ALEXANDRE DUMAS

sau Sfrsitul unui tiran

Capitolul I Era prin anul 57 dupa Christos si 810 de la ntemeierea Romei. n ziua a saptea a lu nii mai, pe care grecii o numesc "thargelion", o tnara de vreo cincisprezece-sais prezece ani, ncntatoare, nalta si mladioasa, asemenea zeitei vnatoarei, trecea cu pa s grabit prin poarta de est a Corintului, ndreptndu-se spre plaja din marginea cet atii. Ajunsa ntr-un fel de lunca marginita pe de o parte de o padurice de maslini iar de cealalta parte de un ru deasupra caruia se profilau umbrele portocalilor si ale rododendronilor, ea se opri sa culeaga flori. Nu prea stia exact ce vroia si sovaia, cu drept cuvnt, ntre violetele ascunse de u mbra copacilor si narcisele sau nuferii de la suprafata apei, caci toate respira u aceeasi fragezime si acelasi parfum mbatator. Dar numai dupa o clipa de nehotarre se decise pentru acestea din urma si cu multa graba fugi spre ru. Se opri la mal pentru a privi, surzatoare, n luciul apei, chip ul minunat, ncadrat de un par lung, ce se despletise alergnd. Era ntr-adevar, una din cele mai frumoase fecioare ale Aheei: cu ochii negri plin i de licariri patimase, cu nasul acvilin si gura arcuita, de culoarea margeanulu i, cu trupul mladios care, desi avea o carne tare si placuta, mprumutase totusi f inetea si gratia unei salcii, ea parea o suava statuie a vestitului Phidias, nsuf letita de flacara lui Prometeu. Doar piciorusele ei, prea mici pentru a putea su porta greutatea corpului, parea ca deseneaza o disproportie n armonia ntregii fapt uri; cu tot acest neajuns, chiar zeita Pyrene ? orict de invidioasa ar fi fost ? trebuia sa recunoasca, n oglinda lacrimilor ei, imaginea perfectiunii, gratiei si puritatii. Dupa ce se privi mai mult n tacere n apa magica, tnara si desfacu parul n trei parti, si facu doua cozi din suvitele de la tmple si le prinse deasupra capului printr-o coronita de lauri pe care si-o nfipse n par. Lasnd sa-i fluture n voie parul ce mai ramasese desprins, se pleca apoi din nou de asupra rului, de asta data nsa spre a-si potoli setea ce de fapt o adusese pna aici si care daduse nastere unei dorinte nestavilite: aceea de a se convinge nca o da ta ca ea si nu alta, era si ramasese cea mai frumoasa dintre fiicele Corintului. Atunci, n atingere cu apa, cele doua imagini ? modelul si umbra lui ? se apropiar a; s-ar fi crezut doua surori pe care o dulce sarutare le va uni. Buzele reci si umede se lipira, apa fremata, un vnt usor, cu suflu de voluptate strabatu aerul lasnd un parfum de trandafiri pe care curentul rului l duse spre mare. Cnd se ridica, privirea-i plina de uimire, ramase atintita asupra golfului. Atunc i, zari o galera cu doua rnduri de vsle, cu puntea aurita, cu pnzele de purpura, ce nainta ncet spre plaja, mpinsa de vntul pornit dinspre insula Delos. Cu toata depar tarea, ea putu sa deosebeasca corul vslasilor ce intonau un imn de slava zeului N

eptun. Nu erau nsa vocile ragusite si aspre ale obisnuitilor "lupi de mare". Muzica acea sta era armonioasa, iar notele, cu toate ca din cauza vntului ajungeau la ea risi pite, erau duioase si fermecatoare aidoma celor ale preoteselor lui Apollo. Atrasa de melodie, tnara corintiana se ridica si dupa ce rupse cteva flori de port ocal si de laur, facu la repezeala o coronita pe care se gndi sa o depuna la ntoar cerea acasa n templul zeitei Flora, careia i era consacrata luna mai. Cu pas usor, curios si totodata nfricosat, nainta apoi spre tarmul marii. n timpul acesta, corabia se apropia din ce n ce mai mult de mal, astfel ca tnara pu tu nu numai sa desluseasca sunetul vocii, dar chiar si sa zareasca fetele cntaret ilor. Imnul care lauda si preamarea pe Neptun era intonat de unul singur dintre ei, nso tit la rastimpuri de corul armonios si regulat n asa fel nct se imita perfect misca rea monotona si greoaie a vslasilor ce se plecau peste vsle si a acestora din urma , ce cadeau cu zgomot surd n apa. Acela care cnta singur si care parea a fi si stapnul vasului, statea n picioare la prora, miscndu-si lin degetele, n ritmul glasului, de-alungul coardelor unei lire. La picioarele lui, nfasurat ntr-o mantie larga, statea culcat un sclav; corintian a care-l privea nedumerita, n-ar fi putut spune daca era urmasul zeitei Temis sa u al zeului Apollo. n jurul lor, de o parte si de alta a bancilor, luntrasii mult umeau lui Neptun pentru vntul care le aratase n tot timpul drumului atta marinimie. Acest spectacol, care cu cteva secole mai nainte ar fi atras de abia atentia unui copilas ce s-ar fi jucat ntmplator pe acolo, ului pe tnara corintiana si o umplu de curiozitate. ntr-adevar, Corintul nu mai era acum minunata cetate a Greciei si nu mai putea st a ca pe timpul lui Sylla, alaturi de mndra Atena. n anul 608 fusese cucerit de consulul Mummius, iar cetatenii sai fusesera ucisi, femeile duse n sclavie, casele arse, zidurile distruse, statuile trimise la Roma si tablourile calcate n picioare de soldatii Romei. Recladita optzeci de ani dupa aceea din ordinul lui Iulius Caesar, care pusese s a se ridice ziduri noi si care trimisese acolo o colonie romana, cetatea si mai r elua putin cursul vietii; era, cu toate acestea, departe de stralucirea de altad ata. Pentru a mai reda ceva din nsemnatatea Corintului, proconsulul roman anuntase pen tru ziua de 10 mai si urmatoarele, jocuri nemeice, istmice si florale, prilej pe ntru a fi ncoronat cel mai puternic luptator, cel mai ndemnatic conducator de care si cel mai fermecator cntaret. Asadar, o multime de straini, de toate neamurile, se ndreptau acum spre capitala Aheei, mnati, fie de setea curiozitatii, fie de arzatoarea dorinta de a cstiga un premiu. Slabita nca de netrebnica cotropire, cetatea mbracase pentru moment, manti a stralucirii de altadata. Multi sosisera cu carele, altii venisera calare, ceilalti ajunsesera pna n portul orasului pe corabii pe care le nchiriasera sau le construisera special pentru ace asta calatorie. Dar, nici unul din acesti calatori, n afara de acesta ce atingea acum malurile, n u ajunsese pe o corabie att de stralucitoare. Cnd nava se opri pe nisipul plajei, vslasii sprijinira de prora o scaricica de lem n de lamii, iar cntaretul, aruncndu-si lira pe umeri, nsotit de sclavul care fusese culcat la picioarele lui, cobori pe tarm. Primul era un tnar cam de douazeci si cinci-douazeci si sase de ani; avea par blo nd, ochi albastri si barba aurita. Era mbracat cu o haina de purpura si cu o mant ie albastra. n jurul gtului purta un fular subtire, ale carui vrfuri ? flfind n bataia vntului ? i ajungeau pina la centura. Celalalt parea cu vreo zece ani mai tnar: era un copil n pragul adolescentei. Merg ea cu pasi nceti, era trist si avea nfatisarea unui om bolnav. Totusi, prospetimea obrajilor sai ar fi strnit invidia celei mai frumoase femei, culoarea trandafiri e a pielii sale putea sta cu cinste alaturi de finetea epidermei celor mai dorit e fete din Atena, iar mna sa, alba si subtire, parea mai potrivita pentru tors sa u pentru cusut dect pentru a tine sabia, nsusiri caracteristice barbatilor si razb oinicilor.

Era nfasurat ntr-o mantie alba, mpodobita din loc n loc cu broderii aurii. Parul i ca dea pe umerii goi, iar de gtul lui atrna un lantisor de aur care sustinea o oglinj oara nconjurata de perle. Tocmai n momentul n care vroia sa atinga pamntul, tovarasul sau l opri brusc; adoles centul tresari. - Ce s-a ntmplat, stapne? ntreba el cu glas speriat. - Era sa calci cu piciorul stng si prin aceasta nebagare de seama ai fi putut ras turna toate socotelile mele, datorita carora am ajuns aici n ziua a saptea, cea m ai prielnica. - Ai dreptate, stapne, raspunse copilul, atingnd plaja cu piciorul drept; stapnul f acu la fel. - Straine, se auzi vocea fetei care ntelesese aceste cuvinte rostite n dialectul i onian de catre cel mai vrstnic dintre calatori, pamntul Greciei este prielnic oric ui vine aici cu gnduri prietenoase. Este pamntul dragostei, al poeziei si al lupte lor. E locul ncoronarii vitejilor. Si oricine ai fi tu, straine, primeste, n astep tarea celei pentru dobndirea careia te-ai ostenit pna aici, aceasta cununa. Tnarul se grabi sa-si puna pe cap darul corinteenei. - Zeii sunt de partea noastra! Striga bucuros romanul. Sporus, priveste acest po rtocal, arborele Hesperidelor, ale carui fructe aurite au nlesnit izbnda lui Hipom ene, ncetinind fuga Atalantei. Iata si laurii att de ndragiti de Apollo. Dar tu, vestitoare a norocului, cum te numesti oare? - Acteea, raspunse fata, rusinndu-se. - Acteea! Se minuna calatorul. Auzi, Sporus! Acteea nseamna "mal". Asadar, pamntul Corintului m-a asteptat numai pe mine pentru a ma ncorona. - Si de ce esti att de uimit? ntreba copilul. Oare tu, Lucius, nu esti sortit de z ei pentru a izbndi? - Daca nu ma-nsel, mai adauga frumoasa fata, ai venit aici pentru a cuceri una d in coroanele acordate de proconsulul roman. - Primind darul frumusetii, raspunse Lucius, ti-a fost harazita si priceperea gh icitului. - Fara ndoiala ca ai rude prin oras? - Toata familia mea e la Roma. - Poate vreun prieten? - Singurul meu prieten este cel pe care-l vezi aici si cum bine poti sa-ti dai s eama, este strain de Corint. - Atunci, vreo cunostinta? - Nici una. - Casa noastra este mare, iar tatal meu, urma Acteea, e foarte primitor. Daca ai vrea sa vii la noi, ne-am ruga lui Castor si Pollux pentru izbnda ta. - Poate ca esti sora lor, Elena? Se zice ca-i placea sa se scalde ntr-o fntna care nu poate fi departe de aici. Aceasta avea darul sa prelungeasca viata si sa past reze frumusetea. E secretul pe care Venus l-a destainuit lui Paris si pe care ac esta ti l-a dezvaluit tie. Frumoasa Acteea, daca este asa, calauzeste-ma pna la fntna, caci acum, dupa ce te-a m vazut, as vrea sa traiesc ct lumea, pentru a te vedea ntotdeauna. - Din pacate, raspunse Acteea, nu sunt o zeita, iar fntna Elenei nu are aceasta pu tere. Dar nu te-ai nselat asupra locului unde se afla. Iat-o la ctiva pasi de noi, cum si arunca apele din naltimea stncii n mare. - Atunci, acel templu care se zareste lnga ea, e cel al lui Neptun? - ntocmai. Iar aceasta poteca marginita de pini, conduce la stadion. Se spune ca odinioara, n fata fiecarui copac era cte o statuie, dar Mummius le-a scos; ele au parasit pentru totdeauna patria mea, caci acum se adapostesc ntr-a ta. Lucius, vrei sa mergem pe aceasta carare care duce drept la casa tatalui meu? - Sporus, spuse tnarul pe latineste, tu ce gndesti de aceasta propunere? - Soarta ta nu-ti da dreptul sa te ndoiesti de hotarrea pe care o vei lua. - Fie. Sa ne ncredem odata mai mult acestei soarte care nu mi s-a aratat niciodat a sub o forma att de ncntatoare. Apoi vorbi iar n limba ioniana. - Calauzeste, frumoasa fata, pasii nostri, caci suntem gata a te urma. Tu, Sporu s, sfatuieste-l pe Lybicus sa vegheze cu luare aminte asupra lui Phoebe.

Acteea mergea n frunte. Copilul se ntoarse pe bordul corabiei pentru a ndeplini voi a stapnului sau. Cnd ajunsera n fata stadionului, Acteea se opri. - Iata locul jocurilor, spuse ea romanului. Pamntul a fost batatorit si presarat cu nisip, caci concursurile vor ncepe poimine. Spre dreapta, de cealalta parte a izvorului, la capatul acestei poteci de pini, este hipodromul; dupa cum prea bine stii, n prima zi vor avea loc luptele, iar n a doua, ntrecerile de care. n sfrsit, n mijlocul povrnisului, spre cetatuie, se nalta t eatrul unde vor avea loc ntrecerile de cnt! Pe care dintre celei trei coroane vrei sa le cstigi? - Pe toate. - Tinere, esti cam ambitios. - Numarul trei, spuse Sporus, care ajunsese din urma pe tovarasul sau, este plac ut zeilor. si continuara drumul. Aproape de oras, Lucius se opri si ntreba: - Ce e cu aceasta fntna si cu sculpturile acestea? Mi se pare ca stau aici ca nist e marturii ale timpurilor de stralucire. - Este fntna Pyrenei. Fiica sa a fost ucisa de Diana chiar n locul acesta. Vaznd ct d e mare este durerea mamei, zeita a transformat-o chiar aici, deasupra corpului n ensufletit al copilei sale, n fntna. Sculpturile sunt de Lyssippus, elevul lui Phidias. - Sporus, ia priveste, exclama Lucius. Vezi ce model frumos? Ce expresie! Reprez inta, mi se pare, lupta dintre Ulysse si amantii Penelopei. Priveste ce bine est e facut acest om care moare. Ce mult sufera! Sculptorul acesta a fost foarte ndemn atic. si cunoaste bine meseria. Voi porunci ca aceasta marmora sa fie dusa la Roma sau la Neapole. Vreau sa o am n casa mea. N-am vazut niciodata un om murind cu atta durere. - Este o ramasita a stralucirii noastre, spuse Acteea. Cetatea e mndra de aceasta minunatie. Ma ndoiesc ca bogatia ta sa fie att de mare, nct sa poti cumpara aceasta ruina! - S-o cumpar? Dar, copila mea, ce-ti trece oare prin minte? Raspunse el cu glas dispretuitor. La ce bun sa dau bani pe ea, cnd pot s-o iau, la bunul meu plac, ch iar daca tot Corintul s-ar razvrati si s-ar mpotrivi. Sporus facu semn cu mna stapnului sau. - Binenteles, continua Lucius, nici nu m-as gndi s-o rapesc daca frumoasa Acteea m i-ar spune ca cea mai mare dorinta a ei ar fi ca aceasta marmora sa ramna n tara s a. - nteleg tot att de putin n ce consta puterea ta, Lucius, ca si a mea, totusi ti mul tumesc. Dar lasa-ne noua ruinele acestea si nu urma nelegiuirile naintasilor tai, caci ei veneau ca nvingatori, iar daca ceea ce au facut ei se numeste barbarie, ceea ce ai face tu, care vii ca prieten, ar fi o faradelege. - Nu te teme, raspunse strainul, caci ncep sa-mi dau seama ca la Corint exista lu cruri mult mai pretioase de luat dect basorelieful lui Lyssippus, care la urma ur mei nu este dect tot o bucata de marmora. Cnd Paris a venit n Lacedemonia, n-a fura t nici statuia Minervei, nici pe cea a Dianei, dar a rapit-o pe Elena, cea mai f rumoasa fiica a Spartei. Sub privirile lui arzatoare, Acteea pleca ochii si continundu-si drumul, intra pr in portile orasului, urmata de cei doi tineri. Corintul era n plina fierbere. Jocurile anuntate de pretorul roman, facusera vlva, nu numai n toata Grecia, dar chiar si n toate tinuturile din mprejurimi. Astfel, t oate casele orasului erau ticsite de multimea de sicilieni, de egipteni si de as iatici ce venisera sa asiste la concursuri. Numai multumita lui Mercur, zeul calatorilor, tinerii acestia ntlnisera pe fata ce a mai frumoasa care le pusese la dispozitie locuinta tatalui ei. Strabatnd orasul , trecura prin piata, unde se puteau vedea, amestecate unele lnga altele, toate m arfurile caracteristice provinciilor din care veneau strainii: papirus si n de Eg ipt, fildes de Libia, arama de Cyrena, sabii siriene, covoare cartagineze, purpu ra din Tyr, sclavi frigieni sau cai din Babilonia. Pe urma, trecnd prin locul strajuit altadata de marea statuie a Minervei, opera m areata a lui Phidias, care, din respect pentru darul creatorului ei nu fusese nlo

cuita cu nici o alta sculptura, se oprira n fata unei case n pragul careia se odih nea un batrn. - Tata, i se adresa Acteea, iata un oaspe trimis noua de Jupiter. L-am ntlnit tocm ai n momentul cnd debarca si i-am oferit locuinta noastra. - Fii binevenit, tinere cu parul de aur! Raspunse Amicles si deschiznd cu o mna us a casei sale, o ntinse pe cealalta lui Lucius. Capitolul II A doua zi la prnz, tnarul roman, Acteea si tatal sau erau asezati n jurul mesei din sala de mncare, pregatindu-se sa hotarasca cine va sta n capul mesei. Batrnul si fata voira sa acorde strainului aceasta onoare dar acesta, fie din res pect, fie din superstitie, refuza. Se hotarra atunci sa traga la sorti. Primul ca re nvrti zarurile fu Amicles; el nimeri stema lui Hercule. Acteea tinti semnul car ului. Dupa ce le amesteca mult timp, tnarul roman, cu multa frica, rostogoli cubu rile pe masa; scoase nsa un strigat de bucurie, caci ele aratau imaginea lui Venu s: asadar, cstigase. - Iata Sporus, striga Lucius, zeii ne sunt binevoitori azi. Jupiter nu uita ca e ste seful neamului meu. ntr-adevar, ce alta combinatie ? dect aceea a capului lui Hercule, a semnului carului si a imaginii lui Venus ? poate fi mai fericita pent ru unul ce vrea sa cstige premiul luptei, al carelor si al cntului? - Esti nascut, raspunse copilul, ntr-o zi n care soarele stralucea pentru a-ti ara ta drumul spre glorie, iar acum, ca ntotdeauna, vei sti sa nvingi pe toti potrivni cii tai. - Din pacate, spuse batrnul suspinnd, era o vreme cnd Corintul ti-ar fi putut mpotri vi pe cel mai periculos adversar, caci cine ar fi cutezat sa se masoare cu Milto n cretonianul, care a cstigat de sase ori premiul la jocurile pytiene, sau cu ate nianul Alcibiade, care trimitnd sapte care la jocurile olimpice, vazu rentorcndu-ise patru ncoronate de succes. Acum, Grecia a pierdut libertatea, stralucirea si p uterea sa, iar Roma, socotind numai de la Cicero, ne trimite pe toti fiii ei pen tru a ne rapi trofeele. Fie ca Jupiter sa-ti calauzeasca, tinere roman, pasii sp re victorie, caci pentru mine n-ar fi bucurie mai mare dect sa vad ca premiile au fost cstigate, n primul rnd de unul din concetatenii mei, apoi de oaspetele meu. n asteptarea coroanei de lauri, te rog sa primesti coroana de flori pe care fiica mea o va aduce numaidect. Acteea pleca si dupa cteva minute se ntoarse cu o coroana de mirt si safran pentru Lucius, una de iedera pentru tatal ei si una de trandafiri pentru ea. n afara de acestea, un sclav mai aduse cteva coroane mai mari, pe care oaspetii si le petre cura pe dupa gt. Acteea trecu n dreapta tatalui sau, Lucius se aseza n capul mesei, iar batrnul n pic ioare ntre cei doi comeseni rosti cteva cuvinte n cinstea lui Bachus si adresa o ru ga fierbinte zeilor. - Iata, tinere, i se adresa apoi batrnul, nu suntem mai multi dect cere obiceiul c aci, asa cum spune poetul, numarul oaspetilor nu trebuie sa fie mai mic dect cel al Gratiilor, dar nici mai mare dect cel al muzelor. Sclavi, aduceti primul fel de bucate! Sclavii ascultara ntocmai, apoi fiecare din ei se aseza n spatele stapnului sau, pe ntru a fi oricnd gata sa-i asculte orice porunca. Tot pentru acelasi motiv, Sporu s se trnti la picioarele lui Lucius, oferindu-i parul sau spre a se sterge pe mini . Dupa mncarea urmatoare, atunci cnd foamea mesenilor ncepu sa se potoleasca, batrnul care privise binevoitor pe tnarul roman, a carui barba aurie i dadea o nfatisare ci udata, l ntreba: - Vii de-a dreptul dela Roma? - Da, m-am mbarcat n portul Ostia. - Zeii vegheau asupra mparatului si a Augustei sale mame? - Desigur. - Dar Caesar, se gndeste oare sa pregateasca vreo expeditie razboinica?

- Nu, caci nici un popor nu e razvratit si nemultumit. Caesar, stapnul lumii, i-a dat linistea si pacea, n timpul careia nfloresc artele si stiintele. El nsusi a nch is templul lui Janus si cu lira sa fermecata aduce acum laude zeilor. - Nu se teme ca n timp ce el cnta, altii vor rvni la putere si la conducere? - Ah, spuse Lucius ncruntnd din sprncene, Grecia nca mai crede ca Caesar e un copil! - Nu, dar se crede ca va mai trece mult timp pna ce va deveni ntr-adevar un barbat n toata firea. - Eu credeam ca nca de la moartea lui Britanicus devenise matur. - Britanicus era de mult sortit mortii, prin intrigile Agrippinei. - Da, dar sunt sigur, ca tot Caesar l-a omort; nu-i asa, Sporus? Copilul nalta cap ul si zmbi. - Si-a ucis fratele, exclama cu indignare Acteea. - N-a facut altceva dect sa dea fiului pedeapsa pe care altfel ar fi primit-o el. Daca tu, tnara fata, nu stii, atunci ntreaba pe tatal tau, care pare foarte bun c unoscator al acestor lucruri si care desigur, ti va spune ca Messalina a trimis u n sclav sa-l omoare pe Nero atunci cnd acesta mai era nca n leagan, dar n timp ce ca laul se pregatea sa taie capul celui sortit pieirii, doi serpi iesira de sub pat si pusera pe fuga pe nemilosul ucigas. Nu, tata, linisteste-te, Nero nu este un prost cum a fost Claudius, un nebun cum a fost Caligula, un las cum era Tiberiu s sau un isteric de talia lui Augustus. - Fiule, striga batrnul, nu-ti dai seama ca prin vorba ta nesabuita ocarasti pe c ei divinizati de o lume ntreaga? - Ce zei grozavi! exclama furios Lucius. Teribilul zeu Octavian care nu putea ndu ra nici caldura, nici frigul, care se nspaimnta de cte ori auzea bubuitul tunetului , care avea o mna att de bleaga nct tremura numai cnd tinea penita, care, venind din Apolonia (Iliria de azi) se prezenta schiopatnd legiunilor romane, care traind na ndraznit niciodata sa se arate cu adevarat mparat si care, murind, a ntrebat, ntoc mai ca un actor, daca si-a jucat bine rolul. Grozav zeu si acest Tiberiu care se retrase ? ntocmai unui pirat ce se ascunde n c usca de pe puntea vasului ? pe insula Capri, de unde nu ndraznea sa iasa niciodat a, avnd la dreapta lui pe Trasylus, stapnul sufletului sau, iar la stnga pe Charicl es, mai marele trupului sau si care avnd toata lumea la picioarele sale, renunta la tot si se adaposti n vagauna unei stnci, ntocmai ca o bufnita. Grozav zeu si acest Caligula, caruia i era de ajuns un singur pahar de vin ca sa se creada mai stralucit dect Xerxes, pentru ca poruncise sa se construiasca un po d intre Puzzoli si Baia si care se socotea tot att de puternic ca Jupiter, pentru ca, trecnd cu carul peste o strada pietruita, putea produce un zgomot asemanator tunetului, care si zicea logodnic al Lunii si pe care Cherea si Sabinus l-au tri mis n batjocura n cer sa-si desavrseasca casatoria. Grozav zeu si acest Claudius pe care l-au gasit ascuns dupa o perdea atunci cnd l -au cautat pe tron. Sclavul si jucaria celor patru sotii ale sale, care admisese casatoria Messalinei cu unul din sclavii sai, care se blbia de cte ori vroia sa sp una ceva, care traia fara a sti sa se faca temut si care muri gustnd din niste ci uperci culese de Halotus, curatate de Agrippina si preparate de otravitoarea Loc usta. Frumos trebuie sa le mai stea acolo sus n Olimp, alaturi de Hercule, eroul viteaz , de Castor, dumnezeiescul conducator de care si de Apollo, stapnul muzicii. Cteva minute se scursera n tacere. Acteea si Amicles priveau uimiti pe acest tnar c are cuteza sa defaimeze pe zei. ... Un sclav veni sa le anunte prezenta unui trimis al proconsulului Cneus Lentu lus. Batrnul porunci ca lictorul sa fie adus n fata lor. Acesta se adresa lui Lucius spunndu-i ca proconsulul, aflnd de sosirea lui si de d orinta oaspetelui de a concura la jocurile ce vor avea loc, l roaga sa vina la el pentru a fi nscris pe listele speciale si pentru a-l nstiinta asupra coroanei pe care o rvneste. Cnd solul termina, Lucius lua cteva placi de arama unse cu ceara, sapa pe ele, cu ajutorul unui cutitas, cteva cuvinte, apoi imprima insigna inelului sau si cu un gest poruncitor facu semn soldatului sa plece. Dupa aceasta, Lucius batu din palme pentru a chema pe sclavul sau, ceru putin vi n, bau n cinstea gazdei si a tinerei fete si dadu restul lui Sporus.

- Tinere, ntrerupse tacerea Amicles, pretinzi ca esti roman, dar eu ma ndoiesc de adevarul spuselor tale. Daca ai fi trait n cetatea mparateasca, ai fi stiut sa te supui ordinelor Caesarului. Proconsulul este reprezentantul stapnului si trebuie ascultat tot asa dupa cum Claudius Nero este ascultat la Roma. - Ai uitat, pe semne, ca la nceputul prnzului, atunci cnd prin bunavointa zeilor am fost ales stapnul mesei, am fost ridicat la un rang egal cu Caesarul? Ai vazut v reodata pe un rege ascultnd de ordinele proconsulului sau? - Asadar, te-ai mpotrivit dorintei lui? Zise Acteea, nspaimntata. - Nu! I-am scris doar ca daca vrea sa afle numele meu sau daca vrea sa stie pent ru ce am venit n Corint, n-are dect sa vina pna aici. - Si crezi ca va veni? ntreba batrnul. - Desigur. - Aici, n casa mea? - Asculta!... Iata zgomotul pasilor sai!... Deschide-i, lasa-l sa intre si paras este-ne. Acteea si Amicles se ndreptara spre usa, n timp ce Lucius nici nu se sinchisi sa s e ridice de pe pat. Rasuflnd din greu si cu fruntea plina de sudoare, proconsulul se grabise sa dea u rmare invitatiei lui Lucius. Intra si ntreba ? cu glas ragusit ? de tnarul roman. Cnd i se arata camera n care era asteptat, se repezi ntr-acolo si usa se nchise n urm a lui. Nimeni nu a stiut ce au vorbit mpreuna cei doi n sfertul de ora ct au stat nc hisi mpreuna, dar dupa ce proconsulul pleca, Lucius aparu n fata gazdei sale surzat or si multumit. - Prietene, i se adresa el, noaptea e frumoasa si racoroasa, afara este foarte p lacut. Vrei sa ma conduci pna la poarta orasului, de unde am auzit ca se desfasoa ra o priveliste minunata? As profita de ocazie pentru a controla daca a fost exe cutat ordinul Caesarului, care a poruncit sa fie dusa acolo statuia lui Venus, p entru a fi binevoitoare luptatorilor romani. - Te-as ntovarasi cu drag, fiule, dar sunt mult prea batrn pentru a servi drept ca lauza prin munti. Acteea nsa, mladioasa si usoara ca o nimfa, te va conduce, de v rei. - ti multumesc, nu aveam ndrazneala sa-ti cer aceasta favoare, de teama ca nu cumv a zeita Venus, din gelozie, sa nu se razbune pe mine pentru frumusetea fiicei ta le. Dar daca tu mi oferi o astfel de calauza, voi avea curajul sa o primesc. Fata surse si rosi, apoi se duse sa-si caute un val si reveni mbracata ca o matroa na romana. - Sora mea, ntreba Lucius vaznd-o intrnd, a facut oare vreun legamnt sau este chiar preoteasa Minervei sau chiar a zeitei Vesta? - Nu fiul meu, raspunse batrnul lundu-l pe tnar mai deoparte, dar Corintul ? de cnd curtezanele umbla nestnjenite pe toate strazile ? a devenit un adevarat pericol p entru o fata nevinovata care se duce la plimbare. Desi acele femei se deosebesc prin tinuta lor necuviincioasa, pentru a o feri totusi pe fiica mea de priviri n esabuite, am rugat-o sa poarte acel val pe care l-ai vazut. Apoi, cu glas tare, le spuse: - Duceti-va, copiii mei, iar tu, Acteea, din vrful dealului, arata-i oaspetelui n ostru acele locuri minunate care faceau altadata fala Greciei. Singura amintire placuta din viata unui sclav, pe care stapnul sau nu i-o poate r api niciodata, e aducerea aminte a timpului cnd era liber. Acteea si Lucius plecara. Pe drum, fata se opri numai de vreo doua ori, o data p entru a arata tnarului roman mormntul copiilor Medeei, altadata pentru a-i ndrepta privirea spre locul unde Belerofon primise, din minile Minervei, calul Pegas. Mai strabatura apoi cam cinci sute de pasi si ajunsera n centrul orasului. La intrar ea n templu, Lucius zari statuia zeitei Venus acoperita de arme si podoabe stralu citoare, strajuita la dreapta de Cupidon, iar la stnga de Soare, primul zeu al Co rintului. Romanul se prosterna la picioarele ei si-i nalta o ruga fierbinte. Dupa aceasta, tinerii o luara prin padure, trecnd pe o cararuie ce se deschidea n fata lor. Seara era frumoasa, aerul curat, marea linistita. Acteea mergea nainte conducndu-l pe Lucius ntocmai ca Venus care calauzise pasii lui Eneas pe drumul Cartaginei.

La fiecare miscare valul de pe umeri lasa sa se vada linia mladioasa a trupului sau de fecioara, iar parul Acteei ducea pna la tnarul roman, care o nconjura cu o p rivire duioasa, o adiere mbatatoare. Cnd ajunsera n vrful colinei, fata se opri lnga un dud si se sprijini de el. - Am ajuns, spuse ea. Lucius, ce spui de aceasta minune a naturii? Nu este oare mai frumos dect la Neapole? Romanul se apropie, fara sa raspunda, se rezema cu o mna de o ramura a copacului si n loc sa-si ndrepte ochii spre priveliste, se uita la ea cu atta dragoste nct Acte ea, simtind ca ncepe din nou sa roseasca, se grabi sa vorbeasca pentru a-si ascun de tulburarea. - Priveste spre rasarit, spuse ea. Cu tot ntunericul care cuprinde natura, se mai pot zari cetatuia Atenei si golful Sunium. Mai aproape de noi, aceasta insula p e care o zaresti si care are forma unui cal, este Salamina unde a luptat Eschil si unde a fost nvins Xerxes. Spre sud, la vreo doua sute de metri de aici, poti v edea Nemeea si padurea n care Hercule a nvins leul a carui piele o purta ntotdeauna ca un trofeu. La poalele acestor munti se ntinde Epidaurul, drag lui Esculap, ia r n spatele lui, Argos ? patria regelui regilor. Spre apus, mpurpurate de lumina a urie a soarelui n asfintit, putin mai departe de tarmul marii, se afla insula Sam os si Itaca. Iar acum, ntoarce-te cu spatele la Corint si priveste spre nord: la dreapta e Citeron, unde a fost expus Oedip, la stnga Leuctres, unde Epaminondas a batut pe Lacedemonieni si n sfrsit, n fata noastra, Platea unde Aristide si Pausan ias au nvins pe Persi. - Da, raspunse Lucius, tara ta e pamntul amintirilor. Pacat ca nu toti locuitorii Corintului o iubesc si o respecta ca tine. Dar nu fi trista, copila mea, caci d aca Grecia nu mai are suprematia fortei, a pastrat n schimb pe aceea a frumusetii , care e mult mai dulce si mai puternica. Lucius cuprinse mna tinerei fete ntr-a lui. Ea tresari, dar nu si-o retrase, caci o moleseala de nedescris o cuprinse; simtindu-se prea slaba, se rezema de el. Se lasa amurgul. n partea rasariteana, o ntunecare a cerului vestea apropierea nop tii, n timp ce deasupra Marii Ionice o multime de raze n agonie, dadeau impresia c hinuita a luptei dintre zi si noapte. Zgomotul orasului sau strigatul vreunui vslas ntrziat cu barca n larg, se auzeau din ce n ce mai slab, dar chiar si aceste licariri ale vietii se stingeau repede, pi erzndu-se n ntunericul smolit. Doar licuricii, cu luminitele lor sfioase, ncercau sa dea o oarecare vioiciune naturii obosite, ce adormea usor. Tnarul roman si Acteea mergeau alaturi unul de altul, n tacerea ce mbracase o haina de sfintenie; deodata, ca o strafulgerare, rasuna din partea portului Leche un raget nspaimntator. Acteea tresari ngrozita si lundu-l pe tnar de mna, vru s-o porneas ca n fuga spre oras. Lucius si petrecu mna pe dupa mijlocul fetei, o opri si o ntreb a: - Atunci cnd te afli lnga mine, oare ti mai e frica de ceva? Simt ca pentru tine as fi n stare sa ma razboiesc cu toti monstrii cu care s-au luptat Teseu, Hercule s au Cadmus. - Da, dar oare tu stii ce fel de zgomot e acesta? - Da, raspunse Lucius surzator, e ragetul unui tigru. - Jupiter, Jupiter, striga ngrozita fata, aruncndu-se n bratele tnarului, apara-ne! Un strigat si mai puternic se auzi mai aproape. Romanul raspunse cu unul asemana tor. n acel moment se arata o tigroaica ce se uita nehotarta mprejur. Lucius scoase un s uierat; atunci, calcnd n picioare tot ce-i statea n cale, animalul veni si se ntinse linistit la picioarele tnarului. El simtea cum frumoasa fata se lasa n bratele sale, lesinata, aproape moarta, de spaima prin care trecuse. Dupa ce-si reveni, deschiznd ochii, Acteea vazu culcata la picioarele Romanului f iara salbatica de care se speriase att; fie de frica, fie de sfiala ca fusese att de slaba, fara sa se mai rusineze, ea se arunca de gtul lui Lucius. Acesta scoase de pe gtul tigroaicei lantul de aur ce-i nconjura grumazul si-l petrecu pe dupa m ijlocul corintienei dupa care ridica cordonul fetei si lega animalul de un capat iar pe celalalt l puse n mna iubitei sale. Pornira spre casa. Acteea tinea cu o mna pe Lucius iar cu cealalta conducea tigro

aica, de care acum nu se mai speria. La intrarea n oras ntlnira pe sclavul nubian care fusele nsarcinat cu paza lui Phoeb e; el urmarise animalul n padure, dar l pierduse din vedere n momentul n care acesta , simtind n apropiere prezenta stapnului sau, o pornise razna spre cetate. ngenunch e n fata stapnului si astepta n tacere pedeapsa pe care o merita, dar Lucius era pr ea fericit pentru a nu-l ierta; de altfel, Acteea l privea tot timpul cu ochi foa rte duiosi. - Bine, Lybicus, spuse romanul, de asta data te iert, dar altadata, ia bine seam a cum o pazesti pe Phoebe. Din cauza ta aceasta zeita s-a speriat ntr-att, nct era s a moara. Si acum, draga mea, napoiaza animalul paznicului sau. Vei trece prin mijlocul mul timii care ti se va nchina ca unei zne, ntr-un car tras de doi tigri. Dar tigroaica nu vroia sa se desparta de Lucius. Ridicndu-se n doua labe, ea si spr ijini labele dinainte de umerii tnarului. - Bine, Phoebe, zise acesta, esti un animal foarte pretios; cnd ne vom ntoarce la Roma ti voi da sa mannci o sclava si pe cei doi copii ai ei. Numai dupa o fagaduiala att de sngeroasa, tigroaica se hotar sa-l urmeze pe sclav. Se mai uita de multe ori n urma stapnului si nu intra n cusca de aur de pe bordul v asului dect atunci cnd acesta disparu complet. Acasa, Lucius era asteptat de un sclav care-l conduse pna la camera lui. Dupa cei ura noapte buna, tnara Acteea se duse la tatal ei si-i istorisi cele ce se ntmpla sera. - Cine o fi acest om, ntreba Amicles gnditor, care comanda proconsulului, care ndra zneste sa insulte pe zei si de care asculta pna si fiarele salbatice? Dupa ce-l saruta pe batrn, tnara se grabi spre camera ei, nestiind nca bine daca ce le ntmplate au fost vis sau realitate. Petrecndu-si mna de-a lungul trupului, dete p este lantul de aur al lui Lucius pe dosul caruia, la lumina slaba a opaitului, p utu citi aceste cuvinte ce raspundeau att de bine gndului ei: "Sunt a lui Lucius". Capitolul III Orasul era n mare fierbere. Templele erau mpodobite ca pentru sarbatorile national e. ndata dupa ce ceremonia religioasa lua sfrsit, multimea se ndrepta spre stadion, nerabdatoare de a mai vedea odata acele jocuri care aminteau de stralucirea zil elor apuse. Amicles si alti opt concetateni fusesera alesi arbitri. Aveau astfel un loc reze rvat n fata jiltului proconsulului; batrnul nu sosi dect putin nainte de nceperea joc urilor. La poarta se ntlni cu Sporus care tinea mortis sa-si vada stapnul, dar soldatii nul lasau sa patrunda n arena caci ? judecnd dupa culoarea alba a pielii, dupa minile lui subtiri si dupa pasul sau lenes ? l luau drept o femeie. O lege strabuna condamna ntr-adevar la moarte pe orice urmasa a Evei care ar fi a sistat la ntrecerile de care sau la luptele atletilor care se nfatisau spectatoril or ca totul goi. Amicles lua pe raspunderea sa pe Sporus si astfel, ntrziat o clipa, copilul putut sa-si ntlneasca stapnul. Arena era ticsita de lume: n afara de primii sositi, asezati pe scari si nghesuiti unul ntr-altul, tot spatiul era plin. Cu toate ca arena cuprindea aproape pe toti locuitorii Corintului, ba chiar si p e oaspetii veniti de prin alta parti, o multime deasa furnica prin fata intraril or. Ceva mai departe, la portile orasului, femeile asteptau sa fie proclamat nvingato rul. Putin dupa sosirea lui Amicles, cnd toti arbitrii fura de fata, proconsulul roman , vorbind n numele mparatului, anunta nceperea jocurilor. Cuvintele lui strnira stri gate de bucurie si ropote de aplauze. Toti spectatorii si ndreptara privirile spre poarta n dosul careia asteptau luptato rii.

... Sapte tineri se ndreptara cu pasi falnici spre tribuna proconsulului. Numai doi luptatori erau din Corint, printre ceilalti cinci se aflau un teban, u n siracusan, un sibarit si doi romani. Cei doi corintieni erau frati gemeni; se tineau de mina si purtau mantii asemana toare. Trasaturile fetei, naltimea si felul de a pasi al unuia pareau att de ident ice cu ale celuilalt, nct lumea fu uimita la aparitia celor doi. Tebanul era un pastor din muntii Cyterion care, fara arme, se napustise asupra u nui lup pe care-l nabusise n cursul luptei. n amintirea acestei ispravi, purta pe u meri pielea animalului. Nici puterea siracusanului nu era mai prejos. Odata, pe cnd prietenii lui sacrifi cau un taur n cinstea lui Jupiter, animalul scapat din strnsoare se repezise n mijl ocul multimii. Strivise sub greutatea lui vreo cinci-sase persoane, dar siracusa nul, prinzndu-l de coarne, l tintui pe loc pna cnd un soldat izbuti sa-i nfiga lancea n beregata. Sibaritul nu-si daduse seama de forta muschilor sai dect printr-o ntmplare. ntr-o zi , n timp ce mnca cu prietenii sai, auzi tipetele unei femei: un car tras de doi ar masari se izbise de un stlp. Stapna sa se afla n acel car. Sarind pe fereastra, apuca cu mna roata dinapoi a carului. Simtind mpotrivirea, ar masarii se oprira brusc. Unul din ei cazu si rasturna carul. Stapna fusese arunca ta afara, dar el reusi s-o prinda n brate. Unul din cei doi romani era un atlet vestit, celalalt era Lucius. ... Arbitrii facura sapte biletele; primele doua era nsemnate cu litera A, alte d oua cu B, al cincilea si al saselea cu C, iar ultimul cu D. Soarta avea sa hotarasca asupra celor trei perechi ce aveau sa lupte si sa arate pe al saptelea atlet care avea sa nfrunte puterea nvingatorului. Proconsulul amesteca el nsusi biletelele din urma. Apoi, fiecare concurent lua un ul din cele sapte semne si-l nmna Presedintelui jocurilor. Acesta le deschise si l e mpreuna. Cei doi corintieni trasera fiecare cte un A, tebanul si siracusanul B, sibaritul si atletul un C, iar Lucius pe D. Toti concurentii, n afara de Lucius, care nu avea sa lupte dect ultimul, se dezbra cara. Proconsulul chema pe cei doi A. Strabatnd distanta ce-i despartea, cei doi frati se oprira unul n fata celuilalt. La uimirea lor, multimea raspunse cu un murmur de nedumerire. Urma un moment de sovaiala care nu dura mai mult dect lumina fugara a trasnetului. Cei doi frati se mbratisara iar multimea, impresionata de aceasta dovada de drago ste frateasca, izbucni n aplauze. Corintienii se departara pentru a face loc celorlalti doi luptatori; ntocmai lui Castor si Pollux, lundu-se de brat, din concurentii de adineauri, cei doi devenir a spectatori. Urmatorii doi luara locul primilor. Tebanul si siracusanul naintara. nvingatorul lupului si mblnzitorul taurului se masurara din priviri. Corpurile lor se nclestara. Aveai impresia ca privesti un copac noduros, ciudatenie a naturii. Deodata se prabusira cu zgomot nabusit la pamnt. Timp de mai multe minute nu putea i distinge nimic: se credea ca fiecare va nvinge pe celalalt, att de egale parea f ortele celor doi atleti. Tebanul reusi totusi sa pironeasca, cu genunchiul, pe siracusan si petrecndu-i min ile pe dupa gt, l strnse cu atta putere nct acesta fu silit sa faca semn ca se recunoa ste nvins. Aplauze furtunoase ce dovedeau pe deplin nfocarea si multumirea spectatorilor, sa lutara deznodamntul acestei lupte. Dupa al treilea ropot de aplauze, nvingatorul se ndrepta spre loja de lnga aceea a proconsulului, n timp ce nvinsul, umilit si rusinat disparu n dosul portii. Ultima pereche de concurenti, sibaritul si atletul, si facura imediat aparitia. Era ciudat sa privesti trupurile bronzate ale acestor doi concurenti att de deose biti si totusi avnd ceva comun, ntr-adevar, atletul purta parul scurt, era foarte muschiulos, era slab si tuciuriu, pe cnd sibaritul avea plete, era gras iar piele a lui era foarte alba; totusi, amndoi nfatisau doua tipuri de frumusete antica: un ul pe Hercule, celalalt pe Antinous. Corintienii de fata, mari admiratori ai armoniei omenesti, maestri ai perfectiun

ii statuare, se minunau de aceasta mperechere desavrsita. Murmurul spectatorilor trezi atentia celor doi dusmani. Privirile lor, pline de mnie, se ntretaiara pentru o clipa, apoi desprinzndu-se cu vioiciune din mnile sclav ilor, se ndreptara unul contra celuilalt. Ajunsi la o departare de trei-patru pasi, se masurara din nou din priviri; de bu na seama ca fiecare si socotea adversarul vrednic de el, caci ochii primului deve nira batjocoritori, pe cnd ai celui de al doilea, sclipira de plpirea razbunarii. Cei doi se prinsera de brate, apoi opintindu-se n cap, ntocmai ca doi tauri care l upta pe viata si pe moarte, fiecare ncerca sa sileasca pe celalalt sa dea napoi. Nici unul nsa nu se clinti din loc, parnd asemenea unei statui a carei viata nu se face simtita dect prin umflarea treptata a muschilor. Dupa trecerea unui singur minut, fiecare facu ctiva pasi napoi, se sterse de sudoa re si rasufla cu zgomot ntocmai ca un notator care revine la suprafata apei, dupa ce s-a dat la fund. Pauza nu dura nsa mai mult dect o secunda; luptatorii se apropiara din nou, dar de data aceasta atletul si nlantui trupul n jurul corpului sibaritului. Acesta, fie d in cauza ca nu era nvatat cu acest fel de lupta, fie ca se ncredea prea mult n prop riile sale puteri, nu dadu prea mare atentie tacticii adversarului. El reusi tot usi sa apuce pe sibarit de subsuori si sa-l respinga. Din cauza greutatii lui si pentru a-si mentine echilibrul, atletul trebui sa se departeze cu ctiva pasi. De stul ca sibaritul sa se napusteasca asupra lui si sa-l trnteasca la pamnt. Ct ai clipi din ochi, cel dobort fu n picioare; astfel, nu exista nici nvins, dar ni ci nvingator. Asadar, n mijlocul unei taceri apasatoare, cei doi potrivnici rencepura lupta. Nic i un freamat nu se auzea, spectatorii pareau mpietriti; doar la rastimpuri, cnd so arta se arata binevoitoare fata de unul sau celalalt dintre concurenti un murmur stins strabatea aceasta multime care se legana ncet, ca si spicele de gru n bataia vntului. Luptatorii se trntira din nou la pamnt; de data aceasta nsa atletul era deasupra. F ara ndoiala ca aceasta n-ar fi fost de prea mare folos pentru el daca n-ar fi sti ut sa adauge fortei toata iscusinta artei sale. Datorita ei, reusi sa-l tintuias ca pe sibarit n pozitia n care, cu cteva minute mai nainte, se aflase el nsusi. ntocma i ca un sarpe care-si nabusa prada nainte de a o mnca, si ncolaci bratele si picioare le n jurul potrivnicului si izbuti sa-i zadarniceasca orice miscare, l sili sa-si lipeasca capul de pamnt, ceea ce pentru judecatori trecea drept o marturisire a nf rngerii sale. Din toate partile se auzira tipete de bucurie si aplauze de multumire. Sibaritul nu fusese nvins dect cu mare greutate; nimeni nu se gndea, desigur, sa-l batjocoreasca. De aceea, el se ndrepta spre portita fara rusine; pierduse doar co roana, att. Nu mai ramneau dect cei doi nvingatori si Lucius, care urmarise linistit desfasurar ea luptelor. Acum, spectatorii zarira fata lui delicata, parul lui auriu si barba care-i mpodo bea figura. Fiecare surdea privind pe acest concurent care avea ndrazneala sa se masoare cu te banul sau cu ndemnaticul atlet. Lucius si dadu seama de gndurile celor de fata caci auzise soaptele spectatorilor. Dar fara a se nelinisti, aruncndu-si mantia pe ume ri, nainta spre mijlocul arenei. Lumea zari atunci un grumaz vnjos si niste umeri puternici ce contrastau cu trupu l firav a carui piele, da o albeata stralucitoare, nu putea fi ntlnita nici la tin erele fecioare. Tebanul privi fara grija pe acest nou dusman, iar atletul uluit, facu ctiva pasi n apoi. Sporus veni atunci lnga stapnul sau si-l unse pe tot corpul cu untdelemn. Tebanul era primul care avea sa lupte cu el; nainta spre Lucius, suparat ca prega tirile romanului dureaza att de mult. Dar Lucius i facu semn cu mna ca nu ispravise nca. Se auzi atunci glasul poruncitor al proconsulului: "Asteapta". Lucius era peste tot acoperit cu untdelemn; nu-i mai ramnea acum dect sa se tavale asca, dupa cum era obiceiul, prin tarina arenei.

Spre uimirea tuturor nsa, el ngenunche; Sporus i varsa peste umeri un sac cu nisip, luat de pe malurile rului Chrysorhoas. Dupa toate aceste pregatiri, Lucius, se r idica si facu semn ca a ispravit. Lupta avea sa nceapa. Tebanul nainta ncrezator, iar Lucius l astepta linistit. Cnd minile pastorului atinse ra umerii lui, romanul scoase un strigat nabusit. n acelasi timp, se pleca sprijin indu-se ntr-un genunchi si-si ncolaci bratele n jurul picioarelor tebanului. Apoi, cu o usurinta uimitoare, ridica pe vlajgan n aer. Miscarile sale erau att de repez i si de ndemnatice nct adversul nu avu nici ragazul, nici puterea de a li se mpotrivi . Acum el era ridicat n aer, iar bratele sale nu gaseau nimic de ce sa se sprijin e. Un minut, spectatorii avura impresia ca asista la lupta dintre Hercule si Anteu. Tebanul si apasa minile pe umerii lui Lucius si cauta sa scape din strnsoare: toate sfortarile fura zadarnice nsa. Degeaba cauta fostul pastor sa-si ncolaceasca pici oarele n jurul mijlocului romanului; de data aceasta, Laocoon avea sa triumfe asu pra sarpelui. Si cu ct erau mai mari sfortarile tebanului, cu att mai puternica de venea si strnsoarea lui Lucius. Nemiscat pe locul sau, cu capul sprijinit pe piep tul adversarului ca pentru a-i asculta suflarea, strngndu-l din ce n ce mai tare, r amase astfel cteva clipe; n acest timp, tebanul slabea din ce n ce. Picaturi de sud oare rece i siroiau pe tot corpul; picioarele se desprinsera din jurul corpului l ui Lucius, iar capul si bratele sale se plecara pe spate. Romanul nu-l slabi dect atunci cnd o suvita de snge tsni din gura lui; tebanul cazu lesinat la pamnt. Nici un strigat de bucurie si nici o bataie din palme nu se auzira, multimea era tacuta. Nimeni nu putea spune nsa ca lupta nu fusese dreapta; Lucius cstigase o v ictorie cinstita. Cu toate acestea, lupta strni mult interes. Imediat dupa ce sclavii scoasera din arena pe nvins, privirile multimii se ndrepta ra spre atlet care ? datorita ndemnarii de care facuse dovada ? fagaduia sa fie un adversar de temut. Spectatorii fura nsa dezamagiti. ntr-adevar, pe cnd Lucius se pregatea pentru a doua lupta, atletul nainta spre el, se arunca n genunchi si ridica mna, semn ca se socotea nvins. Lucius nu parea deloc uimit, ba chiar, fara sa ntinda mna atletului, se uita la mu ltimea de fata si o ntreba din privire daca i-ar putea tagadui cumva izbnda. Nimeni nu rosti vreun cuvnt de mpotrivire, nimeni nu trada vreo nemultumire. Lucius se ndrepta, n mijlocul unei taceri de mormnt, spre proconsul, care-i ntinse c oroana nvingatorilor. n acest moment izbucnira cteva aplauze. Nu erau nsa dect sclavii de pe vasul romanul ui, care se bucurau de succesul stapnului lor. Nimeni nu dusmanea totusi pe Lucius; dar o teama de nedescris cuprinsese multime a de spectatori. Aceasta putere supraomeneasca, unita cu atta vigoare si tinerete, reaminteau stra luciri ale vremurilor trecute: toti se gndeau cu mndrie la numele lui Teseu si al lui Pirithous si fiecare, desi nu se vorbisera ntre ei, socotea un adevarat semiz eu pe tnarul roman. Recunoasterea nfrngerii fara lupta, de catre public, ascultarea sclavului sau, dadeau oarecare temei acestui gnd. Astfel, cnd nvingatorul iesi din arena, sprijinindu-se cu un brat de umarul lui Am icles, iar cu altul de Sporus, toata multimea l petrecu pna n pragul casei sale. Ajunsi la portile orasului, fura ntmpinati de fecioarele si de femeile care nu put usera asista la lupte, dar care asteptau pe nvingatori cu coronite de lauri. Lucius cauta cu privirea pe Acteeea, dar ea, fie prea fricoasa, fie prea rusinoa sa, nu se afla acolo. Atunci el se grabi spre casa nadajduind ca tnara corintiana l va astepta n prag. O gasi pe Acteea, nu n fata portii, ci ntr-un mic vestibul, ngenuncheata naintea sta tuii Dianei. Atunci el se ndrepta spre ea si-i puse pe cap coroana pe care o cstigase. Acteea se ntoarse scotnd un tipat de spaima; ochii arzatori si mndri ai lui Lucius i vestira atunci, mai bine dect searbada coroana, ca ntr-adevar, tnarul roman cstigas e primul trofeu al Greciei.

Capitolul IV A doua zi, nca de dimineata, Corintul si remprospata hainele de sarbatoare. Cu toate ca nu erau antice, ntrecerile de care se desfasurau ntotdeauna ntr-un cadr u foarte solemn. Ele aveau loc n prezenta zeilor; statuile acestora, strnse n timpu l noptii, n templul lui Jupiter, situat aproape de poarta Leche, adica spre parte a rasariteana a orasului pentru a ajunge la pista speciala construita n acest sco p, ce se gasea la celalalt capat al cetatii, adica n apropiere de portul Crissa. Spre orele zece dimineata, adica ? dupa socoteala romana ? spre al patrulea ceas al zilei, se forma cortegiul. Carul de aur al proconsulului Lentulus, mbracat n mantia triumfatorilor, mergea n f runte. n urma lui venea o trupa calare, alcatuita din tineri ntre patrusprezece si cincis prezece ani, toti fii de luptatori vestiti. Urmau concurentii zilei, n fruntea carora se afla carul lui Lucius. Deasupra capului sau stralucea un cerc luminos, asemanator cu acela pe care pict orii l zugravesc n jurul soarelui. Apropierea dintre fiinta lui si un semizeu era n ca si mai mare; barba lui parea presarata cu graunte stralucitoare de aur. ndaratul lui venea mndru un tesalian, mbracat ntr-o haina galbena si conducnd un car de bronz tras de patru cai negri. Ceilalti doi erau, unul, un atenian ce pretindea a fi urmasul lui Alcibiade, cel alalt, un sirian cu fata arsa de soare. Primul purta o tunica albastra. Pletele sale negre si parfumate flfiau n vntul dimin etii. Celalalt era nfasurat ntr-o mantie alba legata la mijloc cu o centura persana. Pe cap purta un turban tot att de alb ca si zapada care straluceste pe piscurile mun telui Sinai. Urma o trupa de harpisti si de flautisti, n mijlocul carora se aflau mai marii sl ujitorilor zeilor. Acestia duceau vase de argint, pline cu parfum sau cu miroden ii fumegnde care raspndeau n aer un balsam mbatator. Defilarea se termina cu cteva care trase de armasari si escortate de cavaleri si de nobili ce duceau statuile celor doisprezece zei. Cortegiul avea sa treaca printre doua rnduri de case mpodobite cu tablouri, covoar e, sau avnd n prag statuile protectorilor. Ajunsi n fata portii lui Amicles, Lucius privi ntr-acolo, cautnd-o pe Acteea. n sfrsi t, dupa un baldachin tnarul zari capul iubitei sale, mpodobit cu coroana pe care c u o seara mai nainte o pusese la picioarele ei. Dindaratul baldachinului care i ac operea fata, corintiana auzi un glas fermecator care-i striga: - O! ncntatoarea mea gazda, ntmpina-ma la ntoarcere si atunci voi schimba coroana ta de maslin cu una de aur. Spre miezul zilei, cortegiul ajunse la intrarea circului. Era o cladire nalta, mpr ejmuita de un zid de vreo trei metri; numai n patru parti se lasase o spartura pe ntru trecerea carelor. Din loc n loc, pe tot cuprinsul arenei se ridicau altare s au piedestale care, pentru aceasta sarbatoare, asteptau statuile zeilor. La un capat al circului se aflau grajdurile, la celalalt bancile de piatra dispu se n forma de amfiteatru. La fiecare capat al zidului se zareau trei tarusi nfipti n pamnt; cei ce voiau sa cstige cursa, trebuiau sa-i nconjoare de sapte ori. Conducatorii carelor se mbracasera, dupa cum am spus mai sus, n haine de culori di ferite. Cei ce pariasera pentru unul sau pentru altul dintre concurenti se mbraca sera n culoarea concurentului respectiv. Toate bancile erau ocupate de o multime care unea entuziasmul pe care-l strneau l uptele, cu interesul lor personal. Femeile, ce se recunosteau dupa valul lor colorat la fel cu haina concurentului preferat, aveau de asta data ncuviintarea sa asiste la competitii. Cnd se opri zgomotul cortegiului, o miscare ciudata strafulgera toata aceasta mul time ale carei capete se miscau ntocmai unor valuri vijelioase. n sfrsit, dupa ce carele trecura, multimea de noi spectatori astupa golul portilor .

Nici un sfert din cei sositi acum nu putura sa patrunda n circ sau nu fura n stare sa-si asigure un loc de unde sa poata zari ceva. Ramasera n afara zidurilor si e rau mereu mpinsi napoi de garda proconsulului. Fiecare cauta cte o ridicatura de pe care sa poata privi; multi din ei se catarau pe crengile copacilor, se suiau pe ziduri sau, n sfrsit, se urcau n podurile caselor mai nalte. Putin timp dupa ce fiecare izbutise sa-si dobndeasca un loc, se deschise poarta c ea mare a circului si aparu Lentulus. Prezenta lui puse capat nerabdarii. Toti e rau curiosi sa-l asculte si asteptau n tacere. Fie din ncredere fata de Lucius, care iesise nvingator cu o seara mai nainte, fie p entru a maguli pe mparatul Nero care proteguia culoarea verde, proconsulul lepada se mantia sa de purpura si venise mbracat cu o haina de culoarea sperantei. Carul sau, urmat de cel al zeilor si de muzicanti, facu nconjurul circului, iar h arpistii si flautistii nu ncetara sa cnte dect atunci cnd toate statuile fusesera as ezate pe piedestalele respective. Lentulus dadu atunci semnalul, aruncnd n mijlocul circului un stegulet alb. ndata, un soldat calare pe un cal fara capastru, mbracat n costumul lui Mercur, se repezi si fara sa coboare, lua n vrful unei sabii steguletul. nconjura apoi arena s i arunca sabia cu steguletul peste poarta ndaratul careia asteptau concurentii. A tunci aparura n mijlocul pistei cele patru care. Patru biletele albe, pe care erau nscrise numele conducatorilor, fura aruncate ntr -o urna; soarta avea sa hotarasca ordinea plecarilor, astfel ca cei ce trebuiau sa fie mai departati de centru, adica cei care aveau de parcurs cercuri mai mari , nu se puteau plnge dect de vitregia norocului. Proconsulul amesteca biletelele si le trase afara unui cte unul. Primul ales fu sirianul, cel cu turbanul alb. Imediat, acesta ndrepta carul sau ln ga zid. Al doilea era atenianul cu tunica albastra. Se duse numaidect lnga tovarasul sau. Urmau tesalianul si Lucius, caruia vointa zeilor i atribuise locul cei mai neprie lnic, ca si cum stapnitorii divini ar fi fost gelosi de izbnda cstigata cu o zi mai nainte. De ndata ce cei patru concurenti se aflara asezati pe linii paralele, sclavii ncep ura sa ndrepte hamurile cailor si sa treaca prin fata ochilor acestor nobile anim ale niste stegulete de diferite culori; aceasta pentru a le mari curajul. ... Un minut de asteptare. Se facura alte prinsori, alte pronosticuri, fiecare v orbea n soapta cu vecinul sau. Se auzi sunetul trompetei. Spectatorii se asezara pe locurile lor; aceasta multi me, care pna mai adineauri era att de galagioasa, deveni deodata foarte tacuta. Fi ecare era nerabdator. La ultimul sunet al instrumentului, cele patru care pornira n goana cailor. Primele doua ocoluri erau pe sfrsite; totusi, concurentii erau cam la acelasi niv el. Dar cei ce se pricepeau si puteau da seama acum de calitatea cailor. Sirianul nu-si stapnea dect cu greu caii ? obisnuiti cu ntrecerile din desertul arz ator ? pe care, numai cu multa rabdare si ndemnare i deprinsese sa traga la car. Fi ecare stia ca daca el i-ar fi putut lasa liberi, ar fi fugit mai repede chiar de ct acel arzator simun al stepei pe care-l ntrecusera de attea ori. Atenianul si adusese caii din Tracia, dar tot asa de mndru ca si strabunii lui ero i, nu se ocupase de ei; sclavii fusesera nsarcinati cu dresarea armasarilor. Acum , ei nu voiau sa asculte de aceasta mna si nici de acest glas necunoscut. Din contra, tesalianul parea foarte stapn pe echipajul sau si pe acei cai din Eli da pe care-i hranise cu mna sa si pe care-i deprinsese sa alerge ntre Pencus si En ipe, adica pe care-i obisnuise sa acopere aceeasi distanta pe care o parcurseser a si caii lui Ahile. Lucius conducea armasarii adusi din Moesia, cntati pna si n poeziile lui Virgiliu. Stramosul acestora parea a fi fost nsusi Eol, zeul vntului, att de repede fugeau. Si, cu toate ca el avea sa parcurga distanta cea mai mare, nu trebuia nici sa-i grabeasca si nici sa le domoleasca avntul. i lasa sa fuga n galop caci acesta parea mersul lor obisnuit. Astfel, soarta l favoriza. La al treilea ocol, sortii cstigului se statornicisera si mai mult: atenianul las ase cu doua lungimi n urma pe tesalian iar sirianul, strngnd frnele cailor sai, se l

asase ntrecut, sigur ca-si va putea oricnd recstiga pierderea. Lucius, surzator si nepasator, parea ca priveste desfasurarea unei lupte pentru c are nu ar fi avut nici un interes. Numai la cel de-al patrulea nconjur, o ntmplare putin obisnuita atrase atentia publ icului asupra carului sau: biciul i scapa din mina. Romanul opri atunci caii, cob or din car si ridica obiectul ce pna acum nu fusese folosit. Astfel fu mult depasi t de adversarii lui. Orict de repezi ar fi fost miscarile lui ? si ntr-adevar ele nu fura mai ndelungi d ect brazda luminoasa a fulgerului ? nazuintele celor ce se ncrezusera n triumful ve rdelui, fura spulberate. Teama lor nu dura nsa dect o clipa, caci Lucius se pleca asupra cailor scotnd un su ierat ciudat. Si, desi el nu se folosise nici de usturimea biciului si nici de mb oldirea gestului, armasarii condusi de minile sale pricepute o pornira n galop. Fu geau att de repede nct ti dadeau impresia ca erau naripati. Astfel se explica faptul ca nainte de a se fi terminat al patrulea tur, carul lui Lucius se gasea n acelasi loc pe care-l ocupase nainte. A cincea cursa ncepuse. Atenianul nu mai era stapn pe caii sai, care nu mai puteau fi staviliti n cursa lor nebuneasca. ntrecuse de mult pe ceilalti concurenti, dar nici publicul si nici chiar el nu puteau fi nselati de acest succes iluzoriu. Pr ivea cu mare grija pe urmaritorii sai, dar n loc sa ncerce a potoli avntul cailor, i biciuia, nadajduind astfel ca, nainte ca animalele sa fie prea ostenite, va fi d estul de ndepartat pentru a nu mai putea fi ntrecut. si dadea seama ca nu-si mai pu tea conduce carul, deoarece, fiindu-i frica sa nu se ciocneasca de vreun tarus, nu ncerca sa se apropie de semnul menit sa-i micsoreze distanta pe care trebuia s -o parcurga. Se mentinea astfel la aceeasi departare pe care soarta i-o harazise nca de la nceput. Mai ramneau doar doua ocoluri. Dupa nelinistea spectatorilor ? si chiar a concure ntilor ? ar fi nteles usor ca se apropie sfrsitul. Cei ce pariasera pe albastru, ngrijorati de izbnda lor vremelnica, strigau atenian ului sa ncerce a potoli fuga cailor sai, dar armasarii, lund aceste tipete drept i mbolduri, fugeau si mai repede, lasnd sa se nteleaga prin aceasta ca n curnd vor fi la capatul sfortarilor. n acest moment, sirianul slobozi hamurile: caii desertului putura astfel sa cucer easca distanta pierduta. Tesalianul, uimit de acest fapt, atta printr-un glas tunator armasarii carului sa u care pornira cu iuteala unui vrtej de vnt. Lucius se multumi doar sa suiere nca o data. ... Totusi, atenianul fu ajuns de cei doi potrivnici, pe care soarta i asezase la dreapta si la stnga lui. ntelese ca daca ar lasa ntre carul sau si primul tarus o departare destul de mare pentru trecerea altui echipaj, ar fi pierdut orice sper anta de cstig. Se apropie atunci de zid, mpiedicnd pe sirian sa-l ocoleasca. Acesta se pleca spre dreapta, ncercnd sa treaca printre carul tesalianului si cel al ate nianului, dar distanta dintre ei era prea mica. Carul tesalian era nsa mai usor si mai putin solid dect al sirianului. Se hotar dec i sa se ndrepte direct contra lui; ct ai clipi din ochi, roata si osia acestuia fu ra rupte, iar calul si calaretul, aruncati n mijlocul arenei. Cu toata ndemnarea acestei manevre si cu toata repeziciunea caderii provocate, sir ianul fusese ntrziat; dar si cstiga n scurt timp vremea pierduta. Astfel, la a sasea cursa, atenianul si cei doi adversari ai sai, pe care-i lasas e cu atta n urma, ajunsera la tarus n acelasi timp. Chiar nainte de mplinirea ultimei parti a nconjurului el fusese depasit. Acum nu mai ramneau sa lupte dect arabul si romanul, verdele si albul. Dar goana acestor opt cai era att de mare si totusi att de egala nct s-ar fi crezut ca sunt nhamati la acelasi car. Un nor de praf nconjura cele doua echipaje; nu se auzea dect zgomotul unei singure roti, att de potrivita era fuga cailor; nu se deosebea dect un singur suflu, att d e nfratiti pareau armasarii n alegerea lor. Toata lumea se ridicase n picioare. Cei ce pariasera fluturau stegulete albe sau verzi, iar cei ce pierdusera, nflacarau prin tipetele si aplauzele lor pe cei doi vrajmasi.

... Se parea ca sirianul va cstiga caci carul sau ntrecuse cu putin pe cel al lui Lucius. Atunci, Lucius si biciui armasarii. Se auzi un nechezat dureros. Dar caii lui se repezira nainte si ntrecndu-i pe ceilalti cu aproape cincizeci de metri, cstigara ntr ecerea caci facusera cele sapte nconjururi ale arenei.. Din toate partile se auzira strigate de bucurie. Tnarul roman, necunoscut pna ieri, era asemanat cu Teseu, cu Castor sau chiar cu A pollo care "s-a ntors din nou pe pamnt". Multimea aplauda. Crainicul vestea lumii ntregi izbnda lui. Lentulus se ndrepta spr e el, pentru a-i mpodobi capul cu o coroana de aur si de argint. n acelasi timp, L ucius se urca pe un piedestal pentru a putea fi vazut de toti, ca si cnd ar fi di n totdeauna deprins cu asemenea victorii. napoie apoi proconsulului rasplata baneasca care-i fusese adusa ntr-un vas de argi nt, pentru a fi mpartita batrnilor si saracilor. Facu semn lui Sporus care se apropie de el ntinzndu-i un porumbel luat din colivia Acteei. Lucius petrecu n jurul piciorului gingasei pasari o fsie de purpura, de c are lega doua frunzulite de aur din coroana sa si dadu drumul zburatorului care se ndrepta ca o sageata spre casa lui Amicles. Capitolul V Cele doua victorii ale lui Lucius si mprejurarile ciudate care le ntovaraseau minu nasera, asa cum am spus mai nainte, pe spectatori. Altadata, Grecia fusese pamntul ndragit al zeilor; Apollo, izgonit din cer, se fac use pastor si pazise turmele lui Ahmed, regele Tesaliei; Venus, nascuta din spum a apelor si mpinsa la mal de Tritoni, coborse aproape de Helos si apoi, libera sasi aleaga lacasul de nchinaciune, preferase Gnidul, Paphos, Idalia si Cytera oric arei alte tari din lume; n sfrsit, arcadienii, tagaduind cretanilor cinstea de a f i compatriotii regelui zeilor, dadusera nastere lui Jupiter pe naltimile muntelui Lyceu. Poate ca aceasta pretentie nu era adevarata; ceea ce e sigur nsa, e faptul ca Mar ele Zeu si-a asezat tronul pe piscurile nnourate ale Olimpului. Toate aceste amintiri se perindara prin mintea spectatorilor numai datorita lui Lucius. ntr-adevar, daca romanii reusisera sa zdrobeasca viitorul acestui falnic popor, nu reusisera sa nimiceasca nici trecutul lui si nici imaginatia lui poeti ca. Astfel se explica de ce la concursul celui mai bun cntaret, ceilalti concurenti p arasira ntrecerea vaznd soarta celor care pna aici se masurasera cu tnarul roman. Ne amintim de patania lui Marsyas care s-a luptat cu Apollo si de aceea a lui Pi erides care a ndraznit sa dispretuiasca pe cele doua muze. Lucius ramase asadar, singurul din cei cinci concurenti; cu toate acestea, proco nsulul hotar ca serbarea sa aiba loc n ziua si la ora fixata. Cntarea aleasa de Lucius interesa foarte mult pe corintieni; era un poem despre M edeea, al carui autor parea a fi nsusi mparatul Nero. Cunoastem cu totii povestea: vrajitoarea, condusa la Corint de Jason care o rapi se dar care o parasise n acest oras, si abandonase copiii punndu-i la picioarele al tarelor, lasndu-i astfel n paza zeilor. n acest timp, folosindu-se de o haina asema natoare celei a lui Nesus, ea si otravise rivala. Corintienii, nspaimntati de farad elegea mamei, aruncara afara din templu pe copii si-i omorra cu pietre. Miselia nu ramase nsa nepedepsita. Zeii erau mniati ca vointa le fusese nesocotita iar sfintenia lacasurilor de nchinaciune pngarita: n scurt timp, toti copiii corin tieni se mbolnavira. Desi trecusera cincisprezece veacuri de atunci, urmasii criminalilor tagaduiau c rima parintilor lor. Dar la sarbatoarea anuala, n ziua omorrii celor doi nevinovati, obiceiul de a mbrac a pe copii ntr-o mantie neagra si de a-i rde pe cap pna la vrsta de cinci ani, doved ea cu prisosinta ca cetatenii Corintului cautau o ispasire. De la sine nteles, pr in urmare, de ce era att de mare curiozitatea spectatorilor.

Fiindca localul era prea mic ? mult mai nencapator dect stadionul sau hipodromul ? nu toata lumea care venise la Corint putea ncapea n teatru. Numai vreo doua mii d e spectatori trebuia sa aiba norocul sa auda pe cntaretul roman. De aceea, celor mai nobili dintre corintieni si celor mai de vaza dintre straini , li se mpartisera niste tablite de arama pe care erau sapate numere corespunzato are semnelor ncrustate n spatele bancilor din amfiteatru. Mai multi oameni, anume n sarcinati, aveau grija ca toata lumea sa fie asezata si ca nimeni sa nu ocupe lo cul altuia. Astfel, cu toata multimea care venise pna la portile teatrului, totul se petrecea ntr-o ordine admirabila. Pentru a feri lumea de prjolul soarelui de mai, teatrul era acoperit cu un "velar ium", un fel de val, tesut din matase si mpodobit, din loc n loc, cu stele de aur. n mijlocul lui era pictat Nero, nfasurat n mantia triumfatorilor. Dar cu toata umbra pe care o raspndea acest acoperis, multi tineri, din cauza cal durii sufocante, tineau n mna un fel de evantaie din pene de paun, prin miscarea c arora racoreau pe femeile culcate pe perne de purpura sau pe covoare persane, pu se de sclavi pe bancile destinate stapnelor lor. Printre aceste femei era si Acteea care, nendraznind sa poarte cele doua coroane date de nvingator, si mpodobise capul numai cu frunzulitele de aur aduse de porumbe l. Dar n jurul ei nu se vedeau tineri ca pe lnga celelalte femei. Statea alaturi d e tatal sau a carui fara serioasa, dar surzatoare, arata pe de o parte interesul pe care-l punea n succesul oaspetelui sau, iar pe de alta parte, mndria pe care o simtise la gndul ca el era gazda acestui semizeu. Numai el, ncrezator n soarta lui Lucius, nduplecase pe fiica sa sa vina la teatru. Clipa nceperii spectacolului se apropia; fiecare astepta cu nerabdare si cu uimir e. Deodata se auzi un bubuit asemanator tunetului. O ploaie marunta ncepu sa cada. S pectatorii o priveau ca pe o mare binefacere, caci ea era menita sa mprospateze a erul mbcsit. Toata lumea aplauda zgomotos, caci tunetul era produs de doi oameni ce rostogole au n dosul scenei, un vas de arama n care pusesera mai multe pietre. Era semnalul lui Claudius Pulcher, inventatorul acestui procedeu de semnalizare prin care se vestea nceputul spectacolului. Iar ploaia nu era altceva dect miresme de parfumuri amestecate cu safran de Cilic ia, care se revarsau n mici suvoaie din statuile raspndite n jurul teatrului. Putin dupa aceea, valul fu cobort si Lucius aparu pe scena, tinnd ntr-o mna o lira. La stnga lui pasea comicul Paris care avea sa faca gesturile exprimate de cnt. n ur ma lor sosea corul, condus de un flautist. nca de la primele sunete, toata lumea si putea da seama ca tnarul roman era un cntar et dibaci. ntr-adevar, nainte de a ncepe melodia Medeei, Lucius executa doua game, adica produ se cele doua sunete excreme pe care le poate intona vocea omeneasca. Numai dupa aceasta introducere si ncepu cntarea. - Povestea ? dupa cum am spus mai sus ? reda pataniile Medeei, adica nenorociril e acelei femei rapitor de frumoasa, ale acelei atotputernice vrajitoare. Ca un artist ce era, mparatul Claudius Caesar Nero ncepuse povestirea prin descrie rea momentului n care Jason, ajungnd cu vasul sau "Argo" pe malurile Colchidei, o n tlneste pe Medeea, fiica regelui Etes care tocmai culegea flori. La auzul acestor cuvinte, Acteea tresari: tot astfel l vazuse si ea pe Lucius pen tru prima oara. Si ea culegea flori pe mal atunci cnd vasul romanului se oprise p e tarmul Corintului. Iar n ntrebarile lui Jason si raspunsurile Medeei, recunoscu cuvintele care fusesera schimbate ntre ea si Lucius. n acest moment, Sporus, profitnd de o ntrerupere a corului, se ndrepta spre stapnul s au cu o lira ioniana, adica numai cu unsprezece coarde. Era acelasi instrument cu care Timoteu ncercase sa ncnte urechile lacedemonienilor, dar din cauza careia ? caci eforii l credeau prea femeiesc ? divinul cntaret fu nv inuit ca vrea sa corupa tinerii spartani. Nu e mai putin adevarat nsa ca aceasta hotarre fu luata pe timpul bataliei dintre Egos si Patmos, care se sfrsi prin triu mful spartanilor asupra Atenei. De atunci se scursesera patru secole. Sparta fusese zdrobita, Atena era sclava R omei, Grecia nu era dect o provincie: prezicerea lui Euripide se ndeplinise ntocmai

. Dar cu toate ca nu adaugase lirei sale cele patru coarde, Lucius fu aplaudat cu entuziasm. Ct despre Acteea, ea asculta cu mare nflacarare glasul cntaretului; se parea chiar ca iubitul sau povestea ntmplarile propriei vieti. Ca si Jason, Lucius lupta pentru un premiu minunat, ca si pentru Jason, cele dou a victorii ale sale prevedeau ca si de asta data va fi nvingator. Dar pentru a sa rbatori izbnda avea nevoie de alta lira dect aceea care-i cntase dragostea. Astfel, dupa ce o ntlnise pe Medeea n templul Hecatei, el obtinuse de la iubita sa ajutoru l artei sale misterioase si cele trei talismane care aveau sa-l faca sa biruiasc a toate piedicile ivite n calea cuceririi gloriei supreme. Porneste la aceasta cu cerire cu o lira lidiana, adica cu un instrument ce scoate cinci sunete foarte g roase, cnd foarte subtiri. Acteea freamata din tot corpul caci n mintea sa nu-l putea desparti pe Jason de L ucius. Urmareste pna la incinta sfnta pe acest erou de nenvins. Aici, da peste doi tauri g igantici cu coarnele de arama care scot flacari pe nari; dar de ndata ce Jason i a tinge cu biciul sau fermecat, animalele se lasa nhamate la un plug de diamant cu care, priceputul agricultor ara ogoarele lui Marte. De aici, el trece n cea de a doua incinta: Acteea l urmeaza. ndata ce intra acolo, un sarpe se arata printre ramurile unui maslin care-i servea drept ascunzatoare si se ndreapta, suiernd spre el. Atunci ncepe o lupta pe viata si pe moarte. Jason este nsa invulnerabil. Otrava sarpelui nu-l ucide pe luptator, strnsoarea lui nu-l nabusa, dar fiecare lovitura de sabie a eroului raneste de moarte nspaimntatoarea reptila. n curnd sarpele va fi cel care da napoi si Jason cel care ataca. Reptila fuge dar o mul o urmareste. Sarpele intra ntr-o vagauna strmta si ntunecoasa. Jason se traste d upa ea si n scurt timp iese din nou la lumina zilei tinnd n mina capul dusmanului. Se rentoarce pe ogor si seamana n brazdele arate de plugul sau, dintii reptilei. D in fundul pamntului rasar atunci o ceata de oameni narmati care se napustesc asupr a lui. Jason arunca n mijlocul lor piatra pe care i-o daduse Medeea. Oamenii ncep sa se lupte ntre ei si Jason, liber, poate veni pna n mijlocul celei de a treia inc inte unde se afla arborele cu trunchiul de argint, cu frunzele de smarald si fru ctele de rubin, pe ramurile caruia se gaseste pielea aurie a tapului Phryxus. Mai ramne nsa un dusman mult mai nfiorator dect ceilalti doi: este un dragon giganti c cu aripi de diamant, tot att de invulnerabil ca Jason si acesta porneste lupta m potriva lui. De data aceasta, trebuie sa lupte cu altfel de arme. Jason pune pe pamnt un vas plin cu lapte. Fiara se adapa din aceasta bautura care o adoarme pe loc. Fiul lui Eson fura pielea tapului. ... n acest moment, Lucius relua lira ioniana, caci acum, Medeea asteapta pe nving ator. Jason gaseste nsa cuvinte potrivite, care hotarasc pe iubita sa sa-si paraseasca patria si familia pentru a-l urma pe netarmurita ntindere a valurilor. Lupta e lunga si apriga dar tot dragostea triumfa pna n cele din urma: pe jumatate goala, Medeea si paraseste batrnul tata n timp ce acesta doarme. Ajunsa la poarta palatului, simte o dorinta nestavilita de a mai vedea nca o data pe acela care i-a dat zile. Rusinata de ea nsasi, tinndu-si respiratia, se rentoar ce si patrunde n camera batrnului, se pleaca peste el, i saruta parul alb, scoate u n tipat sfsietor pe care batrnul l ia drept glasul visului si revine la iubitul ei care o asteapta n port si care o duce aproape lesinata pe bordul vasului sau, con struit de Minerva. Medeea priveste trista cum dispare n negura linia tarmului natal, cum se pierd n d epartare malurile patriei sale. ntelege acum ca a parasit Asia pentru Europa, tatal pentru sot, trecutul pentru v iitor. Aceasta a doua parte a poemului fu cantata cu atta nflacarare, nct toate femeile asc ultau cu cea mai mare emotie. Acteea, ca si Medeea, stapnita de fiorii dragostei, cu ochii atintiti, cu buzele strnse, cu rasuflarea nceata, parea ca asculta povestea propriei sale existente, c a priveste un spectacol minunat care-i nfatiseaza n acelasi timp trecutul si viito

rul. Astfel, n momentul n care Medeea, cu sufletul sfsiat de durere, saruta pentru ultim a data pletele tatalui sau, tnara corintiana se pleca peste Amicles si-si sprijin i capul pe umarul sau. Triumful lui Lucius fu desavrsit: la prima ntrerupere a poemului fusese aplaudat f urtunos. Acum, din toate partile se auzeau strigate de bucurie si freamat de pre amarire; numai el putu sa puna capat acestei izbucniri de entuziasm, atunci cnd si relua lira pentru a cnta ultima parte a poemului. Dar trebui sa-si schimbe din nou instrumentul: acum nu mai avea sa descrie drago stea voluptuoasa si nici triumful iubitului asupra razboinicului, ci nerecunosti nta omeneasca, gelozia femeii, asadar, o patima vijelioasa, razbunatoare, ucigat oare, sentimente pe care nu le putea exprima dect lira doriana. Medeea se afla pe bordul vasului vrajit. Se opreste n Phiacia si se ndreapta spre Iolchos unde are de ndeplinit o datorie sfnta: sa ntinereasca pe batrnul tata al lui Jason. Apoi ajunge, la Corint, unde iubitul o paraseste pentru a se casatori cu Creusa, fiica regelui din Epir. O sotie geloasa avea sa nlocuiasca acum o iubita credincioasa. Ea mbiba o rochie cu cea mai puternica otrava si o trimite logodni cei care o mbraca fara nici o frica, n timp ce aceasta moare chinuita n fata necred inciosului Jason, Medeea si ucide propriii copii pentru a nu pastra nici o aminti re din vremea ct i-a fost amanta lui Jason si dispare ntr-un car dus de balauri nar ipati. La aceste cuvinte care puneau n seama mamei aceasta fara-de-lege, corintienii se simtira mndri. Aplauze, strigate, tropote se auzira de pretutindeni, dar pe deasupra tuturor ra zbatea glasul majestuos al castagnetelor care, pentru teatrul grec, nfatisau entu ziasmul suprem. ... Cntaretul nu fu rasplatit numai cu coroana de maslin pregatita de proconsul, ci si cu o ploaie de flori si coronite aruncate de femei n mijlocul teatrului. Sar fi putut crede chiar ca Lucius va fi nabusit de aceste flori, dar el, nepasato r, ca si cum s-ar fi asteptat la un asemenea triumf, cauta din ochi, printre toa te acele femei, pe cea datorita farmecului careia cntase. O zari aplecata peste umarul lui Amicles, aproape lesinata de emotie si purtnd pe cap coronita de flori. Tnarul o privi cu ochi att de dragastosi, ntinse spre ea brate att de rugatoare, nct A cteea, ducnd mna la cap, si desprinse coronita, dar neavnd puterea de a o arunca pna la picioarele iubitului, o lasa sa cada n mijlocul orchestrei si plngnd de ciuda, s e arunca n bratele tatalui sau. A doua zi de dimineata, o corabie aurie plutea pe undele azurii ale golfului Cor int. Era asemanatoare cu vechiul "Argo", caci ca si el, ducea spre zari necunosc ute o alta Medee necredincioasa fata de tatal si de tara sa. Era Acteea care, aplecata pe umarul tnarului roman, privea cum dispar n zare munti i Citerionului, la poalele carora se afla Corintul. Ea ramase astfel pna cnd totul disparu n zare. Cnd nimic nu se mai vazu, cnd totul fusese nghitit de departarea ne miloasa, Acteea, ntr-un ultim suspin, lesina si cazu la picioarele lui Lucius. Capitolul VI Cnd fugara si reveni n simtiri, se afla ntr-o cabina a corabiei. Lucius era lnga ea s i-i sustinea capul cu parul despletit. n celalalt colt, tigroaica, culcata pe un covor de purpura brodat cu aur, dormea un somn netulburat. Se lasase noaptea. Prin deschizatura tavanului se putea zari cerul minunat al Io niei, presarat cu stele scnteietoare. Vasul se legana usor pe valurile spumoase; toata natura parea att de linistita si de nmiresmata, nct Acteea crezu un moment ca nu-si parasise valul de fecioara. Lucius pndea orice miscare a ei si atunci cnd observa ca iubita sa se trezise, poc nind din degete, chema o sclava. Aceasta intra numaidect, tinnd n mna un bastonas de ceara ncalzita si aprinse cu el l ampa de bronz de la picioarele patului.

De ndata ce sclava aparuse, Acteea si tintise privirile asupra ei si o urmarise cu o curiozitate din ce n ce mai mare: o vedea pentru prima oara si totusi, ea nu-i era necunoscuta. ntr-adevar, trasaturile fetei sale i trezeau amintiri apropiate, cu toate acestea nu putea sti cine e. Felurite gnduri se ciocneau n mintea corintienei care, neputnd suporta greutatea lo r, nchise ochii si ncerca sa adoarma iarasi. Lucius facu un semn sclavei sa ramna n cabina pentru a veghea somnul Acteei, iar e l iesi pe punte. Sclava, ramasa singura cu Acteea, o privi cu multa tristete, ap oi se culca pe covorul de purpura pe care era ntinsa Phoebe si-si sprijini capul pe grumazul tigroaicei. Strnita n odihna ei, fiara deschise un ochi scnteietor si salbatic, dar recunoscnd o prietena, n loc s-o pedepseasca pentru ndrazneala ei, o linse pe mna si se culca d in nou, nepasatoare. Se auzea o melodie naltatoare care venea dinspre celalalt capat al corabiei: era acelasi cnt pe care Acteea l auzise n momentul n care vasul acostase n portul Corintu lui. De asta data nsa, tacerea si ntunecimea noptii i mprumutau misterul si farmecul lor. Curnd nu se mai auzi dect o singura voce. Lucius cnta o rugaciune nchinata lui Neptu n. Acteea recunoscu aceleasi intonatii pe care le auzise cu o zi mai nainte si ca re o impresionasera att. Sunetele erau asa de armonioase nct s-ar fi putut crede ca sirenele iesisera n ntmpinarea vasului lui Ulyse. Robita de ncntarea acestei melodii, Acteea redeschise ochii obositi si privind ste lele de pe cer, uita, ncetul cu ncetul orice remuscare si nu se mai gndi dect la iub itul ei. Ultimele ecouri ale lirei si ale acelui glas minunat se pierdusera de mult n tain a noptii, dar Acteea mai asculta nca. ntr-un trziu si pleca ochii si zari din nou pe tnara fata. Ca si stapna sa, aceasta parea stapnita de un farmec ciudat. Privirile lor se ntlnir a. Acteea si dadu din nou seama ca mai ntlnise si nainte acesti ochi tristi. Corintiana facu un semn cu mna. Sclava se ridica. Dupa un minut de tacere, Acteea fu cea care vorbi mai nti: - Cum te numesti? ntreba ea cu glas scazut. - Sabina, raspunse sclava. Acteea tresari la auzul acestui cuvnt, caci si vocea, ca si figura tinerei roabe, i pareau cunoscute. Numele nsa nu-i trezea nici o amintire. - Din ce tara vii? Continua Acteea. - Am parasit-o la o vrsta att de mica, nct nici nu mai pot spune ca am vreo patrie. - Cine este stapnui tau? - Ieri am ascultat de Lucius. Azi sunt nchinata Acteei. - i apartii de mult? - De cnd ma stiu. - Si... fara ndoiala ca-i esti foarte credincioasa? - Ca o fiica tatalui sau. - Vino atunci lnga mine; sa vorbim despre el. Sabine se supuse. n ochii ei se citea nsa o mpotrivire vadita. Acteea, socotind-o d rept frica, cuprinse mna sclavei ca pentru a o linisti. Dar mna ei era ca marmora. Totusi, ascultnd de chemarea stapnei sale, cazu, mai mult dect se aseza, pe scaunu l pe care i-l ntindea Acteea. - Nu crezi ca te-am mai vazut vreodata? - Nu, nu cred, murmura Sabina. - Nici pe stadion, nici la circ, nici la teatru? - Nu am parasit niciodata corabia. - Si nici n-ai venit sa privesti izbnzile lui Lucius? - Sunt obisnuita cu ele. Tacerea urma dupa aceste ntrebari si raspunsuri schimbate, de o parte cu o curioz itate crescnda, iar de cealalta parte cu dispret nestavilit. Sentimentele Sabinei erau att de fatise, nct nici chiar Acteea nu s-ar fi putut nsel a asupra lor. - Asculta, zise tnara corintiana, mi dau seama ca ai suferi foarte mult daca ai sa fii nevoita sa-ti schimbi stapnui; de aceea, i voi spune lui Lucius ca nu vrei sa

-l parasesti. - Pentru numele lui Dumnezeu! Sa nu faci asta, striga sclava cu glas tremurator. Cnd Lucius porunceste ceva, trebuie sa i te supui. - Mnia sa e oare att de nfricosatoare? Mai ntreba Acteea surznd. - ngrozitoare, raspunse Sabina. Rostise acest cuvnt cu atta frica nct Acteea se nfiora . - Si totusi, adauga Corintana, cei care l nconjoara i sunt foarte multi credinciosi : iata, nu mai departe acest Sporus. - Sporus... murmura sclava. Acteea ramase tacuta acum si aducea bine aminte: Sabina semana cu Sporus. Era uim ita chiar ca nu descoperise acest lucru dect att de trziu. Cuprinse din nou minile s clavei si privind-o n fata o ntreba: - l cunosti pe Sporus? - Este fratele meu, bigui copila. - Dar unde este acum? - A ramas la Corint. Usa se deschise si tnarul roman aparu n prag. Acteea, care mai tinea nca minile Sabi nei ntr-ale sale, simti ca un fior de spaima strabatu trupul tinerei sclave. Luci us atinti o privire patrunzatoare asupra lor. Apoi, dupa un minut de tacere, se adresa Acteei: - Iubita mea nu vrei sa profiti de rasaritul soarelui pentru a respira aerul pro aspat al diminetii? Cu toate ca vorbirea lui era linistita si duioasa, un sunet straniu si strident vibra n fundul acestui glas pe care Acteea l auzea pentru prima oara. Sufletul sau fu cuprins de o groaza instinctiva. Lua ntrebarea drept ordin si se pregatea sa nu raspunda, ci sa se supuna. Dar puterile sale se mpotrivira vointei si cu sigur anta ca ar fi cazut gramada daca Lucius nu ar fi sprijinit-o. Se simti ridicata de bratele vnjoase ale iubitului si tremurnd, desi nu-si dadea s eama de cauza spaimei sale, se lasa condusa de el. Nu rostea nici un cuvnt si tin ea ochii nchisi, ca si cum calea ei avea sa ajunga la o prapastie. Cnd se afla pe puntea corabiei, se simti nviorata. Briza marii era racoroasa si ad ucea parfumul unor flori suave. Lucius nu o mai cuprindea n bratele sale. Ea desc hise ochii. Era culcata ntr-un hamac cu ochiurile de aur, asezat spre pupa si fixat ntr-o part e de catarg, iar n cealalta de o coloana sculptata ce-l sustinea. Lucius, rezemat de catarg, statea n picioare lnga ea. n timpul noptii, corabia, mpinsa de un vnt prielnic, iesise din golful Corintului s i ocolind capul Elis, naviga acum ntre Zacint si Cefalonia. Soarele se ridica n spatele acestor insule, iar primele lui raze aureau crestele muntilor care le desparteau n doua. Atunci se ntoarse spre Lucius si-l ntreba: - Suntem nca n Grecia? - Da, raspunse acesta, iar miresmele care vin pna la noi sunt cele ale trandafiri lor din Samos si ale portocalilor din Zacint. Iarna nici nu exista pentru acesta doua surori care se deschid la soare ntocmai ca nvelisurile Sorilor. Frumoasa mea Acteea doreste sa poruncesc sa i se cladeasca cte un palat n fiecare din aceste insule?... - Lucius, ntrerupse Acteea, ma nspaimntati cte odata, facndu-mi astfel de fagaduieli pe care numai un Zeu le-ar putea respecta. Cine esti si ce ascunzi? Esti Jupiter ? Te temi ca nu cumva, daca mi te-ai nfatisa n adevarata ta splendoare, sa fiu mis tuita de fulgerul acela nemilos? - Te nseli! Nu sunt dect un biet cntaret caruia unchiul sau i-a lasat toata averea cu o singura conditie: sa-i poarte numele. Singura mea forta sta n dragostea mea si simt ca ea e att de puternica nct, n numele ei m-as ncumeta sa ndeplinesc chiar si muncile lui Hercule. - Asadar, ma iubesti? ntreba tnara femeie. - Da, lumina ochilor mei! Raspunse Lucius. Romanul rostise aceste cuvinte cu atta caldura si adevar, nct corintiana ridica mna spre cer ca pentru a-i multumi pentru fericirea sa. n acest moment, ea uitase tot ul: regretele si remuscarile se departau de sufletul sau tot asa dupa cum patria ei disparea la orizont.

Navigara astfel pe o mare albastra si sub un cer azuriu, timp de vreo sase zile. n cea de a saptea, zarira ndepartare orasul Lecri, ridicat de soldatii lui Ajax. Ocolind promotoriul lui Hercule, patrunsera n strmtoarea Siciliei, depasind la stng a defileul Mesinei si vechea Znele, cetatea cu portul ncovoiat ca o potcoava, iar la dreapta Regium, caruia tiranul Denis i ceruse o femeie si acesta i-o daduse pe fata calaului. ndreptndu-se spre Charybda si Scylla, si luara ultimul ramas bun de la Marea Ionica si patrunsera n cea Tireniana, luminata de vulcanul Stromboli, vesnicul far al M editeranei. Mai calatorira ? cnd cu ajutorul pnzelor, cnd cu cel al vslelor ? alte cinci zile, z arind pe rnd, insula Helea, lnga care se odihnea n somnul de veci Palinurus, Poestu m si cele trei temple ale sale, Capri cu maretele sale palate. Patrunsera apoi ntr-un golf minunat, n fundul caruia se ridica Neapole, aceasta mnd ra fiica a Greciei, sclava Romei, zidita nepasator la picioarele Vezuviului, str ajuita la dreapta de Herculanum, Pompei si Stabbia, care douazeci de ani mai trzi u aveau sa dispara sub un prjolitor mormnt de lava, iar la stnga de Puteoli si de p odul sau urias, de Baia, att de temuta de Propertiu si de Boles care, n curnd va fa ce vestit patricidul lui Nero. Mult nainte de a fi ajuns n port, Lucius porunci sa se schimbe pnzele albe ale cora biei cu pnze de purpura si catargul sa fie mpodobit cu coroane de lauri; fara ndoia la, acest semnal vestea victoria. ntr-adevar, putin timp dupa ce aceste semne distinctive fura arborate, se observa o mare neliniste n port, o multime de oameni iesiti n ntmpinarea corabiei. Aceasta patrunse n rada n mijlocul cntecelor navigatorilor si n aplauzele multimii. Un car l a care erau nhamati patru armasari albi, astepta. Lucius, nfasurat ntr-o mantie de purpura, mpodobita cu o hlamida albastra mprejmuita cu beteala aurie, purtnd pe cap coloana olimpica de maslin, iar n mna pe cea pitic a de aur, se urca n acest car. Apoi, printr-o spartura facuta n zidul cetatii, el patrunse n oras ca un adevarat cuceritor. Pe tot cuprinsul drumului fu sarbatorit si aclamat. La Fondi, un batrn de vreo sa izeci si cinci de ani, pe nume Galba, a carui familie era tot asa de batrna ca si Roma si care, dupa razboiul din Africa capatase trei "sacerdotii", i pregatise n iste jocuri minunate si-i iesise nainte pentru a i le nmna el nsusi. Acest gest, din partea unui om att de nsemnat, uimi mult multimea care nconjura car ul nvingatorului si care crestea la fiecare minut. Se povesteau lucruri minunate despre acest batrn. Pe cnd unul din stramosii sai aducea un sacrificiu zeilor, un uliu se napustise a supra victimei, i spintecase pntecele si furndu-i maruntaiele se cocotase ntr-un ste jar. I se prezisese atunci ca unul din urmasii sai va fi mparat. Se spune chiar c a acest urmas era Galba. ntr-o zi, pe cnd venise mpreuna cu alti tineri de vrsta sa sa se nchine naintea lui Oc tavian, mparatul, mngindu-l pe obraz, i spusese: - Si tu, copilul meu, vei avea parte de puterea mea. Livius l iubise att de mult nct i lasase la moartea sa o mostenire cam de cincizeci de mii de sesterti pe care ns a Tiberius o redusese la cinci mii. Si poate ca ura acestuia nu s-ar fi oprit ai ci daca magul sau nu i-ar fi spus ca Galba nu va domni dect la batrnete. - N-are dect sa traiasca, spusese el atunci, caci viata lui nu ma stinghereste de loc. Tiberiu murise, Claudiu si Caligula domnisera, Nero era mparat, iar Galba avea ap roape saizeci si cinci de ani si nimic nu vestea ca va ajunge pna la cea mai mare putere. Totusi ? contrar urmasilor lui Tiberiu care erau din ce n ce mai uniti ? din mome ntul acestei preziceri purta ntotdeauna, chiar si n timpul somnului, legat de gt pr intr-un inel, un pumnal si nu iesea niciodata fara sa aiba la el vreun milion de sesterti; aceasta pentru cazul n care ar fi trebuit sa fuga de lictori sau sa cu mpere pe ucigasi. ... nvingatorul petrecu doua zile la Galba. Aici, Acteea fu martora unor masuri de prevedere pe care le lua Lucius si despre temeiul carora nu-si putea da seama; soldatii care formau garda triumfatorului

vegheau noaptea n jurul camerei stapnului lor, ba chiar Lucius, nainte de a se culc a, si punea sabia lnga pat. Acteea nu pricepu rostul acestor fapte, mai putin nca motivul care-l ndemna pe Luc ius n fiecare dimineata sa o sfatuiasca sa plece. si dadea nsa seama ca-l ameninta un mare pericol. n sfrsit, a treia zi, Lucius parasi Fondi si urmnd drumul sau triu mfal printre cetatile ale caror ziduri le trecea, ajunsese pe muntele Albano n fr untea unui cortegiu ce parea mai mult armata unui satrap dect alaiul unui nvingato r. Ajunsa n vrf, Acteea scoase un strigat de uimire si de admiratie: la capatul caii Appia, zarise mndra si stralucitoarea Roma. ntr-adevar, tnara corintiana putea privi acum cetatea n toata maretia ei. Calea Appia ? regina drumurilor ? era cea mai frumoasa si cea mai nsemnata, caci pornind de la Marea Tireniana, strabatea Apeninii, traversa Calabria si ajungea pna la Adriatica. De la Albano si pna la Roma, ea servea drept sosea de plimbare si potrivit obicei ului celor vechi care credeau ca moartea nu este dect o odihna si cautau pentru l inistea lor vesnica locurile cele mai pitoresti, era marginita de o parte si de alta de minunate morminte printre care se distingeau mai ales cel al lui Ascaniu s, prin vechimea lui, cel al lui Horatius, prin amintirea vitejiei lui, cel al l ui Ceciliu Metellus, prin maretia lui mparateasca. Toata calea aceasta serpuita era plina de curiosi veniti n ntmpinarea lui Lucius, u nii n care trase de magarusi adusi din Spania si avnd hamuri de purpura, altii cul cati pe litiere purtate de cte opt sclavi si nconjurate de oameni n mantii. Primii erau precedati de cavaleri numizi care ndepartau multimea, ceilalti goneau cini cu zgarda de argint. De ndata ce primii dintre ei zarira pe nvingatori, vestira prin strigatele lor, re petate din gura n gura, tot orasul. n acelasi moment, la porunca unui ostean care pornise n galop, multimea se apropiase de cele doua margini ale drumului, care ? larg de cincisprezece metri ? nlesnea trecerea triumfatorului ce se ndrepta n goana spre oras. Cu un kilometru naintea portilor cetatii, astepta un escadron de soldati alcatuit din cinci sute de oameni ce naintau n fruntea cortegiului. Dar nici nu facura cin cizeci de metri ca Acteea observa ca potcoavele cailor erau de argint si ca ele fiind rau batute, se desprindeau si ramneau pe sosea. Iar poporul, pentru a strnge aceste potcoave, se arunca, deseori chiar sub copitele cailor. Carul victorios intra n oras n mijlocul aclamatiilor multimii. Acteea nu ntelegea n imic dar se lasa cstigata de aceasta betie. Adesea, numele de Caesar era mpreunat celui al lui Lucius. Trecea pe sub arcuri de triumf si prin mijlocul strazilor c e respirau miresme de flori. La fiecare cotitura, batrnii nchinau sacrificii zeilor Lari. Strabatura cele mai frumoase parti ale orasului, traversara marele circ si se ndr eptara spre Capitoliu, neoprindu-se dect n fata templului lui Jupiter. Lucius cobor din carul sau si urca cu pas vioi scarile de marmora. Preotii l astep tau la intrarea n sfntul lacas si-l ntovarasira pna la statuia Marelui Zeu. Aici, de puse la picioarele lui cele trei coroane pe care le cucerise si, lund un cutit, s apa pe o tablita de aur, ntinsa de Marele Preot, urmatoarea inscriptie: "Lucius D omitius Claudius Nero nvingator la lupte, la ntrecerile de care si la cnt, nchina ac este trei coroane lui Jupiter, cel prea bun si prea mare". n mijlocul aclamatiilor multimii, se auzi un strigat, sfsietor: Acteea recunoscuse ca iubitul ei nu era un biet cntaret, ci nsusi mparatul. Cu toata betia triumfului sau, mparatul nu o uita pe Acteea. De abia si revenise a ceasta din emotia pricinuita att de numele ct si de titlul iubitului ei, ca doua s clave libiene se ndreptara spre ea si n numele lui Nero o rugara sa le urmeze. Act eea asculta orbeste, fara sa ntrebe macar unde voiau sa o duca; att de nspaimntata e ra la gndul ca devenise iubita acestui om al carui nume nu era pronuntat dect cu g roaza. La poalele Capitoliului, ntre Tabularium si Templul Concordiei, o astepta o minun ata litiera purtata de sase sclave egiptene, cu pieptul mpodobit de placi de argi nt si cu picioarele nconjurate de bratari. Lnga litiera se afla Sabina, pe care, n mijlocul sarbatoririi, o pierduse din vedere si care parea ca se gaseste acolo t

ocmai pentru a-i reaminti tot ce-i era drag. Acteea se urca n litiera, se culca pe pernele de matase aflate acolo si porni spr e Palatin, ntovarasita de Sabina care mergea pe jos alaturi de ea si vntura deasup ra stapnei sale un evantai din pene de paun, fixate la capatul unei nuiele de tre stie indiana. Sclavele o pornira pe "Calea Sfnta", adica urmara acelasi drum pe care Acteea l ma i parcurse odata, cnd facuse parte din convoiul Caesarului. Dar numai dupa vreo d oua-trei sute de pasi o apucara spre dreapta, trecura prin fata templului lui Ph oebus si al lui Jupiter Stator, urcara treptele care duceau la Palatin, apoi, nda ta ce ajunsera la maretul platou de pe naltimea caruia se puteau vedea muntii, nto arsera spre Via Nova. Cnd ajunsera prin dreptul fntnii lui Iuturn se oprira n pragul unei case singuratice . Imediat doua liburniene sprijinira, de fiecare parte a litierei, cte o scaricic a acoperita cu un covor de purpura; astfel, cea pe care mparatul o facuse stapna l or, nu trebuia nici sa se osteneasca macar sa le arate prin ce parte dorea sa co boare. Acteea era, pe semne, asteptata, caci de ndata ce se apropie, poarta se deschise, apoi dupa ce trecu pragul, se nchise din nou, fara a ngadui tinerei corintiene sa vada cine ndeplineste slujba de "ianitor". Nu era ntovarasita dect de Sabina. Sclava, banuind ca dupa o calatorie att de lunga si de obositoare, stapna sa vrea sa faca o baie, o conduse spre "apodyterium". Uimita de aceasta soarta putin obi snuita, care o adusese pe urmele stapnului lumii, Acteea se aseza pe o banca si f acu semn copilei s-o astepte. Amintiri trecute ncepusera sa se depene prin fata ochilor sai. Chiar n acel moment . ? Ca si cum un stapn nevazut si atotputernic s-ar fi temut ca ea sa nu fie robi ta de ele, se auzi o melodie duioasa; dar corintiana nu stia din ce parte vin su netele. Muzicantii erau asezati nct toata ncaperea rasuna de armonia instrumentelor lor. Fara ndoiala ca Nero, care observase de mai multe ori n cursul calatoriei influent a pe care sunetul o avea asupra Acteei, poruncise aceasta distractie pentru a nde parta puterea aducerilor aminte. Daca acesta fusese gndul sau, el nu se nselase, deloc, ntr-adevar, dupa primele not e, coritiana ridica capul, se opri din plns, si usca obrajii siroiti de lacrimi, i ar buzele ei se mpurpurara si se ntredeschisera ca n asteptarea unui zmbet sau a unu i sarut. Sabina se apropie de stapna ei care, n loc sa se departeze de ea, o ajuta sa-i sco ata vesmintele; ramase goala. Era sfiicioasa ntocmai ca Venus cea pudica. Ochilor sclavei li se dezvalui atunci o frumusete att de sculpturala si de fecior elnica, nct chiar ea ramase uimita. De aceea, cnd Acteea si puse mna pe umar si se ndr epta spre cealalta camera, ea observa roseata obrajilor Sabinei, cuprinsi parca de o vlvataie nimicitoare. Acteea se opri, creznd ca o lovise, dar tnara roaba dndusi seama de cauza sovaielii ei, o sprijini si o ndrepta spre "tepidarium". Era o camera mare, patrata, avnd n mijloc un bazin plin ca apa calda. Sclave tinere, cu capete ncoronate de trestii, de narcise sau de crini, se jucau ntocmai ca niste na iade, n mijlocul lui. De cum o zarira pe Acteea, i ntinsera un ghioc ncrustat cu pie tre de margean. Toate acestea o minunau ntr-att nct se simti plutind parca ntr-un vis maret. Se aseza pe barcuta adusa de naiade si ntr-o clipa, ntocmai ca Venus nconjurata de sclavele ei, se afla n mijlocul bazinului. Atunci se auzi din nou acea muzica ce o ncntase mai nainte; curnd chiar vocile naiad elor se mpreunara cu sunetele melodiei. Era cntul lui Hycles care se ducea sa ia a pa din rul Troade. Tot asa cum nimfele fluviului Ascadius chemau prin gesturi si prin glas pe favoritul lui Hercule, ele pofteau acum pe Acteea n mijlocul lor, nti nznd bratele spre ea. Freamatul undelor era obisnuit tinerei fete corintiene; de multe ori, ntovarasite de prietenele ei, strabatuse not golful Corintului. De aceea, fara sovaire, lune ca n aceasta apa ncropita, unde sclavele o primira ca pe o o regina. Erau fete tinere, alese dintre cele mai frumoase fiice ale Imperiului; unele ven eau din Caucazia, altele din Galia, multe din India si numai cteva din Spania. Cu

toate acestea, chiar n mijlocul acestor niade sortite sa ncnte ochii, Acteea parea o zeita a frumusetii. Numai dupa ce lunecase la suprafata apei, ntocmai unei sirene, si dadu seama ca Sa bina lipsea. Cautnd-o din ochi, o zari ascunzndu-si capul dupa un val. Surzatoare nt ocmai ca un copil nevinovat, o strigara; Sabina tresari si ndeparta pnza care-i ac operea ochii. Atunci rznd n mod curios, rsete pe care Acteea nu le putea ntelege si c u voci batjocoritoare, celelalte sclave chemara pe Sabina n mijlocul lor. S-ar fi spus ca sclava va asculta de aceasta poftire; ceva ciudat se petrecea n s ufletul ei. Ochii sai aveau o privire nfricosatoare, iar n obrajii sai erau cuprin si de o nflacarare nenteleasa; si totusi, lacrimile i se uscau pe obraji. Dar n loc de a-si urma prima pornire, Sabina se ndrept spre usa; parea ca vrea sa fuga de o astfel de placere. Acteea avu nsa timpul sa iasa din apa si desi sclavele rdeau ntr-una, sa i se aseze n cale. ti facea impresia ca Sabina va lesina; genunchii i tremurau o sudoare rece i mbrobona fruntea, era palida ea un mort. Corintiana banui ca va cadea si atunci, ntinznd bratele, o cuprinse; nspaimntata, Ac teea se dadu napoi cu ctiva pasi. Gura sclavei atinsese umarul stapnei si ntiparise forma arcuita a dintilor. Sabina, speriata de ceea ce facuse, iesi n fuga din cam era. La tipetele Acteei, sclavele venira n jurul ei, dar Corintiana temndu-se ca nu cum va Sabina sa fie pedepsita, si stapni durerea si-si sterse zmbind cele doua-trei pi caturi de snge care se rostogoleau pe pieptul ei feciorelnic. De altfel, aceasta ntmplare nu putea strni dect uimirea Acteei. Ea se ndrepta spre ce alalta camera ? "caldarium" ? unde avea sa se sfrseasca baia. Era o camera mica, rotunda, mprejmuita de scari si avnd din loc n loc scobituri fac ute n zid; fiecare din aceste firide adapostea cte un jilt. Un cazan cu apa clocot ita era asezata n mijlocul, odaii raspndind un abur tot asa de gros ca si cel ce p luteste dimineata deasupra lacurilor. Aceasta ceata prjolitoare mai era ncalzita d e o soba exterioara, iar flacarile ei se raspndeau prin niste tevi ce nconjurau to ata ncaperea. Cnd Acteea, neobisnuita cu acest fel de bai cunoscute numai la Roma, intra n camer a si fu cuprinsa de vapori, ntinse bratele si vru sa strige dupa ajutor. Dar glas ul i se opri n gtlej si nu putu sa scoata dect cteva tipete ciudate. Se ndrepta spre usa, dar fiind retinuta de sclave, se ntoarse si facu semn ca se nabusa. Una din acele femei trase de un lant. Se deschise un capac fixat n mijlocul tavan ului, lasnd sa patrunda nauntru un curent de aer proaspat. Pentru Acteea, asta nsemna revenirea la viata; pieptul i se umfla si o moleseala molcoma puse stapnire pe trupul ei. Se aseza pe unul din scaune caci acum ndura mai bine aceasta caldura prjolitoare c are parea ca face sa alerge prin vine, nu snge clocotitor ci flacari dogoritoare. Vaporii devenira din nou foarte grosi si nsotitoarele fura silite sa puna nca o da ta n miscare capacul din tavan. De ndata ce adierea de afara ncepu sa-i mngie obrajii, Acteea se simti att de bine, nc pricepu fanatismul romanelor pentru acest fel de bai, necunoscute ei pna atunci si pe care le privea pna mai adineauri, ca pe un chin. Vaporii deveneau din ce n ce mai densi. Acum nsa, n loc de a le da drumul prin desc hizatura tavanului, fura lasati sa se condenseze. Acteea se simtea din ce n ce ma i rau. Sclavele i nvelira corpul ntr-un halat de lna si o dusera pna la un scaun dintr-o cam era vecina, ncalzita n mod normal. ... Cu ochii pe jumatate nchisi, ea auzea zgomotul linistit si monoton al pasilor ce se apropiau de ea. Facu o sfortare si-si ndrepta privirile n directia dinspre care venea zgomotul. Zarii apropiindu-se o femeie maiestuoasa, mbracata n costumul matroanelor romane si acoperita din cap pna n picioare cu (un val), tnara corintia na vazu tintindu-se asupra ei o privire patrunzatoare si curioasa ca n fata unei ghicitoare, i se parea cu neputinta sa ascunda ceva acestei femei. Noua venita o privi mai nti n tacere, apoi, cu glas scazut, dar rasunator i zise: - Tu esti tnara corintiana care si-a parasit patria si mama pentru a-l urma pe mpa rat? Fiecare cuvnt rostit strapungea sufletul Acteei, ntocmai unui cutit cu lama taioas

a. ntr-devar, toata viata ei, fericita sau nenorocita, trecuta sau viitoare, era cuprinsa n aceste cuvinte. Corintiana se simti atunci invadata de amintiri; viata ei de fetita culegnd flori pe malurile fntnii Pyrene, disperarea batrnului ei tata care n dimineata jocurilor o cautase zadarnic, sosirea ei la Roma unde mparatescul iubit si dezvaluise nfricos atorul secret. Toate acestea pareau ca traiau n dosul valului pe care-l purta femeia din fata ei . Acteea dadu atunci un tipat si acoperindu-si fata cu minile, striga: - Da, da, acea nenorocita sunt eu!... Urma o tacere apasatoare. Corintiana nu ndraznea sa-si ridice privirile caci simt ea ca ochii acelei femei (sunt) nca atintiti asupra ei. Necunoscuta i cuprinse mna si dupa felul cum i-o strngea Acteea si dadu seama ca ace lei femei i era mila de ea, nicidecum ca ar fi vrut s-o ameninte. ndrazni sa ridic e spre ea ochii sai plini de lacrimi. Capitolul VII ntr-adevar, cea pe care o nciuda acum, o privea drept n fata. - Asculta, zise ea, cu o voce tot att de puternica, desi mai blnda, destinul e pli n de taine pe care adesea nu le putem pricepe. De multe ori el ncredinteaza unui copil fericirea sau nenorocirea unui imperiu: poate ? cine stie ? ca tu nu esti vestitoarea mniei zeilor, ci din contra, crainica milostivirii lor. - Oh, striga Acteea, sunt vinovata, dar numai, pentru, ca am iubit. Nu sunt rea din fire si pentru ca stiam ca nu pot fi fericita, am vrut, cel putin sa vad pe altii bucurosi. Sunt singura, slaba si neputincioasa. Spune-mi ce pot face si ma voi supune... - Mai nti marturiseste-mi, l cunosti pe cel caruia i-ai ncredintat soarta ta? - Numai de azi dimineata stiu ca Lucius si Nero este una si aceeasi persoana si ca iubitul meu este mparat. Fiica a Greciei stravechi, am fost robita de frumuset e, de ndemnare si de cnt. Am urmat pe nvingatorul de la jocuri, nu stiam ca e stapnul lumii... - Dar acum, continua necunoscuta cu glas tremurator, stii ca e Nero. Stii tu cin e-i Nero? - Am fost obisnuita sa-l privesc ca pe un zeu, raspunse Acteea. - Ei bine spuse femeia, ti voi spune eu cine e n realitate. E bine ca iubita sa-si cunoasca amantul, tot asa dupa cum sclava si cunoaste stapnul. - Doamne ce-mi vor auzi urechile? Murmura Acteea. - Cnd s-a nascut, Lucius era foarte departe da tron. S-a apropiat de el datorita unei casatorii. S-a suit pe el multumita unei crime. - Nu a savrsit-o el, striga Acteea. - Dar el a fost cel care a tras foloasele. Fiul avea sa-si ntlneasca repede tatal: Britanicus se culca alaturi de Claudius; de data aceasta Nero a fost ucigasul. - Cine ar putea spune aceasta? Cine ar putea rosti aceasta nvinuire? exclama nspai mntata corintiana. - Oare te ndoiesti? ntreba straina. Vrei sa afli cum sau petrecut lucrurile? ti voi povesti totul. ntr-o zi pe cnd se juca cu alti copii printre care si Britanicus, n tr-o camera alaturata celei n care se tinea sfatul curtii Agripinei, Nero porunci acestuia sa se duca sa cnte la masa musafirilor, nazuind ca astfel l va face de rs . Britanicus asculta de acest ordin. mbracat ntr-o mantie alba se ndreapta spre "tr iclinium" si nainteaza trist, n mijlocul acelei petreceri desfrnate cu o voce plngat oare, recita si cuvintele pe care le intonase si Astynax: "Oh, tatal meu! Oh, patria mea! Oh, casa a lui Priam!" "Ce palate marete! Temple stralucitoare!" "Unele sclipitoare de aur si izvoriu..." "Am vazut cum ati cazut sub barbaria unei mini salbatice" "V-am vazut caznd prada flacarilor mistuitoare". Dar deodata, rsul lui se opri. Lacrimile calde ncepura sa-i siroiasca pe obraz. Si

atunci, orict de neobrazata ar fi fost orgia, ea tacu n fata acestei, nevinovatii si sincere dureri. Soarta lui Britanicus fu hotarta n acel moment. n nchisorile Romei si traia ultimele zile o otravitoare vestita pentru crimele sale . Nero porunci tribunalului Palior Iulius sa pazeasca pe aceasta femeie, caci nsusi mparatului i era frica sa vorbeasca cu ea. A doua zi de dimineata, tribunalul i aduse otrava pe care chiar profesorii lui Br itanicus i-au dat-o elevului lor. Dar, fie din frica, fie din mila, ucigasul renunta n ultimul moment la crima; bau tura nu fu astfel deloc periculoasa. Atunci Nero ? asculta-ma bine ? Nero, cel pe care-l asemuiai mai adineauri unui zeu, a poruncit ca cei pe care-i alesese pentru a ndeplini pieirea lui Britanicus sa vina n odaia lui. Acolo, n fata altarelor celor ce protejeaza palatul, i-a sil it sa prepare otrava. Mai nti, un tap avea sa guste din ea; bietul animal muri dupa dupa cinci ceasuri. Apoi un mistret fu silit sa bea acea groaznica licoare: fu omort pe loc. Nero se parfuma si se mbraca cu o mantie alba. Se duse n sfrsit sa se aseze lnga mas a la care mnca Britanicus. - Atunci ntrerupse Acteea cu o voce tremuratoare, sclavul care trebuia sa guste b autura mai nti (de ce) nu a avut (atunci nimic de suferit) daca Britanicus a fost n tr-adevar otravit. nca din copilarie, Britanicus era bolnav de epilepsie si poate ca ntr-un acces... - Da, da asa spune Nero, dovedind prin aceasta mult spirit de prevedere. Da, toate bauturile si mncarurile pe care urma sa le atinga Britanicus, erau mai n ainte gustate de un sclav. Nero dadu acestuia o bautura foarte calda, pe care nsa copilul nu o putu bea. Atunci i se adauga apa rece, dar tocmai aceasta continea otrava. O otrava foarte tare si foarte bine preparata, caci imediat ce Britanic us o sorbi, fara sa rosteasca un singur cuvnt, nchise ochii si se pleca pe spate. Multi neprevazatori fugisera n fata acestui spectacol. Altii, mai ntelepti, ramase ra si ghicira totul. nsusi Nero care cnta n acel moment, privi ndelung pe Britanicus si exclama: - "Nu are nimic ntr-o clipa si va reveni". Si continua sa cnte. Totusi, el se gndise de mai nainte la pregatirile de nmormntare. Un rug fu ridicat n mijlocul Cmpului lui Marte. n aceeasi noapte, cadavrul, plin de pete vinete, fu du s acolo. Dar ca si cum zeii n-ar fi vrut sa fie partasi la acest fratricid, ploa ia stinse de trei ori focul mistui tot si o coloana de fum, nfatisnd spiritul furi os al lui Britanicus se ridica spre cer. - Dar Burus, dar Seneca, striga Acteea. - Li s-au umplut minile cu bani si li s-a astupat gura cu arginti; astfel au tacu t. - Din pacate, din pacate, bigui Acteea. - Din acea zi, continua necunoscuta, pentru care parea ca nu exista secrete, Ner o fu vrednicul urmas al lui Aenobarbus, demnul descendent al acelui neam cu barb a de arama, cu obrazul de fier si cu sufletul de otel. Din acea zi l ndeparta pe O ctavian caruia i datora imperiul, l exila n Campania unde l puse sub o paza buna si n tovarasia conducatorilor de care, a coristilor si a curtezanelor ncepu acea viat a de desfru care de doi ani nspaimnta Roma. Caci cel pe care-l iubesti tu tnara fecioara, maretul tau nvingator olimpic cel pe care toata lumea l numeste mparat atunci (cnd) se nnopteaza, iese din palatul sau s i prefacut n sclav, fuge fie la podul Milvius, fie la vreo crciuma din mahalaua Su burnoban si n mijlocul vagabonzilor al curtezanelor, al pungasilor si batausilor, cnta aventurile sale razboinice sau amoroase. Apoi, n fruntea acestei trupe, aiur it de bautura, strabate strazile orasului ocarind femeile, batnd pe trecatori, pr adnd casele, pna ce n sfrsit, se rentoarce la palatul sau de aur, pastrnd nca acele ur e rusinoase, sau dra batului vreunui razbunator. - Cu neputinta, cu neputinta! Striga Acteea, l ponegresti. - Te nseli, nu spun dect adevarul. - Dar cum de nu te pedepseste cnd stie ca dezvalui asemenea secrete?

- Acestea s-ar putea ntmpla ntr-o buna zi. Ma astept la orice. - Atunci de ce te expui razbunarii sale? - Pentru ca sunt singura care nu poate fugi departe de el. - Cine esti tu? - Mama lui! - Agripina! Striga nspaimntata Acteea, sarind jos din pat si ngenunchind. Agripina fiica lui Germanicus!... Vorbeste, ordona, te voi asculta... Numai sa Agripina n fata mea... dar ce vrei de la mine? Nu-mi poruncesti sa nu-l mai iubesc, caci cu toate cele ce mi-ai spus despre el, dragostea mea nu s-a micsorat... n acest caz voi putea, daca nu sa te ascult, cel putin sa mor... Din contra continua Agripina cel putin sa-l iubesti pe Caesar cu aceeasi dragost e nflacarata pe care o aveai fata de Lucius... Numai patima ta e unica mea speran ta, caci numai sfintenia uneia poate nlatura desfrnarea celeilalte. - Celeilalte? Oare Nero mai iubeste pe cineva? - Nu stii asta? - Dar oare am stiut vreodata ceva? Cnd l-am urmat pe Lucius crezi oare ca nu banu -iam ca este nsusi mparatul? nchinasem viata mea unui artist si nazuiam ca el sa mi -o daruiasca pe a sa. Dar cine este aceasta femeie? - O fiica care si-a parasit tatal, o sotie care si-a tradat barbatul... O femeie foarte frumoasa careia zeii i-au dat tot ce si-a dorit dar care nu are suflet: Sabina Popea. - Da, da, ntr-adevar am auzit pronuntndu-se acest nume. Am ascultat povestea acest ei nefericiri nainte de a sti ca va fi propria mea istorie. Tatal meu, nestiind ca ma aflu lnga el, o soptea la urechea altui batrn si amndoi r oseau de rusine. Oare aceasta femeie nu l-a parasit pe Crispinus, sotul ei, pent ru al urma pe Othon, amantul sau!... Si oare amantul, n timpul unui banchet, n-a vndut-o Caesarului n schimbul guvernamntului Lusitaniei? - Chiar asa, striga Agripina. - Si o mai iubeste!... O mai iubeste, murmura cu durere Acteea. - Da, repeta Agripina cu ura, o mai iubeste si o va iubi ntotdeuauna, este stapnit de un blestem, de un farmec, acelasi cu care Cesonia l-a biruit pe Caligula... - O, zei! Spuneti-mi, nu sunt oare destul de pedepsita destul de nenorocita... - Mult mai putin nenorocita si mult mai putin pedepsita dect mine, caci tu nu era i silita sa-l iei de iubit, pe cnd eu sunt fortata sa-i fiu mama. Ei bine, cred c a acum ntelegi ce-ti ramne de facut. - Sa ma departez de el, sa nu-l mai vad! - Pazeste-te bine, copila mea, pretinde ca te iubeste. - Asa spune? Adevarat? Si dumneata crezi? - Da. - Fii binecuvntata. - Dar dragostea voastra trebuie sa aiba un scop, un rezultat sa fie animat de o dorinta. Trebuie sa ndepartezi de ei acest duh necurat care-l nenoroceste. Atunci tu vei salva Roma, pe mparat si poate pe mine nsami: - Pe tine crezi oare ca va ndrazni?... - Nero cuteaza orice... - Dar singura n-as putea duce la ndeplinire un asemenea plan. - Esti unica femeie destul de cinstita, pentru a-l ntreprinde si pentru a-l sfrsi cu bine. - Nu, nu... mai bine plec... sa nu-l mai vad niciodata... - Stralucitul mparat, spuse un sclav care tocmai intrase, cheama pe Acteea. - Sporus! Striga corintiana cu uimire. - Sporus! Murmura Agripina, acoperindu-si fata cu valul. - Caesarul asteapta, mai adauga copilul dupa un minut de tacere. - Du-te, zise Agripina. - Te urmez, raspunse Acteea. Capitolul VIII

Acteea si puse pe umar o mantie si nvelindu-si fata cu un val, l urma pe Sporus. Dupa cteva ocoluri prin palat ? pe care, cea care-l locuia nu-l cunostea nca ? tnar ul descuia o usa cu o cheie de aur. O dadu apoi corintienei pentru ca astfel, ac easta sa se poata rentoarce singura; se aflau acum n gradina castelului aurit. Spatiul nemarginit se ntindea naintea ochilor ei, vederea era att de mareata nct Acte ea banui pe drept cuvnt ca se gaseste afara din oras. Printre copaci se zarea ogl inda lucie a apei, iar de cealalta parte a acestui lac, ntr-un luminis argintat d e lumina lunii, coloanele unui palat. Sporus si Acteea, mbracati amndoi n alb, mergnd. n tacere n mijlocul acestui peisaj mi nunat, pareau doua umbre. Pe marginea lacului si pe cararile ce mprejmuiau padurea, treceau turme de gazele salbatice. n acest timp, pe ruinele factice ? care aminteau vechea lor patrie ? stateau pasari albe ce pareau niste santinele n ntunecimea noptii si care scoteau din timp n timp sunete ragusite si monotone. Ajunsi la malul lacului, Sporus cobor ntr-o barca si facu semn Acteei sa-l urmeze. ntinznd o pnza de purpura, ncepura sa lunece pe suprafata apei care stralucea din ca uza solzilor pestilor indieni ce se aflau acolo. Corintiana si amintea de calatoria facuta pe Marea Ionica si tintindu-si ochii sp re Sporus, se minuna de asemenea dintre frate si sora. Iar copilul, pleca privirile, rusinndu-se sa se uite n fata fostei sale gazde. Conducea n tacere barca. Acteea rupse tacerea. Dar cu toate ca glasul ei era foarte duios, tnarul sclav tr esari. - Sabina mi-a spus ca ai ramas ia Corint. Oare m-a mintit? Sabina ti-a spus adevarul, stapna, dar eu n-am putut sta prea mult timp departe d e Lucius. O corabie pleca tocmai spre Calabria: m-am mbarcat. Si fiindca n loc de a ocoli pe la strmtoarea Mesinei, se opri direct la Brindes, am cobort acolo. Mergn d apoi pe calea Appia, am ajuns la Roma n acelasi timp cu mparatul, desi am plecat cu doua zile mai trziu. - Si desigur, Sabina a fost foarte bucuroasa revazndu-te; trebuie sa va iubiti fo arte mult. Da, foarte mult, caci nu suntem numai frate si sora, dar chiar gemeni. - Ei bine, spune sorei tale ca vreau sa-i vorbesc, sa vina la mine mine dimineata . - Sabina nu mai este la Roma, raspunse Sporus. - De ce a parasit-o? - Asta a fost vointa stralucitului Caesar. - Si unde s-a dus? - Nu stiu. Acteea observa n glasul sclavului ? desi el era foarte respectuos ? o sovaiala ca re o mpiedica sa mai puna si alte ntrebari. De altfel, barca se oprise si Sporus, dupa ce o trase la mal si dupa ce vazu ca Acteea coborse, ncepu din nou sa mearga. Corintiana l urma tacuta dar grabi pasul c aci acum intrau ntr-o padure de pini si de sycomori, ale caror ramuri dese faceau de nepatruns pcla noptii; desi si dadea seama ca nu se poate astepta la nici un f el de ajutor de la calauza sa, o frica nenteleasa o sili sa se apropie de el. ntr-adevar, de cteva minute un geamat prelung ce parea ca iese din maruntaiele pamn tului, ajunsese pna la urechile ei. Se mai auzi si un tipat omenesc. Acteea frema ta din tot corpul si punnd mna pe umarul lui Sporus, ntreba: - Ce este aceasta? - Nimic, raspunse sclavul. - Si totusi, mi s-a parut ca aud... - Un geamat? Da, trecem pe lnga nchisoare. - Si cine sunt ocnasii? - Crestini pastrati pentru desfatarile de la circ. Acteea grabi pasul si mai mul t. Trecnd prin fata unei pivnite, auzise gemetele acelor oameni si cu toate ca no ua religie a Mntuitorului i fusese nfatisata ca o secta periculoasa si spurcata, ia r crestinii ca pe niste oameni desfrnati, ea simtea multa simpatie pentru acesti oameni care aveau sa moara n chip att de ngrozitor. Voia deci sa iasa ct mai repede din aceasta padure blestemata.

Cnd fu la marginea ei, zari palatul minunat si auzi sunetul instrumentelor: stral ucirea si melodia se amestecau cu ntunecimea si suspinele. Cu un pas sigur, dar mai ncet, intra n palat. Uimita, Acteea se opri n vestibul. Nici chiar imaginatia nfloritoare a unui copil n-ar fi putut visa asemenea splendoare. ncaperea, scnteind de reflexele bronzului, fildesului si aurului, era att de mare nct era nconjurata de trei rnduri de coloane, alcatuind bolti nalte n mijlocul carora s e asezase statuia mparatului n picioare, nfatisat ca un zeu, sculptat de Zenodor. Acteea trecu tremuratoare prin fata acestei statui. Oare ct de mare era puterea acestui om care-si ngaduia asemenea monumente, mai mar i chiar dect cele ale lui Jupiter Olimpianul? Ct de puternica era stapnirea mparatului care avea gradini si ape tot att de mari ca padurile sau lacurile? Ct de cuprinzatoare era tirania acestui om care, pentru a se desfata, dadea prada tigrilor si leilor, sclavi si captivi? n acest palat orice lege omeneasca era nesocotita. O singura miscare, o singura c lipire, sau un singur semn al Caesarului si totul era hotart: un om, o familie, u n popor ntreg disparea de pe fata pamntului. Si nici o suflare nu cuteza sa se mpot riveasca acestei vointe fara sa se auda tipetele celor ce mureau, fara sa se sch imbe ceva n ordinea lucrurilor, fara ca soarele sa se ntunece, fara ca trasnetul s a vesteasca oamenilor ca este un cer deasupra lor si zei deasupra mparatilor. Asadar, Acteea urca scara ce conducea la locuinta lui Lucius cu multa frica, ba chiar cu groaza. Si aceasta impresie era att de puternica, nct atunci cnd Sporus vru sa deschida usa, ea l opri, punndu-si o mna pe umar iar cealalta pe piept, ca pent ru a-si potoli bataile inimii. Dupa un minut de sovaiala, facu semn sclavului sa deschida usa. Sporus se supuse . Acteea l zari n fundul camerei, culcat pe canapea, pe Lucius mbracat ntr-o haina alb a si avnd capul nconjurat de o coronita de maslin. Redeveni din nou voioasa, caci Lucius nu se schimbase deloc. Ea si nchipuise ca ac um stapnul lumii se va purta cu totul altfel fata de ea. si dadu nsa seama ca se nse lase. Recunoscu din nou pe acel tnar frumos, cu barba aurie, pe care-l condusese n casa tatalui sau, pe acelasi nvingator olimpic... Vru sa fuga spre el, dar pe la jumatatea drumului se mpiedica si cazu. Atunci, nti nznd minile spre iubitul sau, murmura: - Lucius... mereu Lucius... nu-i asa? - Da, da, frumoasa mea corintiana, raspunse Caesarul cu glas duios, facndu-i semn sa se apropie de el. Lucius ramne totdeauna acelasi! Oare tu n-ai tinut la drago stea mea atunci cnd stiai ca ma numesc astfel? Oare tu nu m-ai iubit numai pentru mine si nicidecum, asa cum fac celelalte, pentru mparatia sau pentru coroana mea . Acteea? Ridica-te si vino la mine. Lumea se prosterneaza la picioarele mele, iar eu ma nchin n fata ta! - Oh! Eram sigura! Striga Acteea, mbratisndu-l. ? Stiam foarte bine ca Lucius nu p oate fi un om rau... - Rau? ntreba Lucius... dar cine ti-a mai spus si asta? - Nu, nu, ntrerupse Acteea, iarta-ma! Cteodata nsa, se crede ca leul, care e nobil si curajos, asa cum esti tu si care este regele animalelor, dupa cum tu esti mpar atul oamenilor, este crud, caci nelund n seama puterea sa, poate ucide numai print r-o usoara mngiere. Iubitul meu leu, ai grija de caprioara ta! - Nu te teme de nimic, scumpa mea! Leul nu scoate ghearele si nu musca dect pe ce i care lupta mpotriva lui... Uite, acum se culca la picioarele tale, ntocmai ca un miel... - Si eu marturisesc ca nu mi-e frica de Lucius, caci pentru mine el e gazda si i ubitul meu, e cel care m-a rapit din patria si de lnga tatal meu si care trebuie sa-mi napoieze prin dragoste, toata nevinovatia pe care mi-a furat. Dar ma tem de ... Se opri sovaitoare. Lucius o ndemna sa continue. - Ma tem de Caesarul care a izgonit-o pe Octavia, de Nero, viitorul barbat al Po peei...

- Ai vorbit cu mama mea ? striga Lucius furios, privind tinta n ochii Acteei; ai vorbit cu mama mea!... - Da, ngna tremuratoare Acteea. - Da! exclama Nero cu amaraciune. Si ti-a spus ca sunt crud, nu-i asa? Ca te-as n a-busi, mbratisndu-te? Ca nu ma nchin lui Jupiter dect pentru ca-mi mprumuta acel ful ger care mistuie. Ea ti-a istorisit despre aceasta Octavia, pe care o ndrageste, dar pe care eu o urasc, pe care, fara voia mea, mi-a apropiat-o si pe care am de partat-o att de greu, a carei dragoste nerodnica am suferit-o, chinuindu-ma... Se nseala daca banuieste ca va obtine ceva din partea mea prin rugaminti, injurii sau amenintari. Vroiam sa uit de aceasta femeie blestemata! Asadar, sa nu mi se mai aminteasca d e ea... Dupa ce rosti aceste cuvinte, chiar Lucius fu nspaimntat de rasunetul lor. Acteea, cu buzele albe, cu capul plecat pe spate, cu ochii plini de lacrimi, rez emata de speteaza patului, se nfiora de aceasta mnie o carei dezlantuire o auzea p entru prima oara. Acel glas att de duios, care mai nainte atinsese cele mai sensibile coarde ale suf letului sau, capatase acum o expresie ngrozitoare. Iar acei ochi n care ea nu citi se pna acum dect dragoste si mngiere, scaparau fulgeraturi. - Tata! Scumpul meu tata, exclama Acteea, te rog iarta-ma... - Ai dreptate! Striga Lucius. Cu siguranta ca Agripina ti-a spus ca vei fi pedepsita pentru dragostea ta, chia r de iubitul tau. Desigur ca ti-a vorbit de fiara salbatica pe care ai ntovarasit -o. Si mi se pare nendoielnic ca ti-a povestit moartea lui Britanicus, aceea a lu i Julius Montanus, sau chiar a altora. Dar binenteles, nu ti-a marturisit ca prim ul a vrut sa-mi ia tronul iar celalalt m-a lovit cu biciul peste fata. nteleg! Mama mea a avut cea mai cinstita si mai merituoasa purtare. - Lucius, Lucius, dar taci odata. n numele zeilor, nceteaza! - Dar, continua Nero, ea nu ti-a spus dect jumatate din cele ce trebuia sa-ti dez valuie. Asculta si restul. Aceasta femeie, care ma nvinuie de moartea unui copil si a unui netrebnic, fusese izgonita de fratele ei, Caligula, pentru dezordinele pe care le produsese. Si t otusi, stii prea bine ca el nu cerea cu prea multa tarie respectarea moralei. Rechemata din exil la urcarea pe tron a lui Claudius, se casatori cu nobilul pat rician Crispus Passienus, care facuse marea greseala de a-i trece n testament, to ata averea. Vaznd nsa ca acesta nu are de gnd sa moara, l-a ucis miseleste. ncepu o lupta ntre ea si Messalina, sotia lui Claudius. Cea din urma fu nvinsa, Cla udius fu pretul izbnzii. Agripina deveni amanta unchiului sau: se hotar, astfel sa domneasca sub numele me u. Octavia, fiica mparatului, era sotia lui Silanus. Agripina gasi nsa martori care o nvinovatira pe aceasta de necredinta fata de zei. Silanus se omori, iar ea, Octa via, deveni astfel vaduva. nca nemngiata de pierderea sotului, Agripina a mpins-o spre mine, iar eu am fost sil ii s-o primesc desi iubeam pe alta. n curnd nsa, o femeie ncerca sa-i rapeasca amantul. Cei ce-l ponegrira pe Silanus, o acuzara pe Lolia Paulina ca se ndeletniceste cu vrajitoria. Lolia era o femeie f oarte frumoasa care fusese casatorita cu Caligula. Sub povara nvinuirilor, aceast a muri ncetul cu ncetul, din cauza torturilor zilnice pe care trebuia sa le ndure. De acum nainte, nimic nu o mai putea desparti de tron. Nepoata fu ceruta n casatorie de unchi. Claudius ma adopta pe mine, iar senatul d adu Agripinei numele de "Augusta". Stai, nu ti-am spus nca tot, spuse Noro, ndepartnd minile Acteei care cauta sa-si as tupe urechile pentru a nu auzi pe acest fiu care vorbea astfel despre mama sa. ntr-o zi, Claudius condamna la moarte o femeie care-si nselase barbatul. Judecata o nspaimnta pe Agripina si pe Pallas. A doua zi, mparatul prinzi la Capitoliu cu preotii cei mari. Halotus i servi ciuperci preperate de Locust. Xenofon, doctorul Caesarului, prete xtnd ca ciupercile erau otravite si ca vrea sa-i scoata otrava, i vr o penita nvenina ta n gtlej.

Pentru a treia oara Agripina era vaduva. - Nu-i asa ca nu ti-a spus nimic despre toate acestea? A nceput povestirea din momentul n care m-am urcat pe tron. si nchipuise ca va domni ea sub numele meu; nazuise ca ea va fi sufletul si eu umbra, ca ea va fi realit atea si eu doar nchipuirea. Si ntr-adevar, asa a fost la nceput: si lua si ea o gard a pretoriana, prezida senatul, hotar arestarile, condamna la moarte pe Narcis sil otravi pe consulul Iulius Silanus. Apoi, ntr-o zi, plngndu-ma ca nu ma lasa sa iau singur nici o hotarre, mi-a raspuns ca pentru un strain si pentru un copil adoptiv, faceam nca prea mult. Pretindea c a ea si zeii pazeau viata lui Britannicus. Dar ti jur ca n clipa cnd mi-a spus aceste cuvinte, nu ma gndeam deloc la acel copil , tot asa cum astazi nu ma gndesc la Octavia. Si tocmai aceasta amenintare ? nicidecum otrava pe care i-am dat-o ? a fost cauz a mortii sale. Astfel, eu nu sunt vinovat de a fi fost criminal, ci de a fi vrut sa domnesc... Atunci ? ia bine seama, caci acestea sunt ultimele mele cuvinte ? ea a ncercat sa devina amanta mea, deoarece nu mai putea fi mama mea. - Taci! Striga Acteea, nspaimntata. - mi vorbeai de Octavia si de Popea si nu stiai ca ca ai o a treia vrajmasa. - Taci! Taci! - Dar ea nu veni spre mine cu aceste gnduri ascunse, nici n tacerea noptii si nici n singuratatea palatului meu, ci pe cnd petreceam, de fata fiind curtezanele si c urtenii mei. Seneca, Burr us, Paris si Phaunus erau cu mine. mpodobita cu flori s i pe jumatate goala, nconjurata de corifei si cu o aureola luminoasa n jurul frunt ii, ea se arata naintea ochilor mei. Si atunci, nfricosati de planurile si de frum usetea ei ? caci era ntr-adevar frumoasa ? dusmanii ei o mpinsera pe Popea ntre ea si mine. - Ei bine, Acteea, ce spui acum despre mama mea? - Nelegiuire! Nelegiuire; murmura Acteea acoperindu-si fata cu minile. - Nu-i asa ca neamul nostru ti se pare foarte ciudat? Lumea nu crede ca putem fi oameni si noi, de aceea ne priveste ca pe niste zei. Unchiul meu a nabusit pe tutorele meu cu o perna, iar pe cumnatul sau n baie. n mij locul forului, tatal meu a lovit cu cravasa un calaret pna ce l-a omort iar pe cal ea Appia, a strivit sub rotile carului pe un tnar care-i statea n cale. ntr-o zi, p e cnd se afla la masa alaturi de mparat, a nfipt cutitul ntr-un sclav. Ti-am spus ce a facut mama mea: a omort pe Paussenius, pe Silanus, pe Lolia Pauli na si pe Claudius... dar eu, ultimul vlastar al familiei, o voi omor. Acteea scoase un tipat nfiorator si ngenunche cu bratele ntinse spre Caesar. - Ce faci? ntreba Nero surznd. Iei de buna o astfel de gluma? N-am facut dect sa cit ez poema despre Oreste. Hai, linisteste-te! Ai venit oare sa ma rogi ceva, sau t i-e frica de mine? Crezi ca am trimis dupa tine pentru a-ti zdreli genunchii sau pentru a-ti frnge minile? Sunt eu, Caesar? Sunt Nero? Agripina e mama mea? Nu, sc umpa mea corintiana, ai visat toate acestea. Nu sunt dect Lucius, luptatorul, con ducatorul de care si cntaretul. - Oh! Raspunse Acteea sprijinindu-se de umarul lui, sunt zile n care ma cred prad a unor vise ciudate. Mi se pare ca ma aflu din nou n casa tatalui meu. Dar ma tre zesc repede caci simt ct de mare e focul dragostei mele. Te rog, Lucius, nu-ti ba te joc de mine. Nu vezi ca atrn ca de un fir de ata, deasupra prapastiei? Fie-ti mila de slabiciunea mea!... - Care este nsa rostul acestui sentiment de frica si de neliniste? Oare frumoasa mea Elena se teme de Paris? Oare palatul pe care-l locuiesti nu este destul de m aret? Voi porunci imediat sa ti se cladeasca unul de aur si de argint! Oare scla vele care te servesc nu sunt destul de respectuoase? Ce doresti? Cere-mi si vei avea tot ce un om, un mparat, un zeu chiar, poate oferi. - Da, stiu ca esti puternic, te cred cnd mi spui ca ma iubesti, banuiesc ca-mi vei da tot ce-ti voi cere, totul n afara de linistea sufleteasca, de siguranta ca Lu cius este al meu tot asa cum eu sunt a lui. O parte a fiintei tale, multe ntmplari din viata ta, mi sunt necunoscute; taina lor se pierde n negura vremii. Te cere Roma! Te cheama mparatia! Te vor oamenii! Iar la mine nu te gndesti dect atunci cnd sunt aproape de tine. Sunt multe lucruri pe c are nu mi le-ai dezvaluit; urasti fara sa-mi mpartasesti si mie simtamintele tale

, iubesti fara sa-mi spui numele amantei tale. ntr-o zi, cnd om fi singuri, cnd voi fi mbatata de cuvintele tale duioase, cnd vom cnt a mpreuna frumusetea dragostei noastre, cnd ne vom ruga zeilor pentru nevinovatia sufletelor noastre, usa se va deschide ? iata, ca acum ? si se va ivi un sclav c are-ti va face un semn tainic, pe care nu voi avea dreptul sa-l nteleg. Dar iata, prezicerile mele se mplinesc nca de acum. - Anicetus, ce doresti? ntreba Nero. - Cea pe care stralucitul mparat m-a trimis sa o caut, se afla aici. - Spune-i sa astepte, vin numaidect. Sclavul iesi. - Vezi? Nu-i asa ca aveam dreptate? Zise Acteea. - Fii mai limpede, o ruga Nero. - Te asteapta o femeie. - Fara ndoiala... - Am tresarit cnd ti-a fost vestita. - Oare nu poti tresari dect din dragoste? - Lucius, aceasta femeie... - Vorbeste... Te ascult... - Aceasta femeie... - Ei bine, aceasta femeie... - Aceasta femeie e oare Popea? - Te nseli, e Locusta. Capitolul IX

Nero se ridica si-l urma pe sclav. Dupa ce strabatura cteva ganguri secrete, care nu erau cunoscute dect de mparat si de servitorii lui cei mai credinciosi, intrara ntr-o camera fara ferestre, lumina ta doar prin acoperis. Dar chiar si aceasta deschizatura era sortita, nu att lumi narii ct aburilor care ieseau afara de aici. ntr-adevar, cele doua sobe de bronz e rau vesnic pline cu jaratec. Asadar, era de ajuns o simpla scnteie sau un suflu u sor pentru ca aburii sa tsneasca din nou. n jurul camerei erau mai multe obiecte c iudate de sticla sau piatra. ? Facute de vreun lucrator nepriceput. ? Ce repreze ntau pasari sau animale necunoscute. Oale de diferite marimi, asezate pe masute rotunde, erau pline cu frunze si flori culese la timpul hotart de vrajitori, naint e de a ncepe marile calduri, adica atunci cnd nici luna si nici soarele nu puteau sa vada pe ciudatii cautatori. Anumite oale contineau chiar preparate foarte pretioase; pomezi care te faceau n envins, alcatuite din capul si coada unui sarpe naripat, din maduva de leu, din pa r de tigru si din spuma cailor nvingatori; snge de vipera; sau n sfrsit, pretiosul p arfum pe care numai Caesar si-l putea procura. Printre aceste plante se gaseau c oronite de nuferi, floarea care strngea bunavointa gloriei si chiar plante ntregi de verbina care fusesera smulse cu mna stnga si uscate la umbra. Acestea din urma erau menite sa nveleasca pe oaspeti. O femeie, mbracata n negru, cu rochia ridicata pna la genunchi, tinnd n mna stnga o nu a, l astepta acolo pe Nero. Era att de cufundata n gnduri nct nici nu lua seama la intrarea mparatului. Pe masura ce Lucius se apropia de ea, fata Locustei lua o expresie de teama, de dispret si de sila. Ajuns lnga ea, Nero facu un semn sclavului. Anicetus atinse cu mna umarul femeii c are ridica ncet capul. Era o femeie cam de treizeci si cinci-treizeci si sase de ani, care trebuie sa f i fost foarte frumoasa mai nainte, dar care mbatrnise nainte de vreme, din pricina d esfrului, a nesomnului sau poate chiar a remuscarilor. Fara a se scula n picioare si fara sa-si paraseasca locul, vorbi Caesarului: - Ce vrei de la mine? - Mai nti, spune-mi, ti amintesti de trecut? - Ca si cum l-ai ntreba pe Teseu daca-si aminteste de iad.

- Stii de unde te-am scos: dintr-o nchisoare murdara si plina de serpi, unde treb uia sa mori pe ncetul. - Era att de frig, nct nu-mi mai dadeam seama de nimic altceva. - Stii unde ti-am fagaduit sa traiesti: ntr-o casa pe care am poruncit sa o clade asca anume pentru tine. Meseria ta trecea drept crima, eu am ridicat-o la rangul de arta. Complicii tai erau fugariti, eu dimpotriva, ti-am dat nvatacei. - Iar eu, n schimb, ti-am dat jumatate din puterea lui Jupiter... Am facut ca moa rtea sa asculte de ordinele tale... - Bine, vad ca-ti amintesti de toate. Am trimis sa te caute pentru ca... - Cine trebuie sa moara? - Trebuie sa ghicesti singura. E un dusman prea puternic si prea periculos ca sa pot destainui numele lui. Dar ia bine seama: otrava trebuie sa ucida pe data, f ara a lasa timp victimei sa mai rosteasca un singur cuvnt. Mi-ar trebui un venin ca cel cu care am omort mistretul din padure. - Oh! Raspunse Locusta, nimic nu poate fi mai usor dect sa pregatesti acea otrava , sau chiar una si mai puternica. Atunci cnd ti-am dat-o pentru prima oara, am st iut ca e vorba de un copil si am putut sa-mi iau toata raspunderea, dar sunt oam eni ? cum a fost de pilda Mitridate ? asupra carora veninul nu are nici un efect , deoarece stomacul lor e deprins cu bauturile cele mai ucigatoare. Daca, din ne norocire, as da peste o astfel de fiinta, licoarea mea n-ar fi buna de nimic; mi -ai spune atunci ca te-am nselat. - Atunci, raspunse Nero, te voi arunca din nou n nchisoare si-ti voi da drept pazi tor pe vechiul tau calau, Paulus Julius. Iata ce voi face, asadar, gndeste-te bin e. - Spune-mi care e numele osnditului si-ti voi raspunde. - nca o data ti repet ca nu pot si nici nu vreau sa ti-l dezvalui. Nu poti sa-l af li singura? Stiu ca te pricepi sa vorbesti cu nalucile. Cauta si ntreaba; nu-ti p ot spune nimic, dar nu te mpiedic sa ghicesti. - Mi-e cu neputinta aici. - Doar nu esti ostateca. - Voi reveni peste doua ore. - Mai bine te urmez. - Chiar si pe Muntele Eschilin? - Oriunde. - Si vei veni singur? - Da, daca asa trebuie. - Atunci sa pornim. Nero facu semn lui Anicetus sa plece. El o urma pe Locusta. Nu-si luase cu sine dect sabia. Cu toate acestea, multi sustineau ca era ntotdeaun a mbracat n zale, ce-i fereau pieptul si care erau att de mestesugit lucrate, nct, de si fusesera ncercate de armele cele mai puternice, ramasesera neatinse. O pornira pe strazile Romei, spre Velabonia, unde se afla casa Locustei. Vrajitoarea batu de trei ori. O femeie batrna, care o ajuta adesea la farmecele e i, deschise poarta si surzatoare, facu loc tnarului care, fara ndoiala, avea nevoie de vreo licoare. Locusta deschise usa si-l ruga pe Caesar s-o urmeze. Acesta putu zari atunci un amestec de obiecte unul mai urt si mai neasemuit dect a ltul. De-a lungul zidului erau nsirate mumii egiptene si schelete etrusce. Crocodili si pesti ciudati atrnau pe tavan. Statuete de ceara, nfatisnd anumite persoane, erau asezate prin toata odaia; fiecare avea un cutit nfipt n inima. O bufnita zbura lib era si de fiecare data cnd se aseza pe ceva, i se vedeau ochii scnteietori si se a uzea plescaitul nfiorator al ciocului sau. Deodata, Nero auzi un fel de gemete: privi cu atentie n jurul sau si zari un obie ct a carui forma nu o putu ghici. Parea un cap omenesc cu ochi vii, desi fara co rp. n jurul gtului sau era ncolacit un sarpe a carui limba neagra se ndrepta din cnd n cnd spre mparat. De jur mprejur se pusesera mncaruri si fructe, asa ca aveai impres ia unei blestematii, a unui supliciu sau a unei comedii. Curnd nsa mparatul nu mai avea de ce sa se ndoiasca: era sigur ca acel cap scotea ge metele auzite.

Locusta si ncepu descntecele sale vrajitoresti. Dupa ce mprastiase prin toata casa picaturi de apa luate din lacul Avern, aprinse , cu ramuri de sicomor smulse de pe morminte, un foc mare n care arunca pene de c ucuvea, muiate n snge de broasca testoasa, adaugnd si ierburi culese n insula Iolcho s sau n Iberia. Se pleca asupra acestui foc si murmura cuvinte nentelese. Cnd plpirea fu aproape gat a sa se stinga, privi de jur mprejur, cautnd parca ceva. Scoase un suierat nfricosator. Sarpele si ndrepta capul ntr-acolo si la al doilea fl uierat ncepu sa se desfasoare ncet, iar la al treilea semn se ndrepta fricos spre e a; Locusta l apuca de grumaz si-l apropie de flacari. Atunci, reptila se ncolaci n jurul bratului vrajitoarei si ncepu, la rndul ei, sa suiere de durere. Locusta l apropie din ce n ce mai mult de soba, pna ce botul sau se albi, lasnd un f el de spuma alba. Trei sau patru picaturi cazura pe cenusa. Att astepta si vrajitoarea. Ea dadu dru mul sarpelui numaidect si acesta se tr grabit pna n celalalt colt al camerei. Locusta strnse cenusa si jaratecul ntr-un prosop si ridicndu-se ? caci, pe semne, t erminase tot ce avea de facut aici ? se ntoarse spre Nero care o privise tot timp ul cu mare curiozitate si-l ntreba daca mai vrea sa mearga cu ea pe muntele Eschi lin. Caesarul dadu din cap n semn de ncuviintare. Locusta iesi, iar Nero o urma. Dar n m omentul n care nchise usa n urma lui, auzi un geamat att de dureros, nct facndu-i-se m la, ruga pe Locusta sa se opreasca. Aceasta i raspunse ca fiecare minut poate zadarnici totul si ca daca nu vrea s-o n tovaraseasca numaidect, va trebui, sau sa se duca singura, sau sa amne pe alta dat a executia. Nero se grabi s-o asculte. De altfel, pentru ca nu era cu totul strain de ndeletn icirile vrajitoresti, stia cum pregatise Locusta acea otrava. Capul acela era al unui copil, ngropat pna la gt, pe care vrajitoarea l lasa sa moar a de foame si pe care-l chinuia punndu-i n jur felurite mncaruri, departate totusi de el n asa fel nct sa nu poata ajunge la ele. Dupa moarte, cu oasele lui avea sa f aca o licoare mbatatoare, pe care desfrnatii din Roma si favoritele mparatilor o pl ateau cu multa darnicie. Nero si Locusta ? doua umbre n noaptea ntunecoasa ? urmara ctva timp strazile ntorto cheate din Velabria. Se furisara apoi prin dosul zidului marelui circ si ajunser a la picioarele muntelui Eschilin. Luna se ridicase, iar cerul nstelat ngaduia sa se vada toate acele cruci pe care f usesera tintuite trupurile hotilor, criminalilor sau crestinilor, nfratiti astfel n ndurarea acelorasi chinuri. mparatul crezu mai nti ca Locusta se ndrepta spre cadavrele rastignite pe cruci dar se nselase, caci vrajitoarea, facndu-i semn sa-i astepte, se duse si ngenunche pe o movilita. Cu ghearele ei ascutite, ncepu apoi sa scormoneasca pamntul sapnd un san t. Varsa n groapa facuta cenusa pe care o adusese. njunghie apoi mielul pe care-l trse pna aici n acest scop si cu sngele lui stinse si cele doua-trei scntei care mai r amasesera aprinse. Luna se ascunsese dupa un nor: nu vroia sa mai fie martora acestor blestematii. Cu toata ntunecimea, Nero vazu o umbra care se ndrepta spre vrajitoare. Locusta nce pu sa vorbeasca cu ea. Atunci si aminti ca n acel loc fusese spnzurata ? ca o pedea psa pentru crimele sale ? vrajitoarea Canidia despre care vorbesc Horatiu si Ovi diu; asadar, nici o ndoiala ca acum Locusta sedea de vorba cu stafia Canidiei. Dupa un minut de asteptare, Nero baga de seama ca fantoma disparuse, ca luna se aratase din nou si ca Locusta, palida si tremuratoare, se apropia de el. - Ei? ntreba mparatul. - Arta mea n-ar putea fi de nici un folos. - Nu mai ai veninuri? - Ba da, dar ea are contra-otravuri mai puternica. - Asadar, stii pe cine am sortit pieirii. - Pe mama ta! - Bine, voi gasi atunci un alt mijloc. Coborra si disparura n pcla noptii, pe drumurile ce duceau spre Velabria si spre Pa latin.

A doua zi dimineata, Acteea primi de la iubitul sau o scrisoare, prin care acest a i poruncea sa se duca la Baia, unde mparatul si Agripina vor sosi n scurt timp pe ntru a celebra sarbatorile Minervei. Capitolul X Trecusera opt zile de la aceste ntmplari. Era zece seara. Luna, care aparuse la or izont, se ridica ncet n spatele Vezuviului si arginta cu razele sale toata coasta Neapolului. Golful Puzzoli stralucea. Pe malul lui, de la Pusilippe la capul Misena se forma un fel de arc unde luminile orasului se stingeau acum una dupa alta. Se mai ved eau cteva corabii de pescari ntrziati care se grabeau, cu ajutorul pnzelor umflate d e vnt, sa patrunda n port la Enarius, la Procitus sau la Baia. Ultima barca disparuse si golful, cufundat n tacere, ar fi ramas pustiu daca cteva nave nu s-ar fi adapostit n scobitura din fata gradinilor lui Hortensius. Trecu o ora. Totul adormise. Totul parea pustiu. Nu se mai auzea nici un suflu. Nici un nor nu se zarea pe cerul senin. Nici un val nu spumega marea. Ultimile l umini disparusera. Numai farul de la Misena mai scnteia, ntocmai ca o torta n mna un ui urias. Era o noapte plina de farmec. Din cnd n cnd se auzea geamatul pamntului sau se vedea ridicndu-se spre cer fumul alb al Vezuviului. Deodata, sclavii care dormeau n fundul corabiilor, zarira printre arborii portulu i torte scnteietoare. Sunetele armonioase ale unor glasuri vesele ajungeau pna la ei. La un moment dat, din spatele tufisurilor de trandafiri si de lauri care mar gineau intrarea portului, aparu un alai zgomotos. Numaidect comandantul celei mai mari dintre corabii ? o minunata trirema de aur ? porunci sa se astearna un cov or pe puntea ce ducea spre chei. Apoi cobor la pamnt, lund o pozitie foarte respect uoasa. ntr-adevar, cel ce se apropia n fruntea alaiului era nsusi Nero. Era ntovarasit de A gripina, dar de asta data ? pentru prima oara de la moartea lui Britanicus ? mam a se sprijinea pe umarul fiului parnd ca se nteleg de minune. Ajuns aproape de trirema, Nero se opri si-si mbratisa mama. Obrazul sau scaldat d e lacrimi, dovedea ct de greu i venea sa se desparta de ea. Dupa aceasta risipa de sentimente, se ntoarse spre comandant: - Anicetus, raspunzi cu capul tau de soarta mamei mele. Agripina strabatu puntea si cobor pe corabie, care pleca imediat spre Baia. Caesarul nu-si parasi locul. Facea semne de adio Agripinei care-i raspundea flut urnd un val subtire. Cnd corabia disparu n zare, Nero porni napoi spre Bauli, iar Agripina intra n salonu l ntr-adins rezervat pentru ea. Dar de abia se culca pe patul de purpura pregatit anume ca o fata tnara, iesind d intr-un ascunzis, se arunca la picioarele ei strignd: - Mama! Mama! Scapa-ma. La nceput, Agripina tresari de spaima dar recunoscnd-o pe tnara corintiana i spuse: - Acteea! Ai venit pna aici? n corabia mea? Si-mi ceri protectie?... Dar de cine t rebuie sa te feresc caci stiu ca esti foarte puternica de vreme ce ai fost n star a sa-mi napoiezi prietenia fiului meu. - Oh! De toti... de el... de mine, de dragostea mea... de aceasta curte care ma n spaimnta, de aceasta lume att de ciudata si de necunoscuta mie. - ntr-adevar, tu ai disparut n mijlocul banchetului. Nero a ntrebat de tine si a pu s sa te caute. De ce ai fugit? - Mai ntrebi de ce? Ar fi fost cu putinta ? si-ti ceri iertare ? ca o femeie sa r amna n mijlocul acelei orgii care ar fi rusinat chiar pe preotesele lui Venus? Oare n-ai ascultat acele cntece? Oare n-ai vazut pe acele curtezane? Oare n-ai za rit pe acei scamatori? N-am putut sta de fata la o astfel de petrecere. M-am ndreptat spre mal... Am vazut trirema, am stiut ca era a ta si am fost primi ta pe bord caci am spus ca sunt una din nsotitoarele tale si ca trebuie sa te ast ept.

Si am fost mult mai linistita printre acesti sclavi si soldati dect printre nobil ii de la masa lui Nero. - Sarman copil! Si ce astepti acum de la mine? - Sa ma adapostesti n casa ta de pe malurile lacului Lucrin, sa ma numeri printre sclavele tale si sa-mi mprumuti un val destul de gros pentru a acoperi roseata f runtii mele. - Oare nu vrei sa-l mai revezi pe mparat? - Oh, mama!... - Vrei dar sa-l lasi sa rataceasca, asa la ntmplare, ntocmai ca o corabie pierduta pe valuri, n acest noian al desfrului? - Oh, mama! Poate ca daca l-as iubi mai putin as putea ramne alaturi de el. Crezi nsa ca pot suporta tovarasia altor femei, pe care sa le iubeasca tot ca pe mine sau mai bine zis asa cum am crezut ca ma iubeste pe mine. Cu neputinta! As deven i si eu la fel cu aceste femei. As avea si eu ntotdeauna la mine un cutit sau otr ava si apoi, ntr-o zi... - Ce vrei, Aceronia? ntreba Agripina pe o sclava care tocmai intrase. - Pot sa vorbesc, stapna? - Da! - Nu ne mai ndreptam spre casa ta din Lucrin, comandantul a schimbat directia si acum navigam spre larg. - Spre larg? - Priveste, mai adauga sclava. Farul ar trebui sa fie ndaratul nostru si se afla la dreapta noastra. n loc sa ne ndreptam spre Puzzoli, ne departam. - ntr-adevar! Striga Agripina. Galus! Un tnar cavaler se apropie. - Vreau sa vorbesc cu Anicetus. Galus si Aceronia plecara sa caute pe comandant. - Iata si lumina farului se stinge. Acteea, sa stii ca se va ntmpla ceva nspaimnator ! Am facut rau ca am venit la Bauli caci am fost prevenita ca mi se va ntmpla o ne norocire. - Anicetus nu poate veni, spuse Galus. - Bine, zise Agripina, atunci ma voi duce eu la el. Dar nici nu ispravi bine sa rosteasca aceste cuvinte, ca se auzi un zgomot asurzitor. Tavanul salonului se p rabusi. Din fericire, patul era att de solid nct putu suporta greutatea lui. O brna ucise totusi pe cavaler. Cele doua femei ramasera neatinse caci se aflau n celalalt colt al ncaperii. De pe punte se auzira tipete nfricosatoare, iar strigatele oamenilor din fundul v asului ajungeau pna la ele. Mai multe scnduri se desprinsesera si apa inunda acum carena vasului. Agripina ntelese ca fusese sortita pieirii; privi plafonul care o ameninta cu str ivirea, simtea si apa care o cuprindea. Zari atunci fereastra deschisa: singura scapare. O cuprinse pe Acteea de mina si amndoua, mbratisate, sarira fara sovaire. si dadu nsa seama ca era trasa spre fund: corabia se neca si vrtejul pe care-l forma o apasa si pe ea. Se afundara timp de cteva secunde apoi, aproape lesinate venir a la suprafata. Cele doua femei ncepura sa noate spre tarm, n timp ce Anicetus, crezndu-si nsarcinare a ndeplinita, vslea ? adapostit ntr-o barca ? spre Bauli, unde-l astepta mparatul. ... Cerul era senin si marea se linistise, dar distanta ce despartea pe cele dou a femei de mal era att de mare, nct dupa o jumatate de ora, ele se gaseau la vreo d oi kilometri departare de tarm. Pe deasupra, n cadere, Agripina se ranise la umar, astfel ca bratul sau drept sla bea din ce n ce mai mult. Vaznd ca mama Caesarului nu nainteaza dect cu greu, Acteea si dadu seama, desi ea nu se plngea, ca are nevoie de ajutor. Trecu pe lnga ea si o sili sa se sprijine de gtul ei, cu toate rugamintile Agripinei de a se salva singura si de a o lasa pe e a sa moara. n acest timp, Nero se ntoarse la palatul din Bauli si chemnd alte curtezane, contin ua banchetul ntrerupt. Ba chiar, porunci sa i se aduca o lyra si ncepu sa cnte epop eea asediului Troiei.

El tremura totusi si broboane de sudoare reci i siroiau pe frunte. Era prada unor gnduri nspaimntatoare: ba i se parea ca aude tipetele mamei sale, ba ca moartea, s trabatnd acest aer cald si nmiresmat, l atingea cu aripile sale pe frunte. Dupa ctva timp, un sclav veni si-i sopti ceva la ureche. Nero scapa lira din mna s i cuprins de groaza, parasi ospatul. Curtezanii ntelesera ca se ntmpla un lucru neobisnuit si se grabira sa-si imite sta pnul: astfel, numai n cteva clipe sala de adineaori att de zgomotoasa, deveni tacuta ca un mormnt. Nero se ndrepta spre camera sa si chema pe Anicetus care-i facuse la sosire rapor tul nsarcinarii sale. Nendoindu-se de credinta lui, mparatul l crezuse ntocmai. - De ce mi-ai spus ca a murit? n acest moment tocmai, a sosit un sol din partea e i... - Atunci ea vine tocmai din iad, caci eu cu ochii mei am vazut prabusindu-se tav anul salonului sau, am fost martor cnd apa a cuprins-o pna la jumatatea corpului, am zarit-o cnd s-a aruncat n apa, am auzit cnd striga dupa ajutor si am observat cnd s-a scufundat. - Ei bine, te nseli. Altcineva, sclava Aceronia, a murit, dar nicidecum mama mea, care a reusit sa se salveze. - Cine spune asta? - Vestitorul Agerinus. - L-ai vazut? - Nu nca. - Ce ramne de facut? - Ma pot ncredinta tie? - Viata mea ti apartine. - Ei bine, ascunde-te n camera de alaturi si cnd voi striga "ajutor" sa te repezi aici si apoi sa spui ca l-ai vazut pe Agerinus ridicnd cutitul mpotriva mea. - Dorintele tale sunt porunci, raspunse Anicetus. Dupa ce se pieptana, Nero se culca si chema pe solul trimis de Agripina. Acesta i povesti toata patania: Agripina fusese salvata de o barca tocmai n moment ul n care, pierzndu-si toate puterile, nu mai putea sa spere dect ntr-o minune a zei lor. Barca, naintnd prin canalul sapat din porunca lui Claudius, ajunsese pna la ta rmurile lacului Lucrin. De aici, augusta calatoare fusese condusa ntr-o litiera pna la palatul sau. Trimisese apoi numaidect un crainic ? pe dnsul ? sa vesteasca pe mparat ca zeii au scapat-o, dar ca pentru moment, fiind foarte ostenita, l roaga sa nu o cheme la R oma si sa o lase sa se odihneasca. Nero asculta cu luare aminte pe Agerinus, apoi, punndu-si n aplicare ndraznetul pla n, arunca sabia la picioarele sclavului si striga "ajutor". Anicetus intra n odaie apuca pe vestitor de umar si-l preda comandantului garzii, strignd n gura mare ca Nero era sa fie omort din porunca mamei sale. Cnd zarise barca, temndu-se ca nu cumva mnia lui Nero sa o urmareasca si la Lucrin si nevrnd ca razbunarea mparatului sa ajunga si mpotriva tinerei corintiene, Agripi na poruncise Acteei s-o paraseasca si sa noate singura pna la tarm. Aceasta si daduse seama de gndurile Agripinei dar orice mpotrivire fu zadarnica. Ag ripina i fagadui totusi sa o cheme de ndata ce primejdia va fi trecut. Pe masura ce nainta, Agripina deosebea din ce n ce mai bine luminile aprinse ale p ortului si freamatul multimii. ... De ndata ce Anicetus ajunsese la Bauli, se raspndise vestea ca mama Caesarului pierise n valuri. Stirea ajunsese pna la Lucrin. Atunci, toti prietenii, servitorii si sclavii Agripinei ? fie ca sperau ntr-o min une, fie ca voiau sa pescuiasca cel putin cadavrul ce avea sa fie adus de valuri la mal, venira n port unde ncepura sa jeleasca pierderea stapnei lor; dar de ndata ce zarira barca cu pnze si pe Agripina ntr-nsa, plnsul lor se schimba n strigate de b ucurie. mparateasa fu deci primita cu onorurile cuvenite si ndelung aclamata de aceasta mu ltime. Toata lumea o petrecu pna n pragul palatului sau. Cu toate ca portile se nchisesera n urma ei, gloata nedumerita si curioasa, ameste cndu-se cu cei din suita Agripinei, cerura sa o vada pe aceea ce purta titlul de "Augusta".

Agripina nu se arata nsa poporului, ba chiar parea foarte nfricosata, caci stia pr ea bine ca Nero pedepsea o prea mare popularitate, cu att mai mult atunci cnd acee a care se bucura de ea era o proscrisa. Dupa ce se retrase n camera ei, chema pe Agerinus si-l nsarcina cu misiunea despre care am vorbit mai sus, apoi si ngriji ranile si se culca. Desi prada unor gnduri nfricosatoare, ea auzea zgomotul glasurilor de afara ce dev eneau din ce n ce mai puternice. Deodata nsa vocile tacura, tortele se stinsera iar umbra misterioasa a noptii pus e stapnire pe toata suflarea. Agripina se nspaimnta banuind ca toate acestea si aveau rostul lor. ntr-adevar, numai dupa scurgerea ctorva minute se auzi tropaitul unei cete de oame ni. Zgomotul se apropie de palat, apoi strabatu coridoarele si se ndrepta spre ca mera ei. Agripina asculta nspaimntata acest zgomot amenintator, mpotriva caruia nu putea fac e nimic, nici macar sa fuga. Usa se deschise si n prag aparura cei trei trimisi ai Caesarului; Anicetus, Hercu le si Olaritus. Agripina banui dupa fata celui dinti dintre ei ca nu mai putea fi nici o speranta de scapare. De aceea le spuse: - Daca Nero te trimite ca vestitor, nstiinteaza-l ca m-am nsanatosit; dar daca tre buie sa fii calaul meu, atunci grabeste-te sa-ti ndeplinesti misiunea. Anicetus se apropie de pat, trase sabia din teaca si o ridica deasupra Agripinei . Aceasta se descoperi si rosti doar aceste cuvinte: - Blestem asupra fiului meu! Criminalul o spinteca cu sabia. Astfel muri mama Caesarului. Capitolul XI ... Acteea continua sa noate spre tarm dar se hotar sa se opreasca de cealalta par te a golfului Puzzoli. Ea trecu de-a lungul podului lui Caligula, sprijinindu-se pentru a se odihni de stlpii lui. Zari nsa o straja pe mal si atunci se ndrepta spre larg. n sfrsit, n zare se profila conturul tarmului. Era asa cum si-l nchipuia: jos, singu ratec si ntunecos. Auzea chiar tipetele si zgomotele ce venea dispre Baia, de la ospatul mparatului. Dar strigatele se pierdeau n departare si malul, ascuns de un nor, se departa de privirile ei. Puterile o paraseau nsa. Toate amintirile duioase ale vietii ei trecute i se peri ndara pe dinaintea ochilor: i se parea ca un batrn o astepta spre uscat, ntinznd br atele spre ea. n acelasi timp nsa, avu impresia ca o forta necunoscuta o trage spr e fund. Strigatele betiei i rasunara n urechi. Nero cnta pe lira melodii obscene, n timp ce curtezanele dansau. Vru sa fuga dar picioarele i erau tintuite de coronite de flo ri; totusi, n fundul unui coridor vazu din nou pe acel batrn. i facea semn sa vina la el si ea ntelegea ca ar fi salvata daca l-ar putea ajunge. Luminile se stinsera si vaznd ca dispare sub valuri, dadu un tipat. i raspunse un alt strigat. Apa i trecu nsa pe deasupra capului si Acteea pierdu orice stapnire de sine, chiar si constiinta propriei existente. Avu apoi impresia ca este aruncata din vrful unui munte si ca se rostogoleste pna la vale, unde se mpiedica de un bolovan. Nu mai simti nimic, afara de o raceala c are n curnd i va cuprinde tot trupul. Lesina. Cnd si reveni n simtiri, zorile mijisera. Era culcata pe tarm, nfasurata ntr-o mantie larga. Lnga ea era un barbat. Semana cu batrnul pe care-l visase. - Mi-ai salvat viata! Spune-mi cum te cheama ca sa pot binecuvnta numele tau. - Ma numesc Pavel. - Dar cine esti tu? - Apostolul lui Cristos. - Nu te nteleg si totusi am ncredere n tine. Du-ma unde vrei, te voi urma.

Batrnul se scula si porni naintea ei. Nero nu atipise toata noaptea: se temea ca Anicetus nu reusise sa o omoare pe Ag ripina, caci nu prea credea ca fusese ntr-adevar ranita. Nu vedea dect pe mama-sa intrnd n Roma si ndemnnd armata si cetatenii la rascoala. "Desigur, gndea el, ca se va razbuna pentru toate suferintele din trecut". La cel mai mic zgomot tresarea, caci desi se purtase urt fata de Agripina, se tem ea totusi de mnia ei. Dar pe la sapte dimineata, un sol al lui Anicetus i aduse inelul pe care el i-l d aduse ucigasului si care urma sa fie semnul izbnzii. Plin de veselie, Nero se scula si striga ca domnia lui, pe care o datoreaza lui Anicetus, ncepe de abia din acea clipa. Trebuia totusi sa mpartaseasca Senatului motivele care-l mpinsesera sa o ucida pe Agripina. De aceea scrise la Roma o scrisoare lunga, n care spunea ca Agerinus, t rimisul mamei sale, fusese surprins pe cnd voia sa-l omoare. Adevarata ucigasa, v aznd ca faradelegea ei nu reusise, si facuse singura seama. Mai adauga ca ea faurise nca de mult planul de a-i rapi puterea si ca era nsetata de pofta domniei. O nvinovatea chiar de exilul mai multor oameni. Si ca sa dovede asca asta, chema napoi pe pretorii Valerius Capito si Lucinius Gabolus, pe Calpur nia, pe sora lui Silanus, Junia Calvina si pe multi altii. De altfel, scrisoarea fu scrisa de Seneca, caci Nero era prea nspaimntat. De abia daca putu sa o iscaleasca. Caesarul se hotar nsa sa para ndurerat. De aceea si despleti parul si schimba tunica alba cu una neagra; astfel se arata sclavilor, curtenilor si pretorienilor. Vru chiar sa se duca la Lucrin sa-si vada mama pentru ultima oara. O barca l conduse pna la locul unde mai deunazi se despartise de Agripina, strabat u apoi golful, zari locul naufragiului si debarca pe acelasi tarm pe care coborse si mparateasa. Se ndrepta spre palatul unde se ndeplinise ultimul act al dramei. E ra urmat de ctiva curteni printre care Burrus, Seneca si Sporus, care luasera ace lasi aer de tristete ca si el. Urca n tacere scarile palatului si ajuns la capatul unei galerii facu semn celor ce-l ntovaraseau sa se opreasca. Dar, ca si cum i-ar fi fost frica sa se arate singur n fata moartei, l lua pe Spor us cu el. Se opri la usa camerei Agripinei si-si acoperi obrazul cu pulpana mantiei; parea ca vrea sa-si ascunda lacrimile, dar n realitate se sterse de sudoarea care i sir oia pe frunte. Dupa un minut de sovaiala, deschise usa si intra n camera mortuara. Agripina era culcata pe patul sau. Nu i se vedeau dect fata si bratele albe, ca d e marmora. Nero, urmat de Sporus, ngenunche la picioarele patului si privi lung pe cea pe ca re poruncise sa o omoare. Sclavul privea mirat aceasta fiinta fara viata care parea ca o statuie rasturnat a. Dar deodata, fata Caesarului se lumina; de acum nainte tronul, lumea ntreaga, viit orul i apartineau. ... Viata si urma cursul. Toata lumea vorbea de primejdia prin care trecuse mparat ul si multumea Zeilor ca Stapnul scapase cu viata. Murmurele si freamatul multimii nu ajunsesera nsa pna la adapostul n care Pavel o a scunsese pe Acteea. Era o coliba pescareasca, asezata pe promontoriul din fata Nisidei. Toti ascultau de cuvintele acestui batrn. Supunerea lor nu era nsa njositoare, ci respectuoasa: era supunerea copiilor fata de parinti, a credinciosilor fata de preoti, a elevilor fata de profesori... ncrezatoare n ocrotitorul sau si simtind ca cineva vegheaza asupra ei, Acteea l asc ulta pe apostol si se culca. Cnd se destepta, tnara corintiana observa pe batrn lnga ea. - Suferi? O ntreba acesta. - Iubesc. Dupa cteva clipe de tacere, Pavel continua: - Ce doresti?

- Un ascunzis unde sa pot plnge gndind la el. - Ai putere sa ma urmezi? - Sa plecam, raspunse Acteea, sculndu-se. - Cu neputinta acum. Tu esti o fugara iar eu sunt un proscris; de aceea, nu pute m pleca dect pe ntuneric. Asta seara, vrei? - Da. - Tu care pari att de ostenita si de firava, nu te nspaimnti de un drum lung si gre u? - Fetele din tara mea sunt obisnuite sa alerge dupa caprioare prin padurile cele mal dese si pe muntii cei mai rposi. - Timoteu, cheama-l pe Silas. Pescarul lua mantaua lui Pavel si o puse n vrful unei prajini pe care o nfipse n fat a casei. Peste putin timp sosi un barbat. ntelegnd rostul semnalului, el coborse povrnisul mu ntelui Nisida, strabatuse ntr-o barca departarea ce-l despartea de promontoriu si batea acum la usa casei pescaresti. Acteea tresari la vederea lui; ea nu vazuse nimic din cele ntmplate caci privea sp re Bauli. Noul venit nainta spre Pavel si-i spuse cteva cuvinte ntr-o limba nenteleasa. Aposto lul i raspunse n acelasi grai. Pregatindu-se de drum, Silas ngenunche n fata batrnulu i care-l binecuvnta si iesi. Acteea privea cu mirare pe Apostol. Oare cine era acest om att de blnd? Corintiana nu vazuse la curtea lui Nero dect o ascultare njositoare, nrudita cu gro aza si nicidecum o supunere respectuoasa. Oare existau doi mparati? Unul stralucitor si bogat, stapnitor a o suta douazeci d e milioane de oameni si a doua sute de mii de soldati si unul sarac, dar cu att m ai puternic? Aceste gnduri o munceau ntr-att pe Acteea, nct, desi nfricosata, se hotar sa-l ntrebe Pavel: - Stapne, spune-mi cine esti? Ct de mare e puterea ta, caci vad ca oamenii ti se s upun fara sa para a avea frica de tine. - Ti-am spus: ma numesc Pavel si sunt apostol. - Dar ce nseamna aceasta? Esti un orator sau un filosof? La noi, arta de a vorbi este nfatisata prin lanturi de aur. Oare tu nlantuiesti oamenii prin cuvintele tal e? - Vorbele mele nu nlantuie ci elibereaza. Nu spun oamenilor ca sunt sclavi, ci sc lavilor ca sunt liberi. - Nu pricep nimic si totusi, tu vorbesti n graiul meu. - Am stat sase luni la Atena si un an si jumatate n Corint. - n Corint? ngna Acteea ascunzndu-si capul n mini. Si e mult de atunci? - Cinci ani. - Si ce faceai acolo? n timpul saptamnii lucram, caci nu puteam primi pomana gazdei mele, iar smbata, pre dicam n temple, propovaduind femeilor modestia, barbatilor milostenia si toate vi rtutile evanghelice. - Da, da, mi amintesc ca mi se vorbea de tine. Oare nu locuiai n casa nobilului Ti tus Justus? - l cunosti? exclama Pavel cu voiosie. - Tatal meu era prieten cu el. mi aduc aminte ca mi-a spus despre tine: "Iata un sfnt". - Dar cum l cheama pe tatal tau? Dar pe tine? - Pe el, Amicles, pe mine Acteea. - Da, numele nu-mi este necunoscut, nsa spune-mi pentru ce ti-ai parasit tatal si patria? Ce ti s-a ntmplat? Spune-mi si atunci, daca nu mai ai patrie, vei gasi un a, iar daca ai ramas fara parinte, vei afla unul n mine. - Nu voi ndrazni niciodata! As muri de rusine. - Atunci ti voi dezvalui eu crimele mele, ma voi umili n ochii tai si apoi, la rndu l tau, ti vei putea marturisi si tu pacatele. - Ce crime?...

- Da, faradelegi pe care le-am ispasit si pentru care ? cel putin asa nadajduies c ? Domnul m-a iertat. Sunt lucruri de care te vei nchina cnd le vei ntelege. M-am nascut la Tars. Ma numeam, nainte de a-l fi cunoscut pe Cristos, Saul. Famil ia mea, oameni bogati, era credincioasa lui Augustus care ni se aratase foarte b inevoitor. Acolo am nvatat stiinta greaca, tot att de nfloritoare la noi ca si la A tena. Tatal meu m-a trimis sa-mi desavrsesc studiile la Ierusalim. Acolo era un tnar, doar cu doi ani mai mare dect mine ? Isus ? despre nasterea car uia se povesteau lucruri cu totul iesite din comun. Un nger aparuse n vis unei fecioare, pe nume Maria, si-i vestise ca Domnul hotarse sa fie ea Maica Mntuitorului. Putin mai trziu, ea se marita cu Iosif. Acesta crezu la nceput ca va fi dezonorat casatorindu-se cu o femeie care trebuia sa aiba un copil dar acelasi nger l sfatui sa nu se desparta de Maria caci Fiul ei va fi noul Mesia, vlastar dumnezeiesc. Tocmai atunci, Augustus poruncise sa se faca o numaratoare a locuitorilor si pen tru a da ascultare acestei hotarri, Iosif si Maria, care se gaseau la Nazaret por nira spre Bethleem. Aici, pe cnd se aflau ntr-un staul, Maria dadu nastere unui co pil ncntator. Un nger sa arata pastorilor ce dormeau pe un cmp alaturat, vestindu-le aceasta nas tere. Lumea veche mbatrnise si chiar pierise. Tirul si Sidomul se naruisera, Cartagina f usese distrusa, Grecia era cucerita, Alexandria arsese. Toata lumea nu asculta d ect de un singur om care poruncea prin vocea proconsulilor sai. Dar fiecare si dad ea seama ca fosta ornduire mbatrnise si ca un lucru nou, proaspat, tineresc, avea s a se ntmple. Nu mai exista dreptate, caci ea nu era poruncita dect de unul singur; nu mai era libertate, n schimb erau foarte multi sclavi; nimeni nu mai credea n re ligie, caci rugaciunile mergeau catre prea multi zei. Atunci se ivia un om care ndemna pe oameni sa nu faca mai mult dect ceea ce li se porunceste, care sfatuia pe bogati sa aiba grija de cei saraci, care mboldea pe o ameni sa se socoteasca frati, care, n sfrsit, propovaduia existenta unui singur Du mnezeu: era Mesia, cel proorocit de Sfnta Scriptura. ntr-o zi, pe cnd pescuiam cu Petru pe malurile lacului Ghenezaret, Cristos, urmat de multime, se urca n barca tovarasului meu. Dupa ce vorbi multimii, porunci aces tuia sa arunce navodul. Dar el, saracul, nu mai cuteza caci nu prinsese nimic to ata ziua. Minune! De data aceasta, plasa era att de plina, nct parea ca se va rupe, iar barca fu att de ngreunata nct ameninta cu scufundarea. Fiii lui Zebedeu se pros ternara atunci lui Isus, dar El le spuse: De azi nainte nu veti mai prinde peste ci veti propovadui printre oameni. Apoi pl eca. Am aruncat si eu navodul n acel loc, dar n zadar. M-am rasculat mpotriva acelui om. ntr-o zi, pe cnd vindeam marfurile n templu, primii vestea ca vine Isus. De data asta, faima lui crescuse: vindecase pe un paralitic n mijlocul desertului , redase vederea unui orb din Ieriahon si nviase un copil la Naim. Peste tot poporul l primea cu flori si cu ramuri de maslin. Credinciosii multumea u Domnului pentru minunatiile lui. Veni pna n fata templului, dar vazndu-l plin de negustori si de cumparatori, striga : - "Este scris ca lacasul acesta sa fie casa de nchinaciune iar voi faceti din el casa de hoti?" Am vrut sa ne mpotrivim. Era peste putinta caci tot poporul era de partea sa. Atu nci am nceput sa-l urasc. ntr-o zi, aproape de Pasti, am auzit ca a fost vndut de Iuda. Fusese dus n fata lui Pilat din Pont care-l trimisese n fata judecatorului. Dar acesta, negasindu-i ni ci o vina, l ndrepta din nou spre Pilat. Acesta, strngnd n jurul lui pe preotii cei m ari si pe senatori, le-a spus: - Mi-ati spus ca acest om ncearca sa rascoale poporul, dar noi nu-l gasim vinovat . De aceea i voi da drumul. Atunci poporul striga: "Azi e Paste si trebuie sa ne dai un criminal. l vrem pe a cesta si pe Barabas". - Iar eu, continua Pavel, strigam mpreuna cu aceasta multime dezlantuita. n furia ei, gloata i ceru lui Pilat sa-l rastigneasca si eu, eu strigam mpreuna cu

aceste hiene. Pilat nu s-a putut mpotrivi pna la urma poporului; de aceea el a dat drumul lui Ba rabas si a predat calailor pe Isus. - Doamne, Doamne, exclama Pavel, iarta-mi pacatele, Doamne. Stapne Atotputernic, te-am petrecut pna la locul de ispasire, am fost de fata cnd ti-au tintuit piroane , te-am vazut cnd ai fost strapuns cu sulita, te-am vazut bnd paharul cu otrava, a m simtit cerul acoperindu-se de nori si catapeteasma templului prabusindu-se, am auzit cnd ai strigat "Parinte, n minile tale mi dau duhul tau", am simtit ca la auz ul glasului tau pamntul tremura din adncuri. mi dau seama, Stapne, ca eram surd si o rb, dar, ndura-te, Doamne si iarta-ma pe mine, pacatosul. Batrnul ramase cu fata plecata. Se ruga. Acteea l privea cu uimire, mirata ca un barbat pe care-l socotea att de puternic, poate fi att de umil. Pavel se ridica si adauga: - Aceasta nsa n-ar fost de ajuns. Ura mea mpotriva profetului s-a ndreptat apoi mpotriva apostolilor. Acestia au ales pe sapte dintre ei sa mparta pomana saracilor. Poporul nsa s-a rasculat mpotriva l ui Stefan care a fost prt pe nedrept ca a necinstit numele Domnului. A fost osndit sa fie ucis cu pietre si dus afara din Ierusalim. Priveam cum poporul arunca cu pietre n el. Si desigur ca el s-a gndit si la mine atunci cnd, murind, a strigat: " Doamne, Doamne, iarta-le lor pacatul, caci nu stiu ce fac". Fiind un om foarte religios, am fost trimis n Siria pentru a aduce pe calea cea b una pe crestinii de acolo. Am urmat malurile Iordanului pna la Capernaum, am trecut pe la lacul Ghenezaret s i am ajuns la lantul muntilor Hermon. Pe cnd ma aflam n spatele unei coline de und e se pot vedea tot desertul Damascului si cele douazeci si sapte de ruri care-l s trabat, fui nvaluit de o lumina cereasca. Am cazut cu fata la pamnt si am auzit un glas tainic care-mi soptea: "Saule, Saul e, de ce ma prigonesti?" - Stapne, raspunsei eu tremurnd, cine esti? - Sunt Isus! De azi nainte vreau sa propovaduiesti cuvntul meu si sa nu-l nabusi cu m ai facut pna acum. - Stapne, ngnai eu si mai nfricosat, spune-mi ce trebuie sa fac. - Scoala-te si du-te la Damasc. Ti se va spune acolo ce ai de facut. Cei ce ma ntovaraseau nu erau mai putin uimiti dect mine. Auzeau un glas puternic, dar nu vedeau pe nimeni. M-am ridicat dar pierdusem cu totul vederea. Un servitor m-a dus pna n oras, unde timp de trei zile n-am vazut, n-am baut si nam mncat nimic. n a treia zi, un batrn pe nume Anania veni spre mine si-mi spuse: - Saule, Mntuitorul Isus porunceste sa-ti recapeti vederea si sa fii mpartasit cu Sfntul Duh! Ca prin minune, am nceput sa vad. Atunci am ngenuncheat si am cerut sa fiu botezat . Am primit numele de Pavel. De atunci sunt foarte credincios. Am cutreierat Iudea, Asia, Bitinia, Macedonia, Atena si Corintul. Am trecut pe la Siracuza si strabatnd peninsula Siciliei, am cobort n golful Puzzoli, unde ieri am primit niste scrisori de la fratii mei din R oma. Ma cheama acolo, printre ei. Domnul pregateste calea, caci dnd speranta popoarelor, nraieste pe mparati. Astfel, lumea veche se va prabusi n acelasi timp si de la vrf si de la radacini. Groaza raspndita de Tiberiu, netrebnicia lui Claudius, nebunia lui Nero fac sa sc ada credinta n zei: astfel, mparatii si zeii vor disparea n acelasi timp, unii disp retuiti; altii blestemati. - Taci! Taci! Strica Acteea. - Care e motivul spaimei tale? ntreba Pavel cu glas blnd. - Batrne, eu sunt iubita Caesarului. - Nu faci dect o singura greseala. - Dar l iubesc: niciodata nu voi adora mai mult pe altcineva. - Tocmai aceasta e greseala ta, raspunse Pavel, ndreptndu-se ntr-un colt si ncepnd sa se roage ncet.

Capitolul XII La lasarea noptii, Pavel se pregati de plecare. Acteea era hotarta sa-l urmeze si sa fuga departe de Nero. Era stapnita de aceeasi groaza ca atunci cnd l parasise, dar si dadea seama ca daca ar mai ntrzia putin si l-ar vedea, dragostea i-ar reveni caci nu se putea mpiedica sa-l socoteasca pe iubitul sau doar ca pe un nvingator olimpic si nicidecum ca pe un Cesar. Viata ei se despartea astfel n doua parti cu totul diferite: de o parte dragostea ei fata de Lucius era realitatea, de alta parte, iubirea mparatului fata de ea, visul. Acteea iesi din coliba si privi spre golf; apa era linistira, aerul curat, cerul luminat de luna iar pamntul, de farul din Mesina; nici un semn al nspaimntatoarelo r ntmplari din ajun. n departare, de cealalta parte a golfului, se zarea padurea din Bauli. Acteea se opri si se uita suspinnd ntr-acolo. Pavel se apropie de ea si o ntreba: - Nu vii? - Oh! Tata! Raspunse Acteea, ieri, mpreuna cu Agripina, l-am parasit pe Nero. Vas ul nostru s-a scufundat si ne-am salvat amndoua notnd. Ea a fost luata de o barca s i n-as vrea sa plec de aici pna ce nu aflu ce s-a ntmplat cu ea. Pavel i arata n zare: - Vezi flacara aceea? - Da. - Ei bine, e flacara rugului sau. Acteea ntelese si nspaimntata, l urma pe batrn. Mersera de-a lungul marii, strabatura golful si se ndreptara spre Neapole. Apoi, la vreo jumatate de ceas departare de oras, cotira spre dreapta, ndreptndu-se pe c alea Capei. Pe la ora unu din noapte l ntlnira pe Silas. Pavel schimba cu el cteva cuvinte. Pastorul se ndrepta apoi de-a curmezisul cmpului, spre o casa singurateca unde era u asteptati. Acteea si Pavel l urmara tacuti. Toata lumea era strnsa n atrium. La vederea lui Pavel, ngenuncheara cu toti. Batrnul i binecuvnta si trecura apoi n triclinium. nainte de a se aseza la masa, gazda ceru ngaduinta sa spele picioarele Apostolului. Acteea se retrase n alta camera. O fata cam de cincisprezece-saisprezece ani o nto varasi si-i aduse cina acolo. Corintiana era uimita. Tatal ei nu vorbea despre crestini dect ca despre niste nfu murati iar Nero i socotea drept o secta periculoasa si desfrnata. Pentru el, credinciosii lui Isus erau buni sa fie predati poporului atunci cnd ac esta cerea razbunare, sau fiarelor salbatice, atunci cnd zeii cereau vreun sacrif iciu. Acteea nu se afla dect de o zi n tovarasia lui Pavel, nu cunostea dect de putine ce asuri pe crestini, dar se simtea atrasa spre ei. Pe deasupra tuturor, i socotea ca pe niste fiinte foarte credincioase; de aceea i n telegea att de bine. Ea se lasase cstigata de frumusetile acestei religii care propovaduia ajutorarea celor slabi, mila pentru cei saraci si rugaciunea pentru cei rai. Plecara n seara urmatoare si se ndreptara spre locul Volturn. Dupa ce recunoscu pe conducator, Pavel cobor mpreuna cu Acteea n corabie. Ajunsi la mal, Pavel ntinse bani barcagiului dar acesta nu primi nimic si cazu la picioarele batrnului, nchinndu-se. Putin mai departe, le iesi n cale Silas, care-i conduse pna la coliba din apropier e. Nu mai era acea casa stralucitoare din ajun si nici acel ospat bogat, nu era dect pinea saracacioasa a unui om necajit, daruita cu acelasi respect. Cel care le deschisese era un sclav. Se ducea la pascut cu oile stapnului sau, av ar si hain.

Nu mncara dect pine cu apa si se culcara pe paie; cu siguranta nsa ca n ochii Domnulu i, acel om era mult mai vrednic dect bogatul cel mai stralucitor. Dupa masa, sclavul trecu ntr-o camera alaturata si ncepu sa plnga. - Oare nu auzi suspinele lui? ntreba Acteea. - Ba da. Varsa lacrimi amare, dar numai cel ce pedepseste poate ierta. Putin mai trziu, gazda veni din nou n acea odaie si se aseza tacuta ntr-un colt. Se gndea. Zarindu-l att de trist, Acteea se duse la el si-i spuse: - De ce nu te adresezi acestui batrn? Poate ca el ar putea tamadui necazul tau. - ti multumesc, dar durerile noastre nu se pot alina cu vorbe. - Necredinciosule! Striga Pavel. De ce te ndoiesti? Oare nu cunosti minunile lui Cristos? - Da, dar Isus a murit. Acum el este n cer, la dreapta Tatalui. Binecuvntat fie nu mele Lui. - Nu ai auzit ca a lasat puterea sa Apostolilor? - Copilul meu! Striga tatal ndurerat la auzul unor gemete de copil care veneau di n odaia nvecinata. - Batrne, spuse Acteea, daca poti usura durerea acestui nefericit, te rog, fa-o. Nu stiu care este cauza necazului sau, dar lacrimile sale mi sfsie sufletul. ntreaba-l ce-l doare; poate tie ti va raspunde. ? Stiu ce e cu el: e necredincios. - Dar cum vrei sa cred, spuse sclavul, cnd am suferit att toata viata. Niciodata n-am fost liber, ntotdeauna mi s-a luat jumatate din pinea pe care trebu ia s-o dau sotiei si copilului meu. Fiul nostru, pe care-l iubim mai mult dect orice pe lume, este un nenorocit: e mu t si pocit, e blestemat; si acestea numai din cauza suferintelor prin care a tre cut maica-sa. Stapnul l-a vndut totusi ieri unor negutatori de carne vie care se mb ogatesc din orice nedreptate. Sarmanul de el! Nu are nici glas sa ne cheme n ajut or. - Dar daca Dumnezeu l-ar vindeca pe fiul tau? - Atunci nu mi l-ar lua caci pentru acesti hrapareti numai betesugurile au trece re. Daca ar fi sanatos, nu ar mai avea nici un pret, caci ar fi un copil ca oric are altul. - Deschide usa, zise Pavel. Sclavul se supuse. Era uimit, se ndoia de puterea batrnului dar n fundul sufletului sau, spera. Printre lacrimi, Acteea zari un copil de vreo patru-cinci ani, culcat pe paie. A laturi de el, mama sa, cu parul despletit, parea asemenea unei statui a deznadej dii. Pavel ridica ochii spre cer si adresa Atotputernicului o ruga fierbinte. Apoi nti nse mna spre copil si spuse: - n numele Domnului care a creat cerul si pamntul, scoala-te si vorbeste! Si copilul asculta si spuse: - Stapne! Stapne! Binecuvntat fie numele tau! Femeia izbucni n lacrimi, tatal cazu n genunchi, caci copilul era salvat. Iesind din odaie, Pavel murmura ca pentru sine. - Iata o familie de sclavi, a carei fericire ar putea fi pizmuita si de un mparat . n noaptea urmatoare, Pavel si Acteea plecara. Se dusera la Fondi. Astfel, ea vede a din nou locurile pe unde trecuse mpreuna cu Nero. Aici, Caesarul fusese primit de Galba. Temndu-se nsa ca nu cumva sa-i uzurpe domni a, Nero se grabi sa-l ndeparteze de granitele imperiului pe acest potrivnic. nainte de a fi plecat, mparatul i fura toti sclavii, porunci chiar ca gradinarul lu i Galba, fost sclav, acum eliberat, sa fie omort. Acteea era uimita de felul n care se schimbase orasul. Nimic nu-i mai putea aduce aminte de trecut. si continuara calatoria nca trei zile si trei nopti, ascunzdu-se n timpul zilei, mer gnd n timpul noptii. Erau ntotdeauna asteptati de Silas care-i conducea pina la casa vreunui adept. No ua religie numara nca de pe atunci multi credinciosi, mai ales printre sclavi si oamenii de jos.

n cea de a treia seara plecara de la Veletri, orasul unde murise Coriolan si unde se nascuse Augustus si se ndreptara spre muntele Albano. Cnd ajunsera n vrful lui, luna stralucitoare iesise de dupa un nor. De asta data, Silas nu-i parasise dar mergea cu cteva sute de pasi naintea lor. n fata mormntului lui Ascanius nsa, se opri si-i astepta. Apoi, aratndu-le cu mna o m ultime de luminite scnteietoare, le spuse doar un singur cuvnt: - Roma... Pavel si Acteea ntelesera ca ajungeau la capatul calatoriei lor. Batrnul ngenunche si multumi Domnului ca dupa attea neajunsuri, reusise sa intre n o rasul acesta, biruind toate piedicile iesite n cale. Acteea se rezemase de mormnt: amintiri duioase, treceau pe dinaintea ochilor sai. Retraia toate ntmplarile petrecute n timpul ct statuse n capitala. - Oh! exclama Acteea, de ce nu mi-ai spus ca mergem la Roma. Nu te-as fi urmat d aca as fi stiut unde ma duci. - Nu ne oprim acolo, raspunse Apostolul. Mai multi calareti treceau pe calea Appia. La vederea lor, Silas o lua la dreapt a; Pavel si Acteea l urmara. naintau de-a lungul cararii dintre calea Appia si calea Latina, nendraznind sa se apropie prea mult nici de una, nici de alta. Dupa vreo doua ore de mers, dupa ce trecusera de templul lui Mercur, dupa ce patrunsesera n valea Egeria si dupa ce ocolisera lacul Almon, ajunsera n fata unei pesteri. Silas intra si facu semn sa fie urmat. Acteea nsa ramase nmarmurita. Cuprinse brat ul lui Pavel. Acesta si dadu seama de spaima ei si-i spuse: - Sa nu te temi de nimic! Domnul este cu noi! Acteea mai privi o data cerul nstel at, apoi patrunsera n subterana. Dupa ce facura ctiva pasi, Silas se opri la picioarele unui stlp de piatra, lua do ua cremene si aprinse o torta. Apoi exclama: - Nici chiar soldatii lui Nero nu ne-ar putea descoperi aici! Cei trei calatori naintau n interiorul pesterii. Torta lumina din ce n ce mai puter nic, caci aerul devenea din ce n ce mai rar. Acum, Acteea putea deosebi peretii na lti si pietrele ce le nsemnau drumul. Toate aceste lucruri, ntunecimea, aceste sem ne misterioase, acele rasunete necunoscute, o ntristau pe tnara corintiana, dar i s trneau si curiozitatea. Deodata se opri nspaimntata; zarise o multime de cosciuge iar lnga ele, femei mbraca te n mantii albe, care tineau n mini torte aprinse si care se ndreptau toate spre ac elasi loc. Putin mai departe, se auzi o melodie ngereasca. Luminile si mormintele deveneau t ot mai dese. Oamenii se nmulteau. Se apropiau de orasul subteran. Deodata, sub o bolta larga se zarira mai multe fete tinere care intonau cntece de preamarire. Un preot se pregatea sa rosteasca rugaciunile. Apropiindu-se de alt ar, acesta spuse: - Fratilor, printre noi se afla unul mai vrednic dect mine spre a va vorbi de Dum nezeu. Pavel, apropie-te si binecuvnteaza pe fratii tai! Poporul ngenunche. Acteea facu la fel. Viitorul martir se urca la amvon. Erau n catacombe... Capitolul XIII Era un adevarat oras subteran. Viata pamntului, a popoarelor si a oamenilor este foarte asemanatoare: pamntul est e rascolit de cataclisme, popoarele de revolutii si oamenii de boli. Fiecare se naste, creste si moare... Vrsta lor se deosebeste numai n ceea ce priveste timpul: pentru unul se socoteste prin mii de ani, pentru altii prin secole, iar pentru ultimii prin zile. n acest rastimp, fiecare trece prin epoci de tranzitie, care bazndu-se pe trecut, pregatesc viitorul; este epoca n care se petrec lucruri ciudate. Roma trecea printr-o astfel de perioada. Ea simtea freamatul care ntovaraseste na

sterea sau caderea mparatiilor, si traia ultimii ani ai vietii sale pagne si agoniz a, cnd n mijlocul acceselor de desfru, cnd n timpul vremurilor de toropeala. ntr-adevar, ndaratul existentei sale civilizate si marete, lunecase un nou princip iu, distrugator si constructiv n acelasi timp. n fiecare zi, sub ochii ei sau alaturi de ea, se petreceau lucruri ciudate, cntate de poeti; barbati, femei sau chiar familii ntregi dispareau fara urma, cei pe ca re i credeau morti reveneau si amenintau sau preziceau prabusirea lumii vechi. Focul subteran prjolea toate dorintele, bune sau rele; dar cele rele treceau, pe cnd cele bune ramneau. Catacombele erau rezervoarele comorilor viitoare. Erau vechile cariere de piatra, fostele ascunzisuri ale lui Romulus si Scipio, p arasite cnd marmora si porfirul babilonian, granitul Tebei si arama Corintului lu asera locul pietrei. Odata cu nasterea crestinismului, aceste caverne, uitate de toti, devenira mai nti lacasuri de nchinaciune, apoi adaposturi sau chiar orase. n timpul acesta, ele nu erau dect ascunzatori. Orice sclav, orice nenorocit, orice proscris era sigur ca va afla acolo mngiere si refugiu. Toti partasii noii credinte se retrasesera aici, totusi sus, pe pamnt, nimeni nu observase lipsa lor: numarul acestora nu era nca destul de mare. Cu toate acestea, viata primilor crestini nu era nchinata numai grijii de a se fe ri de persecutiuni, ea mai era mboldita si de trebuinta ajutorarii fratilor care s i petreceau viata ntre zidurile orasului. Atunci cnd un pericol ameninta pe neofitul din cetatea de sus, un ajutor neprevaz ut si neasteptat se ivea: de mai multe ori, poarta celulei se deschidea si un ne cunoscut fugea mpreuna cu victima. Alteori, cnd prizonierul devenea, prin dorinta m paratului, un martir, fie ca fusese spnzurat n nchisoarea lui Tulus, fie ca fusese decapitat n mijlocul pietii, fie ca fusese aruncat de pe naltimile stncii Tarpeiene , fie n sfrsit, ca era rastignit pe muntele Eschilin, profitnd de ntunericul noptii, un batrn prevazator, un tnar cutezator sau chiar o femeie fricoasa, furau cadavru l destinat fiarelor salbatice si-l duceau n catacombe, unde devenea un obiect de n chinaciune si de respect. Atunci nsa cnd moartea lovea chiar n subterane, o usurare dumnezeiasca i cuprindea p e toti; cel plecat din lumea aceasta putea astepta n liniste judecata suprema. Erau mormintele pe care le vazuse si Acteea atunci cnd patrunsese sub aceste bolt i necunoscute. Deasupra cosciugelor de piatra se ridica o cruce, semnul resemnarii, un candelab ru cu sapte brate, asemanator celui din templul de la Ierusalim, sau imaginea po rumbelului, vestitorul pacii. Acteea si amintea de fericirea ei trecuta: atunci privea razele soarelui si ascul ta zgomotele pamntului, asezndu-se pe un mormnt si ramnnd neclintita. Pavel, singurul care stia ce se petrece n sufletul ei, sfatuia pe tinerele fecioa re sa se roage Domnului pentru ca ea sa treaca cu sufletul curat la religia cres tina si sa se nchine aceluiasi Mntuitor binefacator. Tinerele fete se supuneau, iar corintiana, surzatoare si cu ochii stralucitori de lacrimi, si unea rugaciunile cu ale lor. n tot acest timp, decadenta lumii pagne se facea din ce n ce mai simtita: hotarrile Romei devenisera sovaitoare, n timp ce Nero, printul banchetelor si regele orgiil or, se complacea n noian de bucurii sau n valuri de snge. De ndata ce flacarile rugului pe care fusese arsa Agripina se stinsera, orice rem uscare si orice teama disparura pentru mparat. Caesarul ramase departe de Neapole si de Roma, la Bauli, pentru ca se mai temea n ca de razbunarea omeneasca, a zeilor, dar mai ales de cea a senatorilor. Se nselase nsa, caci toata lumea se arata multumita de fapta lui. Numai zeii i pede pseau somnul cu gemetele celei ucise. Pleca, asadar, napoi la Neapole. Aici o regasi pe Popea si mpreuna cu ea regasi si ura mpotriva Octaviei care fuses e mpinsa n bratele lui de Agripina, numai pentru a lupta contra acelei amante pute rnice si care numai prin uneltirile mamei sale fusese exilata n insulele Pandater . Suferintele Octaviei nduiosasera nsa mult pe romani. Astfel, nici chiar Nero nu ma i ndraznea acum sa-i curme firul vietii, nu fiindca se temea de remuscari, ci fii ndca-i era teama ca nu va putea invoca nici o scuza.

ntr-o zi poporul se rascula: el cerea rentoarcerea celei ndepartate. Soldatii Caesarului se pricepura de minune sa nabuse aceasta rascoala. Popea triumfase. Veni la Neapole si ngenunche n fata lui Nero. mparatul porunci atunci Octaviei sa se omoare. Nici rugamintile exilatei, nici amintirea stramosului comun ? Germanicus ? si ni ci imaginea Agripinei, nu-l hotarra pe Caesar sa renunte la planul sau. Dar fiindca Octavia nu avea curajul sa ndeplineasca singura dorinta mparatului, pr ietenii lui Nero se nsarcinara cu mplinirea vointei Stapnului. Capul victimei, desprins de trupul ei, fu adus Popeei care nspaimntata de privirea lui amenintatoare, i strapunsera ochii cu doua cuie nrosite n foc. Cnd Nero se ntoarse la Roma, setea lui de maretie devenise si mai mare: acum nsa si senatorii trebuiau sa lupte n circuri si porunci sa fie pedepsiti cu moartea cei care nu aplaudau la concursurile de cnt. nsusi mparatul se nveseli si ntovarasi, prin melodia lirei sale, (???) focul care mi stui Roma. Dar Popea si dadu seama ca aceste serbari trebuiau sa nceteze: ntr-o zi nu se duse sa asculte cntul Caesarului. Pedeapsa acestuia fu crunta: moartea. Nero nsa i facu o nmormntare vrednica de renumele sau. Drept razbunare pentru fapta sa necugetata, fura din nou persecutati crestini. Credinta urmasilor Mntuitorului crescu si mai mult: n fiecare zi trebuiau mngiate al te vaduve si alti orfani, n fiecare noapte alte trupuri erau smulse fiarelor salb atice. Nero observa ca mortii sunt furati, de aceea soldatii mparatesti arestara pe Pave l si pe toti cei care ndrazneau sa nesocoteasca dorinta Caesarului. Numai Silas s capa. El fugi pna la catacombe si vesti crestinilor aceasta trista ntmplare. Toti ngenuncheara si se rugara Domnului. Numai Acteea ramase n picioare, caci Dumn ezeul crestin nu era nca si al ei. Dar ridicnd bratele spre cer, rosti aceste cuvi nte: - Mine ma voi duce la Roma si voi cauta sa-l scap. - Iar eu, raspunse Silas, ma duc lnga el si voi muri alaturi de acest sfnt, daca t u nu-ti vei putea atinge telul. Capitolul XIV A doua zi de dimineata, Acteea, mbracata ntr-o mantie lunga, pleca spre Roma. si lu a si un pumnal, caci se temea ca nu cumva sa fie oprita de vreun soldat prea zel os si apoi... se gndea ca daca n-ar fi putut obtine iertarea lui Pavel ar fi patr uns n nchisoare si ar fi dat aceasta arma Apostolului, ca sa-l scape de o moarte r usinoasa. Asadar, ea ramasese tot o pagina, caci nca nu aflase ca noua religie glorifica pe martiri si ca ceea ce pentru nobili nseamna o rusine, era pentru credinciosi un nimb de fericire. Ajunsa la portile Romei, simti ca genunchii o parasesc; pentru a nu cadea, trebu i sa se sprijine de un copac. Cauza acestei emotii era limpede; avea sa revada pe cel pe care-l parasise n sear a sarbatoririi Minervei. Simtea ca renaste si nu era framntata dect de un singur gnd: va regasi oare pe Luci us sau pe Nero, pe nvingatorul olimpic sau pe mparat, pe amant sau pe calau? Auzise de moartea Octaviei si de a Popeei, nu aflase nsa mprejurarile n care ele si petrecusera ultimele clipe. Era sigura ca mparatul nu avea pe nimeni n preajma sa si de aceea spera ca, poate i mai ramasese amintirea dragostei fata de ea, iubire care pentru Acteea nsemna totul. Astfel, n a cincisprezecea zi a lunii, ntr-o dimineata nsorita, tnara corintiana str abatu poarta orasului si intra n cetatea Caesarului. Strazile erau pline de lume care se ndrepta grabita spre Forum. Acteea urma aceas ta multime, al carei drum ducea si spre Palatin, unde socotea sa-l ntlneasca pe Ne

ro. Drumul ce se ntindea ntre Coelius si Aventin era acoperit cu covoare orientale si presarat cu flori. Ajungnd n coltul Palatinului, ea vazu statuile zeilor Patriei, mbracati n haine de s arbatoare si avnd fruntea mprejmuita cu coronita de lauri. O apuca spre dreapta, pe Calea Sfnta, adica pe acolo pe unde trecuse n triumf. Multimea, din ce n ce mai numeroasa, se ndrepta spre Capitoliu, unde aveau loc, pe semne, serbari. Acteea trecea nsa nepasatoare: ea nu urmarea dect un singur tel, acela de a-l vedea pe Lucius. Ajunsa n dreptul templului lui Remus si Romulus, o coti spre stnga, trecu prin fat a statuilor lui Phoebus si a lui Jupiter Stator, urca scara care ducea spre Pala tin si se opri n vestibulul unui palat maret: castelul aurit al Caesarului. Aici, se desfasura naintea ochilor Acteei o vedere ciudata; n fata usii atriumului se afla un pat ridicat pe un piedestal de fildes si acoperit cu purpura. Corintiana tremura din tot corpul. Broboane de sudoare rece i siroira pe frunte, caci zarea un pat nuptial. O pornire ascunsa a sufletului o sili sa ntrebe pe o sclava ce trecea, care era r ostul lui: se sarbatoarea nunta lui Nero. Sngele i se urca n obraz. n acele clipe uita tot si de catacombe si de cei care o a dapostisera si de crestinii care pusesera atta speranta n ea. Strnse pumnul si pleca spre Capitoliu pentru a vedea pe noua sa potrivnica, pe ce a care-i rapise dragostea lui Nero. Trecu prin fata nchisorii si ajunse la templul lui Jupiter Capitolin. La picioare le statuii zeului zari zece barbati, fara marturia carora nunta nu era legala. I ar ceva mai departe pe mireasa, acoperita cu un val gros ce o mpiedica sa fie rec unoscuta. n acest moment, marele preot se apropie de mparat si cu glas hotart i spuse: - "Lucius Domitius Claudius Nero, ti daruiesc pe Sabina; fii sotul, prietenul, pr oteguitorul si tatal ei. Te proclam stapnul bunurilor sale, pe care ti le ncredint ez". Preotul uni minile mirelui si ale miresei si cobor valul de pe obrazul acesteia: n fata zeilor si a oamenilor, Nero se nsura cu fosta lui sclava, cu sora lui Sporus . Corintiana si dadu atunci seama de sentimentul pe care-l avusese ntotdeauna fata d e aceasta fata; ura instinctiva a unei femei pentru care avea sa-i devina rivala . Nero se unea cu fiinta care-i apartinuse ei, cu cea asupra careia avusese drept de viata si de moarte, dar pe care o lasase sa traiasca, nebanuind raul pe care avea sa i-l faca. Pe cnd Acteea privea uimita pe Sabina, mirii se ndreptara spre poarta templului un de erau asteptati de patru cavaleri romani, fiecare tinnd n mna o statueta a unui z eu binevoitor si de patru nobile, purtnd cte o faclie de lemn de brad. Se urcara p e o litiera descoperita, iar Caesarul mbratisa n ochii tuturor pe noua mparateasa: multimea aplauda si ura tinerilor casatoriti viata lunga si fericita. Acteea l urma, creznd ca se vor ntoarce la palatul lui Nero. Se nselase nsa. mparatul voia sa arate poporului pe noua lui stapna: de aceea, organizase mari serbari pe stadionul din Cmpul lui Marte, n Forum, n teatrul lui Pompei si chiar n gradinile Oc taviei. Toata ziua, ntarita de focul geloziei, Acteea urma cortegiul lui Nero caci acesta nu se ntoarse la palat dect seara. Acteea se furisa n interiorul zidurilor; Caesarul de acum contrar lui Tiberiu, la sase toate portile deschise, netemndu-se de razbunarea poporului. Cruzimea sa, ndr eptata numai contra nobililor si dusmanilor religiei pagne, placea multimii de ac ea Stapnul era iubit de plebe. Nimeni nu bagase de seama prezenta Acteei: mbracamintea ei alba i dadea aspectul u nei nuntase. Se duse de-a dreptul n camera nuptiala si se ascunse n spatele unei perdele; ramas e acolo timp de doua ore, cu mna nclestata pe mnerul pumnalului. Dupa trecerea acestui rastimp, se auzira zgomote de pasi. Sabina, ntovarasita de Clavia, intra n odaie. Nobila o ajuta sa se dezbrace.

... Putin dupa ce Clavia plecase, un tipat nfiorator facu sa rasune peretii ncaper ii: Sabina o zarise pe corintiana. Acteea se repezi asupra ei. Fosta sclava ngenunche si implora mila. Deodata ochii ei fura strabatuti de o licarire de speranta: - Tu esti Acteea? - Da, dar spune-mi cine esti tu? Sabina sau Sporus? Caci ochii mei nu pot deoseb i pe unul de celalalt. - Din pacate, nici el, nici ea. Acteea scapa pumnalul din mina. Usa se deschise si mai multi sclavi intrara, aducnd statuile zeilor. l vazura pe S porus ngenuncheat, iar lnga el o femeie lesinata. si dadura numaidect seama de cele n tmplate. O luara pe Acteea si o aruncara n fundul nchisorii palatului mparatesc. Acolo l ntlni pe Pavel si pe Silas. - Te asteptam, i spuse Apostolul. - Am venit la Roma pentru a te salva. - Si neputnd obtine libertatea mea, ai venit sa mori mpreuna cu mine. - Nu este adevarat, raspunse tnara fata, te-am uitat cu desavrsire; sunt o nenoroc ita care nu merita nici mila si nici iertare. - Asadar, l mai iubesti? - Nu, nu mai pot avea nici un sentiment pentru el. Sunt nsa o smintita si nimeni, nici un om si nici un Dumnezeu nu va fi destui de puternic ca sa ma vindece. - Aminteste-ti ca Cel ce poate tamadui trupul, poate izbavi si sufletul. Mai pot i spera, daca te caiesti. - Din pacate... - Aseaza-te lnga mine; ti voi vorbi despre Tatal Tau. Acteea ngenunche n fata batrnul ui care i povesti toata noaptea despre minunile Domnului. Dimineata, Acteea era pregatita sa primeasca taina Botezului. De acum nainte, oastea Domnului se marise cu nca o credincioasa. Apostolul nu ascunse Acteei sacrificiile pe care va trebui sa le faca: mai nti dra gostea sa, apoi poate chiar viata. ntr-adevar, n fiecare zi oamenii mparatului veneau sa caute noi victime. Fiecare se grabea sa ndure martiriul suprem si sa se jertfeasca pentru cruce. Act eea nsa era mpacata la gndul ca va putea muri mpreuna cu Pavel pentru credinta lui C ristos, care preamarea virtutea. n timp ce crestinii ngenuncheati se rugau Domnului, Anicetus aparu n pragul celulei dar ramase uimit la vederea acestui spectacol. - Ce vrei? ntreba Pavel pe cel care ndeplinea nsarcinarea de judecator si de calau n acelasi timp. - O vreau pe Acteea. - Nu te va urma, caci nu-ti apartine. - Este nsa a Caesaruiui. - Te nseli. De aici nainte nu este dect a Domnului. La auzul acestor cuvinte, Actee a lesina caci si dadea seama ca Pavel avea dreptate si ca prin cuvintele sale o d espartise pentru totdeauna de Nero. - Atunci te voi duce pe tine n fata mparatului, spuse Anicetus, facnd semn soldatil or sa-l ia. - Sunt gata sa te urmez, caci stiu ca a sosit timpul sa dau socoteala cerului de viata mea pamnteasca. Caesarul vru sa condamne pe batrn sa fie rastignit, dar fiindca el era cetatean r oman, pedeapsa i fu schimbata n aceea a decapitarii. Nero asista la executia Apostolului si fagadui poporului un spectacol mai maret pentru ziua n care trebuie sarbatorita pomenirea mortii dictatorului Iulius Caesa r. Capitolul XV Caesarul fagaduise lupte de gladiatori; murmurele multimii ncetara pe data, caci

nimic nu o putea bucura mai mult. Altadata, vnatoarea de animale si luptele de gladiatori erau despartite; Pompei ns a le mpreunase. El pusese sa lupte douazeci de elefanti contra Getulilor, care re usira sa-i ucida n mare parte. De aceea, n anul 523, Scipio Nasica si P. Lentulus schimbara elefantii cu pantere . Poporul nsa parea dezgustat de asemenea lupte. Segurus introdusese ntrecerile ntre hipopotami si crocodili. Sylla pusese sa fie f ugariti o suta de lei, Pompei trei sute, iar Caesar, patru sute. Augustus poruncise sa fie ucisi, pentru desfatarea poporului, vreo trei mii cinc i sute de ursi, pantere si lei, adusi din desertul african. Ceilalti mparati se ntreceau unii pe altii: astfel, Titus, ntr-o singura vnatoare, p usese sa fie nimiciti vreo cinci mii de fiare salbatice. Dar nici unul nu fusese att de stralucit ca Nero acum: apa Nilului si desertul eg iptean l faceau sa dispuna de lei, tigri, pantere si crocodili, iar prinsii de ra zboi si crestinii nlocuira destul de bine, dar cu mult mai multa economie, pe gla diatori. Nu aveau atta ndemnare ca ceilalti, nsa erau mult mai curajosi si mai dorit ori de moarte: destul pentru a atta curiozitatea multimii. Cetatenii Romei se ndreptara asadar, spre circ. Caesarul se grabise sa asiste la aeeasta sarbatoare. El ducea cu sine un arc cu sageti, caci din cnd n cnd i placea s a dea dovada de talentele sale. De multe ori, nduiosat de suferintele, sau miniat de nendemnarea fiarei, o strapungea cu sageata sa nveninata. Dupa ce ovatiunile destinate lui Nero se potolira, carele cu gladiatori intrara n arena. Printre ei se vedeau si figuri de patricieni si chiar de nobili care voi au sa fie pe placul lui Nero. Luptatorii defilara cu sabiile scoase prin fata Stapnului: taisul lor stralucea n bataia razelor de soare. Caesarul alese primele trei perechi care trebuiau sa lupte, apoi hotar ca prima p arte a spectacolului sa se termine prin sfsierea de catre fiarele salbatice a doi crestin: o femeie si un barbat. ... Primii doi gladiatori intrara n arena. Se apropiara unul de altul. Primul arunca un fel de plasa asupra celuilalt, dar acesta reusi sa ndeparteze latul. La rndul sau, arunca un cutit asupra adversarulu i. Nu-l nimeri nsa. ncepura sa se fugareasca: era o cursa macabra, n care moartea h rapareata pndea pe unul sau pe celalalt, la fiecare minut. Deodata, secutorul ? primul gladiator ? se mpiedica de faldurile mantiei sale. Cu o miscare sprintena si-o desprinse si o arunca n laturi. Numai atunci, multimea s i dadu seama ca luptatorul nu era altul dect un nobil roman, Festus; asadar, inte resul pentru lupta crestea. El reusi sa-si ajunga adversarul si sa-i mplnte un pumnal n piept. Dupa dorinta poporului, nvingatorul ucise pe cel nvins. Multimea aplauda la vedere a acestui spectacol, caci primul se aratase un ucigas ndemnatic, iar al doilea, pr imise moartea cu multa seninatate. Alti luptatori patrunsera n incinta. Erau doi duelisti: profesorul si elevul. Apa ritia lor strni uimire. Aplauzele devenira zgomotoase. Ele ncetara nsa brusc la sem nul Caesarului: lupta avea sa nceapa. Nu luptau dect cu sabiile, nsa agerimea cu care le mnuiau era att de desavrsita, nct n mai cu multa greutate se putea urmari lupta lor: o ntrecere pe viata si pe moarte . Mai nti, profesorul parea ca va nvinge, dar curnd elevul ranit, stiu sa-si recapete echilibrul si-l sili la rndul sau pe maestru sa se retraga. Lupta mai continua ctva timp fara ca vreunul din potrivnici sa para mai putin put ernic si ndemnatic dect celalalt. Nero trimise un sol sa ofere celor doi adversari, care zaceau acum la pamnt ntr-o ncordare suprema, semnele eliberarii. Amndoi erau ns a morti. Cnd urmatorii doi audabati aparura, poporul izbucni n rsete. ntr-adevar, ei erau nev oiti sa lupte orbeste, caci erau legati la ochi. Erau, mai bine zis, nu doi adve rsari, ci doi condamnati. Dar n momentul n care aveau sa-si masoare puterile, Anicetus preda lui Nero o scri soare. ngrijorat, mparatul parasi circul, poruncind ca jocurile sa continue. Multimea era bucuroasa caci de acum nainte ea conducea ordinea competitiilor.

Cei doi se urmarira ctva timp, nedispunnd de alte mijloace dect de auz. Erau de rsul gloatei care-si batea joc de neputinta lor. Taisul sabiilor i rani nsa pe amndoi. Atunci, unul din ei se culca la pamnt, spernd c a astfel va putea surprinde pe celalalt. Nu se nselase, caci reusi sa loveasca de moarte pe potrivnicul sau. Un stentor anunta pe nvingator. Trebuiau sa urmeze ntrecerea dintre cei doi crestini si fiarele salbatice. Privirile multimii scaparau de ura. Ea se ndrepta mpotriva prizonierilor. Multi tr adau si un sentiment de mila: pentru animale nsa. Portile arenei se deschisera. Fu adusa o femeie nfasurata ntr-o mantie alba, rapitor de frumoasa, care fu tintui ta de un copac. Mai intra si un tnar care, dupa cum era obiceiul, se putea folosi de arme pentru a se apara. Asadar, el se putea salva pe el si totodata avea ngaduinta sa scape d e pieire si pe prizoniera, mai ales ca daca reusea sa doboare primele trei fiare , era eliberat si el si tovarasa sa. Cei mai multi nsa refuzau sa lupte, preferin d martiriul. Tnarul roman facu deci semn sa se scoata armele de prisos caci nu vroia sa afle s capare. ngenunche si ncepu sa se roage Domnului. Deodata nsa auzi murmurul prizonie rei. - Silas, ai mila de mine. Stiu ca esti obisnuit sa te mpotrivesti fiarelor. Daca ai primi lupta, ne-am putea salva. Silas asculta, caci era sigur ca va putea oricnd muri pentru Isus. Ceru un cal si o sabie si porni la lupta. n acest moment, un taur furios fu ndreptat spre el. Silas l lasa sa se apropie si cn d animalul nu fu dect la zece pasi de el, l sageta. Fiara, nenspaimntata, porni n urm arirea atacatorului. Ocoli de trei ori amfiteatrul si apoi, vaznd ca fuga lui est e zadarnica, se napusti asupra Acteei. Silas veghea nsa. Cu repeziciunea unui fulger, el sari pe spinarea taurului, l apuca cu minile sale vnjoase de coarne, l tintui pe loc si i nfipse sabia n grumaz. Bestia se poticni, caz u si muri. Acteea lesinase nsa. Numai aplauzele multimii i vestira prima victorie a lui Silas . Dupa ce namila fu scoasa din arena, tnarul sirian ceru alte arme: i se dadu un ar c si niste sageti, caci acum avea sa lupte cu un leu. Acesta pasi linistit, ncrezator n puterea sa, n mijlocul arenei. Nu zari nici un du sman, caci Acteea era ascunsa de ramurile copacului de care fusese legata, iar S ilas statea nemiscat n dosul unui stlp. Regele animalelor era nsa prea curajos: ndrazni sa se apropie de Acteea. Sageata c restinului l nimeri nsa ntre picioare. Leul se opri nedumerit, nestiind dincotro venea acest dusman nevazut. Silas se lua pe urmele fiarei. Dupa o ntrecere apriga, tot ndemnarea prizonierului n vinse. O a doua sageata atinse fiara. nnebunita de durere, ea se napusti asupra l uptatorului. Pastorul o rapuse nsa, reusind sa-i mplnte sabia n grumaz. Leul cazu lo vit de moarte, dar Silas plati cu viata ndrazneala lui. n mijlocul aplauzelor multimii, trupul victimei si al fiarei fura duse afara din arena. O pantera fu lasata libera nlauntrul circului. La nceput parea attata de mirosul de carne proaspata si de speranta unei prazi ndestulatoare. Minune! La vederea Acteei, ntocmai ca un copil ascultator, sprijinindu-se pe labe , se tr pna n fata fostei sale stapne. Acteea o recunoscu pe Phoebe. Entuziasmat, poporul ceru eliberarea victimei. Lybicus se ndrepta spre corintiana si-i taie legaturile. Noua neofita a crestinismului nu primi triumful oferit de multime. Ba era chiar ntristata ca nu murise; acum cnd nu mai avea dreptul sa iubeasca, acu m cnd era ndepartata de tatal sau, acum cnd era lipsita de Pavel si de Silas... Odata cu caderea serii, si aduse aminte ca viata ei este nchinata unei familii; se ndrepta spre catacombe. ... A doua zi, romanii aflara ca scrisorile primite de Caesar, vesteau rascoala legi

unilor din Spania si din Galia, comandate de Galba si de Vindex. Capitolul XV Trei zile mai trziu, pe un timp ploios si rece, trei calareti naintau tacuti pe dr umul ce ducea la Roma. Pareau tristi si mohorti, ntocmai ca ziua cea ntunecoasa. Cerul plumburiu dadea ace stor calatori un aspect si mai posomort. Deodata, ntlnira un taran. - Veniti de la Roma? - Da. - Ce se spune despre Aenobarbus. - Ca ar fi reusit sa fuga. - ncotro? - Spre Neapole. Plecnd, taranul striga: "Traiasca Galba, moarte lui Nero". Strigate asemanatoare se auzira n acelasi timp. Ceva mai departe, calaretii ntlnira ctiva soldati. - Cine sunteti? - Partizani ai lui Galba. l cautam pe Nero. - Va uram sa aveti mai mult noroc dect am avut noi. n drumul nostru am ntlnit un om pe care l-am asemuit cu fostul Caesar. Numai dupa ce l-am omort ne-am dat seama c a ne-am nselat... Calul calatorului se poticni. Un pretorian trecea pe sosea. - Sa traiesti, Caesar, exclama el, recunoscndu-l pe Nero. Napastuit de o soarta nemiloasa, tiranul trebuia sa fuga de razbunarea crunta a fostilor sai tovarasi de arme. Stim cum se nascuse rascoala contra mparatului: popoarele subjugate de oarba lui ambitie, nlantuite de crunta lui mnie, stoarse de pofta lui hrapareata, se unisera si n aceeasi pornire se napustisera spre faldurile marete ale stindardului datat or de o viata mai libera, mai buna, mai fericita. Toti comandantii armatelor nu asteptau dect un singur semnal pentru a se arunca nt ocmai unor fiare lacome mpotriva Romei hde. Unul singur, Virgilius, maimarele Germ aniei de Nord, se hotar sa ramna credincios, nu Stapnului, ci patriei. Mai trebuia doar o singura scnteie. Vindex era gata sa prilejuiasca aprinderea prj olului. Pentru aceasta nsa, avea nevoie de o unealta. Alegerea sa cazu asupra lui Galba. Trimise asadar, acestuia scrisorile si planurile luptei. Dar sovaiala celui ce f usese exilat departe de Roma, fu mai puternica: Galba distruse misivele. Vindex nu se dadu batut. El aparu n mijlocul sfatului batrnilor ce se ocupau de so arta Galiei si stiu, prin cuvinte maiestre, sa atte mnia lor contra Caesarului, ac est monstru cu chip de om. Galba aduna poporul n Forum si se pregatea tocmai sa-i vorbeasca, cnd strigatele s e auzira din toate partile: - Vrem sa domnesti peste noi! ... Curnd, Nero avu prilejul sa citeasca proclamatia lui Vindex. Fu mnios nu pentr u ca tradatorul amintea toate crimele sale, dar pentru ca l socotea drept un foar te prost cntaret; mndria lui era ranita. Scrisese Senatului, fagaduind un milion d e sesterti celui ce-l va omor pe Vindex. n acest timp rascoala se ntindea n Spania si Galia. Galba si facuse o garda de calareti si instituise un fel de senat. Vindex, auzind de pretul capului sau, raspndi vestea ca este gata sa se predea celui ce-i va ad uce capul lui Nero. Toti generalii si curtezanii Caesarului si parasira Stapnul de ndata ce simtira ca puterea acestuia scadea. Unul singur ndrazni sa se porneasca mpotriva galilor. Cele mai vestite popoare ale Galiei, sequanii, equii si arvenii, se unira sub se mnul drapelului lui Vindex. Locuitorii Vienei, din pacate, nenflacarati cum erau

ceilalti, de dragostea de patrie, nu venira la lupta dect din ura fata de lyonezi singurii care mai ramasesera credinciosi mparatului de la Roma. Cele doua armate potrivnice se oprira n fata orasului Besancon. Ostile si pregatea u planul de bataie. Deodata, un crainic se departa de tabara lui Vindex si se ndr epta spre Virgilius, comandantul legiunilor germanice. Peste un sfert de ceas, cele doua capetenii patrunsera n acelasi cort. Nimeni nu ne-ar putea spune ce au vorbit cei doi barbati. Cronicarii sustin nsa, ca dupa ce Vindex i-a dezvaluit planurile sale politice adversarului si dupa ce l-a asigur at ca nu lupta dect n interesul lui Gabla, Virgilius trecu de partea revoltatului si declara ca se uneste cu el, pentru a porni lupta mpreuna mpotriva Romei. Deodata nsa, spre flancul drept se auzira tipete nfricosatoare. O solie se ndrepta spre legiunea germanica. Soldatii crezusera ca sunt atacati si scoasera armele. Cei doi sefi nu reusisera sa-i potoleasca; atunci se vazu un s pectacol nspaimntator: oameni ce se nlantuiau n groaza mortii, soldati ce pornisera la razboi fara ordinul mai marilor lor, luptatori ce se sfsiau cu salbaticie. Numai n timp de doua ore, galii pierdura douazeci de mii de oameni, pe cnd germani cii numai saisprezece mii. nvinsii se retrasera dar si pastrara pozitiile, caci acum nici potrivnicii lor nu mai ndrazneau sa-i atace. A doua zi de dimineata, nvingatorii observara ca toti galii plecasera si ca pe cmp ul de batalie nu mai ramasese dect un singur cort: nlauntrul lui zacea Vindex, str apuns de propria-i sabie. Sarmanul, disperat ca zorile unei epoci de libertate s e ndepartasera tocmai n momentul n care fericirea unui trai tihnit parea asigurata, se omorse singur. n acelasi timp, n Spania, viata lui Galba parea a fi n pericol. Cei ce se unisera c u el, temndu-se de razbunarea lui Nero si caindu-se de tradarea lor, se ntoarsera m potriva batrnului si era chiar sa-l omoare. nfricosat de urmarile unei lupte zadarnice, Galba se retrase n micul orasel Clunia . Porunci sa fie ridicate ziduri si si cladi o adevarata fortareata. Curnd nsa recapata curaj. I se prezisera lucruri mbucuratoare. Zeii erau de partea lui. Din acel moment, socoti ca era de datoria lui sa lupte pentru ntronarea spir itului de dreptate si de adevar. Ct despre Nero, el nu se nelinistea prea mult de aceasta rascoala; din contra, po ate chiar ca se bucura, caci acum, pretextnd razboiul, putea pune noi dari. Dar cnd fu nstiintat ca rascoala se ntinde si ca aproape o suta de mii de gali luas era armele, si dadu seama ca trebuia sa ia oarecare masuri. Singur, umbla din casa n casa si-si recruta o noua garda. Apoi, declara multumit ca se va duce n tabara dusmanilor, fara nici un fel de arme, caci stie prea bine ca la vederea lui, revoltatii se vor cai, vor arunca armele si-i vor fi din nou supusi. Peste cteva zile, vestitorii i anuntara izbnda legiunilor romane, nfrngerea galilor s i moartea lui Vindex. Nero se bucura mult de aceste vesti si fagadui poporului sa cnte n fata lui chiar n acea seara. ndreptndu-se spre arena circului, Nero vazu lucruri ciudate: o statuie a sa era ac operita cu un sac. El stia ca numai acei ce se faceau vinovati de moartea vreunu i parinte erau acoperiti cu un sac nainte de a fi aruncati n Tibru; mai departe, z ari un nobil, care se certa cu sclavii sai. Acestia cereau un razbunator. ... ... Spectacolul ncepu prin cntul unui corifeu care intona o poema ce vorbea despre un om care-si ucisese fratele si mama. Melodia era ntovarasita de gesturi. Cnd po vesti moartea fratelui, cntaretul, ntorcndu-se spre Caesar, imita pe un om care bea ; cnd vorbi despre moartea mamei, nfatisa o femeie care se neca. Poporul aplauda mu lt pe corifeu, caci pricepea ca aria sa facea aluzie la Claudius si Agripina. nsu si Caesar, inconstient, rse cu pofta, fie din cauza ca nu mai simtea nici o rusin e, fie pentru ca dorea sa nu se arate suparat de aceasta bataie de joc. Nero si ncepu cntul. Toata lumea l asculta tacuta. Nimeni nu aplaudase aparitia arti stului. Numai cnd mparatul pronunta urmatoarele cuvinte: "Sotia, mama si tatal meu, cer mo artea fiului ratacit", se auzira zgomote ngrijoratoare si strigate de entuziasm p

refacut. Caesarul ntelese rostul acestor zgomote si pleca grabit de pe scena. n fuga cazu s i se rani la obraz. Lesina. Adus pe o litiera la palat, se nchise singur n camera sa. Scrise cteva ordine, meni te sa fie hotarri ucigatoare. ntr-adevar, planuia sa se razbune pe gali, sa otrave asca pe toti senatorii, sa dea foc orasului si sa dezlantuie mpotriva acestui pop or nerecunoscator, minia fiarelor salbatice. Pentru prima oara, Nero era nelinistit; si dadea seama ca era pierdut. Noaptea avu chiar un vis ngrozitor: era pe o corabie care se neca. A doua zi avea loc banchetul fagaduit. Toti senatorii venisera. Fu un ospat cum nu se mai vazuse de mult. nsusi Nero cnta din lira sa o melodie n care-l batjocorea pe Vindex. Deodata, un crainic veni si-i anunta ca noul mparat, Galba, fusese proclamat. Ner o pali. Se simtea pierdut. Mnia lui nu mai cunoscu margini. Se ndrepta grabit, spre camera sa si porunci sa fie chemata Locusta. Capitolul XVI De asta data, mparatul avea nevoie de stiinta otravitoarei chiar pentru el. n timpul noptii, vrajitoarea prepara un venin puternic pe care Nero l ncuie ntr-o cu tie de bronz, a carei singura cheie o detinea numai el. ... Zgomotul revolutiei lui Galba surprinsese tot imperiul. De data aceasta era vorba de rascoala organizata a unui patrician, vestit prin cinstea si prin intel igenta lui. La toate acestea, se adaugau si noile nemultumiri ale poporului. ntr-adevar, Caesarul ntrziase aducerea griului sicilian, asa ca romanii erau amenin tati cu foametea. Corabiile nu aduceau hrana pentru multime, ci nisip pentru cir curi. Icelus, tovarasul lui Galba, fusese scos din nchisoare de catre prietenii sai. i f u lesne sa atte multimea la rascoala, cu att mai mult cu ct reusise sa descopere pl acile de arama pe care Nero scrisese planul sau: Roma sa fie arsa pentru a doua oara. Multimea nfuriata, nendraznind sa-l atace nca direct pe Stapn, ncepu sa darme statuile ce-l nfatisau. Nero se pregatea sa se arate poporului, pentru a-i cere iertare, dar iesind din palat si vaznd multimea att de mnioasa se grabi sa se ascunda n gradina lui Serviliu s. De acolo, trimise capeteniei pretorienilor un sol. Acesta nsa sosise prea trziu . Galba propusese cu putin timp mai nainte, o mare suma de bani n schimbul ajutorulu i pe care l vor da pretorienii. Caesarul nu putea oferi nici pe sfert. Cu toate acestea, el nu pierdu toate sperantele. Odata cu venirea noptii, Nero i esi din ascunzatoarea sa travestit n sclav si ncepu sa cutreiere orasul nadajduind sa gaseasca vreun ajutor: daca nu brate vnjoase, cel putin banii tovarasilor sai de desfru. Zadarnic nsa. Parasind orice nadejde, Nero se ndrepta spre palatul sau, de unde voia sa ia tot aurul si toate bijuteriile. Intrnd nsa n camera sa, scoase un tipat de uimire: tovarasii sai fugisera furnd tot ce era mai de pret. Atunci se ndrepta spre cutia de bronz n care ascunsese otrava, dar si ea disparuse si mpreuna cu ea, pierise orice speranta de a scapa de rusine. Striga dupa ajutor. Sporus, Epafrodisus si Faunus intrara n camera. Caesarul poru nci sclavului sa-l cheme pe gladiatorul Spiculus sau pe oricare altul care ar fi vrut sa-l omoare. Dar nimeni nu se ncumeta sa se supuna vointei lui. Atunci Caesarul vru sa fuga ca sa se arunce n Tibru. Faunus nsa i prilejui o scapare: sa se ascunda n casa sa, sit uata la o mica departare de Roma. Nero accepta.

... - De la cine este aceasta scrisoare? ntreba Nero pe Sporus, care-i ntindea niste p laci de arama. - De la Faunus. - Si ce vesteste? - Senatul te-a declarat dusman al Statului si te cauta pentru a te da pe mna cala ilor. - Pe mine? Pe Caesar? - Nu mai esti Caesar, ci numai Domitius Aenobarbus, tradatorul patriei si condam nat la moarte. - Si care sunt chinurile destinate vnzatorilor de tara? - Li se rupe mbracamintea, sunt strnsi ntre bratele unei furci, sunt plimbati n Foru m si pe Cmpul lui Marte si apoi sunt batuti pna ce mor. - Dar mai pot fugi. - Unde? - Prin aceasta gaura voi ajunge ntr-un coridor care ma va duce la Ostia. - Uiti ca a fost astupata. - De cine? - De mine si de toti ceilalti sclavi ai tai. - Dar de ce m-ati nchis, ca pe Libianus? - Ca sa mori ca el. - Asadar, toata lumea vrea sa mor? - Da, toti n afara de mine, care am venit aici ca sa-mi dau sufletul odata cu tin e. - ntr-adevar, tu-mi esti credincios. - Te nseli, nu e credinta, ci razbunare. - Dar cu ce m-am facut vinovat fata de tine? Ti-am daruit tot ce am avut, pna si numele. - Tocmai din aceasta cauza te urasc. Favorurile tale erau njositoare. Darurile ta le erau umilitoare. Chiar ieri, n loc sa ma omori, m-ai lovit ca pe un netrebnic. - Iarta-ma Sporus. - Cu toate acestea, continua sclavul nebagndu-l n seama, as fi putut sa te salvez tot asa dupa cum te-as putea chinui. Ar fi fost foarte usor sa nimicesc placile pe care erau nsemnate planurile tale, dupa cum a fost simplu sa-ti rapesc otrava pregatita si sa te las astfel sa mori cu ncetul. - Uiti ca mi-a mai ramas acest pumnal raspunse Nero, scotnd un cutit de la bru. - Da, dar tu nu vei ndrazni sa te folosesti de el. - Nimeni nu ma va gasi aici. - Speranta desarta, caci tocmai acum am spus unui centurion unde te afli. - Ma voi omor, spuse Caesarul, cautnd sa-si mplnte cutitul n piept, dar nendraznind sa -si curme firul vietii singur. "Ce mare artist va pierde lumea prin moartea mea" . ... Se auzeau zgomotele calaretilor care-l cautau pe Nero. Intrara n casa si-l vazura pe mparat tremurnd de spaima. Un cavaler se apropie de el si-i strapunse gtul cu a scutisul unui pumnal. Caesarul muri n chinuri... ... O tnara femeie capata nvoire de la Icelus sa ngrijeasca cadavrul fostului tiran. Dupa ce-l spala, l nfasura ntr-un giulgiu alb si-l nmormnta cu multa pietate n gradina acelei casute. Trista si mhnita, se ndrepta spre catacombe: dragostea nvinge orice piedica. ... n mijlocul camerei zaceau trupurile lipsite de viata ale celor doi servitori: Epa froditus si Sporus. Otrava pregatita pentru Caesar i ucisese pe amndoi. Capitolul XVII

Astfel, n al treizeci si doilea an al vietii sale, n ziua n care se comemora moarte a Octaviei, Nero si aflase pedeapsa meritata. Dar aceasta nmormntare tainuita fata de toti, strni banuielile multimii. Multi erau siguri chiar ca Caesarul ajunsese pna la Ostia si ca se mbarcase pe o corabie sir iana. Douazeci de ani dupa moartea sa, un tnar care pretindea ca este Nero, aparu n mijl ocul partilor, cei mai credinciosi supusi ai ultimului Caesar. Multi supusi si printre ei mai ales crestini, nfatisau pe Nero ca pe un Anticrist care trebuia sa se mai arate o data si care avea din nou sa ridice templul din Ierusalim. Legendele mai dainuie nca si astazi: astfel se explica de ce Nero este pomenit de toti. Oare cnd colbul destinului si va asterne mantia lui prafuita peste mormntul fostulu i Caesar?

Sfrsit

* * * Versiune e-book realizata dupa: Alexandre Dumas, Nero si Acteea (Sfrsitul unui ti ran) Editura Condor, 1991 Traducere: Roxana Papacostea Editie ngrijita de Ecaterina Zarzaliu * * * Scanat de geocv, corectat de p1710 (cartea tiparita are multe greseli de tipar, tehnoredactare, asa ca...), v2.0, aprilie, 2010. * * * O formatare unitara facuta de BlankCd. Pentru a fi evidentiata de alte formatari , fiecare volum va purta pe lnga numele fisierului si mentiunea: [v. BlankCd]. n a ceeasi formatare unitara veti mai putea citi: Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas ? ? ? ? ? ? ? ? ? ? Cavalerul Reginei [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.1 [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.2 [v. BlankCd] Cei trei muschetari [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.1 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.2 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.3 [v. BlankCd] Dupa douazeci de ani [v. BlankCd] Familia de'Medici [v. BlankCd] Laleaua neagra [v. BlankCd]

Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre

Dumas ? Marchiza de Brinvilliers [v. BlankCd] Dumas ? Masca de fier [v. BlankCd] Dumas ? Mna de mort [v. BlankCd] Dumas ? Otrava si pumnalul familiei Borgia [v. BlankCd] Dumas ? Robin Hood [v. BlankCd] Dumas ? Vicontele de Bragelonne vol.1 [v. BlankCd] Dumas ? Vicontele de Bragelonne vol.2 [v. BlankCd] Dumas ? Vicontele de Bragelonne vol.3 [v. BlankCd] Dumas ? Vicontele de Bragelonne vol.4 [v. BlankCd] Dumas-fiul ? Dama cu camelii [v. BlankCd] Dumas ? Cele doua Diane [v. BlankCd] Dumas ? Doctorul misterios vol.1[v. BlankCd] Dumas ? Doctorul misterios vol.2 ? Fiica marchizului [v. BlankCd] Dumas ? Nero si Acteea [v. BlankCd]

n pregatire: Alexandre Dumas ? Razbunatorul [v. BlankCd] Nota: Daca ti-a placut formatarea si ti lipseste una sau mai multe carti formatat e unitar, le poti gasi (cu ctrl+click-stnga) aici. Atentie: Pentru a va deplasa mai usor prin e-book, plasati cursorul mouse-ului n Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi apasati tasta ctrl apoi click-stnga. Cuprins e-book Nero si Acteea: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul ?? ?? ?? ?? Nero si Acteea I - 1 II - 5 III - 10 IV - 14 V - 17 VI - 21 VII - 28 VIII - 31 IX - 36 X - 39 XI - 43 XII - 48 XIII - 51 XIV - 53 XV - 55 XV - 58 XVI - 60 XVII - 62 -

Alexandre Dumas

2 - 63 Alexandre Dumas - Nero si Acteea 1