ALEXANDRE DUMAS

Capitolul I

Taina cea mare

Paris, n 1638. Palatul regelui Ludovic al XIII-lea era n mare fierbere. Slugile alergau de colo pna colo, iar curtenii se strnsesera n sala cea mare a tronului, comentnd evenimentu l urmarit de ntreaga Franta: Regele astepta primul mostenitor. n mijlocul ministrilor si curtenilor, care discutau pe soptite, si facu intrarea C ardinalul Mazarin, ntovarasit de nelipsitul sau aprod, vicleanul Fouquet. Noii in trati si croira drum printre cei prezenti, care se aplecara adnc n fata marelui Car dinal, n minile caruia erau destinele tuturor. Ludovic al XIII-lea fiind prea slab sa i se mpotriveasca, Mazarin l facea sa actioneze cu planurile si interesele lui . Cnd ajunsera la locul rezervat Cardinalului, Fouquet se scotoci cu febrilitate pr in buzunare si scoase o cutie mica de pastile, bomboanele favorite ale Cardinalu lui, pe care o ntinse stapnului sau. - Pastilele, Eminenta, zise el. - ti multumesc, Fouquet. Esti foarte atent. Cardinalul se servi si apoi readuse d iscutia asupra subiectului curent. - E o zi mare pentru Franta. Fouquet se nclina lingusitor si replica: - Daca Majestatea sa va avea un fiu... fiul va avea nevoie de un preceptor... Restul nu fu necesar sa mai spuna, caci Mazarin se uita la el cu un surs cu multe ntelesuri si-i spuse: - Esti ambitios, Fouquet. - Singura mea ambitie este sa servesc Franta, replica aprodul, nclinndu-se adnc. Discutia lor fu ntrerupta de aparitia sambelanului, care anunta n mijlocul forfote i ce se produsese: - Majestatea Sa Regele! Ludovic al XIII-lea si facu, grabit, intrarea si se ndrepta spre Cardinal, n vreme ce grupul curtenilor se strnse n jurul sau, Colbert si D'Artagnan fiind cei din im ediata lui apropiere. - Mai trebuie sa asteptam mult?, ntreba el pe Cardinal, nerabdator. Mazarin l privi zmbind si-i raspunse calm: - Acest lucru cere rabdare... chiar si de la un rege. - Astfel ma ncurajezi? replica regele amuzat. Suveranul se ntoarse apoi spre D'Art agnan, capitanul muschetarilor sai si zise: - D'Artagnan, ti amintesti batalia cu austriecii? - Da, Sire. Foarte bine.

- Am fost mai curajos, atunci. Usa din fundul salii se deschise. Printre curteni, si facu drum moasa, cu obrajii mbujorati si se ndrepta spre rege. - Majestate... e baiat... O frumusete de baiat! spuse ea cu graba. - Un baiat! exclama Ludovic, n culmea fericirii alergnd spre odaia lauzei. Cteva minute mai trziu, aparu n balconul palatului, tinnd Delfinul ? mostenitorul tr onului ? n brate, avnd pe Cardinal n dreapta sa. Aparitia aceasta fu primita cu aclamatii de multimea strnsa n jurul palatului, car e astepta cu nerabdare fericitul deznodamnt. Cardinalul facu un semn spre multime si n mijlocul linistii care se asternu peste miile de oameni spuse: - Atotputernicul, n netarmurita lui bunatate, a binecuvntat unirea Majestatii sale Regelui cu iubita noastra Regina, daruindu-le lor si voua... un fiu. Cardinalul lua nou-nascutul din mna regelui si aratndu-l multimii adauga: - Acesta este mostenitorul tronului Frantei! n timp ce, n strada, ovatiile nu se mai terminau, n odaia lauzei, doctorul se ntoars e de la patul reginei si se adresa moasei: - Cheama-l pe rege! De afara se auzeau murmurele multimii, care patrundeau atenuate, pna n alcovul reg inei. - Nu se poate! Asculta! spuse moasa. - Atunci pe Colbert. El va gasi o solutie. Moasa fugi afara din odaie si patrunse n larga anticamera, unde l gasi pe Fouquet, stnd la usa, n spatele curtenilor si muschetarilor, care erau ntorsi toti cu fata spre balcon. Prada unei mari surescitari, moasa se apropie de Fouquet si-l ntreaba ntr-un sufle t: - Unde este domnul Colbert? - Pe balcon. Agitatia moasei destepta atentia lui Fouquet, care se repezi afara din odaie si ascultnd la usa ? o auzi pe regina tipnd. Fara sa ezite, deschise usa si patrunse n camera reginei, neanuntat. Dintr-o privire, l vazu pe medic la patul lauzei, ntor s cu spatele spre usa si se strecura n dosul unui scrin, n asa fel sa nu poata fi observat de nimeni. Cteva clipe mai trziu, si facura aparitia Colbert si moasa. Pri mul se adresa n graba medicului: - Ce s-a ntmplat, doctore? - Regina a mai nascut un copil. - nca un baiat? repeta ministrul nspaimntat. - Da. Tot un baiat... E un geaman. Colbert murmura: - Un alt fiu... - Sa-l duc regelui? ntreba moasa. - Nu se poate! sopti Colbert. Apoi se adresa medicului: - Cine stie despre aceasta? - Numai moasa si eu, raspunse medicul mirat. - Nu trebuie sa mai afle nimeni, adauga ministrul si se ndrepta spre patul regine i. - Mi-l luati si pe acesta? ntreba lauza, ntr-o soapta. - Stiti prea bine ca fiii Majestatii Voastre apartin Frantei, raspunse Colbert. Facu, apoi, ctiva pasi de la patul reginei si se adresa medicului si moasei: - Veniti cu mine! - Dar Majestatea Sa?... ncepu sa spuna doctorul. - Voi raspunde eu n locul reginei, l ntrerupse Colbert. Ministrul, cu copilul n brate, apasa pe un mecanism secret si se deschise o usa, prin care patrunsera ntr-alta odaie. Fouquet care fusese martor la toata aceasta scena, iesi din ascunzatoarea lui, a pasa si el pe mecanism, asa cum l vazuse facnd pe Colbert si deschise si el usa se creta, pentru a intra n odaia alaturata. De ndata ce fu posibil, regele fu chemat n odaia n care Colbert dusese geamanul. Su veranul veni n graba nsotit de d'Artagnan si ntreba: - Ce s-a ntmplat?

- E de datoria mea sa prezint Majestatii Voastre pe al doilea fiu. Soarta a hara zit Frantei doi Delfini. Suveranul se trnti pe un scaun. - Doi fii, doi mostenitori ai tronului! - Nu poate exista dect un Delfin, interveni Colbert. - Pentru un alt tata doi gemeni este o binecuvntare... Pentru mine va fi un blest em, spuse regele. - Mai rau, Sire! Baieti gemeni poate nsemna razboi civil... ura si lupta ntre frat i. Viitorul Frantei atrna de taria Majestatii Voastre de a fi rege, nu tata. Numa i un singur fiu poate domni. - Nu-l pot osndi pe propriul meu fiu la moarte, Colbert!... - Nici nu este necesar. ndepartati-l de aici. Nu trebuie sa stie nimeni... nici m acar el, adauga ministrul aratnd spre copil. - Exista un om caruia sa-i pot ncredinta aceasta taina? - Da. Sire, un singur om... d'Artagnan. - D'Artagnan!, exclama regele. Sa-mi pierd si fiul si pe cel mai bun prieten? - E si prietenul meu, spuse Colbert. Dati-i lui copilul. Trimiteti-l n Gasconia. n gaduiti-i sa creasca baiatul ca pe copilul lui si Franta va fi salvata. Suveranul strnse copilul la piept si l saruta. Apoi se adresa lui d'Artagnan, care mpietrise n spatele lui: - De cte ori am luptat mpreuna pentru Franta? De cte ori ai aparat viata regelui? D 'Artagnan, faci asta pentru mine? Capitanul muschetarilor, nduiosat de ncrederea Suveranului sau, se multumi sa rasp unda cu demnitate: - Sunt soldat, Sire. Regele trecu copilul n bratele lui d'Artagnan si se adresa lui Colbert: - Da-i cai si... tot ce-i trebuie, ntorcndu-se spre capitanul sau, relua: - mi vei lipsi. Se apleca asupra copilului, l saruta iarasi si spuse: - Pleaca acum! D'Artagnan se ndrepta spre iesire. n pragul usii, se opri si, ntorcndu-se spre rege, zise: - Daca ma va ntreba vreodata numele tatalui sau? - Spune-i ca tatal lui a dat totul pentru Franta. Boteaza-l Filip. D'Artagnan iesi, n timp ce regele si Colbert se ndreptara spre usa secreta, unde s uveranul se opri. - Dar medicul... moasa?, ntreba Ludovic. - Nici o grija, Sire... Sunt oameni care nu vor vorbi niciodata despre aceasta. n momentul n care iesira si facu aparitia Fouquet. Acesta se uita la leaganul copil ului si zmbi misterios. n sfrsit, gasise ocazia cea mare pentru realizarea planuril or lui ambitioase. Capitolul II Uneltirile lui Fouquet

Ludovic, primul dintre gemeni, fu ncoronat rege al Frantei, la vrsta de cinci ani. Ludovic XIV, educat la scoala lui Fouquet si complet uitat de o mama a carei pa siune pentru cardinalul Mazarin o mpinsese pna la contractarea unei casatorii secr ete, nu devenise ceea ce sperase Franta de la tnarul Delfin. Ca fizic, Ludovic er a dotat cu toate acele calitati care fac pe perfectul gentilom. Avea ochii frumo si, stralucitori, dar si taiosi totodata. Culoarea lor era albastra, de un albas tru pur ca azurul. Dar nici cei mai abili fizionomisti, nici cercetatorii de suflete, n-ar fi fost capabili sa reziste privirii lui si mai putin sa ghiceasca tot ce se ascundea n s ufletul sau. Acesti ochi erau ca albastrul valurilor Mediteranei, care sunt o im ensa oglinda, dar totodata si un abis pentru attea vapoare. Regele era mic de talie, abia avea cinci picioare si doua palme, dar tineretea f acea sa treaca neobservat acest defect, rascumparat de altfel de o mare noblete n toate gesturile sale si de o oarecare agerime n exercitiile corporale. Binenteles

era Regele, ceea ce nu era putin lucru n vremea aceea de respect si devotament t raditionale. Ludovic era de o mndrie mai mult dect bolnavicioasa. Se povestea ca, la o receptie, furia lui nu cunoscuse margini, constatnd ca pentr u el, mama lui, printul de Orleans unchiul sau si cardinalul Mazarin fusesera re zervate scaune de aceeasi naltime. Guvernatorul orasului fu destituit iar regele nu se aseza pe scaun, n tot cursul receptiei, oblignd si pe ceilalti demnitari sa stea n picioare. Afemeiat pna n maduv a oaselor, el cunoscuse prea devreme favorurile femeilor, dornice sa se impuna n ochii chiar ai unui rege-copil. Dupa o scandaloasa poveste de dragoste cu nepoata cardinalului Mazarin, Ludovic XIV ridicase la rangul de favorita pe o domnisoara de la Vallire fosta d-ra de on oare a matusii sale, ducesa de Orleans. Nici nu mplinise 21 ani si reputatia lui de risipitor si de tiran era bine stabilita. Avusese de preceptor pe Fouquet, ca re folosind taina celor doi gemeni, ajunsese ministru din aprod al Cardinalului Mazarin. Sub influenta acestuia, suveranul devenise o adevarata fiara. n curtea palatului, daduse porunca sa fie construita o spnzuratoare, astfel nct sa poata fi vazuta de la fereastra camerei lui de lucru. De acolo, suveranul urmarea executiile care le poruncea, cu o placere si un sadi sm fara margini. Fouquet, prieten nedespartit la asemenea distractii, folosea ac este ocazii pentru a paria cu Ludovic al XIV-lea daca funia se va rupe sau nu n t impul executiei. - Dublam ramasagul, Fouquet? ntreba regele, n momentul n care calaul tocmai trecuse funia dupa gtul unui condamnat. - Majestatea Voastra este neobisnuit de norocoasa, i replica ministrul. - Sunt o fiinta neobisnuita, relua Ludovic, cu ngmfare. Apoi saturndu-se de executi e, se ntoarse cercetator spre Fouquet, n timp ce executatul se balabanea pe frnghia care-i curmase viata. - Frnghia nu s-a rupt ca de obicei. Nu cumva te-ai nteles cu calaii? - Se poate, Majestate? ngna Fouquet, cu un ton de repros. n clipa aceea, Colbert intra n odaie. - Iertati-ma, Sire, spuse el, ca va ntrerup n mijlocul distractiei. Ca si cum nu l-ar fi vazut, regele se adresa lui Fouquet: - Dublam ramasagul pentru executia urmatoare? Cu un aer viclean, ministrul sau i raspunse: - Domnul Colbert a oprit celelalte executii. Regele se apropie de Colbert, cu un surs ironic. - Pentru care motiv ai facut aceasta? - A. S. R. Printesa Maria Tereza a sosit n Franta, azi dimineata. Sosirea ei nu t rebuie sa fie sarbatorita cu executii, raspunse batrnul Colbert. - n Spania toata lumea plateste darile? i replica Ludovic ca o mustrare. Se va obi snui cu asta. Sunt sigur. Colbert socoti ca este mai bine sa renunte la acest subiect pentru a putea abord a altul mai presant: - Sire, va rog sa se renunte la darile asupra sarii. - Dar Fouquet mi-a spus ca este un venit al regelui. Nimeni nu poate trai fara s are. Pot aduna milioane cu putina sare, continua el, cu un surs bestial. E un ven it sigur. Nimeni nu poate trai fara sare. - Se poate renunta la multe, replica Colbert profetic. Fouquet, care pna n momentu l acela tacuse, interveni n discutie: - Bine ca mi-am amintit, spuse el. Trebuie sa aplic masuri drastice n Gasconia. O rasul Tartas pretinde ca este scutit de orice dari si refuza sa plateasca, opunnd u-se functionarilor. - Se opun? repeta Ludovic mirat. - Nu numai ca se opun. Au pus pe fuga pe emisarii trimisi. Sunt condusi de unul d'Artagnan. Obrazul lui Ludovic si schimba culoarea. - Trebuie pedepsiti! izbucni el. - l cunosc pe d'Artagnan, Sire, interveni Colbert. A spus adevarul. Tatal Majesta tii Voastre i-a daruit Tartas, scutit de dari.

- Probabil ca rasplata pentru un serviciu special, insinua Fouquet. Mnia lui Ludovic nu mai avea margini. - Sa strngeti darile n Gasconia si rebelii sa fie arestati, striga el. - Am anticipat ordinul Majestatii Voastre, spuse Fouquet mieros. Raspunsul acesta potoli complet mnia suveranului, care exclama, ca pentru sine: " E destept Fouquet". Apoi se adresa lui Colbert: - Iarta-ma, Colbert, dar nu mai am timp de vorba deoarece ma asteapta domnisoara de la Vallire. mi ajuta sa uit problemele plictisitoare ale Statului. Si iesi. Cearta dintre Colbert si Fouquet avea la baza ei o chestiune de ordin b anesc si data de vreo doi ani. Delegat de catre rege sa prezinte un bilant al si tuatiei financiare a statului, Colbert se conformase, muncind aproape o luna pen tru redactarea unei situatii care sa constituie o oglinda fidela a lucrurilor. ? Ei doamne, zise Ludovic XIV, cnd i prezentase situatia, cum stam? Care este rez ultatul controlului efectuat? - Deficitar, Sire. Daca Majestatea Voastra mi ngaduie... - Vorbeste, d-le Colbert. - Socotiti necesar sa va dau unele lamuriri preliminare? - N-am nevoie. D-ta ai controlat conturile si probabil ca n-ai gresit. Ce sold a vem? - Absolut nici unul. Sire. n toate casele domneste cel mai mare gol. - Domnule Colbert, prin aceasta ataci gestiunea lui Fouquet, despre care stiu pr ea bine ca-i un om abil. Colbert rosi, apoi pali, caci si dadu seama ca din acest moment intra n lupta cu o mul a carui putere si influenta asupra regelui n-aveau egal. - Da, Sire, este un om foarte abil, repeta Colbert nclinndu-se. - Bine, omule, daca este abil, unde sunt banii si daca lipsesc, a cui este vina? - Nu acuz pe nimeni, Sire, constat doar. - Prea bine. ncheie conturile si prezinta-mi-le. Ai spus ca-i deficit? Un deficit poate fi trecator si creditul poate reveni, prin intrare de fonduri. - Nu, Sire. - Poate anul acesta. Dar pentru la anul? - Si fondurile anului viitor sunt mncate. - Dar n anul al treilea? - Aceeasi stare de fapt. - Ceea ce-mi spui, d-le Colbert, este de necrezut. - Sire, mi permit sa va spun ca de acum ncolo, pe patru ani, fondurile sunt epuiza te. - O sa facem un mprumut, atunci. - Va fi nevoie de trei mprumuturi, Sire. Regele ceruse cont lui Fouquet si acesta izbutise cu abilitate sa se disculpe, d ar jurase sa se razbune aprig pe Colbert care se dovedise ca-i cunoaste jocul si afacerile dubioase. Abia se nchise usa dupa Ludovic si Fouquet se adresa lui Col bert: - Foarte interesanta situatia din Gasconia. Colbert l privi cu un aer sfidator si -i zvrli n obraz. - Te stiu ambltios, Fouquet, avar si primejdios. Acum nsa mi dau seama ca esti si lipsit de onoare. - Fara onoare? Eu? Colbert nu acorda nici o atentie acestor cuvinte si continua: - Stii foarte bine cine este d'Artagnan. - Da... Si cine este Filip. - Totusi, pentru a-l lingusi pe rege, esti gata sa tradezi o taina. - Dragul meu Colbert, replica Fouquet cu aerul cel mai inocent din lume, se poat e sa spui asa ceva? Stii prea bine ca o taina m-a transformat din aprod n ministr u. Pastrarea tainelor este specialitatea mea. - Si care sunt intentiile tale? l ntreba Colbert, insinuant. - Intentionez sa-i spnzur pe Filip si pe d'Artagnan, ca rebeli. Spunnd acestea, Fouquet parasi sursul pe care-l arborase pna atunci si continua cu o voce ironica: - Colbert, esti un om destept. Reusesti, totdeauna sa-ti atingi scopul. De pilda

aceasta casatorie, dintre Ludovic si Maria Tereza, care nu este deloc pe placul meu. - Alianta cu Spania este necesara pentru siguranta Frantei. Surznd din nou, Fouquet replica: - Pe mine nu ma intereseaza viitorul Frantei, ci acela al lui Fouquet. Cine stie ? Poate ai anumite planuri pentru Filip. Ar fi dezastruos pentru mine. Dar nici o grija. Am intentia sa pastrez acest secret. l voi spnzura pe Filip... si nimeni nu va sti ca este fratele regelui. Privindu-l dispretuitor, pentru a nu-si trada mnia, Colbert replica: - nainte de a-l spnzura, lumea va sti cine e! Fouquet si duse degetul la gura, ca pentru a-i impune tacere si iluminat de un su rs ironic, murmura: - Nu uita... E secret!

Capitolul III

O lupta inegala

n casa lui d'Artagnan din Gasconia, Filip fusese crescut n spiritul muschetarilor, fara sa cunoasca originea lui regeasca. Ajutat de tovarasii sai nedespartiti, A thos, Porthos si Aramis, d'Artagnan facuse din tnarul vlastar regal un spadasin d e frunte, care egala virtuozitatea lui. Filip si adora prietenii vrstnici, n mijloc ul carora crescuse si mprumutase de la ei acea mare bunatate care-i caracteriza c a si dragostea lor, pna la sacrificiu, pentru Franta. Ct despre faimosii muschetar i, l idolatrizau pe tnarul lor protejat, care-i fermecase prin simplitatea, franch etea si dragalasenia lui. Casa lui d'Artagnan era n sarbatoare. Cei patru muschetari adunati ca n fiecare an, mpreuna cu Filip stateau la masa si stropeau copios cu vin, ziua de nastere a protejatului lor. Socotim interesant sa prezentam pe cei patru muschetari, dupa attia ani de la ave nturile lor. Contele de la Fre, numele adevarat al lui Athos era cel mai distins din grupul de alta data al lui d'Artagnan. Dupa moartea fiului sau Raoul, n urma nefericitei d ragoste pentru d-ra Louise de la Vallire, care preferase viata de curtezana n locu l unui amor curat, devenind amanta lui Ludovic XIV, vajnicul muschetar se retras ese pe mosia sa de lnga Blois. Pe vremuri, domeniul lui era un adevarat paradis. Acum nsa, dupa moartea vicontelui de Bragelonne, totul devenise urt, casa mai ntune coasa iar castelanul lepadase cu totul manierele acelea care-l facusera iubit de ducesa de Chevreuse, dupa care oftase si colegul sau Aramis. Un an se scursese de la moartea vicontelui si trecerea timpului nu ndulcise durer ea bietului tata. Doar corespondenta cu d'Artagnan, Aramis si Porthos mai a-duce a putina alinare acestui suflet de elita n care se cuibarise o ura de nedescris p entru Ludovic XIV. Contele si petrecea timpul numai n castelul sau, n care traia cu un batrn servitor. Ramasese acelasi nobil si frumos gentilom de alta data, dar timpul daduse noblet ei si frumusetii sale, un caracter mai solemn si mai distinct. O frunte alba si fara riduri sub parul sau mai mult alb dect negru, o privire strapungatoare si du lce sub sprncene de tnar om, mustata fina abia caruntita, ncadrnd buze de un model p ur si delicat, ca si cum niciodata ele nu se crispasera sub presiunea unei pasiu ni mortale, o talie dreapta si supla, o mna perfecta dar descarnata, iata ce mai ramasese din ilustrul gentilom, al carui elogiu fusese facut de attea guri ilustr e pe cnd se numea Athos. Trei luni pe an, el se stabilea n oraselul Tartas, pe domeniul lui d'Artagnan si era fericit ca poate ajuta cu ceva la educarea lui Filip, pe care-l considera co pilul prietenului sau. Acesta nu-i divulgase marele secret al nasterii lui Filip respectnd n totul juramntul dat lui Ludovic XIII. Dar nici Athos sau ceilalti doi muschetari nu erau curiosi si nici nu-i pusesera vreodata ntrebari indiscrete asupra nasterii lui Filip. Pentru ei, acesta era fe ciorul gasconului si prin urmare si copilul lor, dupa cum fusese si Raoul, vicon

te de Bragelonne, pentru a carui cinste si onoare luptasera ca pe vremea ducelui de Buckingham. Athos era cel mai fericit om cnd se gasea alaturi de Filip. Semana ntre multe cu f iul sau si-i facea mare placere sa-l nvete toate secretele etichetei si dedesubtu rile artei de a duela. Nici o mirare deci ca Filip ajunsese sa cunoasca toate lo viturile care facusera reputatia faimosului cuartet. D'Artagnan, de cnd plecase de la Curtea Frantei, n 1638, nu se schimbase prea mult , desi trecusera douazeci de ani peste umerii sai care ndurasera attea. Daca parul si mustata nu s-ar fi albit pastrndu-si culoarea dinainte, nimeni nu ar fi dat g asconului mai mult de 30 ani. Alaturi de Filip, pe care-l iubea mai mult dect ori ce pe lume, traise cei mai frumosi ani ai vietii sale. Fizionomia lui pastrase c aracteristicile din trecut: era vioaie, inteligenta, ndrazneata si hotarta, ca a u nui vultur. Falnicul muschetar de altadata nu pierduse nimic din vigoarea din tr ecut si era o placere sa-l vezi duelnd cu Filip, care, un elev destoinic, i calca pe urme. Desi exteriorul l arata batrn, n fond el se considera nca tnar, caci avea oc hiul sigur, se tinea bine pe cal, fara sa oboseasca nici dupa o zi de calarie, s piritul era mereu treaz, vesel nevoie mare si tare iute la mnie. Porthos de asemenea nu se schimbase. Anii trecusera fara sa lase urme pe fata si corpul acestui muschetar de elita. Fara sa-si piarda capul din cauza originii s ale nobile ? era doar descendentul direct al baronilor de Vallon ? Porthos stius e sa se faca iubit de toti vasalii de pe mosiile sale din Pierrefonds, unde-si p etrecea majoritatea timpului, neplecnd dect 45 zile pe an pentru a vizita pe dragu l lui d'Artagnan. Puterea lui herculeana ramasese aceeasi din trecut si nu-i era deloc greu sa ridice o greutate pe care sase insi la un loc nici n-o puteau urn i. Obiceiurile sale nu se modificasera: era nentrecut la mncare si bautura, burta i se cam marise dupa atta amar de vreme, iar statura lui nalta continua sa domine autoritar pe cei care-l nconjurau. Nu renuntase la micile lui placeri vestimentar e si n palatul baronilor din Pierrefonds avea una din cele mai somptuoase gardero be ale regatului: aproape o suta de costume, care de care mai elegante, pentru r eceptiile de la Curte, pentru vnatoare si uzul zilnic. Simplicitatea lui proverbi ala nu fusese modificata de rafinamentul cu care se mbraca si incontestabil, era cel mai putin diplomat dintre cei patru muschetari. Ceea ce nu-l mpiedica sa fie iubit ca un frate de ceilalti trei iar de Filip ca un unchi. Aramis, sau adevara tul sau nume marchizul d'Herblay, cel mai misterios dintre cei patru muschetari, se schimbase mult n decursul celor douazeci de ani ce trecusera. S-ar putea spun e ca devenise cu totul alt om, n urma numeroaselor aventuri prin care trecuse. Re nuntase de mult la cariera militara, mbratisnd pe cea ecleziastica. La un moment d at, episcop de Vannes si n solda lui Fouquet, el si dadu repede seama de josnicia acestui politician, pe care-l parasi fara de nici o explicatie. Firea lui aventu roasa nu-i daduse astmpar, astfel ca intra n tagma iezuitilor, al caror sediu era la Madrid si foarte repede deveni primul prelat iezuit al Frantei, n urma exploat arii unui formidabil secret, n legatura cu familiile regale a mai multor state n c are aceasta asociatie religioasa si ntindea tentaculele. Ca prieten, ramasese acelasi Aramis de altadata. Athos, Porthos si d'Artagnan re prezentau totul pentru el si cu drag si facea timp o luna pe an pentru a petrece la Tartas treizeci de zile delicioase. Fizicul sau se schimbase oarecum. Devenise parca mai uscativ. Pe figura-i nobila se asternuse un strat de paloare care nu-i disparea nici atunci cnd se gasea n ce rcul prietenilor sai. Ochii sai negri aveau aceeasi tarie din trecut, n schimb fi re argintii si facusera loc prin parul sau negru ca pana corbului altadata. Gurai fina avea acum o cuta de circumspectie, iar barbia proeminenta parca se mai lu ngise. Filip nu are nevoie de o prezentare speciala, din moment ce l-am prezentat pe Lu dovic XIV. Semana ca doua picaturi de apa cu suveranul. D'Artagnan si daduse seam a de riscurile acestei asemanari si de aceea l rugase sa-si lase mustata. Totusi, ntre cei doi frati gemeni exista o deosebire mare: privirea. n timp ce regele nu privea niciodata drept n ochi, n ei ascunzndu-se mai totdeauna intentii ndoielnice, Filip privea deschis, un psiholog putnd citi pna n fundul sufletului. n plus, era bu n cu semenii sai si avea o dragoste deosebita pentru animale si pasari. Filip se ridica si, cu paharul n mna, ncepu sa spuna:

- Domnilor... muschetari... Conform traditiei, va multumesc pentru cinstea ce mi -o faceti, sarbatorind a 22-a aniversare a mea. Ridica paharul si toasta: - Pentru Franta... si pentru tatal meu... care a murit pentru ea. Toti baura. Apoi Filip continua: ? Si pentru cei patru nasi ai mei, care m-au crescut n cea mai pura traditie a mu schetarilor Regelui. Ciocnira paharele si baura din nou. - Pentru finul nostru att de desavrsit, toasta d'Artagnan. Cel mai bun spadasin al Frantei... binenteles, dupa mine. Golira din nou paharele. - Pentru cel mai stralucit elev al meu, n stiinte si limbi, toasta Aramis. - Dibacia lui n lupte nu este ntrecuta dect de unul singur... ncepu Porthos. Nu vrea u sa ma laud dar... - Ma ntrece si pe mine n jocuri, interveni Athos. Ciocnira si baura din nou, entuz iasmati. ntre timp, n curtea casei lui d'Artagnan, patrunsera soldatii trimisi de Fouquet. Ofiterul care-i conducea se adresa unui soldat de lnga el: - Asta e casa lui? Esti sigur? - Am mai fost pe aici, asa ca nu ma nsel. n interiorul casei, petrecerea era n toi. Cei patru muschetari si Filip goleau pah arele unul dupa altul, rznd si glumind. La un moment dat, Filip spuse: - Locuitorii din Tartas sunt singurii francezi care nu mor de foame. - Ma ntreb ct o sa tina asa. Nu uita ca am si avut o ciocnire cu emisarii regelui, spuse d'Artagnan. - Care s-a terminat cu victoria noastra, l completa Filip. Abia terminase de spus aceste cuvinte si un zanganit de arme, care se auzea de afara l facu sa taca. Im ediat usa fu deschisa cu violenta si n odaie patrunsera oamenii lui Fouquet. La v ederea lor, Filip si muschetarii si trasera sabiile si se asezara n fata musafiril or inopinanti. - Nu-mi amintesc sa fi invitat alti oaspeti, spuse Filip, rupnd tacerea. Ofiterul comandant se adresa lui d'Artagnan: - Capitanul d'Artagnan? - Si domn al orasului Tartas, din ordinunl lui Ludovic al XIII-lea, completa cel ntrebat. - Esti arestat pentru nalta tradare si pentru atacarea ofiterilor regelui. D'Artagnan schimba o privire cu Porthos si amndoi ncepura sa rda. - Am ordin sa te arestez, n numele regelui, continua ofiterul. - Mai domol, tinere, replica capitanul de muschetari. n Tartas, eu fac dreptate s i eu ordon arestarile. - Regele a devenit cumpatat, se amesteca Porthos. Numai noua oameni? ntreba el, u itndu-se la cei care intrasera n odaie. - Mai sunt 90 afara, i raspunse ofiterul. - Laudarosule! l apostrofa Porthos. - Arestati-l, se adresa ofiterul oamenilor sai. Strigatul acesta electriza pe ce i patru muschetari si pe Filip, care se repezira asupra adversarilor lor. Tipete de durere si de spaima, umplura n curnd odaia n care Filip si nasii sai se nvrteau s emannd moartea n rndurile atacatorilor lor. Si mereu intrau alti soldati n odaie, n t imp ce unii din camarazii lor se trau pe pamnt, tinndu-se de mna, de picior, de cap sau de piept. Filip, cel mai tnar dintre toti, se nvrtea ca un fulger printre dusma ni, lasnd n urma lui brazde adnci. Sabia lui facea ravagii si aparea pretutindeni u nde primejdia era mai mare, sarind peste masa, peste scaunele trntite si peste co rpurile celor ntinsi la pamnt. Numarul asediatorilor era nsa prea mare, pentru cei cinci luptatori. Treptat, rndu rile acestora din urma se rarira, pna ramase numai Filip, ceilalti fiind doborti p e la spate, loviti n cap cu diferite corpuri dure. Coplesit de numarul celor care -l atacau, Filip fu ngramadit ntr-un colt si imobilizat. Rezistenta lui nu mai ave a nici un rost. Erau acum la discretia oamenilor lui Fouquet.

Capitolul IV

Infanta Maria Tereza

La palat, era receptie mare, n onoarea sosirii la Paris, a Infantei Maria Tereza. n sala de receptii, regele, regina-mama, Fouquet si Colbert, asteptau sosirea Inf antei. Sambelanul pasi n sala si anunta: - Majestate... A.S.R. Maria Tereza. Infanta de Spania si Excelenta Sa Contele Me ndoza, ambasadorul Spaniei. Maria Tereza si ambasadorul si facura aparitia si se ndreptara spre grupul n mijloc ul caruia era regele. Colbert facu un pas nainte si se adresa suveranului: - Prezint Majestatii Voastre pe ambasadorul Spaniei. Ambasadorul se nclina si reg ele rosti protocolar: - Suntem ncntati a va primi. n acest timp, ochii regelui nu o paraseau pe Maria Tereza, a carei frumusete era rapitoare. Ambasadorul se trase putin ntr-o parte si spuse: - Am cinstea s-o prezint pe A.S.R. Maria Tereza. Suveranul facu o reverenta si p rezenta la rndul lui: - Mama mea... Domnul Fouquet. Dupa acest scurt ceremonial ntreba: - Alteta Voastra a calatorit bine? Cu un surs fermecator, Infanta raspunse: - Domnul Colbert a fost foarte bun. Ludovic se ntoarse, curtenitor, spre ministrul sau si i se adresa: - Nu este un sacrificiu sa te casatoresti cu o femeie frumoasa... Apoi se ntoarse spre Maria Tereza, care tresari puternic, la salva de tunuri care se auzeau afara: - Eu te enervez? ntreba el, punndu-i o mna pe umar. - Nu... Bubuitul tunurilor. - Se trag mereu salve n onoarea mea, spuse Ludovic laudaros, desi acestea erau de fapt pentru Maria Tereza. Regina-mama se apropie de Infanta Spaniei, o saruta si-i spuse: - Esti adorabila si-ti nteleg nervozitatea. Foarte curnd, te vei simti nsa aici ca acasa. - Sper, murmura fermecatoarea printesa. n clipa aceea, intra sambelanul care anunta: - Majestatea Voastra este servita. Ludovic se ntoarse spre Maria Tereza, o apuca de mna si-i spuse: - Sarbatorim ntotdeauna ziua mea n cercul familiei. Intrara n sufragerie, unde ctiva curteni asteptau pe naltii oaspeti. Printre curteni, spre marea mirare a lui Col bert, se afla si domnisoara de la Vallire, curtezana regelui. Batrnul ministru tre sari, dar se retinu sa faca vreo observatie. Suveranul se adresa Mariei Tereza: - Va prezint pe domnisoara de la Vallire. Apoi spuse acesteia din urma: - Felicita-ma. M-am logodit. - Felicitarile mele, Majestate, i spuse domnisoara de la Vallire, cu un surs ironic . Apoi se adresa Mariei Tereza: - Va doresc multa fericire. Luara loc la masa, n timp ce Maria Tereza parea absenta la toate cte se ntmplau. Fat a ei trada o usoara iritare, n timp ce obrajii i se mpurpurara. - La ce te gndesti? ntreba regele. - Mi-am amintit ca Majestatea Voastra mi-a vorbit de un dineu... de familie. Ludovic i surprinse privirea aruncata favoritei sale si cu un surs, replica: - Oh, domnisoara de la Vallire? O consider ca face parte din familie. Maria Tereza se nrosi puternic. Raspunsul primit era suficient de clar. Se gasea n prezenta aceleia cu care ar fi trebuit sa mparta favorurile si dragostea viitoru lui ei sot. Asta era prea mult pentru ea.

Regina-mama si dadu seama de procesul sufletesc al Infantei si ncerca sa schimbe t ema discutiei. - Ce impresie ti-a facut Franta? o ntreba ea. - Si buna si rea. M-a surprins contrastul mizeriei din provincie fata de splendo rile Capitalei. - Francezul este cunoscut ca zgrcit, interveni Ludovic. Eu nsa nu sunt zgrcit. - Cnd poporul este mbracat n zdrente si nobilimea n catifea, rezultatul este dezastr uos, replica Maria Tereza, cu raceala. - De ce va intereseaza poporul francez? ntreba Ludovic. - Fiindca am consimtit sa devin regina lui. Tata este sluga Statului. - n Franta este altfel. Eu sunt Statul. n clipa aceea, o piatra patrunse n camera, spargnd unul dintre geamuri. Fouquet si curtenii l nconjurara repede pe rege. - Un protest delicat mpotriva darilor, spuse Fouquet. Afara, n noapte, conspiratorul care aruncase piatra se adresa unui batrn, care sta tea n fata palatului: - Asta a fost pentru ziua lui. Mine va muri. Spunnd aceste vorbe, o lua la fuga, l asndu-l pe batrn singur. Un ofiter de muschetari se apropie repede de batrn, urmat de ctiva soldati, si-l a resta, banuindu-l. Batrnul se tngui: - N-am facut-o eu! N-am nici un amestec! - Dar cine? ntreba ofiterul. - Nu stiu! Nu-l cunosc! Ofiterul se adresa soldatilor sai: - Duceti-l la Bastilia. Acolo vom afla totul. Capitolul V n temnitele Bastiliei

Bastilia... Batrnul, care fusese arestat desi era nevinovat, fu supus teribilelor torturi ale epocii. Toate eforturile calailor sai, asistati de un om al lui Ludovic nu-l pu tura face sa spuna altceva dect ca nu are nici un amestec. n cele din urma, lesina . ntre timp n celula si facu aparitia si regele. Ludovic se uita cu dispret la el s i se adresa unuia dintre calai: - Trezeste-l. Calaul ridica o galeata de apa si o varsa peste capul nefericitului batrn, care nc epu sa-si revina. - Continua, se adresa regele, calaului. Tortura rencepu mai teribila ca nainte, minile batrnului fiind rasucite din ncheietur i. - Nu, nu, nu mai pot! Spun tot! urla prizonierul, ajuns la capatul rezistentei l ui. Ludovic se uita triumfator la victima si exclama: - "Manusa" si face ntotdeauna efectul. Batrnul ncepu sa bolboroseasca: - Mine n drum spre catedrala veti fi asasinat. - De cine? ntreba Ludovic. - Nu stiu... Att am auzit! Nu fac parte dintre conspiratori. - Cnd si unde? ntreba suveranul. - Nu stiu, se tngui batrnul. Calaul ncepu sa suceasca degetele torturatului, care abia mai avu putere sa ngne: N u stiu. - Poate spune adevarul, Sire, spuse comandantul general al armatelor regale, car e era de fata. - Sunt convins de asta, replica Ludovic. Astia ori tac, ori spun tot ceea ce sti u. Dar d-ta, domnule comandant, ce stii despre asta? - Voi face tot ceea ce voi putea... - Nu-i destul, l ntrerupse Ludovic. Cercetarile facute n noapte aceea de comandantul suprem al armatelor, pentru desc operirea conspiratorilor se terminasera printr-un esec total. Toate stradaniile

fura inutile si conetabilul trebui sa se ntoarca, n zorii zilei, sa comunice suver anului sau rezultatele negative ale anchetei sale. Ludovic se nvrtea furios n odaia de lucru, neputincios sa intervina mpotriva soartei rezervata de destinul sau. D eodata, atentia i fu atrasa de zgomotul unei trasuri, care mergea pe aleea de nis ip a palatului. Se apropie repede de fereastra, mpreuna cu comandantul si se uita ra afara. Caleasca de gala a suveranului trase la picioarele peronului, asteptndu -l pe Ludovic pentru a-l duce la catedrala. - Mi-au trimis caleasca devreme... ca sa ma asasineze la timp, murmura suveranul . - Majestatea Voastra nu-si poate risca viata! spuse comandantul. Regele i arunca o privire de adnc repros si-i replica: - Tot repetnd asta, nu schimbi cu nimic situatia. Traditia cere sa aprind o lumnar e n memoria tatalui meu. Pot scapa de asasinare, dar de traditie nu scap. Este un ul din neajunsurile domniei. - Sire, dati-mi ragaz sa descopar locul si ora. - Faci asta de ieri si tot n-ai aflat nimic. Apoi se uita la ceas. - Peste o ora si douazeci de minute nu va mai fi o taina. Deocamdata, stim numai noi si asasinii. Discutia lor fu ntrerupta prin intrarea lui Fouquet si Colbert. Atitudinea celor doi ministri era cu totul diferita. n timp ce pe fata lui Fouqu et'se citea un triumf fara margini, Colbert era posomort si se vedea ca face efor turi spre a nu izbucni. - Sire, rebelii din Gasconia sunt jos, ncepu Fouquet. - Rebelii din Gasconia? ntreba regele. - Da, Sire, d'Artagnan si partizanii sai. - nca nu stii ce ai de facut cu rebelii? l ntreba Ludovic, cu un ton de repros. Fouquet arunca o privire de bucurie diabolica spre Colbert si relua, slugarnic: - Daca Majestatea Voastra binevoieste sa iscaleasca ordinul de executie... Si i ntinse actul ce-l pregatise. Ludovic se ntoarse spre comandantul sau si-i poru nci: - Pregateste-mi caleasca. Dupa ce conetabilul iesi, suveranul se aseza si apuca actul ntins de Fouquet, pre gatindu-se sa-l semneze. Colbert nsa l ntrerupse, spunndu-i: - Sire, spnzurati un prizonier interesant... - Si ce-i cu asta? - Fouquet a omis sa spuna Majestatii Voastre ca n drum spre Paris a fost ovationa t de populatie si chiar acum, n gradina, l-au salutat ofiterii de garda. Fouquet facu fete-fete, dar spuse calm: - Eu nu gasesc nici o asemanare. Ludovic care nu putea uita cele spuse de Colbert si caruia i trecu un gnd nastrusn ic prin cap, murmura: - L-au confundat pe prizonier cu mine? - Da, Sire, repeta Colbert. - Interesant... si foarte neobisnuit. mi seamana ntr-adevar? - Fara mustata este leit Majestatea Voastra, ntari Colbert. Fouquet, caruia aceas ta ntorsatura nu-i surdea de fel, vru sa se amestece. - Dar, Sire... ncepu el. Ludovic i facu semn sa taca si apoi l ncunostinta: - Vreau sa-l vad. - E absurd, murmura ministrul confuz. Ludovic, nsa avea motive speciale sa vada acest prizonier, care-i putea folosi de minune planurilor sale. - Adu-l aici, porunci el categoric. Fouquet trebui sa se supuna, spre a nu trezi banuiala suveranului sau. Colbert n u-si terminase rolul sau. - Sa-i aduca pe toti, interveni el. Sunt cei mai ndrazneti rebeli. Majestatea Voa stra i va gasi si pe ei interesanti. - Adu-i pe toti, spuse Ludovic, care ardea de nerabdare sa se afle n fata aceluia care-i semana att de bine, nct fusese luat drept el de catre ofiterii de garda. St ia ca seriozitatea lui Colbert nu putea fi pusa la ndoiala, asa ca merita ostenea la unei discutii cu el. Fouquet iesi, pentru a se ntoarce, dupa cteva clipe, cu ce

i cinci prizonieri, ncadrati de paznicii lor. n momentul cnd Ludovic l privi pe Fili p, Colbert ntinse suveranului o oglinda, n care acesta se studie de cteva ori, uitnd u-se mereu la prizonier. n cele din urma, i se adresa lui Colbert: - Nu te-au nselat ochii. mi seamana leit... afara de mustata. Desi rezultatul primului examen de cercetare fu mai mult dect satisfacator, Ludov ic se duse sa se aseze n fata lui Filip, pentru a se convinge ca nu este jocul un ei iluzii. Se mai uita cteva clipe la el si apoi exclama: - De necrezut! Deloc intimidat de aceasta apropiere si asemanare, Filip arata interlocutorului sau o taietura de sabie, pe care o avea sub ureche si spuse: - Am o amintire de la preceptorii Majestatii Voastre. - Va sa zica tu esti rebelul care-mi ucizi oamenii? replica Ludovic. - Oamenii Majestatii Voastre n-au maniere. Suveranul izbucni n rs si se ntoarse spr e Fouquet: - Are umor. - Un umor care n-a putut fi ngenunchiat dect de un batalion, replica Fouquet nciuda t. - nchideti-i pe toti la Bastilia... afara de acesta, termina Suveranul, aratndu-l pe Filip. Dupa aceea se uita la fratele sau si spuse: - Soarta lui depinde de convorbirea noastra. - Foarte bine, Sire, replica ministrul. Fouquet se ntoarse apoi spre comandantul paznicilor si porunci: - Luati-i pe toti... afara de acesta. Si cu degetul l desemna pe Filip. Muschetarii fura scosi si n odaie nu mai ramaser a dect Ludovic si Filip. Pe fata suveranului aparuse o lumina de rautate diabolic a, care exterioriza gndul ce pusese stapnire pe el. - Vino aici, zise Ludovic, facndu-i un semn. De obicei, pe rebeli i spnzur. - Am auzit, raspunse Filip, foarte calm. - ti iubesti prietenii? - Foarte mult, Sire. - Mi-ai putea fi de folos, spuse regele brusc, pentru a-si pune n aplicare planul ce si-l ntocmise. Trebuie sa ma duc la catedrala, continua el, sa aprind o lumnar e n memoria tatalui meu. ? Este foarte frumos din partea Majestatii Voastre ca va reamintiti de tatal Vo stru. Ludovic zmbi ironic si dupa o scurta pauza, relua: - Ar fi amuzant sa mplinesti d-ta aceasta ceremonie. - Fac orice pentru a-mi salva prietenii, interveni Filip repede. - Stiam ca vei raspunde astfel. Du-te la catedrala n caleasca mea... dar fara mus tata. Filip nu ezita nici o clipa. - Va trebui sa mprumut briciul Majestatii Voastre. - Si hainele mele... Dar grabeste-te! Capitolul VI Zorile dragostei

Fara mustata si mbracat n hainele regelui, Filip semana ca doua picaturi de apa cu suveranul Frantei, cu singura diferenta ca aerul lui n-avea nimic din trufia fr atelui sau geaman, iar miscarile i erau putin molatece. Vaznd transformarea, Ludovic surse satisfacut, frecndu-si minile de bucurie. Asemana rea era att de perfecta nct nici cel mai atent observator n-ar fi putut remarca sub stituirea. Dadu ultimele instructiuni prizonierului sau, n legatura cu misiunea care avea de executat si Filip pasi, cu hotarre, spre usa palatului, unde astepta caleasca, f ara sa se gndeasca ca este trimis la moarte. - Majestatea Sa Regele, anunta conetabilul, la aparitia lui. Apoi se adresa suitei de garda: - La catedrala! nainte mars! Cortegiul se puse n miscare, n timp ce pe Filip aceasta situatie ncepu sa-l amuze. Era suveranul Frantei, fie chiar numai pentru cteva ore!

n timpul acesta, conspiratorii pusera la punct ultimele amanunte ale atentatului lor, ascunzndu-se ntr-o odaie, unde urmau sa fie anuntati de aparitia cortegiului regal, prin spionii lasati afara. - Vin! Vin! Caleasca regala se ndrepta spre noi, dnd coltul strazii! anunta unul d intre spioni, venit ntr-un suflet. - Bine, se multumi sa replice conducatorul conspiratorilor. Apoi facu un semn oamenilor sai, care iesira n strada, cu aerul cel mai nevinovat posibil. Cortegiul regal ajunsese numai la ctiva pasi de ei, cnd toti si luasera locurile st abilite dinainte, pentru ca agresiunea sa nu esueze. Franta trebuia liberata de acest rege calau! Aceasta era tinta conspiratorilor, oameni nevoiasi ajunsi la limitele puterii de rezistenta si a mizeriei. Cnd caleasca ajunse n fata lor, conspiratorii se repezira sa imobilizeze garda nsot itoare, n timp ce ctiva alesi mai pe sprnceana si asumara rolul de a-l trece pe Ludo vic pe lumea cealalta. Filip, surprins o clipa de acest atac neasteptat, si reveni imediat, trase sabia si ncepu sa dueleze cu furie mpotriva atacantilor, obligndu-i sa dea napoi. Maiestria si sprinteneala lui Filip, fu o surpriza din cele mai mari pentru cons piratori, care nu se asteptau la aceasta din partea unui rege considerat las si molu. Dansnd n jurul adversarilor sai, Filip i puse pe goana si ngramadi numai pe unul din tre ei, ntr-un colt, tinndu-l la respect cu vrful sabiei, pna ce garda reusi sa-si c roiasca drum spre el. Conspiratorul prins i arunca o privire de dispret si i striga: - Haide, ucide-ma, cum i-ai ucis si pe ceilalti! - De ce sa te ucid? replica Filip. - Dar, Majestate, acesta e un asasin! se amesteca conetabilul n discutie. Filip i arunca o privire compatimitoare si-i replica: - Oamenii pe care-i prigoniti nu sunt dusmani! Regele Frantei nu se teme de Fran cezi. Apoi se ntoarse spre captiv si-l ntreba: - Cum te cheama, prietene? - Jean Paul, Majestate. - De ce ai vrut sa-l omori pe rege? - De ce am vrut sa-l omor? repeta Jean Paul cu tristete. n loc de a raspunde la ntrebare, se ntoarse spre cercul conspiratorilor prinsi si nt inznd degetul spre unul dintre ei, spuse cu amaraciune: - Acest om nu e un asasin. I-a murit ieri noapte copilul, de foame. Apoi si ndrepta degetul spre altul si continua: - Acest om nu este ucigas. Si-a pierdut nevasta... Nici medicamente, nici doctor . Toti acesti oameni au suferit. Ce stie Domnia Ta ce e suferinta? Filip l privi cu blndete si cu tonul cel mai dulce din lume i replica: - Voi schimba aceste lucruri. Facnd aceasta promisiune n locul suveranului, Filip gndea ca va face toate eforturi le pentru a-l convinge pe Ludovic de a ndrepta aceasta stare de lucruri daunatoar e pentru Franta. Jean Paul l privi emotionat, dar nencrezator si murmura: - Oh, Sire, daca am putea crede! - Si un rege poate gresi, replica Filip, care continua uitndu-se spre conetabil. Cea mai mare greseala este sa pierzi contactul cu poporul. Tnarul ntinse mna lui Jean Paul care, emotionat, exclama: - Dumnezeu sa binecuvnteze pe Majestatea Voastra! Si ntorcndu-se spre ceilalti conspiratori, izbucni: - Traiasca Regele! Multimea se asocie acestei manifestatii neobisnuite, mai ales n conditiile n care se produsese si restul parcursului pna la catedrala fu un adevarat triumf pentru suveran. Capitolul VII Drumurile ncrucisate

n mareata catedrala rasuna rugaciunea Cardinalului, n fata caruia ngenunchease Fili p, cufundat ntr-o pioasa reculegere. Dupa ce-si termina rugaciunea, ntinse Cardina lului o lumnare, asa cum i ceruse Ludovic sa faca. n aceeasi clipa, Maria Tereza pa si n catedrala si se ndrepta spre altar, unde ngenunche, alaturi de Filip, fara ca acesta s-o observe. Infanta se ruga cteva clipe n tacere, apoi se adresa, pe soptite, lui Filip: - Iertati-ma ca va tulbur. Tnarul ntoarse privirea si ochii i se fixara asupra minunatei fapturi de lnga el, a devarata aratare cereasca, care-i surdea cu timiditate. Tulburat, dar totusi stapn pe el, Filip se multumi sa ncline usor capul. Mintea i lucra nsa febril. Cine era si ce voia aceasta tnara desprinsa parca de pe pnza unui mare pictor? Infanta facu o pauza scurta si apoi continua: - Am auzit ca ati dat dovada ca sunteti un adevarat rege. - Ma simt ntr-adevar Rege, raspunse Filip, dndu-si seama ca fata de lnga el, face a luzii la scena din strada. - Am venit fiindca v-am stiut n primejdie. Filip o privi nmarmurit. n ochii ei se citea o duiosie fara margini, iar buzele-i minunate i tremurau usor murmurnd: - Locul reginei Frantei e alaturi de Rege, cnd e n primejdie. Abia acum tnarul ntelese cruda realitate. Fata de lnga el venise pentru Ludovic si trebuia sa fie Maria Tereza. - Regele ar fi un ingrat, daca n-ar aprecia acest simt al datoriei, relua el jucn du-si rolul mai departe. Ochii fetei sclipira de o mare fericire. - Numai datoria v-a adus alaturi de el? continua Filip. Infanta l privi tinta si, facnd aluzie la domnisoara de la Vallire, replica cu dublu nteles: - Regele nu se complace n tovarasia mea. - Dumnezeu sa-i ierte greselile, murmura Filip, mai mult pentru el. Maria Tereza, caruia nu-i scapasera aceste vorbe, l acoperi cu o privire dragasto asa si apoi i spuse: - Vreau sa aprind si eu o lumnare... drept recunostinta. Se ridica usor si se apr opie de altar, unde ardea lumnarea aprinsa de Filip. Lua si ea una, o aprinse si o puse lnga prima. Apoi reveni lnga Filip, care i spuse, privind la cele doua lumnar i: - Le sta bine... una lnga alta. n clipa aceea, vocea Cardinalului l readuse la realitate. naltul prelat exclama: - Domnului sa ne rugam... Tinerii aplecara capetele si rugile lor fierbinti se ndreptara spre Atotputernic, a carui mila o cereau. n timpul acesta, la palat, Ludovic se odihnea n bratele amantei sale, complet lips it de griji. - Ar fi mai bine sa locuiesti la Fontainebleau... de ochii ambasadorului spaniol , i spuse Ludovic. Curtezana l privi cu trufie si exclama: - Sau ai printesei spaniole. - Nu-mi plac spaniolii, replica suveranul, ca pentru a se disculpa. Domnisoara de la Valiere, zmbi ironic: - Dar au snge fierbinte, adauga curtezana. - Ea nu, completa Ludovic, plictisit. - Poate Maria Tereza are nevoie de ncurajari speciale, zise amanta regelui, cu un ton usor batjocoritor. Ludovic o privi mndru si raspunse: - De la vrsta de 6 ani am nvatat sa nu ncurajez. Pna la urma, vin toti la mine... Maria Tereza se ntoarse fericita de la catedrala. Atitudinea si cuvintele lui Fil ip, n care crezuse ca vazuse pe Ludovic, o facura sa-si schimbe radical parerile pe care le avea despre regele Frantei. Uitase, ca prin farmec, de domnisoara de la Vallire si inima i batea cu putere. Se simtea cucerita de tnarul suveran, care-i

aparea acum ntr-o lumina din cele mai frumoase. Se mai privi o data n oglinda, ca un ultim gest de cochetarie si multumita de exa menul la care se supuse, iesi din apartamentul ei, ndreptndu-se spre cel al logodn icului ei. Cnd ajunse n fata usii acestuia l gasi pe Fouquet, care se nclina ceremonios si-i op ri trecerea, spunndu-i: - Majestatea Sa este ocupata. - Spune-i ca... Fouquet nu o lasa sa termine si-i replica: - Regret, dar nu pot intra. Maria Teresa l privi surprinsa. - Acum jumatate de ora Majestatea Sa parea dornica sa continue convorbirea, spus e ea intrigata. - Da, stiu... replica Fouquet, cu o falsa ncurcatura. Regii au memorie scurta. - Am vrut doar... relua Infanta. Fouquet n-o lasa nici de asta data sa continue si bucuros ca poate strica planur ile lui Colbert, zise taios: - Alteta, am nvatat sa n-o tulbur pe Maria Sa pentru nimeni... cnd este cu... domn isoara de la Vallire. - Multumesc, spuse Maria Tereza, furioasa. Nu-l voi mai tulbura niciodata! Si se ntoarse demna, pentru a pleca spre apartamentul ei. Abia ajunsa aici, dadu curs lacrimilor, care o necau. Acesta era deci adevarul. Ludovic jucase o comedie cu ea, la catedrala. Toate cte i le spusese erau numai minciuni. Legatura lui cu domnisoara de la Vallire era evidenta si suveranul Frantei nu parea dispus s-o t ermine nici acum, cnd era n pragul casatoriei. Se aseza la birou, si sterse lacrimile si, lund o coala de hrtie, scrise tatalui ei : "Am fost gata sa trec peste multe, pentru binele tarii mele. Dar nu admit sa fiu umilita. Cer ngaduinta ta sa ma ntorc n Spania, caci nu pot vietui lnga un om crud si arogant, cum este Ludovic XIV." Maria Tereza Dupa ce termina de scris, trimise camerista dupa un curier spaniol, din suita ei . Voia sa termine ct mai repede cu Ludovic, pentru a se ntoarce n tara ei, departe de cel care reusise s-o amageasca si s-o umileasca att de puternic. n momentul cnd curierul intra n apartamentul ei, Maria Tereza i ntinse scrisoarea si spuse: - Sa nmnezi aceasta personal tatalui meu. - Am nteles alteta. - Acum pleaca. Abia se nchise usa dupa curier si camerista Mariei Tereza, care era o spioana a l ui Fouquet, fugi repede la stapnul ei, pentru a-l pune la curent cu cele ntmplate. Intra fara teama n odaia temutului Fouquet, care statea n fata biroului sau si apr opiindu-se ncetisor de el bolborosi: - Excelenta... Dintr-o privire, Fouquet si dadu seama ca s-a ntmplat ceva neobisnuit si o ntreba ngr ijorat: - Ce este? - Printesa e furioasa. A scris tatalui ei. - Ce-a scris? ntreba el cuprins deodata de o iritare neobisnuita. Camerista se uita n pamnt si tacu o clipa, nainte de a spune: - Nu stiu. Furia lui Fouquet ajunse la limita. - Proasto! izbucni el. Acum trebuie sa aflu eu ce-a scris! Iesi afara!

Capitolul VIII

Idila sub clar de luna

Prada gndurilor ei, Maria Tereza se framntase toata ziua. i era imposibil sa uite a titudinea lui Ludovic, care o jignise att. Mai ales dupa scena de la catedrala un de suveranul Frantei i se paruse cu totul alt om, reusind sa-i cstige ncrederea si chiar dragostea. Acum astepta cu nerabdare ntoarcerea curierului trimis tatalui ei, pentru a pleca ct mai repede de lnga cel care-i ranise att de adnc inima si demn itatea ei de femeie. Seara era minunata. n aer pluteau miresme primavaratece. O luna superba se fixase pe bolta cereasca si privea ngaduitoare la Infanta Spaniei, care coborse n gradina din fata apartamentului ei. Gndurile printesei i adusera n fata ochilor fragmente din discutia avuta cu Filip, la catedrala. Atunci, Ludovic i aparuse cu totul sch imbat. l gasise chiar ncntator si farmecul ce se degaja din cuvintele lui pusesera stapnire pe inima si sufletul ei. Sarmana printesa n-avea de unde sti sau banui s chimbarea de persoane operata, n mijlocul gndurilor ei, auzi brusc o voce: - Te-am cautat pretutindeni. Se ntoarse. Era Ludovic, sau mai bine zis Filip, care continua sa joace rolul suv eranului. - Ce onoare, replica ea cu o ironie accentuata n glas. Filip nu dadu atentie tonu lui ei si continua: - Parca am avut ntlnire n salonul de muzica? - N-am crezut ca va veti aminti un lucru lipsit de importanta, raspunse Maria Te reza, cu aceeasi ironie. - Dar e foarte important, spuse Filip, asupra caruia frumusetea si candoarea tin erei printese facusera o impresie din cele mai puternice. Nu va place muzica? - Nu sunt dispusa acum sa apreciez frumosul, relua Maria Tereza, care ar fi vrut sa termine ct mai repede aceasta convorbire. - Eu da. Printesa se ridica si vru sa plece. Filip o apuca nsa de mna, o strnse cu caldura s i murmura cu nflacarare: - La despartire, voi uita ca porti cea mai frumoasa rochie... mi voi aminti numai frumusetea d-tale. Si constatnd ca Maria Tereza ezita n hotarrea ei de a pleca, adauga: - Sezi, te rog. Printesa l privi cercetator si surprinse n ochii lui aceeasi lucire calda, ca n cat edrala. Desi si promisese solemn sa nu-i mai faca nici o concesie, dupa cele ntmpla te, se supuse ? aproape inconstient ? rugamintii lui. Cei doi tineri tacura o bucata de vreme. Apoi Filip, care o sorbise tot timpul d in ochi nesaturndu-se de a o privi, rupse tacerea. - Stelele sunt mai frumoase n parul d-tale, dect pe cer, spuse el facnd aluzie la b ijuteriile care mpodobeau minunatul par al printesei. Maria Tereza, desi surprinsa de aceasta fraza, si pastra n ntregime calmul si se mu ltumi sa replice: - Nici n-am banuit ca ati putea fi romantic. - M-am facut vinovat de multe greseli, spuse el dndu-si seama de faptul ca n atitu dinea si purtarea tinerei Infante se produsese o schimbare de la prima lor ntreve dere. De ce ai fost suparata? De asta data Maria Tereza se decise sa-i spuna ce avea pe suflet. Voia sa-i stri ge n fata dispretul ei, sa-i spuna ca este un om de nimic, un usuratic. Dar cuvin tele i murira pe buze. Ludovic era din nou fermecator. Glasul lui i mngia urechile c a o melodie sublima si fiecare cuvnt o apropia de el. - Sunt suparata ca ar trebui sa va urasc si nu pot, spuse ea ntr-un trziu. Filip surse cu ngaduinta si strngndu-i minile, raspunse cu caldura: - Din fericire, trebuie sa te silesti sa ma urasti. Dar de ce? Printesa l privi tinta si raspunse ca un repros: - M-am simtit singura... O straina ntr-o tara straina. - Dar o straina iubita, interveni Filip. Maria Tereza parea sa nu fi auzit ceea ce-i spusese. Pornise pe calea spovedanie

i si voia s-o termine. De aceea relua: - Am renuntat la tot ce mi-a fost drag. Sperasem ca Regele sa uite ca sunt o Reg ina... si sa ma considere femeie. - Cum poate uita un barbat ca esti femeie? spuse Filip cu o pasiune arzatoare n g las. Maria Tereza cobor privirea. Obrajii i se mpurpurara usor si inima i batu puternic. Cu un glas aproape stins murmura: - De doua ori si-a amintit Regele... Odata n catedrala si... acum. Filip ar fi vrut s-o strnga n brate, sa-i strige dragostea lui si sa-i marturiseas ca ca jucase un rol. Ar fi vrut sa-i puna inima la picioarele ei si sa-i jure ca este gata s-o serveasca cu credinta pna la sfrsitul vietii lui. si aminti nsa brusc de prietenii sai nchisi la Bastilia si-si dadu seama ca gestul lui nebunesc ar f i nsemnat moartea lor. Se stapni, de aceea cu tarie si se multumi sa spuna, profet ic: - Regii nu sunt lipsiti de defecte, ca zeii. Nu i-ai compatimit niciodata? Maria Tereza simti ca nu mai putea continua discutia pe tonul de pna acum. Supara rea i trecuse. Nu era de fel greu sa-si dea seama ca n fata ei se afla un barbat c are o iubea puternic si care, desi suveranul Frantei, si marturisea slabiciunile lui omenesti. - Acum mi dau seama ca si o printesa greseste, spuse ea n loc de raspuns. - Asemenea greseli se uita repede, replica Filip, bucuros. - Nu cnd sunt scrise, adauga Maria Tereza, gndindu-se la scrisoarea trimisa tatalu i ei. nstiintat de camerista asupra scrisorii trimisa de Maria Tereza, Fouquet daduse t oate dispozitiile necesare ca aceasta sa nu ajunga la destinatie. Dadu cteva ordi ne scurte ofiterului sau de ncredere si dupa un scurt timp, ofiterul i aduse scris oarea Infantei, pe care curierul o platise cu viata lui. mpaturi scrisoarea, ca si cnd nimeni nu ar fi umblat la ea si se ndrepta spre apart amentul suveranului. Ludovic l primi imediat, asezat la biroul sau. Fouquet se apropie slugarnic de re ge si spuse: - Majestate, sunt n posesia unui mesaj confidential, din partea Altetei Sale. Cre d ca v-ar interesa! Apoi i ntinse scrisoarea. Ludovic surse si-l ntreba insinuant: - De la Maria Tereza? Cum a ajuns n posesia ta? - Curierul a suferit un accident, Sire, raspunse Fouquet, pe un ton care nu mai lasa nici o ndoiala suveranului. - Obisnuitul accident? ntreba Ludovic, gndindu-se la coruperea curierului. - Oh, nu, Sire... ceva nou. Ludovic desfacu scrisoarea si pe masura ce o citea, sursul i disparu de pe buze. A poi ridica capul si privindu-si sfetnicul, l ntreba: - Ai citit asta? Putin cam ncurcat, Fouquet se blbi: - Nu... adica... nu oficial. - Asa. Va sa zica sunt crud, arogant si mincinos!, murmura Ludovic, gndindu-se la rndurile citite. - Iertati-o. N-o ntelege pe Majestatea Voastra, interveni Fouquet, pentru a mari mnia lui Ludovic. - S-o iert? raspunse suveranul surprins si enervat. n aceeasi clipa, usa se deschise si sambelanul palatului intra anuntnd: - Ambasadorul Spaniei cere o audienta. n spatele sambelanului, si facu aparitia ambasadorul Spaniei, care se vedea ca est e n prada unei mari agitatii. Ludovic, care-l observase, se ntoarse spre Fouquet s i spuse suficient de tare, pentru a fi auzit de cel care intrase, calcnd protocol ul: - Ce barbari! Cere! - Chiar si barbarii respecta mesagerii regali! interveni ambasadorul, facnd aluzi e la cuvintele lui Ludovic si la asasinarea curierului Mariei Tereza, care ? njun ghiat de oamenii lui Fouquet ? mai avusese putere sa se trasca sa comunice ambasa

dorului agresiunea suferita si furtul care fusese comis. Protestez mpotriva asasi narii curierului Regelui! Cu aerul cel mai nevinovat din lume, Ludovic ntreba: - Ce spui? - Un curier, care ducea o scrisoare a Altetei Sale, a fost jefuit si ucis, strig a ambasadorul, n prada unei mnii puternice. Cu aceeasi atitudine de candoare, n care amestecase si o surpriza bine jucata, Lu dovic se ntoarse spre Fouquet, pe care-l apostrofa: - De ce n-am fost informat? - ngrozitor! Cu neputinta! exclama sfetnicul regelui, ca si cnd ar fi fost surprin s si el de aceasta veste. - Nu exagerati, Excelenta! l ntrerupse ambasadorul Spaniei, care cunostea firea si procedeele lui Fouquet. Cadavrul lui se afla la mine n camera. - Daca logodnica mea va scrie din nou scrisoarea, garantez, predarea, spuse Ludo vic, pe un ton care voia sa para suparat. Apoi ntreba mieros: - Era importanta? - De la fiica la tata! raspunse ambasadorul cu asprime. - I-a scris pesemne ct e de fericita aici. Nadajduiesc ca a adaugat salutari din partea mea. - A pomenit precis de Majestatea Voastra. - I-a scris pesemne ca sunt crud si arogant... spuse Ludovic, schimbndu-si brusc tonul. Dar imediat si reveni si adauga cu dublu nteles. Asigura pe Rege ca voi ped epsi fapta vinovatului. - Voi comunica aceasta Suveranului, replica ambasadorul si iesi. Capitolul IX Rege pentru o zi

n momentul n care usa se nchise dupa ambasadorul Spaniei, Fouquet si Ludovic izbucn ira n rs. Apoi suveranul se adresa sfetnicului sau: - Am spus ca voi pedepsi pe vinovat. Se ridica de la birou, si desprinse din piept nalta decoratie care o purta si o ag ata pe pieptul lui Fouquet. Se dadu apoi un pas napoi si privindu-l admirativ spu se: - Da, te prinde bine. - Majestate... exclama Fouquet emotionat si magulit. Se reculese nsa repede si sc himba cursul vorbelor lui: - Era sa uit! Alteta Sa si face bagajele. - Ne scuteste sa le facem noi, raspunse Ludovic. - Cum ramne nsa cu alianta spaniola? ntreba Fouquet, gndindu-se sa-l distruga si pe Colbert. - Prefer o alianta cu Anglia... si marina engleza. Fouquet si retinu cu greu un strigat de triumf. Realizase, deci, ceea ce urmarise . Pentru a se convinge nsa n ntregime, adauga: - Cum explicam asta lui Colbert? - Nici nu gndesc sa-i explic. Sunt plictisit. Simt nevoia sa plec la Fontaineblea u. Spunnd acestea, Ludovic se gndi la domnisoara de la Vallire, careia i promisese ca o va nsoti acolo. Scapase de Maria Tereza si voia sa fie singur cu curtezana lui. Ambasadorul Spaniei nu parasise castelul regal, ci se ndrepta spre apartamentul M ariei Tereza, unde se facu anuntat. Infanta era ocupata, mpreuna cu camerista, la mpachetarea bagajelor ei, caci aflas e de asasinarea curierului trimis. Lacheul intra si anunta: - Excelenta Sa, contele Mendoza! Imediat si facu aparitia si batrnul ambasador, care se ndrepta spre printesa. Maria Tereza nu astepta sa-i spuna ceva si izbucni: - S-a facut ca n-are cunostinta de nimic?

- E o situatie delicata, spuse ambasadorul mpaciuitor. - Nu-l pot ntelege, relua printesa. nti mi face curte si e dragut cu mine... apoi mi omoara curierul. - Cunoaste cuprinsul scrisorii, o ntrerupse ambasadorul. - mi pare bine, replica Infanta. Sa-l doara si pe el, cum m-a durut si pe mine. Filip se afla n camera care-i fusese rezervata n palatul regal. si mplinise misiunea cu care fusese nsarcinat si astepta sa-l vada, din nou, pe Ludovic, pentru a-i c ere punerea n libertate a prietenilor sai, asa cum i promisese. Idila cu Maria Tereza, care stia ca nu poate avea nici un fel de urmare pentru e l, un orfan fara nume si situatie, i strecurase n suflet o pasiune noua. Filip iubea, cu toata puterea tineretii lui, pe prima fata care o ntlnise n viata. Gndul ca ea nu va fi niciodata a lui, fiind destinata suveranului Frantei, nu-l p utea opri sa n-o iubeasca. Chipul ei frumos i se ntiparise adnc n inima si suflet si calda ei privire stia cai fusese adresata lui, nu lui Ludovic. Caci i vorbise de omul ntlnit la catedrala s i n gradina. Spera, poate, ntr-o minune. Dar cine putea sti exact ceea ce se petrecea n el? n mijlocul gndurilor lui, si facu aparitia n odaie Colbert. Filip sari n ntmpinarea lu si exclama: - Aduci libertatea? - ti aduc o sansa. Apoi, vaznd ca raspunsul acesta fu departe de a-l multumi, adauga: - L-am cunoscut foarte bine pe tatal tau. - Voi regreta toata viata ca nu l-am cunoscut, spuse Filip, pe gnduri. - A fost un om mare. A facut multe jertfe pentru tara lui. Arata-te demn de el. Facu o scurta pauza, pentru a-l privi pe Filip si relua: - Acum o ora, printesa Maria Tereza, furioasa, a plecat spre Spania. - A fugit de Ludovic? ntreba Filip cu o usoara emotie n glas. - Da. - Bravo! exclama tnarul. Colbert nu dadu prea multa atentie acestei exclamari si continua: - S-o aduci napoi. Tnarul tresari puternic si nfruntnd privirea lui Colbert exclama indignat: - S-o aduc lui? Niciodata! - Tatal d-tale n-ar fi sovait sa-si faca datoria fata de Franta, l ntrerupse Colbe rt, cu calm. - Dar e o nebunie! spuse tnarul. Numai regele o poate aduce napoi. Colbert l privi linistit si-i replica: - ti dau prilejul sa fii rege... o zi. Avem nevoie de d-ta pentru ceremonia logod nei, care se va oficia n fata poporului... proclamnd astfel unirea Frantei cu Span ia. - Rege pentru o zi! exclama Filip, caruia i trecuse o idee teribila prin cap. L-a s putea elibera pe d'Artagnan, continua el. N-am nevoie dect de o zi pentru scopu l meu. - Si al meu! interveni Colbert. Cednd acestei porniri, Filip accepta oferta care-i fusese facuta de Colbert si, nc alecnd, porni ca o furtuna pe urmele diligentei cu care plecase Maria Tereza. Capitolul X Pe urmele fugarei

Avansul luat de Maria Tereza nu era prea mare. Tnarul si stimula calul la maximum, necrutndu-i eforturile. Nobilul animal, constient parca de misiunea lui, alerga ca o naluca pe drumul luat de Infanta Spaniei. Dupa o bucata de timp, Filip, vaz u n zare greoaia trasura a printesei. nfipse mai adnc pintenii n coapsele calului, c are cu un nechezat usor, se asternu mai ntins la drum. Cnd ajunse la ctiva metri de diligenta, Filip striga: - Opreste! Opreste! Soldatul, care statea pe capra lnga vizitiu, ntinse arma spre fugar, dar dndu-si se

ama ca este regele, o ridica imediat. - Trage, nebunule! i striga vizitiul. - n rege? - Ah, e regele... Si vizitiul frna greoaia trasura, care se opri dupa ctiva pasi. Maria Tereza scoas e capul pe portiera diligentei si se adresa vizitiului: - De ce ne-am oprit? n clipa aceea, Filip ajunse lnga vizitiu si-i raspunse: - Eu am oprit-o. - Tlharie la drumul mare? ntreba printesa cu ironie. - D-ta mi rapesti mie farmecul prezentei d-tale. ntre timp, Filip descalecase si s e pregatea sa se suie n diligenta. - ti interzic sa te urci! exclama Maria Tereza. - Crezusem ca eu sunt regele si eu poruncesc, i replica tnarul. Ai plecat fara ram as bun. Cu toata mpotrivirea printesei, Filip se urca n diligenta si se aseza lnga Maria Te reza. - Adio! i spuse Infanta, drept raspuns. Ti-l spun acum! Atitudinea drza a printese i nu-l descuraja pe Filip, care continua: - mi vei lipsi si mie si Frantei. De ce pleci? Printesa se ntoarse mnioasa spre el si-i zvrli n obraz: - Ma mai ntrebi? - Si eu si Franta te iubim. - Nici nu cunosti ntelesul cuvntului iubire! spuse printesa cu amaraciune. Vorbest i de iubire si n acelasi timp, mi ucizi curierul. - Nu stiu nimic despre curier, spuse Filip cu toata sinceritatea. - Nu te mai cred! Ai citit pasaje din scrisoarea mea. - N-am citit scrisoarea d-tale. - Pe onoarea Mariei Tale? ntreba Maria Tereza surprinsa. - Pe onoarea mea de om, raspunse Filip. Printesei i se parea ca este prada unei glume, sau a unui om fara scrupule. De a ceea, cu toata asigurarea primita, spuse: - Nu te cred. - Bine. Atunci ntoarce-te n Spania, relua Filip transant. O adevarata regina pune problemele natiunii naintea celor personale. - N-am nevoie de lectii de la d-ta! zise printesa, ntepata. - n armata purtarea d-tale ar fi considerata dezertare. Ambii tacura si privira a fara din trasura. Ochii lor ntlnira, pe cmp, un grup de fete si tineri veseli, care se fugareau si se sarutau, scotnd chiote puternice. - De-ar fi problemele noastre att de simple! spuse Filip. De-am putea fugi si noi ... Dar un rege nu poate fugi. Maria Tereza l privi cu interes si spuse: - N-o credeam pe Majestatea Voastra sentimentala. Filip i cauta mna, i-o apuca cu caldura si raspunse: - Daca am putea scapa de destin, uitnd cine suntem... si sa alergam peste cmpii... as fi cel mai fericit om... mai fericit ca acum. - As vrea sa te cred, murmura Maria Tereza. - Ai visat vreodata cu ochii deschisi? o ntreba el brusc. - Obisnuiam sa visez, dar e mult de atunci... i raspunse ea, cu acelasi glas stin s. - Atunci viseaza mii de chipuri care te privesc cu drag si vocea cardinalului ro stind: "Cerul a unit Franta cu Spania". Si eu alaturi de tine, n clipa aceea... Maria Tereza l nvalui ntr-o privire plina de dragoste, se rosi puternic si pentru a da alt curs gndurilor ei, spuse: - Trebuie sa fie vis... te cred... Diligenta relua drumul Parisului, n timp ce cei doi tineri se lipira unul de altu l, fara a-si spune vreun cuvnt. De ndata ce Infanta Spaniei reveni n palatul regal, Colbert se decise sa-si duca ct mai repede planul la ndeplinire, pentru a profita de lipsa lui Ludovic din capit ala. Suveranul se gasea la Fontainebleau, mpreuna cu favorita sa, domnisoara de l

a Vallire, iar Filip era dispus de a juca rolul regelui pna la capat. Asadar decise logodna, care trebuia sa se celebreze, conform uzului, n fata popor ului. n dupa amiaza aceleiasi zile, o multime imensa se strnsese n fata palatului, asteptn d ceremonialul logodnei. Cei doi tineri fura primiti cu aclamatii, n momentul n care aparura pe balcon, urm ati de Colbert si Cardinal. Ceremonia fu foarte simpla. - Cerul a unit Franta cu Spania, spuse Cardinalul, adresndu-se poporului. Apoi se ntoarse spre Infanta Spaniei si o ntreba: - Iei pe acest barbat de logodnic? Printesa nu avu nici o ezitare si raspunse cu glas ferm: - Eu, Maria Tereza, l iau pe Ludovic de logodnic. ? Iei pe aceasta femeie de logodnica? se adresa Cardinalul lui Filip. Cu toate ca sufletul lui ar fi vrut ca aceasta ceremonie sa nu aiba loc, buzele lui Filip ngnara: - Eu, Ludovic al XIV-lea, iau pe Maria Tereza de logodnica. Cei doi tineri se sarutara, poate nu asa cum ar fi cerut protocolul, ci ca doi o ameni care se iubeau. Apoi Filip murmura printesei, pe care o tinea n brate: - mi pare rau ca nu e ceremonia nuptiala... sa pot adauga: "pe viata". n clipa aceea si facu aparitia si Fouquet, care aflase n ultimul moment de comedia jucata de Colbert, n absenta regelui. Apropiindu-se de Colbert, spuse cu o vizibi la ironie n glas: - Felicitarile mele. Reusesti, totdeauna, sa-ti atingi scopurile. E o comedie de mna de un actor. - De la comedie la tragedie nu-i dect un singur pas, replica Colbert, cu subnteles uri. Fouquet l privi o clipa nfruntator si relua: - Stiu. Calaul Majestatii Sale va provoca tragedia. - Tragedia poate avea loc nainte de sfrsitul comediei, tinu sa insiste Colbert, pe ntru a arata dusmanului sau ca lucrurile pot lua si o alta turnura. Un singur cu vnt al lui Filip catre calau si esti pierdut, continua el a-i spune. Fouquet se nclina usor si-l parasi pe Colbert, pentru a se ndrepta n graba spre apa rtamentul sau, unde facu sa i se aduca un curier de ncredere. n momentul cnd acesta intra n odaie, Fouquet se apropie de el si-i spuse: - Majestatea Sa a plecat acum o ora la Fontainebleau. Anunta-l ca logodna Sa cu printesa Maria Tereza a bucurat mult poporul. Facu o scurta pauza si apoi adauga: - Sa gonesti repede. Vestea va bucura pe Majestatea Sa. Capitolul XI Eliberarea din Bastilia

Pentru Filip, lucrul cel mai important acum era eliberarea prietenilor sai, nchis i la Bastilia. Era regele Frantei timp de o zi si voia sa profite de aceasta nea steptata favoare, pentru a-si regasi prietenii si protectorii sai. n primul moment pe care-l avu liber, se ndrepta spre teribila nchisoare, unde ? la adapostul personajului pe care-l ntruchipa ? ceru sa-i fie aratata celula n care s e aflau cei patru muschetari. Comandantul nchisorii se supuse dorintei suveranului sau si l conduse la celula n c are erau nchisi d'Artagnan si prietenii sai. n momentul cnd descuie celula nu uita n sa sa spuna: - Sunt oameni primejdiosi, Sire. Filip se uita la el cu un aer dispretuitor si replica: - Sunt obisnuit cu oamenii primejdiosi. Asigurarea aceasta nu fu nsa suficienta pentru comandantul nchisorii, care relua: - Nu, Sire. E mai bine sa intru eu nti. Pentru a nu-i trezi banuiala, Filip se dadu la o parte si comandantul fu cel car e intra primul n celula, adresndu-se pe un ton dispretuitor muschetarilor: - n genunchi, cinilor!

Cu un aer de usoara nfruntare, pastrnd o atitudine din cele mai demne, cei patru m uschetari refuzara sa se conformeze acestei porunci. Comandantul ar fi vrut sa continue pe tema aceasta, dar Filip schimba cursul int entiei lui ntrebnd: - Astia sunt rebelii? D'Artagnan nu astepta ca ntrebatul sa raspunda si interveni n discutie spunnd: - De stiam ca veniti, Sire, v-am fi primit cu alai. Filip l privi surzator si ntreb a: - Sunteti multumiti de ospitalitatea noastra? - Am fost primiti asa cum ne-am asteptat, raspunse d'Artagnan, cu ironie. Filip se facu ca nu ntelege dublul sens al cuvintelor muschetarului si continua: - Ma bucura multumirea voastra. Fara sa mai astepte vreo ntrebare, d'Artagnan fu cel care relua discutia: - Am vrea vesti de la Filip. Si apoi, dupa o scurta pauza, continua: - Sa va purtati bine cu el... n cazul cnd scapam de spnzuratoare... Porthos, de teama ca aceste cuvinte sa nu-l supere pe rege, interveni n discutie: - Vrea sa spuna ca ne e drag Filip. Lui Filip i venea sa pufneasca n rs, dar facnd toate eforturile pentru a-si pastra s eriozitatea spuse: - Poate fi drag cuiva? l gasesc plictisitor si prost. - N-ati avut nca placerea sa va ncrucisati spada cu el, Sire, replica d'Artagnan, care fierbea de mnie. Filip ar fi vrut sa continue acest dialog, care-l amuza foarte mult. si dadu nsa seama ca fiecare minut pierdut avea importanta, n situatia n care se gas ea. Era, ntr-adevar, rege al Frantei. Dar numai pentru o zi! Trebuia, de aceea, sa lu creze cu ct mai mare graba, pentru a se pune la adapost de orice surpriza neplacu ta. Puse capat discutiei, adresndu-se comandantului nchisorii: - Lasa-ne singuri. Comandantul facu ochii mari, dar se supuse blbind: - Da, Sire, da. Desigur, Majestate. Ramas singur cu prietenii sai, Filip se ntoarse spre ei si, izbucnind n rs, exclama : - Nu ma recunoasteti? Muschetarii l privira uimiti. Filip si repeta ntrebarea si abia de asta data Portho s fu cel care striga: - Filip! Imediat cei patru prieteni l nconjurara. Tnarul nu le dadu vreme sa-l ntrebe nimic s i le spuse: - Am ntocmit ordinul vostru de libertate. Va amintiti hanul din Bordeaux? Astepta ti-ma acolo. Apoi se ndrepta spre usa, o deschise si se adresa comandantului: - Sunt nevinovati. Pune-i imediat n libertate. Comandantul se nclina pna la pamnt si obisnuit sa se supuna, replica: - Da, Majestate. - Asta-i totul, mai spuse Filip si pleca spre palat. n timpul acesta, la palat, Colbert l astepta pe Filip n prada unei puternice agitar i. Batrnul sfetnic stia ca Ludovic va fi repede nstiintat de Fouquet asupra substitui rii facute si voia sa-l puna pe Filip la adapost de orice razbunare. l cautase nsa n zadar prin tot palatul, caci tnarul disparuse, ca si cnd l-ar fi nghit it pamntul. n momentul n care ajunse n culmea disperarii, Filip si facu aparitia, surz ator, n odaie. - Filip, exclama ministrul, cnd l vazu. Trebuia sa fugi. Sa nu fie acum prea trziu. Tnarul l privi calm si replica: - Nu ti-am servit doar scopul d-tale, ci si pe al meu. Prietenii mei calatoresc spre Sud, pe patru cai buni. Colbert scoase o exclamatie de mare uimire, dar Filip continua: - Am fost la Bastilia... Sinistra cetatuie! Colbert l ntrerupse, grabit.

- Nu-ti pierde vremea! Fugi! Cu acelasi calm, care nu-l parasise o singura clipa, Filip relua: - Nu. nti sa "abdic"... E cineva care va regreta sfrsitul domniei mele, termina el, gndindu-se la Maria Tereza. - Fugi, ct timp mai poti, relua Colbert. Ti-am pregatit un cal, bani... - ti multumesc, prietene. ti sunt foarte recunoscator. - Si Franta ti-e recunoscatoare, tinu sa sublinieze Colbert. Revenindu-si din surpriza loviturii de teatru montata de Colbert, prin substitui rea regelui la ceremonia logodnei, Fouquet decise pierderea lui Filip. Imediat dadu ordin sa fie chemat capitanul garzii sale si i spuse: - Regele va pleca din oras. l vom ataca cnd va iesi din bariera... Capitanul de garda l privi nmarmurit si abia putu sa ngne: - Nu nteleg... Sa-l capturam pe rege? - Nu-i nevoie sa ntelegi, raspunse Fouquet. Ajunge ca nteleg eu. Capitolul XII n ghearele dusmanului

Cu toate sfaturile date de Colbert, Filip nu se putu decide sa paraseasca palatu l fara s-o mai vada pe Maria Tereza. n inima lui simtea ca iubea cu putere pe ace asta tnara fermecatoare, care-l cucerise prin bunatatea si farmecul ei. Desi nu e ra un secret ca aceasta iubire nu putea avea deznodamnt fericit pentru el ? desi si Infanta Spaniei l iubea ? Filip voia sa-i mai vorbeasca macar o data. Cu toat a ora trzie se ndrepta spre apartamentul ei. Maria Tereza tocmai terminase de scris tatalui ei si recitea rndurile asternute p e hrtie: "Ct am stat mpreuna pe balcon era cu totul altfel. Un adevarat rege. Si cnd m-a sar utat, am simtit ca aproape l iubesc". Puse mna pe toc si sterse cuvntul aproape, privind apoi scrisoarea cu multumirea u nui copil care simte ca a facut un lucru bun. n momentul acela, o ciocanitura la usa o facu sa tresara puternic. Maria Tereza e zita o clipa, apoi se ndrepta spre usa si se gasi n fata lui Filip. - Majestate... exclama ea. - Iarta-ma ca vin la o ora att de trzie, o ntrerupse Filip. Vreau sa-ti urez noapte buna. Si fara a-i da ragaz pentru vreun cuvnt, continua: - Azi, pe balcon, te-am sarutat. Nu voi uita pna la moarte ce frumoasa ai fost. Maria Tereza se uita la el si simtind, mai curnd dect vaznd, schimbarea produsa n el , spuse: - Ludovic, ai o privire speriata. Filip se apropie de ea, o strnse usor n brate si i sopti: - La gndul ca te pierd. - Ma pierzi? ntreba ea uimita. - Regii au memorie scurta si sunt n stare sa faca rani adnci, continua Filip, fara a se uita la ea. Sa nu ai ncredere n barbati. Nici chiar n Ludovic. Spunnd acestea, o saruta cu caldura si desfacndu-se din bratele ei, care-l nconjura ra, adauga: - Asta ca sa-ti aduci aminte de mine. Noapte buna. Si iesi repede din odaie. La adapostul noptii, Filip parasi palatul si ? gonind din toate puterile ? se ndr epta spre locul de ntlnire fixat cu prietenii sai. Plecarea lui nu trecuse totusi neobservata, asa cum crezuse el si Colbert Fouque t era la pnda, gata a-si aduce la ndeplinire planul pe care-l trasase. Se lua imed iat dupa tnar, care nu se stia urmarit si, dupa o scurta bucata de vreme, l ajunse din urma, nconjurndu-l cu oamenii sai. Vazndu-l pe Fouquet, Filip nu-si pierdu cumpatul si exclama cu tarie: - ndraznesti sa-l ataci pe rege? Cu un zmbet viclean, Fouquet replica:

- Ce nevoie a avut Majestatea Voastra Sa se furiseze singur din palat. Ati fi pu tut fi ranit... chiar ucis. - Lasa-ma sa-mi urmez drumul! striga Filip, care simtea ca-l paraseste sngele rec e. - Riscul este prea mare, Majestate, replica Fouquet pe acelasi ton. Si pentru a se face ascultat adauga cu o voce mai hotarta: - Va sfatuiesc sa va ntoarceti la palat... de buna voie. Filip se Uita n jurul sau si vazu ca ar fi fost o nebunie sa ncerce a se mpotrivi. N-avea nici o sansa de a scapa pentru a ajunge la prietenii sai. Se ntoarse spre Fouquet si zmbind ironic i spuse, ca o capitulare: - nteleg acum de ce te pretuieste regele. Avertizat de Fouquet, Ludovic se ntoarse n graba de la Fontainebleau pentru a-l pe depsi pe cel care se interpusese planurilor sale. Imediat dupa sosirea lui, Fouquet facu sa-i fie adus n apartament Filip, n timp ce Colbert fu chemat sa asiste si el la scena care se va desfasura. Chiar nainte de a vorbi cu prizonierul sau, Ludovic i decisese soarta, caci zgomot ele care veneau de afara, nu mai lasau nici o ndoiala: se lucra de graba la ridic area unei spnzuratori. n fata primejdiei, Filip redevenise tnarul cu snge rece, luptatorul nenfricosat. N-a vu nevoie de prea multe cuvinte, pentru a-si da seama de soarta care-i fusese re zervata. Cu toate acestea, afisa acelasi calm si aceeasi buna dispozitie, ca la prima ntlnire cu Ludovic. Apropiindu-se de fereastra, pentru a se uita la lucrul tmplarilor, nu se putu opr i sa nu-i spuna lui Ludovic, care venise dupa el: - Sunt ndemnatici... Pesemne, datorita experientei ndelungate. Ludovic simti ironia tnarului si, fierbnd de mnie, suiera: - Trebuia sa te fi spnzurat imediat. Si pentru ca mnia l sufoca, se ntoarse spre Colbert si, blbind, ngna: - Tu, tu... si tu esti vinovat. - Majestatea Voastra nu mi-a spus ca pleaca. - Datorita mistificarii, ti-ai putut mplini dorintele. - Nu toate, Sire, replica batrnul ministru cu dublu nteles. Suveranul izbucni de-a binelea: - Nu ti-e de-ajuns ca m-ai compromis cu Spania? Dar tot eu voi avea ultimul cuvnt . Facu o scurta pauza, pentru a se uita pe geam afara si relua: - Pun ramasag ca frnghia nu se va rupe. Nici un muschi nu tresari pe obrazul lui Colbert, la auzul acestor cuvinte, care nsemnau condamnarea la moarte a lui Filip. - Majestatea Voastra este norocoasa, interveni Fouquet, pentru a sublinia cuvint ele suveranului. Filip, care privea zmbitor toata aceasta scena, se uita dispretuitor la ei si spu se: - Ma bucura ca sfrsitul meu este un prilej de ramasag. - Regret ca nu te pot spnzura odata cu prietenii d-tale., fu raspunsul lui Ludovi c. Dar... vor urma curnd. Sursul lui Filip se accentua. - mi pare bine ca au mai multa sansa de scapare dect mine. Pentru a fi n tonul interlocutorului sau, Ludovic se adresa lui Fouquet: - Garda de onoare sa-l escorteze pe ex-regele la esafod. - Binenteles, Majestate. n sunet de tobe. - Se vor trage si doua trei salve de tun, continua Ludovic. Filip se nclina batjocoritor si exclama: - Cinstea e prea mare. Colbert, care pna atunci nu se amestecase n discutie, socoti ca sosise momentul sa intervina, pentru a dezvalui secretul pe care-l pastrase attia ani, respectnd cuvn tul dat fostului sau suveran. - mi pare rau, dar executia lui Filip e cu neputinta, spuse el linistit. - Nici executia ta nu este cu neputinta, replica Ludovic, creznd ca ministrul sau se gndeste sa ia apararea lui Filip, partasul sau la trucarea logodnei.

- A mea nu... replica ministrul. Dar nici un rege nu poate varsa snge regal. - Snge regal? repeta Ludovic. - Va scutesc de a spnzura pe fratele Vostru geaman. - Frate? Te-ai ramolit, Colbert, spuse Ludovic, care credea ca este obiectul une i glume, sau a unei ncercari disperate a ministrului sau de a-l salva pe Filip. T e stiam prea destept ca sa nascocesti asemenea minciuni, continua el. - Fouquet stie ca am spus adevarul, relua Colbert, care tinea sa se razbune pe mr savia fostului aprod. Am fost amndoi de fata la nastere. Eu de drept... si Fouque t ca de obicei. Si pentru ca Ludovic parea nca complet nencrezator, Colbert se ntoarse spre Fouquet : - Povesteste regelui, cum tatal Majestatii Sale l-a trimis pe Filip cu d'Artagna n n Gasconia si cum ntmplarea l-a facut pe Ludovic rege? - Alte dovezi mai convingatoare ai? ntreba Ludovic pe Colbert, n timp ce Fouquet n u spunea nici un cuvnt. - Daca asemanarea nu e o dovada suficienta, voi aduce bucuros alta dovada mai co nvingatoare... cu permisiunea Majestatii Voastre. Capitolul XIII Masca de fier

Plecnd de la Ludovic, Colbert se gndi la singura marturie valabila: la aceea a reg inei mama. Ana de Austria, care traia acum retrasa ntr-o manastire din imediata a propiere a palatului. Grabindu-se de a se folosi de marturia ei, Colbert se multumi s-o pofteasca sa v ina pna la palat, pentru a-i arata o surpriza. Batrna regina, careia anii nu-i rapisera n ntregime marea ei frumusete, l urma n grab a, dndu-si seama dupa atitudinea lui Colbert ca este vorba de ceva serios. n momentul cnd ajunse la usa apartamentului lui Ludovic, regina mama ntreba: - E o surpriza placuta? Colbert deschise usa si se multumi sa raspunda: - Majestatea Voastra nu va fi dezamagita. Ana de Austria cuprinse dintr-o privire toata scena si n momentul n care ochii ei se oprira asupra fiului pe care nu-l vazuse de la nastere exclama, ca un tipat: - Filip! Fiul meu! Fiul meu! si se repezi spre el. Filip o strnse cu caldura n brate si privind-o, ca si cnd ar fi vrut s-o soarba, i s puse ncet: - Visasem sa-mi ntlnesc mama n viata... dar o iubesc si pe pragul mortii. - Pe pragul mortii? repeta regina-mama, cu un ton de adnca ngrijorare. - Dovada e convingatoare? ntreba Colbert pe Ludovic. Cu o voce aspra, care-i trada furia, Ludovic se adresa mamei lui: - Rau ati facut ca ati parasit manastirea. Regina, care ntelesese repede substratul scenei care se desfasura n fata ei, arunc a o privire rugatoare fiului ei suveran si parasi apartamentul, urmata de Filip si de paznicii acestuia. Ramas singur cu Ludovic, Colbert fu acela care deschise discutia: - N-are dect o vina: aceea de a va fi frate geaman. Soarta a vrut asa. Daca asema narea va supara, exilati-l undeva unde sa fie inofensiv. Fulgerat parca de o idee diabolica, Ludovic se ntoarse spre ministrul sau si cu u n ton pe care Colbert l cunoscu ca nu nseamna ceva prea bun, i raspunse: - Cteodata am impresia ca esti genial. Ai dreptate! Nu-l pot spnzura. Nu fiindca m i-e frate, ci fiindca as avea impresia, ca ma execut singur. Apoi, vorbindu-si pentru sine, Ludovic adauga: - Pune capat asemanarii. Exilati-l undeva, sa nu fie vazut de nimeni...Nu-i rea ideea! Cu aceasta, soarta lui Filip fusese pecetluita. Pentru propriul lui frate, care n-avea alta vina dect ca era geaman si-i semana perfect, Ludovic nascocise o pede apsa grozava, mai grozava dect o asasinare. La cteva zile dupa aceasta scena, Ludovic se afla la Bastilia, nsotit de Fouquet.

Suveranul cobor treptele care duceau la marea sala de tortura, unde un mester fie rar faurea instrumente diabolice de schingiuit. De asta data, instrumentul de to rtura era opera lui Ludovic, caci el l concepuse. Patrunznd n sala, unde la un foc mare lucra fierarul si calfele sale, Ludovic se a dresa lui Fouquet. - Adevarata putere este aceea sa fii ascultat aici. - Numai Regele este ascultat aici, Sire, replica Fouquet slugarnic. Eu nu rvnesc la tronul Frantei. Ultimele cuvinte trebuiau sa trezeasca mnia lui Ludovic fata de fratele lui geama n, care fusese nchis, ntre timp, ntr-o celula a Bastiliei, pna la condamnarea lui de finitiva. Ludovic si privi geniul sau rau cu un surs dracesc si spuse: - Din fericire... n momentul acesta, creez un regat pentru unul care ar pute^avea aceasta ambitie. Sunt generos. Ii daruiesc si un tron. E adevarat ca regatul lu i se va limita la peretii uneia din celulele de sus. - Buna gluma, Majestate. interveni Fouquet, pentru a si ncuraja suveranul. Magulit de aceasta apreciere Ludovic continua: - Cnd te gndesti ca Colbert mi-a dat ideea. Spunnd aceasta, lua din minile maestrulu i fierar o masca, copiind aidoma capul unui om, peste care se putea mbraca, avnd o deschizatura laterala, care se nchidea cu ajutorul unui zavor caruia i se atasa un lacat. Fouquet o privi cu atentie si, desi se ngrozi, nu-si trada teama exclamnd: - E o capodopera! - Asta a fost ideea mea. E prea riscant sa existe doi regi, care seamana. Unul v a purta deci o masca. Cum vezi e ingenioasa. Acopera tot capul. - Foarte ingenioasa!, i confirma Fouquet. Ludovic facu o scurta pauza si apoi si ntreba interlocutorul: - n ct timp creste o barba? Spunnd acestea se apropie de el si si vr mna n gt, continund a vorbi ca numai pentru - Sa fii sugrumat sub masca de propria ta barba... Si pentru ca lui Fouquet i pierise graiul, suveranul i aduse la cunostinta alte am anunte asupra diabolicei lui nascociri: Masca va avea o singura cheie, pe care o voi pastra eu. O voi purta pe un lant d e aur... deasupra inimii. Si fata i se lumina de un zmbet, care n-avea nimic omenesc n el. Multumit de opera lui, Ludovic dadu ordin sa i se puna masca prizonierului sau. Filip fu scos din celula si dus n sala de tortura, unde-i fu aplicata masca sub c are trebuia sa-si termine viata, din ordinul propriului sau frate. n zadar se zbu ciumase si ncercase sa scape din minile calailor sai. Erau prea multi si prea-pute rnici. Strigatele lui de deznadejde umplura vasta sala de tortura, care rasuna l ugubru cu ecoul ei nfiorator. Calaii si ndeplinira nsa ntocmai misiunea lor si Filip fu readus n celula lui purtnd pe cap enorma masca de fier, care trebuia sa-i ascun da obrazul privirilor oricui. Ludovic nu mai avea de ce sa se teama. Fratele sau geaman avea acum nfatisarea unui monstru, care ar fi inspirat groaza celor care l-ar fi vazut. Readus n celula, fu instalat pe un "tron" n miniatura si comandantul Bastiliei i ci ti documentul, punnd pecetile domnesti, care-i fusese trimis de la palat: ORDIN DE NTEMNITARE PE VIATA "Vinovat de nalta tradare, e osndit la temnita pe viata. Va fi tratat ca orice prizonier de rnd. Dar toti i se vor adresa ca unui rege". Comandantul izbucni n rs si mai citi odata ultimele cuvinte: Toti i se vor adresa ca unui rege". Se nclina batjocoritor n fata lui si-i spuse: - Noapte buna, Majestate. Apoi parasi celula, lasndu-l pe Filip pe "tronul" sau. Tnarul si prinse capul n mini, si pipai hidoasa lui masca si izbucni ntr-un plns n hohote.

Capitolul XIV

O noapte n Bastilia

Suferinta pe acest pamnt, este n raport cu fortele omului. Nu pretindem ca Dumneze u masoara durerile pe care le azvrle pe capul cuiva n raport cu puterea de ndurare a creaturii lovita. Aceasta afirmatie n-ar fi exacta din moment ce Dumnezeu ngadu ie moartea, care este deseori singurul refugiu al sufletelor prea tare chinuite n corpul omenesc. Suferintele sunt n raport cu fortele, adica omul slab sufera mai mult, la chin egal, dect omul puternic. Acum, din ce elemente se compune forta o meneasca? Oare aceasta forta nu-i mai ales consecinta exercitiilor, obisnuintei, experientei? Iata ce nu vom cauta sa demonstram, este o axioma att pentru moral ct si pentru fizic. Cnd tnarul protejat al lui d'Artagnan, zdrobit, fu nchis n celula-i, si nchipui mai nt ca moartea este ca un somn, ca este presarata de vise, ca odata cu masca de fier ce i se pusese pe umeri, fusese aruncat n neant si ca moartea urmase ca o consec inta fireasca, dupa visul sau de rege atotputernic. Fusese rege o singura zi! Da r ce zi!... Cte evenimente nu se perindasera prin fata ochilor sai! Aproape ca nu -i venea sa creada ca el fusese acela care se logodise cu Maria Tereza, Infanta de Spania, pe care o iubea att de mult. Ca o fantoma n viata, asista la desfasurarea pasiunii sale dureroase. Parca plute a ntr-un mister nenteles, ntre realitate si supranatural. Auzea totul, vedea totul, fara sa ncurce nici unul din amanuntele agoniei sale si toate acestea, si spunea bietul Filip, constituiau un supliciu cu att mai ngrozitor, cu ct putea sa dureze o eternitate! - Oare infernul a fost numit eternitate? si zise Filip cnd usa de fier se nchise, l asndu-l singur n celula. Nici nu privi n jurul sau, si, n aceasta sinistra ncapere, rezemat de un zid, el ca uta sa se convinga ca-i mort, nchiznd ochii pentru a nu vedea ceva si mai rau nca! - Cum am murit? si spuse el aproape nnebunit. Nu cumva am visat ca mi s-a pus o ma sca de fier pe fata? Nu, nu, nu am visat, caci minile mele nu se pot nsela! De ce oare nu m-au omort mai bine, dect sa ma chinuiasca n asemenea chip? Un pic de otrav a l-ar fi scutit pe fratele meu de orice grija! Ah! Dumnezeule! Cum poti ngadui atta rautate. Deodata, frigul din ncapere cazu ca o mantie pe umerii lui Filip. Un zgomot straniu atrase atentia tnarului om. Se uita si vazu pe camin sub un eno rm Christ sculptat n lemn, un sobolan urias, ocupat sa rontaie resturile unei buc ati uscate de pine, n vreme ce-si tinea privirea atintita asupra noului locatar, o privire inteligenta si curioasa... Filip avu frica si simti dezgustul punnd stapnire pe el. Se dadu napoi spre usa de fier scotnd un strigat si ca si cum ar fi fost nevoie de acest tipat, pentru ca s a se recunoasca, Filip ntelese ca-i n viata, stapn nca pe ratiunea si constiinta lui . - Prizonier! striga el. Eu, eu, prizonier! Cauta din ochi o sonerie de alarma pentru ca sa dea un semnal. - La Bastilia, nu exista sonerii de alarma, si zise el si eu sunt nchis la Bastili a. Ah, de ce n-am ascultat pe Colbert si mi-am ntrziat plecarea? Totul se datorest e unei conspiratii a lui Fouquet care a stiut sa ma atraga n cursa... Colbert ave a dreptate. Trebuia sa ma feresc! Dar ce are cu mine? i era teama sa nu ma urc pe tronul Frantei? Imposibil... Cine stie?.- Poate ca a convins pe rege ca aspir l a tronul lui si fratele meu l-a crezut, caci, n familia noastra sunt curente asem enea rivalitati. Dar, regina, mama mea ma va lasa sa ma sfrsesc n aceasta celula? Dar Maria Tereza? Oh? Maria Tereza! Ea va fi ocara ntregii Curti si la discretia rautatii lui Ludovic si a scrbosului Fouquet. Scumpa copila! Va fi probabil si ea nchisa ntre cei patru pereti ai unei ncaperi, iar logodnicul ei va continua viata de desfru alaturi de d-ra de la Vallire. S-a sfrsit, n-am s-o mai ntlnesc niciodata! Si numai la gndul acesta de despartire, nefericitul ndragostit izbucni n suspine, h ohote si strigate. - Unde-i guvernatorul? urla Filip n paroxismul furiei. Vreau sa-i vorbesc. Sa vin a imediat.

Striga ncontinuu, dar nici o voce nu raspunse chemarilor sale. Lua un scaun si lovi cu el n masiva usa de fier. Lemnul rasuna n ciocnirea sa cu m etalul si mprastie mai multe ecouri lugubre n adncul gangurilor. Dar nici o fiinta nu raspunse, absolut nici una. Filip renunta repede la acest sistem de a atrage atentia celor din nchisoare, cac i ajunse la concluzia ca se daduse ordinul sa nu fie luat n seama, orice ar face. Dupa ce-i trecu prima furie, el observa o ferestruica zabrelita pe unde filtra o raza de lumina. Filip ncepu sa strige, la nceput ncetisor, apoi mai tare, tot mai tare. Dar nimeni nu-i raspunse. Douazeci de tentative ncercate pe rnd, nu se ncheiara cu mai mult succes. Sngele ncepu sa se revolte si sa se urce n capul tnarului print. Aceasta natura, obi snuita cu libertatea, fremata n fata captivitatii care-i fusese impusa. Treptat, furia-i crescuse. Prizonierul sfarma scaunul mult prea greu pentru minile sale si se servi de un picior pentru ca sa bata ritmic n usa. Batu de attea ori si att de t are, nct sudoarea curgea siroaie pe frunte. Zgomotul deveni imens si continuu. Ctev a strigate nabusite i raspunsera de ici si colo. Acest zgomot produse asupra fratelui regelui un efect straniu. Se opri ca sa asc ulte. Distinse vocile prizonierilor, victime ca si el, ale cruzimii regale. Aces te voci se ridicau ca aburii prin peretii grosi si zidurile opace. Ele acuzau pe autorul indirect al acestui zgomot, dupa cum suspinele si lacrimile acuzau n tac ere pe autorul captivitatii lor. Si lui Filip i se paru si mai odios fratele sau care rapise libertatea attor fiinte. Si acum, el le rapea si somnul prin zgomotu l ce-l facea. Acest gnd fu ct pe ce sa-l nnebuneasca. Dubla fortele sau propriu-zis vointa dornic a sa obtina o informatie sau o concluzie. Piciorul scaunului si relua Oficiul. Du pa o ora, Filip auzi, ceva n coridor, n spatele usii sale si o lovitura napraznica venita din afara l facu sa se opreasca. - Ei! Omule! Ai nnebunit? zise o voce aspra si grosolana. Ce te-a apucat, astazi de dimineata? - Astazi de dimineata? se gndi printul surprins. Apoi, politicos, ntreba: - Domnule, sunteti guvernatorul Bastiliei? - Omule, ai ceva scrntit la scafrlie, replica vocea, dar acesta nu-i un motiv sa f aci atta vacarm. nceteaza odata! - D-ta esti guvernatorul? ntreba din nou Filip. Nu mai primi nici un raspuns. Auzi zgomotul unei usi nchizndu-se si distinse pasii paznicului ndepartndu-se. Cnd tnarul capata certitudinea ca paznicul plecase, furia lui nu mai cunoscu limit a. Agil ca un tigru, sari de pe masa la fereastra si zglti zabrelele. Sparse geamu l, ale carui cioburi, cazura pe pavajul curtii. Ragusi strignd: "Guvernatorul! Gu vernatorul!" Acest acces dura o ora, care fu o perioada de febra mare. Cu parul n neornduiala si lipit pe frunte, cu hainele sfsiate, cu camasa n bucatele, Filip nu se opri dect la capatul fortelor si numai atunci cnd ntelese ca grosimea acestor ziduri, impenetrabilitatea cimentului, erau invincibile la oricare alta tentativa dect aceea a timpului. si lipi fruntea de usa si lasa inima sa se calmeze un pic. Daca ar fi continuat, ar fi avut un atac de cord. - Va veni, si zise el, clipa n care mi se va aduce hrana ca tuturor prizonierilor. Voi vedea, atunci, pe cineva, i voi vorbi si-mi va raspunde. Si printul cauta n memoria sa la ce ora avea loc prima masa a prizonierilor la Ba stilia. El n-avea de unde sa cunoasca acest detaliu. Fire religioasa, el nu ncerc a sa arunce pe seama lui Dumnezeu suferinta lui. Simtea ca Dumnezeu l supunea ace stei umilinte teribile. Nimic nu putea fi mai eficace pentru a-l mentine n simtamn tul credintei, dect sentimentul durerii. Dar Filip nu ndrazni sa cada n genunchi pe ntru a se ruga de Cel-De-Sus sa-i curme chinurile. - Dumnezeu face bine, si zise el, Dumnezeu are dreptate. Numai la suferinta se ca leste sufletul unui om. Cam la acest punct ajunsese cu gndurile sale, adica cu agonia lui, cnd auzi un zgo mot n spatele usii si scrtitul unor chei si broaste l anuntara ca avea sa primeasca o vizita.

Filip facu un salt nainte, pentru a se apropia de acela care urma sa intre. Dar, deodata, gndindu-se ca o asemenea miscare ar fi nedemna pentru un print, se opri, lua o poza nobila si calma, ceea ce era usor si astepta, cu spatele ntors, spre a ascunde si cea mai mica urma de agitatie ce-ar mai fi salasluit n ochii lui. Noul sosit era un paznic, ncarcat cu un paner plin cu hrana. Filip l privi cu neliniste. Astepta sa-i vorbeasca. - Ah! zise acesta, ai spart scaunul. Ai avut un acces de nebunie? - Domnule, replica regele de o zi al Frantei, masoara-ti cuvintele, caci s-ar pu tea sa aiba consecinte grave. Paznicul puse panerul pe masa, privindu-si interlocutorul, surprins. - Cheama, te rog, pe guvernator, adauga Filip nobil. - Haide, copile, raspunse paznicul, ai fost totdeauna cuminte, dar nebunia face pe om rau si tin sa te previn ca spartul scaunului si zgomotul ce l-ai facut con stituie un delict ce se pedepseste cu asprime, aici la noi. Cauta de te cumintes te si n-am sa-i raportez nimic guvernatorului. - Vreau sa vorbesc cu guvernatorul, replica printul fara sa clipeasca. - Te va baga la carcera, tine minte. - Vreau! Ma auzi? - Ah! Iata ca privirea-ti devine ratacita! N-am sa-ti las cutitul. Paznicul facu ceea ce zise, lua cutitul, nchise usa si se ndeparta, lasnd pe Filip mai mirat, mai nefericit, mai singur ca niciodata. n zadar, relua jocul cu picior ul scaunului; n zadar arunca pe fereastra hrana si farfuriile; nimeni nu-i raspun se. Doua ore mai trziu, n celula nu se mai afla un print, un gentilom, un om, un creie r. Devenise un nebun, rupndu-si unghiile de usa, caznindu-se sa scoata pavajul ca merei si scotnd urlete att de nfricosatoare, nct batrna Bastilie parea ca tremura din temelii. n ceea ce priveste pe guvernator, el nici nu se deranja de tot acest vacarm. Pazn icul si santinelele de rond i naintasera raportul, dar la ce bun? Nebunii erau un lucru curent n fortareata si zidurile nu erau oare mai tari ca nebunii? D. de Baisemeaux, patruns de tot ce-i zisese Fouquet, al carui devotat era si pe rfect n regula cu ordinul regelui, n-avea altceva mai bun de facut dect sa-l lase pe prizonier fie sa urle sau sa sparga geamurile. Totusi, acest prizonier nu-i convenea. Auzi, domnule, sa i se dea onorurile ca u nui rege! Asa ceva nu i se mai ntmplase. n gnd, dorea ca aceasta poveste sa se termi ne odata. - N-ar fi rau, monologa el, ca totul sa se ntmple dupa gndul meu. Un prizonier obis nuit este destul de mult pentru ca sa-i dorim moartea liberatoare. Mult mai vrtos , cnd prizonierul devine nebun si cnd poate, musca si face zgomot n Bastilia. n asem enea cazuri, zau!, nu trebuie numai sa dorim moartea, ci am face o opera caritab ila suprimndu-l ncet, ncet. Si bunul guvernator, obosit de pe urma unui rationament att de profund, ordona sa i se mai serveasca o noua masa. Capitolul XV Muschetarii intra n arena

Trecuse o luna de la data ntemnitarii lui Filip n Bastilia. ntr-o dimineata, Fouque t si facu aparitia n apartamentul lui Ludovic, pentru a pregati si pierderea lui C olbert, dusmanul sau de moarte. Ludovic tocmai si lua micul dejun cnd sfetnicul sau intra: - Buna dimineata, Majestate. Regele Bastiliei continua sa-si ocupe tronul. A tre cut exact o luna de cnd si-a nceput glorioasa-i domnie. Ludovic surse multumit si replica: - Sper ca "Majestatea Sa" este multumita de regatul si coroana ce i-am daruit. - Se impune sa procedam la fel si cu Colbert, adauga Fouquet, prinznd momentul fa vorabil. l cunosc pe Colbert. si va nchina viata eliberarii lui Filip. Un gest patr iotic, fara ndoiala, mai ales daca e convins ca Filip are drepturi egale la coroa na.

- Un om mort nu-si poate nchina viata nici unei ndatoriri, replica Ludovic ca pent ru a-si exprima dorinta. - Cum? Sa-l spnzuram pe Colbert? Nu, nu se poate, Majestate!, interveni Fouquet. Colbert este prietenul poporului, care-i admira cinstea. - Ceea ce ma supara e ca nu i se poate reprosa nimic, relua Ludovic, vizibil ind ispus. - Orice om greseste, Majestate, spuse Fouquet insinuant. - Colbert nu. - A gresit cnd a iscalit aceasta chitanta, spuse Fouquet si ntinse regelui un pete c de hrtie. Ludovic l lua, se uita la el si apoi ridica ochii spre sfetnicul sau, ntrebator: - Majestate... relua Fouquet, cu un ton de usoara imputare. Si constatnd efectul vorbelor lui adauga: - Daca am mai pune trei zero, transformnd cifra n 50.000 de franci, Majestatea Voa stra l-ar putea ntreba ce-a facut cu cei 49.550 de franci... Si nu va gasi raspun s... E foarte posibil ca poporul sa nu ia apararea, unui criminal. Ludovic se ridica de la masa, se apropie zmbitor de Fouquet, se uita la pieptul h ainei lui, de care atrnau decoratiile, pe care i le daduse pentru servicii anteri oare si spuse cu un usor regret: - Pacat! Nu mai e loc pentru medalii! - Daca Majestatea Voastra se gndeste la o rasplata... doamna Fouquet tine sa fie ducesa... Stiti cum sunt femeile... spuse Fouquet, frecndu-si minile slugarnic. Ludovic l privi ntelegator si-i raspunse: - Dorinta i se va mplini... n ziua cnd va fi spnzurat Colbert. Fouquet se nclina curtenitor si facnd aluzie la soarta lui Colbert ncheie: - Ce pacat! Un patriot att de mare! Eliberati din Bastilia, cei patru muschetari, prietenii nedespartiti ai lui Fili p, n frunte cu d'Artagnan, se ndreptara spre locul de ntlnire care le fusese indicat . Zilele trecura nsa fara ca protejatul lor sa-si faca aparitia, asa cum fusese c onvenit. Tematori pentru viata lui, hotarra, ntr-o zi, sa se ntoarca la Paris pentr u a da de urma tnarului lor prieten, desi stiau ct risca ntorcndu-se n Capitala. Nu p utea fi vorba nsa de grija vietii lor, atta vreme ct nu stiau unde este Filip si da ca nu i se ntmplase ceva. Se sfatuira pentru a-si ntocmi planul de actiune si, n final, convenira sa-l vizit eze pe Colbert, pentru a afla de la el cele ce-i interesa. Calarira voiniceste pna n apropierea Parisului, unde trecura sub comanda lui d'Art agnan, conform programului stabilit. Fostul capitan al muschetarilor regali, i du se pe niste drumuri laturalnice, din marginea Parisului, pna ce ajunsera ntr-o pad urice, complet pustie. Acolo, descalecara si, ghidati de d'Artagnan, se pomenira n fata unei deschizaturi bine mascata de tufisuri. Pasira ntr-un gang care li se oferea, cu recomandarea lui d'Artagnan de a merge c u bagare de seama si dupa o buna bucata de drum, patrunsera ntr-o locuinta, care era a lui Colbert. Chiar n clipa n care intrara ntr-o odaie, de fapt biroul de lucru al ministrului, d adura peste Colbert. Acesta era asezat la masa. La zgomotul intrarii lor, batrnul ministru ntoarse repede capul si, vazndu-i, exclama: - D'Artagnan! Cum ai intrat? - N-am uitat intrarea secreta, i raspunse gasconul. - S-a pus un premiu pe capul vostru, continua Colbert cu un aer de ngrijorare. - Sper ca-i mare, replica d'Artagnan, glumind. - n orice caz, e magulitor, interveni Porthos. - Sunteti urmariti... Eu sunt suspectat... Care-i rostul ca ati venit aici? ntre ba Colbert. - Nu l-am gasit pe Filip la Bordeaux. - Stiu, replica ministrul, plecnd capul, parca sub o grea povara. - Unde e Filip? striga d'Artagnan, care banui ceva grav din raspunsul si atitudi nea sfetnicului regal. - nchis n Bastilia pe viata... Cu o masca de fier pe fata, reusi sa ngne batrnul, zdr obit sub aceasta marturisire. - Ce? striga d'Artagnan.

- Da. Cea mai infernala inventie a lui Ludovic. Daca vreti sa scapati de spnzurat oare, fugiti. - Sa fugim? Unde ti-e curajul? - Lupti, cnd ai sanse sa nvingi. - Curaj nseamna sa lupti chiar, fara sanse. Colbert l privi cu admiratie. D'Artagnan ramasese acelasi n ciuda anilor care trec usera peste el. l recunostea asa cum l stia de pe vremea cnd spada lui nu avea riva l n Franta. Totul nu dura nsa dect cteva secunde, caci batrnul ministru relua: - Oamenii regelui pot veni, n orice clipa. Nu cer sa salvati viata mea, ci a voas tra. - Filip nu s-a gndit la viata lui, interveni Porthos. D'Artagnan l privi linistit pe vechiul sau prieten si cu un ton de imputare si amaraciune i spuse: - Lasi Franta pe mna unui misel ca Fouquet!... Si a unui dement? mi amintesc de vr emea cnd crmuiai d-ta. - Asta era sub Ludovic al XIII-lea. Acum domneste Ludovic al XIV-lea, raspunse C olbert. Abia termina de spus aceste cuvinte si cteva lovituri puternice n usa l facura sa t resara. Era un capitan de muschetari cu ctiva oameni, veniti sa-l ridice pe Colbe rt, n urma masinatiei pusa la cale de Fouquet. - Nu deschid pna n-ati plecat, le sopti ministrul. Si facu un semn valetului, care se ndrepta spre usa; Din doi pasi d'Artagnan fu lnga servitor si-i spuse pe soptite dar imperativ: - Da-mi haina ta. Deschid eu usa. De afara, ciocaniturile se repetara, nsotite de somatia: - Deschideti! D'Artagnan mbraca haina servitorului si imitnd vocea acestuia raspunse: - Vin... vin ndata. Apoi sopti prietenilor sai: - Sa va stapniti. Si pentru ca loviturile n usa devenira mai insistente repeta: - Vin... Cine e? - n numele regelui! Deschide! Aruncnd o ultima privire spre locul unde se ascunsesera prietenii sai si Colbert, d'Artagnan rasuci cheia si deschise usa, lasnd sa intre n camera pe ofiterul rega l si garda lui. - Unde este domnul Colbert? ntreba primul, n momentul cnd dadu cu ochii de servitor ul care le deschisese. Ce pacat! i raspunse d'Artagnan, cu un ton de sincer regret. A plecat acum o ora spre sudul Frantei, sa-si ngrijeasca sanatatea. Si pentru ca i se paruse ca cuvintele lui nu fusesera destul de convingatoare pe ntru ofiter, continua: - Poftiti nauntru, sa va convingeti... Sunt singur. Capitanul arunca o privire pr in odaie si, ntorcndu-se spre oamenii sai, spuse: - Batrnul nu minte. Apoi i se adresa din nou lui d'Artagnan: - Pe ce drum a luat-o? - Nu cunosc drumurile... Sunt doar un biet servitor. L-am auzit nsa vorbind de Ma rsilia! Capitanul se ntoarse spre oamenii sai si, facndu-le semn sa paraseasca odaia, ordo na: - Spre Marsilia!

Capitolul XVI

Cheia de aur

Dupa ce se convinse ca pericolul se ndepartase pentru moment, d'Artagnan dadu de veste prietenilor sai ca pot iesi din ascunzatoarea de unde auzisera toate cele n tmplate. - D'Artagnan, minti admirabil, exclama Porthos. Gasconul, magulit de acest compl iment, se nclina si multumi. Apoi se ntoarse spre Colbert si-i spuse repede: - l putem elibera usor pe Filip, din Bastilia. - Si masca?... - Se poate scoate, completa Porthos. Exista doar o cheie?... - Si eu sunt tot att de ndraznet ca si voi, i spuse Colbert. Ne trebuie cheia... nu numai pentru eliberarea lui Filip, ci si a ntregii Frante. Si aceasta cheie atrna de gtul lui Ludovic al XIV-lea!... Colbert era decis sa apeleze la ajutorul singurei fiinte care i putea fi ntr-adeva r de folos. Si aceasta era Maria Tereza. Puse la curent pe muschetari cu hotarrea lui si deoarece ar fi fost imposibil sa discute cu ea la palat, unde serviciul de spionaj al lui Fouquet nu scapa nimic, trimise un servitor credincios sa-i co munice ca este absolut necesar sa-i vorbeasca. Maria Tereza nu ezita o secunda si veni n graba la Colbert, singurul sfetnic al r egelui pe care-l stima. Batrnul ministru i prezenta pe cei patru muschetari si apoi, poftind-o sa ia loc, n cepu a-i spune ntreaga poveste: - Amantul domnisoarei de la Vallire e Ludovic, spuse el. Cehdin catedrala si cel de pe balcon e Filip. n mintea printesei se facu lumina deplina. Acum si putea explica usor schimbarea p rodusa n atitudinea lui Ludovic, atunci cnd i placuse. Acesta nu era deci regele Fr antei ci fratele sau geaman, care la caracter nu-i semana nsa de fel. Pentru a nu -si trada sentimentele ei intime fata de Colbert si cei patru muschetari, Maria Tereza se multumi sa spuna, cu un usor suspin de usurare: - Filip e numele tatalui meu. mi place. Apoi aducndu-si aminte de soarta aceluia pe care-l iubea, care zacea ntr-o celula a Bastiliei purtnd o masca de fier n care se sufoca lent, ntreba repede: - Unde e cheia? - Atrna de gtul lui Ludovic. Printesa ezita cteva clipe si apoi spuse cu hotarre: - O voi lua. Se ridica si parasi odaia, lasndu-l pe d'Artagnan si prietenii sai n asteptarea ch eii cu care sa-l elibereze pe Filip de teribila lui povara. ndragostit de curtezana lui, Ludovic si petrecea aproape toata vremea n compania do mnisoarei de la Vallire. Faptul acesta nsemnase o crunta deziluzie pentru Maria Te reza, dupa logodna ei. Zile ntregi se framntase asupra noii schimbari a atitudinii logodnicului ei, fara sa fi fost n stare sa gaseasca o explicatie plauzibila. Ho tarse sa-l evite pna ce scandaloasa lui purtare se va fi schimbat. Asteptase nsa n z adar; caci Ludovic se dedicase n ntregime amantei sale, fara a se gndi o clipa la l ogodnica cu care locuia sub acelasi acoperamnt. n seara cnd Maria Tereza fusese la Colbert si aflase adevarata identitate a barbat ului de care se ndragostise, Ludovic petrecea din nou n compania domnisoarei de la Vallire, mbatndu-se cumplit. ntr-un trziu, curtezana se ridica pentru a se desparti de augustul sau amant si Ludovic ramase singur cnd, putin dupa plecarea acesteia, auzi ciocanituri n usa. Se ridica cu greutate si se ndrepta spre usa, pentru a ve dea cine este nepoftitul vizitator, care-l tulbura la o ora att de naintata. Surpr iza lui fu din cele mai mari, n clipa cnd o vazu pe frumoasa printesa, care-l evit a, n fata lui. Cu o grimasa de multumire, Ludovic se nclina ironic si, sub efectul betiei spuse: - Alteta Sa Regala!... Nu pot spune ca este o surpriza. Te astept. Te astept de mult. Mai curnd sau mai trziu, toti vin la mine. Credincioasa rolului ei si cu gndul la singurul barbat pe care-l iubea, Maria Ter eza nu dadu atentie acestei grosolanii si-i raspunse: ? N-ati fi asteptat atta, dar stiam ca inima Voastra apartine alteia. - Din nefericire, esti prea sensibila, spuse Ludovic ca o scuza pentru el. - Mi-am dat seama ca o regina trebuie sa treaca multe cu vederea, continua Maria

Tereza dornica sa profite de starea de betie n care se gasea regele, pentru a-si duce la bun sfrsit actiunea nceputa. Frumusetea printesei l zapacise complet pe Ludovic, mai ales ca Maria Tereza vorb ea asa cum nu o facuse niciodata cu el. ncercnd sa-si pastreze echilibrul, suveranul se blbi: - Ia loc, draga mea. Pna asta seara nu mi-au fost dragi spaniolii. - Fiindca suntem gelosi si patimasi? ntreba Maria Tereza pentru a-l atta. - Dimpotriva. - Suntem un popor impulsiv, relua printesa. Iute la ura si iute la dragoste. Cnd voi fi regina, sper sa-ti schimbi parerea despre spanioli. - Mi-o poti schimba usor, replica Ludovic, care duse un pahar la gura, n cinstea oaspetei sale. Dupa ce sorbi paharul pna la fund, veni lnga printesa si o saruta pe gt. Tnara fata trebui sa faca apel la toata energia ei pentru a nu sari n sus de scrba. Gndul ei e ra nsa la Filip, pe care trebuia sa-l salveze. Pastra, de aceea, un surs promitato r pe buze, n timp ce Ludovic, complet ametit de bautura abia se mai tinea pe pici oare. - Nu gasesti ca e zaduf? murmura el, simtind ca-l parasesc puterile. - N-am observat, replica ea. Ludovic ajunsese la capatul puterilor lui. Se ndrepta spre usa care dadea n odaia vecina, dormitorul, o deschise si patrunznd n aceasta camera se rostogoli n pat, un de adormi bustean. Maria Tereza l privi o clipa n tacere, cu un dezgust fara margini. Apoi se apropie de el, l descheie febril si-i smulse cheia de aur, care-i atrna de gt, pe lantisor ul ei. Acum Filip putea fi salvat. Iesi fara zgomot din apartamentul regelui, si puse un sal pe umeri si se ndrepta, n noapte, spre locuinta lui Colbert, unde o asteptau prietenii lui Filip. n clipa cnd printesa intra n odaie, avnd cheia n mna, cei cinci barbati se ntoarsera celasi timp. Fetele lor exprimau o adnca recunostinta pentru fapta temerara pe ca re o savrsise. Colbert fu primul care vorbi: - Multumesc, Alteta. Apoi i se adresa lui d'Artagnan, ntinzndu-i cheia: - Soarta Frantei este n minile d-tale. Stii drumul spre Bastilia? - Cum era sa-l uit? replica fostul comandant de muschetari. Muschetarii se pregatira de plecare, d'Artagnan veni n fata printesei, i apuca mna ceremonios si ducnd-o la buze murmura: - Esti o fata curajoasa. MariaTereza l privi rugatoare si nemaiputndu-se stapni exclama: - Adu-l pe Filip... chiar daca nu va fi rege, - Ct depinde de noi... l vom elibera pe Filip, sau vom pieri cu totii. nfasurati n largile lor mantale, cei patru muschetari apucara pe drumul secret car e ducea la Bastilia si de existenta caruia stiau foarte putini. n fruntea lor, du cnd o torta aprinsa, d'Artagnan zorea pasul, pentru a ajunge ct mai repede la cel a carui copilarie o veghease. Dupa ce mersera o buna bucata de drum, fostul capitan de muschetari se ntoarse sp re tovarasii sai si le sopti: - Stingeti tortele. Suntem aproape de tinta noastra. Tovarasii sai executara imediat ordinul si restul drumului, care-i ducea n interi orul Bastiliei, l facura mai mult pe bjbite Capitolul XVII Legea pedepsei

Abia patrunsera ctiva pasi n interiorul faimoasei nchisori si un zgomot de voci le parveni la ureche. Se trasera repede n umbra unui zid, intrat nauntru si asteptara -trecerea garzii de noapte. Oamenii de paza se apropiara att de mult nct cei patru prieteni auzira foarte disti nct pe comandantul garzii spunnd:

- Sa facem rondul. Subalternul sau raspunse: - De ce? Nu se ntmpla niciodata nimic. Cei doi oameni si ncepura plimbarea de-a lungul celulelor, n timp ce, din una dintr e acestea, un condamnat dadu un urlet fioros, zgltind usa zabrelita. - Te fac eu sa-ti tii gura!, exclama comandantul garzii care se ndrepta spre celu la nefericitului condamnat, pentru a-l biciui pe cel nchis. n momentul n care coman dantul intra n celula, d'Artagnan se decise sa foloseasca acest prilej si iesind, fara zgomot, din ascunzatoarea lui, dobor cu o lovitura pe paznicul ramas afara. Apoi i sopti lui Porthos: Pune-i un calus si leaga-l. Drumul era liber spre celula lui Filip. D'Artagnan desprinse legatura de chei de la brul paznicului si ncepu sa caute celu la n care era nchisa "Masca de fier". O gasi repede si n momentul cnd i trecu pragul se nfiora la vederea torturii la care fusese supus protejatul sau. Toate nu durar a dect cteva clipe si de pe buze i tsni un singur strigat; - Filip! Prizonierul ridica greoi capul si prin deschizaturile mastii, facute acolo unde erau ochii, vazu pe cel care statea n fata lui. - D'Artagnan! fu raspunsul lui. - Sezi, relua d'Artagnan scotnd cheia de aur. Filip, care era foarte slabit, se supuse si, timp de cteva clipe, d'Artagnan lucr a sa ndeparteze oribila masca. - Mai repede! Simt ca nnebunesc!, se auzi vocea lui Filip, de sub masca. - Cum poate fi un frate att de cinos?, mormai fostul capitan de muschetari, n timp ce se straduia sa descuie teribila masca. Ceilalti detinuti, care l vazusera pe d'Artagnan intrnd n celula lui Filip, ncepura sa faca zgomot si atrasera atentia primului paznic, care-si continuase rondul sa u. Furios de aceste zgomote, al caror sens nu-l banuia, paznicul se ndrepta mormaind spre celule. - E ora 2... Iar vede nr. 33 stafii, murmura el. Eforturile lui d'Artagnan de al elibera pe Filip de masca lui se dovedira infructuoase. - Nu se descuie, spuse el cnd se convinse ca este inutil sa mai ncerce. E o broasc a dubla... chinezeasca. Paznicul era acum n imediata apropiere a celulei n care se gaseau Filip si d'Artag nan. Ceilalti trei muschetari, priveau cu groaza cum se apropia cel care ar fi p utut sa le naruie toate planurile. Nu ndrazneau, totusi,>sa faca nici o miscare, n ainte de a se convinge ca prezenta lui d'Artagnan n celula "Mastii de fier" nu va trece neobservata. Gata sa intervina, daca nevoia o va cere, cei trei prieteni s i tinura respiratia, evitnd sa faca cel mai mic zgomot. Paznicul trecu de-a lungul celulelor, striga detinutilor sa faca tacere si se ndr epta spre celula detinutului nr. 33, pe care voia sa-l vindece cu biciul de staf iile care spunea ca i se arata. Cnd l vazura trecnd, muschetarii respirara mai liberi si se precipitara spre celula lui Filip, strigndu-i lui d'Artagnan. - A plecat! - Sa iesim de aici, spuse d'Artagnan lui Filip. Ai suferit destul. Apucara pe drumul pe care venisera si d'Artagnan, care-l sprijinea pe Filip, sa poata merge, sopti protejatului sau: - Poti fi liber sau Regele Frantei. Tu vei hotar. Fara sa ezite, Filip, care acum si cunostea adevarata obrsie i raspunse: ? Du-ma unde e coroana Frantei. Restul drumului l parcursera n tacere. Cnd ajunsera la o buna bucata de drum de groaznica Bastilie, muschetarii facura u n scurt popas si, fara graba care facuse sa-i tremure minile n celula, d'Artagnan reusi sa scoata teribila masca. Chipul lui Filip i aparu tot att de nobil ca si nai nte. O barba suficient de mare i nconjura ovalul fetei si ochii i straluceau de foc ul si dorul unei razbunari ct mai grabnice si mai complete. Toti cinci se ndreptara spre palatul regal, folosind aceleasi ganguri, secrete, p e care d'Artagnan le cunostea de pe vremea cnd comandase muschetarii regelui si f

usese intimul suveranului sau. Cnd ajunsera n fata apartamentului lui Ludovic al XIV-lea, d'Artagnan porunci scur t unuia dintre tovarasii sai: - Athos, pazeste usa. Ceilalti, n frunte cu Filip, care-si tinea masca de fier n mna, intrara n dormitorul regal si se aliniara de-a lungul patului n care Ludovic continua sa doarma, n urm a betiei. Filip l privi cu dezgust si apoi spuse: - Trezeste-l. Scuturat puternic, Ludovic deschise cu greu ochii si deodata, vazu n fata lui pe Filip, tinnd n mna masca sub care l pedepsise sa-si termine zilele. Scena i se paru ireala, ca un vis, si-si freca ochii. - Nu e un vis, frate, rupse Filip tacerea. Ma tii minte? Sunt rebelul din Gascon ia. Cred ca-ti amintesti de asta? Spunnd aceste vorbe, ntinse amenintator spre el grozava masca. Ludovic si duse repede mna la gt, pentru a cauta cheia de aur. Degetele lui bjbira n z adar. - Nu-i acolo, relua Filip. E aici. Si i arata cheita. ngrozit de aceasta scena, crezndu-se nca prada unui cosmar, Ludovic ncepu sa tipe: - Pleaca! Esti mort! Sugrumat! Filip se apleca asupra lui si-l ntreba suierator: - Ct de repede creste barba ta? Ludovic si dadu seama ca este treaz si ca acela care se ridica amenintator n fata sa era fratele lui geaman, acela pe care-l condamnase sa piara nevinovat n celule le Bastiliei. O frica teribila de razbunarea acestuia puse stapnire pe el si, strngndu-se la capa tiul patului, bolborosi: - ti dau ce vrei... Te voi face bogat! ti dau un milion de galbeni! Doua milioane! Filip l privi implacabil. Abia acum l vedea pe lasul sau frate n adevarata lui lumi na. Printre buze, i tsni ca o sentinta: - Miselia ta nu o poti rascumpara cu aur. Stiai ca suntem frati, ca suntem aproa pe un singur trup... Ai chinuit partea mea de trup, ca partea ta sa traiasca n gl orie. Exista o lege de care nimeni nu poate scapa: Legea pedepsei. Pendula orolo giului vietii oscileaza ntr-o parte... apoi n cealalta. A sunat ceasul sa se chinu iasca partea ta de trup, pentru raul facut Frantei. Nu fiindca m-ai facut sa suf ar, ci fiindca ai ucis. Fiindca ai tradat o datorie sfnta. ntinznd masca de fier spre Ludovic, termina prin a spune: - n schimbul regatului tau, ti-l dau pe al meu. Tinut de muschetari, Ludovic nu se putu mpotrivi la fixarea mastii de fier, cu ca re se chinuise Filip att. Dupa terminarea operatiunii, d'Artagnan l privi multumit si-i spuse: - Sa vedem daca-ti place. Razbunarea lui Filip nu se termina aici. Ludovic fu obligat sa apuce prin gangul ntunecos care ducea la Bastilia, pe acelasi drum pe care-l facusera nainte " Masc a de fier " si cei patru muschetari si fu introdus n celula n care statuse fratele sau geaman, ca sa nu se observe evadarea facuta. Odata ndeplinita si aceasta mis iune, muschetarii si protejatul lor se ndepartara, lasndu-l pe Ludovic prada desti nului sau. Ramas singur, suveranul se repezi la usa pe care ncepu s-o scuture de zabrele si sa urle: - Dau un milion de galbeni pentru libertatea mea. Paznicul dobort de d'Artagnan si reveni n fire. Se uita buimac n jurul lui si amintindu-si de agresiunea pe care o suferise, o lua la goana spre odaia comandantului nchisorii pentru a-i aduce la cunostinta prezenta unor straini n interiorul nchisorii. Ajunse aproape fara suflare la usa apartamentului si batu cu sfiala. O voce auto ritara i raspunse din interior: - Intra! Paznicul deschise ncet usa si, intrnd, se apleca pna la pamnt murmurnd: - Excelenta... Excelenta... Vaznd aerul ncurcat al paznicului, comandantul l ntreba aspru:

- Ce s-a ntmplat? - Au venit niste cavaleri... cu spade... si m-au strns de gt... - Cavaleri cu spade... izbucni comandantul. Esti nebun? Fara voia mea nu intra n imeni aici! Te-ai mbatat, mincinosule! Nu va faceti datoria. Iar m-au sculat din somn tipetele prizonierilor! i nvat eu minte! Si pe voi o sa va nvat minte. Comandantul nchisorii iesi din camera, urmat de paznic, la care se alatura ? dupa ctiva pasi ? si celalalt paznic. Cnd ajunse n dreptul celulei n care se gasea Ludov ic acesta continua sa zgltie usa si sa strige: - Sunt regele! Dati-mi drumul! Va voi mbogati! Comandantul l privi ironic si-i spu se: - Bine," Sire". Dar aici comand eu. - Dar eu sunt regele, repeta Ludovic furios si neputincios. - Buna seara, Majestate, adauga comandantul si se ndeparta. Ludovic se prabusi pe "tronul" pregatit fratelui sau si pentru prima oara, n viat a lui, simti ce nseamna durerea.

Capitolul XVIII

Roluri schimbate

Filip domnea acum n Franta sub numele de Ludovic al XIV-lea. Schimbarea operata n u era cunoscuta dect de cei ctiva eroi ai acestei drame: Maria Tereza, Colbert, d' Artagnan, prietenii sai si prizonierul de la Bastilia. Acum cnd Ludovic nu mai era pe tronul Frantei, Filip socoti ca este momentul sa v ina n ajutorul poporului, ale carui necazuri le cunostea att de bine. n cabinetul de lucru al suveranului Frantei, el trasase programul de reformare si unele le tradusese n fapt, asteptndu-l pe Fouquet pentru a le face publice. Fostu l aprod al cardinalului nu se lasa mult asteptat. ncercarea de a-l prinde pe Colb ert daduse gres. Dar Fouquet nu era omul care sa se dea batut. Recompensa promisa de Ludovic, n ca zul cnd l va suprima pe popularul ministru, l stimulase la maximum si acum, venea s a-si depuna raportul pentru a-l asigura pe suveran de reusita apropiata a misiun ii lui. - Buna dimineata, Majestate, zise el intrnd n cabinetul n care lucra Filip. - Buna dimineata, Fouquet. - Doamna Fouquet este ncntata ca va fi ducesa, relua fostul aprod, cu scopul de al face pe Ludovic sa nu uite promisiunea pe care i-o facuse. Filip ridica capul si-l privi cu uimire pe Fouquet, ca un om care nu stia despre ce este vorba. - Colbert... nu va amintiti?, ncerca a-i mprospata memoria Fouquet. - Asa-i, ngna Filip pentru a nu se demasca. - L-au prevenit spionii. A fugit. Dar pna diseara va fi prins. Apoi schimba subiectul discutiei: - Darile asupra sarii au adus venituri duble dect ne asteptam. - Ti-am pregatit o bucurie, l ntrerupse Filip, ntinzndu-i unul din documentele pe ca re le ntocmise n dimineata aceea. Fouquet citi si ntreba cu uimire: - Abrogati darile asupra sarii? - Ai mncat vreodata peste fara sare? - Peste fara..., se blbi Fouquet, surprins de tonul cu care i vorbea suveranul. - N-are gust! E scrbos!, relua Filip. Si pentru ca uimirea lui Fouquet i producea o bucurie grozava, continua: - Poporul protesteaza... Apoi i ntinse alt document: - Nu poti face nici stofe fara lna, sau pine fara faina. Am desfiintat aceste dari . - De ce, Sire?, ntreba Fouquet, care simtea ca se nabusa.

- Am avut un vis. Stii unde se duc oamenii rai? l ntreba el insinuant. Fouquet se dadu napoi ctiva pasi si bolborosi, ngrozit: - Nu puteti face asta! - M-ai asigurat ntotdeauna ca pot face ce vreau. Pot chiar sa te spnzur. Instinctiv, Fouquet si duse mna la gt si, ncercnd sa schiteze un zmbet timid, articula : - Majestatea Voastra e foarte glumet, astazi. - Amuzant, nu? - Foarte amuzant, blbi Fouquet, care simtea ca-i fuge pamntul de sub picioare. i era dat nsa sa aiba o surpriza si mai mare, caci n clipa aceea si facu aparitia n c abinetul de lucru al suveranului, Colbert, dusmanul lui de moarte, a carui pieir e o pregatise n ajun cu Ludovic. Batrnul ministru se apropie foarte serios de el si cu aerul cel mai ceremonios di n lume. i spuse: - Domnule Fouquet, regret absenta mea de ieri seara. Mi-ar fi facut placere sa-t i primesc prietenii. Apoi se ntoarse spre Filip si relua: - Mi s-a spus ca m-ati chemat, Sire. - Sa publici aceste decrete, care abroga anumite dari. - E o zi mare pentru mine, spuse Colbert, dupa ce citi cuprinsul lor. Fouquet facu o ultima tentativa pentru a reaminti suveranului sau pactul facut n ajun. Cu o voce timida spuse: - Dar chitanta? Filip l privi distrat si, dupa cteva clipe, i raspunse: - Chitanta? S-au gasit banii. Aceasta era prea mult chiar pentru un om de talia lui Fouquet. Intrigantul se nc lina n fata suveranului si nainte de a pleca, blbi: - Va rog sa ma iertati... Nu ma simt prea bine. Filip l privi cu falsa compatimire si-l concedie spunndu-i: - ngrijeste-te! Doamna Fouquet ar fi prea nenorocita sa te piarda. n aceste cuvinte, intrigantul distinse si o nota de avertisment, care trebuia sai dea de gndit. Fara ndoiala cazuse n dizgratia suveranului sau si, ceea ce era mai grav, nu stia motivul care adusese aceasta schimbare de sentimente. Capitolul XIX Mesajul prizonierului

La Bastilia, Ludovic nca nu se mpacase cu soarta lui. Suveranul cauta, cu orice chip, sa se faca ascultat de catre paznic ca el este r egele Frantei, dar nimeni nu-l lua n serios. La aceasta contribuise nsusi ordinul de ntemnitare dat de el, n care specificase ca prizonierul cu masca de fier ? pe v remea aceea Filip ? sa fie tratat ca orice prizonier de rnd dar toti sa i se adre seze ca unui rege. n noua situatie, paznicii crezura ca prizonierul nnebunise sub masca lui, asa ca l amentarile si promisiunile suveranului nu avura nici un ecou. Rumegnd gnduri de razbunare, Ludovic continua sa se straduie pentru a se face ascu ltat de cei din interiorul nchisorii sau sa comunice cu vreunul din taranii care treceau pe lnga Bastilia. De la fereastra celulei lui, strigase n cteva rnduri la trecatorii din afara. Celul a era nsa situata la un etaj superior asa ca, chemarile lui se pierdusera n vnt, ma rindu-i deznadejdea. - Asculta, paznic, te voi face bogat!, striga el, zgltind zabrelele usii, unuia di ntre pazitorii lui. Omul, care mai auzise aceasta propunere de nenumarate ori, l privi compatimitor, ca pe o fiinta care-si iesise din mintile lui si i raspunse: - Stiu... Esti regele Frantei. Un milion de galbeni. - ti dau ce vrei... Orice... Paznicul depuse farfuria de mncare pe care o aduse si parasi celula. - Trebuie sa asculti ce-ti spun!, striga Ludovic dupa el. Simt cum creste! Ma va

sugruma! Scoate-mi masca! Paznicul se ntoarse pentru o clipa si spuse ironic: - Cum? Sa scot coroana Majestatii Voastre? Nu, asta nu se poate. Si-si vazu de drum. nvrtindu-se ca un leu n cusca, Ludovic cauta mijlocul care sa duca la salvarea lui. Deodata, se opri si un gnd l fulgera: sa ncerce sa comunice cu Fouquet, printr-un m esaj, pe care sa-l duca unul dintre taranii care treceau pe lnga nchisoare. Se repezi la farfuria de mncare care-i fusese adusa, i deserta continutul si se ui ta multumit la ea. Farfuria era confectionata dintr-un metal subtire si straluci tor pe care se putea zgria, cu usurinta, cu ajutorul unui corp ascutit si dur. Se trudi si reusi sa scoata un cui, din cele batute n scndurile patului sau si zgrie pe fundul farfuriei urmatorul mesaj: "DU ASTA LUI FOUQUET SI VEI PRIMI 5000 DE FRANCI. FILIP DE GASCONIA E PE TRONUL FRANTEI." Dupa ce termina de scris acest mesaj se duse la fereastra celulei si pndi trecere a vreunui taran. Deodata vazu la picioarele Bastiliei un nenorocit care pastea d oua-trei oi. Ludovic vr mna printre zabrelele ferestrei si arunca farfuria n asa fel ca sa cada n imediata apropiere a tintei ce si-o propusese s-o ajunga. ncercarea lui fu ncununata de succes, caci zgomotul farfuriei de metal, cazuta pe pamnt, trezi atentia taranului care se ndrepta spre ea si o ridica, uitndu-se apoi la zidurile negre ale nchisorii, pentru a vedea de unde a venit acest plocon. Ochii lui trebuira sa cerceteze mult, pna ce, undeva sus, sa poata descoperi o mna care se misca printre zabrele. Apoi ntoarse farfuria, n sus si n jos si vazu cuvin tele zgriate pe fundul ei. Le citi cu atentie si dupa cteva clipe de reflectare nte lese despre ce este vorba. Se uita, apoi, nfricosat n jurul lui, pentru a vedea da ca n-a fost observat de cineva si dupa ce facu aceasta examinare, strnse multumit farfuria la piept si o lua la fuga. De sus, de la fereastra celulei lui, Ludovic urmarise toata scena. Acum putea sp era ca va fi salvat. Caci daca mesajul ajungea la Fouquet, sederea lui n Bastilia va nceta si se va putea razbuna crunt pe cei care-l adusesera n aceasta situatie. Capitolul XX Inimi ce se spovedesc

Omenia si priceperea de care dadu dovada Filip n conducerea Statului l cstigara n ntr egime pe Colbert, care vedea n noul rege al Frantei un demn urmas al lui Ludovic al XIII-lea. Batrnul ministru ar fi vrut, pentru binele tarii lui, sa consolideze pozitia lui Filip, n sensul de a-i asigura definitiv tronul Frantei. Gndul lui se ndrepta spre Maria Tereza, logodnica lui Ludovic al XIV-lea, singura care stia de prezenta pe tronul Frantei al lui Filip de Gasconia. Din partea ei, n-avea nsa de ce sa se teama, caci lui Colbert nu-i fu prea greu s a constate ca tnara printesa l iubea pe Filip, pentru care acceptase sacrificiul d e a fura cheia mastii de fier. ntr-un cuvnt, trebuia sa uneasca aceste doua fiinte care se iubeau si totul va dec urge n cea mai perfecta liniste. narmat cu acest plan, se prezenta la Filip si-i s puse: - Trebuie sa faci n graba un lucru: sa te nsori cu Maria Tereza. Filip izbucni n rs. - Trebuie? As fi cel mai fericit om. - Odata recunoscuta de Spania si de popor drept Regina Frantei, continua Colbert , nu se mai pune chestiunea cine e Regele. nainte ca Filip sa fi putut da vreun raspuns, intra un lacheu care anunta: - A.S.R. Printesa Maria Tereza. La intrarea ei, Filip i se duse n ntmpinare si-i sopti: - ti amintesti de tinerii care fugeau pe cmpie? Printesa nu-i raspunse direct si d e pe buze i tsni un singur cuvnt:

- Filip. - Astazi sunt fericit ca ei, continua Filip. Apoi se uita lung n ochii frumoasei printese si relua: - Colbert vrea sa-ti puna o ntrebare. Spunnd acestea, se ntoarse spre ministru si completa: - O ntreb eu? - Cum doriti, Majestate, replica Colbert. Colbert se nclina n fata celor doi tineri si parasi apartamentul, pentru a-i lasa singuri cu iubirea si spovedania lor ... - Vrei sa fii regina Frantei?, o ntreba el, cu simplitate. - Da, Majestate. - E grea coroana Frantei. - O voi purta bucuroasa. - Chiar daca-ti spun sa n-ai ncredere n rege? - n tine am ncredere. - Mai vreau sa stiu ceva. E o chestiune vitala. Ma iubesti? - Te-am iubit ntotdeauna, Filip. Acesta fu tot romanul de dragoste a doua inimi nobile, care se ntelesera altfel d ect prin cuvinte. Flacara sfnta a amorului aprinsese torta dragostei lor din prima clipa cnd se vazu sera si dadusera nastere unei iubiri menita sa nlature orice obstacol pentru desa vrsirea ei. Data casatoriei fusese anuntata tuturor si ziua fixata veni. n apartamentul sau, Fouquet se pregatea pentru a se duce la ceremonie. Ajutat de valet, se mbraca cu pedanteria lui caracteristica n materie vestimentara . Valetul si privi stapnul si multumit de rezultatul cercetarii lui spuse: - Dintre toti gentilomii care vor asista la casatoria Majestatii Sale, dvs. veti fi cel mai elegant. Fouquet se simti cuprins de o mndrie fara margini, caci eleganta era marea lui sl abiciune. n momentul cnd se pregatea sa raspunda ceva valetului sau, intra un servitor, urma t de taranul care ridicase farfuria purtnd mesajul lui Ludovic. - Excelenta, acest pastor insista sa va vorbeasca. - Ce vrea?, ntreba Fouquet, fara sa se ntoarca spre vizitatorul sau. - 5000 de franci. - Pentru ce?, ntreba Fouquet foarte mirat. - Pentru o farfurie de tinichea. - O farfurie? - Da, Excelenta. Pe ea scrie urmatoarele: "Filip de Gasconia este pe tronul Frantei". Cuvintele acestea avura un efect neasteptat asupra lui Fouquet, care sari muscat ca de sarpe. Puse mna pe farfuria de metal si o trase din mna servitorului sau. - 5000 de franci, Excelenta, blbi pastorul care o adusese. Fara a-i da atentie, Fouquet citi nca odata mesajul lui Ludovic: "Filip de Gasconia este pe tronul Frantei." Acum si explica toata schimbarea produsa n atitudinea suveranului sau. Murmura ca pentru sine: - Prima oara c-am fost prost, n viata mea!... Apoi porunci, n graba: - Sa vina capitanul garzii. Cteva clipe mai trziu, cel chemat se afla n fata sfetnicului regal. - Ia caleasca si garda mea, i porunci Fouquet. Scoate din Bastilia un om cu masca de fier si adu-l la mine, la Fontainebleau. - Din Bastilia? ntreba ngrozit capitanul garzii. Fouquet se apropie de el si-i sui era n obraz:

- Ti-e teama de spnzuratoare? Trebuie ? sa ne riscam viata, daca nu vrem s-o pier dem. Apoi se ntoarse spre pastor si-i arunca o punga de bani, pe care acesta o prinse din aer si iesi, de-a-ndaratelea, din odaie. Capitanul de garda, narmat cu un ordin al lui Fouquet catre comandantul nchisorii ? care era tot un devotat al fostului aprod ? reusi sa-l scoata pe Ludovic din B astilia si porni spre locul de ntlnire convenit cu Fouquet. Purtnd nca masca de fier, care nu putea fi scoasa din lipsa cheii, Ludovic se sui n caleasca sfetnicului sau si pornira n graba spre Fontainebleau, pentru a zadarni ci casatoria lui Filip cu Maria Tereza. Desi caleasca gonea din rasputeri, lui Ludovic i se parea ca nu merge destul de repede. - Mai repede, tipa el vizitiului. - mi omor caii, raspunse acesta biciuindu-si animalele. - Omoara-i! Capitolul XXI Istoria s-a sfrsit

Ceremonia casatoriei regale ncepuse. n fata ntregii curti, cardinalul rosti de la a ltar cuvintele uzuale: - Ne-am adunat aici pentru a uni acest barbat cu aceasta femeie cu legamntul sfnt al cununiei. Daca e cineva care are motive sa se mpotriveasca, sa vorbeasca acum. Linistea care urma acestor cuvinte fu ntrerupta de vocea lui Fouquet, care tocmai intrase n catedrala. Sfetnicul si croi drum prin asistenta si se ndrepta spre alta r. La jumatatea drumului se opri si spuse: - Eu protestez. Arunca o privire n jurul lui si apoi continua adresndu-se cardinalului: - Eminenta, va previn... Va riscati capul. Acesta nu este Regele! - Arestati-l, striga conetabilul garzii sale, aratndu-l pe Fouquet. Sfetnicul regal scoase, repede, un pistol si exclama: - napoi! Omul acesta arata ca regele.... e mbracat ca regele... vorbeste ca regele ... dar nu e regele! N-aveti nici o grija! Majestatea Sa va veni la ceremonie. E pe drum. Ma duc n ntmpinarea sa. - Vin cu d-ta, exclama domnisoara de la Vallire, care era prezenta la ceremonie. Cuvintele acestea avura asupra lui Fouquet alt efect dect cel asteptat. Nedndu-si imediat seama de prezenta n catedrala a curtezanei lui Ludovic si creznd ca este v orba de o femeie care cauta sa-l mpiedice de a iesi n ntmpinarea omului cu masca de fier, lucru ce trebuia evitat cu orice pret, el se ntoarse spre amanta suveranulu i sau si descarca pistolul n piept. Apoi, profitnd de nvalmaseala si confuzia care se produsese reusi sa fuga afara din catedrala. Primul care si reveni fu Filip. Regele se adresa lui d'Artagnan, pe care-l vazuse ca se pregateste sa se ia dupa fugar: - Ma duc dupa ucigas si sa nchid drumul spre Paris. Esti singurul rege care va pa si astazi pe soseaua Parisului. - Numai un rege poate nchide un drum, replica Filip, care socotise ca a sosit mom entul sa se rafuiasca cu fratele lui geaman. Apoi se adresa asistentei, care ncepuse sa murmure: - Eminenta, gentilomi si doamne. Am o rafuiala cu un dusman al Frantei. Maria Tereza se strnse lnga el, ca si cnd ar fi vrut sa-l retina. Filip o privi cu dragoste si-i sopti: - Iarta-ma. Mi-am amintit ca mai am ceva de aranjat. Cu avansul luat asupra urmaritorilor sai, Fouquet reusi nainte de a fi deranjat de cineva sa ntlneasca caleasca n care se afla Ludovic. Fostul aprod sari n trasura si, lingusitor, se adresa suveranului sau, care continua sa poarte masca de fier : - Sunt fericit de a fi instrumentul eliberarii Majestatii Voastre. - De ce nu m-ai ocrotit mai bine? i raspunse cu asprime Ludovic. ntre timp, Filip si cei patru muschetari parasira si ei catedrala si ncalecnd, apuc

ara drumul pe care trebuia sa vina Ludovic. Ajungnd pe vrful unei coline, de unde soseaua care serpuia n vale, putea fi observata cu usurinta, cei cinci prieteni s e oprira n asteptarea dusmanului lor. D'Artagnan fu cel care descoperi cel dinti a propierea adversarului: - Fouquet si regele lui, exclama el, aratnd spre un punct unde un norulet de praf trada urma unei calesti. Dupa cteva clipe, caleasca deveni mai distincta si Filip mpreuna cu cei patru musc hetari putura vedea trasura lui Fouquet si garda care o nsotea. - Sa asteptam sa urce dealul, ca sa fie caii obositi, spuse Filip. Iar pe scumpu l meu frate sa-l lasati pe mna mea. - Vom lupta calare, se adresa d'Artagnan muschetarilor, dndu-le directivele neces are. Ii luam prin surprindere. Cnd socoti ca trasura ajunse la distanta cea mai potrivita de ei, d'Artagnan dezl antui atacul, pornind cu tovarasii sai dupa el. Vizitiul observnd apropierea unui grup calare, care nu parea sa aiba intentii pas nice, trase drlogii cailor. - De ce ne-am oprit? ntreba Ludovic. - Chiar Filip ne ataca, i raspunse Fouquet, uitndu-se afara, pe portiera. Un glonte trimis de vizitiu l dobor pe Porthos, care mai avu putere sa strige doar : ? Nu va ngrijiti de mine. Dupa trasura! D'Artagnan l ochi pe vizitiu, care se rostogoli de pe capra, n timp ce caii se amb alara fara conducator. - Dupa trasura!, striga fostul capitan de muschetari, lui Filip. Fouquet tragea cu furie n urmaritorii lor. Gloantele lui doborra pe Aramis si Atho s, asa ca numai Filip si d'Artagnan mai ramasesera sa continue teribila goana. O clipa mai trziu, fu rndul lui d'Artagnan sa primeasca n piept glontele ucigas. Fi lip, vazndu-l ca se rostogoleste la pamnt, si opri calul si descaleca repede lnga el . D'Artagnan deschise ochii si se stradui sa surda pentru a-i ascunde adevarata lui situatie. Apoi i spuse: - Nu uita: ranile se leaga dupa lupta. Filip se mai uita odata la vechiul lui prieten, l ajuta sa ncalece si pornira ca o furtuna dupa caleasca, care continua sa alerge fara vizitiu. Vaznd apropierea lui Filip, Fouquet ? care ispravise gloantele ? scoase capul pe portiera si striga: - Mai repede, vizitiu. n clipa aceea, si dadu seama de tragicul situatiei n care se gaseau. Caleasca ambal ata si fara conducator se ndrepta spre o prapastie, care se ridica amenintatoare n aintea lor. n fata acestei primejdii, instinctul de conservare l facu sa procure a lt sentiment. Fara sa spuna vreun cuvnt suveranului sau, deschise portiera si se azvrli afara, pentru a ncerca sa se salveze. Ramas singur n trasura, Ludovic se simti cuprins de frica, la gndul ca va trebui s a-l nfrunte pe Filip. - Mai repede, vizitiu, mai repede!, striga el cuprins de panica si fara sa fi se sizat ca se ndreapta spre o moarte sigura. Ultimele cuvinte i se curmara n gtlej, caci caleasca trecu peste parapetul naltei p rapastii, de unde se rostogoli n abis, sfarmndu-se n bucatele. D'Artagnan se apleca peste marginea prapastiei si facndu-si semnul crucii, se ntoa rse spre Filip care descalecase. - Dragul meu, va trebui sa dam foc trasurii, pentru ca sa nu mai ramna nici o urm a. Pescarii de prin partea locului ar putea sa dea de tot ce-i n fund si sa const ate ca prizonierul din Bastilia era un om ca tine care-ti semana foarte bine. - ti aprob sfatul n ntregime, d'Artagnan si imediat l vom pune n executie. Hai sa cob orm repede nainte ca ploaia, care ameninta sa nceapa, sa ne opreasca de la lucru. ntr-adevar cerul se ntunecase brusc, norii fiind negri iar fulgerele se succedau n zgomotul asurzitor al tunetelor. n timp ce coborau pe o poteca, d'Artagnan care era n frunte se opri brusc. Vazuse pe Fouquet, ntr-un hal de nedescris, ndreptndu-se spre locul unde se pravalisera ca leasca si masca de fier.

Ei se ascunsera dupa o stnca, la un semn al capitanului de muschetari. - Ce-i? ntreba Filip n soapta. - Ai rabdare. Priveste. Fouquet cauta sa se apropie de caleasca. Si ei vazura, la lumina fulgerelor rosii, n mijlocul ntunericului care se lasase s i prin care un vnt rece batea violent, pe fostul aprod, cu hainele zdrentuite, n u rma caderii pe sosea, naintnd greoi, blestemnd, cu voce tare, natura, oamenii si ne sansa lui. n fundul prapastiei, un ru si gonea apele, pe suprafata carora, fulgerel e aruncau reflexe ciudate. Ajuns la vreo cinci metri de Filip si muschetar, Fouquet se opri brusc, ca n prad a unui ciudat presentiment. Arunca o privire spre orizontul nemarginit, respira parfumurile sulfuroase ale furtunii si scoase un suspin care semana mai mult a r acnet. - Mii de blesteme! tuna el. Nu vad de ce as mai cobor? Poate ca este mort? - Poate ca mai traieste, striga din coltul sau d'Artagnan cu o voce att de solemn a si teribila nct fostul favorit se cutremura din crestet pna n vrful picioarelor. D'Artagnan tinuse sa-si dezvaluie prezenta, nainte de a ataca. Fouquet se ntoarse brusc. - Cine a vorbit? ntreba Fouquet. - Eu, raspunse d'Artagnan, aratndu-se imediat. Fa-ti ultima rugaciune, mizerabile . - Mori, blestematule! urla fostul aprod, repezindu-se cu spada nainte spre musche tar. Acesta facu o pirueta si geniul rau al lui Ludovic XIV, mpins de elanul pe c are si-l luase se pravali n gol. Un urlet care nu mai avea nimic omenesc n el, sfsie vazduhul si Fouquet si zdrobi c raniul, n fundul prapastiei, de o stnca. - A murit nca un mizerabil, murmura muschetarul, aratnd lui Filip lesul curteza-nu lui, ntr-o strafulgerare a norilor. Cei doi si continuara coborsul si dupa jumatate de ora revenira pe sosea. Fouquet si masca de fier nu mai existau. Amndoi murisera n cadere si fusesera ngropati sub doua stnci. Cnd ajunsera pe sosea, Filip si d'Artagnan se oprira, privira n vale si-si scoaser a palariile descoperindu-se n fata mortii. - mi pare rau de el si nu-l urasc, spuse Filip ntr-un trziu. D'Artagnan l privi cu duiosie, apoi relundu-si mina severa replica: - Majestatea Voastra are de terminat ceva. Rentoarcerea lui Filip la catedrala fu tot att de zorita ca si plecarea lui. Tnarul voia sa fie ct mai repede alaturi de iubita lui, pentru a termina ceremonia care trebuia sa-i lege pe viata, unul de altul. D'Artagnan, desi grav ranit, l urmarea de aproape, nelasndu-l sa vada ct de greu i era sa se tina n sa. Cnd ajunsera la catedrala, Filip se ndrepta spre altar, lua mna Mariei Tereza, pe c are o nvalui ntr-o privire de adnca dragoste si apoi se uita la cardinal, ca si cnd ar fi vrut sa spuna ca poate continua ceremonia de acolo de unde se oprise. - Cine este nasul? ntreba cardinalul, relund ceremonialul. - Eu cer aceasta favoare, spuse d'Artagnan. - Va declar casatoriti n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh, Amin. Dupa pronuntarea acestor cuvinte, care nsemnau terminarea ceremoniei, d'Artagnan ? parasit de puteri ? cazu la pamnt. Filip si Maria Tereza se repezira la el, dar fostul comandant de muschetari, cu un aer senin, se adresa protejatului sau: - Felicitarile mele. Acum tu esti cel mai bun spadasin al Frantei. - D'Artagnan! exclama Filip, ndurerat. Cei doi tineri ngenuncheara alaturi de el si d'Artagnan mai sopti, nainte de a nchi de ochii, complet istovit: - Bietii Porthos si Aramis. Ce singuri se vor simti fara mine. Traiasca regele! Cu ochii plini de lacrimi, Maria Tereza suspina: - Ce om viteaz. Franta va avea ntotdeauna nevoie de barbati viteji. - Si de femei viteze, adauga Filip, apucnd mna sotiei lui cu care urma sa munceasc a pentru ca sa schimbe, acum, impresia lasata poporului de domnia lui Ludovic al XIV-lea, fratele sau geaman.

Capitolul XXII

Moartea lui D'artagnan

Aramis, ridicat post-mortem la rangul de duce d'Alameda, contele, Porthos ca si Athos, fura nmormntati cu toate onorurile si regele varsa o lacrima calda pe mormnt ul fiecaruia. D'Artagnan nu muri desi rana era mai mult dect grava si pierduse snge mult. Gascon ul avea resurse nebanuite de vitalitate si dupa doua luni, fu din nou pe picioar e. Povestea noastra desi s-a sfrsit, merita sa vedem cum regele, Colbert si d'Artagn an au ramas credinciosi unii altora. n a doua primavara dupa oficierea casatoriei regelui cu Maria Tereza, armata de uscat a Frantei porni n razboi. Armata preceda ntr-o ordine magnifica si impozanta, curtea lui Ludovic XIV. Regele pornise calare ducnd dupa el toata elita regatului sau, pentru a se asista la sngeroasa sarbatoare. Ofiterii armatei nu avura, este drept, alta muzica dect artileria forturilor olan deze, dar fu destul pentru un mare numar, care gasira n acest razboi, onorurile, avansarea, bogatia sau moartea. D'Artagnan porni, comandnd un corp de douasprezece mii de oameni, cavalerie si in fanterie, cu care avea ordin sa cucereasca diferite pozitii care constituiau nod ul strategic al regiunii Frise. Niciodata, vreo armata n-a fost mai galant condusa ntr-o expeditie. Ofiterii stia u ca stapnul, tot att de prudent si viclean pe ct era de bolnav, nu va sacrifica un singur om sau o bucata de pamnt fara utilitate imediata. Avea vechile obiceiuri soldatesti: a trai printre razboinicii sai, facndu-i sa rda si fortnd pe adversar sa plnga. Capitanul muschetarilor regelui pusese totul n joc pentru ca se pricepea n aceasta meserie. Niciodata, nu se vazura ocazii mai bine exploatate, lovituri mai bine pregatite, greselile adversarului mai frumos speculate. Armata lui d'Artagnan cu ceri douasprezece pozitii ntr-o lupta. Ajunsese la al treisprezecelea oras asediat si jocul dura de cinci zile. D'Artag nan sapa transee, lasnd sa se creada ca nu mai spera sa cucereasca vreodata acest punct. Pionerii si sapatorii constituiau, n armata acestui om, un corp plin de emulatie, de idei si zel, fiindca el i trata pe soldati, voind sa le faca munca glorioasa, nelasndu-i sa alerge spre moarte, dect atunci cnd nu le ramnea altceva de facut. Nici o mirare deci ca soldatii lui d'Artagnan rascoleau cu furie terenurile mlas tinoase ale Olandei. D'Artagnan expedie un curier regelui pentru ca sa-i dea raportul ultimelor succe se nregistrate. Buna dispozitie a Majestatii Sale se dubla n fata acestei situatii si serbarile n cinstea femeilor se tinura lant. Victoriile lui d'Artagnan dadeau atta aureola regelui, nct Maria Tereza nu-l mai nu mea dect Ludovic Invincibilul. Prin acest titlu, d-na de Montespan care numea pe rege Ludovic Victoriosul, pier du mult din favoarea regala. Dealtfel, aceasta favorita avea deseori ochii rosii si pentru un rege invincibil, nimic nu-i mai urt dect o favorita care plnge, atunc i cnd totul surde n juru-i. Astrul d-nei de Montespan se neca la orizont, n nori de lacrimi. Veselia Mariei Tereza crestea pe masura succeselor regale si consola pe rege de toate celelalte neajunsuri. Si toate aceste lucruri, regele le datora lui d'Arta gnan. Majestatea sa voi sa rasplateasca aceste servicii si de aceea scrise lui Colbert : "Domnule Colbert, avem de ndeplinit o promisiune catre d'Artagnan, care-si tine p e ale sale. Va anunt ca a sosit momentul sa ne executam". Ludovic n consecinta, Colbert, care primise misiva regala chiar de la curierul lui d'Arta

gnan, retinu pe acest trimis pna redacta o scrisoare catre gloriosul capitan de m uschetari, nmnndu-i totodata si un cufaras din abanos ncrustat, cu aur, care, n ciuda volumului redus, era foarte greu, din moment ce dadu curierului o garda de cinc i oameni pentru ca sa-l ajute la transportat. Acesti oameni ajunsera la pozitia asediata de d'Artagnan cam pe la rasaritul soa relui si se prezentara imediat n cortul generalului. Nu fu gasit acolo si li se spuse ca d'Artagnan, contrariat de o actiune vicleana a guvernatorului cetatii, care avusese loc n ajun si n decursul careia pierduse s aptezeci si noua de oameni, plecase nsotit de zece companii de grenadieri pentru ca sa pedepseasca aspru pe adversar. Trimisul d-lui Colbert primise ordinul sa caute pe d'Artagnan pretutindeni si la orice ora din zi sau din noapte. Se ndrepta deci spre transee, urmat de escortai, toata calare. Ei observara, n cmpie deschisa, pe d'Artagnan cu palaria-i galonata cu aur, tinnd nt r-o mna bastonul purtator al titlurilor sale. si framnta mustata alba, iar cu mna stn ga se curata de praful pe care-l puneau pe haine exploziile ghiulelelor care spi ntecau vazduhul. Totul n jurul lui era dezlantuit, ca ntr-un adevarat infern. Vazduhul duduia de pe urma exploziilor ghiulelelor, ofiterii mnuiau cazmalele, soldatii aduceau mereu alte provizii de lupta. Toata lumea lupta cu drag, sub comanda acestui general n entrecut. n trei ore, totul fu restabilit. D'Artagnan se linistise acum, vorbea mai calm. El se calma cu desavrsire cnd capit anul pionierilor veni sa-i raporteze, cu palaria n mna, ca transeele erau din nou bune. Bietul om nici nu termina bine de vorbit si o ghiulea i smulse piciorul. El cazu n bratele lui d'Artagnan. D'Artagnan ridica pe soldatul sau ncet, linistit, mngindu-l cu vorbe dulci, cobor n t ransee, n mijlocul entuziasmului general al regimentului de sub comanda sa. Din clipa aceea, totul se transforma ntr-un deplin delir. Doua companii pornira l a atac si ajungnd n avanposturile inamice, biruira ntr-o clipa. Cnd camarazii lor, tinuti n fru cu mare greutate de d'Artagnan, vazura bastioanele adversare doborte, nu mai putura rezista tentatiei si se napustira la rndul lor si un asalt furios fu dat tocmai turnului de care depindea securitatea cetatii. D'Artagnan si dadu seama ca nu mai avea dect un singur mijloc de a-si opri armata: acela de a cuceri pozitia, si mpinse toata lumea spre cele doua sparturi ce se pr odusesera n zidul de aparare al asediatilor. Ciocnirea fu teribila. Optsprezece companii luau parte la asalt si d'Artagnan se posta cu restul trupei la o jumatate leghe de bataia tunului advers, pentru a s ustine atacul la nevoie. Tipetele olandezilor omorti de muschetarii lui d'Artagnan spintecau vazduhul. Bat alia atinsese punctul culminant si guvernatorul cetatii si apara pozitia pas cu p as. D'Artagnan, pentru a pune capat luptei, arunca o noua coloana n foc, care gauri c a un burghiu portile cetatii ramase nca solide si foarte repede, n mijlocul detuna turilor, asediatii o luara la fuga de pe metereze. Tocmai n clipa aceea, generalul auzi o voce spunndu-i: - Excelenta, daca sunteti bun, din partea d-lui Colbert. D'Artagnan rupse sigili ul scrisorii, care cuprindea urmatoarele cuvinte: "Prietene, regele m-a nsarcinat sa-ti comunic ca te-a numit maresal al Frantei, d rept rasplata pentru bunele servicii si onoarea cu care l-au acoperit armatele s ale. Regele este ncntat, bunul meu d'Artagnan, de cuceririle tale si ti comanda mai ales , sa sfrsesti asediul pe care l-ai nceput, cu bine pentru tine si succes pentru el " D'Artagnan simti ca se sufoca. Se nalta brusc, cu figura aprinsa si ochii straluc itori. Arunca o privire ca sa vada progresul trupelor sale asupra acestor ziduri brazdate de ghiulele.

- Asediul e ca si sfrsit, raspunse el mesagerului. Orasul va cadea ntr-un sfert de ora. Dupa aceste vorbe, si continua lectura: "Cufarul, dragul meu d'Artagnan, este cadoul pe care ti-l fac eu. Cred ca nu vei fi suparat vaznd ca n vreme ce voi luptatorii aparati gloria regelui, eu anim art ele pacifice pentru a te mpodobi cu o recompensa demna de tine. "Scumpul meu maresal, te rog sa ma onorezi si acum cu prietenia ta, dupa cum eu t i ramn mereu devotat. Colbert" D'Artagnan, beat de fericire, facu un semn mesagerului care se apropie cu cufara sul n mini. Dar, n momentul n care maresalul se pregatea sa-l priveasca, o puternica explozie rasuna pe meterezele cetatii, atragnd atentia sefului ntr-acolo. - Curios, murmura d'Artagnan, nu vad nca drapelul regelui pe ziduri si nu se aude bataia tobei. Lansa nca trei sute de oameni odihniti, sub comanda unui ofiter plin de ardoare s i ordona ca tirul artileriei sa se accentueze. Apoi, mai linistit, se ntoarse spre cufarasul pe care-l tinea n brate trimisul lui Colbert. Era un bun ce-i apartinea si pe care l cstigase pe drept. D'Artagnan tocmai ntindea bratul ca sa ridice capul cnd o ghiulea, venind dinspre cetate, sparse cufarasul si lovi pe general n plin piept, aruncndu-l pe un morman de pamnt, n timp ce bastonul de maresal, scapnd dintre flancurile mutilate ale cuti ei, se rostogoli pna lnga mna uriasului dobort. D'Artagnan ncerca sa se ridice. Ostasii sai crezusera ca nu fusese ranit. La vede rea sngelui, un tipat izbucni din toate piepturile. Maresalul era grav ranit si o paloare mortala se lasase peste trasaturile sale. Sprijinit pe bratele care din toate partile se ntindeau ca sa-l ajute, el putu sa mai arunce o privire spre cetate si sa distinga drapelul alb pe bastionul princ ipal. Urechile sale, aproape surde de zgomotul vietii, percepura totusi bataile tobei care anuntau victoria. Atunci, strngnd cu o mna crispata bastonul de maresal ncrustat cu flori si aur, el a pleca spre corpul sau ochii care nu mai aveau puterea sa priveasca albastrul cer ului si cazu, murmurnd aceste stranii cuvinte care parura soldatilor surprinsi, t ot attea cuvinte cabalistice, cuvinte care alta data reprezentasera attea ioduri p e pamnt si pe care nimeni, n afara de muribund, nu avea de unde sa le nteleaga: - Athos, Porthos, Aramis, iata-ma... Vin imediat, scumpi prieteni! Dintre cei patru prieteni a caror poveste am redat-o nu mai ramasese dect un corp . Dumnezeu chemase n rai sufletele lor. Sfrsit

* * * O formatare unitara facuta de BlankCd. Pentru a fi evidentiata de alte formatari , fiecare volum va purta pe lnga numele fisierului si mentiunea: [v. BlankCd]. n a ceeasi formatare unitara veti mai putea citi: Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Cavalerul Reginei [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.1 [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.2 [v. BlankCd] Cei trei muschetari [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.1 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.2 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.3 [v. BlankCd]

Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre

Dumas - Dupa douazeci de ani [v. BlankCd] Dumas - Familia de'Medici [v. BlankCd] Dumas - Laleaua neagra [v. BlankCd] Dumas - Marchiza de Brinvilliers [v. BlankCd] Dumas - Masca de fier [v. BlankCd] Dumas - Mna de mort [v. BlankCd] Dumas - Otrava si pumnalul familiei Borgia [v. BlankCd] Dumas - Robin Hood [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.1 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.2 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.3 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.4 [v. BlankCd] Dumas-fiul - Dama cu camelii [v. BlankCd]

n pregatire: Alexandre Dumas - Cele doua Diane [v. BlankCd] Nota: Daca ti-a placut formatarea si ti lipseste una sau mai multe carti formatat e unitar, le poti gasi (cu ctrl+click-stnga) aici. Atentie: Pentru a va deplasa mai usor prin e-book, plasati cursorul mouse-ului n Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi apasati tasta ctrl apoi click-stnga. Cuprins e-book Masca de fier: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul ?? ?? ?? ?? Masca de fier I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI XVII XVIII XIX XX XXI XXII Taina cea mare - 1 Uneltirile lui Fouquet - 4 O lupta inegala - 7 Infanta Maria Tereza - 10 n temnitele Bastiliei - 11 Zorile dragostei - 14 Drumurile ncrucisate - 15 Idila sub clar de luna - 18 Rege pentru o zi - 20 Pe urmele fugarei - 22 Eliberarea din Bastilia - 24 n ghearele dusmanului - 26 Masca de fier - 28 O noapte n Bastilia - 30 Muschetarii intra n arena - 33 Cheia de aur - 36 Legea pedepsei - 38 Roluri schimbate - 41 Mesajul prizonierului - 42 Inimi ce se spovedesc - 43 Istoria s-a sfrsit - 45 Moartea lui D'artagnan - 48 -

Alexandre Dumas 2 - 53 Alexandre Dumas - Masca de fier 1