa-i notez pe toti ereticii din cartierul Saint-Germain l' Auxerrois unde mai tin si acum, n strada Pomul Uscat, hanul Steaua Frumoasa, n slu jba voastra, fratilor, si notndu-i, sa-i arat prietenilor nostri. Desigur, nu mai am aceeasi sete de sngele hughenotilor ca altadata, dar nu as putea sa-mi ascund mie, scopul adevarat al sfintei Uniuni care sntem pe cale s-o nfiintam. - Sa ascultam, si zise Chicot; acest La Hurire, daca mi amintesc bine, era un uciga s nfuriat al ereticilor si trebuie sa stie multe despre Liga, daca se masoara la domnii din Liga ncrederea dupa merit. - Vorbeste! vorbeste! spusera mai multe voci.

La Hurire, care gasea prilejul sa-si desfasoare calitatile de orator pe care rare ori putea sa le dezvolte, cu toate ca le credea nnascute n el, se reculese o clipa , tusi, apoi relua: - Daca nu ma nsel, fratilor, nu ne preocupa numai distrugerea ereticilor particul ari; trebuie ca bunii Francezi sa fie asigurati ca nu vor mai avea sa ntlneasca er etici printre printii chemati sa-i guverneze. Or, fratilor, n ce situatie ne gasi m? Francisc al II-lea, care fagaduia sa fie un zelos, a murit fara copii; Carol al IX-lea care era un zelos, a murit fara copii; regele Henric al III-lea, despr e care nu snt eu chemat sa-i cercetez credinta si sa-i calific faptele, va muri p robabil fara copii; ar ramne deci ducele de Anjou, care, nu numai ca nici el nu a re copii, dar pare cam rece fata de sfnta Liga. Aci mai multe voci l ntrerupsera pe orator, printre care si aceea a sefului de vnat oare. - Pentru ce este rece, spuse vocea, si ce te face sa aduci aceasta acuzatie prin tului? - Zic rece, pentru ca nu si-a dat nca consimtamntul pentru Liga, cu toate ca ilust rul frate care m-a ntrebat a fagaduit-o n mod sigur n numele sau. - Cine ti spune ca nu l-a dat, relua vocea, deoarece snt consimtaminte noi? Dumnea ta nu ai dreptul, mi se pare, sa banuiesti pe nimeni, atta timp ct nu s-a vazut ci ne snt acestia. - E adevarat, spuse La Hurire, voi mai astepta; dar dupa ducele de Anjou, care es te muritor si care nu are copii, cui i va reveni coroana? Celui mai nemblnzit hughe not care se poate nchipui, unui renegat, unui eretic, unui Nabucodonosor. Aci, n loc de soapte, cu aplauze frenetice fu ntrerupt La Hurire. - Lui Henric de Bearn, n sfrsit, mpotriva caruia aceasta asociatie eate mai cu seam a facuta; lui Henric de Bearn, pe care lumea l crede adesea la Pau sau la Tarbes, ocupat cu iubirile sale, si care este ntlnit la Paris. - La Paris! strigara mai multe voci; la Paris! nu se poate. - A venit la Paris! striga La Hurire. El se afla acolo n noaptea cnd a fost asasina ta doamna de Sauve; poate ca se mai afla si n clipa de fata. - Moarte Bearnezului! strigara mai multe voci. - Da, negresit, moarte lui! striga La Hurire, si daca va veni din ntmplare sa locui asca la Steaua Frumoasa, raspund eu de el: dar nu va veni. Nu se prinde o vulpe de doua ori n aceeasi capcana. Se va duce sa locuiasca n alta parte, la vreun pri eten, caci are prieteni, ereticul. Ei bine! tocmai numarul acestor prieteni treb uie micsorat si cunoscut. Uniunea noastra este sfnta, Liga noastra este cinstita, consacrata, binecuvntata, ncurajata de sfntul nostru parinte, Papa Grigore al XIIlea. Cer asadar, sa nu se mai faca multa vreme o taina din ea, sa se dea liste s efilor de cartiere si sectoare, ei sa mearga cu aceste liste prin case si sa inv ite pe bunii cetateni sa semneze. Acei care vor semna vor fi prietenii nostri; a cei care vor refuza sa semneze vor fi dusmanii nostri si, ivindu-se prilejul unu i al doilea Sfnt Bartolomeu, care pentru adevaratii credinciosi pare sa devina di n ce n ce mai grabnic, ei bine! vom face ce am mai facut odata, vom cruta lui Dum nezeu osteneala de a desparti el nsusi pe cei mai buni de cei rai. Dupa aceasta cuvntare, tunete de aplauze izbucnira apoi; cnd acestea se linistira, cu acea ncetineala si acel zgomot care dovedesc ca aclamarile nu snt dect ntrerupte , vocea grava a calugarului care vorbise pna acum de mai multe ori se auzi si spu se: - Propunerea fratelui La Hurire, caruia sfnta Uniune i multumeste pentru zelul sau, este luata n seama; ea va fi dezbatuta n consiliul superior. Aplauzele se nmultira. La Hurire se nclina de mai multe ori pentru a multumi adunar ii si, cobornd treptele amvonului, se duse la locul lui, ncovoiat sub greutatea tr iumfului. - Ah! ah! si zise Chicot, ncep sa vad limpede n toate astea. Au mai putina ncredere cu privire la credinta catolica n fiul meu Henric dect n fratele sau Carol al IX-le a si domnii de Guise. Aceasta probabil pentru ca e vrt aci de Mayenne. Domnii de G uise voiesc sa formeze n stat o mica societate, ai carui stapni vor fi ei; astfel, marele Henric, care este un general, va tine armata; astfel Mayenne cel gras va tine burghezimea: astfel ilustrul cardinal va tine biserica; si, ntr-o buna dimi neata, fiul meu Henric va baga de seama ca el nu mai tine nimic altceva dect mata

niile sale cu care va fi invitat politicos sa se retraga n vreo mnastire. Foarte f rumos judecat! Ei bine! da... nsa mai ramne ducele de Anjou. Drace! ducele de Anjo u, ce vor face cu el? - Fratele Gorenflot! spuse vocea calugarului care l mai strigase pe seful vnatorii si pe La Hurire. Fie ca era preocupat de gndurile despre care am vorbit cititorilor nostri, fie ca nu era nca obisnuit sa raspunda la numele pe care l luase totusi odata cu rasa ca lugarului, Chicot nu raspunse. - Fratele Gorenflot! relua vocea calugarasului, voce att de limpede si att de ascu tita nct Chicot tresari. - Oh! oh! sopti el, ai zice ca este o voce de femeie aceea care striga pe fratel e Gorenflot. Nu cumva, n aceasta cinstita adunare, nu numai rangurile, dar chiar si sexele snt confundate? - Frate Gorenflot, repeta aceeasi voce femeiasca, nu esti aci? - Ah! dar, si zise ncet Chicot, fratele Gorenflot snt eu, uitasem. Apoi tare: - Ba da, ba da, spuse el vorbind pe nas cum facea calugarul, iata-ma. Eram cufun dat n gndurile adnci pe care le-a facut sa se nasca n mine fratele La Hurire si nu am auzit cnd am fost strigat. Cteva soapte de aprobare retrospectiva n favoarea lui La Hurire, ale carui cuvinte mai vibrau si acum n toate inimile, se auzira si dadura lui Chicot timpul sa se p regateasca. Chicot putea, se va spune, sa nu raspunda la numele de Gorenflot, deoarece nimen i nu si ridica gluga; nsa asistentii se numarasera, dupa cum am spus; deci, s-ar f i inspectat fetele si aceasta inspectie ar fi fost provocata de lipsa unui om so cotit prezent, nselatoria ar fi fost descoperita si atunci situatia lui Chicot ar fi devenit grava. Chicot nu statu deci la nvoiala nici o clipa. El se ridica, se umfla n pene, urca treptele amvonului si n timp ce le urca si trase gluga pe ochi ct putu mai mult. - Fratilor, spuse el imitnd ct mai mult vocea calugarului, snt fratele care umblu c u cheta al acestei mnastiri si dumneavoastra stiti ca aceasta functie mi da dreptu l sa intru n locuintele tuturor. Ma folosesc deci de acest drept pentru binele Do mnului. "Fratilor, urma el amintindu-si nceputul cuvntarii, att de fara veste ntrerupta de s omnul care, la aceasta ora, datorita lichidului nghitit, l tinea nca strns n brate pe adevaratul Gorenflot, este o frumoasa zi pentru credinta acea care ne uneste ac i. Sa vorbim deschis, fratilor, pentru ca ne aflam n casa Domnului. "Ce este regatul Frantei? Un corp. Sfntul Augustin a spus: Omnis civitas corpus e st. "Orice cetate este un corp". Care este conditia salvarii unui corp? Sanatate a! Cum se pastreaza sanatatea corpului? Lasndu-i-se snge cnd are prea multa putere. Or, este lucru vadit ca dusmanii religiei snt prea puternici deoarece ne temem d e ei; trebuie, dar, sngerat nca odata acest mare corp care se numeste Societatea; lucrul acesta mi-l repeta n fiecare zi credinciosii de la care aduc la mnastire ou a, carne si bani." Aceasta prima parte a discursului lui Chicot facu o vie impresie asupra auditoru lui. Chicot lasa murmurul de aprobare ce se iscase apoi sa se linisteasca si relua: - Mi se va spune poate ca Biserica se ngrozeste de snge: Ecclesia abhorret a sangu ine, urma el. Dar bagati bine de seama, fratilor, teologul nu spune de care snge se ngrozeste Biserica, si m-as prinde pe un bou contra unui ou ca n nici un caz nu a voit sa vorbeasca de sngele ereticilor. n adevar: Fons malus corruptorum sangui s, haereticorum autem pessimus! Si apoi, un alt argument, fratilor: am spus Bise rica! dar noi acestia, nu sntem numai Biserica. Fratele Monsoreau, care a vorbit att de frumos adineauri, are, snt sigur, cutitul de sef al vnatorii la bru. Fratele La Hurire mnuieste frigarea cu usurinta: Veru agreste, lethiferum tamen instrument um. Chiar eu, acela care va vorbesc, fratilor, eu, Jacques Npomucne Gorenflot, am purtat pusca n Champagne si i-am ars pe hughenoti n bisericile lor. Aceasta ar fi fost pentru mine o destul de mare cinste si as fi avut raiul asigurat. Asa crede am cel putin, cnd deodata s-a ridicat n constiinta mea un scrupul: hughenotii, nain te de a fi arsi fusesera putin cam siluiti. Se pare ca aceasta strica fapta frum

oasa, dupa cte mi-a spus duhovnicul meu, cel putin... Asa ca m-am grabit sa ma ca lugaresc si pentru a sterge pngarirea pe care ereticii o lasasera n mine, am facut juramnt, ncepnd de atunci, sa-mi petrec restul zilelor n cumpatare si sa nu mai am de a face dect cu bunii catolici. Aceasta a doua parte a discursului oratorului nu avu mai putin succes dect cea d inti si fiecare paru ca admira mijloacele de care se slujise Dumnezeu pentru a-l converti pe fratele Gorenflot. Astfel ca se amestecara si cteva aplauze la murmurul de aprobare. Chicot saluta cu modestie adunarea. - Ne mai ramne, relua Chicot, sa vorbim de sefii pe care i-am ales si asupra caro ra, mi se pare, mie, un biet calugar nensemnat, ca este ceva de spus. Negresit, e ste frumos si mai ales prevazator sa intri noaptea, ascuns ntr-o rasa, pentru a-l auzi predicnd pe fratele Gorenflot; dar mi se pare ca datoria marilor mputernicit i nu trebuie sa se margineasca aci. O att de mare prevedere i face sa rda pe afuris itii aceia de hughenoti care, unde mai puneti, snt niste turbati cnd este vorba de lovituri de spada. Cer asadar sa avem o atitudine mai demna pentru niste oameni viteji cum sntem noi, sau mai bine cum voim sa parem. Ce dorim? Distrugerea erez iei... Ei bine! dar...aceasta se poate striga sub acoperisuri, mi se pare. De ce nu mergem pe strazile Parisului ca o procesiune sfnta, aratndu-ne tinuta frumoasa si sulitele bune; dar nu ca niste hoti de noapte care se uita la fiecare raspnti e daca nu soseste straja! Dar care este omul care va da aceasta pilda? Ia spunet i. Ei bine! eu voi acela, eu, Jaques Npomucne Gorenflot, eu, frate nensemnat al ord inului Sfnta Genoveva, umilul si sarmanul umblator cu cheta al acestei mnastiri, e u voi fi acela care, cu platosa pe spate, cu coiful pe cap si cu pusca pe umar, voi merge, daca trebuie, n fruntea bunilor catolici care vor voi sa ma urmeze si aceasta o voi face, numai pentru a-i sili sa roseasca pe sefii care se ascund, c a si cnd, aparnd Biserica, ar fi vorba sa apere vreo desfrnata care se cearta. Cuvntarea lui Chicot care corespundea cu sentimentele multor membri ai Ligii, car e nu vedeau nevoia de a merge la tinta pe alt drum dect pe drumul caruia i deschis ese bariera fntul Bartolomeu, cu sase ani mai nainte, si prin urmare ncetineala sef ilor i deznadajduiau, aprinse focul sacru n toate inimile si afara de trei glugi c are ramasesera tacute, adunarea ncepu sa strige ntr-un singur glas: - Traiasca liturghia! Traiasca viteazul frate Gorenflot! procesiunea! procesiune a! Entuziasmul era cu att mai attat cu ct era prima data cnd zelul demnului frate se ar ata ntr-o astfel de lumina. Pna aci prietenii cei mai intimi l asezara printre numa rul zelosilor, fara ndoiala, dar zelosi pe care sentimentul ngrijirii de sine i ret inea n marginile prevederii. Deodata, din aceasta umbra n care ramasese, fratele G orenflot se avnta pe neasteptate, narmat ca de razboi, n lumina stralucitoare a are nei; era o mare surpriza ce aducea o mare reabilitare si unii, n admiratia lor, c u att mai mare cu ct era mai neasteptata, l asezau n mintea lor pe fratele Gorenflot , care predicase prima procesiune, pe aceeasi treapta cu Petru Pustnicul, care p redicase prima cruciada. Din nefericire sau din fericire pentru acela care produsese aceasta attare, planu l sefilor nu era sa o lase sa-si urmeze cursul. Unul din cei trei calugari tacut i se aplecara la urechea calugarasului si vocea pitigaiata a copilului rasuna nda ta sub bolte, strignd de trei ori: - Fratilor, este ora retragerii, sedinta este ridicata. Calugarii se ridicara mo rmaind si fagaduindu-si toti sa ceara, la viitoarea sedinta, procesiunea propusa de viteazul frate Gorenflot, lund ncet drumul spre usa. Multi se apropiasera de a mvon pentru a-l felicita pe fratele Gorenflot la coborrea din acea tribuna, de la naltimea careia avusese un att de mare succes; dar Chicot gndindu-se ca, auzita de aproape vocea sa, din care nu putuse scoate un mic accent gascon, putea fi recu noscuta; ca vazut de aproape corpul sau, care n linie verticala arata cu sase sau opt degete mai mult dect fratele Gorenflot, care crescuse fara ndoiala n mintea au ditorilor sai, dar numai din punct de vedere moral, putea sa dea nastere la oare care uimire; Chicot asadar se aruncase n genunchi si parea cufundat ca Samuel ntro convorbire cu Dumnezeu. I se respecta deci extazul si fiecare se ndrepta spre iesire cu o zarva care, sub gluga n cutele careia facuse doua deschizaturi pentru ochi, l bucura foarte mult

pe Chicot. Totusi, scopul lui Chicot nu fusese atins. Ceea ce l facuse sa paraseasca pe rege le Henric al III-lea fara a-i cere voie, era vederea ducelui de Moyenne. Ceea ce l facuse sa se napoieze la Paris, era vederea lui Nicolae David. Chicot, dupa cum am spus, facuse un ndoit juramnt de razbunare; dar el era prea mic pentru a ataca pe un print din casa de Lorena, sau, pentru a face acest lucru nepedepsit, treb uia sa astepte mult si bine prilejul nimerit. Nu se ntmpla acelasi lucru cu Nicola e David care nu era dect un simplu avocat normand, un mare siret e adevarat, care fusese soldat nainte de a fi avocat si maestru de arme n timp ce era soldat; dar, fara sa fie maestru de arme. Chicot avea pretentia ca mnuieste destul de bine sp ada: problema care se punea deci pentru el era sa-si ntlneasca dusmanul si, odata n tlnit, Chicot, ntocmai ca vitejii din vechime, si punea viata la adapostul drepturi lor si spadei sale. Chicot se uita asadar la toti calugarii care plecau unii dupa altii, pentru ca, sub acele glugi si rase sa recunoasca, daca se putea, statura lunga si subtire a lui Nicolae David, cnd baga de seama deodata ca la iesire, fiecare calugar era s upus unui examen asemanator cu acela care i se facuse la intrare si scotea din b uzunar un semn oarecare, neputnd iesi dect dupa ce fratele portar cercetase acest semn. Chicot crezu mai nti ca se nseala si statu o clipa la ndoiala; dar aceasta ndoi ala fu n curnd schimbata ntr-o siguranta care facu sa-l treaca toate naduselile. Fratele Gorenflot i aratase semnul cu ajutorul caruia putea sa intre, dar uitase sa-i arate semnul cu ajutorul caruia putea iesi. CAPITOLUL XX Cum Chicot, silit sa ramna n biserica Sfnta Genoveva, vazu si auzi lucruri care era foarte primejdios sa le vezi si sa le auzi. Chicot se grabi sa coboare din amvon si sa se amestece printre cei din urma calu gari, pentru a recunoaste, daca ar fi fost cu putinta, semnul cu ajutorul caruia putea iesi n strada si de a face rost de acest semn, daca ar mai fost nca timp. n adevar, dupa ce i ajunsese pe ntrziati, dupa ce si ridicase capul deasupra tuturor, Chicot baga de seama semnul de iesire era un gologan taiat n forma de stea. Gasconul nostru avea o multime de gologani n buzunar, dar din pacate nici unul nu avea acea forma deosebita, cu att mai mult nentrebuintata cu ct ea scotea pentru t otdeauna piesa astfel schilodita din circulatia monetara. Chicot privi situatia dintr-o aruncatura de ochi. Ajuns la usa, neputnd sa arate gologanul nstelat, el ar fi fost recunoscut ca un calugar fals, apoi, deoarece de sigur ca cercetarile nu s-ar fi marginit aci pentru jupn Chicot, nebun al regelui , functie care i dadea multe privilegii la Luvru si n celelalte castele, dar care, n mnastirea Sfnta Genoveva si mai ales n asemenea mprejurari, pierdea mult din prest igiul ei, Chicot ar fi fost prins n capcana; el se duse la umbra unui stlp si se a scunse n coltul unui confesional asezat lnga acel stlp. - Si apoi, si zise Chicot, pierzndu-ma pe mine, pierd cauza nataraului meu de suve ran pe care am neghiobia sa-l iubesc, cu toate ca-i spun o multime de insulte. F ara ndoiala ca ar fi fost mai bine sa ma napoiez la hanul Cornul Abundentei si sal ntlnesc pe fratele Gorenflot; dar acest lucru este cu neputinta acum. Si tot vorbind cu sine, adica cu interlocutorul cel mai interesat sa nu spuna un cuvnt din ce auzea, Chicot se ascundea cum putea mai bine ntre coltul confesional ului si ciubucurile stlpului. Atunci l auzi pe calugaras strignd: - Nu mai este nimeni? se vor nchide usile. Nici o voce nu raspunse. Chicot si lungi gtul si vazu n adevar ca biserica era goal a, afara de trei calugari nfasurati parca si mai mult n rasele lor, care stateau n fotoliile aduse la nceput. - Bun, spuse Chicot, tot ceea ce cer este sa nu se nchida ferestrele. - Sa facem controlul, spuse calugarasul fratelui portar. - La naiba! spuse Chicot, sa stii ca acum nu mai scap. Fratele portar aprinse o lumnare si, urmat de calugaras ncepu sa faca ocolul biser icii. Nu era o clipa de pierdut. Fratele portar si lumnarea lui aveau sa treaca la ctiva

pasi de Chicot, care ar fi fost cu neputinta sa nu fie descoperit. Chicot se roti cu dibacie n jurul stlpului, ramnnd n umbra pe masura ce umbra se ntorc ea si, deschiznd confesionalul, nchis numai cu un zavor, se strecura n cutia lungui ata a carei usa o trase spre el dupa ce se aseza pe scaun. Fratele portar si calugarasul trecura la patru pasi de acolo si, printre zabrele le sculptate, Chicot vazu reflectndu-se pe raza lui lumina lumnarii. - Ce dracu! si zise Chicot, fratele portar, calugarasul si cei trei calugari nu a u sa ramna pe vecie n biserica; cnd vor iesi, voi ngramadi scaunele peste banci, Pel yon peste Ossa, cum spune domnul Ronsard, si voi iesi pe fereastra. "Ah! da, pe fereastra, relua Chicot raspunzndu-si singur, dar cnd voi iesi pe fere astra ma voi gasi n curte, iar curtea nu este strada. Cred ca cel mai bun lucru a r fi sa-mi petrec noaptea n confesional. Rasa lui Gorenflot este calda; va fi o n oapte mai putin pagna dect acelea pe care le-ar fi petrecut n alta parte, si ma biz ui pe ea pentru salvarea sufletului. - Stinge lampile, spuse calugarasul, ca sa se vada de afara ca s-a terminat ntrun irea. Portarul cu ajutorul unui stingator mare, nabusi numaidect lumina celor doua lampi din biserica, care se gasi astfel cufundata ntr-un ntuneric ca de mormnt. Apoi o stinse pe aceea de la altar. Biserica nu mai fu atunci luminata dect de ra zele palide pe care o luna de iarna le facea sa se strecoare cu mare greutate pr in geamurile colorate. Apoi, dupa lumina, se stinse si zgomotul. Orologiul suna de douasprezece ori. - La naiba! spuse Chicot, la miezul noptii ntr-o biserica; daca ar fi fost n locul meu, sarmanul Henrique ar fi simtit o frica grozava. Din fericire, noi avem o f ire mai putin timida. Haide, Chicot, prietene, buna seara si noapte buna! Si dupa ce si adresase singur aceasta urare, Chicot se aseza cum putu mai bine n c onfesionalul sau, trase zavorul pe dinauntru ca sa fie ca la el acasa si nchise o chii. Erau aproape zece minute de cnd pleoapele sale se apropiasera si de cnd mintea sa, tulburata de primele ceturi ale somnului, vedea plutind, n acea nelamurire miste rioasa pe care o formeaza amurgul cugetului, o multime de figuri nehotarte, cnd o lovitura rasunatoare, data pe un talger de arama, vibra n biserica si merse sa se piarda, tremurnd, n adncimile ei. - Ia te uita! facu Chicot deschiznd ochii si ascutindu-si urechile, ce vrea sa zi ca asta? n acelasi timp lampa de la altar se aprinse din nou cu o lumina albastruie si lum ina de la primele raze de lumina pe aceeasi trei calugari, asezati tot unul lnga altul, n acelasi loc si n aceeasi nemiscare. Chicot nu-si putu ascunde o oarecare teama superstitioasa; orict de curajos ar fi fost gasconul nostru era de pe vremea lui, iar vremea lui era aceea a traditiil or fantastice sau a legendelor grozave. El facu numaidect semnul crucii soptind: - Vade retro, satanas! Dar cum luminile nu se stinsesera la semnul de mntuire, ceea ce nu ar fi ntrziat sa faca daca ar fi fost lumini infernale; cum cei trei calugari ramasera la locuri le lor cu tot acest vade retro, gasconul ncepu sa creada ca avea de-a face cu lum i naturale si daca nu cu adevarati calugari, cel putin cu fiinte n carne si oase. Chicot nu se cutremura totusi mai putin, n prada acelui fior al omului caruia i es te frica. n aceasta clipa, una din lespedele de la altar se ridica ncet si ramase nemiscata pe baza-i strmta. O gluga cenusie se arata la marginea deschizaturii negre, apoi aparu n ntregime un calugar, care puse piciorul pe marmura, n timp ce lespedea se nc hidea ncet n urma lui. Vaznd acestea, Chicot uita ncercarea pe care o facuse mai nainte si nceta sa mai aib a ncredere n rugaciunea pe care o credea hotartoare. I se facu parul maciuca si si nc hipui o clipa ca toti staretii, preotii si diaconii mnastirii Sfnta Genoveva, de l a Optaf, mort n anul 533, pna la Petre Boudin, predecesorul staretului actual, nvia u n mormintele lor, asezate n cripta unde se odihneau altadata moastele Sfintei Ge noveva si, dupa pilda care li se daduse, aveau sa ridice cu craniile lor osoase lespezile altarului.

Dar aceasta ndoiala nu tinu mult. - Frate Monsoreau, spuse unul din cei trei calugari de lnga altar catre acela car e aparuse ntr-un mod att de ciudat, persoana pe care o asteptam a sosit? - Da, Monseniore, raspunse acela caruia i se pusese aceasta ntrebare, si asteapta . - Deschide-i usa si sa vina la noi! - Bun! spuse Chicot, se pare ca aceasta comedie avea doua acte si ca eu nu vazus em nca jucndu-se dect primul. Doua acte! proasta mparteala. Si tot glumind cu sine, Chicot tot mai simtea un ultim fior care parea ca face s a iasa mii de ace ascutite din scaunul de lemn pe care statea. n acest timp fratele Monsoreau cobora una din scarile care duceau din biserica sp re altar si deschidea usa de bronz care dadea n cripta asezata ntre cele doua scar i. n acelasi timp calugarul din mijloc si cobora gluga si arata marea cicatrice, semn ul nobil dupa care parizienii l recunosteau, cu atta bucurie, pe acela care trecea drept eroul catolicilor, asteptnd sa ajunga martirul lor. - Marele Henric de Guise n persoana, acelasi pe care Maiestatea Sa, foarte neghio aba l credea ocupat la asediul de la Charit! Ah! nteleg acum, striga Chicot, acela care se afla la dreapta sa si care a binecuvntat pe asistenti, este cardinalul de Lorena, pe cnd acela care se afla la stnga sa si care vorbea cu piticul de caluga ras, este Monseniorul de Mayenne, prietenul meu; dar unde o fi ascuns jupnul Nico lae David? n adevar, pentru a confirma numaidect presupunerile lui Chicot, gluga calugarului din dreapta si a celui din stnga se coborsera si scosesera la iveala capul intelig ent, fruntea larga si ochiul patrunzator al vestitului cardinal, si masca foarte vulgara a ducelui de Mayenne. - Ah! te recunosc, spuse Chicot, treime putin sfnta, dar foarte vizibila. Acum, s a vedem ce ai sa faci, snt numai ochi; sa vedem ce ai sa zici, snt numai urechi. Chiar n clipa aceea, domnul de Monsoreau ajunsese la usa de fier a criptei care s e deschidea naintea lui. - Ai crezut ca are sa vina? ntreba Crestatul5 pe fratele sau, cardinalul. - Nu numai ca am crezut, spuse acesta, dar eram att de sigur nct am sub rasa tot ce ea ce trebuie pentru a nlocui sfntul mir. Si Chicot, destul de aproape de treime, cum i zicea el, pentru a vedea si auzi to t, zari sub slaba lumina a lampii de lnga altar, stralucind o cutie de argint cu sapaturi n relief. - Ia te uita, spuse Chicot, se pare ca o sa fie sfintit cineva. Eu care am dorit totdeauna sa vad o sfintire, ce bine se potriveste! n acest timp vreo douazeci de calugari, cu capul nfasurat n niste glugi mari, iesea u prin usa criptei si se asezau n biserica. Unul singur, condus de domnul de Monsoreau, urca scara de la altar, si venea sa se aseze la dreapta domnilor de Guise, ntr-un scaun lnga altar, sau, mai degraba, n picioare lnga acest scaun. Calugarasul, care aparuse din nou, se duse n mod respectuos sa ia porunci de la c alugarul din dreapta si disparu. Ducele de Guise si plimba privirea pe deasupra acestei adunari, cu cinci sesimi m ai putin numeroasa dect cea dinti si care prin urmare era, dupa toate probabilitat ile, o adunare de elita, si asigurndu-se ca nu numai toata aceasta lume l asculta, dar l asculta cu nerabdare: - Prieteni, spuse el, timpul este pretios; merg asadar drept la tinta. Ati auzit adineauri, caci presupun ca faceati parte din prima adunare; ati auzit adineaur i, zic, n darea de seama a ctorva din membrii Ligii catolice, plngerile acelora din asociatie care l banuiesc de raceala si chiar de rea vointa pe unul din cei dinti dintre noi, pe printul cel mai apropiat de tron. A venit clipa sa-i dam acestui print ceea ce i datoram, ca respect si ca dreptate. Aveti sa-l auziti singuri si veti judeca, dumneavoastra care snteti gata sa aduceti la ndeplinire primul scop al sfintei Ligi, daca sefii dumneavoastra merita aceste imputari de raceala si d e trndavie facute adineauri de catre unul din fratii sfintei Ligi, pe care nu am crezut nimerit sa-l chemam la taina noastra, de catre calugarul Gorenflot. La acest nume rostit de ducele de Guise, cu un accent care destainuia gndurile re

le fata de razboinicul calugar, Chicot, n confesionalul sau, nu se putu opri sa n u fie cuprins de un rs care, chiar asa pe nfundate, nu era mai putin nelalocul lui , avnd n vedere marile personaje care erau obiectul acestui rs. - Fratilor, urma ducele, printul al carui concurs ni s-a fagaduit, printul carui a abia ndraznim sa-i speram, nu prezenta dar simpla nvoire, fratilor, printul este aci. Toate privirile se ndreptara curioase asupra calugarului asezat la dreapta celor trei printi de Lorena si care statea n picioare lnga un scaun. - Monseniore, spuse ducele de Guise adresndu-se aceluia care, deocamdata, era obi ectul atentiei generale, vointa lui Dumnezeu mi apare lamurita, caci deoarece ati primit sa va alaturati de noi, este ca facem bine ceea ce facem. Acum o rugamin te, Alteta: lasati-va gluga n jos, pentru ca toti credinciosii vostri sa vada cu proprii lor ochi ca va tineti fagaduiala pe care noi am facut-o n numele vostru, fagaduiala att de magulitoare nct nici nu ndrazneau sa o creada. Personajul misterios, caruia Henric de Guise i vorbise astfel, si duse mna la gluga pe care o lasa pe umeri si Chicot, care se asteptase sa vada sub aceasta rasa p e vreun print de Lorena despre care nu auzise nca vorbindu-se, vazu cu uimire apa rnd capul ducelui de Anjou, att de palid nct la lumina lampii de mormnt parea acela a l unei statui de marmura. - Oh! oh! spuse Chicot, fratele nostru de Anjou! nu s-a mai plictisit sa se joac e de-a tronul cu capetele altora? - Traiasca Monseniorul duce de Anjou! strigara toti cei de fata. Franois se facu si mai palid dect era. - Nu va fie teama de nimic, Monseniore, spuse Henric de Guise, aceasta capela es te surda si usile ei snt bine nchise. - Fericita prevedere, si zise Chicot. - Fratilor, spuse contele de Monsoreau, Alteta Sa cere sa spuna cteva cuvinte adu narii. - Da, da, sa vorbeasca, strigara toti, ascultam. Cei trei printi de Lorena se ntoarsera spre ducele de Anjou si se plecara n fata l ui. Ducele de Anjou se sprijini de scaun, de s-ar fi zis ca avea sa cada. - Domnilor, spuse el cu o voce att de tremuratoare nct abia se putura auzi cuvintel e pe care le rosti la nceput; domnilor, cred ca Dumnezeu, care adesea pare indife rent fata de cele ce se ntmpla n lume, si tine dimpotriva ochii patrunzatori mereu a tintiti asupra noastra si nu ramne tacut si nepasator, n aparenta, dect pentru a ndr epta ntr-o zi printr-o lovitura rasunatoare, neornduielile pe care le pricinuiesc ambitiile nebune ale oamenilor. nceputul discursului ducelui era, ca si caracterul sau, cam ntunecat; astfel ca fi ecare astepta sa coboare putina lumina n ideile Altetei Sale pentru a le critica sau a le aplauda. Ducele relua cu o voce putin mai linistita: - Eu la fel mi-am aruncat ochii asupra acestei lumi si, neputndu-i mbratisa ntreaga suprafata cu slaba mea privire, mi-am oprit ochii asupra Frantei. Ce am vazut a tunci n tot regatul acesta? Sfnta religie a lui Christos zdruncinata din temeliil e ei puternice si adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu mprastiati sau izgoniti. A tunci am cercetat adncurile prapastiei deschisa de douazeci de ani de catre erezi ile care sapa credintele sub motiv de a ajunge mai sigur la Dumnezeu, si sufletu l meu, ca acela al profetului, a fost coplesit de durere. Un murmur de aprobare trecu prin toata adunarea. Ducele si aratase simpatia pentr u suferintele bisericii; ceea ce era aproape o declaratie de razboi mpotriva acel ora care faceau sa sufere aceasta biserica. - Tocmai n mijlocul acestei dureri adnci, urma printul, ajunse la mine zvonul ca m ai multi nobili, gentilomi cucernici si pazitori ai obiceiurilor stramosesti, nce rcau sa refaca altarul zdruncinat. Mi-am aruncat ochii n jurul meu si mi s-a paru t ca si luam parte la judecata de apoi si ca Dumnezeeu despartise n doua osnditii si alesii. De o parte erau osnditii, si m-am dat napoi cu groaza; de cealalta part e erau alesii si am venit sa ma arunc n bratele lor. Fratilor, iata-ma. - Amin! spuse n soapta Chicot. Dar aceasta era o prevedere zadarnica: Chicot ar fi putut raspunde orict de tare si vocea lui nu ar fi fost auzita n mijlocul aplauzelor care se ridicara pna n bolt

ile capelei. Cei trei printi de Lorena, dupa ce dadusera semnalul, lasara sa se potoleasca ac este aplauze; apoi cardinalul, care era cel mai apropiat de duce, facnd nca un pas spre el, i spuse: - Ati venit de buna voie printre noi, printe? - De buna voie, domnule. - Cine v-a spus despre taina noastra? - Prietenul meu, un barbat zelos pentru religie, domnul conte de Monsoreau. - Acum, spuse la rndu-i ducele de Guise, acum cnd Alteta Voastra este de-ai nostri , binevoiti, Monseniore, sa ne spuneti ce socotiti sa faceti pentru binele sfint ei Ligi. - Socotesc sa slujesc religia catolica, apostolica si romana n toate cerintele ei , raspunse neofitul. - La naiba! spuse Chicot, iata pe cinstea mea, niste oameni prea neghiobi, daca se ascund ca sa spuna asemenea lucruri. De ce nu-i propun ei acest lucru regelui Henric al III-lea, ilustrul meu stapn? I-ar conveni de minune. Procesiuni, postu ri, strpiri de erezie ca la Roma, ruguri si autodafeuri ca n Flandra si n Spania. D ar acesta este singurul mijloc de a-l face sa aiba copii, pe bunul print. Drace! mi vine sa ies din confesionalul meu si sa ma nfatisez la rndu-mi si eu, att de mul t m-a miscat acest scump duce de Anjou! Urmeaza, demn frate al Maiestatii Sale, nobil natarau, urmeaza! Si ducele de Anjou, ca si cnd ar fi auzit ncurajarea, urma n adevar. - Dar, spuse el, interesul religiei nu este singurul scop pe care trebuie sa-l aiba n vedere niste gentilomi. Ct despre mine, eu am ntrevazut un altul. - I-auzi! facu Chicot, snt si eu gentilom; asadar ma intereseaza si pe mine si p e ceilalti: vorbeste, d'Anjou, vorbeste. - Monseniore, Alteta Voastra este ascultata cu cea mai serioasa atentie, spuse c ardinalul de Guise. - Si inimile noastre snt pline de speranta ascultndu-va, spuse domnul de Mayenne. - Ma voi explica deci, spuse ducele de Anjou cercetnd cu privirea-i nelinistita a dncimile ntunecate ale capelei, ca pentru a se asigura ca vorbele sale nu aveau sa fie auzite dect de niste urechi demne de a primi destainuirea. Domnul de Monsoreau ntelese nelinistea printului si l asigura printr-un zmbet si pr intr-o privire din cele mai semnificative. - Or, cnd un gentilom s-a gndit la ceea ce datoreaza lui Dumnezeu, urma ducele de Anjou cobornd fara sa vrea vocea, el se gndeste atunci si la... - Ei drace! la regele sau, sopti Chicot, e un lucru cunoscut. - La tara sa, spuse ducele de Anjou, si se ntreaba daca tara sa se bucura n adevar de toata cinstea si de toata bunastarea pe care trebuie s-o aiba; caci un bun g entilom si trage foloasele de la Dumnezeu mai nti si apoi de la tara al carei copil este. Adunarea aplauda cu putere. - Ei bine! spuse Chicot, dar regele? Nu mai este vorba oare de bietul monarh? Si eu care credeam acest lucru, dupa cum e scris pe piramida de la Juvisy: Dumneze u, regele si femeile. - Ma ntreb dar, urma ducele de Anjou, ai carui umeri ai obrajilor iesiti n afara s e nsufleteau putin cte putin de o roseata nfrigurata, ma ntreb dar, daca tara mea se bucura de pacea si fericirea pe care o merita aceasta patrie att de blnda si att d e frumoasa care se cheama Franta, si vad cu durere ca nu. "n adevar, fratilor, statul se afla hartuit de vointe si gusturi diferite, la fel de puternice, att unele ct si altele, datorita slabiciunii unei vointe superioar e, care, uitnd ca trebuie sa stapneasca totul pentru binele supusilor sai, nu-si a minteste de acest principiu regal dect rareori, si totdeauna ntr-un nteles att de gr esit nct faptele sale energice nu au loc dect pentru a face rau; fara ndoiala ca ace asta nenorocire trebuie pusa pe seama soartei fatale a Frantei sau pe orbirea se fului ei. Dar, cu toate ca nu cunoastem adevarata cauza, sau numai o banuim, nen orocirea nu este mai putin reala, iar eu acuz de acest lucru, sau crimele faptui te de Franta mpotriva religiei, sau nelegiuirile faptuite de asa-zisii prieteni a i regelui, mai de graba dect nsusi pe rege. Ceea ce face, domnilor, ca ntr-un caz s au altul a trebuit, ca slujitor al altarului si al tronului, sa ma alatur de ace

ia care, prin toate mijloacele, cauta strpirea ereziei si ruina faptuitorilor vic leni. Iata, domnilor, ceea ce voiesc sa fac pentru Liga, alaturndu-ma dumneavoast ra. - Oh! oh! sopti Chicot cu ochii holbati de mirare, iata ca se vede un vrf de urec he si cum am crezut la nceput, nu este o ureche de magar, ci de vulpe. Acest discurs al ducelui de Anjou, care poate a parut cam lung cititorilor nostr i, departati cum snt cu trei veacuri de aceasta epoca, interesase att de mult pe c ei de fata, nct cea mai mare parte din ei se apropiase de print pentru a nu pierde nici un cuvnt din acest discurs rostit cu o voce din ce n ce mai ntunecata, pe mas ura ce ntelesul cuvintelor se facea din ce n ce mai lamurit. Spectacolul era curios. Asistentii, n numar de douazeci si cinci sau treizeci, cu gluga data pe spate, lasnd sa se vada fete nobile, ndraznete, vioaie, stralucind de curiozitate, se adunau sub lumina singurei lampi care lumina atunci scena. Umbre mari se mprastiau n toate celelalte parti ale cladirii, umbre care pareau, c a sa zicem asa, straine de drama care se petrecea ntr-un singur punct. n mijlocul grupului, se deosebea figura palida a ducelui de Anjou, ale carui oase frontale ascundeau niste ochi nfundati si a carui gura, cnd se deschidea, parea strmbatura s inistra a unui cap de mort. - Monseniore, spuse ducele de Guise, multumind Altetei Voastre pentru cuvintele pe care le-a rostit, cred de datoria mea sa o nstiintez ca nu este nconjurata dect de oameni devotati, nu numai principiilor pe care le marturisesc, dar chiar Alte tei Sale Regale, si despre acest lucru, daca s-ar ndoi, urmarea sedintei o va put ea convinge mai puternic dect crede. Ducele de Anjou se nclina si ridicndu-se arunca o privire nelinistita asupra aduna rii. -Oh! oh! sopti Chicot, sau ma nsel, sau tot ce am vazut pna acum nu era dect o intr oducere si are sa se ntmple aci ceva mai important dect toate neroziile care s-au s pus si s-au facut pna acum. - Monseniore, spuse cardinalul caruia nu-i scapase privirea printului, daca Alte ta Voastra ar simti din ntmplare vreo teama, atunci numele celor care o nconjoara n aceasta clipa ar linisti-o, nadajduiesc. Iata domnul guvernator d'Aunis, domnul d'Entragues tnarul, domnul de Ribeirac si domnul de Livarot, gentilomi pe care Al teta Voastra i cunoaste poate si care snt tot att de viteji ct snt de cinstiti. Iata de asemeni pe domnul loctiitor de episcop Castillon, domnul baron de Lusignan, d omnii Cruce si Leclerc, toti patrunsi de ntelepciunea Altetei Voastre Regale si f ericiti sa mearga sub ocrotirea voastra spre dezrobirea sfintei religii si a tro nului. Vom primi deci cu recunostinta poruncile pe care veti binevoi sa ni le da ti. Ducele de Anjou nu-si putu ascunde o miscare de mndrie. Guisii acestia, att de mndr i nct nu putusera fi niciodata plecati, vorbeau de supunere. Ducele de Mayenne relua: - Snteti, prin nasterea voastra, prin ntelepciunea voastra, Monseniore, seful natu ral al sfintei Uniuni, iar noi trebuie sa afam de la Alteta Voastra cum trebuie sa ne purtam fata de pretinsii prieteni ai regelui despre care vorbeam adineauri . - Nimic mai simplu, raspunse printul cu acel fel de aprindere nfrigurata care tin e loc de curaj la oamenii slabi; cnd niste plante parazite si otravitoare cresc nt r-un cmp din care fara ele s-ar scoate o recolta bogata, trebuiesc scoase din rad acini aceste ierburi primejdioase. Regele este nconjurat nu de prieteni, ci de cu rteni care l pierd si care atta un scandal continuu n Franta si n toata crestinatate a. - E adevarat, spuse ducele de Guise cu o voce ntunecata. - Si, de altfel, acesti curteni, relua cardinalul, ne mpiedica pe noi, adevaratii prieteni ai Maiestatii Sale, sa ajungem pna la ea, dupa cum ne da dreptul functi ile si nasterea noastra. - Sa lasam deci, spuse deodata ducele de Mayenne membrilor de rnd, aceia din prim a Liga, grija de a-l sluji pe Dumnezeu. Slujind pe Dumnezeu, ei vor sluji pe ace ia care le vorbesc de Dumnezeu. Noi sa ne facem afacerile noastre. Ctiva oameni n e stau n cale; ne nfrunta, ne insulta, si nu au nici cel mai mic respect pentru pr

intul pe care noi l cinstim att de mult care e seful nostru. Fruntea ducelui de Anjou se acoperi de roseata. - Sa distrugem, urma Mayenne, sa distrugem pna la cel din urma aceasta samnta de o ameni blestemati pe care regele i mbogateste cu fsii din averile noastre si pe care , fiecare din noi se ndatoreaza sa scoata din viata pe cte unul. Noi sntem treizeci aci, sa-i numaram pe ei. - ntelept te-ai gndit, spuse ducele de Anjou, si dumneata ti-ai si facut datoria, domnule de Mayenne. - Ceea ce s-a facut nu se pune la socoteala, spuse d'Entragues; eu voi avea grij a de Qulus. - Eu, de Maugiron, spuse Livarot. - Si eu, de Schomberg, spuse Ribeirac. - Bine! bine! repeta ducele, si l mai avem pe Bussy, viteazul meu Bussy, si care se va ngriji si el de vreunul. - Si noi, si noi! strigara toti cei din Liga. Domnul de Monsoreau nainta. - Ah! ah! spuse Chicot, care, vaznd ntorsatura pe care o luau lucrurile, nu mai rde a, iata pe seful vnatorii care vine sa-si ceara partea de vnat. Chicot se nsela. - Domnilor, spuse el ntinznd mna, cer o clipa de tacere. Noi sntem niste oameni hota rti si ne e teama sa ne vorbim deschis unii altora. Sntem oameni inteligenti si ne nvrtim n jurul unor scrupule fara rost. Haideti, domnilor, nu este vorba de greuta tea pe care o avem de a ne apropia de persoana sa. - Haide! spuse Chicot deschiznd ochii mari n fundul confesionalului sau si facndu-s i o plnie acustica din mna stnga pentru a nu pierde nici un cuvnt din ceea ce se spu nea. Haide! grabeste-te, astept. - Ceea ce ne preocupa pe toti, domnilor, relua contele, este imposibilitatea n fa ta careia ne vedem tintuiti. Este regalitatea care ni se da si care nu se poate primi de o nobilime franceza: rugaciuni, despotism, neputinta si orgii, risipa p entru niste serbari care fac tot ceea ce priveste razboiul si artele. O asemenea purtare, domnilor, nu este pricinuita de nestiinta sau de slabiciune, ci de neb unie. O tacere mormntala urma dupa cuvintele sefului de vnatoare. Impresia era cu att mai adnca cu ct fiecare si spunea n soapta ceea ce spusese el tare, astfel ca fiecare t resari ca la ecoul propriei sale voci si se cutremura gndindu-se ca era n toate pr ivintele de parerea oratorului. Domnul de Monsoreau, care vedea bine ca aceasta tacere nu venea dect n urma unei t otale aprobari, urma: -Trebuie sa traim sub un rege nebun, fara vlaga si lenes, n clipa cnd Spania apri nde negurile, n clipa cnd Germania trezeste pe vechile capetenii ale ereticilor ad ormiti n umbra mnastirilor, cnd Anglia, cu nenduplecata ei politica, reteaza ideile si capetele? Toate natiunile lucreaza cu glorie la ceva. Noi dormim. Domnilor, i ertati-ma ca spun acest lucru n fata unui mare print care ma va nvinui poate de ndr azneala mea, caci are prejudecata familiei; domnilor, de patru ani noi nu mai snt em guvernati de un rege, ci de un calugar. La aceste cuvinte explozia, cu dibacie pregatita si stapnita de o ora de catre pr evederea sefilor, izbucni att de puternic nct nimeni nu ar fi recunoscut n acesti tu rbati pe calculatorii reci si cu judecata din scena de mai nainte. - Jos cu Valois! strigara unii, jos cu calugarul Henric! sa ne alegem ca sef un print gentilom, un rege cavaler, un tiran daca e nevoie, dar nu un calugar. - Domnilor, domnilor, spuse cu fatarnicie ducele de Anjou, iertare, va rog, pent ru fratele meu care s-a nselat, sau mai bine zis care este nselat. Lasati-ma sa na dajduiesc, domnilor, ca mustrarile noastre ntelepte, ca interventia prielnica a p uterii Ligii l vor aduce pe calea cea buna. - Suiera sarpe, sopti Chicot, suiera. - Monseniore, raspunse ducele de Guise, Alteta Voastra a auzit poate prea devrem e, dar n sfrsit a auzit expresia sincera a gndului asociatiei. Nu, nu mai este vorb a aci de o liga mpotriva Bearnezului, spaima neghiobilor; nu mai este vorba de o liga pentru a sustine biserica, ce se va sustine foarte bine si singura; este vo rba, domnilor, de a scoate nobilimea Frantei din situatia mrsava n care se gaseste

. Prea multa vreme am fost retinuti de respectul pe care ni-l inspira Alteta Voa stra; prea multa vreme aceasta dragoste pe care i-o cunosteam pentru familia sa ne-a tinut strnsi cu putere n marginile prefacatoriei. Acum totul este dat la ivea la, Monseniore, si Alteta Voastra va lua parte la adevarata sedinta a Ligii, tot ce s-a petrecut pna acum nu a fost dect o introducere. - Ce voiesti sa spui, domnule duce? ntreba printul tremurnd n acelasi timp de teama si de ambitie. - Monseniore, ne-am adunat aci, urma ducele de Guise, dupa cum a spus foarte bin e domnul sef al vnatorii, nu ca sa repetam niste chestiuni nvechite ca teorie, ci ca sa lucram cu folos. Astazi, ne alegem un sef n stare sa cinsteasca si sa mbogat easca nobilimea Frantei; si dupa cum era obiceiul vechilor franci, cnd si alegeau un sef, dndu-i un dar demn de el, noi oferim un dar sefului pe care ni l-am ales. .. Toate inimile batura, dar mai putin tare ca aceea a ducelui. Totusi el ramase tacut si nemiscat si numai paloarea i trada emotia. - Domnilor, urma ducele lund de pe scaunul asezat napoia lui un obiect destul de g reu pe care l ridica n sus, domnilor, iata darul pe care, n numele dumneavoastra al tuturor l depun la picioarele printului. - Traiasca Francisc al III-lea! striga cu un glas care facu sa se cutremure bolt a, trupa strnsa la un loc a gentilomilor care si scoasera spadele. - Eu! eu! bolborosea ducele tremurnd n acelasi timp de bucurie si de groaza; eu! d ar e cu neputinta! fratele meu traieste nca, fratele meu este unsul lui Dumnezeu. - Noi l depunem, spuse ducele, asteptnd ca Dumnezeu sa mputerniceasca prin moartea lui alegerea pe care am facut-o, sau mai de graba asteptnd ca vreunul din supusii lui, plictisit de aceasta domnie fara glorie, prin otrava sau pumnal, sa o ia na intea dreptatii lui Dumnezeu!... - Domnilor, spuse din ce n ce mai ncet ducele, domnilor! - Monseniore, spuse la rndu-i cardinalul, la mustrarea de adineauri, iata raspuns ul nostru: Henric al III-lea era unsul lui Dumnezeu, nsa noi l-am depus; el nu ma i este alesul Domnului ci Alteta Voastra veti fi acela, Monseniore. Acesta este un templu tot asa de sfnt ca acela din Reims, caci aci s-au odihnit moastele sfin tei Genoveva, patroana Parisului; caci aci a fost ngropat corpul lui Clovis, pri mul rege crestin; ei bine, Monseniore, n acest templu sfnt, n fata statuii adevarat ului ntemeietor al monarhiei franceze, eu, unul din printii bisericii si care, fa ra vreo ambitie necugetata, pot nadajdui ntr-o zi ca am s-ajung seful ei, Monseni ore, va dau pentru a nlocui sfntul mir, un untdelemn sfintit trimis de Papa Grigor e al III-lea. Monseniore, numiti pe viitorul arhiepiscop de Reims, numiti coneta bilul si, ntr-o clipa, veti fi uns ca rege, iar fratele vostru va fi acela care, daca nu va napoiaza tronul, va fi considerat ca un uzurpator. Copile! aprinde fac liile din altar. n aceeasi clipa calugarasul, care nu astepta desigur dect aceasta porunca, lua di n sacristie o aprinzatoare de mna si ntr-o clipa cincizeci de faclii stralucira n a ltar. Se putu vedea atunci pe altar o mitra sclipind de pietre scumpe si o spada mare m podobita cu crini: era mitra de arhiepiscop! Era spada de conetabil. n aceeasi clipa, n mijlocul ntunericului pe care nu-l putuse mprastia lumina din alt ar, orga se trezi si facu sa se auda Veni Creator. Acest fel de deznodamnt, pregatit de cei trei printi de Lorena si la care nici ch iar ducele de Anjou nu se asteptase, produse o impresie adnca asupra celor de fat a. Curajosii se aprinsera si chiar cei slabi se simtira puternici. Ducele de Anjou si nalta capul si, cu un pas mai linistit, cu un brat mai hotart de ct s-ar fi putut astepta de la el, merse drept spre altar, lua cu mna stnga mitra s i cu mna dreapta spada si ntorcndu-se spre duce si spre cardinal care se asteptau d inainte la aceasta ndoita cinste, puse mitra pe capul cardinalului si ncinse spada ducelui. Aplauze unanime salutara aceasta fapta hotartoare, cu att mai putin asteptata cu ct se cunostea caracterul nestatornic al printului. - Domnilor, spuse ducele catre cei de fata, dati-va numele domnului duce de Maye nne, primul ministru al Frantei; n ziua cnd voi fi rege, veti fi toti cavaleri ai ordinului.

Aplauzele se nmultira si toti asistentii venira unul dupa altul sa-si dea numele domnului de Mayenne. - Drace! spuse Chicot, iata un prilej sa capat cordonul albastru. N-am sa mai ntln esc niciodata unul la fel, si cnd te gndesti ca trebuie sa ma folosesc de el! - Acum, la altar, Sire, spuse cardinalul de Guise. - Domnul de Monsoreau, aghiotantul meu, domnii de Ribeirac si d'Entragues capita nii mei, domnul de Livarot, locotenentul garzii mele, luati n jurul meu locurile la care rangul pe care vi-l ncredintez va dau dreptul. - Fiecare din cei care fusesera numiti se dusera sa-si ia locul care, ntr-o cerem onie adevarata, le-ar fi fost hotart de eticheta. - Domnilor, spuse adresndu-se restului adunarii, mi veti cere fiecare cte ceva iar eu voi ncerca sa va multumesc pe toti. n acest timp, cardinalul trecuse napoia tabernacolului si si mbracase vesmintele epi scopale. n curnd aparu din nou cu untdelemnul sfintit, pe care l aseza pe altar. Atunci el facu un semn calugarasului care aduse evanghelia si crucea. Cardinalul le lua pe amndoua, puse crucea pe evanghelie si le ntinse ducelui de Anjou care p use mna deasupra . - n fata lui Dumnezeu! spuse ducele, fagaduiesc poporului meu sa mentin si sa cin stesc sfnta religie, cum se cuvine regelui Prea Crestin si celui dinti fiu al bise ricii. Asa sa-mi ajute Dumnezeu si sfnta Evanghelie. - Amin! repeta un fel de ecou care parea ca vine din adncurile bisericii. Ducele de Guise ndeplinind, dupa cum am spus, functiile de conetabil, urca cele t rei trepte ale altarului si n fata tabernacolului si depuse spada, pe care cardina lul o binecuvnta. Cardinalul o trase atunci din teaca si, lund-o de lama, o prezenta regelui, care o lua de mner. - Sire, spuse el, luati aceasta spada care va este data cu binecuvntarea Domnului pentru ca, prin ea si prin puterea Sfntului Duh sa puteti rezista tuturor dusman ilor vostri, sa ocrotiti si sa aparati sfnta biserica si regatul care vi se ncredi nteaza. Luati aceasta spada pentru ca, prin ajutorul ei, sa faceti dreptate, sa ocrotiti vaduvele si orfanii, sa ndreptati neregulile; pentru ca, acoperindu-va d e glorie prin toate virtutile, sa meritati a domni mpreuna cu acela al carui repr ezentant snteti pe pamnt si care domneste cu Tatal si Sfntul Duh, n vecii vecilor. Ducele apleca spada astfel ca vrful sa atinga pamntul si, dupa ce i-o oferi lui Du mnezeu, i-o napoie ducelui de Guise. Calugarasul aduse o perna pe care o aseza naintea ducelui de Anjou care ngenunchie . Apoi cardinalul deschise cutiuta de argint si cu vrful unui ac de aur scoase din ea putin untdelemn sfintit pe care l ntinse pe farfurioara de pe potir. Atunci, cu potirul n mna stnga, el rosti deasupra ducelui doua rugaciuni. Apoi, lund mirul cu degetul cel gros, facu o cruce pe fruntea ducelui, zicnd: - Unge te n regent de oleo sanctificato, n nomine Patris et Filii et Spiritus sanc ti. Aproape numaidect calugarasul sterse mirul cu o batista brodata cu aur. n acest moment cardinalul lua coroana cu amndoua minile si o cobor spre capul ducelu i, dar fara s-o aseze. ndata ducele de Guise si ducele de Mayenne se apropie si s ustinura coroana de fiecare parte. n sfrsit cardinalul, ne mai tinnd-o dect cu mna stnga spuse binecuvntnd pe print cu m reapta: - Dumnezeu sa te ncoroneze cu coroana gloriei si a dreptatii. Apoi aseznd-o pe capul printului: - Primeste aceasta coroana, spuse el, n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului D uh. Ducele de Anjou, palid si tremurnd, simti coroana asezndu-se pe cap si fara sa vre a duse mna la ea. Clopotul calugarasului rasuna atunci si facu sa se plece fruntea tuturor celor d e fata. Dar ei se ridicara ndata, scotnd spadele si strignd: - Traiasca regele Francisc al III-lea! - Sire, spuse cardinalul ducelui de Anjou, domniti de azi nainte asupra Frantei,

caci snteti uns chiar de Papa Grigore al XIII-lea, al carui reprezentant snt eu. - La naiba! spuse Chicot, ce pacat ca nu am glci! - Domnilor, spuse ducele de Anjou ridicndu-se mndru si maret, nu voi uita niciodat a numele celor treizeci de gentilomi care, cei dinti, m-au judecat demn sa domnes c peste ei: si acum adio, domnilor, Dumnezeu sa va aiba n sfnta si buna lui paza! Cardinalul se nclina ca si ducele de Guise; dar Chicot, care i privea dintr-o part e, baga de seama ca n timp ce ducele de Mayenne l conducea pe noul rege, cei doi p rinti de Lorena schimbau un zmbet ironic. - Ia te uita! spuse gasconul; ce o mai nsemna si asta si la ce slujeste jocul, da ca toata lumea nseala? n acest timp ducele de Anjou ajunsese la scara de la cripta si n curnd disparu n ntun ericul bisericii subterane unde, unul dupa altul, toti asistentii l urmara afara de cei trei frati care intrara n sacristie, n timp ce fratele portar stngea luminil e din altar. Calugarasul nchise cripta n urma lor si biserica ramase luminata de acea lampa car e,singura ce ramnea nestinsa, parea un simbol necunoscut oamenilor de rnd si vorbe a numai alesilor unei initieri misterioase. CAPITOLUL XXI Cum facu Chicot un curs de genealogie, creznd ca face un curs de istorie Chicot se ridica n confesionalul sau pentru a-si dezmorti picioarele. Avea tot mo tivul sa creada ca aceasta sedinta era cea din urma si, cum era aproape ora doua dimineata, se grabea sa-si ia masuri pentru restul noptii. Dar, spre marea lui mirare, dupa ce auzira cheia de la cripta scrtind de doua ori n broasca, cei trei printi de Lorena iesira din sacristie; numai ca, de astadata, si lepadasera rasele si si reluasera vesmintele obisnuite. n acelasi timp si vazndu-i aparnd din nou, calugarasul izbucni ntr-un hohot de rs att de vesel nct se molipsi si Chicot, care ncepu sa rda, fara sa stie pentru ce. Ducele de Mayenne se apropie cu repeziciune de scara. - Nu rde asa de zgomotos, sora mea, spuse el, de abia au iesit si ar putea sa te auda. - Sora lui, facu Chicot mergnd din uimire n uimire; nu cumva acest calugaras o fi vreo femeie? n adevar, calugarasul si dadu gluga pe spate si descoperi cel mai spiritual si mai ncntator cap de femeie pe care nici Leonardo da Vinci nu l-a asezat pe pnza, el ca re totusi a pictat-o pe Gioconda. Avea niste ochi negri stralucind de rautate, dar care, atunci cnd si dilatau pupil ele, si largeau discul de abanos si luau o expresie aproape grozava silindu-se sa fie serioasa. Avea o gura mica, rumena si fina, un nas desenat cu maiestrie; avea n sfrsit o bar bie rotunda, care termina ovalul desavrsit al unei fete putin cam palide de pe ca re ieseau la iveala, ca doua arcuri, doua sprncene frumos arcuite. Era sora domnilor de Guise, doamna de Montpensier, sirena primejdioasa, ascunznd cu dibacie sub rasa larga a calugarasului cusurul att de mputat al unui umar putin mai ridicat dect celalalt si ndoitura putin eleganta a piciorului drept care o fa cea sa schioapete usor. Datorita acestor cusururi, sufletul unui demon venise sa locuiasca n acest corp, caruia Dumnezeu i daduse un cap de nger. Chicot o recunoscu, deoarece o vazuse venind de zeci de ori sa faca curte regine i Luiza de Vaudemont, vara ei, si o mare taina i fu dezvaluita prin aceasta preze nta si prin aceea a celor trei frati ai ei, care se ncapatnasera sa ramna dupa plec area tuturor. -Ah! frate cardinal, spunea ducesa ntr-un acces de rs, cum faceai pe sfntul si ct d e bine vorbeai de Dumnezeu! O clipa, m-ai facut sa ma tem si am crezut ca luai l ucrurile n serios; si el care s-a lasat sa fie uns si ncoronat! Oh! ce mutra carag hioasa avea sub coroana aceea! - Ce are a face, spuse ducele, avem ceea ce voiam, si Franois nu mai poate sa se razgndeasca acum; Monsoreau, care fara ndoiala ca avea pentru aceasta un interes a scuns, a mpins lucrurile att de departe, nct acum sntem siguri ca nu ne va parasi, cu

m a facut cu La Mole si Coconnas, la jumatatea drumului spre esafod. - Oh! oh! spuse Mayenne, acesta este un drum pe care nu-l pot urma usor niste pr inti de felul nostru si va fi totdeauna mai aproape de la Luvru la mnastirea Sfnta Genoveva dect de la Primarie la Piata Grevei. Chicot ntelegea ca ei si batusera joc de ducele de Anjou si cum l ura pe print, ar fi mbratisat bucuros pentru aceasta nselatorie pe Guise, afara de Mayenne, chiar d aca ar fi fost silit sa o mbratiseze de doua ori pe doamna de Montpensier. - Sa revenim la treburile noastre, domnilor, spuse cardinalul. Totul este bine nc his, nu-i asa? - O! raspund eu, spuse ducesa; de altfel ma duc sa vad. - Nu, spuse ducele, trebuie ca ai obosit, micul meu calugaras. - Ba deloc, a fost foarte placut. - Mayenne, spui ca el este aici? ntreba ducele. - Da. - Nu l-am vazut. - Cred si eu, deoarece este ascuns. - Unde? - ntr-un confesional. Aceste cuvinte rasunara la urechile lui Chicot ntocmai ca cele o suta de mii de t rmbite ale apocalipsului. - Cine o fi ascuns ntr-un confesional? ntreba el miscndu-se n cutia lui; la naiba! n u ma vad dect pe mine. - Atunci a vazut si a auzit tot? ntreba ducele. - Ce are a face, nu este al nostru? - Adu-i ncoace, Mayenne, spuse ducele. Mayenne cobor una din treptele altarului, paru ca se orienteaza si se ndreapta dir ect catre confesionalul ocupat de Gascon. Chicot era curajos; dar, de asta data, dintii ncepura sa-i clantane de spaima si o sudoare rece ncepu sa i se scurga de pe frunte pe mini. - Ei bine! spuse el catre sine si ncercnd sa-si descurce spada din cutele rasei, n u vreau totusi sa mor ca un ticalos, n acest cufar. Sa mergem naintea mortii, ce dracu! Si pentru ca se prezinta prilejul, sa-l ucid cel putin, nainte de a muri. Si pentru a pune n aplicare acest plan curajos, Chicot, care gasise n sfrsit mnerul spadei, si si puse mna pe clanta usii, cnd rasuna vocea ducesei. - Nu n acela, Mayenne, spuse ea, nu n acela, n celalalt, la stnga, n fund. - Ah! foarte bine, spuse ducele care si ntinsese mna spre confesionalul lui Chicot si care dupa ndreptarea sorei sale se ntoarse ndata spre confesionalul opus. - Uf! spuse Gasconul scotnd un oftat pe care i l-ar fi invidiat Gorenflot, era si timpul; dar cine dracu' o fi n celalalt? - Poti iesi, maestre Nicolae David, spuse Mayenne, sntem singuri. - Bun! spuse Gasconul, tu lipseai de la serbare, maestre Nicolae; te cautam pret utindeni si iata ca, n sfrsit, n clipa cnd nu te mai cautam, te-am gasit. - Ai vazut si ai auzit tot, nu-i asa? spuse ducele de Guise. - Nu am pierdut un cuvnt din ceea ce s-a petrecut si nu voi uita nici un amanunt, fiti linistit, Monseniore. - Vei putea deci sa raportezi totul trimisului Sfintiei Sale Grigore al XIII-lea ? ntreba Crestatul. - Totul, fara sa nlatur nimic. - Acum, fratele meu de Mayenne mi spune ca ai facut minuni pentru noi. Sa vedem, ce ai facut? Cardinalul si ducesa se apropiara curiosi. Cei trei printi si sora lor formau at unci un singur grup. Luminat n plin de lampa, Nicolae David se gasea la trei pasi de ei. - Am facut ceea ce fagaduisem, Monseniore, spuse Nicolae David, adica am gasit m ijlocul de a va face sa va asezati pe tronul Frantei fara nici o greutate. - Si ei la fel! facu Chicot. Ia te uita! Dar toata lumea ea sa fie regele Frante i. Cine stie sa astepte da de noroc. Se vede ca veselia nviase n sufletul viteazului Chicot. Mai nti, scapat ntr-un fel neasteptat de la o primejdie sigura! apoi, descoperea o

mare conspiratie; n sfrsit, n aceasta mare conspiratie gasea un mijloc de a-i pierd e pe cei doi dusmani ai sai: ducele de Mayenne si avocatul Nicolae David. - Draga Gorenflot, sopti el cnd toate ideile i se mai asezara putin n cap, ce mas a am sa-ti platesc mine pentru nchirierea rasei tale! - Si daca uzurparea este prea vadita, sa ne abtinem de la acest mijloc, spuse He nric de Guise. Nu vreau sa am de a face cu toti regii crestinatatii, care purced dintr-un drept divin. - M-am gndit la acest scrupul al Monseniorului, spuse avocatul salutndu-l pe duce si plimbnd asupra triumviratului o privire sigura. Eu nu snt dibaci numai n arta sc rimei. Monseniore cum poate au raspndit zvonul dusmanii mei ca sa-mi piarda ncred erea dumneavostra; ocupndu-ma cu studii teologice si legale, am consultat, cum tr ebuie sa faca un bun cazuist si un jurist nvatat, analele si decretele care ntares c spusele mele n privinta obiceiurilor noastre de urmare la tron. nseamna a cstiga totul cstignd legitimitatea si eu am descoperit, Monseniore, ca snteti mostenitorii legitimi si ca familia Valois nu e dect o ramura parazita si uzurpatoare. ncrederea cu care Nicolae David rosti acest mic discurs, dadu o bucurie foarte ma re doamnei de Montpensier, o mare curiozitate cardinalului si ducelui de Mayenne si descreti aproape fruntea posomorta a ducelui de Guise: - Este greu totusi, spuse el, ca sa pretinda casa de Lorena, foarte vestita de a ltfel, ntietatea asupra casei de Valois. - Acest lucru este totusi dovedit, Monseniore, spuse avocatul dndu-si la o parte rasa pentru a scoate un pergament din pantalonii sai lungi din mnerul unei spade lungi. Ducele lua pergamentul din minile lui Nicolae David. - Ce e acesta? ntreba el. - Arborele genealogic al casei de Lorena. - A carui tulpina este? - Carol cel Mare, Monseniore. - Carol cel Mare! strigara cei trei frati cu un aer de nencredere care, totusi, n u era lipsit de o oarecare multumire; e cu neputinta. Cel dinti duce de Lorena er a contemporan cu Carol cel Mare, dar se numea Ranier si nu era deloc ruda cu ace l mare mparat. - Stati putin, Monseniore, spuse Nicolae. Cred ca ma ntelegeti ca nu m-am dus sa caut unul din acele lucruri care dispar printr-o simpla dezmintire si pe care pr imul judecator l-ar face sa se prabuseasca. Ceea ce va trebuie, este un proces b un care sa tina multa vreme, care sa ocupe parlamentul si poporul, n timpul carui a puteti mitui, nu poporul, el este al dumneavostra, dar parlamentul. Sa vedeti dar, Monseniore, cum stau lucrurile: Ranier, cel dinti duce de Lorena contemporan cu Carol cel Mare. "Guilbert, fiul sau, contemporan cu Ludovic cel Blajin. Henric, fiul lui Guilber t, contemporan cu Carol cel Plesuv." - Dar... spuse ducele de Guise. - Putina rabdare, Monseniore, am ajuns. Ascultati bine. Bonne... - Da, spuse ducele, fiica lui Ricin, al doilea fiu al lui Ranier. - Bine, relua avocatul; maritata cu cine? - Bonne? - Da. - Cu Carol de Lorena, fiul lui Ludovic al IV-lea, regele Frantei. - Cu Carol de Lorena, fiul lui Ludovic al IV-lea. Regele Frantei, repeta David. Acum adaugati: fratele lui, Lotar, jefuit de coroana Frantei de catre uzurpatoru l Hugo Capet, care a luat-o de la Ludovic al V-lea. - Oh! oh! facura mpreuna ducele de Mayenne si cardinalul. - Urmeaza, spuse Crestatul, ncepe sa se faca lumina. - Or, Carol de Lorena mostenea de la fratele sau Lotar la stngerea neamului sau. Neamul lui Lotar s-a stins; deci, domnilor, dumneavoastra snteti singurii si adev aratii mostenitori ai coroanei Frantei. - Drace, facu Chicot, animalul este mai veninos dect credeam eu. - Ce spui despre asta, frate? ntreba n acelasi timp cardinalul si ducele de Mayenn e. -Spun, raspunse Crestatul, ca, din pacate, exista n Franta o lege care se cheama

salica6 si care prabuseste toate pretentiile noastre. - Iata unde asteptam sa ajungeti, Monseniore, striga David cu mndria amorului pr opriu multumit; care este primul exemplu al legii salice? -Urcarea pe tron a lui Filip de Valois n paguba lui Eduard de Anglia. - Care este data acestei urcari pe tron? Crestatul si cerceta amintirile. - 1328, spuse fara sovaire cardinalul de Lorena. - Adica la 341 de ani dupa uzurparea lui Hugo Capet, la 240 de ani dupa stingere a neamului lui Lotar. Deci, de 240 de ani stramosii dumneavoastra aveau dreptul la coroana cnd s-a nfiintat legea salica. Or, fiecare stie ca legea salica nu are efect retroactiv. - Esti un om dibaci, maestre Nicolae David, spuse Crestatul privindu-l pe avocat cu o admiratie care nu era lipsita de un oarecare dispret. - E foarte ingenios, facu cardinalul. - E foarte frumos, spuse Mayenne. - E admirabil, spuse ducesa; iata-ma printesa regala. Nu mai vreau ca sot dect un mparat din Germania. - Doamne, Dumnezeule, spuse Chicot, tu stii ca nu ti-am facut niciodata dect o ru gaminte: Ne nos inducas in tentationem, el libera nos ad advocatis. Numai ducele de Guise ramasese gnditor n mijlocul entuziasmului general. - Si cnd te gndesti ca asemenea mijloace snt necesare unui barbat de talia mea, sop ti el. Cnd te gndesti ca nainte de a se supune, popoarele privesc niste pergamente ca acestea, n loc sa citeasca nobletea omului n fulgerele din ochii sau din spada sa! - Ai dreptate, Henric, de zece ori dreptate. Si daca lumea s-ar multumi sa prive asca n fata, ai fi rege printre regi, pentru ca ceilalti, se zice, par oameni din popor pe lnga dumneata. Dar principalul pentru a urca pe tron este, dupa cum a s pus maestrul Nicolae David, un proces bun; si cnd vom fi ajuns acolo, nseamna, dup a cum ai spus-o chiar dumneata, ca blazonul casei noastre nu despodobeste prea m ult blazoanele atrnate deasupra celorlalte tronuri ale Europei. - Atunci, aceasta genealogie este buna, urma suspinnd Henric de Guise, si iata ce i doua sute de taleri de aur, pe care mi i-a cerut pentru dumneata fratele meu d e Mayenne, maestre Nicolae David! - Si iata alti doua sute, spuse cardinalul avocatului, ai carui ochi scnteiau de placere ascunznd aurul n buzunarele sale largi, pentru noua misiune cu care avem s a te nsarcinam. - Vorbiti Monseniore, snt cu totul la poruncile Eminentei Voastre. - Nu te putem nsarcina sa duci chiar dumneata la Roma, sfntului nostru parinte Gri gore al XIII-lea, aceasta genealogie la care trebuie sa-si dea aprobarea sa. Dum neata esti prea mic pentru a face sa ti se deschida usile Vaticanului. - Vai! spuse Nicolae David, am o inima mare, este adevarat dar snt dintr-o famili e saraca. Ah! daca as fi cel putin un simplu gentilom! - Nu taci odata, haimana! spuse Chicot. - Dar nu esti, urma cardinalul, si acesta e un mare rau. Sntem deci siliti sa nsar cinam cu aceasta misiune pe Pierre de Gondy. - Da-mi voie, frate, spuse ducesa, facndu-se serioasa; cei din familia Gondy snt o ameni destepti, fara ndoiala, dar asupra carora nu avem nici o nrurire, nici o sper anta, numai ambitia lor ne raspunde de ei, si ei si pot multumi aceasta ambitie t ot asa de bine cu regele Henric ca si cu casa de Guise. - Sora mea are dreptate, Ludovic, spuse ducele de Mayenne cu brutalitatea lui ob isnuita, si nu ne putem bizui pe Pierre de Gondy, cum ne bizuim pe Nicolae David care este omul nostru si pe care l vom putea face sa fie spnzurat cnd ne va placea . Aceasta naivitate a ducelui, aruncata pe neasteptate n fata avocatului, produse a supra nefericitului legist cel mai ciudat efect: el izbucni ntr-un rs silit care a rata cea mai mare groaza. - Fratele meu, Carol, glumeste, spuse Henric de Guise catre avocatul care ngalben ise, si noi stim ca ne esti credincios: ai dovedit-o n nenumarate prilejuri. - Si mai ales n al meu, gndi Chicot aratnd pumnul dusmanului sau sau, mai bine, amb ilor dusmani.

- Linisteste-te, Carol; linisteste-te, Caterina; toate masurile mele snt luate di nainte. Pierre de Gondy va duce aceasta genealogie la Roma, dar amestecata prin tre alte hrtii si fara sa stie ce duce. Papa va aproba sau va dezaproba fara ca G ondy sa cunoasca aceasta aprobare sau dezaprobare. n afrsit Gondy, nestiind mereu ceea ce poarta, se va napoia n Franta cu aceasta genealogie aprobata sau dezaproba ta. Dumneata, Nicolae David, vei pleca aproape n acelasi timp cu el si l vei astep ta La Chalone, la Lyon sau la Avignon, dupa poruncile, pe care le vei primi de l a noi de a te opri n unul sau altul din cele trei orase. n felul acesta dumneata s ingur cunosti adevaratul secret al ntreprinderii. Vezi dar bine ca esti tot omul nostru de ncredere. David se nclina. - Tu stii cu ce conditie, draga prietene, sopti Chicot, de a fi spnzurat daca fac i un pas alaturi; dar fii pe pace, ti jur pe sfnta Genoveva, care se afla aici n gh ips, n marmura sau n lemn, poate chiar n oase, ca te gasesti asezat n clipa de fata n tre doua spnzuratori, dar ca cea mai apropiata de tine, scumpul meu, este aceea p e care ti-o pregatesc eu. Cei trei frati si strnsera mna si mbratisara pe sora lor, ducesa, care le adusese ce le trei rase de calugari lasate n sacristie; apoi dupa ce i ajutase sa-si mbrace ra sele ocrotitoare, ea si lasa gluga pe ochi, merse naintea lor pna n tinda, unde i ast epta fratele portar si acolo disparura, urmati de Nicolae David ai carui taleri de aur sunau la fiecare pas. n urma lor, fratele portar trase zavoarele si, intrnd n biserica, veni sa stinga la mpa din altar. Numaidect o negura deasa cuprinse capela si rennoi acea groaza mist erioasa care l mai facuse pe Chicot sa se cutremure. Apoi, n aceasta negura, zgomotul sandalelor calugarului pe lespezile de piatra se departa, se micsora si se pierdu cu totul. Cinci minute care i se parura foarte lungi lui Chicot, se scursera fara ca nimic sa tulbure mai mult aceasta liniste si aceasta negura. - Bun, spuse Gasconul, ca cele trei acte s-au jucat si ca actorii au plecat. Sa n cercam sa-i urmam: mi-ajunge atta comedie pentru o singura noapte. Si Chicot, care renuntase la ideea lui de a astepta ziua n biserica de cnd vazuse mormintele miscatoare si confesionalele locuite, trase usor zavorul, mpinse usa c u prevedere si si scoase picioarele afara din cutie. n timpul plimbarilor calugarului, Chicot vazuse ntr-un colt o scara care slujea la curatatul giurgiuvelelor de la geamurile colorate. El nu statu mult pe gnduri. C u minile ntinse, naintnd cu prevedere, ajunse fara zgomot pna la coltul acela, puse mn a pe scara si, orientndu-se cum putu mai bine, se duse sa razime scara de o ferea stra. La lumina lunei, Chicot, vazu ca nu se nselase n prevederile sale: fereasta dadea n strada Bordelle. Chicot deschise fereastra, ncaleca deasupra si tragnd scara la el cu acea putere s i acea dibacie pe care le dau aproape totdeauna bucuria sau teama, el o facu sa treaca dinauntru afara. Odata cobort, el ascunse scara ntr-un tufis ce se afla lnga zid, se strecura pe lnga morminte pna la ultima ngraditura care l despartea de strada si pe care o sari, nu fara a desprinde cteva pietre care coborra odata cu el de cealalta parte a strazi i. Ajuns acolo, Chicot se apuca sa rasufle din rasputeri. Iesise cu cteva zgrieturi dintr-un viespar unde simtise mai multe ori ca si punea v iata n joc. Apoi, cnd simti ca aerul patrunde mai liber n plamnii sai, si lua drumul spre strada Sfntul Jacques, neoprindu-se dect la hanul Cornul Abundentei la care b atu fara sovaiala precum si fara ntrziere. Jupnul Claude Bonhomet veni chiar el sa-i deschida. Era un om care stia ca orice deranjament se plateste si care se bizu pentru a face avere mai mult pe servicii le suplimentare dect pe cele obisnuite. El l recunoscu pe Chicot de la prima aruncatura de ochi cu toate ca Chicot iesise ca un cavaler si se napoia ca un calugar. - Ah! dumneata esti, gentilomul meu, spuse el; fii bine venit. Chicot i dadu un taler. - Si fratele Gorenflot? ntreba el.

Un zmbet larg nveseli fata mesterului crciumar. El nanta spre odaie si mpinse usa. - Priveste, spuse el. Fratele Gorenflot sforaia exact n acelasi loc unde l lasase Chicot. - La naiba! respectabilul meu prieten, spuse Gasconul, ai avut, fara sa banuiest i, un vis grozav. CAPITOLUL XXII Cum calatoreau alaturi domnul si doamna de Saint-Luc si cum fura ajunsi de un to varas de calatorie. A doua zi de dimineata, aproape catre ora la care se trezea fratele Gorenflot, c alduros mpachetat n rasa lui, cititorul nostru, daca ar fi calatorit pe drumul de la Paris la Angers, ar fi putut vedea, ntre Chartres si Nogent, doi calareti, un gentilom si pajul sau, ai caror cai pasnici mergeau alaturi, mngindu-se cu narile si vorbindu-si prin nechezat ca niste animale cinstite care, cu toate ca erau li psite de darul de a vorbi nu au gasit mai putin mijlocul de a-si comunica gnduril e. Calaretii sosisera n ajun, aproape la aceeasi ora, la Chartres, pe niste cai asud ati, cu gura plina de spuma; unul din cei doi cai cazuse chiar pe piata catedral ei si cum era tocmai n clipa cnd credinciosii se duceau la liturghie, nu fusese un spectacol fara interes pentru burghezii din Chartres: acest cal maret murind de oboseala, proprietarii nu parusera sa-i dea mai multa atentie ca unei mrtoage. Unii din ei bagasera de seama, burghezii din Chartres au fost n toate timpurile f oarte buni obsevatori. Unii din ei, zic, bagasera chiar de seama ca cel mai nalt dintre cei doi calareti strecurase atunci o moneda n mna unui baiat, la o crciuma vecina si ca, prin poart a din dos a acestui han, care da n cmpie, cei doi calareti iesisera dupa o jumatat e de ora, calarind pe doi cai odihniti si cu obrajii mbujorati de acea culoare ca re este o dovada a vinului cald pe care l bei. Odata ajunsi n cmpia nca goala, nca rece, dar mpodobita cu tonuri albastrui, vestitor i ai primaverii, cel mai nalt dintre cei doi calareti se apropiase de cel mai scu nd si i spusese, deschizndu-si bratele:. - Scumpa mea, saruta-ma fara grija, caci la ora asta, nu mai avem sa ne temem d e nimic. Atunci doamna de Saint-Luc, caci ea era, se aplecase cu gingasie defacndu-si ambe le brate din mantaua n care se nfasurase si, sprijinindu-si mantaua larga de umeri i tnarului,fara a nceta sa-si afunde ochii n privirea sa, i daduse acel sarut pe car e i-l cerea. Reiesise din aceasta asigurare pe care Saint-Luc i-o daduse sotiei sale si poate si din sarutul dat de doamna de Saint-Luc sotului sau, ca n ziua aceea se oprise ra ntr-un mic han din satul Courville, aflat numai la patru leghe de Chartres, ca re prin singuratatea lui, prin portile-i duble si nca prin alte multe avantaje, d adea celor doi soti toata garantia de siguranta. Acolo ramasera toata ziua si toata noaptea, ascunsi n camaruta lor, unde, dupa ce pusesera sa li se serveasca prnzul, se nchisera spunndu-i hangiului, avnd n vedere d rumul lung pe care-l facusera si oboseala mare rezultata din el, de a nu-i deran ja pna a doua zi n revarsatul zorilor, recomandare care fusese urmata cu exactitat e. Asadar, n dimineata acelei zile ntlnim pe domnul si doamna de Saint-Luc, pe drumul de la Chartres la Norgent. Or, n ziua aceea, deoarece erau si mai linistiti ca n ajun, ei nu mai calatoreau c a niste fugari, nici chiar ca ndragostiti, ci ca niste scolari care se abat la fi ecare clipa din drum, pentru a se admira unul pe altul de pe vreun delusor ca o statuie ecvestra pe calul sau, rupnd primii muguri, cautnd primii muschi, culegnd p rimele flori, santinele ale primaverii care strapung zapada gata sa dispara si s imtind o bucurie nespusa la rasfrngerea unei raze de soare n penele sclipitoare al e canalelor sau la trecerea unui iepure de cmpie. - Drace! striga deodata Saint-Luc, ce bine e sa fii liber! Tu ai fost vreodata l ibera, Jeana? - Eu, raspunse tnara femeie cu un glas voios, niciodata; si este pentru prima oar

a cnd iau din aer si din spatiu ceea ce vreau: tatal meu era banuitor, mamei i pla cea sa stea n casa; nu ieseam fara o guvernanta, doua jupnese si un lacheu nalt, as tfel nct nu-mi reamintesc sa mai fi alergat pe vreo pajiste de cnd, ca o copila neb unatica si vesela, zburdam prin marile paduri din Meridor cu buna mea Diana, lund u-ma la ntrecere cu ea prin frunzisuri, alergnd pna nu ne mai ntlneam una cu alta. At unci, ne opream gfind la zgomotul facut de vreo caprioara, de vreun cerb sau de v reo ciuta, care, speriata de noi, fugea din ascunzisul ei, lasndu-ne sa ntrebam no i nsine cu un oarecare fior, tacerea crngurilor ntinse. Dar tu, iubitul meu Saint-L uc, tu erai liber cel putin? - Eu, liber? - Fara ndoiala, un barbat... - Ei bine, da! niciodata. Crescut pe lnga ducele de Anjou, luat de el n Polonia, r eadus de el la Paris, condamnat de acea vesnica regula a etichetei sa nu-l paras esc, urmarit, de ndata ce ma departam, de acea voce tnguitoare care mi striga mereu : "Saint-Luc, prietene; ma plictisesc; vino sa te plictisesti cu mine." Liber! a h! chiar asa! si corsetul acela care mi sugruma stomacul si gulerul acela scrobit care mi zgria gtul si parul mbcsit care se nclcea la umezeala si se murdarea la praf; si palaria aceea n sfrsit, tinuta pe cap cu ace. O! nu, nu, buna mea Jeana, cred c a eram chiar mai putin liber dect tine. Asa ca, vezi, profit de libertate. Sa-i m ultumim lui Dumnezeu! ce bine e! si cum se poate cineva lipsi de ea cnd are alta posibilitate? -Si daca sntem prinsi, Saint-Luc, spuse tnara aruncnd o privire ngrijorata n urma ei , daca ne duce la Bastilia? - Daca ne vor pune la un loc, mica mea Jeana, nu va fi dect un rau pe jumatate; m i se pare ca toata ziua de ieri am stat nchisi, nici mai mult nici mai putin ca s i cnd am fi fost prizonieri de Stat si cu toate acestea nu prea ne-am plictisit. - Saint-Luc, nu fi asa ncrezator spuse Jeana cu un zmbet plin de rautate si de ves elie; daca ne vor prinde, nu cred sa ne puna mpreuna. Si ncntatoarea femeie rosi voind sa spuna att de mult spunnd att de putin. - Atunci sa ne ascundem bine, spuse Saint-Luc. - O! fii pe pace, raspunse Jeana, n privinta aceasta nu avem nimic de temut si vo m fi bine ascunsi; daca ai cunoaste teritoriul si stejarii lui nalti care par col oanele unui templu a carui bolta este cerul, si crngurile fara sfrsit si rurile len ese care curg vara sub arcuri ntunecate de verdeata, iar iarna sub straturi de fr unze moarte; apoi lacurile mari, cmpurile de gru, rondurile de flori, pajistile ne sfrsite si micile foisoare de unde zboara nencetat mii de porumbei, rotindu-se si bzind ca albinele n mijlocul tuturor acestora, regina acestui mic regat, zna acestor gradini ale Armidei, frumoasa, buna, incomparabila Diana, o inima de diamant ntr -un nvelis de aur, o vei iubi, Saint-Luc. - O si iubesc; ea te-a iubit. - O! snt sigura ca ma iubeste si acum si ca ma va iubi totdeauna. Diana nu-si sch imba prietenele dupa plac. ti nchipui viata fericita pe care avem s-o ducem n aces t cuib de flori si de muschi care va nverzi primavara! Diana a luat conducerea ta talui sau, a batrnului baron; nu trebuie deci sa fim ngrijiti. Este un razboinic d e pe vremea lui Francis I, ajuns slab si nevatamator, pe ct de puternic si curajo s a fost altadata, nu mai are dect o amintire de la Pavia, nu mai are dect dragost e n prezent si o speranta n viitor, pe Diana lui mult iubita. Vom putea locui la M eridor fara ca el sa stie si chiar sa bage de seama vreodata. Si daca va sti! Ei bine! vom scapa spunndu-i ca Diana lui este cea mai frumoasa fata din lume si ca regele Francis I este cel mai mare capitan din toate timpurile. - Va fi ncntator, spuse Saint-Luc; dar prevad certuri mari. - Cum asa?; - ntre baron si mine. - n ce privinta. n privinta regelui Francis I? - Ah! asa e, spuse Saint-Luc. - ti nchipui tu acest trai, iubitule, urma Jeana. Dimineata, n padure, prin portita pavilionului pe care ea ni-l va da ca locuinta. Cunosc acel pavilion: doua turn uri legate unul de altul printr-o cladire zidita pe vremea lui Ludovic al XII- l ea, o arhitectura adorabila si pe care tu o vei adora, tu care iubesti florile s i dantelele; si niste ferestre...; o vedere linistita si ntunecata asupra marilor

paduri care se ntind ct vezi cu ochii si n aleile carora vezi n departare pascnd vre un cerb sau vreo caprioara si ridicnd capul la cel mai mic zgomot; apoi, n partea opusa, o perspectiva deschisa spre cmpiile aurite spre satele cu acoperisuri rosi i si cu ziduri albe, spre Loara sclipind la soare si plina de luntre; apoi vom a vea, trei leghe, un lac cu o barca ascunsa n trestii, caii nostri, cinii nostri cu care vom alerga dupa cerbi prin padurile mari, n vreme ce batrnul baron, nestiind ca are oaspeti, va spune, auzind latraturile ndepartate: - "Diana, ia asculta, ai spune ca este Astreea si Phlegeton care vneaza. - Si daca vneaza, tata, va raspunde Diana, lasa-i sa vneze." - Sa ne grabim, Jeana, spuse Saint-Luc, as vrea sa si fiu la Meridor. Si amndoi dadeau pinteni cailor care nghiteau atunci spatiul timp de doua sau trei leghe, apoi se opreau deodata pentru a da stapnilor ragazul sa reia o convorbire ntrerupta sau sa ndrepte un sarut rau dat. Astfel se facu drumul de la Chartres la Mans, unde, aproape linistiti, cei doi s oti ramasera o zi; apoi, a doua zi, dupa ce mai facusera o fericita oprire pe a cel fericit drum pe care-l urmau, ei pornira, cu vointa hotarta de a ajunge chiar n aceeasi seara la Meridor, prin padurile nisipoase care se ntindeau pe vremea ac eea de la Guclard la Ecommoy . Ajunsi acolo, Saint-Luc se socoti n afara de orice primejdie, el care cunostea fi rea cnd mnioasa cnd lenesa a regelui, care dupa dispozitia n care se afla n clipa ple carii lui Saint-Luc, trebuia sa fi trimis douazeci de curieri si o suta de solda ti din garda dupa ei cu porunca de a-i aduce morti sau vii, sau care se multumis e sa scoata un oftat, scotndu-si bratele din plapuma, cu un deget mai mult ca de obicei si murmurnd: - Oh! tradatorule Saint-Luc, cum nu te-am cunoscut eu mai devreme. Or, deoarece fugarii nu fusesera ajunsi de nici un curier, nu zarisera nici o ga rda, era probabil ca n loc de a se gasi n firea-i mnioasa, regele Henric al III-lea se gasea n firea-i lenesa. Asa si zicea Saint-Luc aruncnd din timp n timp n urma lui o privire pe acel drum sin guratic unde nu aparea nici cel mai mic urmaritor. - Bun, gndi el, furtuna o fi cazut pe acel sarman Chicot care, asa nebun, mi-a da t un sfat att de ntelept... Ma voi achita de el cu vreo anagrama mai mult sau mai putin spirituala. Si Saint-Luc si aminti de o anagrama grozava pe care Chicot o facuse n ziua cnd fus ese ales favorit. Deodata Saint-Luc simti mna sotiei sale care l tragea de brat. El tresari. Nu era o mngiere. - Priveste, spuse Jeana. Saint-Luc se ntoarse si vazu n zare un calaret care facea acelasi drum ca si ei si care parea ca-si grabeste foarte mult calul. Acest calaret se afla pe partea cea mai nalta a drumului; el se desena pe cerul f ara nori si, prin acel efect de perspectiva pe care cititorii nostri trebuie sal fi observat cteodata, parea n aceasta pozitie mai nalt dect un om obisnuit. Aceasta coincidenta i paru un semn rau lui Saint-Luc, fie din pricina starii de s pirit n care se afla si careia realitatea parea ca vine la timp sa-i dea o desmi ntire, fie ca, n adevar si cu toata linistea pe care o arata, el se temea nca de v reo ntoarcere capricioasa a regelui Henric al III-lea. - Da, asa e, spuse el; ngalbenindu-se fara sa vrea, e un calaret acolo. - Sa fugim, spuse Jeana dnd pinteni calului. - Nu, spuse Saint-Luc, caruia teama pe care o simtea nu-l putea face sa-si piard a sngele rece, nu, calaretul acela este singur, dupa ct vad si nu trebuie sa fugim din fata unui om singur. Sa ne dam la o parte si sa-l lasam sa treaca; dupa ce va fi trecut, ne vom continua drumul. - Dar daca se opreste? - Ei bine! daca se opreste, vom vedea cu cine avem de-a face si vom proceda n con secinta. - Ai dreptate, spuse Jeana, si nu trebuia sa-mi fie frica, deoarece Saint-Luc al meu este aci ca sa ma apere. - Ce are a face, sa fugim totusi, spuse Saint-Luc, aruncnd o ultima privire asupr a necunoscutului care, zarindu-i, pornise la galop; caci vad o pana pe palarie s

i un guler care ma cam ngrijoreaza. - O! Doamne! Cum te pot ngrijora o pana si un guler? ntreba Jeana urmndu-si sotul c are si luase calul de fru si care l tragea dupa el n padure. - Pentru ca pana este de o culoare foarte la moda n acest moment la curte si gule rul de o taietura cu totul noua; or, acolo snt niste pene care ar costa prea scum p ca sa fie vopsite si niste gulere care ar costa prea multe ngrijiri ca sa fie s crobite, pe acei gentilomi din Mans, pentru ca sa avem de-a face cu acele frumoa se gainuse pe care le pretuieste att de mult Chicot. Sa fugim, sa fugim, Jeana; c alaretul acela mi face impresia ca e un ambasador al regelui, augustul meu stapn. - Sa fugim, spuse tnara, tremurnd ca frunza la ideea ca putea sa fie despartita d e sotul ei. Dar e usor de spus nsa greu de executat. Brazii erau foarte desi si formau un ade varat zid de crengi. Afara de aceasta, caii intrau pna la piept n terenul nisipos. n acest timp calaretul se apropia ca fulgerul si se auzea galopul calului sau cob ornd pe panta muntelui. - Cu noi are el ceva, Doamne Iisuse, striga tnara. - Pe legea mea! spuse Saint-Luc oprindu-se, daca are ceva cu noi, sa vedem ce, c aci, descalecnd, tot ne va ajunge. - Se opreste, spuse tnara. - Si chiar descaleca, spuse Saint-Luc, intra n padure. Ah! zau! chiar daca ar fi diavolul n persoana, ma duc naintea lui. -Asteapta, spuse Jeana oprindu-si sotul, asteapta; mi se pare ca striga. n adevar, necunoscutul, dupa ce si legase calul de unul din brazii de la margine, intra n padure strignd: - Ei! gentilomul meu! gentilomul meu! nu fugi asa, mii de draci, ti aduc ceva, c e ai pierdut. - Ce tot spune? ntreba contesa. - I-auzi! spuse Saint-Luc, zice ca am pierdut ceva. - Ei! domnule, urma necunoscutul, domnul cel mic, v-ati pierdut o bratara n hanul de la Courville. Ce dracu! un portret de femeie nu se pierde astfel, mai ales p ortretul acelei respectabile doamne de Coss. n hatrul acestei scumpe mame, nu ma fa ceti sa alerg asa. - Dar cunosc aceasta voce! striga Saint-Luc. - Si apoi mi vorbeste de mama mea. - Asadar ti-ai pierdut bratara aceea, micuto? - Ei! Doamne, da, am bagat de seama abia azi dimineata; nu-mi puteam aminti unde am lasat-o. - Dar e Bussy, striga deodata Saint-Luc. - Contele de Bussy! relua Jeana miscata, prietenul nostru? - Desigur, prietenul nostru, spuse Saint-Luc alergnd tot cu atta graba naintea gent ilomului cu cta grija l ocolise mai nainte. - Saint-Luc! asadar nu ma nselasem, spusese vocea sonora a lui Bussy, care, dintr -un singur salt se gasi lnga cei doi soti. - Buna ziua, doamna, urma el rznd cu hohote si dnd contesei portretul pe care, n ade var, l uitase n hanul de la Courville, unde, va amintiti, si petrecusera noaptea. - Vii oare sa ne arestezi din partea regelui, domnule de Bussy? spuse zmbind Jean a. - Eu! zau ca nu; nu snt att de mult prieten al Maiesatatii Sale ca sa ma nsarcineze cu misiunile sale de ncredere. Nu, v-am gasit bratara la Courville si aceasta mi -a aratat ca erati naintea mea. Atunci mi-am fortat calul, v-am zarit, am banuit ca snteti dumneavoastra si, fara sa vreau, v-am facut sa goniti. Scuzati-ma. - Asadar, spuse Saint-Luc, cu o ultima umbra de banuiala, ntmplarea te-a facut sa urmezi acelasi drum cu noi? - ntmplarea, raspunse Bussy; si acum cnd v-am ntlnit, voi zice Providenta. Si tot ce mai era banuiala n sufletul lui Saint-Luc se sterse n fata privirilor att de stralucitoare si n fata zmbetului att de sincer al frumosului gentilom. - Asadar, calatoresti? spuse Jeana. - Calatoresc, spuse Bussy ncalecnd. - Dar nu ca noi?

Nu, din pacate. Nu din pricina dizgratiei? voiam sa zic. Zau, putin a lipsit. Si unde mergi? Merg spre Angers. Si dumneavoastra? Noi la fel. Da, nteleg, Brissac se afla la vreo zece leghe de aci, ntre Angers si Saumur: va duceti sa cautati un refugiu n castelul parintesc, ca niste porumbei urmariti; e frumos si v-as invidia fericirea, daca invidia nu ar fi un viciu asa de urt. - Ei! domnule de Bussy, spuse Jeana cu o privire plina de recunostinta, casatore ste-te si vei fi tot asa de fericit cum sntem noi; fericirea e un lucru foarte us or, ti-o jur, cnd este iubire la mijloc. Si ea l privi pe Saint-Luc zmbind, ca pentru a-l lua ca martor. - Doamna, spuse Bussy, nu ma ncred n asemenea fericiri; nu are toata lumea norocul sa se casatoreasca asa ca dumneavoastra, cu privilegiul regelui. - Haida de, dumneata, barbatul iubit pretutindeni! - Cnd esti iubit pretutindeni, doamna, spuse suspinnd Bussy, este ca si cnd nu ai f i n nici o parte. - Ei bine! spuse Jeana aruncnd o privire de ntelegere sotului ei, lasa-ma pe mine sa te casatoresc; aceasta va linisti pe un mare numar de soti gelosi pe care i cu nosc si apoi ti fagaduiesc ca te fac sa ntlnesti acea fericire a carei existenta o negi. - Eu nu neg ca exista fericire, doamna, spuse Bussy cu un suspin; neg numai ca a ceasta fericire poate fi pentru mine. - Vrei sa te casatoresc eu? repeta doamna de Saint-Luc. - Daca ma veti casatori dupa gustul dumneavoastra, nu; daca ma veti casatori dup a gustul meu, da. - Spui aceasta ca un om hotart sa ramna flacau. - Poate. - Esti cumva ndragostit de vreo femeie cu care nu te poti casatori? - Conte, fa-mi placerea, spuse Bussy, roag-o pe doamna de Saint-Luc sa nu-mi nfig a mii de cutite n inima. - Ei, baga de seama, Bussy, ma vei face sa cred ca esti ndragostit de sotia mea. -n cazul acesta, vei admite cel putin ca snt un amant plin de delicatete si ca so tii nu ar avea dreptate sa fie gelosi pe mine. -Ah! asa e, spuse Saint-Luc, amintindu-si ca Bussy i-o adusese pe sotia lui la Luvru. Dar, ce are a face, marturiseste ca ai inima prinsa n alta parte. - O marturisesc, spuse Bussy. - De dragoste sau de un capriciu? ntreba Jeana. - De o pasiune, doamna. - Te voi vindeca. - Nu cred. - Te voi casatori. - Ma ndoiesc. - Si te voi face att de fericit pe ct meriti sa fii. - Vai! doamna, singura mea fericire acum este de a fi nenorocit. - Snt foarte ncapatnata, te previn, spuse Jeama. - Si eu la fel, spuse Bussy. - Conte, vei ceda. - Ascultati, doamna, spuse tnarul, sa calatorim ca niste buni prieteni; sa iesim mai nti din aceste nisipuri, va rog, apoi vom ramne peste noapte n satul acela ferme cator care luceste, acolo, la soare. - Acela sau altul. - Oriunde, nu am preferinte. - Atunci, ne nsotesti? - Pna la locul unde ma duc, numai daca nu vedeti vreo piedica n aceasta. - Nu, dimpotriva. Dar mai bine vino unde mergem noi. - Si unde mergeti? - La castelul Meridor. Sngele urca n obrajii lui Bussy si i se ngramadi la inima. Se facu att de palid nct i

s-ar fi descoperit taina daca n aceeasi clipa chiar, Jeana nu s-ar fi uitat zmbin d la sotul ei. Bussy avu asadar timpul si-si vina n fire, pe cnd cei doi soti sau mai de graba ce i doi amanti si vorbeau din ochi, si sa raspunda tinerei femei cu aceeasi rautate ; numai ca rautatea lui era o adnca tacere asupra intentiilor. - La castelul Meridor, doamna, spuse el cnd mai prinse putina putere pentru a ros ti acest nume; ce e cu acest castel va rog? - E pe mosia uneia din prietenele mele bune, raspunse Jeana. - Uneia din prietenele dumneavoastra bune... si..., urma Bussy, care se afla la mosia sa? - Negresit, raspunse doamna de Saint-Luc care nu cunostea evenimentele ntmplate la Meridor cu doua luni n urma, n-ai auzit vorbindu-se niciodata de baronul de Meri dor, unul din cei mai bogati baroni din Poitou si... - Si..., repeta Bussy, vaznd ca Jeana se oprea. - Si de fiica sa, Diana de Meridor, cea mai frumoasa fiica de baron ce s-a vazut vreodata. - Nu, doamna, raspunse Bussy, aproape nabusit de emotie. Si n taina, frumosul gentilom, n timp ce Jeana si privea sotul cu aceeasi ciudata e xpresie, frumosul gentilom, zic, se ntreba prin ce fericire, pe drumul acesta, fa ra intentie, fara logica, se gasea cineva care sa-i vorbeasca despre Diana de Me ridor, raspunznd astfel singurei dorinti pe care o avea n suflet. Era o surpriza? nu era de crezut; era o cursa? era aproape cu neputinta. Saint-L uc nu se mai gasea la Paris cnd intrase el la doamna de Monsoreau si cnd aflase ca se numea Diana de Meridor. - Si castelul acela, mai este departe, doamna? ntreba Bussy. - La sapte leghe, mi se pare, si ma prind pe orice ca acolo iar nu n satuletul du mitale care sclipeste la soare si n care de altfel nu am nici o ncredere, ne vom c ulca asta-seara. Vii, nu-i asa? - Da, doamna. - Haide, spuse Jeana, am si facut un pas spre fericirea pe care ti-o propuneam. Bussy se nclina si continua sa mearga alaturi de cei doi soti care, datorita obli gatiilor pe care le aveau fata de el, l coplesira cu atentii. Ctva timp, fiecare p astra tacerea. n sfrsit Bussy, care mai avea multe lucruri de aflat, ndrazni sa pun a ntrebari. Era privilegiul situatiei sale si el parea de altfel hotart sa se folo seasca de acest lucru. - Si acel baron de Meridor despre care mi vorbiti, ntreba el,cel mai bogat dintre Poitevini, ce fel de om este? - Un gentilom desavrsit, un viteaz din timpurile vechi, un cavaler care, daca ar fi trait pe vremea regelui Arthur, ar fi obtinut cu siguranta un loc la Masa Ro tunda. - Si, ntreba Bussy stapnindu-si muschii fetei si emotia din glas, cu cine si-a mar itat fata? - Cu cine si-a maritat fata? - ntreb. - Diana, maritata? - Ce ar fi neobisnuit n asta? - Nimic; nsa Diana nu este maritata; desigur ca as fi fost cea dinti nstiintata de aceasta casatorie. Inima lui Bussy ncepu sa bata mai tare si un suspin dureros iesi din gtleju-i sugr umat. - Atunci, ntreba el, domnisoara de Meridor se afla la castel cu tatal sau? - Asa nadajduim, raspunse Saint-Luc, apasnd pe acest raspuns pentru a arata sotie i sale ca o ntelesese, ca-i mpartasea ideile, si se asocia la planurile ei. Urma o clipa de tacere, n timpul careia fiecare si urma firul gndurilor. - Ah! striga deodata Jeana ridicndu-se n scari, iata turnurile castelului. Ia priv este, domnule de Bussy n mijlocul acelor paduri mari desfrunzite, dar care, ntr-o luna, vor fi att de frumoase; vezi acoperisul de ardezie? - O! da, negresit, spuse Bussy cu o emotie care uimea acea inima viteaza, ramasa pna atunci cam salbatica, da, vad. Asadar, acolo este castelul Meridor? Si printr-o reactiune a gndirii, la vederea acestui tinut att de frumos si de boga

t, chiar n timpul asprimilor naturii, la vederea acestei locuinte senioriale, el s i aminti de sarmana prizoniera ngropata n ceturile Parisului si n coltisorul nabusit or al strazii Sfntul Anton. Si de asta data suspina, dar nu mai era un suspin de durere. Silita sa-i fagadui asca fericirea, doamna de Saint-Luc i daduse speranta. CAPITOLUL XXIII Batrnul orfan Doamna de Saint-Luc nu se nselase: dupa doua ore se gaseau n fata castelului Merid or. De la primele cuvinte schimbate ntre calatori si pe care noi le-am repetat, Bussy se ntreba daca nu ar fi trebuit sa povesteasca acestor buni prieteni ntmplarea car e o tinea pe Diana departe de Meridor. nsa, odata intrat pe aceasta cale a destai nuirilor, el trebuia nu numai sa dea la iveala ceea ce toata lumea avea sa afle curnd, dar si ceea ce stia numai Bussy si nu voia sa destainuiasca nimanui. El da du napoi deci din fata unei marturisiri care ar fi adus dupa sine n mod natural pr ea multe interpretari si ntrebari. Si apoi Bussy voia sa intre la Meridor ca un om cu totul necunoscut. El voia sal vada, fara nici o pregatire, pe domnul de Meridor, sa-l auda vorbind de domnul de Monsoreau si de ducele de Anjou; el voia sa se convinga, n sfrsit, nu daca er a sincera povestirea Dianei, caci nu banuia ca minte acel nger de curatenie, dar ca nu fusese ea nsasi nselata n vreo privinta, si ca acea povestire pe care o ascul tase cu un interes att de puternic, fusese o interpretare fidela a ntmplarilor. Bussy pastra, dupa cum se vede, doua sentimente care l mentin pe omul superior n s fera lui dominatoare, chiar n mijlocul ratacirilor dragostei. Aceste doua sentime nte erau ferirea de straini si respectul adnc al persoanei iubite. Astfel ca doamna de Saint-Luc, nselata cu toata istetimea ei femeiasca, de catre puterea pe care o avusese Bussy asupra lui nsusi, ramase convinsa ca tnarul auzea rostindu-se pentru prima data numele Dianei si ca acest nume nu trezea n el nici amintire, nici speranta. El se astepta poate sa gaseasca la Meridor vreo provin ciala stngace si foarte ncurcata n fata unor musafiri noi, care soseau. Prin urmare, ea se pregatea sa se bucure de surprinza lui. Totusi o mira un lucr u, anume ca la sunetul de corn al paznicului care o anunta ca are vizita, Diana nu alerga pe podisca, fiind stiut ca aceasta era un semnal la care Diana alerga totdeauna. Dar, n locul Dianei, zarira naintnd pe poarta principala castelului un batrn ncovoia t, sprijinit n baston. Era mbracat cu o haina de catifea verde, garnisita cu blana de vulpe, si de curea ua de la bru avea atrnat un fluier de argint alaturi de o gramada de chei. Vntul serii misca pe fruntea sa lungu-i par alb ca pe ultimii fulgi de zapada. El strabatu podisca urmat de doi cini mari de rasa germana, care mergeau n urma lu i ncet si cu pasi egali, cu capul n jos si netrecnd deloc unul naintea celuilalt. Cnd batrnul putu sa ajunga lnga parapet: - Cine e acolo? ntreba el cu o voce slaba, si cine i face cinstea unui sarman batrn de a-l vizita? - Eu! eu, domnule Augustin, striga vocea vesela a tinerei femei. Caci asa i zicea batrnului Jeana de Coss pentru a-l deosebi de fratele sau mai mic care se numea Wilhelm si care murise de vreo trei ani. Dar baronul, n loc sa raspunda prin exclamarea vesela pe care Jeana se astepta so auda iesind din gura sa, ridica ncet capul si atintind asupra calatorilor niste ochi fara priviri: - Dumneata? spuse el, nu vad. Cine esti dumneata?... - O! Doamne! striga Jeana, nu ma mai recunosti? Ah! asa e, de vina e deghizarea mea. - Scuza-ma, spuse batrnul, dar nu mai vad aproape deloc. Ochii batrnilor nu snt fac uti sa plnga si, atunci cnd plng, lacrimile i ard. - Ah! scumpe baron, spuse tnara, vad n adevar ca vederea dumitale slabeste, caci m -ai fi recunoscut chiar sub vesmintele mele de barbat. Trebuie asadar sa-mi spun numele?

- Da, negresit, raspunse batrnul, deoarece ti spun ca de abia te zaresc. - Ei bine! am sa te pacalesc, scumpe domnule Augustin; snt doamna de Saint-Luc. - Saint-Luc! spuse batrnul; nu te cunosc. - nsa numele meu de fata, spuse vesela femeie, nsa numele meu de fata este Jeana d e Coss-Brissac. - Ah! Doamne! striga batrnul, ncercnd sa deschida bariera cu minile-i tremuratoare, ah! Doamne! Jeana, care nu ntelegea nimic din aceasta primire ciudata, att de deosebita de aceea la care se astepta si pe care o atribuia vrstei batrnului si scaderii facuta tilor sale, vazndu-se n sfrsit recunoscuta sari jos de pe cal si alerga sa se arunc e n bratele sale, asa cum facea de obicei; nsa mbratisndu-l pe baron, ea i simti obra jii umezi; plngea. - E de bucurie, gndi ea. Dar inima i este tot tnara. - Vino, spuse batrnul, dupa ce o mbratisase pe Jeana. Si ca si cnd nu i-ar fi zarit pe cei doi nsotitori ai ei, batrnul porni spre castel cu pasul lui egal si masurat, urmat la aceeasi departare de cei doi cini care nu avusesera vreme dect sa-i miroase si sa-i priveasca pe vizitatori. Castelul avea o nfatisare de tristete ciudata; toate jaluzelele erau trase; s-ar fi zis ca e un mormnt urias: servitorii care se zareau trecnd pe ici pe colo erau m bracati n negru. Saint-Luc arunca o privire sotiei sale pentru a o ntreba daca asa se astepta sa gaseasca ea castelul. Jeana ntelese si cum ardea si ea de dorinta de a iesi din aceasta nedumerire, se apropie de baron, si lundu-i mna: - Si Diana! spuse ea, oare din nenorocire nu se afla aci? Batrnul se opri ca lovit de trasnet si uitndu-se la tnara femeie cu o expresie care semana mai mult a groaza: - Diana! spuse el. Si ndata la numele acesta cei doi cini, ridicndu-si capetele spre stapnul lor, scoas era un geamat tnguitor. Bussy nu se putu opri sa nu se nfioare; Jeana l privi pe Saint-Luc si Saint-Luc se opri, nestiind daca trebuia sa nainteze mai departe sau sa se napoieze. - Diana! repeta batrnul, ca si cnd i-ar fi trebuit tot acest timp pentru a ntelege n trebarea care i se punea, asadar nu stiti nimic?... Si glasu-i slabit si tremurator se stinse ntr-un suspin smuls din fundul inimii. - Dar ce s-a ntmplat? striga Jeana miscata si cu minile mpreunate. - Diana a murit! striga batrnul ridicndu-si minile cu un gest deznadajduit spre cer si lasnd sa-i scape un puhoi de lacrimi. Si cazu pe primele trepte ale peronului la care ajunsesera, si ascundea capul n min i, leganndu-se ca pentru a goni amintirea dureroasa care venea sa-l chinuie mereu . - Moarta! striga Jeana, lovita de groaza si ngalbenind ca un cadavru. - Moarta! bolborosi Bussy. L-au lasat si pe el sa creada ca a murit! Ah! sarmane batrn, cum ai sa ma iubesti ntr-o zi. -Moarta! moarta! repeta baronul; mi-au ucis-o! -Ah! scumpul meu senior, spuse Jeana, care, dupa lovitura grozava pe care o pri mise, gasise singurul mijloc care mpiedica sa se sfarme inima slaba a femeilor, la crimile. Si ea izbucni n suspine, inundnd cu lacrimi fata batrnului, de gtul caruia si nlantuis e bratele. Batrnul senior se ridica mpleticindu-se. -Ce are a face, spuse el, cu toate ca e goala si pustiita, casa nu e mai putin primitoare; intrati. Jeana l lua de brat pe batrn si strabatu cu el peristilul, vechea sala a garzii, f acuta acum sufragerie si intra n salon. Un servitor, a carui fata tulburata si ai carui ochi nrositi aratau ct de mare era iubirea pentru stapnul lui, mergea nainte, deschiznd usile; Saint-Luc si Bussy urm au. Ajuns n salon, batrnul sustinut mereu de Jeana, se aseza sau mai de graba cazu n fo toliul sau mare din lemn sculptat. Servitorul deschise o fereastra pentru a lasa sa intre aer si, fara sa iasa din

camera, se retrase ntr-un colt. Jeana nu ndraznea sa rupa tacerea. Ea se temea sa nu redeschida ranile batrnului nt rebndu-l; si totusi, ca toate persoanele tinere si fericite, ea nu se putea hotar sa creada adevarata nenorocirea care i se anunta. Exista o vrsta la care nu poti cerceta prapastia mortii, pentru ca nu crezi n moarte. Baronul fu acela care o lua naintea dorintei ei, deschiznd vorba: - Mi-ai spus ca esti casatorita, draga Jeana; domnul este sotul dumitale? Si l arata pe Bussy. - Nu, domnule Augustin, raspunse Jeana; este domnul de Saint-Luc. Saint-Luc se nclina mai adnc n fata nefericitului parinte dect n fata batrnului. Ace sta l saluta parinteste si se sili chiar sa zmbeasca; apoi, cu ochii slabiti, se nt oarse spre Bussy: - Si domnul, spuse el, este fratele dumitale, fratele sotului dumitale, vreo rud a? - Nu, scumpe baron, domnul nu ne este ruda, ci prietenul nostru; domnul Ludovic de Clermont, conte de Bussy d'Amboise, gentilom al domnului duce de Anjou. La aceste cuvinte batrnul, miscat ca de un arc, arunca o privire grozava asupra l ui Bussy si, ca istovit de aceasta provocare muta, recazu pe fotoliu scotnd un ge amat. - Ce s-a ntmplat? ntreba Jeana. - Baronul te cunoaste, domnule de Bussy? ntreba Saint-Luc. - Este pentru prima oara cnd am cinstea sa-l vad pe domnul baron de Meridor, spus e linistit Bussy, care numai el ntelesese efectul pe care numele domnului duce de Anjou l facuse asupra batrnului. - Ah! dumneata esti gentilom al domnului duce de Anjou, spuse baronul, esti gent ilomului acelui monstru, acelui demon si ndraznesti s-o marturisesti si ai ndrazne ala sa te nfatisezi naintea mea: - E nebun? ntreba n soapta Saint-Luc pe sotia sa, privindu-l pe baron cu niste och i mirati. - Durerea i-o fi tulburat mintea, raspunse Jeana nspaimntata. Domnul de Meridor nsotise cuvintele pe care le rostise si care o faceau pe Jeana sa se ndoiasca de sanatatea lui, de o privire mai amenintatoare dect cea dinti; dar Bussy, mereu nepasator, sustinuse aceasta privire cu o atitudine de un adnc resp ect si nu raspunse. - Da, al acelui monstru, relua domnul de Meridor, a carui minte parea ca se rata ceste din ce n ce mai mult, al acelui asasin care mi-a ucis fiica! - Bietul om! sopti Bussy. - Dar ce tot spune acolo? ntreba Jeana. - Asadar nu stiti, dumneavoastra care ma priviti cu niste ochi ngroziti, striga d omnul de Meridor lund minile Jeanei si acelea ale lui Saint-Luc si unindu-le ntr-al e sale, dar ducele de Anjou mi-a ucis-o! Si batrnul rosti aceste din urma cuvinte cu un accent att de dureros, nct chiar lui Bussy i venira lacrimi n ochi. - Domnule, spuse tnara, chiar daca ar fi asa, si nu nteleg cum ar putea fi, nu-l p oti acuza de aceasta nenorocire grozava pe domnul de Bussy, cel mai cinstit, cel mai marinimos gentilom care exista. Dar vezi bine, bunul meu baron, domnul de B ussy plnge ca noi si cu noi. Ar fi venit oare, daca ar fi putut banui primirea pe care i-o pregateai! Ah! scumpe domnule Augustin, n numele iubitei dumitale Diana , spune-ne cum s-a ntmplat aceasta catastrofa? - Atunci dumneata nu stiai? spuse batrnul adresndu-se lui Bussy. Bussy se nclina fara sa raspunda. -Ei, Doamne! nu, spuse Jeana, nimeni nu stia de aceasta ntmplare. -Diana mea a murit si cea mai buna prietena a ei nu stia nimic! Oh! e adevarat, n-am scris nimanui, n-am vorbit cu nimeni despre aceasta; mi se parea ca lumea nu putea sa traiasca din clipa cnd Diana nu mai traia; mi se parea ca universul nt reg trebuia sa poarte doliul Dianei. - Vorbeste, vorbeste; aceasta te va mai usura, spuse Jeana. - Ei bine! spuse baronul scotnd un suspin, acest print nemernic, care necinsteste nobilimea Frantei, a vazut-o pe Diana mea si gasind-o att de frumoasa, a pus s-o rapeasca si s-o duca la castelul Beaug, pentru a o necinsti cum ar fi facut cu f

iica unui servitor. Dar Diana, Diana mea sfnta si nobila, si-a ales moartea. Ea s -a aruncat de la o fereastra n lac si nu s-a mai putut gasi dect valul plutind pe deasupra apei. Si batrnul nu putu rosti aceasta din urma fraza fara lacrimi si suspine care face au din aceasta scena unul din cele mai dureroase spectacole pe care le vazuse Bu ssy pna atunci, Bussy, barbatul razboinic, obisnuit sa verse si sa vada varsndu-se snge. Jeana, aproape lesinata, l privea si ea pe conte cu un fel de groaza. - Oh! conte, striga Saint-Luc, e ngrozitor, nu-i asa? Conte trebuie sa-l parasest i pe acel print nemernic; conte, un suflet nobil ca al dumitale nu poate ramne pr ietenul unui rapitor si al unui ucigas. Batrnul, mai mbarbatat putin de aceste cuvinte, astepta raspunsul lui Bussy pentru a-si forma parerea asupra gentilomului; cuvintele simpatice ale lui Saint-Luc l mngiau. n marile crize morale, slabiciunile fizice snt mari si nu este o alinare mic a a durerii unui copil muscat de un cine favorit, dect aceea de a vedea ca-l bati pe acest cine care l-a muscat. Dar Bussy, n loc sa-i raspunda lui Saint-Luc, facu un pas spre domnul de Meridor. - Domnule baron, spuse el, vreti sa-mi ngaduiti cinstea unei convorbiri ntre patru ochi? - Ascultati-l pe domnul de Bussy, scumpe senior! spuse Jeana, veti vedea ca este bun si ca stie sa faca un serviciu. - Vorbeste, domnule, spuse baronul tremurnd; caci presimtea ceva ciudat n privirea tnarului. Bussy se ntoarse spre Saint-Luc si sotia sa si aruncndu-le o privire plina de nobl ete si de prietenie: - mi dati voie? spuse el. Cei doi tineri iesira din sala sprijiniti unul de altul si simtind, o ndoita feri cire alaturi de aceasta mare nenorocire. Atunci, dupa ce se nchise usa n urma lor, Bussy se apropie de baron si l saluta pna la pamnt. - Domnule baron, spuse Bussy, de fata cu mine l-ati acuzat pe un print n al carui serviciu ma aflu, si l-ati acuzat cu o furie care ma sileste sa va cer o explic atie. Batrnul facu o miscare. - O! nu va nselati asupra ntelesului cu totul respectuos al cuvintelor mele; eu va vorbesc cu cea mai adnca simpatie; si cu cea mai vie dorinta de a va ndulci sufer inta, va spun: Domnule baron, povestiti-mi n toate amanuntele, catastrofa dureroa sa pe care o povesteati adineauri domnului de Saint-Luc si sotiei sale. Sa vedem , totul s-a ntmplat asa cum credeati si nu se mai poate face nimic? - Domnule, spuse batrnul, am avut o clipa de nadejde. Un gentilom nobil si cinsti t, domnul de Monsoreau, a iubit-o pe sarmana mea fiica si s-a interesat de ea. - Domnul de Monsoreau! ei bine, ntreba Bussy, sa vedem, care a fost purtarea sa n toate astea? - Ah! purtarea sa a fost cinstita si demna, caci Diana i refuzase mna. Totusi el f u acela care ma nstiinta cel dinti de planurile miselesti ale ducelui. El fu acela care mi arata mijlocul de a le face sa nu reuseasca; el nu cerea dect un lucru pe ntru a-mi scapa fiica si aceasta dovedea nca o data ntreaga noblete a sufletului s au; el cerea, daca ar fi reusit s-o smulga din minile ducelui, sa i-o dau n casato rie pentru ca, vai! fiica mea sa scape de pierzanie, deoarece el, fiind tnar, act iv si ntreprinzator, ar fi putut s-o apere mpotriva unui print puternic, ceea ce s armanul ei tata nu putea ncerca. Ma nvoii cu bucurie; dar vai! fu n zadar; el ajuns e prea trziu si nu o gasi pe sarmana mea Diana scapata de necinste dect prin moart e. - Si din clipa aceea fatala, ntreba Bussy, domnul de Monsoreau nu s-a mai aratat? - Nu e dect o luna de cnd s-au petrecut aceste ntmplari, spuse batrnul, si bietul gen tilom nu va fi ndraznit sa mai apara n fata mea, neputnd reusi n planu-i marinimos. Bussy lasa capul n jos; totul i era lamurit. Acum ntelegea cum reusise domnul de Mo nsoreau sa i-o rapeasca printului pe tnara pe care o iubea si cum teama ca printu l sa nu descopere ca aceasta tnara ajunsese sotia sa l facuse sa-l lase chiar pe t atal ei sa creada ca a murit.

- Ei bine! domnule, spuse batrnul, vaznd ca gndurile aplecau fruntea tnarului si ti neau atintiti spre pamnt ochii pe care povestirea ce o terminase i facuse sa sclip easca de mai multe ori. - Ei bine! domnule baron, raspunse Bussy, snt nsarcinat de monseniorul duce de Anj ou sa va aduc la Paris unde Alteta Sa doreste sa va vorbeasca. - Sa-mi vorbeasca, mie! striga baronul; eu, sa ma gasesc n fata acelui om dupa mo artea fiicei mele! Si ce ar putea sa-mi spuna, ucigasul? - Cine stie? Sa se dezvinovateasca poate. - Si chiar daca s-ar dezvinovati, striga batrnul, nu, domnule de Bussy, nu, nu ma vei duce la Paris; de altfel ar fi prea mult sa ma departez de locul unde se od ihneste scumpa mea copila n giulgiul ei rece de trestii. - Domnule baron, spuse Bussy cu o voce hotarta, dati-mi voie sa starui; este dato ria mea sa va conduc la Paris si am venit numai pentru aceasta. - Ei bine! ma voi duce dar la Paris, striga batrnul tremurnd de mnie; dar nenorocir e acelora care ma vor fi pierdut! Regele ma va asculta si, daca nu ma asculta, v oi face apel la toti gentilomii din Franta. Dar, spuse el n soapta, uitasem n dure rea mea ca am n minile mele o arma pe care nu am ntrebuintat-o pna acum. Da, domnule de Bussy, te voi nsoti. - Iar eu, domnule baron, spuse Bussy lundu-i mna, va recomand rabdarea, linistea s i demnitatea care se cuvin unui nobil crestin. Dumnezeu are pentru inimile curat e bunatati nemasurate si nu stiti ce va pregateste. Va mai rog, asteptnd ziua n ca re vor izbucni aceste bunatati, sa nu ma socotiti n numarul dusmanilor dumneavoas tra, caci nici nu stiti ce fac pentru dumneavoastra. Asadar pe mine, domnule baro n, va rog si, de cum se va lumina de ziua, vom porni la drum. - Ma nvoiesc, raspunse batrnul nobil, miscat fara sa vrea de accentul blnd cu care Bussy rostise aceste cuvinte; dar deocamdata, prieten sau dusman, esti musafirul meu si trebuie sa te conduc la apartamentul dumitale. Si baronul lua de pe masa un sfesnic de argint cu trei brate si, cu un pas greoi , sui, urmat de Bussy d'Amboise, scara de onoare a castelului. Cinii voiau sa-l urmeze; el i opri cu un semn: doi din servitorii sai mergeau n urm a lui Bussy cu alte sfesnice. Ajungnd pe pragul camerei care i era hotarta, contele ntreba ce se facusera domnul d e Saint-Luc si sotia sa. - Batrnul meu Germain trebuie sa se fi ngrijit de ei, raspunse baronul. Noapte bun a, domnule conte. CAPITOLUL XXIV Cum si facuse rost Remy le Haudouin, n lipsa lui Bussy, de ntelegeri pe ascuns n cas a din strada Sfntul Anton. Domnul si doamna de Saint-Luc nu-si puteau reveni din surpriza. Bussy sa aiba ta ine cu domnul de Meridor; Bussy, pregatindu-se sa plece cu batrnul la Paris; Buss y, n sfrsit, parnd ca ia deodata conducerea acestor afaceri care i pareau la nceput s traine si necunoscute, era pentru cei doi tineri un fenomen ce nu se putea expli ca. Ct despre baron, puterea magica a acelui titlu, Alteta Regala, produsese asupra l ui efectul obisnuit; un gentilom de pe vremea lui Henric al III-lea, nu zmbea nca n fata titlurilor si armoariilor. Alteta Regala, nsemna pentru domnul de Meridor, ca si pentru oricare altul, afara de rege, o putere nsemnata, adica trasnet si furtuna. Dimineata, baronul si lua ramas bun de la oaspetii sai pe care i instala n castel; dar Saint-Luc si sotia sa, ntelegnd gravitatea situatiei, si fagaduira sa paraseasc a Meridorul de ndata ce se va putea si sa se duca pe mosiile de la Brissac, care erau nvecinate, de ndata ce se vor fi asigurat de nvoirea sfiiciosului maresal. Ct despre Bussy, pentru a-si ndreptati purtarea-i ciudata nu avu nevoie dect de o c lipa; Bussy, stapn pe o taina pe care o stia numai el si pe care putea s-o spuna cui i placea, semana cu unul din acei magi scumpi Orientalilor, care cu o singura lovitura de bagheta fac sa curga lacrimi din toti ochii si care cu a doua mares c pupilele si deschid toate gurile printr-un zmbet vesel. Aceasta clipa, care am spus ca i fusese de ajuns lui Bussy pentru a opera att de m

ari schimbari, fu ntrebuintata de el rostind n soapte cteva silabe la urechea pe ca re i-o ntindea cu lacomie ncntatoarea sotie a lui Saint-Luc. Dupa rostirea acestor cteva silabe, fata Jeanei se nveseli; fruntea ei, att de cura ta se colora de o roseata placuta. I se vazura dintisorii albi si stralucitori c a sideful aparnd sub coraliul buzelor; si, deoarece sotul ei, mirat, o privea pen tru a o ntreba, ea duse un deget la buze si fugi sarind si trimitnd un sarut de mu ltumire lui Bussy. Batrnul nu vazuse nimic din aceasta pantomima plina de nteles: cu privirea atintit a spre locuinta parinteasca, el si mngia fara sa vrea cei doi cini care nu se puteau hotar sa-l paraseasca; dadu cteva porunci cu o voce miscata servitorilor sai, ncov oiati sub cuvintele sale de ramas bun. Apoi urcndu-se cu mare greutate si datorit a ajutorului dat de rndasul sau pe un cal batrn, pe care l iubea si care fusese cal ul sau de lupta n ultimele razboaie civile, saluta cu un gest castelul Meridor si pleca fara sa scoata un cuvnt. Bussy, cu privirea stralucitoare, raspundea la zmbetul Jeanei si se ntorcea adesea pentru a-si saluta prietenii. Parasindu-l, Jeana i soptise: - Ce om ciudat esti, domnule conte! Eu ti fagaduisem ca te asteapta fericirea la Meridor... si cnd colo dumneata esti acela care aduci la Meridor fericirea ce zbu rase. De la Meridor la Paris e cale lunga; lunga mai cu seama pentru un baron batrn ciu ruit de lovituri de spada si de gloante, primite n acele razboaie aspre n care ran ile erau n raport cu luptatorii. Cale lunga de asemenea, pentru acel cal tarcat c are se numea Jarnac si care la acest nume, ridicndu-si capul vrt sub coama, arunca o privire nca mndra de sub pleoapele-i obosite. Odata pornit la drum, Bussy se apuca de studiu: acest studiu era sa farmece prin ngrijire si atentiile sale de fiu inima batrnului a carui ura si-o atrasese la nce put si fara ndoiala ca reusi, caci a sasea zi de dimineata, ajungnd la Paris, domn ul de Meridor spuse tovarasului sau de calatorie aceste cuvinte, care zugraveau n treaga schimbare pe care calatoria o adunase n sufletul lui: - E ciudat, conte, iata-ma mai aproape ca niciodata de nenorocirea mea si totusi snt mai putin ngrijorat la sosire dect eram la plecare. - nca doua ore, senior Augustin, spuse Bussy, si ma veti judeca asa cum vreau sa fiu judecat de dumneavoastra. Calatorii intrara n Paris prin mahalaua Sfntul Marcel, vesnica intrare a carei pre ferinta era ndreptatita pentru vremea aceea, deoarece acest ngrozitor cartier, cel mai urt din Paris, parea cel mai parizian dintre toate, datorita numeroaselor sa le biserici, multimii sale de case pitoresti si poduletelor sale aruncate peste baltoace. - Unde mergem? spuse baronul. La Luvru, desigur. - Domnule, spuse Bussy, trebuie mai nti sa va duc la palatul meu, pentru ca sa va n tremati putin si sa fiti apoi n stare sa va nfatisati cum se cuvine naintea persoan ei la care va duc. Baronul ncuviinta cu rabdare; Bussy l conduse drept la palatul sau din strada Gren elle-Saint Honor. Oamenii contelui nu l asteptau, sau, mai de graba nu l mai asteptau: napoiat noapte a printr-o portita a carei cheie o avea numai el, si nseuase singur calul si pleca se fara sa fie vazut de nimeni altul afara de Remy le Haudouin. Se ntelege asadar , ca disparitia lui fara veste, primejdiile pe care le ntmpinase cu o saptamna naint e si care se tradasera prin rana sa, obiceiurile sale aventuroase, n sfrsit, pe ca re nu le potoleau nici o lectie, facusera pe multi sa creada ca daduse n vreo cur sa ntinsa n drum de catre dusmanii sai, ca norocul, care i favorizase atta vreme cur ajul, fusese ntr-o zi potrivnic ndraznelii sale si ca Bussy, tacut si invizibil, m urise de vreun pumnal sau de vreun glont. Astfel nct cei mai buni prieteni si cei mai credinciosi servitori ai lui Bussy si n cepusera sa faca rugaciuni pentru ntoarcerea sa la lumina, ntoarcere care le apare a tot att de ndrazneata ca si aceea a lui Pirithous; n vreme ce altii, mai pozitivi , nemai contnd dect pe cadavrul sau, faceau, pentru a-l regasi, cercetari dintre c ele mai amanuntite prin canaluri, prin pivnitele suspecte, prin gropile de la ma rginea orasului, prin albia Bievrei sau prin santurile Bastiliei. O singura persoana raspundea cnd era ntrebata despre Bussy:

- Domnul conte este sanatos. Dar daca voiau sa-l ntrebe mai mult, cum nici el nu stia mai mult, informatiile p e care le putea da se opreau aci. Aceasta persoana, care ndura, datorita acestui raspuns linistitor, nsa putin amanu ntit, o multime de insulte si complimente urte, era maestrul Remy le Haudouin car e, de dimineata pna seara, mergea ncoace si ncolo, pierzndu-si vremea cu contemplari ciudate, disparnd din cnd n cnd de la palat, fie ziua, fie noaptea, napoindu-se dupa aceea cu o pofta de mncare neobisnuita si aducnd prin veselia lui, de cte ori se na poia, putina bucurie n sufletele celor din palat. Remy, dupa una din acele lipsuri tainice, se napoia la palat tocmai n clipa cnd cur tea de onoare rasuna de strigate de veselie, iar servitorii, sositi n graba, se r epezeau la frul calului lui Bussy si se certau care sa-l ajute sa descalece, caci contele, n loc sa se dea jos, ramnea calare. - Ei, spunea Bussy, snteti veseli ca ma vedeti viu, va multumesc. Ma ntrebati daca snt eu, priviti, pipaiti, dar faceti-o repede. Bine; acum ajutati-i acestui gent ilom cumsecade sa coboare de pe cal si bagati de seama ca l respect mai mult dect pe un print. Bussy avea dreptate sa-l nalte astfel pe batrn, caruia abia i se daduse atentie la nceput si care dupa vesmintele sale modeste, cam demodate, si dupa calu-i tarcat , pretuit foarte repede de oamenii care zilnic umblau cu caii lui Bussy, fusese luat drept un scutier retras n vreo provincie si pe care aventurierul gentilom l a ducea din acest exil ca dintr-o alta lume. Dar, dupa aceste cuvinte, se grabeau care mai de care n jurul baronului. Le Haudo uin privea aceasta scena zmbindu-si n barba, dupa obiceiul lui si fu nevoie de toa ta seriozitatea lui Bussy pentru a sili acest zmbet sa dispara de pe fata vesela a tnarului doctor. - Repede o camera Monseniorului, striga Bussy. - Care? ntrebara numaidect cinci sau sase voci grabite. - Cea mai buna, a mea. Si la rndu-i el oferi bratul batrnului pentru a urca scara, ncercnd sa-l primeasca c hiar cu mai multa cinste dect fusese el primit. Domnul de Meridor se lasa dus de aceasta rapitoare politete, fara vointa, cum te lasi dus pe povrnisul unor visuri care te conduc prin tari minunate, regatul nchi puirii si al noptii. I se aduse baronului cupa de aur a contelui si Bussy voi sa-i toarne chiar el v inul gazduirii. - Multumesc! multumesc, domnule, spuse batrnul, dar ne vom duce n curnd unde avem d e mers? - Da, senior Augustin, n curnd, fiti pe pace si nu va fi o fericire numai pentru d umneavoastra, dar si pentru mine. - Ce spui dumneata si cum se face ca mi vorbesti aproape mereu o limba pe care eu nu o nteleg? - Spun, senior Augustin, ca v-am vorbit de o Providenta milostiva cu sufletele m ari si ca ne apropiem de clipa n care n numele dumneavoastra, voi face apel la ace asta Providenta. Baronul l privi pe Bussy cu un aer mirat; dar Bussy, facndu-i cu mna un semn respec tuos si care voia sa spuna: ma napoiez numaidect, iesi cu zmbetul pe buze. Dupa cum se astepta, la Haudouin veghea la usa; l lua pe tnar de brat si l duse ntro camera. - Ei bine! draga Hippocrat, ntreba el, cum stam? - Unde? - La naiba! n strada Sfntul Anton. - Monseniore, am ajuns la un punct foarte interesant pentru dumneavoastra, cel p utin asa cred. Exista n toate astea un tata care trebuie, dupa ct se pare, sa aduc a deznodamntul; un Zeu care, ntr-o zi sau alta, va cobor ntr-o masina; astfel ca se asteapta acest tata care lipseste si acest Zeu necunoscut. - Bun! spuse Bussy; dar cum ai aflat tu aceste lucruri? - ntelegeti, Monseniore, spuse le Haudouin cu veselia lui obisnuita, ca lipsa dum neavoastra facea deocamdata din siutatia mea un post platit fara munca; am voit sa ntrebuintez n folosul dumneavoastra clipele libere pe care mi le lasati.

- Sa vedem, ce ai facut? Povesteste, dragul meu Remy, ascult. - Iata: dupa ce ati plecat, am dus bani, carti si o spada ntr-o camera mica pe ca re o nchiriasem si care facea parte din casa de pe coltul facut de strada sfntul A nton cu strada Sfnta Ecaterina. - Bine. - De acolo puteam sa vad, de la pivnita pna la cosurile de pe acoperis, casa pe c are o cunoasteti. - Foarte bine! - Abia intrat n camera, m-am uitat pe fereastra. - Minunat. - Da, nsa era un neajuns la aceasta minunatie. - Care? - Acela ca, daca vedeam eram si vazut si se putea, n cele din urma, sa dau de ban uit privind ntr-una aceeasi priveliste; aceasta ncapatnare m-ar fi facut sa trec, d upa doua sau trei zile drept un hot, un ndragostit, un spion sau un nebun... - Bine judecat, dragul meu le Haudouin. Dar atunci ce ai facut? -O! atunci, domnule conte, am vazut ca trebuia sa recurg la alte mijloace si pe legea mea... - Ei bine? -Pe legea mea, m-am ndragostit. - Ei as! facu Bussy, care nu ntelegea cum ar fi putut sa-i serveasca dragostea lu i Remy. - E asa dupa cum am cinstea sa v-o spun, repeta cu seriozitate tnarul doctor; ndra gostit, foarte ndragostit, ndragostit la nebunie. - De cine? - De Gertruda. - De Gertruda, servitoarea doamnei de Monsoreau? - Ei, da! de Gertruda, servitoarea doamnei de Monsoreau. Ce vreti, Monseniore, e u nu snt gentilom, ca sa ma ndragostesc de stapne: snt un biet medic, fara alta ocup atie dect un client care, nadajduiesc, nu-mi va mai da dect foarte rar de lucru, s i trebuie sa-mi fac experientele in anima vili, cum zicem la Sorbona. - Sarmane Remy, spuse Bussy, crede-ma ca pretuiesc devotamentul tau. - Ei! Monseniore, raspunse le Haudouin, sa nu credeti ca snt asa de plns; Gertruda e o fata draguta care este cu doua schioape mai nalta dect mine si care m-ar ridi ca n sus tinndu-ma de gulerul hainei, ceea ce arata la ea o mare dezvoltare a musc hilor bicepsului si deltoidului. Lucrul acesta mi da pentru ea un respect care o linguseste si, cum i cedez ntotdeauna, nu ne certam niciodata; apoi are un talent frumos. - Care? bietul meu Remy. - Povesteste minunat. - Ah! adevarat? - Da, astfel nct prin ea aflu tot ce se petrece la stapna ei. Ei, ce ziceti? m-am gn dit ca nu v-ar fi neplacut sa aveti pe cineva care sa va spuna ce se petrece n ca sa. - Le Haudouin, esti un geniu bun pe care ntmplarea sau mai de graba Providenta mi l-a asezat n drum; atunci, te gasesti cu Gertruda n termeni... - Puella me diligit, raspunse le Haudouin leganndu-se cu o ngmfare exagerata. - Si esti primit n casa? - Ieri seara, mi-am facut intrarea acolo, la miezul noptii n vrful picioarelor, po arta cu ferestruica vestita pe care o stiti. - Si cum ai ajuns la aceasta fericire? - Dar destul de natural pot sa spun. - Ei bine! spune. - A treia zi dupa plecarea dumneavoastra, a doua zi dupa instalarea mea n camera cea mica, am asteptat la poarta pentru ca femeia viitoarelor mele gnduri sa iasa pentru a se duce dupa trguieli, lucru pe care l face, trebuie s-o marturisesc, n fi ecare zi la ora noua dimineata. La ora opt si zece minute, am vazut-o aparnd; num aidect m-am dat jos de la observatorul meu si m-am dus sa ma asez n drumul ei. - Si te-a recunoscut? - Att de bine, nct a scos un tipat si a fugit.

- Atunci? - Atunci am alergat dupa ea si am ajuns-o cu mare greutate, caci alearga foarte repede; nsa, ntelegeti, fustele te ncurca mai ntotdeauna. - Iisuse! a spus ea. - Sfnta Fecioara! am strigat eu. - Acest lucru i-a facut o idee buna despre mine; un altul, mai putin evlavios, a r fi strigat "drace" sau "la naiba". - Doctorul! a spus ea. - Fermecatoarea gospodina! am raspuns eu. Ea a zmbit: dar revenind si numaidect: - Va nselati, domnule, a spus ea, nu va cunosc. - Dar eu va cunosc, i-am spus eu, caci de trei zile nu mai traiesc, nu mai exist , va ador; asa ca nu mai locuiesc n strada Beautreillis ci n strada Sfntul Anton, n coltul strazii Sfnta Ecaterina si nu mi-am schimbat locuinta dect pentru a va vede a intrnd si iesind; daca veti mai avea nevoie de mine pentru a pansa vreun gentil om frumos, nu trebuie sa mai ma cautati n vechea-mi locuinta, ci n cea noua. - Astfel ca acum esti?... - Att de fericit ct poate sa fie un ndragostit... cu Gertuda, bnenteles totul e relat iv; dar snt mai mult dect fericit, snt n culmea fericirii, deoarece am ajuns unde vo iam, n interesul dumneavoastra. - Dar ea poate ca va banui ceva? - Nimic, nici nu i-am vorbit de dumneavoastra. Oare sarmanul Remy le Haudouine c unoaste gentilomi nobili ca seniorul de Bussy? Nu, am ntrebat-o numai foarte nepa sator: - Si tnarul dumitale stapn o duce mai bine? - Care stapn? - Cavalerul acela pe care l-am ngrijit la dumneavoastra. - Nu este stapnul meu, a raspuns ea. - Ah! vazndu-l culcat n patul stapnei dumitale, am crezut..., am reluat eu. - O! Doamne, nu; sarmanul tnar, a raspuns ea cu un suspin, nu ne era nimic; nici nu l-am vazut de atunci dect o singura data. - Atunci, nu-i stii numele? am ntrebat eu. - O! ba da. - L-ai fi putut sti si totusi sa-l fi uitat. - Nu este un nume care se uita. - Cum se numeste, dar? - Ai auzit vorbindu-se de seniorul de Bussy? - La naiba! am raspuns eu, Bussy, viteazul Bussy? - Ei bine! chiar el. - Atunci, doamna? - Stapna mea e casatorita, domnule. - Poate fi cineva casatorita, credincioasa si totusi sa se gndeasca uneori la un tnar frumos pe care l-a vazut... chiar numai o clipa, mai ales cnd acest tnar frumo s era ranit, interesant si culcat n patul vostru. - Asa e, a raspuns Gertruda, ca sa fiu sincera, nu zic ca stapna mea nu se gndeste la el. Fruntea lui Bussy se colora de o roseata puternica. - Chiar vorbim de el, a adaugat Gertruda, de fiecare data cnd ne aflam singure. - Minunata fata! striga contele. - Si ce vorbiti despre el? am ntrebat eu. - Povestesc vitejiile sale, ceea ce nu e greu, mai ales ca n tot Parisul nu se vo rbeste dect despre loviturile de spada pe care le da si pe care le primeste. Am nv atat-o chiar, tot pe stapna mea, un cntec foarte la moda. - Ah! l cunosc, am raspuns eu. - Stapna mea l cnta toata ziua, a strigat Gertuda. Bussy i strnse mna tnarului doctor; un fior nespus de fericire i trecea prin vine. - Asta e tot? spuse el, att de nesatul e omul n dorintele lui. - Tot, Monseniore, O! mai trziu voi afla mai mult; dar, ce dracu! nu poti afla to tul ntr-o zi sau, mai de graba, ntr-o noapte.

CAPITOLUL XXV Tatal si fiica Acest raport al lui Remy l facea pe Bussy foarte fericit; n adevar, el afla multe lucruri: mai nti ca domnul de Monsoreau era tot att de urt si ca el, Bussy, era mai iubit ca nainte. Si apoi, aceasta prietenie a tnarului pentru el i umplea inima de bucurie. Exista n toate sentimentele care vin din cer o nveselire a ntregii noastre fiinte, care pa re ca ne nmulteste facultatile. Te simti fericit, pentru ca te simti bun. Bussy ntelese deci ca nu mai avea vreme de pierdut acum si ca fiecare fior de dur ere care strngea inima batrnului era aproape o nelegiuire: exista o astfel de rast urnare a legilor naturii ntr-un parinte care plngea moartea fiicei sale, nct acela c are l poate mngia pe acest parinte cu o vorba, merita blestemele tuturor parintilor nemngindu-l. Cobornd n curte, domnul de Meridor gasi un cal odihnit pe care Bussy pusese sa-l p regateasca pentru el. Un alt cal l astepta pe Bussy, amndoi se urcara n sa si pleca ra ntovarasiti de Remy. Ajunsera n strada Sfntul Anton, nu fara o mare uimire a dom nului de Meridor, care de douazeci de ani nu mai venise la Paris si care, la tro potul cailor, la strigatele lacheilor, la trecerea mai deasa a trasurilor, gasea Parisul foarte schimbat de la domnia regelui Henric al II-lea. nsa, cu toata aceasta uimire, care se apropia de admiratie, baronul tot pastra o tristete care crestea pe masura ce se apropia de tinta necunoscuta a calatoriei sale. Ce primire avea sa-i faca ducele si ce avea sa mai iasa din noile dureri ale acestei ntrevederi? Apoi, din cnd n cnd, privindu-l cu mirare pe Bussy, se ntreba prin ce delasare ciuda ta ajunsese sa-l urmeze aproape orbeste pe acest gentilom al unui print caruia i datora toate nenorocirile. Nu ar fi fost mai bine pentru demnitatea lui sa-l nfru nte pe ducele de Anjou si n loc sa-l nsoteasca n felul acesta pe Bussy unde i-ar fi placut sa-l duca, sa mearga drept la Luvru si sa se arunce la picioarele regelu i? Ce putea sa-i spuna printul? Cu ce-l putea mngia? Nu facea el parte din aceia c are ntrebuinteaza vorbe mieroase ca un balsam de o clipa pe ranile pe care le-a f acut, dar cum pleci de la ei rana sngereaza mai mult si e mai dureroasa ca mai nai nte? Ajunsera astfel n strada Sfntul Pavel. Bussy, ca un capitan dibaci, l trimisese nain te pe Remy, care avea porunca sa cerceteze drumul si sa pregateasca toate caile de intrare. Acesta din urma se adresa Gertrudei si se napoie sa-i spuna patronului sau ca nic i o palarie, nici o spada nu mpiedicau aleea, scara sau coridorul care duceau spr e camera doamnei de Monsoreau. Toate aceste consultari, erau facute, se ntelege, n soapta ntre Bussy si le Haudoui n. n vremea aceasta, baronul se uita mirat n jurul lui. - Ei ce! se ntreba el, acolo locuieste ducele de Anjou? Si un sentiment de nencredere ncepu sa-i fie inspirat de nfatisarea modesta a casei . - Nu chiar acolo, domnule, raspunse zmbind Bussy; dar nu e locuinta sa, este acee a a unei doamne pe care a iubit-o. Un nor trecu pe fruntea batrnului gentilom. - Domnule, spuse el oprindu-si calul, noi, provincialii, nu sntem facuti n felul a cesta, moravurile usoare ale Parisului ne nspaimnta si nca att de mult, nct nu putem t rai n fata tainelor dumneavoastra. Mi se pare ca, daca domnul duce de Anjou tine sa-l vada pe baronul de Meridor, aceasta trebuie s-o faca n palatul sau iar nu n c asa uneia din amantele sale. Si apoi, adauga baronul cu un suspin adnc, pentru ce dumneata, ce pari barbat cinstit, ma duci n fata uneia din femeile sale? Oare p entru a ma face sa nteleg ca sarmana mea Diana ar mai trai nca, daca ntocmai ca sta pna acestei case, ar fi preferat rusinea n locul mortii? - Haide, haide, domnule baron, spuse Bussy cu acel zmbet deschis, care fusese cel mai mare mijloc al sau de convingere fata de batrn, nu faceti mai dinainte presu puneri false. Pe cinstea mea de gentilom, nu este vorba aci de ceea ce credeti. Doamna pe care o veti vedea, este foarte cinstita si demna de toate respectele.

- Dar cine este oare? - Este... este sotia unui gentilom pe care l cunoasteti. - Adevarat? Dar atunci, domnule, pentru ce spui dumneata ca a iubit-o printul? - Pentru ca va spun totdeauna adevarul, domnule baron; intrati si va veti convin ge singur, vaznd ca se ndeplineste ceea ce v-am fagaduit. - Baga de seama, eu o plngeam pe copila mea scumpa si dumneata mi-ai spus: "Mngiati -va, domnule, bunatatea lui Dumnezeu este mare"; a-mi fagadui o mngiere la mhnirea mea, era aproape a-mi fagadui o minune. - Intrati, domnule, repeta Bussy cu acelasi zmbet care l fermeca totdeauna pe batrn ul gentilom. Baronul descaleca. Gertruda alergase uimita pe pragul portii si l privea nspaimntata pe Remy, pe Bussy si pe batrn, neputnd ghici prin ce potriveala a Providentei se aflau mpreuna acest i trei barbati. - Du-te de o nstiinteaza pe doamna de Monsoreau , spuse contele, ca domnul de Bus sy s-a napoiat si ca doreste sa-i vorbeasca numaidect. Dar, pe sufletul dumitale, adauga el n soapta, sa nu-i spui o vorba despre persoana care ma nsoteste. - Doamna de Monsoreau!spuse batrnul ncremenit, doamna de Monsoreau ! - Treceti, domnule baron, spuse Bussy mpingndu-l pe seniorul Augustin n alee. Se auzi atunci, n timp ce batrnul urca scara cu un pas sovaitor, se auzi atunci, z ic, vocea Dianei care raspundea cu un tremur ciudat: - Domnul de Bussy! spui Gertruda? Domnul de Bussy! ei bine! sa intre. - Aceasta voce, striga baronul oprindu-se deodata la mijlocul scarii; aceasta vo ce! oh! Dumnezeule, Dumnezeule! - Urcati odata, domnule baron, spuse Bussy. Dar n aceeasi clipa si cum baronul, tremurnd, se tinea de rampa scarii, n plina lum ina, sub o raza de soare aurita, aparu deodata Diana, mai frumoasa ca niciodata, zmbitoare cu toate ca nu se astepta sa-l mai revada pe tatal sau. La aceasta vedere, pe care o lua drept o aparitie vrajita, batrnul scoase un tipa t grozav si cu bratele ntinse, cu privirea ratacita, el oferi o imagine att de des avrsita de groaza si delir, nct Diana, gata sa i se arunce de gt, se opri la rndu-i, n spaimntata si ncremenita. Baronul, ntinznd mna, gasi umarul lui Bussy si se sprijini de el. - Diana n viata! murmura baronul de Meridor; Diana! Diana mea despre care mi se s pusese ca a murit, o, Dumnezeule! Si acel razboinic voinic, actor puternic al razboaielor straine si al razboaielo r civile care l crutasera mereu, acel stejar batrn pe care lovitura de trasnet a m ortii Dianei l lasase n picioare, acel atlet care luptase att de puternic mpotriva d urerii, zdrobit, coplesit, dobort de bucurie se dadu napoi, cu genunchii ndoiti si, fara Bussy, s-ar fi rostogolit de pe scara la vederea acestei figuri scumpe car e se nvrtea n fata ochilor sai, mpartita n mici bucatele nedeslusite. - Doamne! domnule de Bussy, striga Diana cobornd n graba cele cteva trepte care o d esparteau de batrn, dar ce are tatal meu? Si tnara, nspaimntata de aceasta paloare neasteptata si de efectul ciudat produs de o ntrevedere pe care ea trebuia s-o creada anuntata, ntreba mai mult din ochi dect din gura. - Domnul baron de Meridor va credea moarta si va plngea, doamna, asa cum un tata ca dnsul poate plnge o fata ca dumneavoastra. - Cum! striga Diana, si nimeni nu i-a spus adevarul? - Nimeni. - Oh! nu, nu, nimeni, striga batrnul revenindu-si din lesinul trecator; nimeni! n ici chiar domnul de Bussy. - Nerecunoscatorule! spuse gentilomul cu tonul unei dojeni blnde. - Oh! da, raspunse batrnul, da ai dreptate, caci iata o clipa care ma plateste d e toate durerile mele. Oh! Diana mea, Diana mea scumpa! urma el, aducnd cu o mna c apul fiicei sale aproape de buze si ntinznd mna cealalta lui Bussy. Apoi deodata, ridicnd capul ca si cnd o amintire dureroasa sau o teama noua s-ar f i strecurat pna n inima lui, cu toata carapacea de bucurie, daca se poate spune as tfel, cu care era nfasurata: - Dar, ce-mi spuneai oare, domnule de Bussy, ca am sa vad pe doamna de Monsoreau

? Unde este? - Vai! tata, murmura Diana. Bussy si aduna toate puterile. - O aveti naintea dumneavoastra, spuse el, iar contele de Monsoreau va este giner e. - Ei ce? bolborosi batrnul, domnul de Monsoreau, ginerele meu! si toata lumea, tu , Diana, el chiar, toti nu mi-au spus nimic? - mi era frica sa-ti scriu, tata, de teama ca scrisoarea sa nu cada n minile printu lui. De altfel, credeam ca dumneata stii totul. - Dar n ce scop? ntreba batrnul! Pentru ce toate tainele acestea ciudate? - Oh! da, tata, gndeste-te si dumneata, striga Diana, pentru ce te-a lasat domnul de Monsoreau sa crezi ca murisem? Pentru ce nu ti-a spus ca era sotul meu? Baronul, tremurnd, ca si cnd s-ar fi temut sa-si arunce privirea pna n fundul acelor ntunecimi, ntreba sfios cu privirea ochii stralucitori ai fiicei sale si melancol ia ntelegatoare a lui Bussy. n tot acest timp, ajunsera putin cte putin n salon. - Domnul de Monsoreau, ginerele meu? bombanea mereu baronul de Meridor, zdrobit - Aceasta nu poate sa te mire, raspunse Diana cu tonul unei blnde dojeni; nu mi-a i poruncit dumneata sa ma casatoresc cu el, tata? - Da, daca te-ar fi scapat. - Ei bine!, m-a scapat, spuse ncet Diana caznd pe un scaun din apropiere. M-a scap at, nu de nenorocire, nsa de rusine cel putin. - Atunci, pentru ce m-a lasat sa cred n moartea ta, eu care plngeam att de amarnic? repeta batrnul. Pentru ce ma lasa el sa mor de disperare, cnd un singur cuvnt, unu l singur putea sa-mi redea viata? -Oh! trebuie sa fie o capcana aici, striga Diana. Tata, nu ma vei mai parasi; d omnule de Bussy, ne vei ocroti, nu-i asa? -Vai! doamna, spuse tnarul nclinndu-se, nu mai am dreptul sa patrund n tainele fami liei dumneavoastra. Am avut datoria, vaznd purtarile ciudate ale sotului dumneavo astra, sa va gasesc un aparator pe care sa va puteti bizui. Pe acest aparator am fost sa-l caut la Meridor. Snteti alaturi de tatal dumneavoastra, ma retrag. -Are dreptate, spuse cu tristete batrnul. Domnul de Monsoreau s-a temut de mnia d ucelui de Anjou, iar domnul de Bussy se teme si dnsul la rndu-i. Diana arunca una din privirile sale asupra tnarului, si aceasta privire nsemna: - Dumneata, care esti numit viteazul Bussy, te temi de domnul duce Anjou cum ar putea sa se teama domnul de Monsoreau? Bussy ntelese privirea Dianei si zmbi. - Domnule baron, spuse el, iertati-mi, va rog, ntrebarea ciudata pe care va voi r uga sa o puneti, iar dumneavoastra, doamna, n numele dorintei pe care o am de a v a fi folositor, scuzati-ma. Amndoi asteptau privindu-se. - Domnule baron, relua Bussy, ntrebati, va rog, pe doamna de Monsoreau... Si el a pasa pe aceste cuvinte, care o facura pe tnara femeie sa ngalbeneasca. Bussy vazu durerea pe care o pricinuise Dianei si relua: - ntrebati pe fiica dumneavoastra daca este fericita n casatoria pe care ati porun cit-o si la care dnsa a consimtit. Diana mpreuna minile si scoase un suspin. Acesta fu singurul raspuns pe care-l put u da lui Bussy. Este adevarat ca nici un alt raspuns nu ar fi fost att de pozitiv. Ochii batrnului baron se umplura de lacrimi, caci ncepea sa vada ca prietenia sa, poate grabita, pentru domnul de Monsoreau, avea sa cntareasca prea mult n nenoroci rea care o izbise pe fiica sa. - Acum, spuse Bussy, este deci adevarat, domnule, ca fara sa fi fost silit pri n nici un viclesug sau prin nici o violenta, ati dat mna fiicei dumneavoastra dom nului de Monsoreau? - Da, daca o scapa. - Si a scapat-o cu adevarat. Atunci, nu am nevoia sa va ntreb, domnule, daca inte ntia dumneavoastra este de a va lasa cuvntul angajat. - Este o lege pentru toti, si mai cu seama pentru gentilomi; si dumneata trebuie sa stii acest lucru mai bine ca oricare altul, domnule, de a tine ce ai fagadui

t. Domnul de Monsoreau, din propria-i marturisire, a scapat viata fiicei mele, f iica mea este asadar a domnului de Monsoreau. - Ah! murmura tnara, de ce nu am murit? - Doamna, spuse Bussy, vedeti bine ca aveam dreptate sa va spun ca nu am ce caut a aci. Domnul baron va da domnului de Monsoreau si chiar dumneavoastra i-ati fag aduit, n cazul ca v-ati vedea tatal sanatos si teafar, de a va da lui. - Ah! nu-mi sfsia inima, domnule de Bussy, striga apropiindu-se de tnar; tatal meu nu stie ca mi-e frica de acest om, tatal meu nu stie ca l urasc, tatal meu se ncapatneaza sa vada n el pe salvatorul meu si eu, care snt nstiintata de instinctele mele, ma ncapatnez sa spun ca omul acesta este calaul meu. - Diana! Diana! striga baronul, el te-a scapat! - Da, striga Bussy, trt dincolo de marginile n care prevederea si delicatetea l reti nusera pna atunci, da, nsa daca primejdia o fi fost mai mica dect o credeti, daca p rimejdia o fi fost nchipuita, daca, de, stiu eu? Ascultati, domnule baron, exista aci o taina care mi ramne s-o lamuresc si pe care o voi lamuri, nsa din partea mea pot sa va declar, ca daca as fi avut fericirea sa ma gasesc n locul domnului de Monsoreau, si eu as fi scapat-o de necinste pe fiica dumneavoastra, nevinovata s i frumoasa si, jur pe Dumnezeul care ma aude, nu as fi facut-o sa-mi plateasca a cest serviciu. - O iubea, spuse domnul de Meridor, care simtea si el ct era de mrsava purtarea do mnului de Monsoreau, si trebuie sa iertam dragostei. - Dar eu! striga Bussy, oare eu nu... nsa ngrozit de aceasta izbucnire care era sa-i scape din inima fara voia lui, Buss y se opri si numai flacara care i tsni din ochi termina fraza ntrerupta pe buzele s ale. Diana o ntelesese tot att de mult si poate chiar mai bine dect daca ar fi fost comp leta. - Ei bine! spuse ea rosind, dumneata m-ai nteles, nu-i asa? Ei bine! prietene, fr ate, ai cerut aceste doua titluri si ti le dau; ei bine! prietene, ei bine! frat e, poti face ceva pentru mine? - Dar ducele de Anjou! ducele de Anjou! murmura batrnul, care vedea mereu trasnet ul care l ameninta izbucnind n mnia Altetei regale. - Eu nu snt dintr-aceia care se tem de mnia printilor, senior Augustin, raspunse tn arul; si, ori ma nsel ori nu avem sa ne temem deloc de aceasta mnie; daca ati voi, domnule de Meridor, eu va voi face un asa de mare prieten al printului, nct el va fi acela care va va ocroti mpotriva domnului de Monsoreau, de la care va vine, v a rog sa ma credeti, adevarata primejdie, primejdie necunoscuta, dar sigura, nev azuta, dar poate de nlaturat. - Dar, daca ducele afla ca Diana traieste, totul e pierdut, spuse batrnul. - Ei, spuse Bussy, vad bine ca, desi v-am spus attea, l credeti pe domnul de Monso reau naintea mea si mai mult dect mine. Sa nu mai vorbim, respingeti-mi oferta, do mnule baron, respingeti ajutorul atotputernic pe care-l chemam sa va scape; arun cati-va n bratele omului care si-a ndreptatit att de bine ncrederea dumneavoastra; v -am spus-o; mi-am ndeplinit misiunea, nu mai am nimic de facut aici. Adio, senior Augustin, adio, doamna, nu ma veti mai vedea, ma retrag; adio! - Oh! striga Diana apucnd mna tnarului, m-ai vazut dumneata pe mine slabind o clipa ? M-ai vazut revenind la el? Nu. Te rog n genunchi, nu ma parasi, domnule de Buss y, nu ma parasi. Bussy strnse minile rugatoare ale Dianei si toata mnia lui cazu cum cade zapada ace ea pe care o topeste pe creasta muntilor zmbetul cald al soarelui de mai. - Pentru ca asa stau lucrurile, ma nvoiesc, doamna; da, primesc misiunea sfnta pe care mi-o ncredintati si, peste trei zile cel mult, caci mi trebuie timp sa-l ntlnes c pe print care este, se zice, n pelerinaj la Chartres cu regele, peste trei zile veti vedea lucruri noi, sau mi voi pierde numele de Bussy. Si apropiindu-se de ea cu o betie care i nflacara n acelasi timp respiratia si priv irea: - Sntem uniti mpotriva lui Monsoreau, i spuse el n soapta; amintiti-va ca nu el vi l -a adus pe tatal dumneavoastra si nu tradati. Si strngnd pentru ultima oara mna baronului, se repezi afara din camera.

CAPITOLUL XXVI Cum se trezi fratele Gorenflot si ce primire i se facu la mnastirea sa L-am lasat pe prietenul nostru Chicot admirnd somnul nentrerupt si sforaitul asurz itor al fratelui Gorenflot. El facuse semn crciumarului sa se retraga si sa ia la mpa cu el, dupa ce i recomandase sa nu spuna o vorba bunului calugar despre iesir ea pe care o facuse la ora zece seara si despre napoierea de la ora trei dimineat a. Deoarece mesterul Bonhomet bagase de seama un lucru, si anume ca n relatiile care existau ntre bufon si calugar, bufonul era acela care platea totdeauna, avea pen tru el o mare stima, pe cnd dimpotriva pentru un calugar nu avea dect un respect f oarte redus. El fagadui prin urmare lui Chicot sa nu deschida gura n nici un caz despre ntmplari le petrecute n timpul noptii si se retrase, lasnd pe cei doi prieteni n negura, asa dupa cum i fusese recomandat. n curnd Chicot baga de seama un lucru care i strni admiratia, anume ca fratele Goren flot vorbea si sforaia n acelasi timp. Ceea ce arata, nu cum s-ar putea crede, o constiinta chinuita de remuscari, ci un stomac suprancarcat cu mncaruri. Cuvintele pe care le rostea Gorenflot n somnul lui formau, puse unul lnga altul, u n amestec grozav de elocventa sfnta si maxime betive. Totusi Chicot baga de seama ca, daca ar fi ramas cu totul n ntuneric, i-ar fi fost foarte greu sa aduca la ndeplinire napoierea hainelor, operatie care i mai ramnea d e facut, pentru ca Gorenflot, cnd se va trezi, sa nu banuiasca nimic; n adevar, pu tea n ntuneric, sa calce din greseala pe unul din cele patru membre ale calugarulu i, ale caror directii diferite nu le cunostea, si prin durerea pricinuita sa-l s coata din amorteala. Chicot sufla asadar pe carbunii din foc pentru a lumina putin scena. La zgomotul facut, Gorenflot nceta sa sforaie si murmura: - Fratilor! iata un vnt napraznic; este respiratia lui Dumnezeu care ma insipra. Si ncepu sa sforaie din nou. Chicot astepta o clipa pentru ca somnul sa-si recapete ntreaga influenta si ncepu sa-l dezbrace pe calugar. - Brrr! facu Gorenflot. Ce frig! Aceasta va mpiedica strugurii sa se coaca. Chicot se opri n mijlocul lucrului, pe care nsa l relua o clipa dupa aceea. - mi cunoasteti rvna, urma calugarul, totul pentru Biserica si pentru Monseniorul duce de Guise. -Canalie! spuse Chicot. - Iata parerea mea, relua Gorenflot, dar e sigur... - Ce e sigur? ntreba Chicot ridicndu-l pe calugar pentru a-l mbraca n rasa. - E sigur ca omul este mai puternic dect vinul; fratele Gorenflot a luptat mpotriv a vinului ca Iacob mpotriva ngerului si fratele Gorenflot a nvins vinul. Chicot ridica din umeri. Aceasta miscare nepotrivita l facu pe calugar sa deschida un ochi si, deasupra lu i, vazu zmbetul lui Chicot care parea livid si nfiorator la acea lumina slaba. - Ah! nu vreau fantome, asculta nu vreau moroi, spuse calugarul, ca si cnd s-ar f i plns vreunui demon familiar care uitase nvoielile facute cu el. - E beat mort, spuse Chicot terminnd cu nfasuratul lui Gorenflot n rasa si tragndu-i gluga pe cap. - Asa e mai bine! mormai calugarul, paracliserul a nchis usa de la altar si nu ma i vine vntul. - Desteapta-te acum daca vrei, spuse Chicot, mi-e tot una. - Dumnezeu mi-a auzit rugaciunea, murmura calugarul, si crivatul pe care-l trimi sese ca sa nghete viile s-a schimbat ntr-un dulce zefir. - Amin! spuse Chicot. Si facndu-si o perna din servete si o plapoma din fata de masa, dupa ce asezase ct mai bine cu putinta sticlele goale si farfuriile murdare, el adormi alaturi de tovarasul sau. Lumina zilei care i venea n ochi si vocea aspra a hangiului certndu-si servitorii, voce care rasuna n bucatatrie, reusira sa strapunga ceata deasa care nvaluia ideil

e lui Gorenflot. El se ridica si parveni, cu ajutorul celor doua mini, sa se aseze pe partea pe ca re natura prevazatoare a dat-o omului pentru a-i fi principalul centru de greuta te. Dupa ce aduse la ndeplinire aceasta sfortare, nu fara greutate, Gorenflot se apuc a sa priveasca harababura plina de nteles a farfuriilor, apoi pe Chicot, care, as ezat, datorita punerii unuia din brate n asa fel ca sa vada totul; nu pierdea nic i o miscare a calugarului. Chicot se prefacea ca sforaie si aceasta ntr-un mod att de natural nct facea cinste acelui vestit talent de imitare despre care am mai vo rbit... - Ziua! striga calugarul; la naiba, ziua! Se pare ca am petrecut noaptea aici. Apoi adunndu-si ideile: - Si mnastirea! spuse el; oh! oh! Si ncepu sa-si strnga cordonul de la rasa, lucru de care Chicot nu se ngrijise. - Ce are a face, spuse el, am avut un vis, ciudat: mi se parea ca am murit si snt nfasurat ntr-un giulgiu patat de snge. Gorenflot nu se nsela de tot. El luase, trezindu-se pe jumatate, fata de masa care l nvelea drept un giulgiu si petele de vin drept picaturi de snge. - Bine ca a fost un vis, spuse Gorenflot privind din nou n jurul lui. n aceasta cercetare, privirile i se oprira asupra lui Chicot care, simtind ca se uita calugarul la el, ncepu sa sforaie mai tare. - Ce frumos arata un betiv! spuse Gorenflot privindu-l pe Chicot cu admiratie. E fericit, adauga el, pentru ca doarme astfel! Ah! el nu este n situatia mea. Si scoase un oftat care capata acelasi ton cu sforaitul lui Chicot, n asa fel nct o ftatul l-ar fi trezit probabil pe Gascon, daca Gasconul ar fi dormit cu adevarat . - Daca l-as trezi ca sa-i cer parerea? facu calugarul, e un om care da sfaturi b une. Chicot ntrei masura iar sforaitul, care atinsese sunetul orgii, ncepu sa imite tra snetul. - Nu, relua Gorenflot, aceasta i-ar da prea multe avantaje asupra mea. Voi gasi eu o minciuna si fara el, dar oricare ar fi acea minciuna, urma calugarul, mi va fi foarte greu sa scap de nchisoare. nchisoarea nu ar fi cine stie ce, dar pinea si apa care snt urmarea ei. Daca as avea cel putin ceva bani ca sa-l mituiesc pe fr atele temnicer! Chicot auzind acestea, trase neobservat din buzunar o punga destul de rotunda pe care o ascunse sub el. Nu era o prevedere zadarnica; mai mhnit ca oricnd, Gorenflot se apropie de prieten ul sau si sopti aceste cuvinte triste: -Daca ar fi treaz, nu mi-ar refuza ctiva gologani; dar somnul lui mi-e sfnt... si am sa-i iau eu. La aceste cuvinte, fratele Gorenflot care, dupa ce statuse ctva timp asezat, se r idicase n genunchi, se apleca la rndu-i spre Chicot si scotoci cu delicatete prin buzunarele adormitului. Chicot nu crezu de cuviinta cu toata pilda data de tovarasul sau sa faca apel la demonul lui familiar si l lasa sa scotoceasca n voie prin amndoua buzunarele tunic ii. - Ciudat, spuse calugarul, nimic n buzunare. Ah! poate n palarie. n timp ce calugarul si urma cercetarile, Chicot si goli punga n mna si o puse goala n buzunarul pantalonilor. - Nimic n palarie! spuse calugarul, asta ma mira. Prietenul meu Chicot, care este un bufon plin de ratiune, nu iese niciodata fara bani. Ah! batrnule Gal, adauga el cu un zmbet care i deschisese gura pna la urechi, ti uitasem pantalonii. Si strecurndu-si mna n pantalonii lui Chicot, scoase o punga goala. - Iisuse! sopti el, consumatia cine o va plati? Acest gnd produse asupra calugarului o impresie adnca, caci se ridica numaidect n pi cioare si cu pasi cam nesiguri, dar totusi destul de repezi, se ndrepta spre usa, strabatu bucataria fara sa intre n vorba cu hangiul, cu toate plecaciunile facut e de acesta, si fugi.

Atunci Chicot si puse banii n punga, punga n buzunar si razimndu-se cu coatele de fe reastra prin care patrundea o raza de soare, el l uita pe Gorenflot cufundndu-se nt r-o meditatie adnca. n timpul acesta fratele cu cheta, cu traista pe umeri, si urma drumul cu o mutra s erioasa care putea sa para trecatorilor o reculegere si care nu era dect preocupa re, caci Gorenflot cauta una din acele marete minciuni de calugar beat sau de so ldat ntrziat, minciuna al carei fond era totdeauna acelasi, n vreme ce forma se bro deaza n mod capricios, dupa nchipuirea mincinosului. Cnd fratele Gorenflot zari din departare portile mnastirii, ele i parura mai posomo rte ca de obicei si trase indicatiuni neplacute din prezenta mai multor calugari care stateau de vorba n prag si uitndu-se rnd pe rnd, cu neliniste, spre cele patru puncte cardinale. Dar abia iesise din strada Sfntul Jacques ca o mare miscare facuta de calugari ch iar n clipa cnd l zarira i produse una din cele mai ngrozitoare frici pe care o simti se vreodata n viata. - De mine vorbesc, spuse el; ma arata, ma asteapta; snt pierdut! Si capul ncepu sa i se nvrteasca; o idee nebuna de a fugi i trecu prin minte, dar ma i multi calugari si veneau n ntmpinarea lui; avea sa fie urmarit cu siguranta. Frat ele Gorenflot si dadea dreptate, el nu era croit pentru alergare; are sa fie aju ns, legat, trt la mnastire; prefera resemnarea. nainta asadar, cu capul plecat, spre tovarasii sai care pareau ca sovaiesc de a v eni sa-i vorbeasca. - Vai! spuse Gorenflot, se prefac ca nu ma mai cunosc, snt o pilda rea. n sfrsit, unul din ei ndrazni si mergnd spre Gorenflot: - Sarmane frate! spuse el. Gorenflot scoase un suspin si si ridica ochii spre cer. - Stii ca staretul te asteapta, spuse un altul. - Ah! Doamne! - Da, adauga un al treilea, a spus ca de ndata ce te vei napoia la mnastire, sa fii condus la el. - Iata de ce ma temeam, spuse Gorenflot. Si, mai mult mort dect viu, el intra n mnastire a carei poarta se nchise n urma lui. - Ah! dumneata esti, striga fratele portar, vino repede, repede, cuviosul staret Joseph Foulon te asteapta. Si fratele portar, lundu-l pe Gorenflot de mna l conduse sau mai de graba l tr pna n era staretului. Gorenflot lasa ochii n jos, temndu-se sa nu ntlneasca privirea mnioasa a staretului; el se simtea singur, parasit de toata lumea, ntre patru ochi cu un superior care trebuia sa fie nfuriat, si nca pe buna dreptate. - Ah! n sfrsit, ai venit, spuse staretul. - Prea cucernice... bolborosi calugarul. - Ce nelinisti ne-ai mai pricinuit! spuse staretul. - Snteti prea bun, parinte, relua Gorenflot care nu ntelegea nimic din acest ton b inevoitor la care nu se astepta. - Ti-a fost teama sa te napoiezi dupa scena de asta noapte, nu-i asa? - Marturisesc ca nu am ndraznit sa ma napoiez, spuse calugarul, de pe a carui frun te picura o sudoare rece. - Ah! draga frate, draga frate, spuse staretul, este copilaresc si neprevazator ceea ce ai facut acolo. - Lasati-ma sa va explic, parinte... - Si ce nevoie ai sa-mi explici? Iesirea dumitale... - Nu am nevoie sa va explic! spuse Gorenflot. Cu att mai bine, caci nici nu stiam cum s-o fac. - Te nteleg foarte bine. O clipa de exaltare, entuziasmul este un sentiment sfnt, dar virtutile exagerate se prefac aproape n vicii; sentimentele cele mai cinstit e, exagerate, snt vrednice de dojana. - Iertati-ma, parinte, spuse Gorenflot, dar, daca dumneavoastra ntelegeti, eu nu prea nteleg bine. De ce iesire vorbiti? - De aceea pe care ai facut-o asta-noapte n mnastire. - Am facut o iesire n mnastire, eu?

- Da, dumneata. Gorenflot si scarpina vrful nasului. ncepea sa nteleaga ca discuta dnd raspunsuri ala ndala. - Snt si eu tot att de bun catolic ca dumneata, dar cu toate astea ndrazneala dumit ale m-a nspaimntat. - ndrazneala mea, spuse Gorenflot, am fost asadar att de ndraznet? - Mai mult dect ndraznet, fiule, ai fost semet. - Vai! trebuie sa iertati ratacirile unui temperament aprig; ma voi ndrepta, pari nte. - Da, nsa, deocamdata, nu ma pot opri sa nu-mi fie teama pentru dumneata si pentr u noi de urmarile acestei izbucniri. Daca lucrul s-ar fi petrecut ntre noi, nu ar fi fost nimic. - Cum? spuse Gorenflot, l mai stie si alta lume? - Negresit, dumneata stiai bine ca se aflau acolo mai mult de o suta de laici ca re nu au pierdut un cuvnt din discursul dumitale. - Din discursul meu! facu Gorenflot uimit din ce n ce mai mult. - Marturisesc ca era frumos, marturisesc ca aplauzele trebuie sa te fi mbatat, ca aprobarea tuturor a putut sa te nflacareze: dar sa ajungi pna acolo nct sa propui o procesiune pe strazile Parisului, sa spui ca mbraci o platose si ca faci apel la bunii catolici cu coiful pe cap si cu pusca pe umar, trebuie sa admiti si dumea ta ca este prea mult. Gorenflot l privea pe staret cu niste ochi care treceau prin toate expresiile uim irii. - Acum, urma staretul, exista un mijloc de a mpaca totul. Acea vlaga religioasa c are clocoteste n inima dumitale marinimoasa, ti-ar face mult rau n Paris unde se g asesc attia ochi rai care te spioneaza. Doresc sa te duci si s-o cheltuiesti... - Unde, parinte? ntreba Gorenflot, convins ca avea sa fie vrt la nchisoare. - n provincie. - Un surghiun! striga Gorenflot. - Ramnnd aici, ar putea sa ti se ntmple mai mult rau, scumpul meu frate. - Si ce mi s-ar putea oare ntmpla? - Un proces criminal care ar aduce dupa toate probabilitatile, nchisoarea pe viat a, daca nu chiar moartea. Gorenflot se ngalbeni; el nu putea ntelege cum ar putea fi pedepsit cu nchisoarea p e viata si chiar cu moartea pentru ca s-a mbatat ntr-o crciuma si ca a petrecut o n oapte afara din mnastire. - n vreme ce supunndu-te acestui surghiun vremelnic, scumpul meu frate, nu numai c a scapi de primejdie, dar chiar mplntezi steagul credintei n provincie; ceea ce ai facut si ai spus asta-noapte, primejdios si chiar cu neputinta sub ochii regelui si ai favoritilor sai blestemati, devine n provincie mai usor de executat. Pleac a ct mai repede, frate Gorenflot, poate chiar ca este prea trziu acum si arcasii v or fi primit ordinul sa te aresteze. - Vai! cucernice parinte, ce tot spuneti? bolborosi calugarul, rostogolindu-si o chii nspaimntati, caci pe masura ce staretul, caruia i admirase la nceput blndetea, v orbea, el se mira de propozitiile pe care le putea lua un pacat att de usor; arca sii, spuneti, si ce am eu de a face cu arcasii? - Dumneata nu ai de a face cu ei, dar ei ar putea foarte bine sa aiba de a face cu dumneata. - Dar am fost denuntat oare? spuse fratele Gorenflot. - As putea sa fac prinsoare. Pleaca deci, pleaca. - Sa plec! prea cucernice, spuse Gorenflot ngrozit. Este foarte usor de spus; dar cum voi trai dupa ce voi pleca? - Ei! nimic mai usor. Dumneata esti fratele cu cheta al mnastirii; iata mijloacel e dumitale de trai. Din cheta dumitale i-ai hranit pe altii pna azi, din cheta du mitale te vei hrani pe dumneata acum. Si apoi fii linistit, sistemul pe care l-a i dezvoltat ti va face destui partizani n provincie pentru ca sa am siguranta ca n u-ti va lipsi nimic. Dar du-te, pentru Dumnezeu; du-te si mai ales nu te napoia pn a cnd nu vei fi nstiintat. Si staretul, dupa ce l mbratisase cu dragoste pe fratele Gorenflot, l mpinse usor, d ar cu o staruinta care fu ncoronata de succes, spre usa chiliei sale.

Acolo, toata comunitatea era adunata, asteptndu-l pe fratele Gorenflot. Abia aparu ca toti se repezira spre el si fiecare voi sa-i atinga minile, gtul, ve smintele. Da erau unii al caror respect mergea pna acolo nct sa-i sarute poalele an teriului. - Adio, spunea unul strngndu-l la piept; adio, esti un om sfnt; nu ma uita n rugaciu nile dumitale. - Ei asi! si zise Gorenflot, un om sfnt, eu, i-auzi! - Adio, spuse un altul strngndu-i mna, viteaz luptator al credintei, adio; Godefroy de Bouillon nu era nimic pe lnga dumneata. - Adio martirule! i spuse un al treilea sarutndu-i capatul cordonului; orbirea mai salasluieste nca printre noi, nsa ceasul luminii va sosi. Si Gorenflot se gasea astfel, din brate n brate, din sarutari n sarutari si din ep itete n epitete, dus pna la poarta de la strada, care se nchise n urma lui de ndata c e o trecu. Gorenflot privi aceasta poarta cu o expresie pe care nimeni nu ar putea-o reda s i sfrsi prin a iesi din Paris de-a-ndaratelea ca si cnd ngerul nimicitor i-ar fi ar atat vrful sabiei sale de flacari. Singurul cuvnt pe care-l rosti ajungnd la poarta fu acesta: - Sa ma ia dracu! toti snt nebuni, sau, daca nu snt ei, Doamne, Dumnezeule, atunci snt eu! CAPITOLUL XXVII Cum ramase convins fratele Gorenflot ca era somnambul si cum si plnse amarnic acea sta infirmitate. Pna la ziua fericita unde am ajuns, zi n care cadea asupra sarmanului calugar acea persecutie neasteptata, fratele Gorenflot ducnd o viata contemplativa, adica ies ind de dimineata cnd voia sa se racoreasca, trziu cnd cauta soarele, ncrezator n Dumn ezeu si n bucataria mnastirii, nu se gndise niciodata sa-si procure dect mncarurile f oarte lumesti si de altfel destul de rare, de la Cornul Abundentei; aceste mncaru ri erau supuse toanelor credinciosilor si nu se puteau lua dect din pomenile n ban i din care fratele Gorenflot si oprea o parte, facnd un popas cnd trecea prin strad a Sfntul Jacques; dupa acest popas, pomenile intrau n mnastire, micsorate de suma p e care fratele Gorenflot o lasase n drum. Mai era Chicot, prietenul sau, caruia i placeau mncarurile bune si tovarasii de chef. Calugarul l vedea uneori trei sau pa tru zile la rnd, apoi acesta nu mai reaparea doua saptamni, o luna, sase saptamni, fie ca ramnea nchis cu regele, fie ca l ntovarasea n vreun pelerinaj, fie n sfrsit ca reprindea pe propria lui socoteala o calatorie de afaceri sau de fantezie. Goren flot era asadar unul din acei calugari pentru care, ntocmai ca pentru copiii de t rupa, lumea ncepea cu superiorul casei, adica cu colonelul mnastirii si se sfrsea l a cazanul gol. Astfel ca acest soldat al Bisericii, acest copil de trupa mbracat n rasa, daca ni se ngaduie sa-i aplicam expresia pitoreasca pe care o ntrebuintam a dineauri cu privire la aparatorii patriei, nu-si nchipuise niciodata ca ntr-o zi a vea sa porneasca cu greu la drum n cautare de aventuri. Cel putin daca ar fi avut bani; dar raspunsul staretului la cererea sa fusese si mplu si fara vreo podoaba apostolica, ntocmai ca acel fragment din Sf. Luca: "Cau ta si vei gasi". Gorenflot, gndindu-se ca avea sa fie silit sa caute departe, se simtea obosit nain te de a ncepe. Cu toate acestea, principalul era sa scape mai nti de primejdia care -l ameninta, primejdie necunoscuta, dar apriga, dupa cum parea ca reiese cel put in din cuvintele staretului. Sarmanul calugar nu era dintre acei care pot sa-si transforme nfatisarea si sa sc ape de cercetatori printr-o deghizare dibace; el se hotari deci sa porneasca mai nti la drum si, lund aceasta hotarre, trecu cu un pas destul de grabit de poarta Bo rdelle; depasi cu prevedere si facndu-se ct mai mic cu putinta, ghereta paznicilor de noapte si postul Elvetienilor, de teama ca nu cumva arcasii acestia, despre care staretul de la Sfnta Genoveva i vorbise ndeajuns, sa nu fie niste realitati pr ea adevarate. Dar, odata ajuns la aer curat, odata aflndu-se n cmpie, cnd fu la cinci sute de pasi de poarta orasului, cnd vazu pe marginile santului, asezata n forma de fotoliu, c

ea dinti iarba a primaverii care se sileste sa strabata pamntul deja nverzit; cnd va zu soarele vesel la orizont, singuratatea la dreapta si la stnga, orasul murmurnd n urma lui, el se aseza pe santul drumului, si cuprinse barbia n mna-i mare si groas a, si scarpina cu degetul aratator vrful nasului si cazu ntr-o visare nsotita de gem ete. Afara de chitara care i lipsea, fratele Gorenflot semana cu unul din acei Evrei c are atrnndu- i harpa de o salcie, procura vremurilor de jale ale Ierusalimului tex tul vestitului verset: Super flumina Babylonis si subiectul a o multime de tablo uri triste. Gorenflot gemea cu att mai mult cu ct se apropia ora noua, ora la care se prnzea la mnastire; caci calugarii, ramasi n urma cu civilizatia, cum se cuvine unor oameni retrasi de lume, urmau nca, n anul de gratie 1578, obiceiurile bunului rege Carol al V-lea, care prnzea la ora opt dimineata, dupa liturghie. Mai degraba s-ar fi putut numara grauntele de nisip ridicate de vnt pe marginea m arii n timpul unei zile de furtuna, dect sa se numere ideile contradictorii care v enira una dupa alta sa ncolteasca n creierul flamnd al lui Gorenflot. Prima idee, aceea pe care o nlatura cu mare greutate, trebuie sa o spunem, fu de a se napoia la Paris, de a merge drept la mnastire, de a-i declara staretului ca e ra hotart sa prefere nchisoarea exilului, sa se nvoiasca chiar, daca era nevoie, sa sufere pedeapsa de a fi biciuit, numai sa i se jure pe cuvnt de onoare ca aveau sa se ngrijeasca de mesele sale, pe care ar consimti chiar sa le reduca la cinci pe zi. Acestei idei att de nradacinate care framnta vreme de mai mult de un sfert de ora c reierul sarmanului calugar, i urma o alta, putin mai rezonabila: sa mearga drept la Cornul Abundentei, sa ntrebe de Chicot, daca totusi nu l-ar gasi dormind nca, s a-i nfatiseze situatia de plns n care se gasea n urma sugestiilor sale bahice, suges tii la care el, Gorenflot avusese slabiciunea sa cedeze, si sa obtina de la aces t marinimos prieten o pensie alimentara. Planul acesta l stapni pe Gorenflot un alt sfert de ora, caci avea o minte judecat a si ideea nu era fara merit. n sfrsit, o alta idee care nu era lipsita de o oarecare ndrazneala, era aceea de a se nvrti n jurul zidurilor capitalei, de a se napoia prin poarta Saint-Germain sau p e la turnul Nesle si de a-si continua pe ascuns coletele prin Paris. El cunostea locurile bune, colturile roditoare, stradutele n care unele cumetre care crestea u niste pasari gustoase, aveau totdeauna cte un clapon gras pe care-l aruncau n sa cul calugarului; el vedea, n oglinda recunoscatoare a amintirilor sale, o oarecar e casa unde vara se fabricau conserve de tot felul si aceasta n scopul principal, cel putin fratelui Gorenflot i placea sa-si nchipuie astfel, de a se arunca n sacu l fratelui cu cheta, n schimbul parintestei sale binecuvntari, cnd o bucata de past a de gutui, cnd cteva nuci zaharisite, cnd cte o cutie de poame uscate ale caror sin gur miros ar fi fost n stare sa scoale chiar un mort. Caci trebuie s-o spunem, id eile fratelui Gorenflot erau ndreptate mai degraba spre placerile mesei si linist ea odihnei; astfel ca se gndea uneori, nu fara o oarecare neliniste, la cei doi a vocati ai diavolului, care n ziua judecatii de apoi, aveau sa pledeze mpotriva lui si care se numeau, Lenea si Lacomia. Dar, deocamdata, trebuie s-o spunem, domnu l calugar urma, nu fara remuscari poate, dar n sfrsit urma panta nflorita care duce la prapastia n fundul careia urla nencetat, ntocmai ca Scylla si Caribda, aceste d oua pacate de moarte. Astfel ca acest din urma plan i surdea; astfel ca acest fel de viata i parea bun ac eluia caruia i era sortit n mod natural; dar pentru a aduce la ndeplinire acest pla n, pentru a urma acest fel de viata trebuia sa ramna n Paris si sa riste a ntlni la fiecare pas arcasi, sergenti, autoritatile bisericesti, turma primejdioasa pentr u un calugar vagabond. Si apoi mai era un alt neajuns: vistiernicul de la Sfnta Genoveva era un administ rator prea grijuliu pentru a lasa Parisul lipsit de un frate care sa umble cu ch eta; Gorenflot risca asadar sa se gaseasca fata n fata cu un coleg care ar fi avu t asupra lui acea netagaduita superioritate de a fi n exercitiul legitim al funct iunilor sale. Aceasta idee l facu pe Gorenflot sa se nfioare si cu siguranta ca avea si de ce. El ajunse aici cu monologurile si cu temerile sale, cnd vazu ivindu-se n departare

, sub poarta Bordelle, un calaret care n curnd zdruncina bolta acesteia sub galopu l calului. Omul acesta descaleca lnga o casa asezata la vreo suta de pasi de locul unde se a fla Gorenflot; el batu: i se deschise, iar cal si calaret disparura nauntru. Gorenflot baga de seama aceasta mprejurare, pentru ca invidiase fericirea acelui calaret care avea un cal si care putea sa-l vnda. Dar, dupa o clipa, calaretul, Gorenflot l recunoscu dupa manta, calaretul, zic, i esi din casa si cum se afla un desis de copaci la oarecare departare si n fata de sisului o mare gramada de pietre, el se duse sa se ascunda ntre copaci si acea gr amada. - Iata cu siguranta vreo capcana care se pregateste, murmura Gorenflot. Daca as fi mai putin suspect arcasilor m-as duce sa-i nstiintez, sau daca as fi mai vitea z, m-as opune. n acea clipa, omul care statea la pnda si ai carui ochi nu parasisera poarta orasu lui dect pentru a cerceta mprejurimile cu o oarecare neliniste, l zari ntr-una din r epezile priviri aruncate la dreapta si la stnga, pe Gorenflot, stnd jos si proptin du-si barbia n palma. Vederea acestuia l stingheri; el se prefacu ca se plimba cu un aer nepasator napoia pietrelor. - Iata o nfatisare, spuse Gorenflot, o talie... ce s-ar zice ca o cunosc... dar n u, e cu putinta. n clipa aceea necunoscutul, care i ntorcea spatele lui Gorenflot, se prabusi deodat a la pamnt ca si cnd muschii de la picioare i-ar fi fost taiati. Tocmai auzise un zgomot de potcoave care veneau dinspre poarta orasului. n adevar, trei barbati, dintre care doi pareau a fi lachei, trei catri ncarcati cu trei geamantane mari, veneau ncet din Paris prin poarta Bordelle. De ndata ce-i za ri, omul dinapoia pietrelor se facu nca si mai mic, daca aceasta mai era cu putin ta si mai mult trndu-se dect mergnd, el ajunse la grupul de copaci si alegndu-l pe ce l mai gros, se ascunse napoia lui, ca si cnd ar fi fost un vnator la pnda. Cavalcada trecu fara sa-l vada, sau cel putin fara sa-l observe, pe cnd dimpotriv a omul ascuns parea ca-i mannca din ochi. - Eu snt acela care am mpiedicat nfaptuirea crimei, si zise Gorenflot, si prezenta m ea pe drum, chiar n acest moment, este una din acele manifestari ale vointei divi ne, cum mi-ar trebui si mie una pentru a ma face sa mannc ceva. Dupa trecerea cavalcadei, cel care pndea se napoie n casa. - Bun! spuse Gorenflot, iata o mprejurare care are sa-mi procure, daca nu ma nsel, chilipirul pe care-l doream. Unui om care pndeste nu-i place sa fie vazut. Aceas ta este o taina care-i apartine si daca nu ar valora dect sapte dinari, ei bine! i vom pune la pret. Si, fara sa mai stea mult pe gnduri, Gorenflot se ndreapta spre casa; dar pe masur a ce se apropia el si reamintea de nfatisarea razboinica a calaretului, de spaima cea lunga care-i batea pulpele, de uitatura grozava cu care privise trecnd cavalc ada; apoi si spunea: - Cred cu siguranta ca nu aveam dreptate si ca un asemenea om nu s-ar lasa intim idat. La poarta Gorenflot era cu totul convins si acum nu-si mai scarpina nasul, ci ur echea. Deodata fata i se lumina. - O idee, spuse el. Era un att de mare progres trezirea unei idei n creierul adormit al calugarului, nct se mira chiar el ca i-a venit aceasta idee; dar chiar de pe vremea aceea se spu nea: "Nevoia este mama ntelepciunii." - O idee, repeta el, si o idee putin cam ingenioasa. i voi spune: "Domnule, orice om are planurile lui, dorintele lui, sperantele lui; ma voi ruga pentru planurile dumitale, da-mi ceva." Daca aceste planuri snt rele , dupa cum nici nu ma ndoiesc, va avea o ndoiala nevoie ca sa se roage cineva pent ru el si, n acest scop, mi va da ceva de pomana. Iar eu, voi supune cazul primului duhovnic pe care-l voi ntlni. Vreau sa stiu daca trebuie sa te rogi pentru niste planuri care ti snt necunoscute, cnd ai capatat oarecare banuiala asupra lor. Ceea ce mi va spune duhovnicul, aceea voi face; prin urmare, nu voi mai fi eu raspunza tor ci el; si daca nu voi ntlni nici un duhovnic, ei bine! Daca nu voi ntlni nici un

duhovnic, dupa cum se prea poate ntmpla, ma voi abtine. Deocamdata, voi fi mncat d in pomana acestui om cu gnduri rele. Ca o urmare a acestei hotarri, Gorenflot se razima de zid si astepta. Cinci minute dupa aceea poarta se deschise si calul mpreuna cu omul aparura, unul purtndu-l pe celalalt. Gorenflot se apropie. - Domnule, spuse el, daca cinci Pater si cinci Ave pentru reusita planurilor dum itale ti pot fi placute... Omul ntoarse capul nspre Gorenflot. - Gorenflot! striga el. - Domnule Chicot! facu calugarul n culmea mirarii. - Dar unde dracu te duci, cumetre? ntreba Chicot. - Nu stiu nici eu, dar dumneata? - Cu mine e altceva, eu stiu, spuse Chicot; ma duc drept naintea mea. - Departe? - Pna cnd ma opresc. Dar tu, cumetre, pentru ca nu poti sa-mi spui n ce scop te afl i aici, banuiesc un lucru. - Care? - Ca ma spionai. - Doamne Isuse! eu sa te spionez? Sa ma fereasca sfntul!Te-am vazut, atta tot. - Cum m-ai vazut? - Pndind trecerea catrilor. - Esti nebun. - Totusi, napoia acelor pietre; cu ochii dumitale atenti... - Asculta, Gorenflot, vreau sa-mi cladesc o casa dincolo de zidurile orasului; a ceste pietre snt ale mele si ma asiguram daca snt de buna calitate. - Atunci, e cu totul altceva, spuse calugarul care nu credea un cuvnt din cele ce -i raspundea Chicot, ma nselam. - Dar tu, ce faci oare n afara barierelor? - Vai! domnule Chicot, snt proscris, raspunse Gorenflot cu un suspin adinc. - Ce spui? facu Chicot. - Proscris, ti spun. Si Gorenflot, strngndu-si rasa pe lnga el, si ridica statura-i mica si clatina capul dinainte napoi, cu privirea imperativa a omului caruia o mare nenorocire i da dre ptul sa ceara mila semenilor sai. - Fratii mei ma arunca din snul lor, urma el; snt excomunicat, anatematizat. - Ei asi! si pentru ce? - Asculta, domnule Chicot, spuse calugarul punndu-si mna pe inima, ma vei crede da ca vrei, dar, pe cinstea mea, nu stiu nimic. - Oare nu pentru ca vei fi fost ntlnit azi noapte umblnd n crailc, cumetre? - Grozava gluma, spuse Gorenflot, dumneata stii foarte bine ce am facut de ieri seara. - Adica, relua Chicot, da, de la ora opt pna la zece, iar nu de la zece pna la tre i. - Cum de la zece pna la trei? - Fara ndoiala, la ora zece ai iesit. - Eu, spuse Gorenflot privindu-l pe Gascon cu niste ochi mariti de surpriza. - Att de bine ai iesit, nct te-am ntrebat unde te duceai. - Unde ma duceam; m-ai ntrebat dumneata acest lucru? - Da. - Si eu ce ti-am raspuns? - Mi-ai raspuns ca te duceai sa rostesti un discurs. - Este ceva adevarat n toate acestea, totusi, murmura Gorenflot tulburat. - La naiba! e atta adevar, nct mi-ai si spus o parte din discursul dumitale; era fo arte lung. - Era format din trei parti; asa dupa cum recomanda Aristot. - Erau chiar niste lucruri grozave mpotriva regelui Henric al III-lea n discursul dumitale. - Ei asi! spuse Gorenflot. - Att de grozave, nct nu m-as mira sa fii urmarit ca autor de rascoala.

- Domnule Chicot, dumneata mi deschizi ochii; eram treaz cnd ti vorbeam? - Trebuie sa-ti spun, cumetre, ca mi pareai foarte ciudat; privirea dumitale mai cu seama era de o fixitate care ma nspaimnta; s-ar fi zis ca erai treaz fara sa fi i, si ca vorbeai dormind. - Totusi, spuse Gorenflot, snt sigur ca m-am trezit azi dimineata la Cornul Abund entei. - Ei bine! ce este de mirare n acest fapt? - Cum! ce e de mirare, deoarece spui ca am iesit la ora zece de la Cornul Abunde ntei! - Da, dar te-ai napoiat, la ora trei dimineata si, ca dovada, ti voi spune chiar c a ai lasat usa deschisa si ca mi-a fost foarte frig. - Si mie la fel, spuse Gorenflot, mi reamintesc. - Ei, vezi! spuse Chicot. - Daca ceea ce spui dumneata e adevarat... - Cum! daca ceea ce spun e adevarat? Cumetre, dar este curatul adevarat. ntreabal mai de graba pe mesterul Bonhomet. - Pe mesterul Bonhomet? - Negresit; el este acela care ti-a deschis usa.Trebuie chiar sa-ti spun ca erai foarte ngnfat la napoiere si ca ti-am spus: "Ei, cumetre, mndria nu-i sade bine unu i barbat, mai cu seama cnd acest barbat este calugar." - Si de ce eram mndru? - De succesul pe care l-a avut discursul dumitale, de complimentele pe care ti l e-a facut ducele de Guise, cardianul si domnul de Mayenne, pe care sa-i tina Dum nezeu! adauga Gasconul ridicndu-si palaria. - Atunci totul mi se lamureste, spuse Gorenflot. - mi pare foarte bine; admiti deci ca ai fost la adunarea aceea, cum dracu i zicea i? Stai putin: adunarea Sfintei Uniuni. Chiar asa. Gorenflot lasa sa-i cada capul pe piept si scoase un suspin. - Snt somnambul, spuse el; de multa vreme banuiam eu acest lucru. - Somnambul, spuse Chicot, ce nseamna asta? - Asta nseamna, domnule Chicot, spuse calugarul, ca la mine spiritul stapneste mat eria pna ntr-att nct n vreme ce materia doarme spiritul vegheaza si ca atunci spiritul comanda materiei care, char asa adormita cum e, este silita sa asculte. - Ei! cumetre, spuse Chicot, asta seamana foarte mult cu o vrajitorie; daca esti stapnit de diavol, spune-mi-o sincer: un om care merge dormind, care gesticuleaz a dormind, care face discursuri n care l ataca pe rege, tot dormind, pe toti draci i! nu mai este deloc natural; napoi Belzebut! Vade retro, Satanas! Si Chicot si departa putin calul de calugar. - Asadar, spuse Gorenflot, si dumeata ma parasesti, domnule Chicot. Tu quoque, B rute! Ah! Ah! nu as fi crezut niciodata acest lucru din partea dumitale. Si calugarul deznadajduit ncerca sa moduleze un suspin. Lui Chicot i se facu mila de aceasta mare deznadejde, care, cu toate ca era nabus ita, era destul de grozava. - Asculta, spuse el, ce mi-ai spus tu? - Cnd? - Adineauri. - Vai! nu mai stiu nimic, snt gata sa nnebunesc, mi-e capul plin si stomacul gol; arata-mi o cale, domnule Chicot. - Mi-ai vorbit de o calatorie. - E adevarat, ti-am spus ca prea cuviosul staret ma invitase sa calatoresc. - n ce parte? ntreba Chicot. - Unde voi vrea, raspunse calugarul. - Si tu unde te duci? - Nu stiu nimic. (Gorenflot ridica amndoua minile spre cer.) n voia lui Dumnezeu! s puse el. Domnule Chicot, mprumuta-mi doi scuzi pentru a ma ajuta sa-mi continui c alatoria. - Fac mai mult dect att, spuse Chicot. - Ah! sa vedem, ce faci? - Si eu, ti-am spus ca vreau sa calatoresc. - E adevarat, mi-ai spus-o.

- Ei bine, te iau cu mine. Gorenflot l privi pe Gascon cu nencredere si ca un om care nu ndrazneste sa creada n tr-o asemenea favoare. - Dar cu conditia ca vei fi ntelept, dndu-ti voie din cnd n cnd sa fii si nelegiuit. Primesti propunerea mea? - Daca o primesc, spuse calugarul; daca o primesc!... Dar avem bani pentru calat orie? - Iata, spuse Chicot scotnd de la gt o punga frumos rotunjita. Gorenflot sari n sus de bucurie. - Ct? ntreba el. - Cinci sute de pistoli. - Si unde mergem? - Vei vedea, cumetre. - Cnd mncam? - Chiar acum. - Dar pe ce voi calari? ntreba Gorenflot cu neliniste. - Nu pe calul meu, la naiba, l-ai ucide. - Atunci, facu Gorenflot dezamagit, ce este de facut? - Nimic mai simplu; ai o burta ca Sileniu, esti betiv ca si el. Ei bine! pentru ca asemanarea sa fie desavrsita, ti voi cumpara cu magar. - Dumneata esti regele meu, domnule Chicot; esti soarele meu. Ia un magar ceva m ai puternic... Dumneata esti Dumnezeul meu. Acum, unde mncam? - Aici, ce naiba, chiar aici. Priveste deasupra acestei porti si citeste, daca s tii sa citesti. n adevar, ajunsesera n fata unui fel de han. Gorenflot urmari directia aratata de degetul lui Chicot si citi: - Aici: sunca, oua, pateuri de tipar si vin alb. Ar fi greu de spus schimbarea care se facu pe fata lui Gorenflot la vederea aces tei firme: fata i se nveseli, ochii i se marira, gura i se deschise pentru a arat a doua rnduri de dinti albi si nfometati. n sfrsit, ridica amndoua bratele n aer n semn de vesela multumire si, leganndu-si corp ul urias cu un fel de cadenta, el cnta cntecul caruia numai bucuria lui nespusa pu tea sa-i serveasca de scuza. - Bine zis, striga Chicot, si pentru a nu pierde vreme, aseaza-te la masa, scump ul meu frate, eu ma voi duce sa poruncesc sa fiu servit si sa-ti caut un magar. CAPITOLUL XXVIII Cum calatori fratele Gorenflot pe un magar numit Panurge si afla n calatoria sa l ucruri pe care nu le stia Ceea ce l facea pe Chicot att de indiferent la grija propriului sau stomac, pentru care, orict de nebun era, sau ct se lauda ca este, avea de obicei tot atta condesc endenta cta putea sa aiba un calugar, este ca nainte de a parasi hanul Cornul Abun dentei, el mncase din belsug. Afara de aceasta, pasiunile mari hranesc, dupa ct se spune, si Chicot chiar n mome ntul acela, avea o mare pasiune. El l aseza deci pe fratele Gorenflot la o masa si i se aduse printr-un fel de fer estruica sunca, oua si vin, pe care se apuca sa le nghita cu repeziciunea-i obisn uita. n timpul acesta Chicot se dusese prin vecini sa caute magarul cerut de tovarasul sau; gasi la niste tarani din Sceaux, ntre un bou si un cal, pe acest magar pasni c, obiect al dorintelor lui Gorenflot: avea patru ani, batea n negru si sustinea un corp destul de rotunjior pe patru picioare subtiri ca niste fuse. n timpul ace la, un asemenea magar costa douazeci de livre. Chicot dadu douazeci si doua si f u binecuvntat pentru marinimia sa. Cnd Chicot se napoie cu aceasta cucerire si cnd intra cu ea n camera n care mnca Goren flot, acesta, care tocmai nghitise dintr-un pateu de tipar si golise o a treia st icla, entuziasmat de vederea magarului si de altfel dispus de fumurile unui vin bun la toate sentimentele dragastoase, sari de gtul magarului sau n gura o mare co aja de pine care l facu pe acesta sa zbiere de placere.

- O! o! spuse Gorenflot, iata un animal cu o voce frumoasa; vom cnta cteodata mpreu na. Multumesc, prietene Chicot, multumesc. Si el si boteza numaidect magarul cu numele de Panurge. Chicot arunca o privire pe masa si vazu ca, fara nici o tiranie, el putea pretin de tovarasului sau sa ramna cu prnzul acolo unde se gasea. El ncepu deci sa spuna cu acea voce careia Gorenflot nu-i putea rezista: - Haide, la drum, cumetre, la drum. La Melun, vom mai lua o gustare. Tonul vocii lui Chicot era att de impunator, iar Chicot, n mijlocul acestei porunc i putin cam aspre, tinuse sa strecoare o att de dulce fagaduinta, nct n loc sa faca vreo observatie, Gorenflot repeta: - La Melun! la Melun! Si fara sa ntrzie mai mult, Gorenflot, cu ajutorul unui scaun, se ridica pe magaru l sau pe care se afla o simpla perna de piele, de care atrnau doua curele n forma de scari. Calugarul si trecu sandalele prin cele doua curele, lua capastrul magarului n mna d reapta, sprijini mna stnga n sold si iesi din han, maret ca Zeul cu care Chicot pre tinsese oarecum ca seamana. Ct despre Chicot, el sari pe cal cu dibacia unui calaret ncercat si cei doi calato ri apucara drumul spre Melun n trapul marunt al animalelor lor. Facura n felul acesta, patru leghe, fara oprire, apoi poposira cteva clipe. Caluga rul profita de un soare frumos pentru a se ntinde pe iarba si a adormi. Chicot, d e partea lui, facu o socoteala a etapelor dupa care recunoscu ca pentru a face o suta douazeci de leghe, mergnd zece leghe pe zi, i-ar trebui douasprezece zile. Panurge pascu ntr-o tufa de scaieti. Zece leghe erau de fapt tot ceea ce se putea pretinde de la fortele combinate al e unui magar si ale unui calugar. Chicot clatina din cap. - Nu e cu putinta, murmura el privindu-l pe Gorenflot care dormea n marginea sant ului, nici mai mult nici mai putin ca si cnd ar fi fost pe puful cel mai moale; n u e cu putinta; trebuie, daca vrea sa ma urmeze, sa faca cel putin cincisprezece leghe pe zi. Dupa cum se vede, fratele Gorenflot era sortit de ctva timp la cosmare. Chicot l mpinse cu cotul pentru a-l trezi si a-i comunica observatia sa. Gorenflot deschise ochii. - Am ajuns oare la Melun? spuse el mi-e foame. - Nu, cumetre, spuse Chicot, nu nca si iata tocmai pentru ce te trezesc; trebuie sa ajungem ct mai repede acolo. Mergem prea ncet, pe toti dracii! mergem prea ncet. - Ei! te supara cumva, draga domnule Chicot, ca mergi ncet? Drumul vietii merge u rcnd, pentru ca merge spre cer si este foarte obositor sa urci. De atfel, cine ne grabeste? Cu ct vom pune mai mult timp n a merge pe drum, cu att vom ramne mai mult mpreuna. Oare nu calatorim, eu pentru raspndirea credintei, iar dumneata pentru p lacerea dumitale? Ei bine! cu ct vom merge mai ncet, cu att credinta va fi raspndita mai bine; cu ct vom merge mai ncet, cu att te vei distra si dumneata mai mult. De pilda, parerea mea ar fi sa ramnem cteva zile la Melun; se mannca acolo, dupa ct se spune, foarte gustoase pateuri de tipari si as voi sa fac o comparatie constiinc ioasa si judecata ntre pateul de tipar de la Melun si cel din alte tinuturi. Ce z ici de asta, domnule Chicot? - Zic, relua Gasconul, ca parerea mea, dimpotriva este sa mergem ct mai repede cu putinta, sa nu luam nici o gustare la Melun, ci sa mncam abia la Montereau, pent ru a recstiga timpul pierdut. Gorenflot si privi tovarasul de calatorie ca un om care nu ntelege. - Haide, la drum! spuse Chicot. Calugarul, care era culcat ct era de lung, cu minile ncrucisate sub cap, se multumi sa se ridice putin scotnd un suspin. - De altfel, urma Chicot, daca vrei sa rami n urma si sa calatoresti dupa plac, cu metre, esti liber s-o faci. - Nu, spuse Gorenflot, ngrozit de aceasta singuratate de care abia scapase ca pri n minune; nu. Te urmez, domnule Chicot, te iubesc prea mult pentru a te parasi. - Atunci, n sa, cumetre, n sa. Gorenflot si trase magarul lnga o piatra de hotar si reusi sa se aseze deasupra, d

e asta data nu calare ci pe o parte, ca femeile; pretinde ca asa i era mai usor p entru a vorbi. De fapt, el prevazuse o ndoire a vitezei n mersul animalului si, as ezat astfel, avea doua puncte de sprijin: coama si coada. Chicot porni ntr-un trap mare; magarul l urma zbiernd. Primele momente fura grozave pentru Gorenflot; din fericire, partea pe care se o dihnea avea o astfel de suprafata, nct i era mai putin greu dect altuia sa-si mentin a centrul de greutate. Din cnd n cnd Chicot se ridica n scari, cerceta soseaua nevaznd la orizont ceea ce c auta, marea viteza. Gorenflot lasa sa treaca aceste prime semne de cercetari si nerabdare fara a ntre ba din pricina lor, absorbit cum era de a se mentine pe magarul sau. Dar cnd puti n cte putin se obisnui cu noul fel de mers si cnd si dadu seama ca Chicot urma acel asi joc: - Ei! spuse el, ce cauti oare, draga domnule Chicot? - Nimic, raspunse acesta. Privesc ncotro ne ducem. - Dar ne ducem la Melun, dupa cte mi se pare; ai spus-o nsusi dumeata, ai adaugat chiar la nceput... - Nu mergem, cumetre, nu mergem, spuse Chicot, dnd pinteni calului. - Cum! nu mergem! striga calugarul; dar vad ca nu parasim trapul. - n galop! n galop! spuse Gasconul, facndu-si calul sa ia acest mers. Panurge, nsufletit de exemplul dat, porni n galop, dar cu un strigat rau ascuns ca re nu fagaduia nimic bun calaretului, nabusirile lui Gorenflot se nmultira. - Ia spune-mi, domnule Chicot, striga el de ndata ce putu vorbi, dumneata numesti aceasta o calatorie de placere: dar eu nu ma distrez deloc. - nainte! nainte! spuse Chicot. - Dar panta este prea repede. - Bunii calareti nu galopeaza dect urcnd. - Da, dar eu nu am pretentia de a fi bun calaret. - Atunci, rami n urma. - Nu, la naiba! striga Gorenflot, pentru nimic n lume. - Ei bine! atunci, dupa cum ti-am spus, nainte, nainte! Si Chicot dadu calului sau un grad de repeziciune n plus. - Iata ca Panurge horcaie, striga Gorenflot, iata ca Panurge se opreste. - Atunci, adio cumetre, facu Chicot. Gorenflot avu pentru moment dorinta de a raspunde la fel; dar si reaminti ca aces t cal pe care-l blestema n fundul inimii si care ducea un om asa de ciudat, purta de asemeni punga care se afla n buzunarul acestui om. Se resemna deci si, lovind cu sandalele coapsele magarului nfuriat, l sili sa reia galopul. - l voi omor pe sarmanul Panurge, striga jalnic calugarul pentru a da o lovitura d ecisiva interesului lui Chicot, un moment ce el parea ca nu are nici o influenta asupra sensibilitatii sale. l voi omor, cu siguranta. - Ei bine! omoara-l, cumetre, omoara-l, raspunse Chicot, fara ca aceasta observa tie, ori ct de importanta o judeca Gorenflot, sa-l faca n vreun chip sa ncetineasca mersul; omoara-l, vom cumpara un catr. Ca si cum ar fi nteles aceste cuvinte amenintatoare, magarul parasi mijlocul drum ului si zbura pe un mic drum lateral uscat, pe unde Gorenflot nu s-ar fi ncumetat sa mearga nici pe picioare. - Ajutor, striga calugarul, ajutor, ma voi rostogoli n ru. - Nu e nici o primejdie, spuse Chicot; daca vei cadea n ru, ti garantez ca vei nota singur . - Ah! murmura Gorenflot, voi muri, snt singur. Si cnd te gndesti ca toate acestea l e patesc ca snt somnambul! Si calugarul ridica spre cer o privire care voia sa spuna: - Doamne! Doamne! ce crima am facut pentru ca sa ma coplesesti cu aceasta infirm itate? Deodata Chicot, ajuns n vrful dealului, si opri calul cu o nfrnare asa de scurta si a sa de brusca nct animalul, surprins, se ndoi pe picioarele dinapoi astfel ca crupa atinse aproape pamntul. Gorenflot, mai putin bun calaret dect Chicot si care, de altfel, n loc de haturi, nu avea dect un pripon, Gorenflot, zic, si continua drumul.

- Opreste, la naiba! opreste, striga Chicot. Dar magarul ntelesese sa galopeze si ideea unui magar este un lucru anevoie de sc os. - Te vei opri striga Chicot, sau pe cuvntul meu de gentilom, ti trimit un glont de pistol. - La naiba! ce fel de om este acesta! spuse Gorenflot, si de ce animal a fost oa re muscat? Apoi, deoarece vocea lui Chicot rasuna din ce n ce mai grozava si cum calugarul c redea ca deja aude suiernd glontul cu care era amenintat, facu o miscare pentru care felul n care era asezat i dadea cea mai mare usurinta, aceea de a se lasa sa alunece de pe magar la pamnt. - Iata, spuse el, lasndu-se vitejeste sa cada pe spate si agatndu-se cu amndoua mini le de magar, care l facu sa mearga ctiva pasi astfel, dar care sfrsi prin a se opri . Atunci Gorenflot l cauta pe Chicot pentru a vedea pe fata lui urma de multumire c are nu putuse sa nu se zugraveasca la vederea unei manevre att de dibaci executat a. Chicot era ascuns napoia unei stnci si si continua de acolo semnalele si amenintari le. Aceasta prevedere l facu pe calugar sa nteleaga ca trebuie sa fi fost altceva la m ijloc. El privi nainte si zari la cinci sute de pasi pe drum trei oameni care mer geau linistiti pe catrii lor. La prima aruncatura de ochi el recunoscu pe calatorii care iesisera dimineata di n Paris prin poarta Bordelle si pe care Chicot, ascuns napoia copacului, i urmaris e cu atta ardoare. Chicot, n aceeasi pozitie, astepta ca cei trei calatori sa se departeze; apoi, nu mai atunci, el si ajunse tovarasul, care ramasese asezat n acelasi loc unde cazuse , tinnd mereu n mna frul lui Panurge. - Ei! spuse Gorenflot care ncepea sa-si piarda rabdarea, explica-mi si mie putin, draga domnule Chicot, ce treaba este aceasta pe care o facem noi: adineauri tre buia sa alergam nebuneste, acum trebuie sa ramnem deodata n locul unde ne gasim. - Bunul meu prieten, spuse Chicot, voiam sa stiu daca magarul dumitale era de ne am bun, si daca nu am fost nselat cnd l-am platit cu douazeci si doua de livre: ac um experienta este facuta si snt cum nu se poate mai multumit. Calugarul nu se lasa nselat, cum e usor de nchipuit, de un asemenea raspuns si se pregatea sa arate acest lucru tovarasului sau, cnd lenea lui naturala nvinse, sopt indu-i la ureche sa nu intre n nici o discutie. El se multumi deci sa raspunda, fara a-si ascunde totusi proasta dispozitie: - Ce are a face! snt foarte obosit si mi-e foame. - Ei bine! sa nu ai nici o grija, relua Chicot lovindu-l voiniceste pe umar, si eu snt obosit; si mie mi este foame si la primul han pe care-l vom gasi n... - Ei bine! ntreba Gorenflot caruia abia i venea sa creada n ntorsatura pe care o anu ntau primele cuvinte ale Gasconului. - Ei bine! raspunse acesta, vom comanda o friptura de porc, una sau doua tocane de pui si o cana cu cel mai bun vin din pivnita. - Adevarat! relua Gorenflot; e oare sigur de asta data? - Ti-o fagaduiesc, cumetre. - Ei bine! atunci, spuse calugarul ridicndu-se, sa pornim fara zabava n cautarea a cestui prea fericit han. Vino, Panurge, vei avea si tu tarte. Magarul ncepu sa zbiere de placere. Chicot ncaleca pe cal, Gorenflot si duse magarul de capastru. Crciuma att de dorita aparu n curnd n fata calatorilor; se afla ntre Corbeil si Melun; dar spre marea surprindere a lui Gorenflot, care admira din departare nfatisarea attatoare de pofta. Chicot porunci calugarului sa ncalece pe magar si ncepu sa exe cute un ocol prin stnga pentru a trece pe dincolo casei;de altfel, dintr-o singur a aruncatura de ochi, Gorenflot, a carui putere de ntelegere facea repezi progres e, si dadu seama de aceasta ciudatenie; cei trei catri ai calatorilor dupa ale car or urme parea ca se tine Chicot, se oprira n fata portii. - Asadar, dupa placul acestor calatori blestemati, gndi Gorenflot, se vor rndui ntmp larile calatoriei noastre si se vor hotar orele noastre de masa? E trist.

Si el scoase un suspin adnc. Panurge care, de partea lui, vazu ca se departau de linia dreapta pe care toata lumea, chiar si magarii, o stiu ca este cea mai scurta, se opri deodata si se nte peni pe cele patru picioare, ca si cnd s-ar fi hotart sa prinda radacini chiar n lo cul unde se gasea. - Vezi, spuse Gorenflot pe un ton jalnic, nici chiar magarul meu nu mai vrea sa n ainteze. - Ah! nu mai vrea sa nainteze, spuse Chicot; asteapta! asteapta! Si el se apropie de o tufa de lemn de corn, de unde taie o nuia lunga de un metr u jumatate, groasa ct degetul, solida si mladioasa n acelasi timp. Panurge nu era unul din acele patrupede proaste care nu baga de seama ce se petr ece n jurul lor si care nu presimt evenimentele dect atunci cnd aceste evenimente l e cad pe spinare; el urmareste miscarile lui Chicot, pentru care ncepea fara ndoia la sa simta consideratia pe care o merita si de ndata ce crezu ca-i ntelege planur ile, o porni numaidect din loc. - Merge! merge! striga calugarul catre Chicot. - Ce are a face, spuse acesta, pentru cine calatoreste n tovarasia unui magar si a unui calugar, un bat nu este niciodata de prisos. Si Gasconul si termina de curatit pe al sau. CAPITOLUL XXIX Cum si schimba fratele Gorenflot magarul cu un catr si catrul cu un cal Cu toate acestea necazurile lui Gorenflot se apropiau de sfrsit, cel putin pentru ziua aceea; dupa ocolul facut, o luara din nou pe drum si se oprira la trei sfe rturi de leghe mai departe, ntr-o crciuma nvecinata. Chicot lua o camera care dadea spre strada si porunci sa i se aduca masa care i fu servita n camera; dar se vede a ca hrana nu era dect preocuparea secundara a lui Chicot. El nu mnca dect foarte p utin, n vreme ce era numai ochi si urechi. Aceasta preocupare tinu pna la ora zece ; totusi la ora zece Chicot care nu vazuse si nu auzise nimic pleca de la fereas tra poruncind ca magarul calugarului si calul sau, cu fortele ntarite de o ndoita portie de ovaz si tarte, sa fie gata n zorii zilei. La aceasta porunca, Gorenflot, care de o ora parea adormit si care nu era dect mo lesit de acel dulce extaz care urmeaza dupa o masa buna, stropita de o cantitate ndestulatoare de vin, scoase un suspin. - n zorii zilei? spuse el. - Ei! pe toti dracii, relua Chicot, tu trebuie sa fii obisnuit a te scula la o a semenea ora. - Pentru ce? ntreba Gorenflm - Dar slujba? - Aveam o scutire de la staret, raspunse calugarul. Chicot ridica din umeri si cuvntul lenesi cu un i, litera care arata pluralul, i se stinse pe buze. - Da, lenesi, spuse Gorenflot; dar pentru ce nu? - Omul s-a nascut pentru munca, spuse sententios gasconul. - Si calugarul pentru odihna, spuse fratele; calugarul este exceptia omului. Si, multumit de acest argument care paruse sa-l atinga chiar pe Chicot, Gorenflo t facu o iesire plina de demnitate si se sui n patul sau, pe care Chicot, de team a vreunei imprudente fara ndoiala, poruncise sa i-l aseze chiar n aceeasi camera c u al sau. A doua zi ntr-adevar, n zorii zilei, daca fratele Gorenflot nu ar fi dormit att de adnc, l-ar fi putut vedea pe Chicot ridicndu-se, apropiindu-se de fereastra si con tinund sa observe dinapoia perdelelor. n curnd, desi ocrotit de draperie, Chicot facu un pas repede napoi; si daca Gorenfl ot, n loc de a continua sa doarma, s-ar fi trezit, ar fi auzit sunnd pe pavaj potc oavele celor trei catri. Chicot se duse numaidect la Gorenflot pe care-l zglti de brat pna ce acesta deschise ochii. - Dar nu pot sa am si eu o clipa de liniste? bolborosi Gorenflot care dormise ze ce ore n sir. - Alarma, alarma, spuse Chicot; sa ne mbracam si sa plecam.

- Dar mncarea? facu calugarul. - Se afla pe drumul dinspre Montereau. - Ce e acela Montereau? ntreba calugarul foarte putin priceput n geografie. - Montereau, spuse gasconul, e orasul unde se mannca; asta ti-ajunge? - Da, raspunse scurt Gorenflot. - Atunci, cumetre, facu gasconul, eu ma cobor pentru a plati cheltuiala noastra si a animalelor noastre; peste cinci minute, daca nu vei fi gata, plec fara dumn eata. O toaleta de calugar nu este greu de facut; cu toate astea Gorenflot ntrebuinta s ase minute astfel ca, ajungnd la poarta el l vazu pe Chicot care, exact ca un elve tian, o si luase nainte. Calugarul sari pe Panurge care, attat de ndoita portie de fn si de ovaz care i se d aduse prin grija lui Chicot, o lua singur n galop si si duse n curnd calaretul alatu ri de gascon. Gasconul statea drept n scari, si din cap pna n picioare nu facea nici o ndoitura. Gorenflot se ridica si el n scari si i vazu la orizont pe cei trei catri cu cei tre i calareti care coborau napoia unui delusor. Calugarul scoase un suspin gndindu-se ct era de trist ca o influenta straina sa lu creze astfel asupra destinului sau. De asta data, Chicot se tinu de cuvnt si luara masa la Montereau. Ziua avu mari asemanari cu cea din ajun; si cea de a doua zi prezenta aproape ac eeasi serie de ntmplari. Vom trece deci repede peste amanunte; Gorenflot ncepea sa se obisnuiasca de bine de rau cu acest trai plin de peripetii, cnd, catre seara, l vazu pe Chicot pierzndu-si treptat toata veselia: de la amiaza, el nu mai zarise umbra celor trei calatori pe care i urmarea; astfel ca mnca fara nici o dispoziti e si dormi rau. Gorenflot mnca si bau pentru amndoi si ncerca cele mai bune cntece ale sale. Chicot ramase n nepasarea lui. Abia se facuse ziua ca el si era n picioare, zgltindu-si tovarasul. Calugarul se mbr aca si, chiar de la plecare pornira n trap, trap care se schimba imediat ntr-un ga lop furios. Dar dupa multa alergatura, nici un catr n zare. Spre amiaza, magar si cal erau rupti de oboseala. Chicot merse drept la un birou de vama aflat pe podul de la Villeneuve-le-Roi, p entru animalele cornute. - Ati vazut, ntreba el, trei calatori calarind catri? Caci trebuie sa fi trecut n a ceasta dimineata. - Azi dimineata nu, gentilomul meu, raspunse vamesul nu; ieri pe nserat. - Ieri? - Da, ieri seara, pe la ora sapte. - I-ati remarcat? - La naiba! cum se remarca niste calatori. - Va ntreb daca va reamintiti de conditia acelor oameni. - Mi s-a parut ca era un stapn cu doi lachei. - Chiar asa, raspunse Chicot. Si dadu o moneda vamesului. Apoi, vorbind catre sine: - Ieri seara, la ora sapte, sopti el, la naiba! Au douasprezece ore naintea mea. Haide, curaj! - Asculta, domnule Chicot, spuse calugarul, curaj, mai am pentru mine, dar nu ma i am pentru Panurge. n adevar, sarmanul animal, obosit dupa doua zile de fuga, tremura pe cele patru p icioare ale sale si i transmitea lui Gorenflot tremuratul bietului sau corp. - Si chiar calul dumitale, continua Gorenflot, vezi n ce stare se afla. ntr-adevar, nobilul animal, orict de nfocat ar fi fost, si tocmai din pricina acest ei nfocari, era siroaie de spuma si un abur cald iesea prin narile sale, n timp ce sngele parea ca este gata sa-i tsneasca din ochi. Chicot cerceta repede cele doua animale si paru ca se alatura observatiei tovara sului sau. Gorenflot rasufla, cnd deodata: - Acum! frate cu cheta, spuse Chicot, este vorba sa luam o mare hotarre.

- Dar nu facem aceasta de cteva zile, striga Gorenflot a carui fata se descompuse se mai nainte chiar de a afla ceea ce i se propunea. - E vorba sa ne despartim, spuse Chicot, apucnd de la nceput, cum se spune, taurul de coarne. - Ei as! facu Gorenflot; mereu aceeasi gluma. Sa ne despartim, dar pentru ce? - Mergi prea ncet, cumetre. - La naiba! spuse Gorenflot; dar merg ca si vntul, am galopat de azi dimineata, c inci ore fara oprire. - Nu este nca destul. - Atunci sa pornim: cu ct vom merge mai repede, cu att vom ajunge mai devreme; cac i, n sfrsit, socotesc ca tot vom ajunge. - Calul nu mai vrea sa mearga si magarul dumitale refuza sa te serveasca? - Atunci, cum sa facem? - i vom lasa aici si-i vom lua la napoiere. - Dar noi? Socotesti oare sa continuam calatoria pe jos? - Vom calatori pe catri. - De unde sa-i luam. - i vom cumpara. - Haide, spuse Gorenflot suspinnd, sa mai facem si acest sacrificiu. - Asadar? - Asadar ma nvoiesc pentru catri. - Bravo! cumetre, ncepi sa te formezi; da pe Bayard si pe Panurge n grija hangiulu i; eu ma duc sa fac cumparaturile noastre. Gorenflot se achita constiincios de nsarcinarea care i fusese data; timp de patru zile, n legaturile pe care le avusese cu Panurge, el apreciase, nu vom spune cali tatile, dar defectele sale si, el remarcase ca cele trei defecte principale erau acelea catre care avea si el nclinare, trndavia, desfrul si lacomia. Aceasta asema nare l miscase si, numai cu parere de rau se desparti Gorenflot de magarul sau; d ar Gorenflot nu era numai lenes, desfrnat si lacom, el mai era si egoist si mai b ine se despartea de Panurge dect sa se desparta de Chicot, dat fiind, dupa cum am spus, ca Chicot purta punga. Chicot se napoie cu doi catri, pe care facura douazeci de leghe n acea zi: astfel c a, seara la poarta unui potcovar, Chicot avu bucuria de a-i zari pe cei trei catr i. - Ah! facu el respirnd pentru prima oara. - Ah! suspina la rndu-i calugarul. Dar ochiul deprins al gasconului nu recunoscu nici armura catrilor, nici pe stapni i lor, nici pe valeti; erau cu totul despovarati; ct despre stapni si lachei, ei d isparusera. Mai mult, n jurul acestor animale erau oameni necunoscuti care le examinau si par eau a le face pretuirea; mai nti era un geambas si apoi potcovarul cu doi calugari franciscani; i plimbau ncoace si ncolo, apoi se uitau la dinti, la picioare si ure chi; ntr-un cuvnt, i ncercau. Un fior strabatu corpul lui Chicot. - Du-te nainte, spuse el lui Gorenflot, apropie-te de franciscani; trage-i de o p arte si ntreaba-i; de la calugar la calugar, nadajduiesc ca nu aveti secrete; inf ormeaza-te cu dibacie de la cine vin acesti catri, pretul cu care vor sa-i vnda si ce s-au facut proprietarii lor; apoi napoiaza-te sa-mi spui ce ai aflat. Gorenflot, ngrijorat de nelinistea prietenului sau, pleca n trapul catrului si se na poie putin dupa aceea. - Iata povestea, spuse el. Mai nti, stii unde ne aflam? - Ei! la naiba! Ne aflam pe drumul spre Lyon, spuse Chicot; este singurul lucru pe care am nevoie sa-l stiu. - Ba nu, mai ai nevoie sa stii, dupa cte mi-ai spus cel putin, ce s-a facut cu pr oprietarii acestor catri. - Da, spune. - Acela care semana a gentilom... - Bine, ce-i cu el? - Acela care semana a gentilom a luat-o de aci pe drumul care duce spre Avignon, un drum care scurteaza calea dupa ct se pare si care trece prin Chteau-Chinon si

Privas. - Singur? - Cum, singur? - Te ntreb daca a luat-o singur pe acest drum? - Cu un lacheu. - Si celalalt lacheu? - Celalalt lacheu si-a continuat drumul. - Spre Lyon? - Spre Lyon. - Minunat! Si pentru ce se duce gentilomul la Avignon? Credeam ca se duce la Rom a. Dar, relua Chicot, ca si cnd si-ar fi vorbit singur, te ntreb niste lucruri pe care tu nu le poti sti. - Ba da... le stiu, raspunse Gorenflot. Ah! iata ceva care te mira. - Cum, stii? - Da, se duce la Avignon, pentru ca Sanctitatea Sa Papa Grigore al XIII-lea a tr imis la Avignon un delegat nsarcinat cu depline puteri. - Bun, spuse Chicot, nteleg... si catrii? - Catrii erau obositi; i-a vndut unui geambas care voieste sa-i revnda franciscanil or. - Cu ct? - Cu cincisprezece pistoli bucata. - Cum si-or fi continuat oare drumul? - Pe niste cai pe care i-a cumparat de la un capitan de mercenari care are aci o remonta. - Pe toti dracii! cumetre, spuse Chicot, esti un om pretios, si abia astazi mi da u seama de acest lucru. Gorenflot se umfla n pene. - Acum, urma Chicot, termina ceea ce ai nceput att de bine. - Ce trebuie sa fac? Chicot descaleca si aruncnd frul n bratele calugarului: - Ia cei doi catri si du-te de-i ofera pentru douazeci de pistoli franciscanilor, spuse el. Ei trebuie sa te prefere pe tine. - Si ma vor prefera, spuse Gorenflot, sau i denunt superiorului lor. - Bravo! cumetre, te formezi. - Pe cal, la naiba, pe cal! - Drace! facu calugarul scarpinndu-se dupa ureche. - Haida de, spuse Chicot, un calaret ca tine... - Ei as! spuse Gorenflot. Dar unde te voi ntlni? - n piata orasului. - Du-te si ma asteapta acolo. Si calugarul se ndrepta cu un pas hotart spre franciscani, n vreme ce Chicot, pe o strada laturalnica, merse n piata principala a micului orasel. Acolo n crciuma Cocosul ndraznet, l gasi pe capitanul mercenarilor, care bea dintr-u n gustos vin de Auxerre pe care amatorii de al doilea rnd l confundau cu vinul de Burgundia; lua de la el noi informatii care confirmau n toate privintele pe acele a date de Gorenflot. ntr-o clipa, Chicot se ntelese cu vnzatorul a doi cai pe care acesta i aduse numaide ct ca morti n drum si pe care, datorita acestui accident, putu sa-i dea pentru tre izeci si cinci de pistoli pe amndoi. Nu mai era vorba acum dect sa se nvoiasca pentru sei si frie cnd Chicot vazu, pe o m ica strada laterala, aparnd calugarul care ducea cele doua sei pe cap si cele dou a frie n mini. - O!, o! facu el, ce nseamna asta, cumetre? - Ei bine! spuse Gorenflot, snt seile si friele catrilor nostri. - Asadar le-ai oprit, calugare? spuse Chicot zmbind. - Da, facu calugarul. - Ai vndut catrii? - Cu zece pistoli bucata. - Care ti s-au platit? - Iata banii.

Si Gorenflot facu sa sune buzunarul plin cu monede de tot felul. - Pe toti dracii! striga Chicot, esti un mare om, cumetre. - Asa snt eu, spuse Gorenflot cu o modestie nfumurata. - La lucru, spuse Chicot. - Ah! dar mi-e sete, spuse calugarul. - Ei bine! bea, n timp ce eu ma voi duce sa nseuez animalele, dar nu prea mult. - O sticla. - O sticla mai merge. Gorenflot bau doua si veni sa napoieze restul de bani lui Chicot. Chicot avu o clipa ideea sa-i lase calugarului cei douazeci de pistoli micsorati de pretul celor doua sticle; dar se gndi ca din ziua n care Gorenflot ar avea doi scuzi, nu ar mai fi stapn pe el. Lua deci banii, fara ca Gorenflot sa bage de seama clipa de sovaiala pe care o nc ercase si se urca n sa. Gorenflot facu la fel, cu ajutorul ofiterului de mercenari care era om cu frica lui Dumnezeu si care tinu piciorul calugarului, serviciu n schimbul caruia, de nda ta ce se vazu pe cal, Gorenflot i dadu binecuvntarea. - Foarte bine, spuse Chicot pornind n galop, iata un voinic, frumos binecuvntat. Gorenflot vazu ca-i alearga cina nainte, si si repezi calul pe urmele ei; de altfe l, facea progrese n calarie; n loc sa apuce coama cu o mna si coada cu alta, cum fa cea altadata, el apuca cu amndoua minile arcada seii si, numai cu acest punct de s prijin alerga att ct voi Chicot. Ba sfrsi prin a desfasura chiar mai multa activitate dect patronul sau, caci de fi ecare data cnd Chicot schimba mersul si si nfrna calul, calugarul, care prefera galo pul n locul trapului, si continua drumul mbarbatndu-si animalul. Niste sfortari att de nobile meritau sa fie rasplatite; a doua zi catre seara, cu putin nainte de Chalon, Chicot l regasi pe maestrul Nicolae David, deghizat tot n lacheu, pe care nu-l mai pierdu din vedere pna la Lyon, ale carui porti le trecur a toti trei catre seara celei de a opta zi de la plecarea lor din Paris. Era aproape chiar n momentul n care, urmnd un drum opus, Bussy, Saint-Luc si sotia sa ajungeau dupa cum am spus, la castelul Meridor. CAPITOLUL XXX Cum se instalara Chicot si tovarasul sau la hanul Lebada de la Cruce si cum fura primiti acolo de hangiu Maestrul Nicolae David, deghizat tot n lacheu, se ndrepta spre piata Terreaux si t rase la cel mai mare han care era numit Lebada de la Cruce. Chicot l vazu intrnd si ramase o clipa n observare, pentru a se asigura daca a gasi t loc si ca prin urmare, nu va mai iesi. - Ai ceva de obiectat mpotriva hanului Lebada de la Cruce? spuse gasconul tovaras ului sau de calatorie. - Nimic, raspunse acesta. - Vei intra deci acolo si vei tocmi o camera mai retrasa: vei astepta n pragul po rtii; eu ma duc sa ma plimb si nu ma voi napoia dect la caderea noptii: la caderea noptii voi reveni, te voi gasi la postul tau si, cum tu vei fi facut de santine la, cum vei fi cunoscut planul casei, ma vei conduce la camera, fara sa ma ntlnesc cu oamenii pe care nu vreau sa-i vad. ntelegi? - Foarte bine, spuse Gorenflot. - Alege camera: spatioasa, vesela, placuta, nvecinata daca se poate cu aceea a ca latorului care a sosit acum; fa n asa fel sa aiba ferestre spre strada pentru ca sa vad cine intra si cine iese, nu rosti numele meu sub nici un motiv si fagadui este-i munti de aur bucatarului. n adevar, Gorenflot si ndeplini cum nu se poate mai bine nsarcinarea. Dupa alegerea camerei, veni si noaptea si, la venirea ei, el se duse sa-l ia pe Chicot de mna s i sa-l conduca la camera. Calugarul, siret cum este totdeauna un om al bisericii, orict de prost l-ar fi cr eat natura, l facu pe Chicot sa observe ca odaia lor, aflata pe un alt coridor de ct aceea a lui Nicolae David, era nvecinata cu a lui si ca nu era despartita de ea dect printr-un perete de scnduri tencuit, usor de strapuns, daca ar fi voit.

Chicot l asculta pe calugar cu cea mai mare atentie si oricine l-ar fi ascultat p e orator si l-ar fi vazut pe ascultator, ar fi putut urmari veselia unuia si vor bele celuilalt. Apoi, dupa ce calugarul termina: - Tot ceea ce mi-ai spus merita rasplata, raspunse Chicot; vei avea asta-seara v in de Xeres la masa, Gorenflot; da, l vei avea, la naiba! sau nu mai snt cumatrul tau. - Nu cunosc betia acestui vin, spuse Gorenflot, trebuie sa fie placuta. - Pe toti dracii! raspunse Chicot lund camera n primire, o vei cunoaste peste doua ore; ti-o garantez. Chicot trimise dupa hangiu. Se va gasi poate, ca povestitorul acestor ntmplari si plimba personajele ntr-un mare numar de hanuri: la aceasta, el va raspunde ca nu este greseala lui daca person ajele sale, unele pentru a fugi de mnia regelui, se duc unele la miazanoapte si a ltele la miazazi. Ori, cum el se gaseste ntre timpurile vechi care nu aveau nevoi e de crciuma, datorita gazduirii fratesti, si viata moderna, n care crciuma s-a tra nsformat n restaurant, este silit sa se opreasca n hanurile unde trebuiesc sa se p etreaca scenele importante, ale cartii sale; de altfel, hanurile unde poposeau c aravanele Occidentului nostru, se nfatisau pe vremea aceea sub o ntreita forma car e nu era de dispretuit, si care n zilele noastre si-a pierdut mult din caracterul ei: aceasta ntreita forma era crciuma, hanul si cabaretul. Notati ca nu vorbim ac i despre acele placute case de baiasi care nu-si au echivalentul n zilele noastre si care, lasate de catre Roma mparatilor, Parisului regilor nostri, mprumuta din antichitate multimea de placeri ale profanelor sale tolerante. Dar aceste localuri erau nchise nca, sub domnia regelui Henric al III-lea, ntre zid urile capitalei: provincia nu avea dect hanul, crciuma si cabaretul. Or, noi ne aflam ntr-un han. Acest lucru l arata foarte bine hangiul, cnd i raspunse lui Chicot, care trimisese sa-l cheme, dupa cum am spus, ca trebuia sa aiba rabdare, avnd n vedere ca vorbea cu un calator care a sosit naintea lui si deci avea dreptul de prioritate. Chicot ghici ca acest calator era avocatul sau. - Ce pot sa-si spuna? ntreba Chicot. - Crezi oare ca hangiul si omul dumitale au vreo taina? - Drace! vezi bine, deoarece figura aceea semeata pe care am zarit-o si care, du pa ct presupun, este aceea a hangiului... - Chiar asa, spuse calugarul. - Consimte sa vorbeasca cu un om mbracat n lacheu. - Ah! spuse Gorenflot, si-a schimbat hainele; l-am vazut: acum este mbracat n negr u. - Cu att mai mult, spuse Chicot; hangiul trebuie sa fie nteles cu el. - Vrei sa ncerc sa-i spovedesc sotia? spuse Gorenflot. - Nu, spuse Chicot, prefer sa te duci sa dai cteva trcoale prin oras. - Ei as! si cina? spuse Gorenflot. - Voi pune s-o pregateasca n lipsa ta. Tine un scud pentru a avea cu ce sa-ti fac i pofta de mncare. Gorenflot lua scudul cu recunostinta. Calugarul, n timpul calatoriei, se dedase de mai multe ori la aceste excursii sem inocturne pe care le adora. Datorita titlului de frate cu cheta, el le mai risca se din cnd n cnd si la Paris, nsa, de cnd iesise din mnastire, aceste excursii erau nc si mai scumpe. Gorenflot aspira acum libertatea prin toti porii si ajunsese pna acolo nct mnastirea nu i se mai prezenta n amintire dect sub forma unei nchisori. El iesi deci, cu rasa sumeasa si cu scudul n buzunar. Abia iesise Gorenflot din camera ca Chicot, fara sa piarda o clipa, lua un burgh iu si facu o gaura n perete la naltimea ochiului. Aceasta deschizatura, mare ct aceea a unei tevi, nu-i ngaduia, din pricina grosimi i scndurilor, sa vada lamurit diferitele parti ale camerei; dar lipindu-si ureche a de aceasta gaura, el auzea destul de deslusit vocile. Cu toate acestea, datorita asezarii personajelor, si locului pe care-l ocupau n a partament, ntmplarea voi ca Chicot sa-l poata vedea destul de bine pe hangiul care vorbea cu Nicolae David.

Cteva cuvinte, dupa cum am spus, i scapara lui Chicot; dar ceea ce prinse din conv orbire, totusi i fu deajuns sa-i dovedeasca faptul ca David facea mare parada de credinta lui fata de rege, vorbind chiar de o misiune care i fusese ncredintata de catre domnul de Morvilliers. n vreme ce vorbea astfel, hangiul asculta respectuos fara ndoiala, dar cu un senti ment care era cel putin indiferenta, caci raspundea putin. Chicot crezu chiar ca observa, fie n privirile, fie n tonul vocii lui, o ironie destul de vadita de fie care data ce rostea numele regelui. - Ei! ei! spuse Chicot, nu cumva hangiul nostru face din ntmplare parte din Liga! La naiba! am sa vad eu. Si cum nu se vorbea nimic important n camera maestrului Nicolae David, Chicot ast epta ca hangiul sa vina si la el. n sfrsit usa se deschise. Hangiul si tinea boneta n mna; dar avea absolut aceeasi nfatisare zeflemista care l i zbise pe Chicot, atunci cnd l vazuse vorbind cu avocatul. - Ia loc, scumpul meu domn, i spuse Chicot, si mai nainte de a face un aranjament definitiv, asculta, te rog, povestea mea. Hangiul paru ca asculta cu nepasare aceasta introducere si facu chiar un semn di n cap ca dorea sa ramna n picioare. - Cum ti e placul, scumpul meu domn, relua Chicot. Hangiul facu un semn care voia sa spuna ca pentru a face pe placul lui, nu avea nevoie de ngaduiala nimanui. - M-ai vazut azi dimineata cu un calugar, urma Chicot. - Da, domnule, spuse hangiul. - Tacere! nu trebuie sa spui nimic... Calugarul acesta este proscris. - Ei as! facu hangiul, n-o fi oare vreun hughenot deghizat? Chicot lua o nfatisare de demnitate insultata. - Hughenot, spuse el cu dezgust, cine a spus hughenot? Afla ca acest calugar est e ruda mea si ca eu nu am rude hughenoti. Haida de! draga domnule, ar trebui sa rosesti, spunnd aceste enormitati. - Ah! domnule, relua hangiul, s-au mai vazut asemenea lucruri. - Niciodata, n familia mea! domnule hangiu. Calugarul acesta, dimpotriva, este du smanul cel mai nversunat care s-a napustit vreodata asupra hughenotilor. Astfel nct a cazut n dizgratia Maiestatii Sale Regelui Henric al III-lea, care i ocroteste, dupa cum stii. Hangiul parea ca ncepe sa acorde un viu interes persecutiei lui Gorenflot. - Tacere, spuse el apropiindu-si un deget de buze. - Cum! tacere, ntreba Chicot, nu cumva ai din ntmplare pe aci oameni de-ai regelui? - Mi-e teama, spuse hangiul dnd din cap; colo, alaturi, este un calator... - Atunci, relua Chicot, ar trebui sa fugim numaidect, ruda mea si cu mine, caci p roscris, amenintat... - Si unde v-ati duce? - Avem doua, trei adrese pe care ni le-a dat un hangiu prieten de-al nostru, jupn ul La Hurire. - La Hurire! l cunoasteti pe La Hurire? - Ssst! n-ar trebui s-o spun, dar am facut cunostinta n noaptea Sfntului Bartolome u. - Haide, spuse hangiul, vad ca snteti amndoi, ruda dumitale si dumneata, niste oam eni sfinti; si eu l cunosc pe La Hurire. Aveam chiar dorinta, cnd am cumparat acest han, sa iau, ca o marturie a prieteniei aceeasi firma ca si el: La Steaua Frumo asa; dar hanul era cunoscut sub denumirea de hanul la Lebada de la Cruce; mi-a f ost teama ca aceasta schimbare sa nu-mi pagubeasca. Asadar, dumneata spui, domnu le, ca ruda dumitale... - A avut neprevederea sa predice mpotriva hughenotilor; ca a avut un succes foart e mare si ca Maiestatea Sa prea crestina, nfuriata de acest succes care i dadea pe fata starea de spirit, l cauta pentru a pune sa-l nchida. - Si atunci? ntreba hangiul cu un interes de care nu te puteai nsela. - Pe legea mea, l-am rapit, spuse Chicot. - Si ai facut bine, sarmanul om! - Domnul de Guise se oferise sa-l ocroteasca. - Cum, marele Henric de Guise? Henric...

Henric cel sfnt. Da, ai spus-o, Henric cel sfnt. Dar m-am temut de razboiul civil. Atunci, spuse hangiul, daca snteti prieteni de-ai domnului de Guise, cunoasteti aceasta? Si hangiul facu din mna spre Chicot un fel de semn masonic cu ajutorul caruia se recunosteau partizanii Ligii. Chicot, n vestita noapte pe care o petrecuse n mnastirea Sfnta Genoveva, observase n u numai acest semn, care fusese de zeci de ori repetat naintea lui, dar chiar si semnul cu care se raspundea. - Dar dumneata l cunosti pe acesta? Si Chicot, la rndu-i, facu un al doilea semn. - Atunci, spuse hangiul cu o totala delasare, te afli aci la dumneata, casa mea este a dumitale; priveste-ma ca pe un frate si daca nu ai bani... Chicot, drept orice raspuns, scoase din buzunar o punga care, cu toate ca era nce puta avea nca o nfatisare destul de respectabila. Vederea unei pungi rotunjoare este totdeauna placuta chiar unui om marinimos car e ti ofera bani si care afla astfel ca nu ai nevoie; asa ca el si pastreaza meritu l ofertei fara sa fi avut nevoie sa o puna n aplicare. - Bine, spuse hangiul. - ti voi mai spune, adauga Chicot, pentru a te linisti pe deplin, ca ne aflam n ca latorie pentru raspndirea credintei si ca aceasta calatorie ne este platita chiar de vistiernicul Sfintei Uniuni. Arata-ne, deci, un han unde sa nu avem nimic de temut. - La naiba! spuse hangiul, nu veti fi n nici o parte mai n siguranta ca aci, domni lor; v-o garantez. - Dar mi vorbeai adineauri de un om care locuieste alaturi. - Da; dar sa-si vada de treaba, caci la prima spionare ce-l voi vedea facnd, pe c uvntul lui Bernouillet, se va muta. - Te numesti Bernouillet? ntreba Chicot. - Este chiar numele meu, domnule, si e cunoscut printre credinciosi, poate. Nu p rintre cei din capitala, dar printre cei din provincie: eu ma falesc totusi. Spu neti un cuvnt, unul singur si l dau afara. - Pentru ce? spuse Chicot; dimpotriva, lasa-l; e mult mai bine sa ai dusmanul n a propiere, cel putin l poti supraveghea. - Ai dreptate, spuse Bernouillet cu admiratie. - Dar ce te face sa crezi ca acest om este dusmanul nostru? Spun dusmanul nostru , urma gasconul cu un zmbet duios, pentru ca-mi dau seama ca sntem frati. - O! da, desigur, spuse hangiul; ceea ce ma face sa cred... - Te ntreb. - Este ca a sosit aci deghizat n lacheu, apoi ca si-a mbracat un fel de haina de a vocat; or, el nu este mai mult lacheu, dat fiind ca sub o manta aruncata pe un s caun, am vazut ivindu-se vrful unei late spade. Apoi mi-a vorbit de rege cum nime ni nu vorbeste: n sfrsit, m-a ncredintat ca are o misiune din partea domnului de Mo rvilliers, care este dupa cum stiti, un ministru al lui Nabucodonosor. - Al lui Irod dupa cum l numesc eu. - Al lui Sardanapal! - Bravo! - Ah! vad ca ne ntelegem, spuse hangiul. - La naiba, facu Chicot; asa ca ramn. - Te cred si eu. - Dar nici un cuvnt despre ruda mea. - La naiba! - Nici de mine. - Drept cine ma iei? Dar, tacere, iata pe cineva. Gorenflot aparu n prag. - O! el este, sfntul! striga hangiul. Si se duse spre calugar facndu-i semnul membrilor Ligii. Acest semn l facu pe Gore nflot sa se mire si sa se nfricoseze. - Raspunde, raspunde odata, frate, spuse Chicot. Hangiul nostru stie tot, si fac

e parte si el. - Face parte si el! spuse Gorenflot; din ce face parte? - Din sfnta Uniune, spuse Bernouillet n soapta. - Vezi bine ca poti raspunde; raspunde deci. Gorenflot raspunse ceea ce l umplu de bucurie pe hangiu. - Dar, spuse Gorenflot care avea dorinta de a schimba convorbirea, mi s-a fagadu it Xeres. - Vin de Xeres, vin de Malaga, vin de Alicante, toate vinurile din pivnita mea ti stau la dispozitie, frate. Gorenflot si plimba privirea de la hangiu la Chicot si de la acesta la cer. Nu nte legea nimic din ceea ce i se ntmpla si era vadit ca, n umilinta sa calugareasca, re cunostea ca fericirea i depasea cu mult meritele. Trei zile n sir Gorenflot se mbata; prima zi cu Xeres, a doua cu Malaga, a treia c u Alicante; dar, cu toate aceste betii, Gorenflot marturisea ca totusi cel de Bu rgundia i se parea mai bun si reveni la Chambertin. n timpul acestor patru zile n care Gorenflot facea experientele sale oenofile, Chi cot nu iesise deloc din camera si l pndise de seara pna dimineata pe avocatul Nicol ae David. Hangiul, care atribuia izolarea lui Chicot fricii ce o avea de pretinsul regalis t, se silea sa-i joace mii de feste acestuia. Dar totul era n zadar, cel putin n aparenta. Nicolae David, care si daduse ntlnire cu Pierre de Gondy la hanul Lebada de la Cruce, nu voia sa-si paraseasca locuinta provizorie, de frica sa nu vina trimisul domnilor de Guise si sa nu-l gaseasca. Astfel ca, n fata hangiului el parea nesimtitor la toate. Este adevarat ca, odata usa nchisa n urma lui Bernouillet, Nicolae David dadea lui Chicot, care nu-si par asea locul de observatie, nfatisarea amuzanta a furiilor singuratice. A doua zi dupa instalarea sa n han, ntelegnd relele intentii ale hangiului, i scapas e urmatoarele cuvinte, aratndu-i pumnul sau mai degraba aratnd pumnul catre usa pe unde iesise. - nca cinci sau sase zile, secatura, si mi-o vei plati. Chicot stia destul, era sigur ca Nicolae David nu va parasi hanul pna nu va avea raspunsul legatului. Dar, la apropierea celei de a sasea zi, care era a saptea de la sosirea la han, Nicolae David, caruia hangiul, cu toate staruintele lui Chicot, i aratase nevoia pe care o avea de camera sa, Nicolae David, zic, cazu bolnav. Hangiul starui s-o paraseasca att timp ct mai putea merge; avocatul ceru voie pna a doua zi, pretinznd ca a doua zi poate i va fi mai bine. A doua zi i era mai rau. Hangiul fu acela care aduse aceasta veste prietenului sau din Liga. - Ei bine! spuse el frecndu-si minile, regalistul nostru, prietenul lui Irod, va t rece revista amiralului. Se numea printre partizanii Ligii, a trece revista amiralului, sa treci din lume a aceasta n cealalta. - Ei as! facu Chicot, crezi ca va muri? - Febra groaznica, dragul meu frate, febra terta, febra cuarta, cu o nrautatire c are l face sa salte n pat; are o foame de demon, a voit sa ma strnga de gt si sa-mi bata servitorii; medicii nu mai nteleg nimic. Chicot ramase pe gnduri. - L-ai vazut? ntreba el. - Desigur, de vreme ce ti-am spus ca a vrut sa ma strnga de gt. - Cum era? - Palid, agitat, desfigurat, strignd ca un posedat. - Ce striga? - Luati seama la rege! vor sa-i faca rau regelui! - Mizerabilul! - Calicul! apoi din cnd n cnd spune ca l asteapta pe un om care vine de la Avignon s i ca voieste sa-l vada pe acest om nainte de a muri. - Vezi, spuse Chicot. Ah! vorbeste de Avignon. - La fiecare minut. - Pe toti dracii! facu Chicot lasnd sa-i scape njuratura favorita. - Spui deci, relua hangiul, ca ar fi rau daca ar muri.

- Foarte rau, spuse Chicot; dar eu nu as voi sa moara nainte de-a sosi omul de la Avignon. - Pentru ce? Cu ct va muri mai repede cu att ne vom scapa de el mai repede. - Da, dar eu nu mping ura pna acolo nct sa doresc pierderea sufletului si a corpului ; si daca acest om vine de la Avignon pentru a-l spovedi... - Ei, vezi bine ca este o fantezie a febrei lui, vreo nchipuire pe care boala i-a bagat-o n cap si nu asteapta pe nimeni. - Ei as! cine stie? spuse Chicot - Ah! dumneata esti dintr-un bun aluat de crestin, raspunse hangiul. - Fa bine cui ti face rau, spune legea divina. Hangiul se retrase fermecat. Ct despre Gorenflot, el ramase cu totul departe de aceste preocupari; se ngrasa va znd cu ochii: la sfrsitul celei de a opta zi, scara care ducea la camera sa i scrtia sub picioare si ncepea sa-l strnga ntre balustrada si perete, asa de mult ca Gorenf lot slabea. De altfel, nici David, nici Liga, nici starea de plns n care cazuse re ligia, nu-l mai interesa: nu mai avea alta grija dect sa varieze mesele si sa arm onizeze diferitele vinuri de Burgundia cu feluritele mncaruri ce poruncea sa i se serveasca, n timp ce hangiul ncremenit repeta de fiecare data ce-l vedea intrnd sa u iesind: - Si sa mai zica cineva ca este un torent de elocventa acest gras calugar. CAPITOLUL XXXI Cum l spovedi calugarul pe avocat si cum l spovedi avocatul pe calugar n sfrsit, ziua care trebuia sa-l scape pe hangiu de musafirul sau paru ca soseste. Jupn Bernouillet se repezi n camera lui Chicot cu izbucniri de rs asa de nestapnite nct acesta trebui sa astepte ctva timp nainte de a-i cunoaste pricina. - Moare! striga nemilosul hangiu: si da sufletul; crapa, n sfrsit! - Si asta te face sa rzi astfel? ntreba Chicot. - Cred si eu; vezi ca farsa este minunata. - Care farsa? - Marturiseste ca dumneata i-ai jucat-o, gentilomul meu. - Eu, o farsa bolnavului? - Da! - De ce este vorba! Ce i s-a ntmplat? - Ce i s-a ntmplat! Stii ca striga mereu dupa omul sau de la Avignon! - Ei bine! a venit n sfrsit acest om? - A venit. - L-ai vazut? - La naiba, intra oare vreo persoana fara ca eu sa nu o vad? - Si cum era? - Omul din Avignon? Scund, subtire si roscovan. - Chiar asa! lasa sa-i scape Chicot. - Ei vezi ca dumneata i l-ai trimis, deoarece l recunosti. - Trimisul a sosit! striga Chicot ridicndu-se si rasucindu-si mustata; pe toti dr acii! Povesteste-mi si mie aceasta, cumetre Bernouillet. - Nimic mai simplu, cu att mai mult cu ct daca nu i-ai jucat dumneata festa, mi vei spune cine poate sa fie. Asadar, acum o ora, tocmai preparam un iepure, cnd un c al mare si un om mic se oprira n fata portii. - Maestrul Nicolae este aci? ntreba omuletul. Stii ca, sub numele acesta s-a nscri s ticalosul de regalist. - Da, domnule, raspunsei eu. - Spune-i atunci ca persoana pe care o asteapta de la Avignon a sosit. - Bucuros, domnule, dar trebuie sa va previn de un lucru. - De care? - Ca maestrul Nicolae, cum i spuneti, e pe moarte. - Un motiv mai mult ca sa-mi faci comisionul fara ntrziere. - Dar nu stiti poate ca moare de o febra primejdioasa. - Adevarat! facu omul; atunci nici nu stiu cum sa-ti recomand mai multa graba. - Cum? staruiti?

- Starui. - Cu toata primejdia? - Da, ti spun ca trebuie sa-l vad. Omuletul se supara si vorbea pe un ton impunator care nu ngaduia raspuns. Prin ur mare, l-am condus n camera muribundului. - Astfel ca el se afla acolo? spuse Chicot ntinznd mna n directia camerei. - Acolo, nu-i asa ca e ciudat? - Foarte ciudat, spuse Chicot. - Ce pacat ca nu putem auzi. - Da, e un mare pacat. - Scena trebuie sa fie caraghioasa. - n ultimul grad; dar ce te mpiedica oare sa intri? - M-au gonit. - Sub ce motiv? - Sub motiv ca voieste sa se spovedeasca. - Cine te mpiedica sa asculti la usa? - Ei! ai dreptate, spuse hangiul repezindu-se afara din camera. Chicot, la rndu-i alerga la gaura din perete. Pierre de Gondy statea la capatiul bolnavului; dar vorbeau att de ncet amndoi, nct Chi cot nu putu auzi un singur cuvnt din convorbirea lor. De altfel, chiar daca ar fi auzit, convorbirea aceasta se apropie de sfrsit asa c a nu l-ar fi facut sa afle mare lucru, caci dupa cinci minute, domnul de Gondy s e ridica, si lua ramas bun de la muribund si iesi. Chicot alerga la fereastra. Un lacheu, calare pe un cal bondoc, tinea de fru calul cel mare despre care vorbi se hangiul: o clipa dupa aceea aparu ambasadorul domnilor de Guise, se urca n sa si coti dupa coltul strazii care dadea n soseaua Parisului - La naiba! spuse Chicot, numai sa nu se duca genealogia cu el; n orice caz, tot l voi ajunge, chiar daca ar trebui sa crap zece cai. Dar nu, avocatii acestia snt niste vulpi sirete, al nostru mai cu seama, si banuiesc... Dar ma ntreb, urma Chi cot, lovind nerabdator cu piciorul n pamnt si legnd fara ndoiala n minte o idee de al ta, ma ntreb unde oare o fi caraghiosul acela de Gorenflot. n clipa aceea hangiul intra din nou. - Ei bine? ntreba Chicot. - A plecat, spuse hangiul. - Duhovnicul? - Care nu este duhovnic cum nu snt eu. - Si bolnavul? - A lesinat dupa conferinta. - Esti sigur! Probabil ca nu va iesi din ea dect pentru a fi condus la cimitir. - Bun; du-te si trimite-mi pe fratele meu de ndata ce va aparea. - Chiar daca va fi beat? - n orice stare ar fi. - Asadar este urgent? - E pentru binele Ligii. Bernouillet iesi grabit; era un om plin de zel. Era rndul lui Chicot sa fie cuprins de friguri; nu stia daca trebuie sa alerge du pa Gondy sau sa patrunda la David; daca avocatul era att de bolnav pe ct pretindea hangiul, probabil ca-l nsarcinase pe domnul de Gondy cu scrisorile sale. Chicot cutreiera prin camera ca un nebun, lovindu-si fruntea si cautnd o idee printre mi lioanele de globule care i clocoteau n creier. Nu se auzea nimic n camera bolnavului, iar Chicot nu putea sa zareasca dect coltul unde se afla patul acoperit de perdele. Deodata o voce rasuna pe scara. Chicot tresari: era aceea a calugarului. Gorenflot mpins de hangiu, care n zadar voia a-l face sa taca, urca una cte una tre ptele scarii, cntnd cu o voce cherchelita. Chicot alerga la usa. - Taci odata betivule! striga el. - Betiv, spuse Gorenflot, pentru ca am baut si eu putin! - Asculta, vino ncoace, dumneata, Bernouillet, stii despre ce este vorba.

- Da, spuse hangiul facnd un semn de ntelegere si cobornd cte patru trepte deodata. - Vino ncoace, ti spun, urma el tragndu-l pe calugar n camera, si sa vorbim serios, daca poti. - La naiba! spuse Gorenflot, glumesti, cumetre. Snt serios ca un magar care bea. - Sau care a baut, spuse Chicot ridicnd din umeri. Apoi l conduse spre un fotoliu pe care Gorenflot se lasa sa cada scotnd un "ah" pl in de veselie. Chicot se duse sa nchida si se napoie la Gorenflot cu o fata att de serioasa nct aces ta ntelese ca trebuia sa asculte. -Sa vedem, ce mai este nca? spuse calugarul, ca si cnd acest cuvnt rezuma toate per secutiile pe care Chicot l facea sa le ndure. - Este, raspunse Chicot cu asprime, ca tu nu te gndesti destul la ndatoririle pro fesiei tale. Te tavalesti n desfru, putrezesti n betie, si n vremea aceasta, religia ajunge si ea cum poate. Gorenflot si ridica amndoi ochii uimiti spre interlocutorul sau. - Eu? spuse el. - Da, tu... priveste, i e scrba cuiva sa se uite la tine. Rasa ti e sfsiata, te-ai b atut n drum, ochiul stng ti este vnat. - Eu! relua Gorenflot, uimit din ce n ce mai mult de mustrarile cu care Chicot nu -l obisnuise. - Negresit; ai noroi pe genunchi, si ce noroi alb, ceea ce dovedeste ca te-ai du s sa te mbeti prin mahalale. - Zau ca e adevarat, spuse Gorenflot. - Nenorocitule! un calugar genoveran; cel putin daca ai fi cordilier! - Chicot, prietene, snt asadar att de vinovat! spuse Gorenflot nduiosat. - Adica meriti ca focul sa te mistuie pna la sandale; baga de seama, daca mai con tinui asa, te parasesc. - Chicot, prietene, spuse calugarul, nu vei face una ca asta. - Mai snt si arcasi la Lyon. - O! iertare, scumpul meu ocrotitor, bolborosi calugarul care se apucase nu sa p lnga, ci sa mugeasca ntocmai ca un taur. - Ti! ce bruta pacatoasa, urma Chicot; si n ce clipe, te ntreb eu, te dedai tu la asemenea destrabalari? Cnd avem un vecin care e pe moarte. - E adevarat, spuse Gorenflot cu un aer adnc mhnit. - Asculta, esti crestin, da sau nu? - Daca snt crestin? striga Gorenflot ridicndu-se, daca snt crestin; pe maruntaiele papei! Snt: as declara-o chiar pe gratarul sfntului Laurentiu. Si cu bratul ntins ca pentru un juramnt, ncepu sa cnte de ai fi crezut ca sparge gea murile. - Destul, spuse Chicot astupndu-i gura cu mna; daca esti crestin nu-l lasa pe frat ele tau sa moara fara spovedanie. - Ai dreptate, unde este fratele meu? sa-l spovedesc, spuse Gorenflot; adica dup a ce voi fi baut, caci mor de sete. Chicot i ntinse calugarului o cana plina cu apa, pe care acesta o goli aproape n ntr egime. - Ah! fiule, spuse el punnd cana pe masa, ncep sa vad mai lamurit. - Foarte bine, raspunse Chicot, hotart sa profite de aceasta clipa de luciditate. - Acum, iubitul meu prieten, urma calugarul, pe cine trebuie sa spovedesc? - Pe nefericitul nostru vecin care e pe moarte. - Sa i se dea o cana de vin cu miere, spuse Gorenflot. - Nu zic ba, nsa are mai multa nevoie de ajutoarele sufletesti dect de cele trupes ti. Ai sa te duci la el. - Crezi ca snt ndeajuns de pregatit, domnule Chicot? ntreba sfiicios calugarul. - Tu? Nu te-am vazut niciodata mai plin de credinta ca acum. l vei aduce pe calea binelui daca este ratacit si-l vei trimite drept n rai daca i-ar cauta drumul. - Alerg. - Stai putin, trebui sa-ti spun ce ai de facut. - Pentru ce? Cred ca-mi cunosc meseria de douazeci de ani de cnd snt calugar. - Da, nsa astazi nu trebuie sa-ti faci numai meseria ta ci si vointa mea. - Vointa dumitale?

- Si daca o vei ndeplini ntocmai, auzi? ti trimit o suta de pistoli la Cornul Abund entei, sa bei sau sa mannci dupa alegere. - Si sa beau si sa mannc, mi place mai bine asa. - Ei bine! fie, o suta de pistoli, ma auzi? daca l vei spovedi pe muribundul acel a. - l voi spovedi, sau sa ma nabuse ciuma. Cum trebuie sa-l spovedesc? - Asculta: rasa ta ti da o mare autoritate, ai sa vorbesti n numele lui Dumnezeu s i n numele regelui: trebuie, prin elocventa ta, sa-l silesti pe omul acela sa-ti dea hrtiile care i s-au adus de la Avignon. - Pentru ce sa-l silesc sa-mi dea hrtiile acelea? Chicot se uita cu mila la calugar. - Pentru a avea o mie de livre, prostule, i spuse el. - Asa este, facu Gorenflot; ma duc. - Mai stai; ti va spune ca s-a spovedit. - Atunci, daca s-a spovedit? - i vei raspunde ca minte! ca acela care a iesit din camera lui nu este duhovnic, ci este un intrigant ca si el. - Dar se va supara. - Ce te deranjeaza? Deoarece moare. - Ai dreptate. -Atunci, ntelegi, vei vorbi de Dumnezeu, vei vorbi de diavol, vei vorbi de cine v ei vrea; dar, ntr-un fel sau altul, i vei scoate din mini hrtiile care i-au venit de la Avignon. - Si daca refuza? - i vei refuza si tu binecuvntarea, l vei blestema si l vei anatema. - Sau i le vei lua cu forta. Ei bine! fie si asa; dar sa vedem, esti destul de dezmeticit pentr u a aduce la ndeplinire instructiunile mele? - ntocmai, ai sa vezi. Si Gorenflot, trecndu-si mna peste fata-i mare, paru ca sterge urmele superficiale ale betiei; ochii i se linistira, cu toate ca s-ar fi putut vedea ca snt nauciti daca li se dadea mai multa atentie; gura nu-i mai articula dect cuvinte cumpatat e; gesturile i devenisera masurate, ramnnd n acealasi timp putin tremurnde. Apoi se ndrepta spre usa cu solemnitate. - O clipa, spuse Chicot; dupa ce ti va fi dat hrtiiie, strnge-le bine ntr-o mna si ba te cu cealalta n zid. - Si daca refuza sa mi le dea? - Bate si atunci. - Asadar, si ntr-un caz si ntr-altul trebuie sa bat! Si Gorenflot iesi din camera, n vreme ce Chicot, n prada unei emotii de nenteles si lipea urechea de zid pentru a prinde cel mai mic zgomot. Dupa zece minute, scrtitul pardoselei l anunta ca Gorenflot intra la vecinul sau si ndata l vazu aparnd n cercul pe care-l putea mbratisa cu raza sa vizuala. Avocatul se ridica n pat si privi apropierea ciudatei aparitii. - Ei! buna ziua, frate, spuse Gorenflot oprindu-se n mijlocul camerei si echilibrn du-si umerii largi. - Ce cauti aici, parinte? murmura bolnavul cu voce slabita. - Fiule, snt un calugar nedemn; aflu ca esti n primejdie si vin sa-ti vorbesc de i nteresele sufletului dumitale. - ti multumesc, spuse muribundul; dar cred ca grija dumitale e zadarnica. Ma simt putin mai bine. Gorenflot clatina din cap. - Crezi? spuse el. - Snt sigur. - Viclenie de a Satanei, care ar voi sa te vada murind fara spovedanie. - Satana ar fi nselat, spuse bolnavul, caci tocmai m-am spovedit adineauri. - Cui? - Unui preot care a venit de la Avignon. Gorenflot clatina din cap. - Cum? nu e preot? - Nu.

- De unde stii? - l cunosc. - Pe acela care a iesit de aici? - Da, spuse Gorenflot cu un accent plin de o att de mare convingere nct, orict de gr eu de nselat snt n general avocatii acesta se tulbura. Or, deoarece nu mergi spre b ine, adauga Gorenflot, si cum vezi omul acela nu era preot, trebuie sa te spoved esti. - Nici eu nu cer altceva, spuse avocatul cu o voce putin mai puternica; dar vrea u sa ma spovedesc la cine mi place. - Nu ai vreme sa trimiti dupa un altul, fiule, si cum eu snt aici... - Cum! Nu voi avea vreme, striga bolnavul cu o voce care se facea din ce n ce mai tare; cnd ti spun ca mi este mai bine; cnd ti afirm ca snt sigur ca voi scapa? Gorenflot clatina pentru a treia oara din cap. - Si eu, spuse el cu acelasi snge rece, ti afirm la rndu-mi, fiule, ca nu ma bizui pe nimic bun n ceea ce te priveste; esti condamnat de doctori si chiar de divina Providenta; stiu ca este crud sa ti-o spun, dar, n sfrsit, toti ajungem acolo, fie putin mai devreme, fie putin mai trziu; exista o balanta, balanta dreptatii si a poi este placut sa mori n viata aceasta, deoarece nviezi n cealalta. Chiar Pitagora o spunea, fiule, si el nu era dect un pagn. Haide, spovedeste-te, dragul meu. - Dar te asigur, parinte, ca ma simt mai tare si aceasta probabil din pricina ef ectului sfintei dumitale prezente. - Gresesti, fiule, greseala, starui Gorenflot, exista n ultima clipa o noua izb ucnire de viata: este lampa care se rensufleteste pentru a arunca o ultima lumina . Asculta, urma calugarul asezndu-se lnga pat, spune-mi intrigile dumitale, complo turile dumitale, uneltirile dumitale. - Intrigile, comploturile, uneltirile mele! repeta Nicolae David dndu-se napoi din fata ciudatului calugar pe care nu-l cunostea si care parea sa-l cunoasca att de bine. - Da, spuse Gorenflot pregatindu-si urechile sa asculte si mpreunndu-si minile, apo i dupa ce mi vei fi spus toate astea, mi vei da hrtiile si poate ca Dumnezeu va ngad ui sa-ti dau binecuvntarea. -Ce hrtii? striga bolnavul cu o voce att de puternica si att de viguroasa, accentu ata ca si cnd ar fi fost n plina sanatate. - Hrtiile pe care acel pretins preot, ti le-a adus de la Avignon. - Cine ti-a spus ca acel pretins preot mi-a adus niste hrtii? ntreba avocatul scotn d un picior de sub plapuma si cu un accent att de brusc nct Gorenflot si tulbura ncep utul de fericire care era gata sa-l adoarma n fotoliu. Gorenflot se gndise ca venise clipa sa se arate energic. - Acela care a spus-o ce spune, relua el; haide, hrtiile, hrtiile, sau nu-ti dau b inecuvntarea. - Ei! putin mi pasa de binecuvntarea ta, secatura, striga David sarind din pat si repezindu-se la gtul lui Gorenflot. - Ei! striga acesta, ce te-a apucat? Asadar nu vrei sa te spovedesti? Degetul avocatului, cu dibacie si puternic aplicat pe gtul calugarului, i ntrerupse fraza care se continua printr-un suierat ce semana foarte mult cu un horcait. - Nu vreau sa te spovedesc dect pe tine, calugar al lui Belzebut, striga avocatul David, si ct despre frigurile mele, vei vedea daca ma mpiedica sa te strng de gt. Fratele Gorenflot era voinic, nsa se gasea din pacate n momentul acela de reactie n care betia actioneaza asupra sistemului nervos si-l paralizeaza, ceea ce se ntmpl a de obicei n acelasi timp cnd printr-o reactie opusa, facilitatile ncep sa prinda puteri. El nu putu, asadar, adunndu-si toate fortele, dect sa se ridice de pe scaun, sa ap uce camasa avocatului cu amndoua minile si sa-l respinga cu putere departe de el. E drept ca asa paralizat cum era, fratele Gorenflot l respinse att de puternic pe Nicolae David nct acesta se rostogoli n mijlocul camerei. Dar el se ridica furios si sari la spada cea lunga pe care o observase jupn Berno uillet si care era atrnata n perete napoia hainelor, o scoase din teaca si ndrepta vr ful spre gtul plugarului care, istovit de aceasta sfortare suprema, recazu pe fot oliu. - E rndul tau sa te spovedesti, i spuse el cu o voce nabusita, sau vei muri!

Gorenflot, cu totul dezmeticit de neplacuta apasare a acelui vrf rece pe carnea l ui, ntelese gravitatea situatiei. - O! spuse el, asadar nu erai bolnav, asadar era o comedie acea pretinsa agonie. - Uiti ca nu e de datoria ta sa ntrebi, spuse avocatul, ci sa raspunzi. - La ce sa raspund? - La ceea ce am ntrebat. - ntreaba. - Cine esti? - Vezi bine, spuse calugarul. - Acesta nu este un raspuns, facu avocatul apasnd spada cu un grad mai mult. - Ce dracu! fii atent! daca ma vei omor nainte de a raspunde, nu vei mai afla nimi c. - Ai dreptate; numele tau? - Fratele Gorenflot. - Asadar esti un calugar adevarat? - Cum, un calugar adevarat? cred si eu. - Pentru ce te afli la Lyon?. - Pentru ca snt surghiunit. - Cine te-a adus n hanul acesta? - ntmplarea. - De cte zile te afli aici? - De doua saptamni. - Pentru ce ma spionai? - Nu te spionam. - Cum stiai ca primisem niste hrtii? - Pentru ca mi s-a spus. - Cine ti-a spus? - Acela care m-a trimis la dumneata. - Cine te-a trimis la mine? - Iata ceea ce nu pot spune. - Si pe care mi-o vei spune totusi. - O! striga calugarul. La naiba! Chem, strig. - Si eu ucid. Calugarul scoase un tipat; o picatura de snge aparu pe vrful spadei avocatului. - Numele sau? spuse acesta. - Ah! cu att mai rau, spuse calugarul, am tinut ct am putut. - Da, haide si onoarea ti este la adapost. Acela care te-a trimis la mine? - Este... Gorenflot sovai din nou; nu ndraznea sa tradeze prietenia. -Termina odata, spuse din nou avocatul batnd din picior. -Pe legea mea cu att mai rau! este Chicot. - Nebunul regelui? - Chiar el. - Si unde se afla? - Iata-ma! spuse o voce. Si Chicot, la rndul lui, aparu n usa, palid, grav si cu spada n mna. CAPITOLUL XXXII Cum Chicot, dupa ce facuse o gaura cu burghiul, mai face una cu spada. Maestrul Nicolae David, recunoscndu-l pe acela pe care stia ca este dusmanul sau de moarte, nu putu sa-si stapneasca o miscare de spaima. Gorenflot se folosi de aceasta miscare pentru a se arunca ntr-o parte rupnd astfel linia dreapta care se gasea ntre gtul lui si spada avocatului. - Ajutor, draga prietene, striga el, ajutor, ajutor, sariti, ma ucide! - Ah! Ah! draga domnule David, spuse Chicot, dumneata erai? - Da, bolborosi David, da, fara ndoiala, eu eram. - Snt ncntat ca te rentlnesc, relua Gasconul. Apoi ntorcndu-se spre calugar: - Bunul meu Gorenflot, i spuse el, prezenta ta n calitate de calugar era necesara

aici att timp ct se credea ca domnul va muri; dar cum domnul este n perfecta stare de sanatate, nu-i mai trebuie un duhovnic, ci n curnd va avea de a face cu un gent ilom. David ncerca sa rnjeasca cu dispret. - Da, cu un gentilom, spuse Chicot, si care te va face sa vezi ca este de neam b un. Dragul meu Gorenflot, urma el adresndu-se calugarului, fa-mi placerea si dute de te aseaza de santinela pe coridor si sa mpiedici pe oricine ar veni sa ma d eranjeze n mica convorbire pe care o voi avea cu domnul. Gorenflot nu dorea ceva mai bun dect sa se gaseaca ct mai departe de Nicolae David . Astfel parcurse cercul de care avea nevoie, lipindu-se de pereti ct mai mult cu p utinta; apoi ajuns la usa, o zbughi afara mai usurat cu o suta de livre de cum f usese la intrare. Chicot nchise usa n urma lui si, tot cu acelasi snge rece, trase zavorul. David ascultase la nceput aceasta introducere cu o tresarire care rezulta din nep revazutul situatiei; dar ndata, bizuindu-se pe forta lui binecunoscuta n mnuirea ar melor si pe faptul ca la urma urmelor se afla singur cu Chicot, el si revenise si cnd Gasconul se ntoarse, dupa ce nchise usa, l gasi sprijinit pe capul patului, cu spada n mna si cu zmbetul pe buze - mbraca-te, domnule, spuse Chicot, ti voi da acest ragaz, caci nu vreau sa am nic i un dezavantaj asupra dumitale. Stiu ca esti un ncercat scrimeur si ca mnuiesti s pada parca-ai fi Leclerc n persoana, dar aceasta mi este perfect egal. David ncepu sa rda. - Gluma este buna, spuse el. - Da, raspunse Chicot, asa mi se pare si mie, mai ales ca eu snt acela care o fac e si, ti se va parea si mai buna ndata, dumitale care esti om cu gusturi. Stii ce am venit sa caut n aceasta camera, maestre Nicolae? - Restul de lovituri de curea pe care ti le datoram n numele ducelui de Mayenne, n ziua n care ai sarit att de sprinten pe o fereastra. - Nu, domnule; eu stiu socoteala si o voi napoia aceluia care a facut sa mi se de a, fiti linistit. Ceea ce vin sa caut, este o oarecare genealogie pe care domnul Pierre de Gondy, fara sa stie ce ducea, a dus-o la Avignon si fara sa stie ce r eaducea, ti-a nmnat-o adineauri. David se ngalbeni. - Ce genealogie? ntreba el. - Aceea a domnilor de Guise, care coboara, dupa cum stii, din Carol cel Mare n li nie directa. - Ah! ah! spuse David, esti asadar spion, domnule; te credeam numai bufon! - Draga domnule David, voi fi, daca vrei, si unul si altul n aceasta ocazie; spio n pentru a face sa fii spnzurat si bufon pentru a rde la urma. -Sa faci sa fiu spnzurat? -Ct mai sus, domnule; nu ai pretentia sa fii decapitat, nadajduiesc; o merita num ai gentilomii. - Si cum vei proceda pentru aceasta? - Ah! va fi foarte simplu; voi povesti adevarul, iata totul. Trebuie sa-ti spun, draga domnule David, ca am asistat luna trecuta la acea mica conferinta tinuta n mnastirea Genoveva ntre Altetele Lor Serenisime Monseniorii de Guise si doamna de Montpensier. - Dumneata? - Da, ocupam confesionalul din fata celui al dumitale; te simti foarte rau n el, nu-i asa? cu att mai rau, cel putin n ceea ce ma priveste pe mine, cu att eram nevo it, pentru a iesi, sa astept pna cnd totul se va fi ispravit si ca a tinut grozav de mult. Am asistat astfel la discursul domnului de Monsoreau, a lui La Hurire si al unui oarecare calugar al carui nume l-am uitat dar care mi-a aparut foarte e locvent: cunosc afacerea ncoronarii domnului de Anjou care a fost mai putin placu ta; dar n schimb mica piesa a fost caraghioasa; se juca genealogia domnilor de Lo rraine, revazuta adaugita si ndreptata de maestrul Nicolae David. Era o piesa tar e caraghioasa, careia nu-i lipsea dect nvoirea Sanctitatii Sale. - Ah! cunosti genealogia? spuse David abia stapnindu-se si muscndu-si buzele cu mni e.

- Da, spuse Chicot, si am gasit-o nespus de ingenioasa, mai ales cnd e vorba de l egea salica. Numai ca este o mare nenorocire sa fii att de destept; poti fi spnzur at; astfel, simtindu-ma miscat de un duios interes pentru un barbat asa de ingen ios, cum? mi-am spus eu, sa las sa fie spnzurat acel viteaz domn David, un maestr u de arme foarte placut, un avocat de prima forta, n sfrsit unul din cei mai buni prieteni ai mei si toate astea dimpotriva cnd pot nu numai sa-l salvez de la funi e, dar chiar sa-l mbogatesc, pe acest brav avocat, acest bun maestru, acest excel ent prieten care mi-a aratat capacitatea inimii mele lund masura dupa spatele meu ; nu, asta nu se va ntmpla. Atunci, auzindu-te vorbind de calatorie am luat hotarre a, neavnd altceva de facut, sa calatoresc cu dumneata, adica napoia dumitale. Ai i esit prin poarta Bordelle, nu-i asa? Te-am pndit, nu m-ai vazut, asta nu m-a mira t, eram bine ascuns; din acel moment, te-am urmat, pierzndu-te, regasindu-te, avnd multe griji, te asigur; astfel noi am sosit la Lyon; spun noi, deoarece o ora d upa dumneata eram instalat n acelasi han, dar chiar si n camera de alaturi: n acea, iat-o, care nu e despartita de a dumitale dect printr-un perete subtire; gndeste ca nu am venit de la Paris la Lyon, neparasindu-te din ochi, pentru a te pierde din vedere aici. Nu, am sfredelit o mica gaura cu ajutorul careia aveam avantaju l de a te supraveghea att ct voiam si, o marturisesc, mi faceam aceasta placere de mai multe ori pe zi. n sfrsit, ai cazut bolnav, hangiul voia sa te dea afara, dar dadui ntlnire domnului Pierre Gondy, la Lebada de la Cruce; ti-a fost teama ca nu te va regasi att de repede. Era un mijloc, asupra caruia nu am fost nselat dect pe jumatate; totusi cum se prea putea ca sa fii bolnav ntr-adevar, caci sntem toti mu ritori, adevar de care voi cauta sa te conving imediat, ti-am trimis un brav cal ugar, prietenul meu, dar de unde, pacatos nrait ce esti, ai vrut sa-i strapungi gt ul cu spada, uitnd aceea maxima evanghelica: "Cine scoate sabia, de sabie va muri ". Tocmai atunci, draga domnule David, am venit si ti-am spus: Sa vedem, sntem ve chi cunostinte, vechi prieteni; sa ne aranjam lucrurile mpreuna; sa vedem, zic, a cum cnd stii despre ce e vorba, vrei sa aranjam lucrurile? - n ce fel? - n felul n care s-ar fi aranjat daca ai fi fost bolnav ntr-adevar, cnd prietenul me u Gorenflot te-ar fi spovedit si cnd dumneata i-ai fi dat hriile pe care ti le cer ea. Atunci te-as fi iertat si as fi zis chiar din toata inima un in manus pentru dumneata. Ei bine! nu vei fi mai pretios acum cnd esti viu dect daca ai fi murit; si ceea ce mi mai ramne sa-ti spun, iata: domnule David, esti un om desavrsit: Scr ima, calaria, certurile, arta de a vr pungi mari n buzunare largi, le ai pe toate. Ar fi neplacut ca un om ca dumneata sa dispara dintr-o data din lume, unde este sortit sa faca o att de frumoasa cariera. Ei bine! draga domnule David, nu mai fa ce conspiratii, ncrede-te n mine, rupe-o cu de Guise, da-mi hrtiile dumitale si, pe cuvntul meu de gentilom! te voi mpaca cu regele. - Pe cnd, dimpotriva, daca nu ti le voi da? ntreba Nicolae David. - A! daca nu mi le vei da, este altceva atunci. Pe cuvntul meu de gentilom, te vo i omor! E tot ciudat, draga domnule David? - Din ce n ce mai mult, raspunse avocatul, mnuindu-si spada. - Dar daca mi le dai, urma Chicot, totul va fi uitat; poate nu ma crezi, draga d omnule David, caci esti o fire banuitoare si crezi, ca ura este ntiparita n inima mea ca si rugina pe fier. Nu, te urasc, este adevarat, dar l urasc pe domnul de M ayenne mai mult dect pe dumneata; da-mi ceva cu care sa-l pot pierde ne domnul de Mayenne si te voi salva; si voiesc sa mai adaug cteva cuvinte pe care nu le vei crede, dumneata care nu tii la altceva dect la persoana dumitale? ei bine, afla c a eu l iubesc pe rege, asa natarau, asa corupt, asa degenerat cum e, regele care mi-a dat un azil, o ocrotire mpotriva macelarului dumitale de Mayenne care asasin eaza noaptea, n fruntea a cincisprezece banditi, un singur gentilom, pe piata Luv ru; stii despre cine vreau sa vorbesc, de sarmaul acela de Saint-Mgrin; nu faceai si dumneata parte din calaii sai? Nu, cu att mai bine, adineauri credeam, nsa snt convins. Ei bine! vreau sa domneasca linistit, sarmanul meu rege Henric, ceea ce e cu neputinta cu Mayenne si genealogiile lui Nicolae David. Da-mi asadar genea logia si, pe cuvntul meu de gentilom, nu-ti voi pomeni numele si chiar te voi mbog ati. n timpul acestei lungi expuneri a ideilor sale, expunere pe care nu o lungise att dect n acest scop, Chicot l obsevase pe David ca un om inteligent si hotart. n timpul

acestei examinari, el nu vazu destinzndu-se o singura data fibra de otel care di lata ochiul salbatic al avocatului, nici un gnd bun nu-i lumina trasaturile posom orte, nici un sentiment mai blnd nu-i nmuie mna crispata pe spada. - Haide, spuse Chicot, vad ca tot ceea ce ti spun snt vorbe aruncate n vnt si ca nu ma crezi; nu-mi mai ramne deci dect un mijloc de a te pedepsi mai nti de vechile ned reptati fata de mine, apoi de a scapa, pamntul de un om care nu mai crede nici n c inste, nici n omenie. Voi face sa fii spnzurat. Adio, domnule David. Si Chicot facu de-a ndaratelea un pas spre usa, fara a-l pierde din ochi pe avoca t. Acesta facu un salt nainte. - Si crezi ca te voi lasa sa iesi? striga avocatul; nu, frumosul meu spion, nu, Chicot, prietene: cnd cineva cunoaste niste secrete ca acelea ale genealogiei, mo are. Cnd cineva l ameninta pe Nicolae David, moare! Cnd cineva intra aici cum ai in trat tu, moare! - Faci ntocmai pe placul meu, raspunse Chicot cu acelasi calm; eu nu stateam la nd oiala dect pentru ca snt sigur ca te omor. Crillon, facnd scrima cu mine, m-a nvatat , acum doua luni, o lovitura dibace, una singura; dar va fi deajuns, pe cuvntul m eu. Haide, da-mi hrtiile, adauga el cu o voce grozava, sau te omor! Si am sa-ti s pun n ce fel: ti voi strapunge gtul acolo unde voiai sa-l sngerezi pe prietenul meu Gorenflot. Chicot nici nu terminase aceste cuvinte ca David, cu un salbatic hohot de rs, se repezise asupra lui; Chicot l primi cu spada n mna. Cei doi adversari erau aproape de aceeasi talie; dar mbracamintea lui Chicot i asc undea slabiciunea, n vreme ce nimic nu ascundea corpul lung, subtire si mladios a l avocatului. Parea un sarpe, att de mult capul i era prelungit de brat, att de mul t spada ndemnatica se agita pe deasupra capului; nsa, dupa cum l anuntase Chicot, fa cnd scrima aproape n fiecare zi cu regele, devenise unul din cei mai buni mnuitori din regat. Nicolae David putu sa-si dea seama de acest lucru, ntlnind mereu lama adversarului sau, n orice fel ar fi cautat sa-l atace. El facu un pas napoi. - Ah! ah! spuse Chicot, ncepi sa ntelegi, nu-i asa? Ei bine! nca o data, hrtiile! David, drept raspuns, se arunca din nou asupra Gasconului si o a doua lupta ncep u mai lunga si mai nversunata dect cea dinti, cu toate ca Chicot se multumise sa pa reze si nu daduse nca nici o lovitura. Aceasta a doua lupta se termina ca si cea dinti printr-un pas napoi facut de avoca t. - Ah! ah! spuse Chicot, e rndul meu acum. Si facu un pas nainte. n timp ce nainta, Nicolae David degaja ca sa-l opreasca. Chicot para prima, lega s pada pe care i-o aratase mai nainte, mplntnd jumatate din spada n gt. - Iata lovitura, spuse Chicot. David nu raspunse; el cazu dintr-o data la picioarele lui Chicot, varsnd snge pe g ura. Chicot, la rndu-i facu un pas napoi. Orict de ranit de moarte ar fi sarpele, tot po ate sa se mai ridice si sa muste. nsa David, printr-o miscare fireasca, ncerca sa se trasca spre pat ca pentru a-si a para nca o data taina. - Ah! spuse Chicot, te credeam smecher si vad dimpotriva ca esti prost ca o desc a. Eu nu stiam locul unde ti ascunsesesi hrtiile si iata ca mi-l arati. Si n vreme ce David se zvrcolea n spasmele agoniei, Chicot alerga la pat, ridica sa lteaua si gasi, sub capati un mic sul de pergament pe care David, necunoscnd catas trofa care-l ameninta, nu se gndise sa-l ascunda mai bine. Chicot n clipa n care l desfasura pentru a se asigura ca aceea era hrtia ce o cauta, David se ridica furios, apoi, recaznd numaidect, si dadu ultima suflare. Chicot parcurse mai nti cu o privire scnteind de bucurie si de mndrie pergamentul ad us de la Avignon de catre Pierre de Gondy. Legatul Papei, credincios politicii suveranului pontif, politica pe care o adopt ase chiar de la suirea sa pe tron, scrisese dedesubt: "Fiat ut voluit Deus: Deus jura hominum ferit."

- Iata, spuse Chicot, un papa care-l trateaza destul de rau pe regele Prea Crest in. Si ndoi cu grija pergamentul pe care-l vr n buzunarul cel mai sigur al vestei, adica n acela care era lipit de piept. Apoi lua corpul avocatului, care murise aproape fara sa mprastie snge, natura rani i ngramadind tot sngele nauntru, l aseza din nou n pat, cu fata spre perete si deschi znd usa, chema pe Gorenflot. Gorenflot intra. - Ce galben esti! spuse calugarul. - Da, spuse Chicot, ultimile clipe ale acestui sarman om mi-au pricinuit oarecar e emotii. - A murit deci? ntreba Gorenflot. - Dupa cum se vede, raspunse Chicot. - Era att de sanatos adineauri. - Foarte sanatos. A voit nsa sa mannce lucruri greu de mistuit si, ntocmai ca Anacr eon, a murit pentru ca i s-au oprit n gt. - O! o! spuse Gorenflot, ticalosul care voia sa ma strnga de gt, pe mine, un om al bisericii, iata ca nu i-a ajutat Dumnezeu. - Iarta-l, cumetre, esti crestin. - l iert, spuse Gorenflot; cu toate ca mi-a pricinuit o frica grozava. - Nu e deajuns, spuse Chicot; se cade sa aprinzi niste lumnari si sa mormai cteva rugaciuni lnga corpul lui. - Pentru ce? Dupa cum se stie, aceasta era vorba lui Gorenflot. - Cum! pentru ce? Pentru a nu fi prins si vrt n nchisoarea orasului ca ucigas. - Eu! ucigasul acestui om! haida de; el e acela care voia sa ma strnga de gt. - O, Doamne, da! Si cum nu a putut reusi, mnia i-a pus sngele n miscare, i s-o fi rupt vreo artera n piept si... buna seara. Vezi bine ca de fapt, Gorenflot, dumn eata esti pricina mortii lui. Pricina nevinovata, este adevarat; dar ce are a fa ce! Pna cnd ti se va recunoaste nevinovatia, ar putea sa ti se ntmple lucruri neplac ute. - Cred ca ai dreptate, domnule Chicot, spuse calugarul. - Cu att mai multa dreptate cu ct se afla aici, la Lyon, un judecator putin cam as pru. - Isuse! murmura calugarul. - Fa asa, dar ce-ti spun eu cumetre. - Ce trebuie sa fac? - Asaza-te aici, recita cu evlavie toate rugaciunile pe care nu le stii si la ve nirea serii, cnd vei fi singur, iesi din han, nici prea ncet, dar nici prea repede . Cunosti pravalia potcovarului din coltul strazii? - Desigur, la el am capatat aseara lovitura aceasta, spuse Gorenflot aratndu-si o chiul vnat. - Frumoasa amintire. Ei bine! voi avea grija sa-ti gasesti acolo calul, ma auzi? Vei ncaleca pe el fara sa dai explicatie la cineva: apoi, orict de putina tragere de inima ai avea, cunosti drumul Parisului; la Villeneuve-le-Roi ti vei vinde ca lul si-l vei lua napoi pe Panurge. - Ah! acel bun Panurge, ai dreptate, voi fi fericit sa-l revad, l iubesc Dar de a ici ncolo, adauga calugarul, pe un ton jalnic, cum voi trai? - Eu cnd dau, dau, spuse Chicot, si nu-i las pe prietenii mei sa cerseasca, dupa cum e obiceiul la mnastirea Sfnta Genoveva; tine. Si Chicot scoase din buzunar un pumn de bani care i puse n mna calugarului. - Omule marinimos! spuse Gorenflot nduiosat pna la lacrimi, lasa-ma sa ramn cu dumn eata la Lyon. mi place mult Lyonul: este a doua capitala a regatului, apoi orasul este ospitalier. - Dar ntelege un lucru, nataraule! Vezi ca eu nu ramn, plec si nca att de repede nct n u te sfatuiesc sa ma urmezi. - Faca-se voia dumitale, domnule Chicot, spuse Gorenflot resemnat. -Asa te vreau, cumetre, spuse Chicot. Si el l aseza pe calugar lnga pat, cobor la hangiu si lundu-l pe hangiu de o parte: -Jupn Bernouillet, spuse el, fara sa banuiesti, un mare eveniment s-a ntmplat n cas

a dumitale. - Ei as! raspunse hangiul cu privirile ngrozite, ce s-a ntmplat? - Acel turbat regalist, acel defaimator al religiei, acel urcios partizan al bugh ezilor... - Ei bine? - Ei bine! a primit azi dimineata vizita unui trimis al Romei. - Stiu, deoarece chiar eu ti-am spus-o. - Ei bine! sfntul nostru parinte Papa, caruia i se cuvine orice dreptate pamnteasc a n aceasta lume, sfntul nostru parinte Papa l trimitea direct la conspirator: numa i ca, dupa toate probabilitatile, conspiratorul nu banuia n ce scop. - Si n ce scop l trimitea? - Urca n camera oaspetelui dumitale, jupn Bernouillet, ridica putin plapoma, prive ste n jurul gtului sau si vei vedea. - Stii ca ma ngrozesti. - Nu-ti spun mai mult. Aceasta sentinta a fost adusa la ndeplinire n casa dumitale , jupn Bernouillet. Este o mare fericire pe care ti-o trimite papa. Apoi Chicot strecura zece scuzi de aur n mna hangiului si se duse la grajd, de un de scoase cei doi cai. n timpul acesta hangiul urcase scara mai sprinten ca o pasare si intrase n camera lui Nicolae David. Acolo l gasi pe Gorenflot rugndu-se. Atunci el se apropie de pat si, dupa instructiunile pe care le primise, dadu pla poma la o parte. Rana era tocmai la locul aratat, rumena nca; nsa corpul se racise. - Asa mor toti dusmanii sfintei religii! spuse el facndu-i un semn de ntelegere lu i Gorenflot. - Amin! raspunse calugarul. Aceste ntmplari se petreceau aproape n acelasi timp n care Bussy o reda pe Diana de Meridor n bratele batrnului baron care o credea moarta. CAPITOLUL XXXIII Cum afla ducele de Anjou ca Diana de Meridor nu murise n timpul acesta, ultimele zile ale lunii aprilie sosisera. Marea catedrala din Chartres era tapetata n alb si pe stlpi, jerbe de frunzis (cac i s-a vazut ca pe vremea n care ne aflam frunzisul era nca o raritate), si pe stlpi , zic, jerbe de frunzis nlocuiau florile ce lipseau. Regele, cu picioarele goale, asa cum venise de la poarta din Chartres, statea n p icioare n mijlocul tindei, uitndu-se din cnd n cnd daca toti curtenii si toti prieten ii sai se gasisera exact la ntlnire. Dar unii, zgriati de pietrele de pe strada, si reluasera pantofii; altii, flamnzi sau obositi, se odihneau sau mncau n vreun han d in drum unde se strecurasera pe furis si numai un mic numar avusese curajul sa r amna n biserica pe lespedea umeda, cu picioarele goale sub vesmintele lungi de poc aiti. Ceremonia religioasa care avea drept scop sa dea un mostenitor coroanei Frantei se ndeplinea; cele doua camasi ale Sfintei Fecioare, care, avnd n vedere multimea d e minuni ce le facusera nu le putea fi pusa la ndoiala nsusirea zamislitoare, fuse sera scoase din cutiile lor de aur, iar poporul, venit n mare numar la aceasta so lemnitate se pleca sub focul razelor care tsnira din tabernacol cnd cele doua tuni ci iesira din el. Henric al III-lea, n clipa aceea, n mijlocul tacerii generale, auzi un zgomot ciud at, un zgomot care semana cu un hohot de rs nabusit si cauta din obisnuinta sa vad a daca Chicot nu se afla cumva acolo, caci credea ca numai Chicot putea avea ndra zneala sa rda ntr-un asemenea moment. Totusi nu era Chicot acela care rsese la vederea celor doua tunici sfinte; caci C hicot, vai! lipsea, ceea ce l ntrista foarte mult pe rege care, dupa cum va reamin titi, l pierduse din vedere pe drumul spre Fontainebleau si nu mai auzise vorbind u-se de el de atunci. Era un calaret pe care calul sau nca spumegnd l adusese la po arta bisericii si care si croise un drum, cu hainele si cizmele pline de noroi, n

mijlocul curtenilor mbracati cu vesmintele lor de pocaiti sau nveliti n saci, dar, si ntr-un caz si n altul, cu picioarele goale. Vazndu-l pe rege ca se ntoarce, el ramase n picioare n mijlocul bisericii cu o apare nta de respect, caci acel cavaler era un om de curte, aceasta se vedea nu numai din eleganta vesmintelor cu care era mbracat, ct mai mult din atitudinea sa. Henric, nemultumit de a-l vedea pe acest cavaler sosind att de trziu si deosebindu -se cu atta obraznicie prin hainele sale de costumul calugaresc care era de rigoa re pentru ziua aceea, i arunca o privire plina de mustrare si de dispret. Noul sosit se prefacu ca nu baga de seama si, trecnd peste cteva lespezi unde erau sculptate cteva efigii de episcopi facnd sa-i sune pantofii cu vrfurile ridicate ( asa era moda pe vremea aceea), se duse sa ngenuncheze lnga scaunul de catifea al d omnului duce de Anjou, care, absorbit mai mult de gnduri dect de rugaciuni, nu dad ea nici cea mai mica atentie celor ce se petreceau n jurul sau. Cu toate astea, cnd simti atingerea acestui nou personaj, se ntoarse cu vioiciune si spuse pe soptite: - Bussy! - Buna ziua, Monseniore, raspunse gentilomul, ca si cnd l-ar fi parasit pe duce a bia n ajun si ca si cnd nu s-ar fi petrecut nimic important de cnd l parasise. - Dar, i spuse printul, esti oare turbat? - Pentru ce, Monseniore? - Pentru a parasi indiferent acel loc unde te aflai si pentru a veni la Chartres sa vezi camasile Sfintei Fecioare. - Monseniore, spuse Bussy, vedeti ca am sa va vorbesc ceva grabnic. - Pentru ce nu ai venit mai devreme? - Probabil pentru ca lucrul era cu neputinta. - Dar ce s-a ntmplat de aproape trei saptamni de cnd ai disparut? - Tocmai despre aceasta am sa va vorbesc. - Ei asi! vei astepta cel putin pna iesim din biserica. - Vai! trebuie si aceasta ma supara. - Ssst! iata sfrsitul; ai rabdare si ne vom ntoarce mpreuna la locuinta mea. n adevar, regele tocmai si trecuse peste camasa de pnza fina camasa destul de groso lana a Sfintei Fecioare, iar regina, cu ajutorul femeilor sale, era ocupata sa f aca la fel. Atunci regele se aseza n genunchi, regina l imita; fiecare din el ramase o clipa s ub un baldachin mare, rugndu-se din toata inima, n vreme ce asistentii, pentru a-i face curte regelui loveau pamntul cu fruntea. Dupa aceea regele se ridica, si scoase tunica sfnta, l saluta pe arhiepiscop, o sal uta pe regina si se ndrepta spre usa catedralei. - Dar n drum, el se opri; tocmai l zarise pe Bussy. - Ah! domnule, spuse el, se pare ca nchinaciunile noastre nu snt pe gustul dumital e, caci nu te poti hotar sa parasesti aurul si matasea, n vreme ce regele dumitale se mbraca n dimie si saia. - Sire, raspunse Bussy cu demnitate, dar ngalbenind de ciuda din pricina acestei mustrari, nimeni nu se intereseaza mai mult ca mine de serviciul Maiestatii Voas tre, chiar aceia a caror sutana este cea mai umila si ale caror picioare snt mai mult sfsiate; dar sosesc dintr-o calatorie lunga si obositoare si nu am aflat dect azi dimineata de plecarea Maiestatii Voastre spre Chartres. Am facut deci douaz eci si doua de leghe n cinci ore, Sire, pentru a o ntlni pe Maiestatea Voastra: iat a pentru ce nu am avut vreme sa-mi schimb hainele, lucru pe care Maiestatea Voas tra nu l-ar fi observat de altfel daca, n loc de a veni sa-mi unesc cu umilinta r ugaciunile mele de ale sale, as fi ramas la Paris. Regele paru destul de multumit de acest raspuns; nsa cum si privise prietenii, din tre care unii ridicasera din umeri la cuvintele lui Bussy, el se temu sa nu-i su pere primindu-l bine pe gentilomul fratelui sau si trecu mai departe. Bussy l lasa pe rege sa treaca fara sa clipeasca. - Ei ce! spuse ducele, tu nu mai vezi? - Ce sa vad? - Ca Schomberg, Qulus si Maugiron au ridicat din umeri la scuza ta. - Ba da, Monseniore, am vazut foarte bine, spuse Bussy linistit - Ei bine?

- Ei bine! credeti ca am sa-mi sugrum semenii ntr-o biserica? Snt prea bun crestin pentru aceasta. - Ah! foarte bine, spuse ducele de Anjou mirat, credeam ca nu ai vazut sau nu ai voit sa vezi. Bussy ridica din umeri la rndu-i si, la iesirea din biserica, lundu-l pe print de o parte: - La dumneavoastra, nu-i asa, Monseniore? spuse el. - Numaidect, caci trebuie sa ai multe lucruri de spus. - Da, ntr-adevar, Monseniore, si nca lucruri care nici nu le banuiti, snt sigur. Ducele l privi pe Bussy cu uimire. - Chiar asa, spuse Bussy. -Ei bine! Lasa-ma numai sa-l salut pe rege si snt al tau. Ducele se duse sa-si ia ramas bun de la fratele sau care, printr-o bunavointa cu totul deosebita a Sfintei Fecioare, dispus fara ndoiala la ngaduinta, dadu voie d ucelui de Anjou sa se napoieze la Paris cnd va crede de cuviinta. Atunci napoindu-se n graba la Bussy si nchizndu-se cu el ntr-una din camerele hotelul ui care fusese hotarta ca locuinta... - Sa vedem, prietene, spuse el, stai jos si povesteste-mi aventura ta; tu stii c a te-am crezut mort? - Cred, Monseniore. - Stii tu ca ntreaga curte s-a mbracat n haine albe ca semn de bucurie pentru dispa ritia ta si ca multe piepturi au rasuflat usurate pentru prima data de cnd stii s a tii o spada n mna? Dar nu este vorba despre aceasta; sa vedem, m-ai parasit pent ru a porni pe urmele unei frumoase necunoscute? Cine era femeia aceea si la ce t rebuie sa ma astept? - Aveti sa culegeti ceea ce ati semanat, Monseniore, adica multa rusine! - Pofim? facu ducele, mai uimit nca de aceste cuvinte ciudate dect de tonul necuvi incios al lui Bussy. - Monseniorul a auzit, spuse cu raceala Bussy este deci n zadar sa mai repet. - Explica-te, domnule, si lasa-i lui Chicot enigmele si anagramele. - O! nimic mai usor, Monseniore, si ma voi multumi sa fac apel la amintirea dumn eavoastra. - Dar cine este femeia aceea? - Credeam ca Monseniorul o recunoscuse. - Asadar era ea? striga ducele. - Da, Monseniore. - Ai vazut-o? - Da. - Ti-a vorbit? - Fara ndoiala; numai fantomele nu vorbesc. Dar poate ca Monseniorul avea dreptul sa o creada moarta si speranta ca era? Ducele se ngalbeni si ramase ca zdrobit de asprimea cuvintelor aceluia care ar fi trebuit sa fie curteanul sau. - Ei bine! da, Monseniore, urma Bussy, cu toate ca ati mpins-o la martiriu pe o tn ara de vita nobila, acea tnara a scapat de martiriu; dar nu suflati usurat nca si nu va credeti dezlegat de pacat, caci, pastrndu-si viata, ea a gasit o nenorocire mai mare dect moartea. - Ce i s-a ntmplat oare? ntreba ducele tremurnd. - Monseniore, i s-a ntmplat ca un barbat i-a pastrat cinstea, ca un barbat i-a sca pat viata; dar acest barbat a facut sa i se plateasca serviciul att de scump nct es te de regretat ca l-a mai facut. - Termina, sa vedem. - Ei bine! Monseniore, domnisoara de Meridor, pentru a scapa de bratele ntinse al e domnului duce de Anjou a carui amanta nu voia sa fie, domnisoara de Meridor sa aruncat n bratele unui barbat pe care-l uraste de moarte. - Ce spui? - Spun ca Diana de Meridor se numeste astazi doamna de Monsoreau. La aceste cuvinte, n locul paloarei care acoperea de obicei obrajii lui Franois, sn gele i veni cu atta putere n fata, nct s-ar fi crezut ca avea sa-i tsneasca prin ochi. - Pe sngele lui Cristos! striga printul furios; e oare adevarat?

- La naiba! deoarece o spun eu, spuse Bussy cu aerul lui trufas. - Nu voiam sa spun asta, repeta printul, si nu puneam la ndoiala sinceritatea dum itale, Bussy. Ma ntrebam numai daca era cu putinta ca unul din gentilomii mei, un Monsoreau, sa fi avut ndrazneala sa ocroteasca mpotriva dragostei mele pe o femei e pe care o onoram cu dragostea mea. - Si pentru ce nu? spuse Bussy. - Tu ai fi facut ce a facut el? - As fi facut mai bine, Monseniore, v-as fi atras atentia ct vi se pierde cinstea . - O clipa, Bussy, spuse ducele linistindu-se, asculta te rog; ntelegi, dragul meu , ca nu ma dezvinovatesc. - Si faceti rau, printul meu, caci nu snteti dect un gentilom de fiecare data cnd e ste vorba de cinstea desavrsita. - Ei bine! tocmai pentru aceasta te rog sa fii judecatorul domnului de Monsoreau . - Eu? - Da, dumneata, si sa-mi spui daca nu este un tradator, tradator fata de mine? - Fata de dumneavostra? - Fata de mine, ale carui intentii le cunostea. - Si intentiile Altetei Voastre erau?... - De a ma face iubit de Diana, fara ndoiala! - De a va face iubit? - Da, nsa n nici un caz sa nu ntrebuintez forta. -Acestea erau intentiile dumneavostra, Monseniore? spuse Bussy cu un zmbet ironic . - Negresit, si aceste intentii le-am pastrat pna n ultimul moment, cu toate ca dom nul de Monsoreau le-a cunoscut cu toata logica de care era n stare. - Monseniore! Monseniore! Ce tot spuneti? Omul acela v-a mpins s-o necinstiti pe Diana? - Da. - Prin sfaturile lui? - Prin scrisorile lui. Vrei sa vezi una din aceste scrisori? - O! striga Bussy, daca as putea crede n asemenea lucru! - Asteapta o clipa, vei vedea. Si ducele alerga la o caseta pe care o pazea totdeauna un paj n cabinetul sau i sc oase din ea un bilet pe care i-l dadu lui Bussy. - Citeste, spuse el, pentru ca te ndoiesti de cuvintele printului tau. Bussy lua biletul cu o mna tremurnd de ndoiala, si citi: "Monseniore, Alteta Voastra sa fie linistita: rapirea aceea se va face fara riscuri, caci tnar a persoana pleaca asta-seara pentru a se duce sa petreaca o saptamna la o matusa care locuieste la castelul din Lude; ma nsarcinez eu deci cu totul si nu aveti ne voie sa va ngrijiti.Ct despre scrupulele domnisoarei, puteti crede ca se vor risip i de ndata ce se va gasi n prezenta Altetei Voastre; deocamdata, eu lucrez... si d iseara... ea va fi la castelul Beaug. Al Altetei Voastre, cel mai respectuos servitor, BRYANT DE MONSOREAU." - Ei bine, ce zici, Bussy? ntreba printul dupa ce gentilomul recitise scrisoarea pentru a doua oara. - Zic ca snteti bine servit, Monseniore. - Vrei sa spui ca snt tradat, dimpotriva. - Ah! aveti dreptate! uitam urmarea. - Mi-a facut-o! mizerabilul. M-a facut sa cred n moartea unei femei... - Pe care v-o fura; ntr-adevar, lovitura este cam tare; dar, adauga Bussy cu o ir onie vadita, dragostea domnului de Monsoreau este o scuza. - Ah! crezi? spuse ducele cu cel mai grozav zmbet al sau. - La naiba! relua Bussy, nu am nici o parere n aceasta privinta; cred, daca o cre deti si dumneavostra. - Ce ai face tu n locul meu? Dar mai nti asteapta; ce a facut el?

- L-a facut pe tatal tinerei sa creada ca dumneavoastra erati rapitorul. S-a ofe rit ca sprijin, s-a prezentat la castelul Beaug cu o scrisoare de la baronul de M eridor; apoi a apropiat o barca de ferestrele castelului si a rapit pe prizonier a; apoi, nchiznd-o n casa pe care o stiti, a mpins- o, din teroare n teroare, sa devi na sotia lui. - Si aceasta nu este o fapta mrsava? striga ducele. - Pusa la adapostul celei a dumneavostra, Monseniore, spuse gentilomul cu ndrazne ala-i obisnuita. - Ah! Bussy!... vei vedea daca stiu sa ma razbun! - Sa va razbunati! haida de, Monseniore, nu veti face un asemenea lucru. - Cum? - Printii nu se razbuna Monseniore, ci pedepsesc. i veti reprosa mrsavia acestui M onsoareau si l veti pedepsi. - Si n ce fel? - napoind fericirea domnisoarei de Meridor. - Si pot? - Desigur. - Cum asa? - Redndu-i libertatea. - Sa vedem, explica-te. - Nimic mai usor; casatoria a fost silita, deci este fara valoare. - Ai dreptate. - Faceti dar sa se anuleze casatoria si veti fi lucrat, Monseniore, ca un demn g entilom si ca un print nobil. - Ah! ah! spuse printul banuitor, ce caldura! Asadar te intereseaza acest lucru, Bussy? - Pe mine, ctusi de putin; ceea ce ma intereseaza, Monseniore, este sa nu se spun a ca Ludovic de Clermont, conte de Bussy, l serveste pe un print viclean si pe un om fara onoare. -Ei bine! vei vedea. Dar cum sa rupem casatoria aceea? -Nimic mai usor: facndu-l pe tata sa lucreze. - Pe baronul de Meridor? - Da. -Dar el se afla n fundul Anjou-lui. - Este aici, Monseniore, adica la Paris. - La tine? - Nu, lnga fiica sa. Vorbiti-i, Monseniore, pentru ca sa se poata bizui pe dumnea voastra; n loc sa vada n Alteta Voastra ce a vazut pna acum, adica un dusman, sa va da un ocrotitor si el, care va blestema numele, are sa va adore ca pe geniul sau cel bun. - Este un nobil puternic n tinutul sau, spuse ducele, si se spune ca este foarte influent n toata provincia. - Da, Monseniore; dar lucrul despre care trebuie sa va amintiti nainte de toate, este ca e tata, ca fiica sa e nenorocita si ca el e nenorocit de nenorocirea fii cei sale. - Si cnd as putea sa-l vad? - ndata dupa napoierea dumneavoastra la Paris. - Bine. - Ne-am nteles atunci, nu-i asa Monseniore? - Da. - Pe cuvntul dumneavoastra de gentilom? - Pe cuvntul meu de print. - Si cnd plecati? - Asta-seara; ma astepti? - Nu, eu alerg nainte. - Du-te si fii gata. - Snt cu totul al dumneavoastra, Monseniore. Unde o voi regasi pe Alteta Voastra? - La desteptarea regelui, mine, pe la amiaza. - Voi fi acolo, Monseniore; adio. Bussy nu pierdu nici o clipa si drumul pe care ducele l facu dormind n litiera tim

p de cinsprezece ore, tnarul care se napoia la Paris cu inima plina de dragoste si de bucurie, l nghiti n cinci ore pentru a-l mngia mai devreme pe baron, caruia i faga duise ajutor, si pe Diana careia era n stare sa-i dea jumatate din viata sa. CAPITOLUL XXXIV Cum se napoie Chicot la Luvru si cum fu primit de catre regele Henric al III-lea Totul dormea la Luvru, caci nu erau dect orele unsprezece dimineata; santinele di n curte pareau ca merg cu bagare de seama; calaretii care schimbau garda mergeau la pas. Regele, obosit de pelerinajul facut, era lasat sa se odihneasca. Doi barbati se prezentara n acelasi timp la poarta principala a Luvrului: unul, pe un cal din Ba rbaria de o stralucire incomparabila; celalalt, pe un cal din Andaluzia plin tot de spuma. Ei se opira fata n fata la poarta si se privira; caci veniti pe doua drumuri opus e, se ntlneau abia aici. - Domnule de Chicot, striga cel mai tnar din ei salutnd cu politete, cum te simti n dimineata asta? - Ei! seniorul de Bussy. Dar ce minune, domnule, raspunse Chicot cu o usurinta s i o curiozitate care aratau gentilomului cel putin tot att cum salutul lui Bussy l arata pe marele senior si pe omul delicat. - Vii sa vezi desteptarea regelui, domnule? ntreba Bussy. - Si dumneata la fel, presupun. - Nu. Eu vin sa-l salut pe Monseniorul duce de Anjou. Dumneata stii, domnule de Chicot, adauga Bussy zmbind, ca nu am fericirea sa fac parte dintre favoritii Mai estatii Sale. - Aceasta este un repros pe care l voi face regelui, iar nu dumitale, domnule! Bussy se nclina. - Si vii de departe? ntreba Bussy. Se spunea ca te afli n calatorie. - Da, domnule, vnam, raspunse Chicot. Dar, dumneata, nu te afli tot n calatorie? - ntr-adevar, am dat o raita prin provincie; acum, domnule, urma Bussy, vei fi att de bun sa-mi faci un serviciu? - Cum oare? De fiecare data cnd domnul de Bussy va voi sa dispuna de mine pentru orice, spuse Chicot, ma va onora nespus de mult. - Ei bine! dumneata care esti privilegiat, vei patrunde n Luvru, n vreme ce eu voi ramne n anticamera; te rog deci sa-l nstiintezi pe ducele de Anjou ca astept. - Domnul duce de Anjou se afla la Luvru, spuse Chicot, si va asista fara ndoiala la desteptarea Maiestatii Sale; de ce nu intri si dumneata cu mine, domnule? - Ma tem sa nu-l supar pe rege. - Ei asi! - Ei, Doamne! el nu m-a obisnuit pna acum cu zmbetele sale gratioase... -Peste ctva timp, fii linistit, totul se va schimba. -Ah! ah! esti oare ghicitor, domnule de Chicot? - Cteodata. Haide, curaj, vino, domnule de Bussy. Ei intrara, n adevar si se ndreptara, unul spre locuinta domnului duce de Anjou, c are ocupa, dupa cum cred ca am mai spus-o, apartamentul care fusese odinioara al reginei Margareta, celalat spre camera regelui. Henric al III-lea tocmai se trezise, sunase si o gramada de valeti si de prieten i se repezisera n camera regala: supa de pasare, vinul piparat si pateurile de ca rne si ncepusera sa fie servite, cnd Chicot intra foarte ferches la augustul sau s tapn si ncepu, nainte de a spune buna ziua, sa mannce din farfurie si sa bea din cup a regelui. - Pe toti dracii! striga regele ncntat, cu toate ca se prefacea ca e mniat, mi se p are ca e ticalosul acela de Chicot; un fugar, un vagabond! - Ei bine! ei bine de ce oare, fiule, spuse Chicot asezndu-se fara ceremonie cu c izmele-i pline de praf pe uriasul fotoliu de crin aurite unde statea Henric al I II-lea, am uitat oare napoierea aceea din Polonia cnd am jucat rolul de cerb, n vre me de magnatii l jucau pe acela de cini. Sar pe el!... - Vad ca mi s-a napoiat nenorocirea, spuse Henric, nu voi mai auzi dect lucruri ne placute. Ce linistit am fost timp de trei saptamni.

- Ei asi! spuse Chicot, te plngi mereu; parca ai fi unul din supusi tai, zau daca nu. Sa vedem, ce ai facut n lipsa mea, micul meu Henriquet? Ai guvernat putin ma i caraghios acest frumos regat al Frantei? - Domnule Chicot! - Poporul nostru mai scoate limba, ce zici? - Obraznicule! - Ai mai spnzurat pe vreunul din domnisorii aceia frizati? Ah! iarta-ma! domnule de Qulus nu te vedeam. - Chicot, avem sa ne certam. - n sfrsit au mai ramas ceva bani n lazile noastre sau n acelea ale Evreilor? Nu ar fi rau, caci avem destula nevoie ca sa ne distram, ce naiba! E foarte plictisito are viata! Si termina de sterpelit de pe tava de argint cteva bucati de friptura. Regele ncepu sa rda: asa termina el totdeauna. - Sa vedem, ce ai facut n timpul lipsei tale lungi? - Am facut planul unei mici procesiuni n trei acte. "Actul nti - Niste pocaiti mbracati numai ntr-o camasa si n pantaloni scurti, tragnduse de par si nghiontindu-se unii pe altii, urca de la Luvru la Montmartre. Actul al doilea - Aceiasi pocaiti, dezbracati pna la bru si lovindu-se cu niste ma tanii din vrfuri de spini, coboara de la Montmartre la mnastirea Sfnta Genoveva. Actul al treilea - n sfrsit, aceiasi pocaiti goi de tot, lovindu-se unii pe altii cu lovituri de bici si de curele pe umeri, se napoiaza de la mnastirea Sfnta Genove va la Luvru. Ma mai gndisem, ca deznodamnt neasteptat, sa-i fac sa treaca prin piata Grevei, un de calaul i-ar fi ars pe toti de la cel dinti pna la cel din urma; dar m-am gndit c a Dumnezeu trebuie sa fi mai pastrat colo sus putina pucioasa de la Sodoma si pu tin catran de la Gomora si nu vreau sa-l lipsesc de placerea de a-i frige chiar el. - Asadar, domnilor, n asteptarea acelei zile mari, sa ne veselim." - Si mai nti, sa vedem: Ce te-ai facut, ntreba regele; stii ca am pus sa te caute p rin toate locurile proaste din Paris? - Ai scotocit bine Luvrul? - Vreun desfrnat, prieten de-al tau, ti-o fi confiscat. - Asta nu pot, Henric, caci tu ai confiscat toti desfrnatii. - Ma nselam deci? - Ei, Doamne! da, ca totdeauna, de la nceput pna la sfrsit. - Poate te-ai dus sa te pocaiesti. - Exact. M-am apucat putin de religie ca sa vad cum e si, pe legea mea, mi-am re venit. M-am plictisit de calugari. Ti! ce scrboase animale. n clipa aceea domnul de Monsoreau intra la rege pe care-l saluta cu un adnc respec t. -A! dumneata esti, domnule sef al vnatorii, spuse Henric.Cnd ai sa ne faci vreo vna toare frumoasa, ce zici? - Cnd va binevoi Maiestatea Voastra. Primesc stirea ca avem o multime de mistret i la Saint-Germain-en-Laye. - E foarte primejdios mistretul, spuse Chicot. Regele Carol al IX-lea, dupa cte m i amintesc, era ct pe-aci sa fie ucis la o vnatoare de un mistret; si apoi tepusii snt tari si ne fac bataturi la mnutele noastre. Nu-i asa, fiule? Domnul de Monsoreau l privi pe Chicot piezis. - Vezi, i spuse Gasconul lui Henric; nu de mult seful tau de vnatoare trebuie sa f i ntlnit un lup. - Pentru ce? - Pentru ca, ntocmai ca norii poetului Aristofan, le-a retinut figura, ochiul ma i cu seama, e izbitor. Domnul de Monsoreau se ntoarse si i spuse ngalbenindu-se lui Chicot: - Domnule Chicot, eu snt putin obisnuit cu bufonii, traind foarte rar la curte, s i ti atrag atentia ca, n fata regelui meu, nu-mi place sa fiu umilit, mai cu seama cnd este vorba de serviciul meu. - Ei bine! domnule spuse Chicot, dumneata esti cu totul altfel dect noi, care snte m oameni de la curte; astfel ca am rs foarte mult de ultima bufonerie. - Si care e bufoneria aceea? ntreba Monsoreau.

- El te-a numit sef al vnatorii; vezi ca daca e mai putin bufon dect mine, cu sigu ranta nsa ca e mai nebun, acest scump Henriquet. Monsoreau i arunca o privire grozava Gasconului. - Haide, haide, spuse Henric care prevedea o cearta, sa vorbim despre altceva, d omnilor. - Da, spuse Chicot, sa vorbim despre meritele Sfintei Fecioare din Chartres. - Chicot, nu defaima, spusele pe un ton serios. - Sa defaimez eu? spuse Chicot; haida de, ma iei drept un preot, n vreme ce eu nu snt dect un soldat. Dimpotriva, eu te voi preveni de un lucru, fiule. - De care? - Ca tu te folosesti rau de Sfnta Fecioara din Chartres, Henric, cum nu se poate mai rau. - Cum asa? - Negresit. Sfnta Fecioara avea doua camasi obisnuite sa se afle mpreuna si tu leai despartit. n locul tau, le-as fi unit, Henric, si ar fi avut o sansa cel putin ca sa se faca o minune. Aceasta aluzie putin cam brutala la despartirea dintre rege si regina i facu pe p rietenii regelui sa rda. Henric si ntinse bratele, se freca la ochi si zmbi si el. - De data aceasta, spuse el, nebunul are dreptate. Si vorbi de altceva. - Domnule, i spuse n soapta Monsoreau lui Chicot, ai voi, fara sa atragi atentia, sa te duci sa ma astepti lnga pervazul acelei ferestre. - Cum asa, domnule! spuse Chicot, dar cu cea mai mare placere. - Ei bine! atunci sa ne retragem de o parte. - n fundul unei paduri, daca ti convine, domnule. - nceteaza cu glumele, ele snt zadarnice, caci nu este nimeni sa rda, spuse Monsore au ajungndu-l pe bufon lnga pervazul unde acesta se dusese mai nainte. Ne aflam fat a n fata, ne datoram adevarul, domnule Chicot, domnule nebun, domnule bufon; un g entilom ti interzice, ntelege bine cuvntul acesta, ti interzic sa rzi de el; el te in vita mai cu seama sa te gndesti bine nainte de a-i da ntlnire n paduri, caci n aceste paduri unde voiai sa ma conduci adineauri, cresc o multime de bastoane, mnat att d e tare din partea domnului de Mayenne. - Ah! facu Chicot fara sa se emotioneze n aparenta, cu toate ca ochii sai negri a runcara un fulger ntunecat. Ah! domnule, dumneata mi amintesti tot ceea ce datorez domnului de Mayenne; ai voi deci sa ajung si debitorul dumitale dupa cum snt al sau si sa te asez pe aceeasi treapta n amintirea mea, pastrndu-ti o parte egala di n recunostinta mea? - Mi se pare ca printre creditorii dumitale, domnule, uiti sa-l socotesti pe cel mai principal. - Asta ma mira, domnule, caci ma laud ca am o memorie buna; cine e oare creditor ul acela, te rog? - Maestrul Nicolae David. - O! ct despre acela, te nseli, spuse Chicot cu un zmbet sinistru; nu mai datorez n imic, este platit. n clipa aceea un al treilea interlocutor veni sa se amestece n convorbire. - Ah! domnule de Bussy, spuse Chicot, vino-mi putin n ajutor. Iata-l pe domnul de Monsoreau care m-a ncoltit dupa cum vezi si care vrea nici mai mult nici mai put in sa ma vneze ca pe un cerb sau ca pe o caprioara; spune-i ca se nseala, domnul d e Bussy, ca are de-a face cu un mistret si ca mistretul se repede asupra vnatorul ui! - Domnule Chicot, spuse Bussy, cred ca gresiti n privinta domnului sef al vnatorii gndindu-te ca nu te ia drept ceea ce esti, adica drept un bun gentilom. Domnule, urma Bussy adresndu-se contelui, am onoarea sa te nstiintez ca domnul duce de Anj ou doreste sa-ti vorbeasca. - Mie? facu Monsoreau ngrijorat. - Chiar dumitale, domnule, spuse Bussy. Monsoreau ndrepta asupra interlocutorului sau o privire care avea intentia sa pat runda pna n adncul sufletului sau, dar fu silit sa se opreasca la suprafata, att de senini erau ochii si zmbetul lui Bussy.

- Ma nsotesti, domnule? l ntreba seful vnatorii pe gentilom. - Nu, domnule, ma duc s-o nstiintez pe Alteta Sa ca vii, n vreme ce dumneata ti ve i lua ramas bun de la rege. Si Bussy se napoie dupa cum venise, strecurndu-se cu dibacia-i obisnuita, printre multimea de curteni. Ducele de Anjou astepta ntr-adevar n cabinetul sau si recitea scrisoarea pe care c ititorii nostri o cunosc. Auzind zgomot la portiere, crezu ca era Monsoreau si a scunse scrisoarea. Bussy aparu. - Ei bine? spuse ducele. - Ei bine! Monseniore, iata-l. - Nu banuieste nimic? - Si chiar cnd ar banui spuse Bussy; nu e oare creatura dumneavoastra?Ridicat din noroi de dumneavoastra, nu puteti sa-l aruncati din nou n noroi. - Fara ndoiala, raspunse ducele cu acel aer preocupat pe care i-l dadea totdeauna apropierea evenimentelor n care trebuia sa desfasoare oarecare energie. - Vi se pare mai putin vinovat dect era ieri? - De o suta de ori mai mult; crimele sale snt din acelea care se maresc atunci cnd te gndesti mai mult. - De altfel, spuse Bussy, totul se margineste la un singur punct; el a rapit, pr in tradare, o tnara nobila; s-a casatorit cu ea prin nselatorie si prin mijloace n edemne de un gentilom; va cere chiar el anularea casatoriei, sau o veti cere dum neavoastra pentru el. - Asa ne-am nteles. - Si n numele parintelui, n numele tinerei, n numele castelului de Meridor, n numele Dianei, am cuvntul dumneavoastra? - l ai. - Gnditi-va ca ei snt nstiintati, ca asteapta ngrijorati rezultatul ntrevederii dumne avoastra cu omul acesta. - Tnara va fi libera, Bussy, ai cuvntul meu. - Ah! spuse Bussy, daca veti face aceasta, veti fi ntr-adevar un mare print, Mons eniore. Si el lua mna ducelui, acea mna care semnase attea false fagaduieli, care calcase a ttea juraminte si o saruta cu respect, n clipa aceea se auzira pasi n vestibul. - Iata-l, spuse Bussy. - Lasati-l sa intre pe domnul de Monsoreau, striga Franois cu o severitate care i paru un semn bun lui Bussy. Si de asta data, tnarul gentilom, aproape sigur ca a ajuns, n sfrsit, la rezultatul ambitionat de el, nu putu sa-si retina o ironie mndra n privire, salutndu-l pe Mon soreau; seful vnatorii primi la rndu-i salutul lui Bussy cu acea privire sticloasa napoia careia si ascundea sentimentele sufletului sau, ca napoia unei fortarete de netrecut. Bussy astepta n acel coridor pe care-l cunosteam, chiar n acel coridor n care La Mo le, ntr-o noapte, era ct pe aci sa fie sugrumat de catre Carol al IX-lea, Henric a l IX-lea, ducele de Alenon si ducele Guise, cu cordonul de matase al reginei mame . Acest coridor, precum si gangul care i coresponda, era deocamdata ticsit de gen tilomii care veneau sa-i faca curte ducelui. Bussy se amesteca printre ei si fiecare se grabi sa-i faca loc, att pentru consid eratia de care se bucura el nsusi ct si pentru favoarea pe lnga ducele de Anjou. Ge ntilomul si nchise toate senzatiile n el si fara sa lase sa se zareasca nimic din g rozava neliniste pe care o nabusea n inima astepta rezultatul acestei ntrevederi de care atrna toata fericirea lui viitoare. Convorbirea nu se putea sa nu fie nsufletita; Bussy l vazu destul pe domnul de Mon soreau pentru a ntelege ca acesta nu avea sa se dea batut fara lupta. Dar n sfrsit ducele de Anjou nu avea dect sa apese cu mna deasupra lui si daca nu avea sa se ndo aie, ei bine! Atunci l-ar zdrobi. Deodata vocea bine cunoscuta a printului se auzi. Aceasta voce parea sa comande. Bussy tresari de bucurie. - Ah! spuse el, iata-l pe duce ca se tine de cuvnt. Dar acestei izbucniri nu-i mai urma alta si cum fiecare tacea privindu-se cu nel

iniste, o adnca tacere domni n curnd printre curteni. ngrijorat, tulburat n visul sau de nceput, supus acum fluxului sperantelor si reflu xului temerilor, Bussy simti cum se scurge minut cu minut aproape un sfert de or a. Deodata usa de la camera ducelui se deschise si se auzira printre portiere, iesi nd din aceasta camera niste voci vesele. Bussy stia ca ducele se afla singur cu seful vnatorii si ca daca si-ar fi urmat c ursul obisnuit, convorbirea lor nu putea sa fie deloc vesela n clipa aceea. Bussy se nfiora. n curnd vocile se apropiara si portiera se ridica. Monsoreau iesi de-a-ndaretelea si salutnd. Ducele l reconduse pna unde se termina camera, spunndu-i: - Adio! prietenului nostru. Ne-am nteles. - Prietenul nostru, murmura Bussy; la naiba! ce o mai nsemna si asta? - Astfel, Monseniore, spuse Monsoreau ntors mereu spre print, parerea Altetei Voa stre este ca cel mai bun mijloc este publicitatea. - Da, da, spuse ducele chiar de asta-seara o voi prezenta regelui. - Sa nu ai nici o teama, voi fi pregatit cu totul. Ducele se apleca spre seful vnatorii si i spuse cteva cuvinte la ureche. - S-a facut, Monseniore, raspunse acesta. Monsoreau l saluta nca o data pe duce, care fara sa-l vada pe Bussy, ascuns cum er a de cutele unei portiere de care se agatase pentru a nu cadea, i examina pe cei de fata. - Domnilor, spuse Monsoreau ntorcndu-se spre gentilomii care si asteptau rndul de au dienta si care se si aplecau n fata unei favori care parea s-o ntunece pe aceea a lui Bussy, domnilor, dati-mi voie sa va anunt o noutate: Monseniorul mi ngaduie sa aduc la cunostinta tuturor casatoria mea cu domnisoara Diana de Meridor, sotia mea de mai bine de o luna si pe care sub ocrotirea sa o prezint asta seara la cu rte. Bussy se clatina; cu toate ca lovitura nu mai era acum att neasteptata, era totus i att de puternica nct crezu ca-l zdrobeste. Tocmai atunci aparu capul ducelui, n usa, si amndoi, palizi de sentimente cu totul opuse, schimbara o privire din partea lui Bussy, de groaza din partea ducelui d e Anjou. Monsoreau strabatu grupul gentilomilor n mijlocul complimentelor si al felicitari lor. Ct despre Bussy, el facu o miscare pentru a se ndrepta spre duce; nsa acesta vazu m iscarea si o preveni lasnd sa cada portiera, se nchise si usa si se auzi scrtitul ch eii n broasca. Bussy simti atunci cum i se urca sngele cald si furtunos la tmple si la inima. Mna n tlnindu-i pumnalul atrnat de centura, l trase fara sa vrea pe jumatate afara din te aca deoarece, la omul acesta, pasiunile luau un prim avnt irezistibil nsa dragoste a, care l mpinsese la aceasta violenta, i paraliza toata fierbinteala; o durere ama ra, adnca, zvcnitoare, i nabusii mnia: n loc sa se umfle, inima exploda. n aceasta culme a doua pasiuni care luptau mpreuna, energia tnarului cazu, cum cad m preuna pentru ca s-au lovit n vrful urcusului lor doua valuri mnioase care pareau c a vor sa urce la cer. Bussy ntelese ca daca ramnea acolo, avea sa dea spectacolul durerii sale nesabuite ; el o lua pe coridor, ajunse la scara tainica, cobor pe o portita n curtea Luvrul ui, sari pe cal si porni n galop pe drumul ce ducea n strada Sfntul Anton. Baronul si Diana asteptau raspunsul fagaduit de Bussy: dispretuiti-ma, urti-ma; c redeam ca snt ceva n lumea aceasta si vad ca nu snt dect un atom; credeam ca pot cev a si nu pot nici macar sa-mi smulg inima. Doamna, snteti de-a binelea sotia domnu lui de Monsoreaju, sotia sa legitima recunoscuta la aceasta ora si care trebuie sa fie prezentata asta-seara. Dar snt un sarman nebun, un mizerabil nesocotit, sa u mai degraba, sau mai degraba, da, dupa cum spuneati dumneavoastra, domnule bar on, domnul duce de Anjou este un las si un mrsav. Si lasndu-i pe tata si pe fiica nspaimntati, nebun de durere, beat de furie, Bussy iesi din camera, se repezi pe trepte, sari pe cal, i nfipse cei doi pinteni n burta si, fara sa stie unde se duce, dnd drumul frului, neocupndu-se dect sa-si strnga ini ma care i urla sub mna-i crispata, el pleca, mprastiind n trecerea lui spaima si gro

aza. CAPITOLUL XXXV Ce se petrecuse ntre Monseniorul duce de Anjou si seful vnatorii E timpul sa explicam acea schimbare neasteptata care se produsese n fagaduielile facute de catre ducele de Anjou lui Bussy. Ducele, cnd l primi pe domnul de Monsoreau, dupa ndemnurile gentilomului sau, era p ornit pe panta cea mai favorabila planurilor acestuia din urma. Firea lui, usor de ntartat, se revarsa dintr-o inima ranita de doua pasiuni dominante n aceasta ini ma: amorul propriu al ducelui si primise rana lui; teama de un scandal cu care l a meninta Bussy n numele domnului de Meridor, biciuia nca si mai dureros mnia lui Fra nois. ntr-adevar, doua sentimente de natura aceasta produc, combinndu-se, explozii ngrozi toare, cnd inima care le nchide, asemenea acelor bombe saturate de pulbere, este d estul de solid construita, destul de ermetic nchisa pentru ca apasarea sa mareasc a izbucnirea. Domnul de Alenon l primi deci pe seful vnatorii cu una din acele figuri serioase ca re faceau sa tremure la curte chiar pe cei mai ndrazneti, caci se cunosteau mijlo acele lui Franois n materie de razbunare. - Altetea Voastra m-a chemat? spuse Monsoreau, foarte linistit si aruncnd o privi re spre tapiterii; care ghicea, acest om obisnuit sa mnuiasca sufletul printului, tot focul care mocnea sub aceasta raceala aparenta si s-ar fi zis, pentru a tr ansporta figura fiintei vii la obiectele nensufletite, ca cerea socoteala apartam entului de planurile stapnului lor. - Nu te teme, domnule, spuse ducele care ntelesese, nu se afla nimeni n spatele ac estei tapiterii; vom putea vorbi nestingheriti si mai cu seama cu sinceritate. Monsoreau se nchina. - Caci dumneata esti un bun servitor, domnule sef al vnatorii si ma iubesti. - Asa cred Monseniore. - Eu, snt sigur; dumneata esti acela care, n nenumarate prilejuri, m-ai nstiintat d e comploturile urzite mpotriva mea, dumneata care mi-ai ajutat planurile, uitndu-t i adesea interesele, expunndu-ti adesea viata. - Alteta!... - Stiu. Ultima data chiar, trebuie sa-ti aduc eu aminte, caci, ntr-adevar, dumnea ta ai atta delicatete, nct niciodata vreo aluzie de-a dumitale, chiar indirecta, nu scoate n evidenta serviciile aduse. Ultima data pentru acea nenorocita aventura. .. - Care aventura, Monseniore? - Rapirea aceea a domnisoarei de Meridor, sarmana fata! - Vai! murmura Monsoreau n asa fel nct raspunsul sa nu i se poate aplica n mod serio s la ntelesul cuvintelor lui Franois. - O plngi, nu-i asa? spuse acesta din urma aducndu-l pe un teren mai sigur. - Altetea Voastra nu ar plnge? - Eu? oh! stii ct am regretat acel nenorocit capriciu! Si asculta, a fost nevoie de toata prietenia pe care o am pentru dumneata, de toata obisnuinta pe care o a m de serviciile dumitale bune pentru a ma face sa uit ca, fara dumneata, nu as f i rapit-o pe tnara aceea. Monsoreau simti lovitura. "Sa vedem, si zise el, or fi numai simple remuscari?" -Monseniore, raspunse el, bunatatea dumneavoastra fireasca va face sa exagerati: dumneavoastra nu ati pricinuit moartea acelei tinerei, dupa cum nici eu... - Cum asa? - Desigur, nu aveti de gnd sa mpingeti violenta pna la moartea domnisoarei de Merid or. - O! nu. - Atunci, intentia va dezleaga de pacat, Monseniore; este o nenorocire, o nenoro cire asa cum ntmplarea pricinuieste n toate zilele. - Si, de altfel, adauga ducele, nfingndu-si privirea n inima lui Monsoreau, moartea a nvaluit totul n vesnica ei tacere!...

Se simti destula vibratie n vocea printului pentru ca Monsoreau sa-si ridice och ii numaidect si sa-si spuna: "Nu snt remuscari..." - Monseniore, relua el, vreti sa va vorbesc sincer? - Pentru ce ai sovai? spuse ndata printul, cu o uimire amestecata cu trufie. - ntr-adevar, spuse Monsoreau, nu stiu pentru ce as sovai. - Ce vrei sa spui? - O! Monseniore, vreau sa spun ca, cu un print vestit prin inteligenta si prin n obletea inimii sale, sinceritatea trebuie sa intre de acum nainte ca element prin cipal n aceasta convorbire. - De acum nainte?... Ce nseamna asta?... - Asta nseamna ca la nceput, Alteta Voastra nu a gasit de cuviinta sa ntrebuinteze sinceritatea fata de mine. - Adevarat! raspunse ducele cu un hohot de rs care destainuia o mnie furioasa. - Ascultati-ma, Monseniore, spuse cu umilinta Monsoreau. Stiu ce voia sa-mi spun a Alteta Voastra. - Atunci vorbeste. - Alteta Voastra voia sa ma faca a ntelege ca poate domnisoara de Meridor nu muri se si ca scutea de remuscari pe aceia care se credeau ucigasii ei. - O! ct timp ti-a trebuit, domnule, pentru a-mi aduce aceasta mngiere. M-ai vazu po somort, mhnit; m-ai auzit vorbind de vise triste pe care le aveam de cnd cu moartea acelei femei, a carei sensibilitate nu este banala, multumesc lui Dumnezeu... s i dumneata m-ai lasat sa traiesc astfel, cnd cu un singur cuvnt puteai sa-mi cruti attea suferinte!... Cum trebuie sa numesc aceasta purtare, domnule?... Ducele rosti aceste cuvinte cu o mnie gata sa izbucneasca. - Monseniore, raspunse Monsoreau, s-ar zice ca Alteta Voastra ndreapta mpotriva me a o acuzatie... - Tradatorule! striga deodata ducele facnd un pas spre seful vnatorii, o ndrept si o sprijin... M-ai nselat! Mi-ai luat-o pe femeia aceea pe care o iubeam. Monsoreau se ngalbeni grozav, nsa nu-si pierdu nimic din atitudinea lui linistita si aproape mndra. - E adevarat, spuse el. - A! e adevarat... nerusinatul, mrsavul! - Vorbiti mai ncet, Monseniore, spuse Monsoreau tot att de rece ca si naintea acest ei grozave amenintari. Ducele se opri la acest cuvnt. - Ce vrei sa spui? murmura el. - Vreau sa spun, relua cu blndete si slugarnicie Monsoreau, ca daca Monseniorul a r binevoi sa ma asculte, ar ntelege ca am putut s-o iau pe femeia aceea pentru ca si Altetea Sa voia s-o ia. Ducele nu gasi nici un raspuns, nmarmurit de atta ndrazneala. - Iata scuza mea, spuse cu umilinta seful vnatorii: o iubeam cu nfocare pe domniso ara de Meridor. - Si eu la fel! raspunse Franois cu o nespusa demnitate. - E adevarat, Monseniore, snteti stapnul meu; nsa domnisoara de Meridor nu va iubea . - Si pe tine te iubea? - Poate murmura Monsoreau. - Minti! minti! ai constrns-o cum o constrngeam si eu. Numai ca eu, stapnul, am dat gres; tu; servitorul, ai reusit. Aceasta pentru ca eu nu am dect puterea, n vreme ce tu aveai si tradarea. - Monseniore, o iubeam. - Ce ma priveste pe mine! - Monseniore... - Amenintari, sarpe? - Monseniore! bagati de seama, spuse Monsoreau plecndu-si capul ntocmai ca tigrul care si planuieste saltul. O iubeam, va spun, si eu nu snt unul din servitorii dum neavoastra dupa cum spuneati adineauri. Sotia mea este a mea ca si mosiile mele; nimeni nu poate sa mi-o ia, nici chiar regele. Ori am voit s-o am pe aceasta fe meie si am luat-o.

- ntr-adevar, spuse Franois repezindu-se spre clopotelul de argint de pe masa; ai luat-o, ei bine! O vei da napoi. - Va nselati, Monseniore, striga Monsoreau repezindu-se spre masa pentru a-l mpied ica pe print sa cheme. Opriti acest gnd rau care vrea sa ma distruga, caci daca v eti chema odata, daca mi veti face vreo insulta n public... - Vei da-o napoi pe femeia aceea, ti spun. - S-o dau napoi, cum?... Ea este sotia mea, m-am casatorit cu ea n fata lui Dumnez eu. Monsoreau se bizuise pe efectul acestor cuvinte; nsa printul nu parasi atitudinea -i furioasa. - Daca este sotia ta n fata lui Dumnezeu, spuse el, o vei napoia oamenilor! - Stia oare tot? murmura Monsoreau. - Da, stiu tot. Casatoria aceea, o vei desface, o voi desface eu, chiar daca ai fi de o suta de ori angajat n fata tuturor Dumnezeilor care au domnit n cer. - Ah! Monseniore, defaimati, spuse Monsoreau. - Mine, domnisoara de Meridor va fi napoiata tatalui ei; mine tu vei pleca n exilul pe care ti-l voi impune. ntr-o ora, ti vei fi vndut functia de sef al vnatorii: iat a conditiile mele; daca nu, baga de seama, vasalule te voi zdrobi cum zdrobesc p aharul acesta. Si printul, apucnd o cupa de cristal smaltuita, un dar al arhiducelui de Austria, o azvrli ca un furios asupra lui Monsoreau care fu acoperit de cioburi. - Nu voi napoia femeia, nu-mi voi parasi functia si voi ramne n Franta, relua Monso reau alergnd la Franois care ramasese nmarmurit. - Pentru ce... blestematule? - Pentru ca mi voi cere iertare de la regele Frantei, de la regele ales la mnastir ea Sfnta Genoveva, iar acest nou suveran, att de bun, att de nobil, att de fericit d e favoarea divina, proaspata nca, nu va refuza sa-l asculte pe primul supus carei va nfatisa o rugaminte. Monsoreau accentuase treptat aceste cuvinte grozave; focul din priviri i trecea p utin cte putin n vorba, care i devenea rasunatoare. Franois se ngalbeni la rndu-i, facu un pas napoi, se duse sa mpinga greoaia tapiterie de la usa de intrare, apoi apucndu-l pe Monsoreau de mna, i spuse, scandnd fiecare cuvnt ca si cnd ar fi fost la capatul puterilor: - Bine... bine... conte, rugamintea aceea, prezinta-mi-o mai ncet... te ascult. - Voi vorbi cu umilinta, spuse Monsoreau redevenind dintr-o data mai linistit, a sa cum i se cuvine celui mai umil servitor al Altetei Voastre. Franois facu cu ncetineala ocolul spatioasei camere si cnd ajunse n dreptul tapiteri ilor, se uita prin ele de fiecare data. Se parea ca nu poate crede ca vorbele lu i Monsoreau nu au fost auzite. - Spuneai? ntreba el. - Spuneam, Monseniore, ca o dragoste nenorocita a facut totul. Dragostea, nobile senior, este cea mai poruncitoare dintre pasiuni...Pentru a ma face sa uit ca A lteta Voastra si aruncase ochii asupra Dianei, trebuia sa nu mai fiu stapn pe mine . - ti spuneam, conte, aceasta este o tradare. - Nu ma coplesiti, Monseniore, iata care este gndul ce mi vine, n minte. Va vedeam bogat, tnar, fericit, va vedeam cel dinti print din lumea crestina. Ducele facu o miscare. - Caci snteti... murmura Monsoreau la urechea ducelui; ntre rangul acesta suprem s i dumneavoastra nu mai este dect o umbra, usor de nlaturat... Vedeam toata maretia viitorului dumneavoastra si comparnd acel urias noroc cu putinul pe care-l ambit ionam eu, orbit de stralucirea dumneavoastra viitoare care ma obliga sa vad mica floare pe care o doream eu, plapndul, pe lnga dumneavoastra, stapnul meu, mi-am zi s: sa-l lasam pe print cu visurile sale marete, cu planurile sale stralucite; ac olo este tinta sa; eu, o caut pe a mea n umbra... Abia va baga de seama izolarea mea, abia va simti strecurndu-se nensemnata perla pe care o rapesc de la diadema s a regala. - Conte! conte! spuse ducele ametit fara sa vrea de farmecul zugravit de Monsore au. - Ma iertati, nu-i asa, Monseniore?

n clipa aceea, ducele ridica ochii. El vazu pe perete, cu o rama de piele aurita, portretul lui Bussy, pe care i placea sa-l priveasca uneori cum i placuse odinioa ra sa priveasca portretul lui La Mole. Portretul acesta avea ochiul att de mndru, n fatisarea att de semeata, si tinea bratul att de frumos rotunjit n sold, nct ducele si chipui ca-l vede chiar pe Bussy cu privirea lui de foc, care iesea din perete pe ntru a-l ndemna sa prinda curaj. - Nu, spuse el, nu pot sa te iert: nu pentru mine snt eu nenduplecat, Dumnezeu mi e ste martor; pentru ca un parinte ndoliat, un parinte amagit n mod nedemn, si cere f iica; pentru ca o femeie, silita sa se casatoreasca cu dumneata, striga razbunar e; pentru ca, ntr-un cuvnt, prima datorie a unui print e dreptatea. - Monseniore! - Aceasta este, ti spun, prima datorie a unui print si voi face dreptate... - Daca dreptatea, spuse Monsoreau, este prima datorie a unui print, recunostinta este prima datorie a unui rege. - Ce tot spui? - Spun ca niciodata un rege nu trebuie sa-l uite pe acela caruia i datoreaza coro ana... Or, Monseniore... - Ei bine? - mi datorati coroana, Sire! - Monsoreau! striga ducele cu o groaza si mai mare nca dect la primele atacuri ale sefului vnatorii. Monsoreau! relua el cu o voce nceata si tremurnda, esti atunci d eci un tradator fata de rege dupa cum esti un tradator fata de print? - Ma ndrept si eu spre cine ma sustine, Sire! urma Monsoreau cu o voce din ce n ce mai tare. - Nenorocitule!... Si ducele privi nca odata portretul lui Bussy. - Nu pot!..., spuse el. Esti un gentilom cinstit, Monsoreau, ntelege ca nu pot ap roba ceea ce ai facut. - Pentru ce Monseniore?... - Pentru ca e o fapta nedemna de dumneata si de mine... Renunta la femeia aceas ta.. Ei! dragul meu conte... nca acest sacrificiu; dragul meu conte, te voi despa gubi cu tot ce-mi vrei cere. - Alteta Voastra o mai iubeste nca pe Diana de Meridor?... facu Monsoreau galben de gelozie. - Nu! nu! ti-o jur, nu! - Ei bine! atunci ce-o opreste pe Alteta voastra? Ea este sotia mea; nu snt eu un bun gentilom? Poate cineva sa se amestece n tainele vietii mele? - Dar ea nu te iubeste. - Ce are a face? - Fa acest lucru pentru mine, Monsoreau. - Nu pot... - Atunci..., spuse ducele cufundat n cea mai grozava nedumerire, atunci... Ducele si sterse fruntea acoperita de sudoarea pricinuita de acest titlu rostit d e catre conte. - M-ai denunta? - Regelui detronat pentru dumneavoastra, da, Maiestate, caci daca noul meu print m-ar rani n cinstea mea, n fericirea mea, m-as napoia la cel vechi. - E o mrsavie! - E adevarat, Sire; dar iubesc ndeajuns pentru a fi mrsav. - E o lasitate. - Da, Maiestate; dar iubesc ndeajuns pentru a fi las. Ducele facu o miscare spre Monsoreau. nsa acesta l opri cu o singura privire, cu u n singur zmbet. - Nu a-ti cstiga nimic omorndu-ma, Monseniore, spuse el; snt taine care supravietui esc cadavrelor! Sa ramnem, dumneavoastra un rege ndrumator, eu cel mai umil dintre supusii vostri! Ducele si trosnea degetele, si le sfsia cu unghiile. - Haideti, haideti, bunul meu senior, faceti ceva pentru omul care v-a servit ce l mai bine ntotdeauna. Franois se ridica.

- Ce-mi ceri? spuse el. - Ca Maiestatea Voastra... - Nenorocitule! Nenorocitule! Vrei oare sa te rog genunchi? - O! Monseniore! Si Monsoreau se nclina. - Spune, sopti Franois. - Monseniore, ma veti mpaca cu domnul de Meridor? - Da. - Monseniore, mi veti semna contractul de casatorie cu domnisoara de Meridor? - Da, facu ducele cu o voce nabusita. - Si o veti onora pe sotia mea cu un zmbet n ziua cnd va aparea n cercul reginei, ca reia vreau sa am cinstea s-o prezint? - Da, spuse Franois; asta e tot? - Absolut tot, Monseniore. - Du-te, ai cuvntul meu. - Si dumneavoastra, spuse Monsoreau apropiindu-se de urechea ducelui, veti pastr a tronul pe care am facut sa va urcati! Adio, Sire. De asta data, el o spuse cu o voce att de nceata, nct armonia acestui cuvnt i paru foa rte dulce printului. - Nu mai ramne, gndi Monsoreau, dect sa stiu cum a aflat ducele de toate astea. CAPITOLUL XXXVI Cum se tinu Consiliul regelui Chiar n ziua aceea, domnul de Monsoreau, dupa dorinta manifestata ducelui de Anjo u, si prezentase sotia n cercul reginei mame si acela al reginei. Henric, grijuliu cum i era obiceiul, se dusese sa se culce, fiind nstiintat de dom nul de Morvilliers, ca a doua zi trebuia sa tina un mare consiliu. Henric nu-i puse nici o ntrebare cancelarului; era trziu, Maiestatea Sa avea dorin ta sa doarma. Se alese ora cea mai potrivita pentru a nu deranja nici odihna, ni ci somnul regelui. Acest demn magistrat si cunostea perfect stapnul si stia contrariu lui Filip de Ma cedonia, regele somnoros sau flamnd nu ar asculta cu destula limpezime comunicari le ce avea sa-i faca. El mai stia de asemenea ca Henric, ale carui insomnii erau dese, - aceasta este datoria omului care trebuie sa vegheze asupra somnului altora, - avea sa se gndea sca n timpul noptii la audienta ceruta si avea s-o dea cu o curiozitate marita de gravitatea situatiei. Totul se petrecu dupa cum prevazu domnul de Morvilliers. Dupa un prim somn de trei sau patru ore, Henric se trezi; cererea cancelarului i veni n minte, se aseza pe pat, ncepu sa se gndeasca si, plictisit de a se gndi singu r, si mbraca pantalonii de matase, si ncalta pantofii si fara sa schimbe nimic din t oaleta de noapte, care l facea asemanator cu o fantoma, se ndrepta la lumina lampi i sale, care, de cnd sufletul Celui Vesnic trecuse n Anjou mpreuna cu Saint-Luc, nu se mai stingea; el se ndrepta, zic, spre camera lui Chicot, aceeasi unde se cele brase ntr-un mod att de fericit nunta domnisoarei de Brissac. Gasconul cufundat ntr-un somn adnc, sforaia ca niste foale. Henric l trase de trei ori de brat fara sa se trezeasca. La a treia oara totusi regele nsotind gestul de voce si strigndu-l pe Chicot ct l ti nea gura, Gasconul deschise un ochi: - Chicot! repeta regele. - Ce s-a mai ntmplat? ntreba Chicot. - Ei! prietene, spuse Henric, cum poti dormi astfel cnd regele tau vegheaza? - Ah! Dumnezeule! striga Chicot prefacndu-se ca nu-l recunoaste pe rege; oare Mai estatea Sa si-a stricat stomacul? - Chicot, prietene, spuse Henric, eu snt. - Care, eu? - Eu, Hemric. - Hotart, fiule, cred ca te nabuse sitarii. Cu toate astea ti-am atras atentia; ai mncat prea multi ieri seara, ca si din ciorba aceea de raci.

- Nu, spuse Henric, caci abia am gustat. - Atunci, spuse Chicot, poate vei fi fost otravit. Pe toti dracii! ce galben est i! Henric. - Este masca mea de pnza, prietene, spuse regele. - Asadar nu esti bolnav? - Nu. - Atunci, pentru ce ma trezesti? - Pentru ca ma rod necazurile. - Ai necazuri? - Multe. - Cu att mai bine. - Cum, cu att mai bine? - Da, necazurile te fac sa te gndesti; si te vei gndi ca nu se trezeste un om cins tit la ora doua dimineata dect pentru a-i face un dar. Ce mi-aduci tu, sa vedem? - Nimic, Chicot; vin sa vorbesc cu tine. - Nu e destul. - Chicot, domnul de Morvilliers a venit aseara la curte. - Proasta societate mai primesti, Henric; si pentru ce a venit? - Pentru ca sa-mi ceara audienta. - Ah! iata un om care stie sa traiasca; nu ca tine, care intri n camera oamenilor la ora doua dimineata fara sa-i anunti. - Ce-o fi avnd sa-mi spuna, Chicot? - Cum, nenorocitule! striga Gasconul, pentru a ma ntreba acest lucru ma trezesti tu? - Chicot, prietene, stii ca domnul de Morvilliers se ocupa cu politia mea? - Nu, pe legea mea, spuse Chicot, nu stiam. - Chicot, spuse regele, eu gasesc dimpotriva ca domnul de Morvilliers este totde auna foarte bine informat. - Si cnd ma gndesc, spuse Gasconul, ca as putea sa dorm n loc sa ascult asemenea br asoave. - Te ndoiesti de supravegherea cancelarului? ntreba Henric. - Da, la naiba! ma ndoiesc, spuse Chicot, si am motivele mele. - Care? - Daca ti arat unul singur, ti va fi deajuns? - Da, daca e bun. - Si ma vei lasa n pace dupa aceea? - Desigur. - Ei bine! ntr-o zi, nu, era ntr-o seara... - Putin importa. - Dimpotriva, importa foarte mult. Ei bine! ntr-o seara te-am batut n strada Froid mentel; i aveai cu tine pe Qulus si Schomberg... - M-ai batut? - Da, v-am ciomagit pe toti trei. - Din ce pricina? - l insultaseti pe pajul meu, voi ati primit loviturile si domnul de Morvilliers nu v-a spus nimic. - Cum! striga Henric, tu erai, ticalosule? tu erai, nelegiuitule? - Chiar eu, spuse Chicot frecndu-si minile; nu-i asa, fiule, ca lovesc bine cnd lov esc? - Mizerabile! -Marturisesti asadar ca e adevarat? - Voi pune sa te biciuiasca, Chicot. - Nu e vorba despre asta: e adevarat, da sau nu? iata tot ceea ce te ntreb. - Tu stii bine ca e adevarat, nenorocitule! - L-ai chemat a doua zi pe domnul de Morvilliers? - Da, erai si tu de fata cnd a venit. - I-ai povestit accidentul neplacut care i se ntmplase n ajun unui gentilom prieten de-al tau? - Da. - I-ai poruncit sa-l gaseasca pe vinovat?

- Da. - Ti l-a gasit? - Ei bine! atunci du-te de te culca, Henric, vezi ca politia este prost facuta. Si ntorcndu-se spre perete, fara a voi sa raspunda mai mult, Chicot se apuca sa sf oraie, cu un zgomot de artilerie grea, care i lua regelui orice speranta de a-l s coate din acest al doilea somn. Henric se napoie suspinnd n camera sa si, n lipsa altui interlocutor, ncepu sa-si dep lnga, mpreuna cu ogarul sau Narcisse, nenorocirea pe care o au regii de a nu cunoa ste niciodata adevarul dect pe spusele lor. A doua zi sfatul se aduna. El varia dupa prieteniile schimbatoare ale regelui. D e asta data el era format din Qulus, Maugiron, d'Epernon si Schomberg, n favoare t oti patru de mai bine de sase luni. Chicot, asezat la capatul mesei, taia niste vaporase din hrtie si le alinia cu me toda, pentru a face, spunea el, o flota Maiestatii Sale prea crestine, dupa mod elul flotei regelui prea catolic. Fu anuntat domnul de Morvilliers. Omul de Stat si pusese costumul cel mai posomort si luase nfatisarea cea mai jalni ca. Dupa un salut adnc care i fu napoiat de Chicot, el se apropie de rege: - Ma aflu, spuse el, n fata consiliului Maiestatii Voastre? - Da, n fata celor mai buni prieteni ai mei. Vorbeste. - Ei bine! Sire, capat ncredere si chiar am nevoie de ea: E vorba sa denunt un co mplot foarte grozav Maiestatii Voastre. - Un complot! strigara toti asistentii. Chicot si ascuti urechile si ntrerupse fabricarea unei frumoase corabioare cu doua catarguri, din care voia sa faca barca amirala a flotei. - Un complot, da, Maiestate, spuse domul de Morvilliers cobornd vocea cu acel mis ter care prevesteste destainuiri grozave. - Oh! oh! facu regele. Sa vedem, e oare un complot spaniol? n clipa aceea, domnul duce de Anjou, invitat la consiliu intra n sala, ale carei u si se nchisera numaidect. - Auzi, frate, spuse Henric dupa ndeplinirea ceremonialului, domnul de Morvillier s ne denunta un complot mpotriva sigurantei Statului! Ducele arunca ncet asupra gentilomilor prezenti acea privire att de limpede si att de banuitoare pe care noi o cunoastem. - E oare cu putinta?... murmura el. - Vai! da, Monseniore, spuse domnul de Morvilliers, un complot amenintator. - Povesteste-ni-l si noua, spuse Chicot punndu-si corabioara terminata n bazinul d e cristal asezat pe masa. - Da, bolborosi ducele de Anjou, povesteste-ni-l si noua, domnule cancelar. - Ascult, spuse Henric. Cancelarul si lua vocea cea mai stinsa, tinuta cea mai plecata, privirea cea mai preocupata. - Sire, spuse el, de multa vreme vegheam la uneltirile ctorva nemultumiti... - Oh!... facu Chicot, ctorva... esti foarte modest, domnule de Morvilliers!... - Erau, urma cancelarul, oameni fara capati, pravaliasi, mestesugari, sau mici sc riitori de-ai avocatilor... mai erau, pe ici pe colo, calugari si scolari. - Acestia nu snt prea mari printi, spuse Chicot foarte linistit ncepnd un nou vas c u doua catarguri. Ducele de Anjou zmbi silit. - Aveti sa vedeti, Sire, spuse cancelarul. Stiam ca nemultumitii se folosesc tot deauna de doua prilejuri principale, razboiul sau religia... - Foarte chibzuit, spuse Henric. Apoi? Cancelarul, fericit de aceasta lauda, urma: - n armata, aveam ctiva ofiteri devotati Maiestatii Voastre care ma informau desp re toate; cu religia nsa era mai greu. Atunci mi-am pus oamenii n miscare. -Tot foarte chibzuit, spuse Chicot. -Si n cele din urma, urma Morvilliers, am reusit sa-l hotarasc prin agentii mei, pe un om din jandarmeria Parisului... - La ce? spuse regele. - La a-i spiona pe predicatorii care atta poporul mpotriva Maiestatii Voastre.

Oh! Oh! gndi Chicot, prietenul meu o fi oare cunoscut? - Oamenii acestia primesc inspiratii, nu de la Dumnezeu, Sire, ci de la un parti d foarte potrivnic coroanei. Partidul acesta, I-am studiat. - Foarte bine, spuse regele. - Foarte chibzuit, spuse Chicot. - Si i cunosc sperantele, adauga triumfator Morvilliers. - Minunat! striga Chicot. Regele facu semn Gasconului sa taca. Ducele de Anjou nu-l pierdu din vedere pe orator. - Vreme de mai bine de doua luni, spuse cancelarul, am ntrebuintat pe cheltuiala Maiestatii Voastre niste oameni foarte dibaci, de un curaj ncercat, de o lacomie nesatioasa, este adevarat, dar pe care aveam grija sa o fac sa se ntoarca n folosu l regelui, caci platindu-i din belsug, cstigam, cstigam mai mult. Am aflat de la e i ca, facnd sacrificiul unei sume mari de bani, as putea cunoaste prima ntlnire a c onspiratorilor. - Iata ceva bun, spuse Chicot; plateste, regele meu, plateste! - Ei! sa nu-ti pese de aceasta, spuse Henric. Sa vedem... domnule cancelar, scop urile acestui complot, sperantele conspiratorilor... - Sire! nu este vorba nici mai mult nici mai putin dect de un al doilea Sfnt Barto lomeu. - mpotriva cui? - mpotriva hughenotilor. Cei de fata se privira surprinsi. - Ct te-a costat aceasta, aproximativ? ntreba Chicot. - Saptezeci si cinci de mii de livre de o parte, o suta de mii de cealalta. Chicot se ntoarse spre rege. - Daca vrei, pentru o mie de scuzi, ti spun eu secretul domnului de Morvilliers, striga Gasconul. Acesta facu o miscare de surpriza; ducele de Anjou facu o mutra mult mai buna de ct s-ar fi putut astepta de la el. - Spune, raspunse regele. - Este Liga pur si simplu, facu Chicot, Liga nceputa de zece ani. Domnul de Morvi lliers a descoperit ceea ce orice burghez parizian stie ca pe tatal nostru. - Domnule..., ntrerupse cancelarul. - Eu ti spun adevarul... si-l voi dovedi, striga Chicot cu un ton de avocat. - Spune-mi atunci locul de adunare al partizanilor Ligii. - Foarte bucuros: 1. Piata publica; 2. piata pubica; 3. pietele publice. - Domnul Chicot voieste sa rda, spuse cancelarul silindu-se sa zmbeasca; si semnul lor de recunoastere? - Snt mbracati n parizieni si si misca picioarele cnd merg, raspunse cu seriozitate C hicot. Un hohot de rs general nsoti aceasta explicatie. Domnul de Morvilliers crezu ca ar fi de bun gust sa cedeze veseliei celorlalti si rse mpreuna cu ei. Dar, devenind din nou posomort: - n sfrsit, spuse el, spionul meu a asistat la una din sedintele lor si aceasta ntr -un loc pe care domnul Chicot nu-l recunoaste. Ducele de Anjou se ngalbeni. - Unde? spuse regele. - La mnastirea Sfnta Genoveva. Chicot lasa sa-i cada o gaina de hrtie pe care o mbarca n corabia amirala. - Mnastirea Sfnta Genoveva! spuse regele. - E cu neputinta, murmura ducele. - E chiar asa, spuse Morvilliers, multumit de efectul produs si privind triumfat or toata adunarea. - Si ce au facut, domnule cancelar? Ce au hotart? ntreba regele. - Ca partizanii Ligii sa-si numeasca sefi, ca fiecare nrolat sa se narmeze, ca fie care provincie sa primeasca un trimis din metropola rasculata, ca toti hughenoti i iubiti de Maiestatea Sa, acestea snt expresiile lor... Regele zmbi. -Sa fie macelariti n ziua hotarta.

- Atta tot? ntreba Henric. - La naiba! spuse Chicot, se vede ca esti catolic. - E oare totul? spuse ducele. - Nu, Monseniore... - La naiba! cred si eu ca nu e tot. Daca nu am avea dect att pentru 175.000 de liv re, ar nsemna ca regele a fost furat. - Vorbeste, domnule cancelar, spuse regele. - Snt si sefi... Chicot vazu miscndu-se pe inima ducelui tunica pe care o saltau bataile inimii. - I-auzi, i-auzi, spuse el, un complot care are sefi, e uimitor. Cu toate astea, ne mai trebuie nca ceva pentru cele 175.000 de livre ale noastre. - Sefii acestia... numele lor? ntreba regele; cum se numesc sefii acestia? - Mai nti, un predicator, un fanatic, un turbat al carui nume l-am cumparat cu zec e mii de livre. - Si bine ai facut. - Calugarul genovevan Gorenflot! - Sarmanul de el! facu Chicot cu o compatimire adevarata. Era scris ca aventura aceea sa nu-i reuseasca. - Gorenflot! spuse regele scriind acest nume; bine... apoi... - Apoi... spuse cancelarul sovaind; dar, Sire, aceasta e tot... Daca Maiestatea Voastra ar fi singura, ar afla mai mult. - Spune, domnule cancelar, nu am dect prieteni aci... spune. - Oh! Sire, acela pe care sovaiesc a-l numi, are de asemenea prieteni foarte put ernici... - Alaturi de mine? - Pretutindeni. - Snt mai puternici dect mine? striga Henric palid de mnie si de neliniste. - Sire, un secret nu se spune cu voce tare. Scuzati-ma, dar eu snt om de Stat. - E adevarat. - E foarte chibzuit! spuse Chicot, dar noi toti sntem oameni de Stat. - Domnule, spuse ducele de Anjou, vom prezenta regelui prea umilele noastre resp ecte daca aceasta comunicare nu poate facuta n prezenta noastra. Domnul de Morvilliers statea la ndoiala. Chicot pndea pna si cel mai mic gest, temnd u-se ca nu cumva cancelarul orict de naiv parea sa fie, sa nu reuseasca a descope ri ceva mai putin simplu dect primele sale destainuiri. Regele i facu un semn cancelarului sa se apropie, ducelui de Anjou sa ramna pe loc , lui Chicot sa taca, celor trei favoriti sa-si ndrepte atentia n alta parte. Numaidect, domnul de Morvilliers se pleca spre urechea Maiestatii Sale; dar nu fa cuse nici jumatate din miscarea masurata dupa toate regulile etichetei, cnd un vu iet asurzitor rasuna n curtea Luvrului. Regele se ridica imediat; domnii de Qulus si d'Epernon se repezira spre fereastra; domnul de Anjou si duse mna la spada, ca si cnd tot acest zgomot amenintator ar fi fost ndreptat mpotriva lui. Chicot, ridicndu-se pe vrfuri, putu privi n curte si n strada. - Ia te uita! domnul de Guise, striga el cel dinti, domnul de Guise care intra la Luvru. Regele facu o miscare. - E adevarat, spusera gentilomii. - Ducele de Guise, bolborosi ducele de Anjou. - Iata ceva ciudat... Nu-i asa? ca domnul duce de Guise sa fie la Paris, spuse c u ncetineala regele care citise n privirea aproape naucita a domnului de Morvillie rs numele pe care acesta din urma voia sa i-l spuna la ureche. Nu cumva comunica rea pe care voiai sa mi-o faci, era n legatura cu varul meu de Guise? l ntreba el n soapta pe magistrat. - Da, Sire, el e acela care prezida sedinta, raspunse cancelarul pe acelasi ton. - Si ceilalti?... - Nu cunosc pe altii... Henric l ntreba pe Chicot din ochi. - Pe toti dracii! striga Gasconul asezndu-se ca un rege: lasati-l sa intre pe var ul meu de Guise! Si plecndu-se spre Henric:

- Iata unul, i spuse el la ureche, al carui nume cred ca-l cunosti destul de bine , pentru a nu mai avea nevoie sa-l scrii. Usierii deschisera usa cu zgomot. - Un singur canat, domnilor, spuse Henric, unul singur! Amndoua snt pentru rege! Ducele de Guise era destul de naintat n galerie pentru a auzi aceste cuvinte; dar aceasta nu schimba nimic din zmbetul cu care se hotarse sa-l ntmpine pe rege. CAPITOLUL XXXVII Ce cauta domnul de Guise la Luvru napoia domnului de Guise veneau n mare numar ofiteri, curteni, gentilomi; napoia ac estei stralucite escorte venea poporul, escorta mai putin stralucita, nsa mai sig ura si mai cu seama de temut. Numai ca gentilomii intrasera n palat iar poporul ramasese la poarta. Din rndurile acestui popor porneau tipetele care se auzeau chiar n momentul n care ducele de Guise, pe care l pierdusera din vedere, patrundea n galerie. La vederea acestui fel de armata care slujea drept cortegiu eroului parizian de fiecare data cnd aparea pe strazi, garzile si luasera armele si, rnduiti napoia vite azului lor colonel, aruncau poporului priviri amenintatoare, iar triumfatorului provocari mute. Guise bagase de seama atitudinea acestor soldati pe care i comanda Crillon; el ad resa un mic salut plin de gratie colonelului care, cu spada n mna, statea la patru pasi n fata oamenilor sai si care ramase teapan si nepasator n dispretuitoarea lu i nemiscare. Aceasta revolta a unui om si a unui regiment mpotriva puterii sale n mod att de gen eral stabilita, l izbi pe duce. Fruntea i deveni o clipa ngrijorata; dar pe masura ce se apropia de rege, fruntea i se lumina: att de mult nct, dupa cum l-am vazut so sind la cabinetul lui Henric al III-lea, el intra nauntru zmbind. - A! Dumneata esti, vere, spuse regele, ce zgomot mare faci.Nu cumva suna trompe tele? Mi s-a parut ca le aud. - Sire, raspunse ducele, trompetele nu suna la Paris dect pentru rege, n companie dect pentru general si eu snt prea obisnuit si cu curtea si cu cmpul de lupta pentr u a ma nsela. Aci trompetele ar face prea mult zgomot pentru un supus; acolo nu a r face destul pentru un print. Henric si musca buzele. - La naiba! spuse el dupa o tacere ntrebuintata sa-l mistuie din ochi pe printul lorenez, esti foarte stralucitor, vere! Oare sosesti de la asediul cetatii La Ch arit abia astazi? - Abia astazi, da, Sire, raspunse ducele cu o usoara roseata. - Pe legea mea, ne face multa onoare, vere, vizita dumitale, multa onoare, multa onoare. Henric al III-lea repeta cuvintele cnd avea prea multe idei de ascuns, asa dupa c um se ngroasa rndurile soldatilor n fata unei baterii de tunuri care nu trebuie sa fie demascata dect ntr-un anumit moment. - Multa onoare, repeta Chicot cu o intonatie att de exacta, nct s-ar fi putut crede ca aceste doua cuvinte veneau tot de la rege. - Sire, spuse ducele, Maiestatea Voastra voieste sa glumeasca fara ndoiala: cum a r putea oare vizita mea sa-l onoreze pe acela de la care vine toata onoarea? - Vreau sa spun, domnule de Guise, raspunse Henric, ca orice bun catolic are obi ceiul, la napoierea din lupta, sa-l vada pe Dumnezeu mai nti, n vreunul din templele sale; regele nu vine dect dupa Dumnezeu. Cinsteste pe Dumnezeu, serveste-l pe re ge, dumneata stii, vere, ca aceasta este o zicala jumatate religioasa, jumatate politica. Roseata ducelui de Guise fu de asta data mai pronuntata; regele, care vorbise pr ivind pe duce drept n fata, vazu aceasta roseata si privirea sa, ca si cnd ar fi f ost calauzita de o miscare instinctiva, trecnd de la ducele de Guise la ducele de Anjou, vazu cu mirare ca bunul sau frate era pe att de palid pe ct de rosu era va rul sau. Aceasta emotie, traducndu-se n doua feluri att de opuse, l izbi. El si ntoarse ochii c u prefacatorie si lua o nfatisare blnda, catifea sub care nimeni, mai bine ca Henr

ic al III-lea, nu stia sa-si ascunda ghiarele-i regale. - n orice caz, duce, spuse el, bucuria mea e nespusa vazndu-te scapat din toate ac ele ntmplari nenorocite ale razboiului, cu toate ca dumneata cautai primejdia, dup a ct se spune, cu prea multa ndrazneala. nsa primejdia te cunoaste, vere, si fuge d e dumneata. Ducele se nclina n fata complimentului. - Asadar ti voi spune, vere, sa nu mai fii att de ambitios dupa primejdiile de moa rte, caci ar fi ntr-adevar foarte dureros pentru niste lenesi ca noi, care dormim , mncam, vnam si care, drept orice cuceriri nascocim mode si rugaciuni noi. - Da, Sire, spuse ducele agatndu-se de acest din urma cuvnt. Noi stim ca snteti un print luminat si evlavios si ca nici o placere nu poate sa va faca sa pierdeti d in vedere interesele Bisericii. De aceea am venit cu atta ncredere la Maiestatea V oastra. - Priveste putin ncrederea varului tau, Henric, spuse Chicot aratndu-i regelui pe gentilomii care, din respect, ramasesera afara din apartament; si-a lasat o tre ime din ei la usa cabinetului tau si celelalte doua treimi la poarta Luvrului. - Cu ncredere? repeta Henric; nu vii oare totdeauna cu ncredere la mine, vere? - Sire, stiu ce vreau sa zic; aceasta ncredere despre care vorbesc e n legatura cu propunerea ce socotesc sa v-o fac. - Ah! ah! ai sa-mi propui ceva, vere? Atunci, vorbeste cu ncredere, dupa cum spui , cu toata ncrederea. Ce ai sa-mi propui? - Aducerea la ndeplinire a uneia dintre cele mai frumoase idei au pus n miscare lu mea crestina de cnd cruciadele au ajuns cu neputinta. - Vorbeste, duce. - Sire, urma ducele, dar de asta data ridicnd vocea n asa fel nct sa fie auzit din a nticamera, Sire, nu este un titlu zadarnic acela de rege Prea Crestin, el obliga la o srguinta nfocata pentru apararea religiei. Fiul mai mare al Bisericii, si ac esta este titlul vostru, Sire, trebuie sa fie totdeauna gata sa-si apere mama. - Ia te uita, spuse Chicot, la varul meu care predica cu o spada mare la sold si cu un coif pe cap; e ciudat! acum nu ma mai mir ca vor sa faca razboiul si calu garii; Henric, ti cer un regiment pentru Gorenflot. Ducele se facu ca nu aude; Henric ncrucisa picioarele unul peste altul,si puse cot ul pe genunchi si si razima barbia n palma. - Nu cumva Biserica e amenintata de Sarazini, scumpul meu duce? ntreba el; sau po ate nazuiesti din ntmplare la titlu de rege... al Ierusalimului? - Sire, relua ducele, acea mare multime de popor care ma urma slavindu-mi nu mele, nu ma onora cu acea primire, va rog sa ma credeti, dect pentru a rasplati a rdoarea zelului meu pentru apararea credintei. Am mai avut odata cinstea sa vorb esc Maiestatii Voastre nainte de suirea sa pe tron, de un proiect de alianta ntre toti adevaratii catolici. - Da, da, spuse Chicot; da, eu mi aduc aminte, e vorba de Liga, la naiba! Henric, Liga prin Sfntul Bartolomeu! Liga, regele meu; pe cuvntul meu, esti foarte uituc, fiule, ca nu-ti aduci aminte de o idee att de triumfatoare. Ducele se ntoarse la auzul acestor cuvinte si lasa sa cada o privire dispretuitoa re asupra aceluia care le rostise, nestiind cta greutate aveau aceste cuvinte n mi ntea regelui, ncarcate cum erau si de destainuirile facute cu putin mai nainte de catre domnul de Morvilliers. Ducele de Anjou ntelese si, ducndu-si un deget la buze, l privi tinta pe ducele de Guise, palid si nemiscat ntocmai ca statuia Prevederii. De asta data regele nu baga de seama semnul de ntelegere care lega ntre ele intere sele celor doi printi; dar Chicot, apropiindu-se de urechea sa sub motivul de ai aranja penele de la palarie, i spuse n soapta: - Uita-te la fratele tau, Henric. Privirea lui Henric se ridica repede; degetul ducelui se lasa n jos aproape tot a tt de repede; nsa era prea trziu. Henric vazuse miscarea si i ghicise recomandatia. - Sire, urma ducele de Guise, care vazuse miscarea lui Chicot, dar care nu putus e sa-i auda cuvintele, catolicii, ntr-adevar, au numit aceasta asociatie Sfnta Lig a; ea are drept scop principal sa ntareasca tronul mpotriva hughenotilor, dusmanii sai de moarte. - Bine zis! striga Chicot. Aprob pedibus et nutu.

- nsa, urma ducele, nu e deajuns sa te asociezi; nu e deajuns sa formezi o masa, orict de compacta ar fi; trebuie sa-i dai o directie. Or, ntr-un regat ca acela al Frantei, mai multe milioane de oameni nu se aduna fara ncuviintarea regelui. - Mai multe milioane de oameni! striga Henric nefacnd nici o sfortare pentru a as cunde o surpriza care ar fi luata pe buna dreptate drept frica. - Mai multe milioane de oameni, repeta Chicot, un mic smbure de nemultumiti si ca re, daca e semanat, dupa cum nu ma ndoiesc, de mini dibace, va da roade frumoase. De asta data, rabdarea ducelui paru sa fi ajuns la capat; el si strnse buzele disp retuitoare apasnd podeaua cu un picior pe care nu ndraznea s-o izbeasca: - Ma mir, Sire, spuse el, ca Maiestatea Voastra ngaduie sa fiu ntrerupt att de des cnd am cinstea sa-i vorbesc despre lucruri att de serioase. Chicot, la aceasta demonstratie, a carei dreptate paru ca o ntelege, ntoarse n juru l lui niste priviri furioase si, imitnd vocea ascutita a usierului din parlament: -Taceti odata! striga el, sau, pe toti dracii! veti avea de a face cu mine. - Mai multe milioane de oameni! relua regele, caruia i venea greu sa nghita cifra, este magulitor pentru religia catolica; dar fata de aceste mai multe milioane d e asociati, cti protestanti se afla n regatul meu? Ducele paru sa caute. - Patru, spuse Chicot. Aceasta noua gluma i facu pe prietenii regelui sa izbucneasca n rs, n vreme ce Guise ncrunta din sprncene si gentilomii din anticamera murmurau cu voce tare mpotriva nd raznelii Gasconului. Regele se ntoarse ncet spre unde veneau aceste murmure si cum, atunci cnd voia, Hen ric avea o privire plina de demnitate, murmurele ncetara. Apoi, ntorcnd aceeasi privire spre duce, fara a-i schimba ceva din expresie: - Sa vedem, domnule, spuse el, ce ceri?... La tinta... la tinta... - Cer, Sire, caci popularitatea regelui meu mi este poate chiar mai scumpa dect a mea, cer ca Maiestatea Voastra sa ne arate limpede ca ne este de asemenea superi or n zelul sau pentru religia catolica dupa cum ne este si n celelalte lucruri, si ca nlatura astfel toate pretextele nemultumitilor de a rencepe razboaiele. - Ah! daca nu este vorba dect de razboi, vere, spuse Henric, am trupe si numai su b ordinele dumitale tii, mi se pare, n tabara pe care ai parasit-o pentru a-mi da aceste minunate sfaturi, aproape douazeci si cinci de mii de oameni. - Sire, cnd vorbeam de razboi, ar fi trebuit poate sa ma explic . - Explica-te vere; esti un mare capitan si voi avea, cred ca nu te ndoiesti, plac ere sa te aud vorbind de asemenea lucruri. - Sire, voiam sa spun ca, n vremurile prin care trecem, regii snt chemati sa susti na doua razboaie, razboiul moral, daca ma pot exprima astfel si razboiul politic ; razboiul mpotriva ideilor si razboiul mpotriva oamenilor. - La naiba! spuse Chicot, strasnica expunere! - Tacere! nebunule, spuse regele. - Oamenii, urma ducele, oamenii snt vizibili, pipaibili muritori; i mpreuni, i ataci , i nfrngi si cnd i-ai nfrnt le faci procese si i spnzuri, sau poate chiar mai mult. - Da, spuse Chicot, i spnzuri fara proces; este mai scurt si mai regal. - Dar ideile, urma ducele, nu le poti ntlni astfel, Sire, ele aluneca nevazute si patrunzatoare; se ascund mai ales de ochii aceluia care voieste sa le distruga; adapostite n fundul sufletelor, ele prind radacini adnci; si cu ct se taie ramurile neprevazatoare care ies n afara, cu att radacinile dinauntru ajung mai puternice si mai de nedescurcat. O idee, Sire, este un pitic urias pe care trebuie sa-l su praveghezi zi si noapte; caci ideea care se tra ieri la picioarele voastre, mine v a va stapni capul. O idee, Sire, este scnteia care cade pe paie; trebuie un ochi b un n plina zi pentru a ghici nceputurile incendiului; si iata pentru ce, Sire, mil ioane de supraveghetori snt necesari. - Iata-i dati la toti dracii pe cei patru hughenoti din Franta, striga Chicot; l a naiba! i plng. - Si tocmai pentru a veghea la aceasta supraveghere, urma ducele, i propuneam Mai estatii Voastre sa numeasca un sef al acestei sfinte Uniuni. - Ai vorbit, vere? l ntreba Henric pe duce. - Da, Sire, si fara nconjur, dupa cum a putut vedea Maiestatea Voastra. Chicot scoase un suspin nspaimntator, n vreme ce ducele de Anjou revenit din prima-

i spaima, i zmbea printului lorenez. - Ei bine! spuse regele celor ce-l nconjurau, ce gnditi despre aceasta, domnilor? Chicot, fara sa raspunda la ceva, si lua palaria si manusile; apoi nhatnd de coada o piele de leu, o trase ntr-un colt al apartamentului si se culca peste ea. - Ce faci Chicot? ntreba regele. - Sire, spuse Chicot, noaptea, dupa ct se spune, aduce bune sfaturi. De ce se spu ne aceasta? Pentru ca noaptea se doarme. Vreau sa dorm, sire; si mine, cu capul o dihnit, i voi raspunde varului meu de Guise. Si se lungi pna la unghiile animalului. Ducele i arunca Gasconului o privire furioasa careia, redeschiznd un ochi, acesta i raspunse printr-un sforait asemanator bubuitului de tunet. - Ei bine! Sire, ntreba ducele, ce gndeste Maiestatea Voastra? - Eu gndesc ca, ai ca totdeauna dreptate, vere; convoaca deci pe principalii memb rii ai Ligii, vino n fruntea lor si l voi alege pe omul care i trebuie religiei. - Cnd, Sire? ntreba ducele. - Mine. Si rostind acest din urma cuvnt, si mparti cu ndemnare zmbetul. Ducele de Guise avu pr ima parte, ducele de Anjou cea de-a doua. Acesta din urma voia sa se retraga mpreuna cu curtea; dar la primul pas pe care-l facu cu aceasta intentie: - Rami, frate, i spuse Henric, am sa-ti vorbesc. Ducele de Guise si apasa o clipa mna pe frunte ca pentru a strnge o lume de gnduri s i pleca cu toata suita sa care se pierdu sub bolte. O clipa dupa aceea se auzira strigatele multimii care i saluta iesirea din Luvru, dupa cum i salutase intrarea. Chicot sforaia mereu, dar nu am ndrazni sa raspundem ca dormea. CAPITOLUL XXXVIII Castor si Pollux Regele si concediase toti favoritii n vreme ce pe fratele sau l oprise. Ducele de Anjou care n timpul scenei precedente, reusise sa pastreze atitudinea u nui om indiferent, atitudine care nu putuse sa-l nsele pe Chicot si pe ducele de Guise, primi fara banuiala invitatia lui Henric. El nu avea nici o cunostinta d e acea aruncatura de ochi pe care Gasconul facuse sa-i fie trimisa de rege si ca re i surprinsese degetul indiscret prea aproape de buze. - Frate, spuse Henric, dupa ce se asigurase ca afara de Chicot nimeni nu mai ram asese n cabinet si mergnd cu pasi mari de la usa la fereastra, stii ca snt un print fericit? - Sire, spuse ducele, fericirea Maiestatii Voastre, daca ntr-adevar Maiestatea Vo astra se simte fericita, nu este dect o rasplata pe care cerul o datoreaza merite lor sale. Henric l privi pe fratele sau. - Da, fericit, relua el, caci atunci cnd marile idei nu-mi vin mie, ele vin acelo ra care ma nconjoara. Or, este o mare idee aceea care a avut-o varul meu de Guise . Ducele se nclina n semn de aprobare. Chicot deschise un ochi, ca si cum nu ar fi auzit asa de bine cu amndoi ochii nchi si si ca si cum ar fi avut nevoie sa vada fata regelui pentru a-i ntelege mai bin e cuvintele. - De aceea, urma Henric, reunind sub acelasi steag pe toti catolicii, a face din regat Biserica, a narma astfel fara sa dai nimanui de banuit , toata Franta, de la Calais pna la Languedoc, de la Bretania pna la Burgundia, astfel ca sa am totde auna o armata gata sa mearga mpotriva Englezului, Flamandului sau Spaniolului, fa ra ca vreodata nici Flamandul, nici Spaniolul, si nici Englezul sa poata sa se a larmeze, ntelegi Franois ca aceasta este o idee mareata? - Nu-i asa, Sire, spuse ducele de Anjou, ncntat de a vedea ca fratele sau era de p arerea spuselor ducelui de Guise, aliatul sau. - Da, si marturisesc ca doresc din toata inima sa rasplatesc cu darnicie pe auto rul unui asa de frumos proiect.

Chicot deschise amndoi ochii; dar i renchise imediat: surprinsese pe fata regelui u nul din acele imperceptibile zmbete, vizibile numai pentru el care l cunostea pe H enric al sau mai bine ca orisicine, si acest zmbet i fu deajuns. - Da, urma regele, o repet,un astfel de proiect merita rasplata si voi face totu l pentru acela care l-a conceput; este ntr-adevar ducele de Guise, acela care est e parintele acestei bune idei, sau mai degraba al acestei frumoase opere? caci o pera este nceputa, nu-i asa, frate? Ducele de Anjou facu un semn ca de fapt lucrul primise un nceput de executie. - Din ce n ce mai bine, relua regele. Am spus ca eram un print fericit; as fi put ut spune foarte fericit, Franois, pentru ca nu numai ca aceste idei le vin celor din preajma mea, dar chiar, n graba lor de a fi folositori regelui si rudei lor, ei executa aceste idei; dar eu te-am mai ntrebat, dragul meu Franois, spus Henric punnd mna pe umarul fratelui sau, te mai ntreb nca daca varului meu de Guise trebui e sa-i fiu recunoscator de aceasta regala idee? - Nu, Sire, cardinalul de Lorena o avusese de mai bine de douazeci de ani si num ai Sfntul Bartolomeu i-a mpiedicat executia, sau mai degraba momentan i-a facut ex ecutia zadarnica. - Ah! ce pacat ca a murit cardinalul de Lorena! spuse Henric, l-as fi facut papa la moartea Sanctitatii Sale Grigore al III-lea; dar nu e mai putin adevarat, u rma Henric cu acea blndete care facea din el primul comediant din regatul sau, nu e mai putin adevarat ca nepotul sau a mostenit ideea si a facut-o sa rodeasca. Din nenorocire, nu pot sa-l fac papa pe el; nsa l voi face... ce as putea oare sal fac ceea ce sa nu fie, Franois? - Sire, spuse Franois cu totul nselat de cuvintele fratelui sau, exagerati meritel e varului nostru; ideea nu este dect o mostenire, dupa cum ati spus, nsa un om l-a ajutat foarte mult sa cultive aceasta mostenire. - Fratele sau cardinalul, nu-i asa? - Fara ndoiala, s-a ocupat si el, nsa altul este. - Nu o fi Mayenne? - O! Sire, spuse ducele, i faceti prea multa cinste. - Asa e. Cum sa-mi nchipui ca o idee politica poate sa-i vina unui asemenea macel ar. Dar cui oare trebuie sa-i fiu recunoscator de aceasta idee data varului meu de Guise, Franois? - Mie, Sire, spuse ducele. - Dumitale! facu Henric ca si cnd ar fi fost n culmea mirarii. Chicot deschise un ochi. - Cum! spuse Henric, cnd vedeam toata lumea dezlantuita mpotriva mea, predicatorii mpotriva viciilor mele, poetii si epigramistii mpotriva moravurilor mele, doctori i n politica mpotriva greselilor mele; n vreme ce prietenii mei rdeau de neputinta m ea, n vreme ce situatia ajunsese att de ncurcata, n vreme ce eu slabeam vaznd cu ochi i si mi albea parul n fiecare zi, o asemenea idee ti-a venit, Franois, dumitale, ca re, trebuie s-o marturisesc, - vezi, omul e slab si regii snt orbi - dumitale pe care nu te priveam totdeauna ca pe un prieten? Ah! Franois, ct de vinovat snt! Si Henric, nduiosat pna la lacrimi, ntinse mna fratelui sau. Chicot deschise amndoi ochii. - Oh! Dar, urma Henric, ideea e minunata. Neputnd strnge impozite si nici narma tru pe fara sa fac lumea sa tipe; neputndu-ma plimba, dormi si nici iubi fara sa-i fa c pe toti sa rda, iata ca ideea domnului de Guise, sau mai de graba a dumitale, f rate, mi da n acelasi timp armata, bani, prieteni si odihna. Acum, pentru ca aceas ta odihna sa dureze, Franois, e nevoie de un singur lucru. - Care? - Varul meu a vorbit adineauri de a da un sef ntregii miscari. Seful acesta, ntele gi bine, Franois, nu poate sa fie nici unul din favoritii mei; nici unul nu are n acelasi timp mintea si inima trebuincioase unei att de mari raspunderi. Qulus este viteaz, nsa nenorocitul, nu este ocupat dect cu dragostea sa. Maurion este viteaz ; nsa, nfumuratul, nu se gndeste dect la toaleta sa. Schomberg este viteaz; nsa nu ar e minte destul de luminata, chiar prietenii sai snt siliti s-o recunoasca. D'Eper non este viteaz; nsa este un prefacut n care nu m-as ncrede o singura clipa, cu toa te ca ma port bine cu el. Dar, dumneata stii, Franois, spuse Henric cu o delasare crescnda, una din cele mai grele sarcini ale regilor este aceea de a fi siliti s

a se prefaca. Asa ca, vezi, adauga Henric, cnd pot vorbi cu inima deschisa ca n cl ipa de fata, ah! mai rasuflu si eu. Chicot nchise din nou amndoi ochii. - Ei bine! spuneam deci, urma Henric, ca daca varul meu de Guise a avut aceasta idee, ideea n dezvoltarea careia dumneata ai avut o parte att de importanta, Franoi s, lui trebuie sa-i revina sarcina de a o duce la ndeplinire. - Ce spuneti, Sire? striga Franois gfind de neliniste. - Spun ca, pentru o asemenea miscare, trebuie un mare print. - Sire, bagati de seama! - Un bun capitan, un dibaci mijlocitor. - Un dibaci mijlocitor, mai ales, repeta ducele. - Ei bine! Franois, oare postul acesta, sub toate raporturile, nu i se potriveste domnului de Guise? Ce zici? - Frate, spuse Franois, domnul de Guise este destul de puternic si asa. - Da, fara ndoiala, nsa tocmai puterea lui face forta mea. - Ducele de Guise are armata si burghezimea, cardinalul de Lorena are Biserica; Mayenne este un instrument n minile celor doi frati; ati aduna prea multe forte ntr -o singura mna. - Asa e, spuse Henric, ma gndisem si eu la acest lucru, Franois. - Daca Guisii ar fi fost printi francezi, ar fi mai mers; interesul lor ar fi fost sa mareasca pe ct se poate casa Frantei. - Fara ndoiala, nsa, dimpotriva, snt printi lorenezi. - Dintr-o casa mereu n dusmanie cu a noastra. - Asculta, Franois, mi-ai atins rana, ei, Doamne! nu te credeam asa de bun om pol itic; ei bine, da, iaca ceea ce ma face sa slabesc, ceea ce face sa-mi albeasca parul; asculta, este tocmai aceasta naltare a casei de Lorena alaturi de a noastr a; nu este zi, vezi dumneata, Franois, n care acesti trei Guisi, - bine ai spus ca ei trei tin totul - nu este zi n care, fie ducele, fie cardinalul, fie Mayenne, unul sau altul n sfrsit, prin ndrazneala sau prin dibacie, prin forta sau viclenie, sa nu-mi rapeasca vreo fsie din partea mea, vreo particica din prerogativele mel e, fara ca eu, sarac, slab si izolat cum snt, sa pot lupta mpotriva lor. Ah! Franoi s, daca am fi putut citi n inima dumitale cum citesc n clipa de fata, desigur, gas ind n dumneata un sprijin, as fi putut rezista mai bine dect am facut-o; dar acum vezi dumneata, este prea trziu. - Pentru ce? - Pentru ca ar nsemna sa dau o lupta si ntr-adevar, orice lupta ma oboseste; l voi numi deci sef al Ligii. - Nu ati face bine, frate, spuse Franois. - Dar pe cine vrei sa-l numesc, Franois? Cine va primi acest post primejdios, da, primejdios, caci nu ai vazut care era ideea ducelui? Era sa-l numesc sef al ace stei Ligi. - Ei bine? - Ei bine! oricine pe care-l voi numi n aceasta functie, va deveni dusmanul sau. - Numiti un om destul de puternic pentru ca forta lui, sprijinita pe a voastra, sa nu aiba nimic de temut de la forta si puterea celor trei Lorenezi uniti. - Ei! bunul meu frate, spuse Henric cu o voce descurajata, nu stiu pe nimeni car e sa ndeplineasca aceste conditii. - Priviti n jurul vostru, Sire. - n jurul meu, nu te vad dect pe dumneata si pe Chicot, frate, care snteti adevarat ii mei prieteni. - Oh! oh! murmura Chicot, oare voieste sa-mi joace vreo festa? Si el si nchise din nou amndoi ochii. - Ei bine! spuse ducele, nu ntelegeti, frate? Henric privi pe ducele de Anjou ca si cnd un val i-ar fi cazut de pe ochi. - Ei, ce! striga el. Franois facu o miscare din cap. - Dar nu, spuse Henric, dumneata nu vei primi nicioda,Franois. Sarcina este prea grea: nu esti dumneata desigur acela care te vei deprinde sa faci exercitii cu t oti acei burghezi; nu vei fi dumneata acela care-si va da osteneala de a revizui discursurile predicatorilor; nu vei fi dumneata acela care, n caz de lupta, vei

merge sa faci pe casapul pe strazile Parisului, transformate n abator; trebuie sa fii ntreit ca domnul de Guise si sa ai un brat drept care se numeste Carol si un brat stng care se numeste Ludovic. Or, ducele a ucis foarte bine n noaptea Sfntulu i Bartolomeu; cum ti se pare, Franois? - Foarte bine a ucis, Sire! - Da, se poate. Dar nu-mi raspunzi la ntrebarea mea, Franois. Ce! ti-ar place sa f aci slujba pe care am spus-o! te vei obisnui cu camasa de zale a acestor hoinari si cu tigaia pe care si-o pun pe cap n loc de casca? Ce! te vei face popular, du mneata, supremul senior al curtii noastre? La naiba! frate, cum se schimba omul cu vrsta! - Eu nu voi face poate acestea pentru mine, Sire, dar voi face desigur pentru du mneavoastra. - Bun frate, excelent frate, spuse Henric stergndu-si cu vrful degetului o lacrima care nu existase niciodata. - Deci, spuse Franois, nu v-ar displace prea mult, frate, sa ma ncarc cu aceasta ns arcinare pe care socoteati s-o ncredintati domnului de Guise? - Sa-mi displaca, mie! striga Henric. La naiba! nu, aceasta nu-mi displace, ma ncn ta, dimpotriva. Asadar si dumneata te-ai gndit la Liga. Cu att mai bine, la naiba! cu att mai bine. Asadar, dumneata de asemenea, ai avut o mica parte din idee, ce spun, o mica parte? o mare parte! Dupa cele ce mi-ai spus, este minunat, pe cuvn tul meu. Nu snt nconjurat, ntr-adevar, dect de minti superioare si eu snt marele maga r al regatului meu. - O! Maiestatea Voastra glumeste. - Eu! sa ma fereasca Dumnezeu! situatia este prea grava. O spun, cum o gndesc, Fr anois; ma scoti dintr-o mare ncurcatura, cu att mai mare cu ct, de ctva timp, vezi du mneata, Franois, snt bolnav, facultatile ma lasa. Miron mi explica aceasta adesea. Dar sa vedem, sa revenim la lucruri serioase; de altfel, ce nevoie am de mintea mea daca ma pot lumina la flacara mintii dumitale? Spuneam, deci ca te voi numi sef al Ligii, ce zici? Franois tresari de bucurie. - Oh! spuse el, daca Maiestatea Voastra m-ar crede demn de aceasta ncredere. -ncredere; ah! din moment ce nu domnul de Guise este acela care e seful, de cine vrei dumneata sa ma feresc? De nsasi Liga? Oare din ntmplare Liga mi-ar fi primejdi oasa? Vorbeste, bunul meu Franois, spune-mi totul. - Ah! Sire, facu ducele. - Ce nebun snt! relua Henric; n acest caz fratele meu nu va mai fi sef, sau, mai b ine nca, din moment ce fratele meu va fi seful, nu va mai fi primejdie. Ce zici? Este logica aceasta si pedagogul nostru nu ne-a furat banii; nu, pe cuvntul meu, nu am banuieli. De altfel, cunosc destui spadasini n Franta pentru a fi sigur ca ma lupt n buna tovarasie mpotriva Ligii, n ziua cnd Liga mi-ar stingheri prea mult m iscarile. - E adevarat, Sire, raspunse ducele cu o naivitate aproape tot att de bine prefac uta ca aceea a fratelui sau, regele este tot rege. Chicot deschise un ochi. - La naiba, spuse Henric. nsa din pacate si mie mi vine o idee; e de necrezut cum mai vin ideile astazi, snt zile de astea cteodata. - Ce idee, frate? ntreba ducele cu o oarecare neliniste, pentru ca nu putea crede ca o att de mare fericire sa se poata ndeplini fara piedica. - Ei, varul nostru de Guise, parintele, sau mai de graba acela care se crede par intele nascocirii, varul nostru de Guise si-a vrt probabil n cap ca el sa fie seful . El va voi astfel comanda. - Comanda, Sire? - Fara ndoiala, fara nici o ndoiala chiar; el nu a nutrit aceasta idee dect pentru ca sa-i foloseasca. E adevarat ca spui ca ai nutrit-o mpreuna cu el. Baga de seam a, Franois, el nu e omul care sa fie victima lui Sic vos non vobis... l cunosti pe Virgiliu, nidificatis, aves. - O! Sire. - Franois, m-as prinde ca si are de gnd. Ma stie att de fara grija! - Da, nsa de ndata ce i veti fi aratat vointa voastra, va ceda. - Sau se va preface ca cedeaza. Si ti-am mai spus-o; baga de seama, Franois, are

bratul lung, varul meu de Guise. Voi spune mai mult, voi spune ca are bratele lu ngi si ca nici unul din regat, nici chiar regele, nu ar atinge ca el, ntinzndu-le, cu o mna Spania si cu cealalta Anglia, pe don Juan de Austria si pe Elisabeta. B oubon avea spada mai putin lunga dect bratul varului meu de Guise si totusi i-a f acut rau lui Francisc I, stramosul nostru. - Dar, spuse Franois, daca Maiestatea Voastra l crede att de primejdios, acesta est e un motiv mai mult pentru a-mi da comanda Ligii, pentru a-l prinde ntre puterea mea si a voastra si atunci, la cea dinti tradare ce o va ntreprinde, sa i se faca proces. Chicot deschise celalalt ochi. - Sa i se faca proces! Franois, proces; acest lucru era bun pentru Ludovic al Xllea care era puternic si bogat, sa faca procese si sa puna sa se ridice esafodur i; nsa eu, nu am nici macar destui bani pentru a cumpara toata catifeaua neagra d e care, ntr-un asemenea caz, as putea avea nevoie. Zicnd aceste cuvinte, Henric care, cu toata puterea ce o avea asupra sa, se nsufle tise pe nesimtite, arunca o privire a carei stralucire ducele nu o putu sustine. Chicot nchise amndoi ochii. Urma o clipa de tacere ntre cei doi printi. Regele o rupse cel dinti. - Trebuie deci sa menajam totul, dragul meu Franois, spuse el; nu razboaie civile , nu certuri ntre supusii mei. Eu snt fiul lui Henric bataiosul si al Caterinei ce a vicleana; am mostenit putin din viclenia bunei mele mame; l voi chema pe ducele de Guise si i voi face att de frumoase fagaduieli, nct vom aranja treburile dumital e prin buna ntelelgere. - Sire, striga ducele de Anjou, mi acordati comanda, nu-i asa? - Cred si eu. - Tineti ca s-o am? - Foarte mult. - Voiti, n sfrsit? - Este cea mai mare dorinta a mea; dar aceasta nu trebuie sa-i displaca prea mul t varului meu de Guise, totusi. - Ei bine! fiti pe pace, spuse ducele de Anjou, daca nu vedeti n numirea mea dect aceasta piedica, ma nsarcinez eu sa aranjez lucrurile cu ducele. - Cnd? - Numaidect. - Te vei duce la el? i vei face asadar o vizita? O! frate, gndeste-te, cinstea est e prea mare! -Nu, Sire, nu ma duc la el. - Cum asa? - Ma asteapta. - Unde? - La mine. - La dumneata? Am auzit strigatele care i-au salutat iesirea din Luvru. - Da, nsa dupa ce a iesit prin poarta cea mare, s-a napoiat prin cea mica. Regele avea dreptul la prima vizita a ducelui de Guise; dar eu, am dreptul la cea de-a doua. - Ah! frate, spuse Henric, ct ti snt de recunoscator ca sustii astfel prerogativele noastre, pe care eu am slabiciunea sa le las n parasire cteodata! Du-te deci, Fra nois, si ntelege-te cu el. Ducele lua mna fratelui sau si se pleca sa o sarute. - Ce faci, Franois? n bratele mele, pe inima mea, striga Henric, acolo-i adevaratu l dumitale loc. Si cei doi frati se mbratisara de mai multe ori, apoi, dupa o ultima mbratisare, d ucele de Anjou, recapatndu-si libertatea, iesi din cabinet, strabatu cu repeziciu ne galeriile si alerga spre aparatamentul sau. Trebuie ca inima sa, ntocmai ca aceea a primului navigator, sa fi fost ncercuita c u stejar si cu otel pentru a nu se sparge de bucurie. Regele, vazndu-si fratele plecat, scrsni de mnie si repezindu-se prin coridorul tai nic care duce la camera Margaretei de Navara, ocupata acum de ducele de Anjou, e l se duse la un fel de ferestruica de unde se puteau asculta destul de usor conv

orbirile care aveau sa aiba loc ntre ducii de Anjou si de Guise, ntocmai cum Denys din ascunzatoarea sa putea asculta convorbirea prizonierilor. - Pe toti dracii! spuse Chicot deschiznd ochii si ridicndu-se, ce miscatoare snt sc enele de familie! M-am crezut o clipa n Olimp, asistnd la ntrevederea dintre Castor si Pollux, dupa cele sase luni de despartire. CAPITOLUL XXXIX Cum se dovedeste ca a asculta este cel mai bun mijloc de a auzi Ducele de Anjou l ntlni pe oaspetele sau, ducele de Guise, n acea camera a reginei N avarei, unde odinioara Bearnezul si de Mouy, hotarsera, cu voce nceata si gura lnga ureche, planurile lor de evadare; prevazatorul Henric stia bine ca existau puti ne camere la Luvru care sa nu fie amenajate n asa fel nct cuvintele sa poata ajunge , chiar atunci cnd erau spuse n soapta, la urechea aceluia care avea interes sa le asculte. Ducele de Anjou cunostea si el acest amanunt att de important; nsa cu to tul amagit de bunatatea fratelui sau, el l uita sau nu-i dadea nici o importanta. Henric al III-lea, dupa cum am spus, intra n observatorul sau, chiar n clipa n care , la rndu-i, fratele sau, intra n camera, astfel nct nici unul din cuvintele celor d oi interlocutori nu-i scapa regelui. - Ei bine! Monseniore, ntreba cu vioiciune ducele de Guise. - Ei bine! duce, sedinta s-a ridicat. - Snteti foarte palid, Monseniore. - Se vede? ntreba ducele cu neliniste. - Eu vad, Monseniore. - Regele nu a vazut nimic? - Nimic, cel putin asa cred; si Maiestatea Sa a retinut-o pe Alteta Voastra? - Dupa cum ai vazut, duce. - Fara ndoiala a-i vorbi de propunerea pe care venisem sa i-o fac. - Da, domnule. Urma apoi o tacere destul de suparatoare al carei sens, Henric al III-lea care e ra asezat n asa fel nct sa nu piarda nici un cuvnt din convorbirea lor, l ntelese. - Si ce spune Maiestatea Sa, Monseniore? ntreba ducele de Guise. - Regele aproba ideea; nsa cu ct ideea este mai uriasa cu att un om ca dumneata pus n fruntea acestei idei i se pare mai primejdios. - Atunci, sntem pe cale sa dam gres. - Ma tem si eu, scumpul meu duce, si Liga mi pare desfiintata. - Drace! facu ducele, ar nsemna sa mori nainte de a te naste, sa sfrsesti nainte de a fi nceput. - Au aceeasi minte si unul si altul, spuse o voce aspra si taioasa care rasuna l a urechea lui Henric, plecat asupra observatorului sau. Henric se ntoarse repede si vazu corpul cel mare al lui Chicot plecat pentru a as culta la ferestruica lui dupa cum el asculta la a sa. - M-ai urmat, ticalosule! striga regele. - Taci, spuse Chicot facnd un gest cu mna; taci, fiule, ma mpiedici sa aud. Regele ridica din umeri; dar cum Chicot era, la urma urmelor, singura fiinta ome neasca n care avea deplina ncredere, el se apuca sa asculte din nou. Ducele de Guise reluase cuvntul. - Monseniore, spuse el, mi se pare ca, n cazul acesta, regele si-ar fi anuntat nu maidect refuzul. Mi-a facut o primire destul de proasta pentru a ndrazni sa-mi spu na tot ce gndea. Nu cumva voieste sa ma nlature? - Asa mi se pare si mie, spuse printul cu sovaiala. - Ar ruina ntreprinderea atunci. - Negresit, relua ducele de Anjou; si cum dumneata ai angajat actiunea, eu a tre buit sa te ajut cu toate mijloacele mele si am facut-o. - n ce privinta, Monseniore. - n aceea ca regele m-a lasat aproape stapn sa nsufletesc sau sa ucid pentru totdea una Liga. - Cum asa? spuse ducele lorenez a carui privire arunca scntei fara voia lui. - Asculta, lucrul acesta este supus mereu aprobarii principalilor conducatori, nt elegi bine. Daca, n loc sa te izgoneasca pe dumneata si sa desfiinteze Liga, ar n

umi un sef favorabil ntreprinderii; daca, n loc sa-l nalte pe ducele de Guise n post ul acesta, l-ar aseza pe ducele de Anjou? - Ah! facu ducele de Guise, care nu-si putu retine nici exclamarea, nici sngele c are i urca n obraji. - Bun! spuse Chicot, cei doi dulai au sa se bata pe oase. Dar, spre marea surprindere a lui Chicot si mai cu seama a regelui, care, n aceas ta privinta stia mai putin dect Chicot, ducele de Guise nceta deodata sa se mire s i sa se nfurie si urmnd cu o voce linistita si aproape vesela: - Snteti un politician dibaci, Monseniore, spuse el, daca ati facut aceasta. - Am facut-o, raspunse ducele. - Chiar foarte repede! - Da; nsa trebuie s-o spun, m-a ajutat si mprejurarea si m-am folosit de ea; totus i, scumpul meu duce, nimic nu a ramas hotart si nu am voit sa iau nici o masura na inte de a te fi vazut. - Cum asa, Monseniore? - Pentru ca nu stiu nca unde ne va duce acest lucru. - Eu stiu, spuse Chicot. - Este un mic complot, spuse Henric zmbind. - Si despre care domnul de Morvilliers, care este totdeauna bine informat dupa c um pretinzi, nu ti-a vorbit totusi; dar lasa-ma sa ascult, vad ca devine interes ant. - Ei bine! eu va voi spune, Monseniore, nu unde ne va duce acest lucru, caci num ai Dumnezeu poate sti, nsa la ce ne poate servi, relua ducele de Guise; Liga este o a doua armata; ori, cum eu o tin pe cea dinti, cum fratele meu cardinalul tine Biserica, nimic nu ne va putea rezista atta vreme ct vom ramne uniti. - Fara sa mai punem la socoteala, spuse ducele de Anjou, ca eu snt mostenitorul p rezumtiv al coroanei. - Ah! facu Henric. - Are dreptate, spuse Chicot; este gresala ta, fiule; desparti mereu cele doua c amasi ale Sfintei Fecioare din Chartes. - nsa, Monseniore, orict de mostenitor prezumtiv al coroanei ati fi, trebuie sa so cotiti si ntmplarile nefericite. - Duce, crezi ca nu le-am socotit pna acum si ca nu le-am cntarit pe toate de o su ta de ori? - Exista mai nti regele Navarei. - O! acela nu ma ngrijoreaza; este ocupat de amorurile sale cu La Fosseuse. - Acela, Monseniore, acela se va certa pna si pe curelele pungii dumneavoastra; e jerpelit, slab, flamnd, seamana cu acele pisici de pe stresini pe care numai mir osul unui soarece l-ar face sa petreaca nopti ntregi la ferestruica unui pod, n vr eme ce pisica grasa, cu blana mare, oblojita, nu poate, att de greoaie i este laba , sa-si scoata ghiara din teaca de catifea; regele Navarei va pndeste; el nu va p ierde din vedere, nici pe dumneavoastra, nici pe fratele dumneavoastra; e flamnd dupa tronul dumneavoastra. Asteptati sa se ntmple un accident acelui care e asezat pe el si veti vedea daca pisica slaba are muschii elastici si daca nu va sari d intr-un singur salt, pentru a va face sa-i simtiti ghiara, de la Pau la Paris; v eti vedea, Monseniore, veti vedea. - Un accident aceluia care e asezat pe tron? repeta ncet Franois atintindu-si ochi i ntrebatori asupra ducelui de Guise. - Ei! ei! facu Chicot, asculta, Henric, acest Guise spune, sau mai de graba are sa spuna lucruri foarte instructive si de care ti dau sfatul sa te folosesti. - Da, Monseniore, repeta ducele de Guise. Un accident! Accidentele nu snt rare n f amilia dumneavoastra, o stiti ca si mine, poate chiar mai bine dect mine. Cutare print este sanatos, cnd deodata ncepe sa tnjeasca; altul se bizuie nca pe multi ani cnd nu mai are dect cteva ore de trait. - Auzi, Henric? Auzi? spuse Chicot lund mna regelui care, tremurnda, se acoperea de o sudoare rece. - Da, e adevarat, spuse ducele de Anjou cu o voce att de nceata nct, pentru a o auzi , regele si Chicot fura siliti sa-si ndoiasca atentia, e adevarat, printii din ca sa mea se nasc sub nruriri fatale; nsa fratele meu Henric al III-lea este, multumes c lui Dumnezeu! teafar si sanatos; el a suportat alta data va rezista acum cnd vi

ata nu-i mai este dect un sir de petreceri, petreceri pe care le suporta tot att d e bine dupa cum a suportat alta data razboiul. - Da, nsa, Monseniore, amintiti-va de un lucru, relua ducele, ca petrecerile la c are se dadeau regii n Franta nu snt totdeauna fara primejdii; cum a murit tatal du mneavoastra, regele Henric al II-lea, de pilda, el care de asemenea scapase n mod fericit de la primejdiile razboiului, ntr-una din acele petreceri despre care vo rbiti? Fierul de la lancea lui Montgomery era o arma tocita, e adevarat, dar pen tru o cuirasa si nu pentru un ochi; astfel ca regele Henric al II-lea a murit s i acesta este un accident, dupa cte cred. mi veti spune ca la cincisprezece ani du pa acest accident, regina mama a pus sa-l prinda pe domnul de Montgomery care se credea scapat si i-a taiat capul. Este adevarat, nsa regele tot mort a ramas. Ct despre fratele dumneavoastra, raposatul rege Francisc, vedeti ct de rau i-a facut slabiciunea mintii n sufletul poporului; a murit destul de nenorocit si el, sarm anul print. Veti marturisi, Monseniore, ca o durere de ureche cine dracul ar lua -o drept un accident? Totusi era unul si nca din cele mai grave. Astfel ca am auz it de mai multe ori spunndu-se n tabara, prin oras si chiar la curte, ca aceasta b oala mortala fusese varsata n urechea regelui Francisc al II-lea de catre cineva care nu avea nici un drept sa fie numit ntmplare, avnd n vedere ca purta un alt nume foarte cunoscut. - Duce! murmura Franois rosindu-se. - Da. Monseniore, da, urma ducele, numele de rege poarta noroc de ctava vreme; ci ne zice rege zice aventurat. Gnditi-va la Anton de Bourbon, cu siguranta ca numai numele de rege i-a trimis n umar acel glont de archebuza, accident care, pentru oricare altul dect un rege, nu ar fi fost deloc mortal si n urma caruia el a murit totusi. Ochiul, urechea si umarul au pricinuit mult doliu n Franta si aceasta mi aminteste chiar ca domnul de Bussy al dumneavoastra a facut niste versuri frumoa se cu acest prilej. - Ce versuri? ntreba Henric. - Haida de! facu Chicot; ce, nu le cunosti? - Nu. - Dar esti oare chiar un adevarat rege de ti se ascund asemenea lucruri? Am sa t i le spun eu!Dar taci! mi vine n minte ca fratele tau va spune ceva si mai interes ant nca. - Dar ultimul vers? - Ti-l voi spune mai trziu, cnd domnul de Bussy l va fi completat. - Ce vrei sa spui? - Vreau sa spun ca mai lipsesc doua personaje din tabloul familiei; dar asculta, domnul de Guise are sa vorbeasca si el nu le va uita. n adevar, n momentul acela dialogul rencepu. - Fara sa mai punem la socoteala, Monseniore, relua ducele de Guise, ca povestea rudelor, si aliatilor dumneavoastra nu se afla n ntregime n versurile lui Bussy. - Cnd ti spuneam eu, facut Chicot mpingndu-l pe Henric cu cotul. - O uitati pe Jeana d'Albert, mama Bearnezului, care a murit prin nas pentru ca respirase o pereche de manusi parfumate pe care le cumparase de pe podul Saint-M ichel, de la Florentin; accident cu totul neasteptat si care surprinse cu att mai mult pe toata lumea cu ct se cunosteau oamenii care, n momentul acela aveau mare nevoie de aceasta moarte. Veti nega, Monseniore, ca moartea aceea v-a surprins f oarte mult. Ducele nu dadu alt raspuns dect o miscare din sprncene care dadu privirii sale asc unse o expresie si mai posomorta nca. - Si accidentul regelui Carol al IX-lea, pe care Alteta Voastra l uita, spuse duc ele: iata unul totusi care merita sa fie povestit. Pe el nu l-a cuprins accident ul nici prin ochi, nici prin ureche, nici prin umar, nici prin nas, ci prin gura . - Poftim? striga Franois. Si Henric al III-lea auzi rasunnd pe parchet pasii fratelui sau care se dadea napo i de spaima. - Da, Monseniore, prin gura, repeta de Guise; snt primejdioase cartile de vnatoare ale caror pagini snt lipite una de alta si care nu se pot rasfoi dect ducndu-ti de getul la gura n fiecare clipa; cartile vechi strica saliva si un om, fie el chiar

rege, nu ajunge departe cnd are saliva stricata. - Duce! duce! repeta de doua ori printul, mi se pare ca fauresti crime dupa plac . - Crime! ntreba Guise; ei! cine va vorbeste oare de crime, Monseniore. Povestesc accidentele, atta tot; niste accidente, ntelegeti? Niciodata nu a fost vorba de al tceva dect de accidente. Nu e tot un accident acea aventura ntmplata regelui Carol al IX-lea la vnatoare? - Auzi, spuse Chicot, iata ceva nou pentru tine, care esti vnator, Henric; ascult a, asculta, trebuie sa fie curios. - Stiu ce este, spuse Henric. - Da, nsa eu nu stiu; nu eram nca prezentat la curte; lasa-ma deci sa ascult, fiul e. - Stiti, Monseniore, de ce vnatoare vreau sa vorbesc, urma printul lorenez; vreau sa vorbesc de vnatoarea aceea n care, n marinimoasa intentie de a ucide mistretul care se repezea asupra fratelui dumnevoastra, ati tras cu atta graba, nct n loc sa a tingeti animalul pe care-l ochiati, l-ati atins pe acela pe care nu-l ochiati. A cel foc de archebuza, Monseniore, este cea mai buna dovada de cta nencredere trebu ie sa ai n accidente. La curte, ntr-adevar, toata lumea va cunoaste dibacia, Monse niore. Niciodata Alteta Voastra nu-si greseste tinta si trebuie sa fi fost foart e uimit de a va fi gresit-o pe a dumneavoastra, mai cu seama cnd gurile rele raspn disera zvonul ca acea cadere a regelui sub cal putea sa-i pricinuiasca moartea, daca regele Navarei nu ar fi ucis ntr-un mod att de fericit mistretul pe care Alte ta Voastra l scapase. - Ei bine! dar, spuse ducele de Anjou ncercnd sa-si recapete ndrazneala pe care iro nia ducelui de Guise i-o zdruncinase ntr-un mod att de crud, ce interes aveam eu o are de moartea regelui fratele meu, de vreme ce urmasul lui Carol al IX- lea ave a sa se numeasca Henric al III-lea? - O clipa, Monseniore, sa ne ntelegem: mai era un tron vacant, acela al Poloniei. Moartea regelui Carol al IX-lea lasa un altul, acela al Frantei. Fara ndoiala, s tiu bine ca fratele dumneavoastra mai mare ar fi ales tronul Frantei. Dar era o momeala foarte placuta si tronul Poloniei; snt oameni care, dupa ct se spune, au a mbitionat si dupa sarmanul tronisor al regelui Navarei. Apoi, de altfel, aceasta va apropia cu nca o treapta si atunci tot dumneavoastra va foloseau accidentele. Regele Henric al III-lea s-a putut napoia foarte bine din Varsovia n zece zile, p entru ce nu ati fi facut si dumneavoastra, n caz de accident, ce a facut regele H enric al III-lea? Henric al III-lea l privi pe Chicot, care la rndu-i l privi pe rege, dar nu cu acea expresie rautacioasa si batjocoritoare care se citea de obicei n privirea bufonu lui, ci cu un interes aproape dragastos care se sterse aproape numaidect de pe fa ta lui bronzata de soarele din sud. - Ce concluzie tragi, duce? ntreba atunci ducele de Anjou, punnd sau mai de graba n cercnd sa puna capat acestei ntrevederi n care ghicise toata nemultumirea ducelui d e Guise. - Monseniore, trag concluzia ca fiecare rege si are accidentul sau, dupa cum am m ai spus adineauri. Ori, dumneavoastra snteti accidentul de nenlaturat al regelui H enric al III-lea, mai cu seama daca veti fi seful Ligii, avnd n vedere ca a fi sef ul Ligii, nseamna sa fii aproape regele regelui; fara sa mai socotim ca facndu-va seful Ligii, nlaturati accidentul domniei apropiate a Altetei Voastre, adica pe B earnez. - Apropiata! l auzi? striga Henric al III-lea. - Pe toti dracii! cred si eu ca aud, spuse Chicot. - Asadar? spuse ducele de Guise. - Asadar? repeta ducele de Anjou, voi primi; este si parerea dumitale, nu-i asa? - Cum oare! spuse printul lorenez, chiar va rog sa primiti, Monseniore. - Si dumneata, asta-seara? - O! fiti pe pace, de azi dimineata oamenii mei snt la lucru si diseara Parisul v a fi curios de vazut. - Ce fac oare diseara? ntreba Henric. - Cum? Nu ghicesti? - Nu.

- O! ce neghiob esti, fiule, diseara se semneaza Liga, n mod public se ntelege, ca ci de multa vreme se semneaza si se parasemneaza ea n ascuns; nu se astepta dect nc uviintarea ta; ai dat-o azi dimineata si diseara ncep semnaturile, la naiba! vezi tu, Henric, ca accidentele tale, caci ai doua tu... acccidentele tale nu-si pie rd timpul. - Bine, spuse ducele de Anjou; pe diseara, duce. - Da, pe diseara, spuse Henric. - Cum, relua Chicot, te vei expune sa alergi pe strazile capitalei, Henric? - Negresit. - Faci rau, Henric. - Pentru ce? - Fereste-te de accidente! - Voi fi bine ntovarasit, fii pe pace; de altfel, vino cu mine. - Haida de, ma iei drept un hughenot, fiule, nu. Eu snt bun catolic si vreau sa s emnez Liga si aceasta mai bine de zece ori dect odata, mai bine de o suta de ori dect de zece. Vocile ducelui de Anjou si ducelui de Guise se stinsera. - nca un cuvnt, spuse regele oprindu-l pe Chicot care voia sa se departeze. Ce par ere ai de toate astea? - Ma gndesc ca fiecare din regii dinaintea ta, nu-si cunosteau accidentul; Henric al II-lea nu prevazuse ochiul; Francisc al II-lea nu prevazuse umarul; Jeana d' Albret nu prevazuse nasul; Carol al IX-lea nu prevazuse gura. Tu ai un mare avan taj asupra lor, jupn Henric, caci, pe toti dracii! l cunosti pe fratele tau, nu-i asa, Sire? - Da, spuse Henric, si peste putin timp va baga si el de seama. CAPITOLUL XL Seara Ligii Parisul asa cum l cunoastem nu mai are n serbarile lui dect un zgomot mai mult sau mai putin mare, dect o multime mai mult sau mai putin numeroasa; dar e mereu acel asi zgomot, e mereu aceeasi multime; Parisul de alta data avea mai mult dect acea sta. Era frumos sa-ti arunci privirea de-a lungul acestor strazi strmte, la temel ia acelor case cu balcoane si cu grinzi, care si avea fiecare caracterul sau si s a vezi miile de oameni grabiti care se ndreptau spre acelasi punct, ocupati n drum sa se priveasca, sa se admire, sa se huiduiasca unii pe altii, din pricina ciud ateniei unuia sau altuia. Aceasta pentru ca alta data haine, arme, limbaj, gestu ri, voci, mersuri, totul facea un amanunt curios si aceste mii de amanunte aduna te ntr-un singur punct forma un tot din cele mai interesante. Ori, iata ce era Parisul, la ora opt seara, n ziua n care domnul de Guise, dupa vi zita facuta regelui si dupa convorbirea cu domnul duce de Anjou, si puse n gnd sa-i faca sa semneze Liga pe burghezii din bunul oras capitala a regatului. O multime de burghezi mbracati cu cele mai frumoase haine ale lor ca pentru o sar batoare, sau ncarcati cu cele mai frumoase arme ca pentru o revista sau o lupta, se ndreptau spre biserici; tinuta tuturor acestor oameni, mnati de un acelasi sent iment si mergnd spre aceeasi tinta, era n acelasi timp vesela si amenintatoare, ma i cu seama cnd treceau prin fata vreunui post de Elvetieni sau de calareti din ga rda regala. Aceasta tinuta si mai ales tipetele, huiduielile si nfruntarile care o nsoteau, l-ar fi ngrijorat pe domnul de Morvilliers, daca acest magistrat nu i-a r fi cunoscut pe bunii sai Parisieni, oameni batjocoritori si plictisitori, nsa c apabili sa faca rau cei dinti, numai daca nu-i mpingea vreun prieten rautacios, sa u nu-i provoca vreun dusman neprevazator. Ceea ce adauga si mai mult la zgomotul pe care-l facea aceasta multime si mai cu seama la varietatea scenelor pe care le nfatisa, este ca multe femei, nevoind sa ramna acasa n timpul unei zile att de nsemnate, si urmasera, cu voie sau fara voie, barbatii: unele facusera si mai mult, si luasera dupa ele draia de copii; si era un lucru curios de vazut acei broscoi agatati de pustile monstruoase, de sabiile uriase, sau de grozavele halebarde ale parintiilor lor. ntr-adevar, n toate timpu rile, la toate epocile, n toate veacurile, strengarului din Paris i-a placut totd

eauna sa trasca o arma cnd nu putea sa o poarte, sau s-o admire la altul cnd nu put ea s-o trasca chiar el. Din cnd n cnd un grup, mai nsufletit dect celelalte, scotea la lumina vechile spade, tragndu-le afara din teaca: aceasta demonstratie dusmanoasa avea loc mai cu seama cnd treceau prin fata vreunei locuinte ocupate de un hughenot. Atunci copiii strigau ct i tinea gura: "Ca la Sfntul Bartolomeu!... mi! mi!" n vreme ce parintii strigau: "La rug cu nelegiuitii, la rug! la rug!" Aceste strigate atrageau mai nti la ferestre vreo fata palida de servitoare batrna sau de servitor negru si pricinuiau apoi un zgomot de zavoare la poarta din stra da. Atunci burghezul, fericit si mndru, ntocmai ca iepurele lui La Fontaine, de a fi nfricosat pe altul mai fricos dect el, si urma drumul triumfator si si mprastia n a lte locuri zgomotoasa si nevatamatoarea lui amenintare. Dar mai cu seama n strada Pomul Uscat, ngramadeala era mai mare. Strada era pur si simplu barata si multimea se ndrepta, spre o cladire pe care era atrnata o firma, pe care multi din cititorii nostri o vor recunoaste cnd le vom spune ca acea fir ma nfatisa un pui pe un fond azuriu cu aceasta inscriptie: La Steaua Frumoasa. Pe pragul acestei locuinte, un barbat care se remarca prin boneta lui de bumbac cu patratele, dupa moda de pe vremea aceea, boneta care acoperea un cap cu desavr sire chel, vorbea si argumenta. Cu o mna, personajul acesta nvrtea o spada si cu ce alalta misca un registru cu foile acoperite pe jumatate cu semnaturi, strignd: - Veniti, veniti, viteji catolici; intrati la hanul Steaua Frumoasa unde veti ga si vin bun si fete prietenoase; veniti, momentul e prielnic; n noaptea aceasta ce i buni vor fi despartiti de cei rai; mine dimineata se va cunoaste grul bun si neg hina; veniti, domnilor, cei care stiti sa scrieti, veniti si scrieti; cei care n u stiti, veniti si ncredintati-va numele si prenumele, fie mie, jupn La Hurire, fie ajutorului meu, domnul Croquentin. ntr-adevar, domnul Croquentin, un tnar strengar din Prigord, mbracat n alb ntocmai ca Eliacin si cu corpul nconjurat de o frnghie pe care un cutit si o calimara si dispu tau spatiul cuprins ntre ultima si penultima coasta, domnul Croquentin, zic, scri a de mai nainte numele vecinilor sai, si, n frunte, pe acela al respectabilului sa u patron, jupn La Hurire. - Domnilor, e pentru liturghie! striga ct l tinea gura hangiul de la Steaua Frumoa sa, domnilor, e pentru sfnta religie! - Traiasca sfnta religie, domnilor!... traiasca liturghia!... Ah!... Si el se nabusea de emotie si de oboseala, caci entuziasmul acesta tinea de la or ele patru dupa-amiaza. Reiese de aici ca multi oameni, nsufletiti de acelasi zel, semnau n registrul lui La Hurire, daca stiau sa scrie, sau si dadeau numele lui Croquentin, daca nu stiau . Acest lucru era cu att mai magulitor pentru La Hurire, cu ct vecinatatea bisericii Saint-Germain-l'Auxrerois i facea o grozava concurenta; dar, din fericire, credin ciosii erau numerosi pe vremea aceea si cele doua localuri, n loc sa-si aduca vre o vatamare, se alimentau: cei care nu putusera patrunde n biserica pentru a-si de pune numele pe pristolul unde se semna, ncercau sa se strecoare pna la masa de scnd uri unde La Hurire si tinea dublul secretariat si cei care nu ajunsera la dublul s ecretariat al lui La Hurire, pastrau speranta sa fie mai norocosi la Saint-Germai n-l'Auxrerois. Cnd registrele lui La Hurire si al lui Croquentin se umplusera amndoua, stapnul de l a Steaua Frumoasa ceru numaidect alte doua, pentru ca sa nu fie nici o ntrerupere n semnaturi, si invitarile rencepura si mai nfocate din partea hangiului si a ajuto rului sau, mndru de acest prim rezultat care trebuia sa-l ridice, n sfrsit, n mintea domnului de Guise, la locul nalt la care nazuia de atta vreme. n vreme ce semnatarii noilor registre se dedau avnturilor unui zel care crestea fa ra ncetare si se revarsau, dupa cum am spus, de la o strada si chiar de la un car tier la altul, aparu, prin mijlocul multimii, un barbat de statura nalta, care, c roindu-si drum cu coatele si cu picioarele, ajunse pna la registrul domnului Croq uentin. Ajuns aci, el lua pana din minile unui burghez cumsecade care tocmai si pusese sem natura mpodobita cu o coada tremurnda si si scrise numele ca niste litere de o schi oapa pe o pagina alba care se nnegri dintr-o data si terminnd-o cu o coada eroica,

nfrumusetata cu stropituri si ntortochiata ca labirintul lui Dedal, el trecu pana unuia care si astepta rndul napoia lui. - Chicot! citi viitorul semnator. - Drace! iata un domn care scrie minunat. Chicot, caci el era, care, dupa cum am vazut, nu voise sa-l nsoteasca pe rege, ho inarea pe propria lui socoteala. Chicot, dupa ce facuse act de prezenta n registrul domnului Croquentin, trecu num aidect la acela al lui jupn La Hurire. Acesta vazuse stralucitoarea semnatura si ji nduise si el dupa ea. Chicot fu primit asadar nu cu bratele deschise, ci cu registrul deschis si lund p ana din minile unui negustor de lna din strada Bthisy, si scrise numele pentru a dou a oara cu o coada de o suta de ori mai mareata dect cea dinti; dupa care l ntreba pe La Hurire daca nu mai avea un al treilea registru. La Hurire nu ntelegea de gluma; era o gazda rea afara din crciuma sa. l privi pe Chi cot piezis, Chicot l privi n fata. La Hurire sopti numele de nelegiuit. Chicot l mor mai pe acela de birtas ordinar. La Hurire dadu drumul registrului pentru a fi gat a sa scoata spada sa din teaca; n sfrsit, dupa toate probabilitatile, scena s-ar f i terminat prin vreo ncaierare din care hangiul de la Steaua Frumoasa nu ar fi sc apat, fara ndoiala, asa usor, cnd Chicot se simti tras de mna si se ntoarse. Acela care l tragea era regele, deghizat n simplu burghez si avnd alaturi pe Qulus s i Maugiron, deghizati ca si el si purtnd, n afara de spada, fiecare cte o archebuza pe umar. - Ei bine! ei bine! spuse regele, ce s-a ntmplat? Niste buni catolici sa se certe n tre ei! la naiba, e o pilda rea. - Gentilomul meu, spuse Chicot prefacndu-se ca nu-l recunoaste pe Henric, nu snt e u vinovat; ticalosul acesta zbiara ntruna dupa trecatori sa semneze n registrul lu i si dupa ce au semnat, zbiara, nca si mai tare. Atentia lui La Hurire fu atrasa de alti amatori si o mbrnceala l departa de la local ul fantasticului hangiu pe Chicot, pe rege si pe favoriti, care se gasira astfel dominnd adunarea, urcati cum erau pe pragul unei porti. - Ce foc, spuse Henric, si ce bine e asta-seara pentru religie pe strazile bunul ui meu oras! -- Da, Sire, dar e rau pentru eretici, si Maiestatea Voastra stie ca e considera ta ca atare. Ia uitati-va la stnga; acolo, da, ei bine, ce vedeti? - Ah! ah! fata larga a domnului de Mayenne si botul ascutit al cardinalului. - Tacere! Sire, jucam la sigur cnd stim unde ne snt dusmanii si cnd dusmanii nostri nu stiu unde sntem noi. - Crezi ca ma pot teme de ceva? - Ei! Doamne! ntr-o multime ca aceasta, nu poti raspunde de nimic. Poti avea un c utit deschis n buzunar, cutitul acesta intra pe negndite n burta vecinului fara sa stii ce faci, din ntmplare: vecinul scoate o njuratura si si da sufletul. Sa ne ndrep tam n alta parte, Sire. - Am fost vazut? - Nu cred; nsa veti fi cu siguranta daca veti mai ramne mult aici. - Traiasca liturghia! traiasca liturghia! striga un val de popor care venea din spre hale si se afunda, ntocmai ca o mare n timpul fluxului, n strada Pomul Uscat. - Traiasca domnul de Guise! traiasca domnul cardinal, traiasca domnul de Mayenne ! raspunse multimea ce stationa la poarta lui La Hurire, care i recunoscuse pe cei doi printi lorenezi. - Oh! Oh! ce snt aceste strigate? spuse Henric al III-lea ncruntnd din sprncene. - Snt strigate care dovedesc ca fiecare e bine la locul sau si ar trebui sa ramna acolo; domnul Guise pe strazi si Maiestatea Voastra la Luvru; duceti-va la Luvru , Sire, duceti-va la Luvru. - Vii si tu cu noi? - Eu? O! nu! tu nu ai nevoie de mine, fiule, tu ai paznicii tai obisnuiti. nainte , Qulus! nainte, Maugiron! Eu vreau sa vad spectacolul pna la capat. l gasesc curios , daca nu chiar distractiv. - Unde te duci? - mi voi nscrie numele n celelalte registre. Vreau ca mine sa fie o mie de autografe de ale mele care sa alerge prin Paris. Iata-ne pe pod, buna seara, fiule; ia-o

la dreapta, eu voi lua-o la stnga, fiecare pe drumul lui; alerg la Saint-Mry sa-l ascult pe un vestit predicator. - O! o! ce zgomot o mai fi oare acela? spuse deodata regele, si de ce alearga lu mea astfel n spre Pont-Neuf? Chicot se ridica pe vrful picioarelor, dar nu vedea nimic dect o gramada de oameni strignd, urlnd, mbrncindu-se, si care parea ca duce ceva sau pe cineva n triumf. Deodata valurile multimii se deschisera n clipa n care nodul, largindu-se n fata st razii Spalatoreselor, ngadui multimii sa se mprastie la dreapta si la stnga si, ntoc mai ca monstrul adus de valuri pna la picioarele lui Hipolyt, un om, care parea s a fie personajul principal al acestei scenei caraghioase, fu mpins de aceste valu ri omenesti pna la picioarele regelui. Omul acesta era un calugar calare pe un magar. Calugarul vorbea si gesticula. Magarul zbiera. - Pe toti dracii! spuse Chicot, de ndata ce recunoscu omul si animalul care intra sera n scena, unul purtndu-l pe celalalt; ti vorbeam de un vestit predicator care p redica la Saint-Mry; nu mai e nevoie sa ma duc asa departe, asculta-l putin pe ac esta. - Un predicator pe magar? spuse Qulus. - Pentru ce nu, fiule? - Dar este Sileniu, spuse Maugiron. - Care e predicatorul? spuse Henric, vorbesc amndoi n acelasi timp. - Acela de jos este mai vorbaret, spuse Chicot, nsa acela de sus vorbeste mai bin e frantuzeste; asculta, Henric, asculta. - Tacere! strigara toti din toate partile; tacere! - Tacere! striga Chicot cu o voce care le ntrecea pe toate. Toti tacura. Se facu cerc n jurul calugarului si magarului. Calugarul ncepu: - Fratilor, spuse el, Parisul este un oras minunat; Parisul este mndria regatului Frantei si Parisienii snt un popor de oameni ai spiritului; dupa cum spune cntecu l. Si calugarul ncepu sa cnte ct l tinea gura: Pariziene, frumosul meu prieten, Ce stii tu despre stiinte! Dar la aceste cuvinte, sau mai de graba la aceasta arie, magarul si amesteca acom paniamentul att de tare si cu atta nversunare nct si ntrerupse calaretul. Poporul izbucni n rs. - Taci, Panurge, taci odata, striga calugarul, vei vorbi la rndul tau; dar lasa-m a sa vorbesc eu nti. Magarul tacu. - Fratilor, urma predicatorul, pamntul este o vale de dureri n care omul, aproape tot timpul nu-si poate potoli setea dect cu lacrimi. - Dar e beat mort! spuse regele. - La naiba! facu Chicot. - Eu care va vorbesc, urma calugarul, asa cum ma vedeti, ma napoiez din surghiun n tocmai ca Evreii, si de o saptamna nu traim dect din pomeni si lipsuri, Panurge si cu mine. - Cine e Panurge? ntreba regele. - Staretul mnastirii lui, dupa toate probabitatile, spuse Chicot. Dar lasa-ma sa ascult, povestea lui ma misca. - Si cine mi-a facut toate astea, prietenii? Irod. Stiti de care Irod vreau sa v orbesc. - Si tu la fel, fiule, spuse Chicot; ti-am explicat anagrama. - Caraghiosule. - Cui i spui, mie, calugarului sau magarului? - La toti trei. - Fratilor, urma calugarul, iata-l pe magarul meu pe care-l iubesc ca pe o oaie; el va va spune ca am venit de la Villeneuve-le-Roi n trei zile pentru a fi de fa ta la marea solemnitate de asta-seara; si cum am venit?

- Dar nu ne-a costat nimic, pe Panurge si pe mine. - Dar nu ne-a costat nimic, pe Panurge si pe mine, zise Henric pe care-l preocup a acest nume pantagruelic. - Am venit deci, urma calugarul, ca vedem, nsa nu ntelegem. Ce se petrece, fratilo r? Oare astazi se detroneaza Irod? Sau astazi se aseaza fratele Henric ntr-o mnast ire? - O! o! spuse Qulus, tare as voi sa strapung polobocul acesta; ce zici, Maugiron? - Ei as! spuse Chicot, te superi pentru atta lucru, Qulus? Oare regele nu se duce n fiecare zi n cte o mnastire? Crede-ma, Henric, daca nu-ti vor face dect att, nu vei avea sa te plngi, nu-i asa, Panurge? Magarul, strigat pe nume, si ridica urechile si ncepu sa zbiere ntr-un mod ngrozitor . - O! Panurge; o! spuse calugarul, ai vreo patima? Domnilor, urma el, am iesit di n Paris mpreuna cu doi tovarasi de drum: Panurge care este magarul meu si domnul Chicot, care este nebunul Maiestatii Sale. Domnilor, mi puteti spune ce a devenit prietenul meu Chicot? Chicot facu o strmbatura. - Ah! spuse regele, este prietenul tau? Qulus si Maugiron izbucnira n rs. - E frumos prietenul tau, urma regele, si respectabil mai ales; cum l cheama? - Gorenflot, Henric; tu stii, acel scump Gorenflot despre care domnul de Morvill iers ti-a soptit cteva cuvinte. - Rasvratitorul de la Sfnta Genoveva? - Chiar el. - n cazul acesta, voi pune sa-l spnzure. - Cu neputinta! - Pentru ce? - Pentru ca nu are gt. - Fratilor, urma Gorenflot, vedeti un adevarat martir. Fratilor, cauza mea se ap ara n momentul de fata, sau mai de graba cauza tuturor bunilor catolici. Nu stiti ce se petrece n provincie si ce planuiesc hughenotii. Am fost siliti sa-l ucidem la Lyon pe unul care predica rascoala. Atta vreme ct va mai ramne un singur hughen ot n toata Franta, inimile bune nu vor avea o clipa de liniste. Sa-i stapnim deci pe hughenoti. La arme, fratilor, la arme! Mai multe voci repetara: "La arme!" - Pe toti dracii! spuse regele, fa-l sa taca pe betivul acela, sau are sa ne fac a un al doilea sfnt Bartolomeu. - Asteapta, asteapta, spuse Chicot. Si lund o teava din minile lui Qulus, el trecu napoia calugarului si i dadu cu toata putere o lovitura cu instrumentul gaunos si sonor pe umar. - Ajutor! striga calugarul. - Ia te uita! tu esti! spuse Chicot vrndu-si capul pe sub bratul calugarului, ce m ai faci, calugare? - Ajutor, domnule Chicot, ajutor, striga Gorenflot, dusmanii Bisericii vor sa ma ucida, dar nu voi muri fara ca vocea mea sa nu se faca auzita. Pe foc cu hughen otii! la rug cu Bearnezul! - Vrei sa taci, animalule? - La dracu cu Gasconii! urma calugarul. n clipa aceea, o a doua lovitura, nu de teava, ci de ciomag, cazu pe celalalt uma r al lui Gorenflot care, de asta data, scoase ntr-adevar un tipat de durere. Chicot, mirat, privi n jurul lui; dar nu vazu dect ciomagul. Lovitura fusese data de un barbat care se pierduse n multime, dupa ce i trimise din zbor acea ciomageal a lui Gorenflot. - Oh! oh! spuse Chicot, cine dracul ne razbuna astfel? o fi vreun copil de prin m prejurimi? Trebuie sa ma conving. Si el ncepu sa alerge dupa omul cu ciomag care se strecura de-a lungul podului, ns otit de un singur tovaras. CAPITOLUL XLI Strada Fierariei

Chicot avea picioare bune si s-ar fi servit de ele cu folos pentru a-l ajunge pe barbatul care l ciomagise pe Gorenflot, daca ceva ciudat n tinuta acelui barbat s i mai cu seama n aceea o tovarasului sau nu l-ar fi facut sa nteleaga ca era prime jdios sa provoace pe neasteptate o recunoastere pe care ei pareau ca voiesc s-o n lature. ntr-adevar, cei doi fugari se vedea bine ca voiau sa se piarda prin multi me, nentorcndu-se dect la colturile strazilor pentru a se asigura ca nu erau urmari ti. Chicot se gndi ca nu exista pentru el dect un mijloc de a nu avea aerul ca-i urmar este, acela de a le-o lua nainte. Amndoi se ndreptau spre strada Saint-Honor prin st rada Monedei si strada Tirechape; la coltul acesteia din urma, el le-o lua nainte si, alergnd mereu, se duse sa se ascunda la capatul strazii Bourdonnais. Cei doi barbati urcau pe strada Saint-Honor, lipindu-se de casele din dreptul hal ei de gru si, cu palaria lasata pe sprncene, nfasurati n mantale pna la ochi, mergeau cu un pas grabit, care avea ceva militaresc, spre strada Fierariei. Chicot cont inua sa mearga naintea lor. n timpul acesta, Chicot cstigase tot mai mult teren si ajunsese la mijlocul strazi i. La mijlocul strazii si n fata unei case care parea gata sa cada n ruine, att de vec he era, stationa o litiera la care erau nhamati doi cai puternici. Chicot arunca o privire n jurul lui, l vazu pe vizitiu adormit pe capra si o femeie care parea n elinistita si care si lipea fata de portiera; i trecu prin minte ca litiera i astep ta pe cei doi barbati; el trecu ndaratul ei si, ocrotit de umbra sa combinata cu aceea a casei, el se strecura sub o banca mare de piatra, care slujea de tejghea negustorului de legume care, de doua ori pe saptamna, si vindea marfurile pe vrem ea aceea n strada Fierariei. Abia se pitise acolo cnd vazu aparnd pe cei doi barbati, care n dreptul cailor se o prira din nou ngrijorati. Atunci unul din ei l trezi pe vizitiu si cum acesta avea somnul greu, mormai un c ap de diou7 din cele mai accentuate; pe cnd celalalt, mai nerabdator, l mpungea n sp ate cu vrful pumnului. - Oh! oh! spuse Chicot, asadar nu ma nselasem, snt compatrioti; acum nu mai ma mir ca l-au scarmanat asa de bine pe Gorenflot pentru ca i vorbea de rau pe Gasconi. Tnara femeie, recunoscnd la rndul ei pe cei doi barbati ca fiind aceia pe care i ast epta, se apleca repede peste portiera greoaiei masini. Chicot o zari atunci mai lamurit. Putea sa aiba douazeci si doi de ani; era foarte tnara si foarte palida si, daca ar fi fost ziua, dupa aburii jilavi care i umezeau parul de un blond aur iu si ochii cu ceracane negre, dupa minile sale de un alb sters, dupa atitudinea lnceznda a ntregului ei corp, s-ar fi putut recunoaste ca se afla n prada unei stari de boala a carei taina ar fi fost repede data la iveala de desele-i sale lesinu ri si de rotunzimea taliei. Dar din toate acestea, Chicot nu vazu dect trei lucruri: ca era tnara, palida si b londa. Cei doi barbati se apropiara de litiera si se gasira n mod natural asezati ntre ea si banca sub care se ascunsese Chicot. Cel mai nalt dintre ei lua cu amndoua mnile mna alba pe care i-o ntindea doamna prin deschizatura litierei si punnd piciorul pe scara trasurii si cele doua brate pe p ortiera: - Ei bine! micuto, o ntreba el pe doamna, inimioara mea, ngerasul meu, cum ne mai simtim? Doamna raspunse clatinnd din cap cu un zmbet trist si aratnd flaconul cu saruri. - Iarasi slabiciuni, la naiba! ce suparat as fi fost vazndu-te bolnava, dragostea mea, daca nu as avea sa-mi reprosez dulcea ta boala. - Si la ce o mai aduceti si pe doamna la Paris? spuse celalalt barbat, pe un ton destul de aspru; este o nenorocire, pe cuvntul meu, aceea de a avea totdeauna cte o astfel de fusta cusuta de tunica dumneavoastra. - Ei! draga Agrippa, spuse acela dintre cei doi barbati care vorbise nti, si care parea sotul sau amantul doamnei; este o asa mare durere aceea de a te desparti d e aceea pe care o iubesti. Si el schimba cu doamna o privire galesa plina de dragoste.

- La naiba! ma faceti sa crap de necaz, pe sufletul meu, cnd va aud vorbind, rasp unse nacritul tovaras; ati venit la Paris pentru a face dragoste, frumosule craid on. Mi se pare totusi ca Bearnul este deajuns de mare pentru plimbarile dumneavo astra sentimentale, fara a mpinge aceste plimbari pna n Babilon unde era ct pe aci d e zeci de ori sa ni se frnga salele n aceasta seara. ntorceti-va acolo, daca voiti sa faceti curte la perdelele litierei; dar aci, la naiba! nu duceti alte intrigi dect din cele politice, stapne. Chicot, la cuvntul de stapn, ar fi voit sa ridice capul; dar nu putea, fara sa fie vazut, sa riste o asemenea miscare. - Lasa-l sa mormaie, draga mea, si nu te sinchisi de cele ce spune. Cred ca va c adea bolnav ca dumneata si ca va avea, ca dumneata, temperatura si lesinuri daca nu ar mai mormai. - Dar cel putin, la naiba! dupa cum spuneti, striga necajitul, urcati-va n litier a daca voiti sa-i spuneti dragalasenii doamnei si veti risca mai putin sa fiti r ecunoscut dect stnd astfel n strada. - Ai dreptate, Agrippa, spuse Gasconul ndragostit, si vezi, draga mea, ca nu este un asa rau sfatuitor dupa cum pare. Acolo, fa-mi loc, micuta mea, daca mi vei da voie totusi ca, neputnd sa stau la picioarele dumitale, sa ma alatur. - Nu numai ca dau voie. Sire, raspunse tnara, dar o doresc cu ardoare. - Sire! murmura Chicot care, mncat de o miscare negndita, voi sa ridice capul si s e lovi n chip dureros de banca de piatra; Sire! ce spune ea oare? Dar, n acest timp, amantul fericit se folosea de nvoiala data si se auzi pardosea la trasurei scrtind sub o noua apasare. Apoi zgomotul unui lung si dragastos sarut urma scrtitului. - La naiba! striga tovarasul ramas n afara litierei, omul este la drept vorbind u n animal stupid. - Vreau sa fiu spnzurat daca nteleg ceva, murmura Chicot; dar voi astepta, totul v ine la timp pentru acela care stie sa astepte. - Ah! ce fericit snt! urma fara sa-i pese ctusi de putin de ngrijorarile prietenulu i sau, pe care-l numeau Sire; la naiba! Astazi este o zi frumoasa: iata pe bunii mei Parisieni, care ma urmaresc din tot sufletul lor si care m-ar ucide fara mi la daca ar sti unde sa vina sa ma gaseasca pentru aceasta, iata pe Parisienii me i care lucreaza cum pot mai bine ca sa-mi netezeasca drumul spre tron si, am n br atele mele femeia pe care o iubesc! Unde sntem d'Aubign? Vreau cnd voi fi rege, sa pun sa se ridice chiar n acest loc o statuie pentru geniul bun al Bearnezului. - Al Bearn... Chicot se opri, si facuse o a doua umflatura exact peste cea dinti. - Sntem n strada Fierariei, Sire, si nu-mi miroase bine, spuse d'Aubign, care, totd eauna rau dispus, se agata de lucruri cnd se plictisea de a se agata de oameni. - Mi se pare, urma Henric - caci cititori nostri au recunoscut, fara ndoiala, pe regele Navarei. - mi se pare ca mbratisez limpede toata viata mea, ca ma vad rege , ca ma simt pe tron, tare si puternic, dar poate mai putin iubit dect snt n aceast a clipa, si ca privirea mea se ndreapta n viitor pna n clipa mortii mele. Oh! dragos tea mea! repetati-mi din nou ca ma iubiti, caci la vocea voastra, inima mea se t opeste. Si Bearnezul, ntr-un sentiment de melancolie care l cuprindea cteodata, lasa, cu un suspin adnc, sa-i cada capul pe umarul iubitei sale. - Oh! Dumnezeule! spuse tnara femeie speriata, va simtiti rau, Sire? - Bun! nu mai lipsea dect acesta! spuse d'Aubign. Bun soldat, bun general, bun reg e care lesina. - Nu, draga mea, fii sigura, spuse Henric, ca, daca as lesina lnga dumneata, ar f i fericire. - De fapt, spuse d'Aubign, eu nu nteleg de ce semnati Henric de Navara; ar trebui sa semnati Ronsard sau Clement Marot. La naiba! cum se poate sa duceti o asa de rea casnicie cu doamna Margot, fiind amndoi att de plecati spre poezie. - Ah! d'Aubign, te rog, nu-mi vorbi de sotia mea. Pe toti dracii! stii proverbul; daca am ntlnit-o. - Bine ca este n Navara, nu-i asa? spuse d'Aubign. - Pe toti dracii! oare nu snt de asemenea si eu n Navara? Oare nu ma cred acolo, c el putin? Asculta, Agrippa, m-ai facut sa ma nfior; urca si sa ne napoiem.

- Pe legea mea, nu, spuse d'Aubign, mergeti, eu va voi urma din urma; v-as stingh eri si ceea ce e mai rau, m-ati stingheri. - nchide atunci portiera, urs de Bearn si fa ce vrei, spuse Henric. Apoi, adresndu-se vizitiului: - Lavarenne, stii unde! spuse el. Litiera se departa ncet, urmata de d'Aubign care, tot certndu-si prietenul, voise s a vegheze asupra regelui. Aceasta plecare l scapa pe Chicot de o teama grozava, caci, dupa o asemenea convo rbire cu Henric, d'Aubign nu era omul care sa lase sa traiasca pe neprevazatorul care ar fi ascultat-o. - Sa vedem, spuse Chicot iesind n patru labe de sub banca lui, trebuie ca Valois sa stie ce s-a petrecut? Si Chicot se ridica pentru a reda elasticitatea lungilor sale picioare, amortite de crcei. - Si pentru ce ar afla-o? relua Gasconul, continund sa-si vorbeasca singur; doi b arbati care se ascund si o femeie nsarcinata. ntr-adevar, ar fi o lasitate. Nu, nu -i voi spune nimic; si apoi, daca stiu eu e deajuns, pentru ca la urma urmelor e u snt acela care domnesc. Si Chicot se apuca se topaie cu veselie. - Ce draguti snt ndragostitii! urma Chicot; dar d'Aubign are dreptate; iubeste prea des pentru un rege in partibus, acest scump Henric de Navara. Acum un an, venea la Paris pentru doamna de Sauve. Astazi face sa fie urmat de catre aceasta ncntat oare fiinta care are lesinuri. Cine dracu poate fi! La Fosseuse, probabil. Si ap oi, ma gndesc, daca Henric de Navara este un pretendent serios, daca nadazduieste dupa tron cu adevarat, sarmaul baiat, trebuie sa se gndeasca putin sa distruga p e dusmanul sau, Crestatul, pe dusmanul sau, cardinal de Guise si pe dusmanul sau , ducele de Mayenne. Ei bine! eu l iubesc pe Bearnez si snt sigur ca i va juca ntr-o zi sau alta vreo festa acelui nesuferit macelar lorenez. Hotart, nu voi sufla un cuvnt din cele ce am vazut si auzit. n momentul acela o sleahta de ligisti beti, trecu strignd: - Traiasca liturghia! moarte Bearnezului! la rug cu hughenotii! la rug cu eretic ii! n timpul acesta litiera cotea dupa coltul cimitirului Sfintilor Inocenti si se nfu nda n adncimile Strazii Saint-Denis. - Sa vedem, spuse Chicot, sa recapitulam: l-am vazut pe cardinalul de Guise, l-a m vazut pe ducele de Mayenne, l-am vazut pe regele Henric de Valois, l-am vazut pe regele de Navara. Un singur print mai lipseste din colectia mea: ducele de An jou; sa-l cautam pna cnd l vom gasi. Sa vedem, unde este oare Francisc al III-lea. Pe toti dracii! ard de dorinta de a-l zari pe acest cumsecade monarh. Si Chicot se ndrepta din nou spre biserica Saint-Germain-l'Auxerrois. Chicot nu era singurul care l cauta pe ducele de Anjou si care se ngrijea de lipsa lui; Guisii, si ei la fel, l cautau n toate partile, dar nu erau mai fericiti ca Chicot. Domnul de Anjou nu era omul care sa se expuna ntr-un mod neprevazator si vom vedea mai trziu ce motive l tineau nca departe de prietenii sai. O clipa Chicot crezu ca l-a gasit, era n strada Bthisy; un grup numeros se formase la poarta unui negustor de vinuri si Chicot l recunoscu pe domnul de Monsoreau s i pe Crestatul. - Bun! spuse el, iata momeala: rechinul nu trebuie sa fie departe. Chicot se nsela. Domnul de Monsoreau si Crestatul erau ocupati sa verse la poarta unei crciumi, plina de betivi, vin n cana unui orator caruia i attau astfel bolboro sitoarea-i vorbarie. Acest orator era Gorenflot, beat mort. Gorenflot povestindu-si calatoria la Lyon si duelul sau ntr-o crciuma cu un nesuferit complice al lui Calvin. Domnul de Gui se dadea acestei povestiri, n care credea ca recunoaste cteva potriviri cu tacerea lui Nicolae David, atentia cea mai ncordata. De altfel, strada Bathisy era plina de lume; mai multi gentilomi ligisti si legara caii de un fel de tarc destul de obisnuit n majoritatea strazilor de pe vremea a ceea. Chicot se opri la marginea grupului care nchidea acest tarc si trase cu ure chea. Gorenflot, abia mai tinndu-se n sa pe Panurge, Gorenflot nevorbind dect cuvinte ntre

taiate, dar din pacate vorbind nca, era jucaria staruintei ducelui si dibaciei do mnului de Monsoreau, care scoteau de la el crmpeie de marturisiri. O asemenea spovedanie l nspaimnta pe Gascon care statea la pnda, cu tot astfel dect p rezenta regelui Navarei la Paris. El vedea sosind clipa n care Gorenflot avea sai rosteasca numele si acest nume putea sa lumineze ntreg misterul cu o lumina fu nesta. Chicot nu pierdu vremea, taia sau deznoda friele cailor care erau legati d e tarc si, dnd la doi sau trei din ei cteva lovituri de curea, i repezi n mijlocul m ultimii care, n fata galopului si nechezatului lor, se mprastie n toate partile. Gorenflot se temu pentru Panurge, gentilomii se temura pentru caii si gentile lo r, multi se temura chiar pentru ei. Strigatul de "Foc!" rasuna, repetat de zeci de voci. Chicot trecu ca o sageata prin mijlocul grupurilor si apropiindu-se de Gorenflot , aratndu-i n acelasi timp o pereche de ochi plini de flacari care ncepura sa-l tre zeasca, l apuca pe Panurge de fru si n loc sa urmeze multimea i ntoarse spatele; astf el nct aceasta ndoita miscare, facuta n sens invers, lasa n curnd un spatiu destul de mare ntre Gorenflot si ducele de Guise, spatiu pe care-l umplu numaidect smburele c are se ngrosa mereu al curiosilor sositi prea trziu. Atunci Chicot l tr pe calugarul care se clatina, n fundatura formata de altarul bise ricii Saint-Germain-l'Auxerrois si, lipindu-l de zid, pe el si pe Panurge, cum a r fi facut un sculptor de statui cu un bazorelief pe care ar fi voit sa-l ntipare asca n piatra: - Ah! betivule! i spuse el, ah! pagnule! ah! tradatorule! ah! renegatule! totdeaun a ai sa preferi tu n locul prietenului tau cana de vin? - Ah! domnule Chicot, bolborosi calugarul. - Cum! eu te hranesc, nemernicule! urma Chicot, te adap, ti umplu buzunarele si s tomacul si tu ti tradezi seniorul! - Ah! Chicot! spuse calugarul nduiosat. - Povestesti tainele mele, mizerabile! - Draga prietene! - Taci! nu esti dect un denuntator si meriti o pedeapsa. Calugarul bondoc, viguros, puternic ca un taur, dar nfrnat de pocainta si mai cu s eama de vin, tremura fara sa se apere n minile lui Chicot care l scutura ca pe un b alon plin cu aer. Numai Panurge protesta mpotriva violentei facuta prietenului sau, prin lovituri d e picior care nu atingeau pe nimeni si pe care Chicot i le napoia prin lovituri d e baston. - O pedeapsa, mie! murmura calugarul, o pedeapsa prietenului dumitale! draga dom nule Chicot. - Da, da, o pedeapsa, spuse Chicot, si ai s-o primesti. Si bastonul Gasconul trecu pentru o clipa de pe crupa magarului pe umerii largi si carnosi ai calugarului. - Oh! daca as fi flamnd, facu Gorenflot cu o miscare de mnie. - M-ai bate, nu-i asa, necunoscatorule! Pe mine, prietenul tau? - Dumneata, prietenul meu, domnule Chicot! Atunci de ce ma snopesti? - Cine iubeste bine, pedepseste bine. - Ia-mi atunci viata numaidect, striga Gorenflot. - Ar trebui. - Oh! daca as fi flamnd, repeta calugarul cu un geamat adnc. - Ai mai spus-o odata. Si Chicot arata dovezile de prietenie fata de sarmanul calugar care ncepu sa zbie re ct l tinea gura. - Haide, dupa bou iata-l pe vitel, spuse Gasconul. Asa, acum sa te agati de Panu rge si sa sa te duci sa te culci frumusel la Cornul Abundentei. - Nu mai vad drumul, spuse calugarul, din ochii caruia curgeau siroaie de lacrim i. - Ah! spuse Chicot, daca ai plnge vinul pe care l-ai baut, acesta cel putin te-ar trezi poate.Dar nu, va trebui sa-ti mai serveasca de calauza. Si Chicot ncepu sa traga magarul de capastru, n vreme ce calugarul agatndu-se cu amn doua minile de samar, facea toate sfortarile pentru a-si pastra centrul de greuta te.

Strabatura astfel podul Morarilor, strada Sfntului Bartolomeu, Podul cel Mic si u rcara n strada Sfntul Jacques, calugarul plngnd, Gasconul tragnd. Doi baieti, ajutoarele jupnului Bonhomet, l coborra, la porunca lui Chicot, pe calu gar de pe magar si l condusera n camera pe care cititorii nostri o mai cunosc. - S-a facut, spuse jupn Bonhomet napoindu-se. - S-a culcat? ntreba Chicot. - Sforaie... - Minunat! Dar cum se va trezi ntr-o zi sau alta, adu-ti aminte ca nu vreau sa st ie deloc cum a ajuns aici; nu ar fi rau chiar sa creada ca nu a mai iesit de la vestita noapte cnd a facut un att de mare taraboi n mnastirea lui, si sa ia drept vi s tot ceea ce i s-a ntmplat ntre timp. - E deajuns, domnule Chicot, raspunse hangiul; dar ce i s-a ntmplat oare acestui s arman calugar? - O mare nenorocire; se pare ca la Lyon s-a luat la cearta cu un trimis al domnu lui de Mayenne si ca l-a ucis. - Oh! Dumnezeule!... striga hangiul, astfel nct... - Astfel nct domnul de Mayenne s-a jurat, dupa ct se pare, ca va pune sa-l arda de viu sau ca-si va pierde numele, raspunse Chicot. - Fiti pe pace, raspunse Bonhomet, sub nici un motiv nu va iesi de aici. - Minunat! Si acum, urma Gasconul, linistit asupra lui Gorenflot, trebuie neapar at sa-l gasesc pe ducele meu de Anjou; sa cautam. Si el se ndrepta spre palatul Maiestatii Sale Francisc al III-lea. CAPITOLUL XLII Printul si prietenul

Dupa cum s-a vazut, Chicot cautase n zadar pe ducele de Anjou pe strazile Parisul ui, n seara Ligii. Ducele de Guise, ne reamintim, l invitase pe print sa iasa: aceasta invitatie nel inisti pe banuitoarea Alteta. Franois chizbuise si dupa ce chibzuia, el l ntrecea c hiar pe sarpe n prudenta. Totusi, cum nsusi interesul sau i impunea sa vada cu proprii sai ochi ceea ce treb uia sa se petreaca n seara aceea, se hotar sa primeasca invitatia, dar lua n acelas i timp hotarrea de a nu pune piciorul n afara palatului sau dect ntr-o ct mai buna to varasie. Astfel, cum fiecare om care se teme cheama o arma favorita n ajutorul sau, ducele se duse sa-si caute spada sa, care era Bussy d'Amboise. Pentru ca ducele sa se hotarasca la acest demers, trebuie ca frica sa-l fi stapni t prea mult. De cnd cu amagirea sa cu privire la domnul de Monsoreau, Bussy era mb ufnat, si Franois si marturisea lui nsusi ca n locul lui Bussy si presupunnd ca odata cu locul i-ar fi luat si curajul, ar fi aratat ciuda printului care l-a tradat n tr-un mod asa de crud. De fapt, Bussy, ca toate fiintele nobile, simtea mai puternic durerea dect bucuri a: este neobisnuit ca un cutezator la primejdie, rece si calm n fata fierului si focului, sa nu fie dobndit mai usor dect un las dupa emotia unei piedici. Aceia pe care femeile i fac cu mai multa usurinta sa plnga, snt barbatii care snt cei mai te muti. Bussy dormea, pentru a spune astfel, n durerea sa. O vazuse pe Diana primita la c urte, recunoscuta contesa de Monsoreau, primita de regina Luiza n rndul doamnelor sale de onoare, vazuse mii de priviri curioase mistuind aceasta frumusete fara s eaman pe care, putem zice, el o descoperise si o scosese din mormntul unde era ngr opata. si atintise, tot timpul serii, ochii arzatori asupra tinerei femei care nu -i ridica deloc pe ai sai si, din toata stralucirea acestei serbari, Bussy, nedr ept ca toti barbatii care iubesc cu adevarat, Bussy, uitnd trecutul si distrugnd s ingur n mintea sa toate iluziile de fericire pe care trecutul le facuse sa se nas ca, Bussy nu se ntrebase ct trebuia sa fi suferit Diana de tinea astfel ochii plec ati, ea care putea sa zareasca n fata ei o figura acoperita de o tristete simpati ca n mijlocul tuturor acestor priviri indiferente sau att de curioase. - Oh! si zise Bussy vaznd ca asteapta zadarnic o privire, femeile nu au dibacie si ndrazneala dect cnd e vorba sa nsele un tutore, un sot sau o mama; ele snt stngace, s

t lase, cnd e vorba sa plateasca o datorie de simpla recunostinta: au atta frica d e a arata ca iubesc, pun un pret att de exagerat pe cea mai mica favoare, nct, pen tru a face sa piarda orice speranta acela o astepta de la ele, nu privesc deloc, cnd au asemenea toane, ca sa-i raneasca inima. Diana putea sa-mi spuna simplu:ti multumesc de ceea ce ai facut pentru mine, dar nu te iubesc. As fi fost ucis de lovitura s-au m-as fi vindecat. Dar nu! ea prefera sa ma lase s-o iubesc zadarni c; dar nu a cstigat nimic, o dispretuiesc. Si se departa de cercul regal cu mnia n suflet. n acest moment nu mai era acea nobila figura pe care toate femeile o priveau cu d ragoste si toti barbatii cu teama: era o frunte posomorta, o privire falsa, un zmb et nesincer. Bussy plecnd, se vazu n trecere ntr-o mare oglinda de Venetia si se gasi chiar el n eplacut la vedere. - Dar snt nebun, spuse el; cum, pentru o fiinta care ma dispretuieste, sa ma arat urcios la o suta care ma cauta! Dar de ce ma dispretuieste ea, sau mai de graba pentru cine? Oare pentru acel lung schelet cu fata palida, care, totdeauna asezat la zece pas i de ea, o acopera fara ncetare cu privirea lui geloasa... si care, el nsusi, se f ace ca nu ma vede? Si sa mai spui totusi, ca daca as voi, ntr-un sfert de ora l-a s tine mut si rece sub genunchiul meu cu zece mpunsaturi de spada n inima; si sa m ai spui, ca daca as voi, as putea sa arunc pe aceasta rochie alba sngele aceluia care a pus sa-i coase aceste flori; si sa mai spui ca, daca voiam, neputnd fi iub it, eram cel putin temut si urt. Oh! ura sa! mai bine dect indiferenta. Da, dar fi banal si josnic: este ceea ce ar fi facut un Qulus si un Maugiron, dac a un Qulus si un Maugiron ar fi stiut sa iubeasca. Mai bine sa seaman cu acel ero u al lui Plutarc pe care l-am admirat att, cu acel tnar Antiohus murind de dragost e fara sa riste o marturisire, fara sa rosteasca o acuzare. Da, voi tacea! Da,eu care am luptat corp la corp cu toti barbatii nspaimntatori ai acestui secol; eu c are l-am vazut pe Crillon, pe bravul Crillon nsusi, dezarmat n fata mea, si care s i-a pastrat viata datorita marinimiei mele; da, mi voi nchide durerea si voi nabusi n sufletul meu, cum a facut Hercule din uriasul Anteu, fara sa-l lase sa atinga o singura data pe Speranta, mama sa. Nu, nimic nu-mi este cu neputinta, mie Buss y, pe care lumea, ntocmai ca pe Crillon, m-au poreclit viteazul si tot ceea ce au facut eroii, voi face si eu. Si la aceste cuvinte, el si mladie mna-i ncordata cu care si sfsia pieptul, si sterse sudoarea de pe frunte si merse ncet spre usa; pumnul sau lovea cu asprime tapiter ia; si impuse rabdare si blndete si iesi cu zmbetul pe buze si cu fruntea linistita , dar cu un vulcan n inima. Este adevarat ca, n drumul sau l ntlni pe domnul duce de Anjou si ntoarse capul, caci simtea ca toata ncordarea sa nu putea merge pna acolo nct sa zmbeasca, si nca sa-l sa lute pe printul care l numea prietenul sau si care l tradase asa de grozav. Trecnd, printul rosti numele lui Bussy, dar Bussy nu se ntoarse de loc. Bussy se duse acasa. si puse spada pe masa, scoase pumnalul din teaca, si desfacu singur pelerina si mantaua, si se aseza ntr-un fotoliu sprijinindu-si capul pe bl azonul armelor sale care i mpodobea rezematoarea. Oamenii sai l vazura adormit. Crezura ca voia sa se odihneasca si se departara. B ussy nu dormea: visa. Petrecu astfel mai multe ore fara a baga de seama ca la celalalt capat al camere i un om, asezat ca si el, l privea curios fara sa faca o miscare, fara sa rosteas ca un cuvnt, asteptnd, dupa toate probabilitatile, prilejul de a intra n legatura c u el, fie printr-un cuvnt, fie printr-un semn. n sfrsit, un fior rece trecu prin umerii lui Bussy si facu -i clipeasca ochii; obs ervatorul nu facu nici o miscare. n curnd dintii contelui ncepura sa clantane; bratele i se ntepenira; capul sau, ngreu nat prea mult, aluneca de-a lungul rezematoarei fotoliului si i cazu pe umar. n acest moment omul care l examina se scula din scaunul sau, scoase un suspin, si se apropie de el. - Domnule conte, spuse el, aveti febra. Contele ridica fruntea pe care o nrosea caldura bolii.

- Ah! tu esti, Remy, spuse el. - Da, conte, va asteptam aici. - Aici, si pentru ce? - Pentru ca acolo unde cineva sufera nu sta mult. - Multumesc, prietene, spuse Bussy lund mna tnarului. Remy pastra ntre minile sale acea mna temuta, devenita slaba dect mna unui copil, apa snd-o cu dragoste si respect pe inima. - Sa vedem, spuse el, trebuie sa stiu, domnule conte, daca voiti sa ramneti astfe l: voiti ca febra sa va copleseasca si sa va doboare? Stati n picioare! Voiti sa o nvingeti? Asezati-va n pat si puneti sa vi se citeasca vreo carte. Veti putea sc oate exemple si putere. Contele nu avea nimic altceva de facut dect sa asculte; el asculta. Asadar n pat l gasira toti prietenii care venira sa-l viziteze. n tot timpul celei de a doua zi, Remy nu parasi deloc capatiul contelui; avea ndoit a ndatorire de doctor al corpului si al sufletului; avea bauturi racoritoare pent ru unul si cuvinte gingase pentru celalalt. Dar a doua zi, ziua n care domnul de Guise venise la Luvru, cnd Bussy privi n jurul sau, Remy nu mai era. - A obosit, gndi Bussy; este si natural! Sarmanul baiat, trebuie sa aiba atta nevo ie de aer, de soare si de primavara; si apoi Gertruda l astepta fara ndoiala, Gert ruda nu e dect o camerista, dar l iubeste... O camerista care iubeste, valoreaza mai mult dect o regina care nu iubeste. Ziua trecu astfel, Remy nu aparu; tocmai pentru ca lipsea, Bussy l dorea; si era nerabdator sa-l vada. - Oh! murmura el, odata sau de doua ori, am crezut nca n recunostinta si prietenie ! Nu, de azi nainte nu mai vreau sa cred n nimic. Spre seara, cnd strazile ncepura sa se umple de oameni si de zgomote, cnd ziua deja disparuta nu ngaduia sa se deosebeasca lucrurile din apartament, Bussy auzi voci puternice si numeroase n anticamera sa. Un servitor alerga atunci foarte speriat. - Monseniore, ducele de Anjou, spuse el. - Lasa-l sa intre, raspunse Bussy ncruntnd sprncenele la gndul ca stapnul sau se ngrij ea de el, acest stapn pe care el l dispretuia pna la politete. Ducele intra. Camera lui Bussy era fara lumina; inimile bolnave iubesc ntunericul , caci ele populeaza ntunericul cu fantome. - Este prea ntuneric la tine, Bussy spuse ducele; aceasta trebuie sa te mhneasca. Bussy ramase tacut: dezgustul i nchidea gura. - Esti oare bolnav grav, urma ducele, de nu raspunzi? - Snt ntr-adevar foarte bolnav, Monseniore, murmura Bussy. - Atunci, de aceea nu te-am mai vazut de doua zile la mine? spuse ducele. - Da, Monseniore, spuse Bussy. Printul, atins de acest laconism, facu doua sau trei ocoluri prin camera, privin d sculpturile care se desprindeau din umbra si pipaind stofele. - Ai o locuinta foarte frumoasa, Bussy, cel putin asa mi se pare, spuse ducele. Bussy nu raspunse. - Domnilor, spuse ducele gentilomilor sai, ramneti n camera de alaturi; trebuie sa credem ca ntr-adevar sarmanul meu Bussy este rau bolnav. Pentru ce nu a fost nsti intat Miron? Doctorul unui rege nu este ndeajuns de bun pentru Bussy? Un servitor al lui Bussy clatina din cap: ducele observa. - Sa vedem, Bussy, ai necazuri? ntreba printul aproape slugarnic. - Nu mai stiu, raspunse contele. Ducele se apropie, asemenea acelor amanti pe care i respingi si care, pe masura c e i respingi devin mai mladiosi si mai ndatoritori. - Sa vedem! ia spune-mi, Bussy? spuse el. - Si ce va spun, Monseniore? - Esti suparat pe mine, ce zici? adauga el aproape n soapta. - Eu, suparat! De ce? De altfel, nu se supara nimeni pe printi. La ce le-ar folo si? Ducele tacu. - Dar, spuse Bussy la rndu-i, ne pierdem timpul n introduceri. Sa trecem la fapte,

Monseniore. Ducele l privi pe Bussy. - Aveti nevoie de mine, nu-i asa? spuse acesta din urma cu o asprime de necrezut . - Ah! domnule de Bussy! - Ei! fara ndoiala ca aveti nevoie de mine, o repet; credeti ma gndesc ca din pr ietenie ati venit sa va vedeti? Nu, la naiba! caci nu iubiti pe nimeni. - O! Bussy! tu sa-mi spui asemenea lucruri! - Ascultati, sa terminam; vorbiti, Monseniore, ce va trebuie? Cnd apartii unui pr int, cnd acest print se preface pna ntr-att nct sa te numeasca prieten, ei bine! trebu ie sa- i fii recunoscator de prefactoria si sa-i faci orice sacrificiu, chiar ac ela al vietii. Ducele se rosi: dar cum se afla n umbra nimeni nu vazu aceasta roseata. - Nu voiam nimic de la tine, Bussy, si te nseli, spuse el, creznd ca vizita mea es te interesata. Doresc numai, vaznd ce vreme frumoasa este afara si tot Parisul fi ind miscat asta-seara de semnatura Ligii, sa te am tovaras pentru a alerga putin prin oras. Bussy l privi pe duce. - Nu l aveti pe Aureilly? spuse el. - Un cntaret din lauta! - Ah! Monseniore! nu-i dati toate calitatile; credeam ca ndeplinirea pe lnga dumne avoastra si alte functiuni si, n afara de Aureilly, de altfel, mai aveti nca zece sau doisprezece gentilomi ale caror spade le aud rasunnd pe pardoseala anticamere i mele. Portiera se ridica ncet. - Cine e acolo? ntreba ducele cu trufie, si cine intra fara sa fie anuntat n camer a n care ma aflu? - Eu ,Remy, raspunse la Haudouin facnd o intrare mareata si nicidecum stingherita . - Cine e Remy? ntreaba ducele. - Remy, Monseniore; raspunse tnarul, este medicul. - Remy, spuse Bussy, este mai mult dect medicul, Monseniore, este prietenul. - A! facu ducele ranit. - Au auzit ce doreste Monseniorul? ntreba Bussy pregatindu-se sa iasa din pat. - Da, sa-l nsotiti, dar... - Dar ce? spuse ducele. - Dar nu-l veti nsoti, Monseniore, raspunse le Haudouin. - Si pentru ce? striga Franois. - Pentru ca este prea frig afara, Monseniore. - Prea frig? spuse ducele surprins ca cineva ndraznea sa-i reziste. - Da, prea frig. Prin urmare, eu care raspund de sanatatea Domnului de Bussy fat a de prietenii sai si mai cu seama fata de mine nsumi, l opresc sa iasa. Bussy era totusi sa sara jos din pat, dar mna lui Remy o ntlni pe a sa si i-o strnse cu nteles. - Bine, spuse ducele. Pentru ca ar risca att de mult iesind, va ramne. Si Alteta Sa, atinsa peste masura, facu doi pasi spre usa. Bussy nu facu nici o miscare. Ducele se napoie din nou la pat. - Asadar, e lucru hotart, spuse el, nu iesi din casa? - Vedeti, Monseniore, spuse Bussy, ma opreste doctorul. - Ar trebui sa-l consulti pe Miron, este un mare doctor. - Monseniore, prefer un medic prieten dect un medic savant, spuse Bussy. - n cazul acesta, adio. - Adio, Monseniore! Si ducele iesi cu mare zgomot. Abia iesise din casa ca Remy, care l urmarise din ochi pna cnd acesta iesi din pala t, alerga lnga bolnav. - Asa, spuse el, Monseniore, sa va sculati si aceasta numaidect, va rog. - Pentru ce sa ma scol? - Pentru a face o plimbare cu mine. Este prea cald n aceasta camera.

- Dar i spuneai adineauri ducelui ca este prea frig afara! - De cnd a iesit el, temperatura s-a schimbat. - Astfel nct...? spuse Bussy ridicndu-se curios. - Astfel nct n momentul de fata, raspunse le Haudouin , snt convins ca aerul v-ar fa ce bine. - Nu nteleg, spuse Bussy. - Oare ntelegeti ceva din doctoriile ce vi le dau? Le nghititi totusi. Haideti! su s! ridicati-va: o plimbare cu ducele de Anjou era primejdioasa, cu medicul este salvare; v-o spun eu; nu mai aveti oare ncredere n mine? Atunci trebuie sa ma goni ti. - Haidem atunci, spuse Bussy, pentru ca vrei tu. - Trebuie. Bussy se ridica palid si tremurnd. - Ce interesanta paloare, spuse Remy, si ce frumos bolnav! - Dar unde mergem? - ntr-un cartier al carui aer l-am analizat chiar astazi . - Si acest aer? - Este suveran pentru boala dumneavoastra, Monseniore. Bussy se mbraca. - Palaria si spada mea, spuse el. si puse una pe cap si o ncinse pe cealalta. Apoi amndoi iesira. CAPITOLUL XLIII Etimologia strazii Jussienne Remy si lua bolnavul de brat, coti la stnga, o lua pe strada Coquillire si merse pe ea pna la meterez. - Ciudat, spuse Bussy, ma conduci nspre mlastinile de la Grance-Batelire si pretin zi ca acel cartier este sanatos? - O! domnule, spuse Remy, putina rabdare, vom ocoli strada Pagevin, vom lasa la dreapta strada Breneuse si vom intra n strada Montmartre; veti vedea ce frumoasa este strada Montmartre! - Tu crezi ca nu o cunosc? - Ei bine! atunci, daca o cunoasteti, cu att mai bine. Nu voi mai avea nevoie sami pierd timpul facndu-va sa-i vedeti frumusetile si va voi conduce de ndata ntr-o straduta frumoasa. Veniti, nu va spun dect att. Si, ntr-adevar, dupa ce lasase poarta Montmartre la stnga si facuse aproape doua s ute de pasi n strada, Remy coti la dreapta. - Ah! dar vad ca o faci ntr-adins, striga Bussy; ne napoiem de unde am plecat. - Aceasta, spuse Remy, este strada Gypecienne, sau a Egiptencei, cum veti voi, s trada pe care poporul a si nceput s-o numeasca strada Gyssienne si pe care va sfrs i s-o numeasca peste putin timp strada Jussienne, pentru ca este mai usor si pen tru ca geniul limbilor tinde mereu, pe masura ce se nainteaza spre Sud, sa nmultea sca vocalele. Dumneavoastra trebuie sa stiti acest lucru, Monseniore, dumneavoas tra care ati fost n Polonia; oamenii de acolo nu rostesc ei oare si acum cte patru consoane la rnd, astfel ca dau impresia, atunci cnd vorbesc, ca sfarma pietricele n gura si ca njura sfarmndu-le? - Este foarte adevarat, spuse Bussy; dar cum nu cred ca am venit aici pentru a f ace un curs de filologie, sa vedem, spune-mi: ncotro mergem? - Vedeti aceasta mica biserica? spuse Remy fara sa raspunda la ceea ce l ntreba Bu ssy. Hei! Monseniore! ce semet e asezata, cu fatada spre strada si cu altarul sp re gradina comunitatii! Fac prinsoare ca pna astazi, nu ati remarcat-o niciodata! - ntr-adevar, spuse Bussy, nici nu o stiam. Si Bussy nu era singurul nobil care nu intrase niciodata n aceasta biserica a Sfi ntei Maria Egipteanca, biserica foarte populara si care era de asemeni cunoscuta de credinciosii care o frecventau sub numele de capela Quoqhron. - Ei bine! spuse Remy, acum cnd stiti cum se numeste aceasta biserica, si cnd i-at i examinat ndeajuns exteriorul, sa intram si veti vedea geamurile din tinda: snt c urioase.

Bussy se uita la Remy si vaznd pe fata tnarului un asa blnd zmbet ntelese ca tnarul do ctor avea, facndu-l sa intre n biserica, un alt scop dect acela de a-l face sa vada geamurile, care nu se puteau vedea, avnd n vedere ca se facuse noapte. Dar se mai putea vedea si altceva, caci interiorul bisericii era luminat pentru vecernicie: erau acele naive picturi din veacul al XVI-lea, pe care Italia, dato rita climei sale bune, le mai pastreaza nca, n vreme ce, la noi, umezeala pe de o parte si vandalismul pe de alta, au sters putin cte putin de pe zidurile noastre aceste traditii ale unei epoci trecute si aceste dovezi ale unei credinte care n u mai este. ntr-adevar, pictorul zugravise n forma de fresca pentru Francisc I, si din pradinul acestui rege, viata sfintei Maria Egipteanca: or, printre subiecte le cele mai interesante ale acestei vieti, artistul iconar, naiv si mare iubitor de adevar, daca nu anatomic cel putin istoric, asezase, n locul cel mai vizibil din capela, acel moment greu n care sfnta Maria, neavnd bani pentru a-l plati pe lu ntras, se da pe ea nsasi ca taxa de trecere. Acum, este drept sa spunem ca, cu toata veneratia credinciosilor pentru Maria E gipteanca adusa pe calea binelui, multe femei cinstite din cartier gaseau ca pic torul ar fi putut pune n alta parte acest subiect, sau cel putin sa-l trateze ntrun chip mai putin naiv; si motivul pe care l aduceau, sau mai de graba pe care nu -l aduceau, era ca amanunte ale frescei ntorceau prea des privirea tinerilor baie ti de pravalie pe care postavarii, stapnii lor, i aduceau la biserica duminicile s i sarbatorile. Bussy l privi pe la Haudouin, care, devenit baiat de pravalie pentru o clipa, dad ea o mare atentie acestei picturi. - Ai pretentia, i spuse el, de a face sa se nasca n mine idei anacronice n legatura cu capela Sfintei Maria Egipteanca? Daca este asa, ai dat gres cu mine. Trebuie sa aduci aici calugari si scolari. - Dumnezeu sa ma fereasca, spuse le Haudouin: Omnis cogiyatio libidinosa cerebru m inficit. - Ei bine! atunci? - La naiba! ascultati deci, nu poti totusi sa-ti scoti ochii atunci cnd intri aic i. - Sa vedem, aveai un scop, aducndu-ma aici, dect sa ma faci sa vad genunchii sfint ei Maria Egipteanca. - Pe legea mea, nu, spuse Remy. - Atunci, am vazut, sa plecam. - Rabdare! iata ca se termina slujba. Iesind acum, i-am deranja pe credinciosi. Si le Haudouin l retinu pe Bussy usor de brat. - Ah! iata ca se retrag toti, spuse Remy. Sa facem ca ceilalti, va rog. Bussy se ndrepta spre usa cu o indiferenta si o distrare vadite. - Ei bine, spuse le Haudouin, iata ca va ndreptati spre iesire fara sa luati aghi azma. Unde naiba va e oare capul? Bussy, ascultator ca un copil, se ndrepta spre coloana n care era asezat aghiazmat arul. Le Haudouin se folosi de aceasta clipa pentru a face un semn de ntelegere unei fe mei care, la gestul tnarului doctor,se ndrepta la rndu-i spre aceeasi coloana spre care se ndrepta Bussy. Astfel ca, n clipa n care contele si ducea mna spre aghiazmatarul n forma de scoica, pe care-l sustineau doua Egiptene din marmora neagra, o mna putin cam mare si cam rosie si care era totusi o mna de femeie, se ntinse spre a sa si umezi degetele n a pa purificatoare. Bussy nu se putu opri sa nu-si duca ochii de la mna mare si rosie la fata femeii; dar n aceeasi clipa el dadu un pas napoi si se ngalbeni deodata, caci recunoscuse, n proprietara acestei mini pe Gertruda, pe jumatate ascunsa sub un val de lna neag ra. El ramase cu bratul ntins fara a se mai gndi sa faca semnul crucii, n vreme ce Gert ruda trecea salutndu-l si si profila talia-i nalta sub tinda micii biserici. La doi pasi n urma Gertrudei, ale carei coate robuste faceau sa se lase loc liber , venea o femeie nvaluita cu grija ntr-o pelerina de matase, o femeie ale carei fo rme elegante si tinere, ale carei picioare ncntatoare, a carei talie delicata, l fa cura sa viseze pe Bussy care nu cunostea pe lume dect o talie, un picior, o forma

asemanatoare. Remy nu avu nimic sa-i spuna, l privea numai; Bussy ntelegea acum pentru ce tnarul l adusese n strada Maria Egipteana si l facuse sa intre n biserica. Bussy o urma pe aceasta femeie, le Haudouin l urma pe Bussy. Ar fi fost un lucru distractiv aceasta precesiune a patru figuri care urmau cu p as egal, daca tristetea si paloarea a doua dintre ele nu ar fi destainuit suferi ntele crude. Gertruda, mergnd tot nainte, coti dupa coltul strazii Montmartre, facu ctiva pasi p e aceasta strada, apoi deodata o lua la dreapta ntr-o fundatura care avea o porti ta. Bussy sovai. - Ei bine! domnule conte, ntreaba Remy, voiti sa va calc pe tocuri? Bussy si continua drumul. Gertruda, care mergea mereu prima, scoase o cheie din buzunar si o lasa pe stapna ei sa intre, care trecu pe dinaintea ei fara sa ntoarca capul. La Haudouin i spuse doua vorbe cameristei, se trase ndarat si l lasa sa treaca pe B ussy; apoi Gertruda si el intrara la rndul lor, nchise poarta si fundatura ramase din nou pustie. Erau orele sapte si jumatate seara, se asteptau primele zile ale lunii mai; la a erul caldicel care arata primele sufluri ale primaverii, frunzele ncepeau sa se d ezvolte n snul acoperamntului crapat. Bussy privi n jurul lui: se gasea ntr-o gradina de vreo doua sute de metri patrati , nconjurata de ziduri foarte nalte, pe vrful carora vita salbatica si iedera, naltnd u-si mladitele noi, faceau sa se naruiasca din cnd n cnd mici bucatele de ipsos si raspndeau n aer acel parfum aspru si puternic pe care racoarea serii o smulge din frunzele lor. n sfrsit, primii lilieci, nfloriti la soarele diminetii, zdruncinau cu placutele lo r parfumuri creierul nca sovaitor al tnarului, care se ntreba daca attea parfumuri, atta caldura si viata nu-i veneau lui, att de sigur, att de slab, att de parasit abi a acum o ora, nu i veneau numai de la prezenta unei femei att de mult iubita. Sub un leagan de iasomie si de clematite, pe o mica banca lipita de zidul biseri cii, Diana se asezase, cu fruntea plecata, cu minile nemiscate cazndu-i n jos, si s e vedea desfrunzind o micsunea, strnsa ntre degetele sale, micsunea pe care o stri vea fara sa-si dea seama si ale carei petale le arunca pe nisip. n clipa aceea o privighetoare, ascunsa ntr-un castan vecin, si ncepu cntecul lung si melancolic, brodat din cnd n cnd cu note care tsneau ca niste scntei. Bussy se afla singur n aceasta gradina cu doamna de Monsoreau , caci Remy si Gert ruda stateau mai departe: el se apropie de ea; Diana si ridica capul. - Domnule conte, spuse ea cu o voce sfioasa, orice nconjur ar fi nedemn de noi da ca m-ai gasit adineauri n biserica Sfnta Maria Egipteanca, nu ntmplarea te-a condus acolo. - Nu, doamna, spuse Bussy, le Haudouin este acela care m-a facut sa ies a-mi spu ne n ce scop si va jur ca nu stiam... - Te nseli asupra ntelesului cuvintelor mele domnule, spuse cu tristete Diana. Da, stiu bine ca domnul Remy te-a condus la biserica si poate chiar cu forta. - Doamna, spuse Bussy, nu cu forta... Nu stiam pe cine aveam sa vad acolo. - Iata un cuvnt aspru, domnule conte, murmura Diana clatinnd din cap si ridicnd asu pra lui Bussy o privire umezita de lacrimi. Ai intentia de a ma face sa nteleg ca daca ai fi cunoscut taina lui Remy, nu l-ai fi nsotit? - Oh! Doamna. - E natural, e drept; domnule, dumneata mi-ai adus un serviciu nsemnat si eu nu t i-am multumit nca de politetea dumitale. Iarta-ma si primeste toate multumirile m ele. - Doamna... Bussy se opri; el era att de buimacit nct nu-l mai ajutau cuvintele nici ideile. - Dar am voit sa-ti dovedesc, urma Diana nsufletindu-se, ca nu snt o femeie nerecu noscatoare si nici o inima uituca. Eu snt aceea care l-am rugat pe domnul Remy sa -mi procure cinstea ntrevederii cu dumneata; eu snt aceea care am ales acel loc de ntlnire; iarta-ma daca nu ti-am fost pe plac Bussy si apasa mna pe inima.

- Oh! Doamna! spuse el, nici nu va gnditi. Ideile ncepeau sa revina acestei inimi zdrobite si i se parea ca acea placuta adi ere a serii care aducea parfumuri att de dulci si cuvinte att de gingase, i ridica n acelasi timp o ceata de pe ochi. - Stiu, urma Diana, care era cea mai tare pentru ca de multa vreme se pregatise pentru aceasta ntrevedere, stiu ct rau ti-a pricinuit aducerea la ndeplinire a comi sionului meu. Cunosc toata delicatetea dumitale. Te cunosc si te apreciez, te ro g sa ma crezi. nchipuie-ti deci ct trebuie sa fi suferit eu la ideea ca dumneata a veai sa nesocotesti sentimentele inimii mele. - Doamna, spuse Bussy, de trei zile snt bolnav. - Da, o stiu, raspunse Diana cu o roseata care trada tot interesul pe care-l dad ea acestei boli, si eu sufeream mai mult dect dumneata, caci domnul Remy, care ma nsela fara ndoiala, domnul Remy ma lasa sa cred... - Ca uitarea dumneavoastra pricinuia durerea mea. Oh! E adevarat. - Deci, a trebuit sa fac ceea ce am facut,conte, relua doamna de Monsoreau. Te v ad, ti multumesc de atentiile dumitale si ti jur o recunostinta vesnica... acum cr ede-ma ca vorbesc din adncul inimii. Bussy clatina cu tristete din cap si nu raspunse. - Te ndoiesti de vorbele mele? Relua Diana. - Doamna, raspunse Bussy, oamenii care simt o prietenie pentru cineva, marturise sc aceasta prietenie cum pot: ma stiati la palat n seara prezentarii dumneavoastr a la curte; ma stiati n fata dumneavoastra, trebuie sa fi simtit privirea mea apa snd asupra ntregii dumneavoastra persoane si nu ati ridicat nici cel putin ochii s pre mine; nu m-ati facut sa nteleg, printr-un cuvnt, printr-un gest, printr-un sem n ca stiati ca eram acolo; dar nu am dreptate, doamna, poate ca nu m-ati recunos cut; nu ma vazuseti dect de doua ori. Diana raspunse printr-o privire de o att de trista mustrare nct Bussy fu miscat pna n adncul sufletului. - Iarta-ma, doamna, iarta-ma, spuse; dumneata nu esti o femeie ca toate celelalt e si cu toate astea, te comporti ca si femeile obisnuite; casatoria aceea? - Nu stii cum am fost silita s-o nchei? - Da, nsa era usor de desfacut. - Cu neputinta, dimpotriva. - Dar nimic nu te nstiinta oare ca n apropierea dumitale veghea un barbat devotat? Diana pleca ochii. - Tocmai aceasta ma nfricosa mai cu seama, spuse ea. - Si iata caror consideratii m-ai sacrificat dumneata. Oh! gndeste-te ce viata ma i duc eu, de cnd apartii altuia. - Domnule, spuse contesa cu demnitate, o femeie nu-si schimba numele fara ca sa nu rezulte de aci o mare dauna pentru cinstea ei, atunci cnd traiesc doi barbati care poarta, unul numele pe care l-a parasit, celalalt numele pe care l-a luat. - Astfel ca dumneata ai pastrat numele de Monsoreau din preferinta. - Crezi! bolborosi Diana. Cu att mai bine! Si ochii ei se umplura de lacrimi. Bussy, care o vazu lasndu-si capul sa-i cada pe piept, se ndrepta tulburat spre ea . - n sfrsit, spuse el, iata-ma ajuns din nou ceea ce eram, doamna, adica un strain pentru dumneata. - Vai! facu Diana. - Tacerea dumitale o spune ndeajuns. - Nu pot vorbi dect prin tacerea mea. - Tacerea dumitale, doamna, este urmarea primirii dumitale de la Luvru. La Luvru , nu ma vedeai; aci nu mi vorbesti. - La Luvru, ma aflam n prezenta domnului de Monsoreau. Domnul de Monsoreau ma pri vea si el este gelos. - Gelos! Ei! ce-i mai trebuie oare, Dumnezeule! Ce fericire mai poate dori cnd to ata lumea i invidiaza fericirea. - ti spun ca e gelos, domnule; de cteva zile l-a vazut pe cineva dnd trcoale n jurul noii noastre locuinte. - Ati parasit asadar casuta din strada Sfntul Anton?

- Cum! striga Diana trta de o miscare necugetata, barbatul acela nu erai dumneata? - Doamna, de cnd casatoria dumitale a fost anuntata n mod public, de cnd ai fost pr ezentata, de cnd cu serata aceea de la Luvru, n sfrsit, unde nu ai binevoit sa ma p rivesti, stau culcat, ma sfsie febra, mor; vezi ca sotul dumitale nu ar putea fi gelos pe mine, cel putin, pentru ca nu pe mine m-a putut vedea n jurul casei dumn eavoastra. - Ei bine! domnule conte, daca e adevarat, dupa cum mi-ai spus-o, ca ai fi avut oarecare dorinta sa ma revezi, multumeste-i acelui barbat necunoscut, caci, cuno scndu-l pe domnul de Monsoreau asa cum l cunosc, barbatul acela m-a facut sa tremu r pentru dumneata si am voit sa te vad pentru a-ti spune: Nu te expune astfel, d omnule conte, nu ma face mai nenorocita dect snt. - Linisteste-te, doamna; o repet, nu eram eu. - Acum, lasa-ma sa termin tot ceea ce aveam sa spun. De teama acelui barbat, el pretinde sa parasesc Parisul; astfel ca, domnule conte, poti privi aceasta ntreve dere ca cea din urma... Mine plec la Meridor. - Pleci, doamna? striga Bussy. - Nu este dect acest mijloc pentru a-l linisti pe domnul de Monsoreau, spuse Dian a; nu este dect acest mijloc de a-mi regasi linistea. De altfel, n ceea ce ma priv este, urasc Parisul, urasc lumea, curtea, Luvrul. Snt fericita sa ma izolez cu am intirile mele de fata; mi se pare ca trecnd din nou pe poteca anilor mei din tine rete, o particica din fericirea mea de altadata va recadea pe cap ntocmai ca o r oua placuta. Tatal meu ma nsoteste. i voi regasi acolo pe domnul si doamna de Sain t-Luc, carora le pare rau ca nu ma au lnga ei. Adio, domnule de Bussy. Bussy si ascunse fata n mini. - Haide, murmura el, totul s-a sfrsit pentru mine. - Ce tot spui? striga Diana ridicndu-se. - Spun, doamna, ca barbatul acela care te surghiuneste, ca barbatul acela care-m i rapeste singura speranta ce-mi mai ramnea, adica aceea de a respira acelasi aer cu dumneata, de a te ntrezari ndaratul unei jaluzele, de a-ti atinge rochia n trea cat, de a adora n sfrsit o fiinta vie iar nu o umbra, spun, spun ca barbatul acela este dusmanul meu de moarte si ca, chiar daca ar trebui sa pier, l voi distruge cu mna mea. - Oh! domnule conte! - Mizerabilul! striga Bussy. Cum! nu este deajuns pentru el sa te aiba ca sotie, pe dumneata, cea mai frumoasa si cea mai neprihanita dintre fiinte, mai este si gelos! Gelos! monstru ridicol si nesatios, ar nghiti toata lumea. - O! linisteste-te, conte, linisteste-te, pentru Dumnezeu! Este scuzabil, poate. - Este scuzabil! Dumneata l aperi, doamna. - O! daca ai sti! spuse Diana acoperindu-si fata cu amndoua minile, ca si cnd s-ar fi temut ca nu cumva Bussy sa-i observe roseata cu toate ca era ntuneric. - Daca as sti? repeta Bussy. Ei! doamna, eu stiu un lucru, ca nu se poate gndi ci neva la restul lumii atunci cnd este barbatul dumitale. - Dar, spuse Diana cu o voce ntretaiata, soptita, arzatoare; dar daca te-ai nsela, domnule conte, daca nu ar fi barbatul meu! Si tnara, la aceste cuvinte, atingnd cu mna ei rece minile arzatoare ale lui Bussy, se ridica si fugi, usoara ca o umbra, prin cotiturile ntunecate ale gradinitei, a puca bratul Gertrudei, trnd-o dupa ea mai nainte ca Bussy, ametit, nnebunit, voios, sa fi ncercat cel putin sa ntinda bratele pentru a o opri. Scoase un tipat si se ridica mpleticindu-se. Remy ajunse tocmai la timp pentru a-l prinde n bratele sale si a-l face sa se ase ze pe banca pe care tocmai o parasise Diana. CAPITOLUL XLIV Cum i se rupse tunica lui d'Epernon si cum fu Schomberg vopsit n albastru n vreme ce jupn La Hurire ngramadea semnaturi peste semnaturi, n vreme ce Chicot l dad ea n pastrare pe Gorenflot la Cornul Abundentei, n vreme ce Bussy se ntorcea la via ta n acea fericita gradinita plina de parfumuri, de cntece si de dragoste, Henric, posomort de tot ceea ce vazuse prin oras, suparat de predicile pe care le auzise prin biserici, nfuriat de saluturile misterioase culese de fratele sau d'Anjou,

pe care-l vazuse trecnd prin fata lui n strada Saint-Honor, nsotit de domnul de Guis e si de domnul de Mayenne, cu o ntreaga suita de gentilomi care pareau comandati de domnul de Monsoreau si de Qulus. Regele, dupa obiceiul sau, iesise cu cei patru prieteni ai sai; dar, la ctiva pas i de Luvru, Schomberg si d'Epernon, plictisiti de a-l vedea pe Henric ngrijorat s i gndindu-se ca n mijlocul unei asemenea harababuri se puteau gasi placeri si aven turi, Schomberg si d'Epernon se folosisera de cea dinti mbulzeala pentru a dispare la coltul strazii Astruce, si, n vreme ce regele cei doi prieteni ai sai si conti nuau plimbarea pe chei, ei se lasasera trti spre strada Orleans. Nu facusera nici o suta de pasi ca fiecare si gasise de lucru. D'Epernon trecu o teava printre picioarele unui burghez care alerga si care din pricina aceasta se rostogoli la zece pasi, si Schomberg ridicase palaria unei femei pe care o crez use urta si batrna si care se ntmplase sa fie tnara si frumoasa. Dar amndoi si alesesera rau ziua de a se agata de acesti buni parizieni, de obicei att de rabdatori; alergau pe strazi acele friguri de rascoala care bat uneori di n aripi n zidurile capitalelor: "Un nelegiuit!" Acela era un zelos, fu crezut si toti se repezira spre d'Epernon; femeia strigase: "Un favorit!" ceea ce era si m ai rau; si sotul ei, care era un vopsitor, si asmutise ucenicii asupra lui Schomb erg. Schomberg era viteaz; se opri, voi sa raspunda si duse mna la spada. D'Epernon era prevazator si fugi. Henric nu se mai ocupase de cei doi favoriti, i cunostea stia ca au obiceiul sa s e descurse singuri; unul, datorita picioarelor; celalalt, datorita bratelor; el s i facuse deci plimbarea, dupa cum am vazut si, dupa ce si facuse plimbarea, se nap oiase la Luvru. Intrase n cabinetul sau de arme si, asezat pe fotoliul sau mare, tremura de nerab dare, cautnd un motiv sa se nfurie. Maugiron se juca cu Narcisse, ogarul cel mare al regelui. Qulus, cu obrajii sprijiniti n mini, se tolanise pe o perna si l privea pe Henric. - Merg, merg, i spunea regele. Complotul lor nainteaza; tigri, cnd serpi, atunci cnd nu pot sa sara, se trasc. - Ei! Sire, spuse Qulus, nu exista totdeauna comploturi ntr-un regat? Ce dracu ati voi sa faca fiii regilor, fratii regilor, verii regilor, daca nu ar complota? - Asculta, Qulus, cu maximele dumitale absurde si cu obrajii dumitale umflati, mi faci impresia ca esti, n politica, de forta lui Gilles din trgul Saint-Laurent. Qulus se rasuci pe perna si se ntoarse necuviincios cu spatele spre rege. - Ia spune, Maugiron, relua Henric, am dreptate sau nu, la naiba! si trebuie sa fiu hranit cu nerozii si banalitati, ca si cnd as fi un rege nensemnat sau un negu stor de lna care se teme sa nu-si piarda pisica favorita? - Ei! Sire, spuse Maugiron, care era totdeauna si n toate privintele de parerea lui Qulus, daca nu snteti un rege nensemnat, dovediti-o facnd pe regele mare. Ce dra cu uitati-va la Narcisse, este un cine bun; dar cnd l tragi de urechi mrie si cnd l ca ci pe labe, musca. - Nu, Sire, spuse Maugiron; vedeti bine, dimpotriva, ca l asez pe Narcisse cu mul t deasupra voastra, pentru ca Narcisse stie sa se apere, pe cnd Maiestatea Voastr a nu stie. Si ntoarse si el la rndu-i spatele lui Henric. - Haide, iata-ma singur, spuse regele; foarte bine, continuati, bunii mei priete ni, pentru ca sa mi se reproseze ca am mncat averea regatului: parasiti-ma, insul tati-ma, sugrumati-ma; nu am dect calai n jurul meu. Chicot! unde esti? - E foarte simplu, raspunse Maugiron. Si obraznicul ncepu sa mormaie printre dinti un oarecare proverb latin care se tr aduce prin axioma: Spune-mi cu cine te aduni, ca sa-ti spun cine esti. Henric ncrunta din sprncene, un fulger de mnie grozava i lumina ochii mari si negri si de asta data, desigur, era chiar o privire de rege aceea pe care printul o ar unca asupra indiscretilor sai prieteni. Dar, istovit fara ndoiala de aceasta intentie de mnie, Henric recazu pe scaun si nc epu sa frece urechile unuia din catelusii din cos. n clipa aceea un pas repede rasuna n anticamera si d'Epernon aparu fara palarie, f

ara manta si cu tunica sfsiata. Qulus si Maugiron se ntoarsera si Narcisse se repezi spre noul sosit latrnd, ca si cnd nu ar fi recunoscut dect hainele curtenilor regelui. - Ei, Doamne! striga Henric, dar ce ti s-a ntmplat? - Sire, spuse d'Epernon, priviti-ma; vedeti n ce fel snt tratati prietenii Maiesta tii Voastre. - Si cine te-a tratat astfel? ntreba regele. - Drace! poporul dumneavoastra, sau mai de graba acela al domnului duce de Anjou , care striga: "Traiasca Liga!traiasca liturghia! traiasca Guise! traiasca Franoi s!", traiasca toata lumea, n sfrsit, afara de "traiasca regele". - Si ce i-ai facut oare acestui popor, pentru ca sa te trateze astfel? - Eu? Nimic. Ce voiti sa faca un om unui popor? M-a recunoscut ca fiind un priet en al Maiestatii Voastre, si aceasta i-a fost de ajuns. - Dar Schomberg? - Cum, Schomberg? - Schomberg nu ti-a venit n ajutor? Schomberg nu te-a aparat? - La naiba! Schomberg avea destul de lucru pentru el. - Cum asa? - Da, l-am lasat n minile unui vopsitor pe a carui femeie o lasase fara palarie si care mpreuna cu cei cinci sau sase baieti ai sai, se pregatea sa-l dichiseasca p utin. - Petoti dracii! striga regele, si unde l-ai lasat pe sarmanul meu Schomberg? sp use Henric ridicndu-se, ma voi duce chiar eu n ajutorul lui. Poate se va spune, ad auga Henric uitndu-se la Maugiron si la Qulus, ca prietenii mei m-au parasit dar n u se va spune cel putin, ca eu mi-am parasit prietenii. - Multumesc, Sire, spuse o voce napoia lui Henric, multumesc, iata-ma. Gott verda mme mich am scapat singur, dar cu mare greutate. - Oh! Schomberg! este vocea lui Schomberg! strigara cei trei favoriti. Dar unde dracu esti? - La naiba! unde snt, ma vedeti bine, striga aceeasi voce. Si n adevar, din coltul ntunecat al camerei, se vazu naintnd, nu un om, ci o umbra. - Schomberg, striga regele, de unde vii, de unde iesi si pentru ce ai aceasta cu loare? n adevar, Schomberg, din cap pna n picioare, fara exceptia nici unei parti a haine lor sau persoanei sale, Schomberg era de cel mai frumos albastru care s-a putut vedea vreodata. - Der Teufel! striga el; mizerabilii! Nu ma mai mir ca tot poporul acela alerga dupa mine. - Dar ce s-a ntmplat? ntreba Henric. Daca ai fi galben, s-ar explica din pricina fr icii; dar albastru! - S-a ntmplat ca m-au scaldat ntr-un hrdau, ticalosii; am crezut ca ma scaldau numai ntr-un hrdau cu apa si cnd colo era un hrdau cu culoare albastra. - O! la naiba! spuse Qulus izbucnind n rs, snt pedepsiti prin ce au pacatuit. Este f oarte scumpa culoarea albastra si tu le-ai luat vopsea cel putin pentru zece tal eri. - Te sfatuiesc sa nu glumesti, as fi voit sa te vad n locul meu. - Si nu ai spintecat pe nici unul? ntreba Maugiron. - Mi-am lasat pumnalul undeva, iata tot ce stiu, vrt pna n plasele ntr-un nvelis de ca rne; dar, ntr-o clipa, totul era zis: eram prins, ridicat, trt, cufundat n hrdau si a proape necat. - Si cum ai scapat din minile lor? - Am avut curajul sa comit o lasitate, Sire. - Si ce ai facut? - Am strigat: "Traiasca Liga!" - Ca si mine, spuse d'Epernon, numai ca pe mine m-au silit sa adaug: "Traiasca d ucele de Anjou!" - Si eu la fel, spuse Schomberg muscndu-si minile de mnie; si am strigat la fel. Da r nu este totul. - Cum! spuse regele, te-au facut sa strigi si altceva, sarmanul meu Schomberg? - Nu, nu m-au facut sa strig altceva, caci era destul si att, multumesc lui Dumne

zeu! Dar n clipa cnd strigam: "Traiasca ducele de Anjou!..." - Ei bine? - Ghiciti cine trecea? - Cum vrei sa ghicesc? - Bussy, mna lui dreapta, care m-a auzit strignd sa traiasca stapnul sau. - De fapt, cred ca nu a nteles nimic, spuse Qulus. - La naiba! ct era de greu sa vezi ce se petrecea! Aveam pumnalul la gt si ma afla m ntr-un hrdau. - Cum, spuse Maugiron, nu ti-a dat ajutor? trebuia facut acest lucru de la genti lom la gentilom. - El, parea ca se gndeste cu totul la altceva; nu-i lipseau dect aripi ca sa zboar e; abia mai atingea pamntul. - Si apoi, spuse Maugiron, poate ca nu te-a recunoscut? - Frumos motiv! - Trecusei prin albastru? - A! asa, spuse Schomberg. - n cazul acesta ar fi scuzabil, relua Henric, caci, ntr-adevar, sarmanul meu Scho mberg, nu te mai recunosc nici eu. - Ce are a face, raspunse tnarul care nu era degeaba de origina germana, ne vom ntl ni n alta parte dect n coltul strazii Coquillire ntr-o zi cnd nu voi mai fi ntr-un hr . - O! eu, spuse d'Epernon, nu snt suparat pe valet, ci pe stapn; nu cu Bussy as voi sa am de a face, ci cu Monseniorul duce de Anjou. - Da, da, striga Schomberg, Monseniorul duce de Anjou care voieste sa ne ucida p rin ridicol asteptnd sa ne ucida prin pumnal. - Ducele de Anjou, care era laudat prin cntece pe strazi. Le-ati auzit, Sire? spu sera mpreuna Qulus si Maugiron. - De fapt, el este duce si stapn n Paris la ora aceasta, iar nu regele; ncercati pu tin sa iesiti, i spuse d'Epernon, si veti vedea daca veti fi respectat mai mult d ect noi. - Ah! frate! frate! murmura Henric pe un ton amenintator. - Ah! da, Sire, veti mai zice de multe ori, cum ati zis acum: "Ah! frate! frate! " fara sa luati nici o masura mpotriva acestui frate, spuse Schomberg, si cu toat e astea, v-o declar, si este limpede pentru mine, ca acest frate se afla n frunte a vreunui complot. - Ei! la naiba! striga Henric, asa le spuneam si eu acestor domni, cnd ai intrat tu adineauri, d'Epernon; dar ei mi-au raspuns ridicnd din umeri si ntorcndu-mi spat ele. - Sire, spuse Maugiron, am ridicat din umeri si am ntors spatele, nu pentru ca sp uneati ca exista un complot, dar pentru ca nu va vedeam dispus sa-l nabusiti. - Si acum, urma Qulus, ne ntoarcem catre Maiestatea Voastra si va spunem: Salvatine, Sire, sau, mai de graba, salvati-va, caci, odata ce vom cadea noi, snteti mor t; mine domnul de Guise vine la Luvru, mine va va cere sa numiti un sef al Ligii; mine l veti numi pe ducele de Anjou dupa cum ati fagaduit s-o faceti si atunci, od ata ducele de Anjou sef al Ligii, adica n fruntea a o suta de mii de parizieni nca lziti de orgiile acestei nopti, ducele de Anjou va face din Maiestatea Voastra c e va voi. - Ah! da! spuse Henric, si n cazul acesta de hotarre extrema, veti fi oare dispusi sa ma ajutati? - Da, Sire, raspunsera tinerii ntr-un singur glas. - Numai, Sire, spuse d'Epernon, Maiestatea Voastra sa-mi dea timpul de a-mi pune o alta palarie, o alta manta si o alta tunica. - Treci la garderoba mea, d'Epernon, si valetul meu ti va da de toate; sntem de ac eeasi statura. - Si mie sa-mi dati timpul de a face o baie. - Treci la baia mea, Schomberg si baiasul meu va avea grija de tine. - Sire, spuse Schomberg, putem deci spera ca insulta nu va ramne nerazbunata? Henric ntinse mna n semn de tacere si, plecndu-si capul la piept, paru ca se gndeste adnc. Apoi, dupa cteva clipe:

- Qulus, spuse el, informeaza-te daca domnul de Anjou s-a napoiat la Luvru. Qulus iesi. D'Epernon si Schomberg asteptau mpreuna cu ceilalti raspunsul lui Qulus , att de mult se nsufletise zelul lor prin apropierea primejdiei; nu n timpul furtu nii, ci pe vremea frumoasa snt marinarii ndaratnici. - Sire, ntreba Maugiron, Maiestatea Voastra ia deci vreo masura? - Vei vedea, raspunse regele. Qulus se napoie. - Domnul duce nu s-a napoiat nca, spuse el - Bine, raspunse regele. D'Epernon, du-te de-ti schimba hainele; Schomberg, du-t e de schimba-ti culoarea; si dumneata, Qulus, si dumneata, Maugiron, coborti n curt e si faceti bine de paza pna cnd se napoiaza fratele meu. - Si cnd se va napoia? ntreba Qulus. - Cnd se va napoia, veti pune sa se nchida toate portile. Duceti-va. - Bravo, Sire! spuse Qulus. - Sire, spuse d'Epernon, n zece minute snt aci. - Eu Sire, nu pot spune cnd voi fi napoi; depinde de calitatea vopselei. - Vino ct poti mai repede, raspunse regele, iata tot ce am sa-ti spun. - Dar Maiestatea Voastra va ramne singura? ntreba Maugiron. - Nu, Maugiron, ramn cu Dumnezeu, caruia i voi cere ocrotirea pentru ntreprinderea noastra. - Rugati-l bine, Sire, spuse Qulus, caci ncep sa cred ca se ntelege cu diavolul pen tru a ne tortura pe toti mpreuna n lumea aceasta si n cealalta. - Amin! spuse Maugiron. Cei doi tineri care trebuiau sa faca de paza iesira pe o usa. Cei doi care trebu iau sa-si schimbe hainele iesira pe alta. Regele, ramas singur, se duse sa ngenuncheze pe scaunelul pentru rugaciune. CAPITOLUL XLV Chicot este din ce n ce mai mult rege al Frantei Miezul noptii suna: portile Luvrului se nchideau de obicei la miezul noptii. Dar Henric si facuse bine socoteala ca ducele de Anjou nu va lipsi sa se culce n seara aceea la Luvru, pentru a nu mai adauga la banuielile pe care zgomotul Parisului , din timpul acelei nopti, le putea face sa se nasca n mintea regelui. Regele poruncise asadar ca portile sa ramna deschise pna la ora unu. La douasprezece si un sfert se napoie Qulus. - Sire, ducele a venit spuse el. - Ce face Maugiron? - A ramas de santinela pentru a vedea daca ducele nu va mai iesi. - Nu este nici o primejdie. - Atunci..., spuse Qulus facnd o miscare pentru a-i arata regelui ca nu mai avea d ect sa actioneze. - Atunci... sa-l lasam sa se culce linistit, spuse Henric. Cine se afla lnga el? - Domnul de Monsoreau si gentilomii sai obisnuiti. - Si domnul de Bussy? - Domnul de Bussy nu este. - Bun, spuse regele care simti o mare usurare aflnd ca fratele sau era lipsit de cea mai buna spada a sa. - Ce porunceste regele? ntreba Qulus. - Sa-i spuna lui d'Epernon si lui Schomberg sa se grabeasca si sa fie nstiintat d omnul de Monsoreau ca doresc a-i vorbi. Qulus se nclina si se achita de nsarcinarea data cu toata repeziciunea pe care o po t da vointei omenesti sentimentul de ura si dorinta de razbunare adunate n aceeas i inima. Cinci minute dupa aceea, d'Epernon si Schomberg intrau unul mbracat din nou, cela lalt curatat; numai pometii obrajilor mai pastrasera o nuanta albastruie care, d upa spusele baiatului, nu avea sa dispara cu totul dect n urma mai multor bai de a buri. Dupa cei doi favoriti, aparea si domnul de Monsoreau. - Domnul capitan al garzilor Maiestatii Voastre m-a anuntat ca mi faceati cinstea

de a ma chema, spuse seful vnatorii nclinndu-se. - Da, domnule, spuse Henric, da, plimbndu-ma aseara am vazut stelele att de stralu citoare si luna att de frumoasa, nct m-am gndit ca pe o vreme att de mareata am putea face mine o vnatoare minunata. Nu este dect miezul noptii, domnule conte, pleaca a sadar la Vincennes numaidect; pune sa se ademeneasca un cerb si mine l vom vna. - Dar, Sire, spuse Monsoreau, credeam ca mine Maiestatea Voastra facuse cinstea d e a-i da o ntlnire Monseniorului de Anjou si domnului de Guise pentru a numi un se f al Ligii. - Ei bine, domnule, apoi? spuse regele cu acel accent semet la care era att de gr eu sa raspunzi. - Apoi, Sire... apoi, va lipsi timpul poate. - Timpul nu lipseste niciodata, domnule sef al vnatorii, pentru acela care stie s a-l ntrebuinteze; tocmai pentru aceasta ti spun: ai timpul sa pleci imediat. Ai ti mpul sa ademenesti un cerb n noaptea aceasta si vei avea timpul sa tii echipajele gata pentru mine la ora zece. Du-te dar, si numaidect! Qulus, Schomberg, deschidet i-i domnului de Monsoreau poarta Luvrului, din partea mea, din partea regelui; s i tot din partea regelui nchideti-o dupa ce va fi iesit. Seful vnatorii se retrase foarte mirat. - E oare o fantezie a regelui? ntreba el pe cei doi tineri n anticamera. - Da, raspunsera scurt acestia. Domnul de Monsoreau vazu ca nu poate scoate nimic de la ei si tacu. - O! o! murmura el n sine aruncnd o privire nspre apartamentele ducelui de Anjou; m i se pare ca nu miroase bine pentru Alteta Sa Regala. Dar nu era chip sa-l nstiinteze pe print. Qulus si Schomberg se tineau, unul la dr eapta, altul la stnga sefului vnatorii. O clipa crezu ca cei doi favoriti aveau or dine speciale ca sa-l tina prizonier si numai cnd se vazu afara din Luvru si cnd a uzi poarta nchizndu-se n urma lui, ntelese ca banuielile sale erau nentemeiate. Dupa zece minute, Schomberg si Qulus erau napoi lnga rege. - Acum, spuse Henric, tacere si urmati-ma toti patru. - Unde mergem, Sire? ntreba d'Epernon mereu prevazator. - Cei care vor veni vor vedea, raspunse regele. - Haideti! spusera mpreuna cei patru tineri. Favoritii si asigurara spadele, si ncheiara mantalele si l urmara pe rege care, cu u n felinar n mna, i conduse prin coridorul tainic pe care l cunoastem si prin care no i am vazut-pe regina mama si pe regele Carol al IX-lea ducndu-se la fiica si la s ora lor, acea buna Margot ale carei apartamente, dupa cum am mai spus, le luase ducele de Anjou. Un valet sta de veghe n acest coridor; dar, nainte de a avea timpul sa se retraga pentru a-si nstiinta stapnul, Henric pusese mna pe el poruncindu-i sa taca si l trec u nsotitorilor sai, care l mpinsera si l nchisera ntr-o camera. Astfel ca nsusi regele ntoarse zavorul de la camera unde se culca Monseniorul duce de Anjou. Ducele tocmai se asezase n pat, leganat de visurile de ambitie pe care le facuse sa se nasca n el evenimentele din cursul noptii: si vazuse numele ridicat n slavi, iar numele regelui vestejit. Condus de catre ducele de Guise, el vazuse poporul parizian dndu-se la o parte din fata lui si a gentilomilor lui, n vreme ce genti lomii regelui erau huiduiti, batjocoriti, insultati.Niciodata, de la nceputul ace stei lungi cariere, att de plina de uneltiri ascunse, de comploturi sfiicioase si de mine subterane, nu fusese nca att de naintat n popularitate si prin urmare n sper anta. Tocmai pusese pe masa o scrisoare pe care i-o daduse domnul de Monsoreau din par tea ducelui de Guise, care i recomanda n acelasi timp sa nu uite sa se gaseasca a doua zi la desteptarea regelui. Ducele de Anjou nu avea nevoie de o asemenea recomandare si si fagaduise sa nu li pseasca de la ora triumfului. Dar mare i fu surprinderea cnd vazu usa de la culoarul tainic deschizndu-se, si gro aza lui atinse culmea cnd recunoscu ca usa se deschisese astfel sub mna regelui. Henric le facu semn nsotitorilor sai sa ramna pe pragul usii si nainta spre patul l ui Franois, grav, cu sprncenele ncruntate si fara a rosti un cuvnt. - Sire, bolborosi ducele, cinstea pe care mi-o face Maiestatea Voastra este att d

e neprevazuta ... - nct te sperie, nu-i asa? spuse, regele, nteleg; dar nu, nu, stai, frate, nu te ri dica. - Dar, Sire, cu toate astea... ngaduiti-mi, facu ducele tremurnd si atragnd spre el scrisoarea ducelui de Guise pe care tocmai o terminase de citit. - Citeai? ntreba regele. - Da, Sire. - Lectura interesanta, fara ndoiala, pentru ca te tinea treaz la o ora att de naint ata din noapte? - O! Sire, raspunse ducele cu un zmbet nghetat, nimic prea important, corespondent a de seara. - Da, facu Henric, nteleg, corespondenta de seara, corespondenta lui Venus; dar n u, ma nsel, nu se nchid cu sigilii de asemenea marime biletele aduse de Iris sau M ercur. Ducele ascunse cu totul scrisoarea. - Este discret, scumpul Franois, spuse regele cu un zmbet care semana prea mult cu un scrsnet de dinti pentru ca fratele sau sa nu se nspaimnte. Cu toate astea facu o sfortare si ncerca sa para mai linistit. - Maiestatea Voastra voieste sa-mi spuna ceva ntre patru ochi? ntreba ducele pe ca re o miscare a celor patru gentilomi ramasi la usa l facu sa bage de seama ca asc ultau si se bucurau nceputul scenei. - Ceea ce am a-ti spune ntre patru ochi, domnule, spuse regele apasnd pe acest cuvn t, care era acela pe care ceremonialul Frantei l acorda fratilor regilor, te vei multumi ca astazi sa-ti spun de fata cu martori. Asa, domnilor, urma el ntorcndu-s e spre cei patru tineri, ascultati bine, regele va da voie. Ducele si nalta capul. - Sire, spuse el cu acea privire dusmanoasa si plina de venin pe care omul a mpru mutat-o de la sarpe, nainte de a uita un om de rangul meu, ar fi trebuit sa-mi re fuzati gazduirea la Luvru; n palatul Anjou, as fi fost stapn sa va pund. - n adevar, spuse Henric cu o ironie grozava, uiti asadar ca pretutindeni unde te afli, esti un supus al meu si ca supusii mei snt la mine ori unde s-ar afla; cac i multumesc lui Dumnezeu, eu snt regele!... regele pamntului!... - Sire, striga Franois, eu ma aflu la Luvru... la mama mea. - Si mama dumitale se afla la mine, raspunse Henric. Asculta, s-o scurtam, domnu le: da-mi hrtia aceea. - Care? - Aceea pe care o citeai, la naiba, aceea care era desfacuta pe masa dumitale de noapte si pe care ai ascuns-o cnd m-ai vazut. - Sire, gnditi-va, spuse ducele. - La ce? ntreba regele. - La aceasta: ca faceti o cerere nedemna, de un bun gentilom, dar n schimb, demn a de un ofiter din politia dumneavoastra. Regele se facu vnat. - Scrisoarea aceea, domnule! spuse el. - O scrisoare de femeie, Sire, gnditi-va! spuse Franois. - Exista scrisori de femei foarte bune de vazut, foarte primejdioase de a fi vaz ute, dovada acelea pe care le scrie mama noastra. - Frate! spuse Franois. - Scrisoarea aceea, domnule! striga regele batnd din picior, sau voi pune sa-ti f ie smulsa de patru elvetieni. Ducele sari din pat, tinnd scrisoarea mototolita n mini si cu intentia vadita de a ajunge la soba pentru a o arunca n foc. - Ai face acest lucru, spuse el, fratelui dumitale? Henric i ghici intentia si se aseza ntre el si soba. - Nu fratelui meu, spuse el, ci dusmanului meu de moarte! Nu fratelui meu, spuse el, ci ducelui de Anjou, care a alergat toata noaptea pe strazile Parisului la coada calului domnului de Guise! Fratelui meu, care ncearca sa-mi ascunda vreo sc risoare de la complicii sai, domnii printi lorenezi. - De asta data, spuse ducele, politia dumitale este rau facuta. - ti spun ca am vazut pe pecete acele trei vestite mierle de Lorena, care au pret

entia sa nghita florile de crin ale Frantei. Da-mi-o odata, ce naiba! Da-mi-o, sa u... Henric facu un pas spre duce si i puse mna pe umar. Franois nici nu apuca sa simta apasnd asupra lui mna regala, nici nu apuca sa-si ar unce o privire piezisa asupra atitudinii amenintatoare a celor patru favoriti, c are ncepeau sa-si traga spadele, ca, lasndu-se n genunchi, pe jumatate rasturnat pe pat, striga: - Sariti! ajutor! fratele meu voieste sa ma omoare. Aceste cuvinte, n care era ntiparit un accent de groaza adnca pe care i-l da convin gerea, facura impresie asupra regelui si i nabusira mnia, numai prin faptul ca ele o presupuneau mai mare dect era. El se gndi ca n adevar Franois, putea sa se teama d e un asasinat si ca acest omor ar fi fost un fratricid. Atunci, i veni un fel de ameteala, la gndul ca familia sa, familie blestemata ca toate acelea n care trebui e sa se stinga un neam, i veni ameteala gndindu-se ca n familia sa fratii si asasina u fratii prin traditie. - Nu, spuse el, te nseli, frate, si regele nu-ti vrea nici un rau de genul acelui a de care te temi: cel putin ai luptat, da-te batut. Stii ca regele este stapn, s au daca nu o stii, o afli acum. Ei bine! spune, nu numai n soapta, ci chiar tare de tot. - O! o spun, frate, o proclam, striga ducele. - Foarte bine. Scrisoarea aceea, atunci... caci regele ti porunceste sa-i dai scr isoarea. Ducele de Anjou lasa hrtia sa-i cada. Regele o lua de jos si, fara s-o citeasca, o ndoi si o puse la bru. - Asta e tot, Sire? spuse ducele cu privirea-i banuitoare. - Nu, domnule, spuse Henric, va mai trebui nca pentru aceasta razvratire, care di n fericire nu a avut rezultate suparatoare, va trebui, daca vrei, sa nu parasest i camera pna cnd banuielile mele cu privire la dumneata se vor fi risipit cu totul . Esti aci, apartamentul ti-e cunoscut, comod, si nu prea are aerul unei nchisori : rami aci. Vei avea o buna tovarasie, cel putin de partea cealalta a usii, caci pentru asta-noapte te vor pazi acesti patru domni; mine dimineata vor fi schimbat i de un post de elvetieni. - Dar, pe prietenii mei nu voi putea sa-i vad? - Pe cine i numesti prietenii dumitale? - Dar domnul de Monsoreau, de pilda; domnul de Ribeirac, domnul Antraguet, domnu l de Bussy. - Ah! da! spuse regele, mai vorbeste de el. - Nu cumva a avut nenorocirea sa displaca Maiestatii Voastre? - Da, spuse regele. - Cnd? - Totdeauna, si mai cu seama asta-noapte. - Asta-noapte; ce a facut oare asta-noapte? - M-a insultat pe strazile Parisului. - Pe dumneavoastra, Sire? - Da, pe mine, sau pe credinciosii mei, ceea ce este acelasi lucru. - Bussy a insultat pe cineva pe strazile Parisului, asta-noapte? Ati fost nselat, Sire. - Stiu ce vorbesc, domnule. - Sire, striga ducele cu un aer de triumf, domnul de Bussy nu a iesit din palatu l sau de doua zile! Se afla acasa la el culcat, bolnav, scuturat de friguri. Regele se ntoarse spre Schomberg. - Daca l scuturau frigurile, spuse tnarul, cel putin nu acasa la el, ci n strada Co quillire. - Cine ti-a spus, ntreba ducele de Anjou ridicndu-se, ca Bussy era n strada Coquill ire? - L-am vazut. - L-ai vazut pe Bussy, afara? - Bussy, ferches, dispus, vesel si care parea cel mai fericit om din lume si nso tit de tovarasu-i nedespartit, acel Remy, acel scutier, acel medic, sau mai stiu eu ce!

- Atunci nu mai nteleg nimic, spuse ducele ncremenit; l-am vazut pe domnul de Buss y chiar aseara: era sub plapuma; trebuie sa ma fi nselat si pe mine. - Bine, spuse regele, domnul de Bussy va fi pedepsit ca si ceilalti si mpreuna cu ceilalti cnd se vor lumina lucrurile. Ducele, care se gndi ca era un mijloc de a departa mnia regelui lasnd-o sa cada asu pra lui Bussy, ducele nu mai ncerca sa ia apararea gentilomului sau. - Daca domnul de Bussy a facut acest lucru, spuse el, daca, dupa ce refuzase a i esi cu mine, a iesit singur, este ca avea, fara ndoiala, intentii pe care nu le p utea marturisi nici mie, deoarece mi cunoaste devotamentul pentru Maiestatea Voas tra. - Auziti, domnilor, ce pretinde fratele meu, spuse regele; pretinde ca nu l-a au torizat pe domnul de Bussy. - Cu att mai bine, spuse Schomberg. - Pentru ce cu att mai bine? - Pentru ca atunci Maiestatea Voastra ne va lasa poate sa facem ce vrem. - Bine, bine, vom vedea mai trziu, spuse Henric. Domnilor, vi-l recomand pe frate le meu; aveti pentru el, n tot timpul acestei nopti, cnd veti avea cinstea de a-i servi de garda, toate atentiile datorate unui print de snge, adica primului din r egat, dupa mine. - O! Sire! spuse Qulus cu o privire care-l facu pe duce sa se nfioare, fiti pe pac e, stim tot ce datoram Altetei Sale. - Bine; adio, domnilor, spuse Henric. - Sire! striga ducele mai nspaimntat de absenta regelui dect de prezenta sa, cum! sn t prizonier de-a binelea! cum! prietenii mei nu ma vor putea vizita! cum! nu-mi va fi ngaduit sa ies! Si gndul zilei de mine i trecea prin minte, zi n care prezenta lui era att de necesar a pe lnga ducele de Guise. - Sire, spuse ducele care-l vedea pe rege gata sa se lase nduplecat, lasati-ma sa apar cel putin lnga Maiestatea Voastra; lnga Maiestatea Voastra este locul meu; a colo snt prizonier tot asa de bine ca si n alta parte si pazit mai bine din vedere dect n oricare alt loc. Sire, acordati-mi deci favoarea sa ramn pe lnga Maiestatea Voastra. Regele, pe punctul de a-i admite ducelui de Anjou cererea, la care nu vedea, dea ltfel, mare neajuns, era sa raspunda da, cnd atentia i fu luata de la fratele sau si ndreptata spre usa, de un corp foarte lung si foarte sprinten, care, cu bratel e, cu capul, cu gtul, cu tot ce putea sa miste, n sfrsit, facea gesturile cele mai negative ce se pot inventa si executa de catre cineva fara sa-si frnga oasele. Chicot era acela care facea nu. - Nu, spuse Henric fratelui sau; esti foarte bine aici, domnule, si-mi convine s a rami aici. - Sire, bolborosi ducele. - De ndata ce acesta este bunul plac al regelui Frantei, mi se pare ca trebuie sa -ti fie deajuns, domnule, adauga Henric cu un aer de semetie care sfrsi prin a-l coplesi pe duce. - Cnd spuneam ca eu snt adevaratul rege al Frantei!... murmura Chicot. CAPITOLUL XLVI Cum facu Chicot o vizita lui Bussy si ce urma de aici A doua zi, catre ora noua dimineata, Bussy lua gustarea linistit cu Remy, care, n calitatea lui de medic, i poruncea ntaritoare; ei vorbeau despre ntmplarile din aju n si Remy cauta sa-si reaminteasca legendele de pe frescele din bisericuta Sfint ei Maria Egipteanca. - Ia spune-mi, Remy, l ntreba deodata Bussy, nu ti s-a parut ca-l recunosti pe gen tilomul acela care era scufundat ntr-un hrdau, cnd am trecut pe la coltul strazii C oquillre? - Desigur, domnule conte, si chiar n asa fel nct, din clipa aceea, caut sa-mi reami ntesc numele lui. - Asadar nici tu nu l-ai recunoscut? - Nu, era foarte albastru.

- Ar fi trebuit sa-l scap, spuse Bussy; este o datorie ntre oamenii cumsecade sasi dea ajutor mpotriva badaranilor; dar, n adevar, Remy, eram prea ocupat cu trebu rile mele. - Dar daca noi nu l-am recunoscut, spuse le Haudouin, el ne-a recunoscut, cu sig uranta pe noi care aveam culoarea noastra naturala, caci mi s-a parut ca holba n iste ochi grozavi si ca ne arata pumnul trimitndu-ne vreo amenintare. - Esti sigur de asta, Remy? - Pot sa raspund de ochii grozavi; dar snt mai putin sigur de pumn si de ameninta ri, spuse le Haudouin, care cunostea firea mnioasa a lui Bussy. - Atunci trebuie sa aflu cine este gentilomul acela, Remy: nu pot lasa sa treaca astfel o asemenea insulta. - Stati putin, striga le Haudouin, ca si cnd ar fi iesit din apa rece sau ar fi i ntrat n apa calda. O! Doamne! Am aflat, l cunosc. - Cum asa! - L-am auzit njurnd. - Te cred si eu, oricine ar fi njurat ntr-o asemenea situatie. - Da, nsa el a njurat n nemteste. - Ei asi! - A spus: Goot verdamme. - Este Schomberg atunci. - Chiar, draga Remy, pregateste-ti alifiile. - Pentru ce? - Pentru ca n curnd va fi nevoie sa dregi pielea lui sau a mea. - Nu veti fi att de nesocotit ca sa faceti sa fiti ucis, fiind att de sanatos si a tt de fericit, spuse Remy clipind din ochi; Doamne! Sfnta Maria Egipteanca v-a nvia odata, ar putea prea bine sa se plictiseasca de a mai face o minune pe care chi ar Cristos nu a ncercat-o dect de doua ori. - Dimpotriva, Remy, spuse contele, nici nu banuiesti cta bucurie simti, atunci cnd esti fericit, sa-ti pui viata n joc mpotriva altui om. Te asigur ca niciodata nu m-am batut cu placere atunci cnd pierdusem la joc sume mari, cnd mi surprinsesem am anta n greseala sau cnd aveam ceva sa-mi reprosez; nsa de fiecare data, dimpotriva, cnd punga mi este plina, inima usoara si constiinta nepatata, ma duc cu ndrazneala si zmbitor pe teren; acolo, snt sigur pe mna, citesc pna n fundul ochilor adversarul ui meu si l zdrobesc. Snt n situatia unui om care se joaca cu trei zaruri cu norocu l, si care simte vntul norocului suflnd spre el aurul adversarului sau. Nu, tocmai atunci snt eu stralucitor, sigur de mine, tocmai atunci ma fandez mai mult. M-as bate foarte bine astazi, Remy, spuse tnarul ntinznd mna doctorului, caci, datorita tie snt foarte fericit. - Un moment, un moment, spuse le Haudouin, va veti lipsi totusi, va rog, de acea sta placere. O frumoasa doamna dintre prietenele mele v-a recomandat mie si m-a facut sa jur ca va voi pastra teafar si nevatamat, sub motivul ca i mai datorati odata viata, si ca nu poti dispune de ceea ce datorezi - Bunule Remy, facu Bussy afundndu-se n acea moleseala a gndirii care i ngaduie omulu i ndragostit sa auda si sa vada tot ceea ce se spune, si tot ceea ce se face, ca n apoia unei cortine de matase la teatru, cnd obiectele se vad fara colturile si fa ra taria tonurilor; stare foarte placuta care este aproape un vis, caci n vreme c e-ti urmaresti cu sufletul gndul dulce si credincios, ai simturile distrate de vo rba sau gestul unui prieten. - mi ziceti bunule Remy, spuse le Haudouin, pentru ca v-am facut s-o revedeti pe doamna de Monsoreau , dar ma veti mai numi nca bunule Remy, cnd veti fi despartit de dnsa si din nefericire se apropie ziua aceea, daca nu o fi si sosit. - Ce-ai spus? striga cu energie Bussy. Sa nu glumim n privinta aceasta, mestere l e Haudouin. - Ei! domnule, eu nu glumesc; nu stiti oare ca pleaca spre Anjou si ca si eu voi avea durerea sa fiu despartit de domnisoara Gertruda?... Ah! Bussy nu se putu opri sa nu zmbeasca la pretinsa disperare a lui Remy. - O iubesti mult? ntreba el. - Cred si eu... de altfel si ea ma iubeste... Daca ati vedea cum ma bate. - Si tu o lasi? - Din dragostea pentru stiinta; ea m-a silit sa inventez o pomada suverana pentr

u -

a face sa dispara culoarea vnata. n cazul acesta ar trebui sa-i trimiti cteva cani si lui Schomberg. Sa nu mai vorbim de Schomberg, ne-am nteles ca-l vom sa se descurce singur. Da, si sa revenim la doamna de Monsoreau, sau mai degraba la Diana de Meridor, caci tu stii... - O! Dumnezeule, da; stiu. - Remy, cnd plecam? - Ah! iata la ce ma asteptam; ct mai trziu cu putinta, domnule conte. - Pentru ce? - Mai nti, pentru ca l avem la Paris pe acel scump domn de Anjou, seful comunitatii , care s-a vrt ieri seara, dupa ct mi s-a parut, n astfel de afaceri, nct va avea cu s iguranta nevoie de noi. - Apoi? - Apoi, pentru ca domnul de Monsoreau, printr-o binecuvntare cu totul deosebita, nu are nici o banuiala, n privinta dumneavoastra cel putin, si ca ar banui poate ceva daca v-ar vedea disparnd din Paris n acelasi timp cu sotia lui care nu i este sotie. - Ei bine! ce ma priveste daca va banui? - O da; dar ma priveste foarte mult pe mine, scumpul meu senior. mi iau nsarcinare a sa va vindec loviturile de spada primite n duel, pentru ca, fiind un spadasin d e prima forta, nu primiti niciodata lovituri att de serioase, dar nu am nici o pu tere mpotriva loviturilor de pumnal date n vreo capcana si mai cu seama de sotii g elosi; snt niste animale care, n asemenea cazuri, lovesc prea tare; gnditi-va mai d e graba la acel sarman domn de Saint-Mgrin, ucis att de miseleste de catre prieten ul domnul de Guise. - Ce vrei, draga prietene, daca mi-o fi mie scris sa fiu ucis de catre Monsoreau ! - Ei bine? - Ei bine! ma va ucide. - Si apoi, la o saptamna, la o luna, la un an dupa aceea, doamna de Monsoreau va fi a sotului ei, ceea ce va face sa turbeze de mnie sarmanul dumneavostra suflet, care va vedea acest lucru de sus sau de jos si care nu va putea sa se mpotriveas ca, avnd n vedere ca nu va mai avea corp. - Ai dreptate, Remy, vreau sa risc. - Asa va vreau! dar nu e de ajuns sa traiti, credeti-ma, trebuie sa-mi mai urmat i si, sfaturile, sa fiti foarte atent cu Monsoreau; el se afla deocamdata, ntr-o n drjita gelozie mpotriva domnului de Anjou care, n vreme ce tremurati de friguri n pa t, se plimba pe sub ferestrele doamnei, ca un Spaniol fericit si care a fost rec unoscut dupa Aurilly al sau. Faceti-i tot felul de concesii, acelui cumsecade so t, care de fapt nu e, nu aveti aerul ca-l ntrebati unde i este sotia; ar fi n zadar , deoarece stiti si va spune pretutindeni ca snteti singurul gentilom care poseda ti virtutile lui Scipio: cumpatare si castitate. - Cred ca ai dreptate, spuse Bussy. Acum cnd nu mai snt gelos pe urs, vreau sa-l mb lnzesc, are sa fie foarte caraghios! Ah! acum, Remy, cere-mi tot ce vei voi, totu l mi este usor, snt fericit. n momentul acela batu cineva la usa; cei doi prieteni ramasera tacuti. - Cine e? ntreba Bussy. - Monseniore, raspunse un paj, se afla jos un gentilom care voieste sa va vorbea sca. - Sa-mi vorbeasca mie, asa de dimineata. Cine este? - Un domn nalt, mbracat cu haine de catifea verde si cu ciorapi roz, o fata zmbitoa re, dar cu aerul unui om cumsecade. - Ei! spuse Bussy, nu o fi cumva Schomberg? - A spus un domn nalt. - Asa e, sau Monsoreau? - Are aerul unui om cumsecade. - Ai dreptate, Remy, nu poate fi nici unul nici altul; spune-i sa intre. Omul anuntat aparu dupa o clipa n prag. - Ah! Dumnezeule, striga Bussy ridicndu-se numaidect la vederea vizitatorului, n vr eme ce Remy, ca un prieten discret, se retragea pe usa cabinetului.

- Domnul Chicot! exclama Bussy. - Chiar el, domnule conte, raspunse Gasconul. Privirea lui Bussy se atintise asupra lui cu acea uimire care voieste sa spuna, fara ca gura sa aiba nici cea mai mica nevoie sa ia parte la convorbire. - Domnule, ce cauti aici? Astfel ca, fara a fi ntrebat n alt mod, Chicot raspunse pe un ton foarte serios: - Domnule, vin sa-ti propun un mic trg. - Vorbeste, domnule, raspunse Bussy cu surprindere. - Ce mi fagaduiesti daca ti voi face un mare serviciu? - Aceasta depinde de serviciu, domnule, raspunse destul de dispretuitor Bussy. Gasconul se facu ca nu baga de seama acest aer de dispret. - Domnule, spuse Chicot asezndu-se si ncrucisndu-si lungile-i picioare unul peste a ltul, observ ca nu-mi faci cinstea de a ma invita sa sed. Roseata de urca n obrajii lui Bussy. - Aceasta se va adauga mai mult, spuse Chicot la rasplata care mi va reveni cnd va voi fi adus la cunostinta serviciul despre care vorbeam. Bussy nu raspunse. - Domnule, urma Chicot fara sa-si piarda cumpatul, dumneata cunosti Liga? - Am auzit foarte mult vorbindu-se de ea, raspunse Bussy, ncercnd sa dea o oarecar e atentie la cele ce-i spunea Gasconul. - Ei bine! domnule, spuse Chicot, trebuie sa stii n cazul acesta ca este o asocia tie de crestini cumsecade, ntruniti n scopul de a-si macelari n mod religios vecini i, adica hughenotii. Dumneata faci parte din Liga, domnule?... Eu fac parte. - Dar, domnule. - Spune-mi numai da sau nu. - Da-mi voie sa ma mir, spuse Bussy. - Am avut cinstea sa te ntreb daca faci parte din Liga; m-ai auzit? - Domnule Chicot, spuse Bussy, deoarece nu-mi plac ntrebarile al caror sens nu-l n teleg, te rog sa schimbi convorbirea si voi mai astepta cteva minute, acordate bu nei cuviinte, pentru a-ti repeta ca, neplacndu-mi ntrebarile, natural ca nu-mi pla c nici cei care le fac. - Foarte bine! Buna cuviinta este cuviincioasa, cum spune acel scump domn de Mon soreau, cnd este bine dispus. La numele acesta de Monsoreau, pe care Gasconul l rosti fara nici o aluzie aparen ta, Bussy ncepu sa dea mai multa atentie. - Ei, si zise el n soapta, o banui oare ceva si mi l-o fi trimis pe acest Chicot s a ma spioneze?... Apoi tare: - Sa vedem, domnule Chicot, treci la fapte, stii ca nu mai avem dect cteva minute. - Optime, spuse Chicot, cteva minute snt de ajuns, n cteva cuvinte se pot spune mult e; ti voi spune chiar ca ntr-adevar m-as fi putut lipsi sa te ntreb, avnd n vedere ca daca nu faci parte din Liga, vei face parte n curnd, fara ndoiala, avnd n vedere ca domnul de Anjou face parte. - Domnul de Anjou! Cine ti-a spus asta? - Chiar el, vorbind persoanei mele, cum spun sau mai de graba cum scriu domnii a vocati, cum scria de pilda acel bun si scump domn Nicolae David, acea flacara a lui forum parisiense, care flacara s-a stins fara sa se stie cine a suflat peste ea; or, ntelegi bine ca, daca domnul duce de Anjou face parte din Liga, dumneata nu te poti lipsi sa nu faci parte, dumneata care esti bratul drept, ce dracu! L iga stie prea bine ce face pentru a primi drept sef un ciung. - Ei bine! domnule Chicot. - Ei bine! apoi, daca vei face parte, si dumneata, sau daca numai se crede ca fa ci parte si are sa se creada cu siguranta, ti se va ntmpla si dumitale ceea ce s-a ntmplat Altetei Sale Regale.. - Ce i s-a ntmplat oare Altetei Sale Regale? striga Bussy. - Domnule, spuse Chicot ridicndu-se si imitnd nfatisarea pe care o luase Bussy cu o clipa mai nainte, domnule, nu-mi plac ntrebarile si, daca mi vei ngadui sa ti-o spu n numaidect, nu-mi plac cei ce le fac; am asadar o mare dorinta sa las sa ti se f aca si dumitale ceea ce i s-a facut asta-noapte stapnului dumitale. - Domnule Chicot, spuse Bussy cu un zmbet care cuprindea toate scuzele pe care le

poate face un gentilom, vorbeste, te rog foarte mult; unde este domnul duce? - La nchisoare. - Unde? - n camera sa. Patru dintre prietenii mei buni l pazesc chiar din vedere. Domnul d e Schomberg, care a fost vopsit n albastru ieri seara, dupa cum stii, pentru ca t receai pe acolo tocmai n momentul operatiei; domnul d'Epernon, care este galben d e frica pe care a tras-o; domnul de Qulus, care este rosu de mnie si domnul de Mau giron, care este alb de plictiseala; este foarte frumos de vazut, avnd n vedere ca , deoarece ducele ncepe sa nverzeasca de teama, ne vom bucura de un curcubeu compl et, noi ceilalti privilegiati ai Luvrului. - Asadar, domnule, spuse Bussy, dumneata crezi ca libertatea mea se afla n primej die? - n primejdie, o clipa, domnule; presupun chiar ca n clipa de fata snt... trebuie.. . sau ar trebui sa fie n drum pentru a te aresta. Bussy tresari. - ti place Bastilia, domnule de Bussy? Este un loc foarte potrivit pentru meditat ii, iar domnul Lautrent Testu, guvernatorul, pregateste o bucatarie destul de pl acuta porumbeilor sai. - Ma vor vr la Bastilia? striga Bussy. - Pe legea mea! trebuie sa am n buzunarul meu ceva ca un fel de ordin de a te con duce acolo, domnule de Bussy. Vrei sa-l vezi? - Redactat de cine? - Redactat de domnul de Qulus, spuse Chicot este foarte bine scris. - Atunci, domnule, striga Bussy, miscat de fapta lui Chicot, asa mi faci ntr-adeva r un serviciu? - Dar cred ca da, spuse Gasconul; esti de parerea mea, domnule? - Domnule, spuse Bussy, te rog foarte mult, trateaza-ma ca pe un nobil; oare pen tru a-mi face vreun rau n alta ntlnire ma scapi dumneata astazi? caci dumneata l iub esti pe rege, iar regele nu ma iubeste. - Domnule conte, spuse Chicot ridicndu-se de pe scaun si salutnd, te scap pentru a te scapa; acum gndeste ce-ti va placea despre fapta mea. - Dar, ia spune-mi, cui trebuie sa-i atribui o asemenea bunavointa - Uiti ca ti-am cerut o rasplata? - E adevarat. - Ei bine? - Ah! domnule, cu draga inima! - Vei face si dumneata la rndu-ti ceea ce ti voi cere, ntr-o zi sau alta? - Pe cuvntul meu! att ct mi va sta n putinta. - Ei bine! mi este de ajuns, spuse Chicot ridicndu-se. Acum, urca pe cal si dispar i; eu, duc ordinul de a te aresta cui trebuie. - Haida de! drept cine ma iei? Eu snt gentilom, domnule. - Dar mi parasesc stapnul. - Nu avea remuscari, caci el te-a si parasit. - Esti un viteaz gentilom, domnule Chicot, spuse Bussy catre Gascon. - La naiba, stiu bine, raspunse acesta. Bussy l chema pe le Haudouin. Le Haudouin - trebuie sa-i dam dreptate, - asculta la usa; el intra numaidect. - Remy! striga Bussy, Remy, Remy, caii nostri! - Snt nseuati, Monseniore, raspunse linistit Remy. - Domnule, spuse Chicot, iata un tnar care are mult spirit. - La naiba, spuse Remy, stiu bine. Si Chicot salutndu-l, l saluta si el pe Chicot, cum ar fi facut cu cincizeci de an i mai trziu Wilhelm Gorin si Gaultier-Garguille. Bussy aduna cteva gramezi de bani pe care le vr n buzunarele sale si n acelea ale lui le Haudouin. Dupa care, salutndu-l pe Chicot si multumindu-i nca odata, se pregati sa coboare. - Iarta-ma, domnule, spuse Chicot, dar ngaduie-mi sa fiu de fata la plecarea dumi tale. Si Chicot l urma pe Bussy si pe le Haudouin pna la curtea grajdurilor, unde, ntr-ad evar, doi cai asteptau nseuati n minile pajului.

- Si unde ne ducem! facu Remy lund nepasator frul calului sau. - Dar..., facu Bussy sovaind sau parnd ca sovaie. - Ce zici de Normandia, domnule? spuse Chicot. - Nu, raspunse Bussy, e prea aproape. - Ce zici de Flandra? urma Chicot. - E prea departe. - Cred, spuse Remy, ca va veti hotar pentru Anjou, care se afla la o distanta con venabila, domnule conte. - Da, fie la Anjou, spuse Bussy rosindu-se. - Domnule, spuse Chicot, pentru ca ti-ai facut alegerea si pentru ca ai sa pleci ... - Numaidect. - Am onoarea sa te salut; gndeste-te la mine n rugaciunile dumitale. Si demnul gentilom pleca tot att de grav si de maret, stirbind colturile caselor cu spada lui cea lunga. - Ce ti-e si cu soarta, domnule, spuse Remy. - Haide, repede, striga Bussy, si poate o vom ajunge. - Ah! domnule, spuse le Haudouin, daca veti ajuta soarta, i veti lua tot meritul. Si plecara. CAPITOLUL XLVII Sahul lui Chicot, bila lui Qulus si sarbacana lui Schomberg Se poate spune ca Chicot, cu toata aparenta lui raceala, se napoie la Luvru cu bu curia cea mai mare. Era pentru el o ntreita multumire aceea de a fi lucrat la vre o intriga si de a fi facut cu putinta, pentru rege, lovitura de Stat pe care o c ereau mprejurarile. n adevar, cu capul si mai ales cu inima pe care le avea domnul de Bussy, cu spiri tul de unire pe care-l aveau domnii de Guise, se riscau foarte multe de a se ved ea rasarind o zi furtunoasa asupra bunului Paris. Tot de ceea ce se temuse regele, tot ceea ce prevazuse Chicot, se ntmpla dupa cum se asteptasera. Domnul de Guise, dupa ce primise, n timpul diminetii la el, pe pr incipalii ligisti, care, fiecare din partea sa, venisera sa-i aduca registrele a coperite cu semnaturi pe care le-am vazut deschise pe la raspntii, pe la portile principalelor crciumi si pna chiar si pe altarele bisericilor; domnul de Guise, du pa ce fagaduise un sef Ligii si i facuse pe toti sa jure ca aveau sa-l recunoasca pe seful pe care-l va numi regele; domnul de Guise, dupa ce n sfrsit se consultas e cu cardinalul si cu domnul de Mayenne, iesise pentru a se duce n ajun, catre or ele zece seara. Chicot banuia aceasta vizita; astfel ca, iesind de la Bussy, se dusese de ndata s a dea trcoale prin mprejurimile palatului Aleon, asezat la coltul facut de strada H autefeuille si strada Sfntul Andrei. El se afla acolo abia de un sfert de ora, cnd vazu pe acela pe care-l astepta, pr in strada Huchette. Chicot se ascunse dupa coltul strazii Cimitirului si ducele de Guise intra n pala t fara sa-l fi zarit. Ducele gasi pe primul valet al printului destul de ngrijit de a nu-si fi vazut st apnul napoindu-se, dar banuia ce se ntmplase, anume ca ducele trebuie sa se fi dus s a se culce la Luvru. Ducele ntreba daca n lipsa printului nu ar putea sa vorbeasca lui Aurilly; valetul raspunse ducelui ca Aurilly se afla n cabinetul stapnului sau si ca avea toata li bertatea sa-l ntrebe. Ducele trecu. Aurilly, ntr-adevar, dupa cum am mai spus-o, cntaret din lauta si confident al pri ntului, cunostea toate tainele domnului duce de Anjou si trebuia sa stie mai bin e ca oricine unde se afla Alteta Sa. Aurilly era cel putin tot att de ngrijorat ca si valetul, si din cnd n cnd si parasea lauta, pe care degetele alergau cu distractie, pentru a se apropia de fereastra si a privi prin geamuri daca ducele nu se napoia.

De trei ori trimisese la Luvru si de fiecare data i se raspunsese ca Monseniorul , napoiat foarte trziu la palat, dormea nca. Domnul de Guise l ntreba pe Aurilly despre ducele de Anjou. Aurilly fusese despartit de stapnul sau n ajun, la coltul strazii Pomul Uscat, de catre un grup care venea sa mareasca ngramadeala care se facea la poarta hanului Steaua Frumoasa, astfel nct el venise sa-l astepte pe duce la palatul Aleon, necuno scnd hotarrea pe care o luase Alteta Sa de a se culca la Luvru. Cntaretul din lauta povesti atunci printului lorenez ntreita ambasada pe care o tr imisese la Luvru si i transmisese raspunsul asemanator care i fusese dat fiecaruia din cei trei trimisi. - Doarme la ora unsprezece? spuse ducele; nu se poate; chiar regele este n picioa re la aceasta ora. Ar trebui sa te duci la Luvru, Aurilly. - M-am gndit si eu, Monseniore, spuse Aurilly, dar ma tem ca nu cumva acest preti ns somn sa nu fie vreo recomandatie pe care a dat-o portarului de la Luvru si sa nu umble n crailc prin oras; or, daca ar fi asa, Monseniorul s-ar supara poate ca este cautat. - Aurilly, relua ducele, crede-ma, Monseniorul este un om prea cu judecata pentr u a umbla n crailc ntr-o zi ca aceasta. Du-te deci la Luvru fara teama, si l vei gas i acolo pe Monseniorul. - i vei spune ca adunarea la Luvru era pentru ora doua si ca stie bine ca trebuie sa stam mpreuna de vorba nainte de a ne duce la rege. ntelegi, Aurilly, adauga duc ele cu o miscare de proasta dispozitie destul de putin respectuoasa, ca nu e mom entul sa doarma cnd regele va numi un sef Ligii. - Foarte bine, Monseniore, si o voi ruga pe Alteta Sa sa vina aici. - Unde o astept cu mare nerabdare, si vei spune; caci, convocati pentru doua, mu lti se si afla la Luvru si nu este nici o clipa de pierdut. Eu, n timpul acesta, voi trimite dupa domnul de Bussy. - Ne-am nteles, Monseniore. Dar n cazul cnd nu o voi gasi pe Alteta Sa, ce sa fac? - Daca nu o vei gasi pe Alteta Sa, Aurilly, nu o mai cauta; va fi de ajuns sa-i spui mai trziu cu ct zel am ncercat sa-l ntlnesc. n orice caz, la ora doua fara un sfe rt, eu voi fi la Luvru. Aurilly l saluta pe duce, si iesi. Chicot l vazu iesind si ghici pricina iesirii sale. Daca domnul de Guise ar fi aflat de arestarea domnului de Anjou, totul ar fi fos t pierdut, sau, cel putin, s-ar fi ncurcat foarte mult. Chicot l vazu pe Aurilly lund-o pe strada Huchette pentru a ajunge la podul SaintMichel; el, dimpotriva, o lua n jos pe strada Saint-Andr-des-Arts cu toata iuteala lungilor sale picioare si trecu Sena cu barca la Nesle, n momentul n care Aurilly abia ajungea n dreptul primariei. Noi l vom urmari pe Aurilly, care ne conduce chiar pe teatrul evenimentelor impor tante ale zilei. El cobor pe cheiurile pline cu burghezi, care aveau toti nfatisare de triumfatori si ajunse la Luvru, cu cea mai linistita si blnda nfatisare a lui. Aurilly si cunostea oamenii si curtea, vorbi mai nti cu ofiterul de la poarta, care totdeauna era un personaj foarte important pentru cautatorii de stiri si iscodi torii de scandaluri. Ofiterul de la poarta era ca un mielusel; regele se desteptase cu cea mai buna d ispozitie. Aurilly trecu de la ofiterul de la poarta la portar. Portarul trecea n revista niste servitori n vesminte noi si le mpartea niste haleba rde de un nou model. El zmbi cntaretului din lauta, raspunse la parerile sale despre ploaie si timp fru mos, ceea ce i dadu lui Aurilly cea mai buna parere despre atmosfera politica. Prin urmare, Aurilly trecu mai departe si sui pe scara cea mare, care ducea la d uce, mpartind o multime de saluturi curtenilor mprastiati pe trepte si prin antica mere. La usa apartamentului Altetei Sale, l gasi pe Chicot asezat pe un scaun. Chicot juca sah singur si parea absorbit ntr-o combinatie adnca. Aurilly ncerca sa treaca, dar Chicot, cu lungile sale picioare, nchidea tot drumul .

Fu silit sa-l bata pe umar pe Gascon. - A! dumneata esti, spuse Chicot, domnule Aurilly? - Ce faci aici, domnule Chicot? - Joc sah, dupa cum vezi. - Singur?... - Da... studiez o miscare... Stii sa joci sah, domnule? - Putin. - Da stiu, dumneata esti muzicant si muzica este o arta att de grea, nct privilegia tii care se dedau acestei arte snt siliti sa-i consacre tot timpul si toata intel igenta lor. - Miscarea e asadar serioasa? ntreba rznd Aurilly. - Da, ma nelinisteste regele; afla, domnule Aurilly, ca la sah, regele este un p ersonaj foarte neghiob, foarte nensemnat, care nu are vointa, care nu poate face dect un pas la dreapta, un pas la stnga, un pas nainte, un pas napoi, n vreme ce este nconjurat de dusmani foarte sprinteni, de calareti care sar cte trei patrate deod ata si de o multime de pioni care l nconjoara, l ameninta, l hartuiesc; astfel nct dac a este sfatuit, ah! Doamne, n putin timp este un monarh pierdut; este adevarat ca l are pe nebunul sau care merge, vine, alearga de la un cap al sahului la celala t, care are dreptul sa se aseze n fata lui, napoia lui si alaturi de el; dar e tot att de sigur ca, cu ct nebunul este mai devotat regelui sau, cu att acesta se aven tureaza mai mult, domnule Aurilly si, n momentul de fata, ti voi marturisi ca rege le si nebunul sau se afla ntr-o situatie din cele mai primejdioase. - Dar, ntreba Aurilly, prin ce ntmplare, domnule Chicot, ai venit sa studiezi dumne ata toate aceste combinatii la usa Altetei Sale Regale? - Pentru ca l astept pe domnul de Qulus, care se afla acolo. - Unde acolo? ntreba Aurilly. - La Alteta Sa. - La Alteta Sa, domnul de Qulus? facu Aurilly surprins. n timpul acestui dialog, Chicot i facu loc sa treaca lui Aurilly; dar n asa fel nct si transportase resedinta n coridor, iar trimisul domnului de Guise se afla asezat acum ntre el si usa de intrare. Cu toate astea el sovaia sa deschida aceasta usa. - Dar, spuse el, ce face oare domnul de Qulus la domnul duce de Anjou? Nu-i stiam att de mari prieteni. - Sst! spuse Chicot cu un aer misterios. Apoi, tinndu-si mereu sahul n amndoua minile, el deschise o curba cu lunga lui perso ana, astfel nct fara ca picioarele sa-si paraseasca locul. Buzele i ajunsesera la u rechea lui Aurilly. - A venit sa ceara iertare Altetei Sale Regale, spuse el, pentru o mica cearta p e care au avut-o ieri. - Adevarat? spuse Aurilly. - Regele a cerut acest lucru; stii n ce termeni buni se afla acum cei doi frati. Regele care nu a voit sa sufere o obraznicie a lui Qulus, i-a poruncit acestuia s a se umileasca. - Adevarat? - Ah! domnule Aurilly, spuse Chicot, mi se pare ca intram cu adevarat n epoca de aur; Luvrul are sa ajunga Arcadia si cei doi frati Arcadesmambo. Ah! iarta-ma, d omnule Aurilly, uit mereu ca dumneata esti muzicant. Aurilly zmbi si trecu n anticamera, deschiznd usa destul de mare pentru ca Chicot s a poata schimba o privire din cele mai semnificative cu Qulus, care de altfel era probabil nstiintat mai dinainte. Chicot si relua atunci combinatiile sahiste certndu-si regele, nu mai aspru poate dect ar fi meritat un suveran n carne si oase, dar cu siguranta mai aspru dect meri ta o nevinovata bucata de fildes. Aurilly, odata intrat n anticamera, fu salutat foarte curtenitor de Qulus, n minile caruia o frumoasa bila de fildes se nvrtea cu repeziciune. - Bravo! domnule Qulus, spuse Aurilly vaznd cum tnarul executa o miscare grea, brav o! - Ah! scumpul meu domn Aurilly, spuse Qulus, cnd ma voi juca eu cu bila cum te joc i dumneata cu lauta?

- Cnd ti vei fi studiat attea zile jucaria, spuse Aurilly, putin atins, cti ani am nt rebuintat eu pentru ca sa-mi studiez instrumentul. Dar unde este oare Monsenioru l? Nu i-ai vorbit azi dimineata, domnule? - Mi-a acordat ntr-adevar audienta, dragul meu Aurilly, dar Schomberg mi-a luat-o nainte! - Ah! si domnul de Schomberg! spuse cntaretul din lauta cu o noua surpriza. - O! Dumnezeule! da. Regele aranjeaza lucrurile astfel; e acolo, n sala de mese. Intra, domnule Aurilly si fa-mi placerea de a-i reaminti printului ca asteptam. Aurilly deschise a doua usa si zari pe Schomberg mai mult culcat dect asezat pe u n scaun larg umplut cu perne. Schomberg, rasturnat astfel, ochia cu o sarbacana pentru a trece printr-un inel de aur atrnat de tavan cu un fir de ata, niste bulgarasi de pamnt parfumat, din ca re avea o mare provizie n tolba si pe care un cine favorit le aducea napoi de fieca re data cnd nu se spargeau de zid. - Cum! striga Aurilly, la Monseniorul un asemenea exercitiu!... Ah! domnule de S chomberg. - Ah! Guten Morgen! domnule Aurilly, spuse Schomberg ntrerupndu-si jocul de dibaci e, vezi, mi omor timpul asteptndu-mi audienta. - Dar unde este oare Monseniorul? ntreba Aurilly. - Ssst! Monseniorul este ocupat n clipa de fata sa-i ierte pe d'Epernon si pe Mau giron. Dar nu vrei sa intri, dumneata care te bucuri de toate familiaritatile pe lnga print? - Poate as fi indiscret, spuse muzicantul. - Dar de unde; l vei gasi n cabinetul sau de pictura; intra, domnule Aurilly, intr a. Si l mpinse pe Aurilly de umeri n camera vecina, unde muzicantul, nmarmurit, zari ma i nti pe d'Epernon ocupat n fata unei oglinzi sa-si rasuceasca mustatile, n vreme ce Maugiron, asezat lnga fereastra, taia niste figuri, pe lnga care basoreliefurile din templul lui Venus, Afrodita de la Gnide si picturile din piscina lui Tiberiu la Capreea puteau trece drept icoane sfinte. Ducele, fara spada, statea ntr-un fotoliu ntre acesti doi barbati, care nu-i vorbe au dect pentru a-l face sa asculte vorbe neplacute. Vazndu-l pe Aurilly, el voi sa se repeada naintea lui. - Mai ncet monseniore, spuse Maugiron, calcati pe figurile mele. - Dumnezeule! striga muzicantul, ce vad oare? stapnul meu este insultat. - Scumpul domn Aurilly, spuse d'Epernon continund sa-si rasuceasca mustatile, cum se simte? - Foarte bine, caci mi pare putin cam rosu. - Fa-mi placerea, domnule muzicant, si da-mi micul dumneatale pumnal, te rog, sp use Maugiron. - Domnilor, domnilor, spuse Aurilly, nu va mai reamintiti unde snteti? - Ba da, ba da, scumpul meu Orfeu, spuse d'Epernon, iata pentru ce prietenul meu ti cere pumnalul. Vezi bine ca domnul duce nu are. - Aurilly, spuse ducele cu o voce plina de durere si de mnie, nu ghicesti ca snt p rizonier? - Prizonierul, cui? - Al fratelui meu. N-ar fi trebui sa ntelegi vaznd care snt temnicerii mei? Aurilly scoase un strigat de surpriza. - Oh! daca as fi banuit! spuse el. - Ti-ai fi luat lauta pentru a o distra pe Alteta Sa, draga domnule Aurilly, spu se o voce batjocoritoare, dar m-am gndit eu: am trimis s-o ia si iat-o. Si Chicot i ntinse ntr-adevar lauta bietului muzicant; napoia lui Chicot putea fi va zut Qulus si Schomberg care cascau sa-si rupa falcile. - Si acea partida de sah, Chicot? ntreba d'Epernon. - Domnilor, cred ca nebunul si va scapa regele; dar, la naiba! nu va fi fara greu tate. Haide, domnule Aurilly, da-mi pumnalul n schimbul lautei. Muzicantul, nmarmurit asculta si se duse sa se aseze pe o perna, la picioarele st apnului sau. - Iata unul care s-a si prins n cursa, spuse Qulus. Sa trecem la ceilalti. Si spunnd aceste cuvinte, care dadeau lui Aurilly explicatia scenelor de mai naint

e, Qulus se napoie sa-si reia postul din anticamera, rugndu-l numai pe Schomberg sa -si schimbe sarbacana cu bila lui. - E adevarat, spuse Chicot, trebuie sa-ti mai variezi placerile; eu pentru a le varia pe ale mele, ma duc sa semnez Liga. Si el nchise usa, lasnd societatea Altetei Sale Regale marita cu sarmanul cntaret d in lauta. CAPITOLUL XLVIII Cum numi regele un sef Ligii si cum nu fu nici Alteta Sa ducele de Anjou, nici M onseniorul duce de Guise. Ora marei primiri sosise, sau mai degraba avea sa soseasca, deoarece, de la amia za, Luvrul si ncepuse sa primeasca pe principalii sefi, pe interesati si chiar pe curiosi. Parisul, zgomotos ca si n ajun, dar cu acea deosebire ca Elvetienii, care nu luas era parte la serbare n ajun, erau a doua zi actorii principali; Parisul, zgomotos ca si n ajun, zic, si trimisese spre Luvru deputatiile de ligisti, breslele de lu cratori, consilieri municipali, militieni si valurile sale mereu crescnde de spec tatori, care, n zilele n care poporul ntreg era ocupat cu ceva, apar n jurul poporul ui pentru a-l privi, att de numerosi, att de activi, att de curiosi ca si cnd ar exi sta n Paris doua popoare si ca si cnd, n acest mare oras, care este imaginea lumii n miniatura, fiecare individ s-ar mparti dupa voie n doua parti, una care lucreaza, alta care priveste cum se lucreaza. Se afla deci n jurul Luvrului o multime numeroasa de popor; dar nu trebuie sa se tremure pentru Luvru. Nu venise nca vremea n care murmurul popoarelor, schimbat n tunet, rastoarna ziduri le cu suflul tunurilor si rastoarna castelul peste stapni; Elvetienii, n ziua acee a, acei stramosi ai zilelor de 10 august si de 27 iulie, elvetienii zmbeau masel or de parizieni, orict de narmate ar fi fost aceste mase si parizienii zmbeau elvet ienilor; nu venise nca vremea pentru popor de a nsngera vestibulul regilor. Sa nu se creada totusi ca, fiind mai putin posomorta, drama era lipsita de intere s; era, dimpotriva, una din scenele cel mai curioase din cte am schitat pna acum, aceea pe care o nfatisa Luvrul. Regele, n sala cea mare, n sala tronului, era nconjurat de ofiterii sai, de prieten ii sai, de servitorii sai, de familia sa, asteptnd ca toate breslele sa defileze prin fata lui, pentru a se duce apoi, lasndu-si sefii n acest palat, sa-si ia locu rile care erau hotarte sub ferestre si n curtea Luvrului. El putea astfel dintr-o data, dintr-o singura aruncatura de ochi sa-si numere du smanii, informat din cnd n cnd de Chicot, ascuns napoia fotoliului sau regal si trez it de catre un semnal al reginei mame sau de framntarile micilor ligisti, mai ner abdatori dect sefii lor pentru ca erau mai putin naintati dect ei n cunoasterea secr etului. Deodata, intra domnul de Monsoreau. - Ia te uita, spuse Chicot, priveste odata, Henriquet. - Ce vrei sa privesc? - Priveste la seful tau de vnatoare, la naiba! Merita osteneala; e destul de pali d si destul de murdar de noroi pentru a merit sa fie vazut. - ntr-adevar, spuse regele, e chiar el. Henric facu un semn domnului de Monsoreau; seful vnatorii se apropie. - Cum, te afli la Luvru, domnule? ntreba Henric. Te credeam la Vincennes, ocupat sa ne ademenesti un cerb. - Cerbul era, ntr-adevar ademenit la ora sapte dimineata, Sire; dar, vaznd ca se a propia ora prnzului si ca nu primeam nici o veste, m-am temut sa nu vi se fi ntmpla t vreo nenorocire si am alergat. - Adevarat? facu regele. - Sire, spuse contele, daca am lipsit de la datoria mea, nu atribuiti aceasta gr eseala dect unui exces de devotament. - Da, domnule, spuse Henric, si crede-ma ca l apreciez. - Acum, relua contele cu sovaiala, daca Maiestatea Voastra doreste sa ma napoiez la Vincennes, deoarece snt linistit... - Nu, nu, rami, domnule sef la vnatorii; acea vnatoare era o fantezie care ne trecu

se prin cap si care s-a dus dupa cum a venit; rami si nu te departa; am nevoie de a avea n jurul meu oameni care mi snt devotati si te-ai asezat chiar dumneata prin tre aceia pe devotamentul carora ma pot bizui. Monsoreau se nclina. - Unde voieste Maiestatea Voastra sa stau? ntreba contele. - Vrei sa mi-l dai mie o jumatate de ora? ntreba ncet Chicot la urechea regelui. - Pentru ce? - Pentru a-l chinui putin. Ce pierzi? Tot mi datorezi o despagubire pentru a ma s ili sa iau parte la o ceremonie att de plictisitoare ca aceea pe care ne-o fagadu iesti. - Ei bine! ia-l. - Am avut cinstea s-o ntreb pe Maiestatea Voastra unde doreste sa iau loc? ntreba pentru a doua oara contele. - Credeam ca ti-am raspuns: Unde vei voi. napoia fotoliului meu, de pilda. Acolo m i asez eu prietenii. - Vino ncoace, domnule sef al vnatorii, spuse Chicot lasndu-i domnului de Monsoreau o parte din locul pe care si-l rezervase numai pentru el, si uita-te putin la v oinicii acestia. Iata un vnat care se poate ademeni fara copoi. Pe toti dracii! d omnule conte! ce miros! Cismarii snt aceia care trec, sau mai de graba care au tr ecut; apoi iata-i pe tabacari. Pe viata mea! domnule sef al vnatorii, daca vei pi erde urma acestora, declar ca-ti ridic functia dumitale. Domnul de Monsoreau se prefacu ca asculta, sau mai degraba asculta fara sa auda. Era foarte ngrijorat si privea n jurul lui cu o preocupare care scapa cu att mai pu tin regelui cu ct Chicot avu grija sa-l faca sa o observe. - Ei! spuse el n soapta regelui, stii ce vneaza n clipa de fata seful tau de vnatoar e? - Nu; ce vneaza? - l vneaza pe fratele tau de Anjou. - Nu din vedere, n tot cazul, spuse Henric rznd. - Nu, dupa nchipuire. Tii sa nu stie unde se afla. - Marturisesc ca nu as fi suparat daca ar lua-o pe un drum gresit. - Asteapta, asteapta, spuse Chicot, l voi ndrepta eu pe o urma. Se spune ca lupul are mirosul vulpii; se va nsela. ntreaba-l numai unde este contesa. - Pentru ce? - Tu ntreaba-l, vei vedea. - Domnule conte, spuse Henric, ce ai facut oare cu doamna de Monsoreau ? Nu o zaresc printre doamnele acelea. Contele tresari ca si cnd l-ar fi muscat un sarpe de picior. Chicot si freca vrful nasului clipind din ochi la adresa regelui. - Sire, raspunse seful vnatorii, doamna contesa este bolnava, aerul Parisului i fa ce rau si a plecat asta-noapte, dupa ce ceruse si obtinuse nvoirea reginei, mpreun a cu baronul de Meridor, tatal ei. - Si spre ce parte a Frantei se ndreapta? ntreba regele, ncntat sa aibe prilejul de a ntoarce capul n vreme ce treceau tabacarii. - Spre Anjou, tara ei, Sire. - Adevarat e, spuse Chicot cu seriozitate, ca aerul Parisului nu le prieste feme ilor nsarcinate: Gravidis uxoribus Lutetia inclemens. Te sfatuiesc sa urmezi pild a contelui, si sa-ti trimiti regina n alta parte atunci cnd va fi... Monsoreau se ngalbeni si privi furios pe Chicot, care, cu cotul sprijinit de foto liu regal si cu barbia n mna, parea foarte atent sa priveasca pe ceaprazari care u rmau imediat dupa tabacari. - Si cine ti-a spus, domnule obraznic, ca doamna contesa ar fi nsarcinata? murmur a Monsoreau. - Nu este? spuse Chicot, iata, mi se pare, ceva care ar fi si mai obraznic de pr esupus. - Nu este nimic, domnule. - Ti, ti, ti, spuse Chicot, ai auzit, Henric? se pare ca seful tau de vnatoare a faptuit aceeasi greseala ca tine: a uitat sa apropie camasile Sfintei Fecioare. Monsoreau strnse pumnii si si nghiti mnia, dupa ce i aruncase lui Chicot o privire de ura si de amenintare la care Chicot raspunse nfundndu-si palaria pe ochi si facndu

-se ca se joaca, ntocmai ca un sarpe, cu pana lunga si subtire care i umbrea palar ia. Contele vazu ca momentul era rau ales si clatina din cap, ca pentru a face sa-i cada de pe frunte norii cu care era ncarcata. Chicot si descreti si el la rndu-i fruntea si, trecnd de la aerul laudaros la cel m ai gratios zmbet: - Sarmana contesa, adauga el, o sa piara de plictiseala pe drum. - I-am spus regelui, raspunse Monsoreau, ca o nsoteste tatal ei. - Fie, e respectabil , un tata, nu zic nu; dar nu e distractiv; si daca nu s-ar afla dect acel demn baron pentru a o distra pe drum... dar din fericire... - Ce? ntreba cu vioiciune contele?. - Ce, ce? raspuse Chicot. - Ce vrea sa zica "din fericire"? - Ah! ah! lasai sa se subnteleaga subiectul, domnule conte. Contele ridica din umeri. - ti cer iertare, domnule sef al vnatorii. Forma interogativa de care te-ai servit adineauri se cheama o elipsa. ntreaba-l mai de graba pe Henric, care este un fil olog. - Da, spuse Henric, dar ce nseamna adverbul tau? - Care adverb? - Din fericire. - Din fericire, nseamna din fericire. Din fericire, ziceam, si n aceasta admiram b unatatea lui Dumnezeu, din fericire exista la ora acesta, pe drum unul dintre pr ietenii nostri si chiar dintre cei mai poznasi, care, daca o vor distra cu sigur anta; si, adauga nepasator Chicot, cum merg pe acelasi drum, se prea poate sa se ntlneasca. O! i vad. Tu i vezi, Henric? tu care ai imaginatie. i vezi pe un frumos d rum verde, nvrtindu-si caii ncoace si ncolo, iar el povestind doamnei contese mii de nazbtii de care lesina de rs scumpa doamna. Al doilea pumnal, mai ascutit dect cel dinti, se nfipse n pieptul sefului vnatorii. Cu toate astea nu era chip sa izbucneasca; regele se afla acolo si Chicot avea, cel putin deocamdata, un aliat n rege. Astfel, cu o bunavointa care arata sfortar ile ce trebuie sa le faca pentru a-si stapni proasta dispozitie: - Cum! ai prieteni care calatoresc spre Anjou? spuse el mngindu-l pe Chicot cu pri virea si cu vocea. - Ai putea spune chiar ca noi avem, domnule conte, caci prietenii aceia snt mai m ult ai dumitale, dect ai mei. - Ma uimesti, domnule Chicot, spuse contele; nu cunosc pe nimeni care... - Bun! faci pe misteriosul. - Ti-o jur. - Ai att de bine, domnule conte, si chiar ti snt prieteni att de scumpi nct adineauri, din obisnuinta, caci stiai destul de bine ca se afla pe drumul Anjou-lui, te-am vazut cautndu-i prin multime, zadarnic, bnenteles. - Eu, facu contele, m-ai vazut dumneata? - Da, te-am vazut, pe dumneata, cel mai palid dintre toti sefii de vnatoare trecu ti, prezenti si viitori, de la Nemrod pna la domnul d'Autefort, naintasul dumitale . - Domnule Chicot! - Cel mai palid, o repet: Veritas veritatum. Acesta este un barbarism, avnd n vede re ca nu exista niciodata dect un adevar, caci daca ar fi doua, cel putin unul di n ele nu ar fi adevarate; dar dumneata nu esti filolog, draga domnule Monsoreau. - Nu, domnule, nu snt; iata deci, pentru ce te voi ruga sa revii direct la priete nii aceia despre care vorbeai si de a binevoi, daca totusi aceasta supraabundent a de imaginatie care se observa la dumneata, ti ngaduie sa-i numesti pe acesti pri eteni pe adevaratele lor nume. - Ei! repeti mereu acelasi lucru. Cauta, domnule sef al vnatorii. La naiba! cauta , este meseria dumitale sa ademenesti animalele, martor e acel cerb pe care l-ai deranjat azi dimineata si care nu se astepta la acest lucru din partea dumitale . Daca ar veni cineva sa te mpiedice de a dormi, ai fi multumit? Ochii lui Monsoreau rataceau ngroziti n jurul regelui. - Cum! striga el, viznd un loc liber alaturi de rege.

- Haida de! spuse Chicot. - Domnul duce de Anjou? striga seful vnatorii. - Seau! Seau! spuse Gasconul, iata animalul descoperit. - A plecat astazi! exclama contele. - A plecat astazi, raspunse Chicot, dar se poate sa fi plecat ieri seara. Dumnea ta nu esti filolog, domnule; dar ntreaba-l pe rege care este. Cnd, adica n ce momen t a disparut fratele tau, Henric? - Asta-noapte, raspunse regele. - Ducele, ducele a plecat, murmura Monsoreau, vnat si temurnd. Ah! Dumnezeule! Dum nezeule! ce mi spuneti aici, Sire? - Eu nu spun, relua regele, ca fratele meu a plecat, spun numai ca, asta-noapte , a disparut si ca cei mai buni prieteni ai sai nu stiu unde se afla. - Oh! facu contele cu mnie, daca as crede acest lucru! - Ei bine! ei bine! ce ai face? De altfel ce nenorocire vezi daca va povesti vre un lucru placut doamnei de Monsoreau? Este craidonul familiei, prietenul nostru Franois; el era pentru regele Carol al IX-lea, pe vremea cnd regele Carol al IX-le a traia, si este pentru regele Henric al III-lea, care are altceva de facut dect sa fie craidon: ce dracu! bine ca se afla cel putin la curte un print care sa re prezinte spiritul francez. - Ducele, ducele plecat! repeta Monsoreau; esti sigur, domnule? - Si dumneata? ntreba Chicot. Seful vnatorii se ntoarse nca o data spre locul ocupat de obicei de duce lnga fratel e sau, loc care continua sa ramna gol. - Snt pierdut, murmura el cu o miscare att de vadita de a fugi, nct Chicot l retinu. - Stai linistit, la naiba! te misti ntruna si aceasta i face rau regelui. Pe viata mea! as voi sa fiu n locul sotiei dumitale, numai pentru a vedea n fiecare zi un print cu doua nasuri si pentru a-l asculta pe domnul Aurilly, care cnta din lauta ntocmai ca raposatul Orfeu. Ce noroc are sotia dumitale! ce noroc! Monsoreau tremura de mnie. - Mai ncet, domnule sef al vnatorii, spuse Chicot, ascunde-ti bucuria; iata ca se deschide sedinta; nu se cade sa-ti manifesti astfel pasiunile; asculta discursul regelui. Seful vnatorii fu silit sa ramna pe loc, caci, ntr-adevar, ncetul cu ncetul sala Luvr ului se umpluse; el ramase nemiscat si n atitudine ceruta de ceremonial. Toata adunarea luase loc n sedinta; domnul de Guise tocmai intrase si si ndoia genu nchiul n fata regelui, nu fara a arunca si el o privire de surpriza nelinistita l a scaunul lasat liber de domnul duce de Anjou. Regele se ridica. Crainicii poruncira tacere. CAPITOLUL XLIX Cum numi regele un sef care nu era nici Alteta Sa ducele de Anjou, nici Monsenio rul duce de Guise - Domnilor, spuse regele n mijlocul celei mai adnci taceri si dupa ce se asigurase ca d'Epernon, Schomberg, Maugiron si Qulus, nlocuiti de un post de zece Elvetieni , venisera si se asezasera napoia lui; domnilor, un rege aude la fel, asezat cum este ca sa zicem asa ntre cer si pamnt, vocile care i vin de sus si vocile care i vi n de jos, adica ceea ce i porunceste Dumnezeu si ceea ce i porunceste poporul sau. Este o garantie pentru toti supusii mei si eu nteleg destul de bine acest lucru, asociatia tuturor puterilor adunate ntr-un singur manunchi pentru a apara credin ta catolica. Astfel ca mi-a placut pe care ni l-a dat varul nostru de Guise. Dec lar deci sfnta Liga bine si n toata forma autorizata si instituita si, cum un corp att de mare trebuie sa aiba un cap bun si puternic, cum este important ca seful chemat sa sustina Biserica, sa fie unul din fii ce mai zelosi ai Bisericii, si a cest zel sa-i fie impus chiar prin natura functiei sale, iau un print crestin pe ntru a-l pune n fruntea Ligii si declar ca de azi nainte acest sef se va numi... Henric facu ntr-adins o pauza. Repeta: - Si declar ca acest sef se va numi Henric de Valois, rege al Frantei si al Polo niei.

Henric, rostind acest cuvinte, ridicase vocea cu un fel de exagerare, n semn de t riumf si pentru a ncalzi entuziasmul prietenilor sai gata sa izbucneasca, si de a semenea pentru a termina de zdrobit pe ligistii ale caror murmure nfundate aratau nemultumirea, surpriza si spaima. Ct despre ducele de Guise, el ramase nimicit; picaturi mari de sudoare i curgeau d e pe frunte; el schimba o privire cu ducele de Mayenne si cu cardinalul, fratele sau, care stateau n mijlocul a doua grupuri de sefi, unul la dreapta, celalat la stnga sa. Monsoreau, mai mirat ca oricnd de lipsa ducelui de Anjou, ncepu sa se linisteasca aducndu-si aminte de cuvintele lui Henric al III-lea. ntr-adevar, ducele putea sa fi disparut fara sa fi plecat. Cardinalul parasi, fara prefacatorie, grupul n care se afla si se strecura pna la fratele sau. - Franois, i spuse el la ureche, sau ma nsel, sau nu mai sntem n siguranta aici. Sa n e grabim sa plecam, caci poporul este ciudat si regele pe care-l ura ieri va aju nge idolul sau pentru cteva zile. - Fie, spuse Mayenne, sa plecam. Asteapta-l pe fratele nostru aici; eu ma duc sa pregatesc retragerea. - Du-te. n timpul acesta, regele semnase cel dinti actul pregatit pe masa si ntocmit dinaint e de catre domnul de Morvilliers, singura persoana care, mpreuna cu regina mama, cunostea secretul; apoi, cu acel ton zeflemist pe care stia sa-l ia att de bine cn d se ivea prilejul, i spuse domnului de Guise: - Semneaza, verisorul meu. Si i trecuse pana. Apoi, aratndu-i locul cu vrful-degetului: - Aici, aici, spuse el, sub mine. Acum da-l mai departe domnului cardinal si dom nului duce de Mayenne. Dar ducele de Mayenne se si afla la capatul de jos al scarii si cardinalul n ceal alta camera. Regele baga de seama lipsa lor. - Atunci, da-i-l domnului sef l vnatorii, spuse el. Ducele semna, trecu pana sefului vnatorii si facu o miscare pentru a se retrage. - Asteapta, spuse regele. Si n vreme ce Qulus lua cu un aer rautacios pana din minile domnului de Monsoreau, si n vreme ce nu numai toata nobilimea prezenta, dar chiar toti sefii de bresle c onvocati pentru acest mare eveniment se pregateau sa semneze sub rege si pe nist e foi volante care aveau sa urmeze diferitelor registre n care, n ajun, fiecare pu tuse, fie mic sau mare, nobil sau taran, sa-si nscrie numele, n timpul acesta, reg ele i spunea ducelui de Guise: - Vere, era parerea dumitale, mi se pare: a face garda a capitalei noastre o bun a armata cu toate fortele Ligii? Armata este facuta si nca foarte bine, pentru ca generalul firesc al parizienilor este regele. - Desigur, Sire, raspunse ducele fara sa prea stie ce spune. - Dar eu nu uit, urma regele, ca am o alta armata de comandat si ca acea comanda apartine de drept primului razboinic din regat. n vreme ce eu voi comanda Liga, dumneata du-te si comanda armata, vere. - Si cnd trebuie sa plec? ntreba ducele. - Numaidect, raspunse regele. - Henric, Henric! facu Chicot, pe care eticheta l mpiedica sa alerge la rege pentr u a-l opri n mijlocul discursului, dupa cum avea dorinta s-o faca. Dar cum regele nu-l auzise, sau, daca l auzise, nu l ntelese, el nainta cu respect, tinnd n mna o pana uriasa si facndu-si loc n apropierea regelui: - Sper sa taci o data, neghiobule, i spuse el n soapta. Dar era prea trziu. Regele, dupa cum am vazut, si anuntase ducelui de Guise numirea sa si i nmna brevet ul semnat dinainte, aceasta cu toate gesturile si strmbaturile Gasconului. Cardinalul l astepta la usa salii si ducele de Mayenne i astepta pe amndoi la poart a Luvrului. Ei ncalecara chiar n clipa aceea si nu se scursera nici zece minute cnd toti iesira

din Paris. Restul adunarii se retrase putin cte putin. Unii strigau "traiasca regele!" altii strigau "traiasca Liga!" - Cel putin, spuse Henric rznd, am rezolvat o mare problema. - Oh! da, murmura Chicot, esti mndru matematician! - Fara ndoiala, relua regele, facndu-i pe toti ticalosii acestia sa scoata doua st rigate opuse, am reusit sa-i fac sa strige acelasi lucru. - Sta bene! i spuse regina mama lui Henric strngndu-i mna. - Crezi acest lucru si bea lapte, spuse Gasconul; ea moare de ciuda, Guisii sai snt aproape turtiti de lovitura. - O! Sire, Sire, strigara favoritii apropiindu-se cu zgomot de rege, ce sublima imaginatie ati avut! - Ei cred ca are sa le ploua cu bani de parca ar fi mana, spuse Chicot la cealal ta ureche a regelui. Henric fu recondus n triumf la apartamentul sau; n mijlocul cortegiului care nsotea si urma pe rege, Chicot juca rolul de defaimator antic urmndu-si stapnul cu tnguie li. Aceasta staruinta a lui Chicot de a-i reaminti semi-zeului ca nu era dect un om, l izbi pe rege pna acolo nct le dadu drumul la toti si ramase singur cu Chicot. - Asa, spuse Henric, ntorcndu-se spre Gascon, stii ca niciodata nu esti multumit, jupn Chicot si ca asta devine plictisitor! Ce dracu! Nu bunavointa ti cer eu, ci b un simt. - Ai dreptate, Henric, spuse Chicot, caci de el ai tu cea mai mare nevoie. - Admite cel putin ca lovitura a fost bine jucata. - Tocmai acest lucru nu vreau eu sa admit. - Ah! esti gelos, domnule rege al Frantei! - Eu, sa ma fereasca Dumnezeu! Mi-as alege mai bine motivele mele de gelozie. - La naiba! domnule critic!... - Oh! ce amor propriu salbatic! - Sa vedem, snt eu sau nu, regele Ligii? - Negresit ca esti. Dar... - Dar ce? - Dar nu mai esti regele Frantei. - Si cine e oare regele Frantei? - Toata lumea afara de tine, Henric; fratele tau mai nti. - Fratele meu! de cine vrei sa vorbesti? - De domnul de Anjou, la naiba! - Pe care-l tin prizonier? - Da, caci, asa prizonier cum e, el este sfintit si tu nu esti. - De cine este sfintit? - De cardinalul de Guise; ntr-adevar, Henric, te sfatuiesc sa nu mai vorbesti si acum de politia ta; se sfinteste un rege la Paris n fata a treizeci si trei de pe rsoane, n plina biserica Sfnta Genoveva si tu nu stii. - Ei, si tu o stii? - Desigur ca o stiu. - Ah! pentru ca pui sa ti se faca politia de catre domnul de Morvilliers, pe cnd eu mi fac politia singur. Regele ncrunta din sprncene. - Mai avem, ca rege al Frantei, fara a-l socoti pe Henric de Valois, l avem pe Fr anois de Anjou, apoi mai avem pe ducele de Guise. - Pe ducele de Guise? - Ducele de Guise, Henric Crestatul. Repet deci: l mai avem nca pe ducele de Guise . - Frumos rege, ntr-adevar, pe care-l surghiunesc, pe care-l trimit la armata. - Bun! ca si cnd tu nu ai fi fost surghiunit n Polonia; ca si cnd nu ar fi mai apro ape de la Charit la Luvru dect de la Cracovia la Paris! Ah! e adevarat ca l trimiti la armata; iata unde este finetea loviturii, l trimiti la armata, adica i pui tre izeci de mii de oameni sub ordinele sale, pe toti dracii! si ce armata! o adevar ata armata... nu ca armata ta, Liga... nu... O armata de burghezi, e buna pentru Henric de Valois, regele favoritilor; lui Henric de Guise i trebuie o armata de

soldati! Aspri, oteliti, n stare sa sfsie douazeci de armate de-ale Ligii; astfel n ct daca, fiind rege de fapt, Henric de Guise ar avea ntr-o zi fantezia sa devina s i cu numele, nu ar avea dect sa-si ntoarca trmbitele n spre capitala si sa spuna: "na inte; sa mbucam Parisul dintr-o nghititura, mpreuna cu Henric de Valois si cu Luvru ." Ar face-o caraghiosii, i cunosc. - Uiti numai un lucru n argumentarea ta, vestitule politician ce esti, spuse Henr ic. - Ah! la naiba, se poate, mai cu seama ca, daca ceea ce uit este un al patrulea rege. - Nu; uiti, spuse Henric cu dispret, ca pentru a gndi sa domneasca n Franta, cnd un Valois este acela care poarta coroana, trebuie sa priveasca putin n urma si sa-s i numere stramosii. Ca o asemenea idee sa-i vina domnului de Anjou, mai merge; s tramosii lui snt si ai mei, poate sa existe lupta si cumpana ntre noi, caci ntre no i este o chestie de primogenitura si atta tot. Dar domnul de Guise... haida de, j upn Chicot, du-te de studiaza blazonul, prietene, si spune-ne daca florile de cri n ale Frantei nu snt dintr-o casa mai buna dect mierlele Lorenei. - Ei! ei! facu Chicot, iata tocmai unde este greseala, Henric. - Cum, unde este greseala? - Fara ndoiala, domnul de Giuse este dintr-o casa mai buna dect crezi. - Dintr-o casa mai buna ca a mea, poate? spuse Henric zmbind. - Nu exista poate, micul meu Henriquet. - Esti nebun, domnule Chicot. - La naiba, acesta este titlul meu. - Dar eu spun cu adevarat nebun, nebun de legat. nvata sa citesti, prietene. - Ei bine! Henric, spuse Chicot, tu care stii sa citesti, tu care nu ai nevoie s a te napoiezi ca mine la scoala, citeste putin aceasta. Si Chicot scoase de la piept pergamentul pe care Nicolae David scrisese genealog ia ce o cunoastem, chiar aceea care venise de la Avignon, aprobata de papa si ca re l facea pe Henric de Guise sa coboare din Carol cel Mare. Henric se ngalbeni de cum si aruncase ochii pe pergament si recunoscu, alaturi de semnatura legatului, pecetea sfntului Petru. - Ce zici despre asta? ntreba Chicot, florile de crin snt putin departate, ce zici ? pe toti dracii! mierlele mi par ca voiesc sa zboare tot asa de sus ca vulturii lui Cezar, baga de seama, fiule! - Dar prin ce mijloace ti-ai procurat si aceasta genealogie? - Eu, oare ma ocup de asemenea lucruri? A venit sa ma gaseasca singura. - Dar unde era nainte de a veni sa te gaseasca? - Sub capatiul unui avocat. - Si cum se numea acel avocat? - Maestrul Nicolae David. - Unde era? - La Lyon. - Si cine a fost sa o ia de la Lyon, de sub capatiul acelui avocat? - Unul din bunii mei prieteni. - Ce face acest prieten? - Predica. - Este asadar un calugar? - Chiar asa. - Si cum l cheama? - Gorenflot. - Cum? striga Henric; acel ngrozitor ligist care a rostit discursul acela razvrat itor la Sfnta Genoveva si care, ieri pe strazile Parisului, m-a insultat? - ti reamintesti povestea lui Brutus care facea pe nebunul... - Dar este atunci un adnc politician calugarul tau? - Ai auzit vorbindu-se de domnul Michiavelli, secretarul, Republicii Florenta? B unica ta este eleva lui. - Atunci, el a sustras aceasta piesa avocatului? - Ah! ce spui ca i-a sustras-o, i-a luat-o cu forta. - Lui Nicolae David, acelui spadasin? - Lui Nicolae David, acelui sapdasin.

- Dar atunci e viteaz, calugarul tau? - Ca Bayard! - Si facnd aceasta isprava, el nu s-a prezentat nca pentru a-si primi rasplata? - S-a napoiat cu umilinta n mnastirea lui si nu cere dect un lucru, acela de a uita ca a iesit de acolo. - Atunci, modest? - Ca sfntul Crpin. - Chicot, pe cuvntul meu de gentilom, prietenul tau va avea prima staretie libera , spuse regele. - ti multumesc pentru el, Henric. Apoi catre sine: - Pe legea mea, si spuse Chicot, iata-l ntre Mayenne si Valois, ntre o frnghie si o staretie; va fi spnzurat va fi staret? Mare destept ar fi acela care ar putea s-o spuna. n tot cazul, daca mai doarme nca, trebuie sa aiba n clipa de fata visuri ci udate.

SFRSITUL VOLUMULUI I

CUPRINS I .Nunta lui Saint-Luc ......................................................... ..............3 II. Nu totdeauna cel ce deschide poarta intra si n casa.....................27 III. Ct este de greu cteodata sa deosebesti visul de realitate ............42 IV. Cum si-a petrecut noaptea nuntii domnisoara de Brissac, zisa doamna de Saint -Luc.......................................................................51 V. Cum domnisoara de Brissac, zisa doamna de Saint-Luc, se pregati sa-si petreac a a doua noapte de nunta altfel dect si-o petrecuse pe cea dinti.................. .....................................................................62 VI. Cum se facea toaleta de noapte a regelui Henric al III-lea............72 VII. Cum fara ca nimeni sa cunoasca pricina acestei convertiri, regele Henric se vazu convertit de la o zi la alta..........................................84 VIII. Regele se teme si-i este frica............................................ ..........94 IX. Cum se nseala glasul Domnului si i vorbeste lui Chicot, creznd ca- i vorbeste r egelui.......................................................................104 X. Cum porni Bussy n cautarea visului sau, convins din ce n ce mai mult ca era o r ealitate.....................................................................112

XI. Ce fel de om era domnul sef al vnatorii, Bryan de Monsoreau.................. ...................................................................127 XII. Cum gasi Bussy n acelasi timp si portretul si originalul...........148 XIII. Cine era Diana de Meridor................................................. ......156 XIV. Cine era Diana de Meridor. Tratatul........................................ 182 XV. Cine era Diana de Meridor. Consimtamntul.............................196 XVI. Cine era Diana de Meridor. Casatoria......................................2 07 XVII. Cum calatorea regele Henric al III-lea si ct timp i trebuia pentru a merge d e la Paris la Fontainebleau...............................................218 XVIII. Unde cititorul va avea placerea sa faca cunostinta cu fratele Gorenflot, despre care a mai fost vorba de doua ori n cursul acestei povestiri.............. ...........................................................................233 XIX. Cum baga de seama Chicot ca era mai usor sa intre n mnastirea Sfnta Genoveva d ect sa iasa..........................................................252 XX. Cum Chicot, silit sa ramna n biserica Sfnta Genoveva, vazu si auzi lucruri care era foarte primejdios sa le vezi si sa le auzi...........265 XXI. Cum facu Chicot un curs de genealogie, creznd ca face un curs de istorie.... ................................................................................ ....287 XXII. Cum calatoreau alaturi domnul si doamna de Saint-Luc si cum fura ajunsi de un tovaras de calatorie.............................................299 XXIII. Batrnul orfan............................................................. ..........314 XXIV. Cum si facuse rost Remy le Haudouin, n lipsa lui Bussy, de ntelegeri pe ascun s n casa din strada Sfntul Anton......................326 XXV. Tatal si fiica............................................................. ..............336 XXVI. Cum se trezi fratele Gorenflot si ce primire i se facu la mnastirea sa..... .............................................................................347 XXVII. Cum ramase convins fratele Gorenflot ca era somnambul si cum si plnse amarn ic aceasta infirmitate. ....................................357 XXVIII. Cum calatori fratele Gorenflot pe un magar numit Panurge si afla n calato ria sa lucruri pe care nu le stia...................................370 XXIX. Cum si schimba fratele Gorenflot magarul cu un catr si catrul cu un cal...... ................................................................................ ..380 XXX. Cum se instalara Chicot si tovarasul sau la hanul Lebada de la Cruce si cum fura primiti acolo de hangiu......................................390

XXXI. Cum l spovedi calugarul pe avocat si cum l spovedi avocatul pe calugar...... ................................................................................ .....401 XXXII. Cum Chicot, dupa ce facuse o gaura cu burghiul, mai face una cu spada.... ................................................................................ ....414 XXXIII. Cum afla ducele de Anjou ca Diana de Meridor nu murise.................. ..........................................................................426 XXXIV. Cum se napoie Chicot la Luvru si cum fu primit de catre regele Henric al I II-lea.....................................................................437 XXXV. Ce se petrecuse ntre Monseniorul duce de Anjou si seful vnatorii............ ..............................................................................44 9 XXXVI. Cum se tinu Consiliul regelui............................................ .459 XXXVII. Ce cauta domnul de Guise la Luvru...................................471 XXXVIII. Castor si Pollux....................................................... .........480 XXXIX. Cum se dovedeste ca a asculta este cel mai bun mijloc de a auzi.......... ................................................................................ ......491 XL. Seara Ligii................................................................. ...............502 XLI. Strada Fierariei........................................................... ............513 XLII. Printul si prietenul...................................................... ...........524 XLIII. Etimologia strazii Jussienne............................................. .....534 XLIV. Cum i se rupse tunica lui d'Epernon si cum fu Schomberg vopsit n albastru.. ................................................................................ ....545 XLV. Chicot este din ce n ce mai mult rege al Frantei.................... 554 XLVI. Cum facu Chicot o vizita lui Bussy si ce urma de aici............564 XLVII. Sahul lui Chicot, bila lui Qulus si sarbacana lui Schomberg............... ......................................................................576 XLVIII. Cum numi regele un sef Ligii si cum nu fu nici Alteta Sa ducele de Anjou , nici Monseniorul duce de Guise......................................585 XLIX. Cum numi regele un sef care nu era nici Alteta Sa ducele de Anjou, nici Mo nseniorul duce de Guise...........................................594

1 Regina Margot. (N.T.) 2 Varsatul l desfigurase n asa fel pe Domnul duce de Anjou, nct acesta parea ca are doua nasuri. 3 Estortuarul era bastonul pe care seful vnatorii l dadea regelui pentru ca sa poa ta da la o parte crengile pomilor cnd alerga n galop. 4 Urtul Irod. 5 Le Belafr , porecla data de parizieni lui Henric de Guise , din pricina crestat urii de spada pe care o avea pe obraz.(N.T.) 6 Aceasta lege cuprinde o regula care exclude femeile de la mostenirea de pamntur i.(N.T.) 7 njuratura preferata a Gasconilor.(N.T.) ?? ?? ?? ??