ALEXANDRE DUMAS

Printul Hotilor

Capitolul I Era n anul de gratie 1162, n timpul domniei lui Henric al II-lea. Doi calatori, cu hainele ponosite de drum lung si cu fetele istovite de negraita oboseala, strab ateau calare, ntr-o seara, potecile nguste ale padurii Sherwood, din comitatul Not tingham. Vremea era rece; copacii, pe care ncepea sa mijeasca verdeata firava de martie, f rematau n ultimele rabufniri ale iernii, iar o ceata deasa nvaluia tinutul pe masu ra ce ultimele raze ale soarelui se stingeau n norii sngerii de la orizont. Curnd, cerul se ntuneca de-a binelea, iar peste padure prinse sa sufle vntul, prevestind apropierea furtunii. - Ritson ? spuse cel mai n vrsta dintre calatori, nfasurndu-se mai strns n pelerina ? vntul se nteteste; nu ti-e teama c-o sa ne prinda furtuna nainte de a ajunge? Si su ntem oare pe drumul bun? - Mergem drept spre tinta, milord ? raspunse Ritson ? si, daca nu ma-nsala memor ia, n mai putin de un ceas vom ciocani la usa padurarului. Cei doi necunoscuti mai mersera n tacere nca vreo trei sferturi de ora, cnd calator ul pe care tovarasul sau de drum l onorase cu titlul de milord ntreba nelinistit: - Mai e mult? - Pret de zece minute, milord. - Bine, dar padurarul acesta, care spui ca se numeste Head, merita oare ncrederea mea? - De buna seama, milord; cumnatul meu Head este un om aspru, deschis si cinstit; el va asculta cu respect minunata poveste nascocita de naltimea voastra si o va crede. El nu stie ce-nseamna minciuna si nu cunoaste teama. Priviti, milord! str iga vesel Ritson, ntrerupndu-si elogiul facut padurarului. Vedeti lumina aceea car e poleieste copacii? Acolo e casa lui Gilbert Head. De cte ori n-am salutat eu, f ericit, n tineretea mea, aceasta licarire din camin, cnd ne ntorceam seara, obositi , de la vnatoare. Si Ritson se opri n loc, visator, privind cu duiosie luminita tr emuratoare care l facea sa retraiasca amintiri din trecut. - Copilul doarme? ntreba gentilomul, prea putin tulburat de emotia servitorului. - Da, milord ? raspunse Ritson, pe al carui chip se asternu de ndata o expresie d e totala indiferenta ? doarme adnc si, pe legea mea, zau daca pricep de ce naltime a voastra se straduieste din rasputeri sa ocroteasca viata unei mici fiinte att d e daunatoare intereselor sale. Daca vreti sa scapati pentru totdeauna de plodul asta, de ce sa nu-i nfiga cineva un otel n inima? Dati o porunca, sunt la ordinele dumneavoastra. Drept rasplata, fagaduiti-mi ca numele meu o sa fie trecut n test

amentul dumneavoastra si copilul care doarme acum nu se va mai trezi nicicnd. - Taci! izbucni gentilomul. Nu vreau moartea acestei fapturi nevinovate. Ma pot teme ca ntr-o buna zi fapta mea va fi data n vileag, dar mai bine sa ma hartuie te ama, cu nelinistile ei, dect remuscarile unei crime. De altfel, sunt ndreptatit sa sper si chiar sa cred, ca taina care nvaluie nasterea acestui copil nu va fi des coperita niciodata. nsa, daca s-ar afla ceva, asta ti s-ar datora numai tie si, d e aceea, ti jur, Ritson, ca fiece clipa a vietii mele o voi folosi ca sa-ti urmar esc ndeaproape toate miscarile, toate faptele. Crescut ca un taran, copilul acest a nu va suferi din pricina starii sale modeste. El si va cladi fericirea pe felul lui de viata si nu va regreta niciodata numele si averea pe care le pierde asta zi fara a le cunoaste. - Faca-se voia naltimii voastre, milord! raspunse rece Ritson. nsa, la drept vorbi nd, viata unui copil att de mititel nu merita osteneala unei calatorii din Huntin gdonshire n Nottinghamshire. n cele din urma, calatorii se oprira n fata unei casute ascunse, ca un cuib, n desi sul padurii. - Hei, vecine Head! striga Ritson, cu voce vesela si rasunatoare. Hai deschide r epede! Toarna cu galeata si vad de aici cum arde focul n vatra. Deschide, omule, caci o ruda ti cere ospitalitate. nauntru, cinii ncepura sa mrie. Padurarul, prudent, ntreba : - Cine bate? - Un prieten. - Cares prieten? - Roland Ritson, fratele tau. Hai deschide, bunul meu Gilbert! - Roland Ritson din Mansfeld? - Da, da, eu, fratele Margaretei. Ei, acum deschizi? adauga Ritson, nerabdator. O sa vorbim cnd om sta la masa. n sfrsit, usa se deschise si calatorii intrara n casa. Gilbert Head strnse cu caldur a mna cumnatului sau, apoi se ntoarse spre gentilom si-l saluta adresndu-i-se cuvii ncios: - Fiti bine venit, domnule cavaler si va rog sa nu-mi faceti vina ca am calcat l egile ospitalitatii daca am sovait cteva clipe sa va deschid usa caminului meu. L ocul att de singuratic al casei si numarul mare de tlhari care misuna prin padure ma silesc sa fiu prevazator, caci nu-i de ajuns sa fii viteaz si puternic ca sa scapi de primejdie. Va rog sa ma iertati, nobile strain si sa va socotiti n casa mea ca n a dumneavoastra proprie. Asezati-va lnga foc si uscati-va hainele. ntre ti mp o sa ne ngrijim de cai. Hei, Lincoln ? striga Gilbert, crapnd usa unei odai ala turate ? du caii drumetilor sub sopru, pentru ca n grajd n-or sa ncapa; ai grija s a nu le lipseasca nimic; umple ieslea cu fn si asterne-le paie pna la burta. Un taran voinic, n haine de padurar, se ivi de ndata, strabatu sala si iesi fara s a arunce macar o privire curioasa asupra noilor veniti; apoi, o femeie frumoasa de vreo treizeci de ani ntinse catre Ritson minile si fruntea ca sa i le sarute. - Draga Margaret! Surioara mea scumpa! striga el, mngind-o, n timp ce o privea cu a dmiratie naiva amestecata cu uimire. Esti neschimbata, fruntea ti-e tot att de se nina, ochii la fel de stralucitori, buzele si obrajii tot att de trandafirii si d e fragezi ca pe vremea cnd bunul nostru Gilbert cauta sa-ti cucereasca inima. - Pentru ca sunt fericita ? raspunse Margaret, aruncnd spre sotul sau o privire d ragastoasa. - Ba spune-i ca suntem fericiti, Maggie ? adauga cinstitul padurar. Datorita fir ii tale bune, n-a existat pna acum n familia noastra nici suparare, nici cearta... Dar am vorbit destul despre noi, sa ne gndim si la oaspeti... Asa, prietene cumn at! Scoate-ti mantaua! Si dumneavoastra, domnule cavaler, dezbracati hainele ace stea ude de pe care apa curge ca roua dimineata pe frunze. Apoi o sa cinam. Hai repede, Maggie, o buturuga-doua n vatra, cele mai bune bucate pe masa, iar paturi le nfatate cu cearsafurile cele mai albe. Hai repede! n timp ce, tnara si sprintena, femeia asculta de poruncile sotului, Ritson si desfa cu mantaua si lasa sa se vada un copilas frumos, nfasurat ntr-o pelerina de casmir albastru. Dolofan, proaspat si rumen, chipul copilului ce numara doar vreo cinc isprezece luni, vestea o sanatate desavrsita si o constitutie robusta. Dupa ce potrivi cu grija cutele bonetei si aseza pruncul asa fel ca o raza de lu

mina sa-i puna n valoare ntreaga-i frumusete, Ritson o striga ncet pe sora-sa. Margaret sosi n graba. - Maggie ? i spuse el ? vreau sa-ti fac un dar ca sa nu ma nvinuiesti ca, dupa opt ani, vin la tine cu mna goala... Ia priveste ce ti-am adus!... - Sfnta Fecioara! striga femeia, mpreunndu-si minile, Sfnta Fecioara! Un copil! Al ta u e ngerasul acesta att de frumos, Roland? Gilbert, Gilbert, vino sa vezi un copil as ca un nger! - Un copil?! Un copil n minile lui Ritson?! Si, departe de a se nflacara, asa cum f acuse nevasta-sa, Gilbert arunca spre ruda lui o privire severa. Frate ? rosti p adurarul, pe un ton grav ? nu cumva ai devenit dadaca la sugaci de cnd te-au refo rmat din armata? Ciudata pofta ti-a venit sa bati drumurile, cu un copil sub hai na! Ce-nseamna toate astea? De ce ai venit la mine? Care e povestea pruncului? H ai vorbeste, fii sincer, vreau sa stiu totul. - Copilul nu-i al meu, viteazule Gilbert; este orfan iar gentilomul pe care-l ve zi aici este protectorul sau! naltimea sa cunoaste familia acestui ngeras si o sa va spuna de ce am venit aici. nsa pna atunci, Maggie draga, ia-mi aceasta pretioas a povara care mi-a vlaguit bratele timp de doua zile... vreau sa zic doua ceasur i. M-am saturat s-o fac pe doica. Margaret lua degraba copilul n brate, asa adormit cum era, l duse n odaia ei, l asez a pe pat si, dupa ce-i acoperi minile si gtul cu sarutari, l nveli cu grija n frumoas a lui pelerina de sarbatoare, dupa care se ntoarse la oaspeti. Cina se desfasura n veselie. La sfrsitul mesei, gentilomul i spuse padurarului: - Interesul pe care ncntatoarea dumitale sotie l-a aratat acestui copil ma hotaras te sa va fac o propunere cu privire la situatia lui viitoare. Dar mai nti ngaduitimi sa va dau unele amanunte despre familia, nasterea si situatia actuala a acest ui orfan al carui unic ocrotitor sunt eu. Tatal sau mi-a fost tovaras de arme n t ineretea pe care mi-am petrecut-o prin tabere si, totodata, mi-a fost cel mai bu n si mai apropiat prieten. La nceputul domniei gloriosului nostru suveran, Henric al II-lea, am fost mpreuna cu el n Franta, n Normandia, n Aqvitania, n Poitou, iar d upa o despartire de ctiva ani, ne-am ntlnit n Tara Galilor. nainte de a parasi Franta , prietenul meu s-a ndragostit nebuneste de o tnara fata; s-a casatorit cu ea si a dus-o cu el n Anglia. Din pacate, familia lui, mndra si ncrezuta, ramura a unei ca se princiare mbcsite de prejudecati prostesti, a refuzat sa primeasca n mijlocul sa u pe tnara femeie, care era saraca si nu poseda alta noblete dect nobletea sentime ntelor, insulta aceasta a lovit-o pna n adncul inimii; ea a murit opt zile mai trziu dupa ce adusese pe lume copilul pe care vrem sa vi-l ncredintam ca sa-l ngrijiti si care nu mai are nici tata, caci sarmanul meu prieten a cazut, ranit de moarte , ntr-o lupta n Normandia acum aproape zece luni. Ultimul gnd al prietenului meu, p e patul de moarte, a fost pentru copilul sau. M-a chemat, mi-a spus n graba numel e si adresa doicii si mi-a cerut sa jur pe vechea noastra prietenie ca voi fi sp rijinul si ocrotitorul acestui orfan. Am jurat si-mi voi tine juramntul, nsa misiu nea mea este foarte greu de ndeplinit, jupne Gilbert. Sunt nca soldat, mi petrec via ta n garnizoane sau pe cmpul de lupta si nu pot veghea eu nsumi aceasta fiinta plapn da. Pe de alta parte, n-am nici rude, nici prieteni n minile carora sa pot ncredint a acest pretios odor. Nu stiam carui sfnt sa cer ajutorul, cnd mi veni ideea sa ma adresez cumnatului dumitale, Roland Ritson: el s-a gndit pe loc la dumneata; mi-a spus ca, desi esti casatorit de opt ani cu o femeie dragalasa si virtuoasa, n-a ti avut nca fericirea sa fiti parinti si ca, fara ndoiala, v-ati nvoi, ca n schimbul unei recompense, sa primiti sub acoperisul dumneavoastra un sarman orfan, copil ul unui soldat viteaz. Daca Dumnezeu da viata si sanatate acestui copil, el va f i tovarasul ba-trnetelor mele. i voi povesti istoria trista si glorioasa a tatalui sau si-l voi nvata sa calce cu pas hotart pe acelasi drum pe care am mers si noi, viteazul sau parinte si eu. Pna atunci, veti creste copilul ca si cum ar fi al d umneavoastra si nu-l veti creste pe degeaba, va asigur. Raspunde, jupne Gilbert: primesti propunerea pe care v-am facut-o? Gentilomul astepta cu neliniste raspunsul padurarului, care, nainte de a se nvoi, s i ntreba din ochi sotia. nsa frumoasa Margaret si ntorsese capul spre usa odaii alat urate si cauta surznd sa prinda cu urechea murmurul abia ngnat al rasuflarii copilul ui. Ritson urmarea cu coada ochiului expresia zugravita pe fetele celor doi soti si,

dndu-si seama ca sora lui dorea sa pastreze copilul, cu toate sovaielile lui Gil bert, spuse cu voce convingatoare: - Rsul acestui ngeras va fi bucuria caminului tau, draga mea Maggie si ti jur pe sfn tul Petru ca, mai mult dect att, vei auzi si zgomotul, nu mai putin vesel, al guin eelor pe care naltimea sa ti le va plati n fiecare an. Ah, parca te si vad bogata si fericita, ducnd de mna, n zilele de sarbatoare, acest ncntator copil, mbracat ca un print stralucitor, care-ti va spune "mama", iar tu vei straluci de placere si d e mndrie. Margaret nu raspunse, dar privea zmbitoare spre Gilbert, a carui tacere fu rau nte leasa de gentilom. - Sovai, jupne Gilbert? ntreba el, ncruntndu-se. Oare propunerea mea nu ti-e pe plac ? - Iertati-ma, domnule; propunerea dumneavoastra mi este foarte pe plac si o sa lu am copilul, numai daca scumpa mea Maggie nu se va mpotrivi cumva. Hai, femeie, sp une ce gndesti! Hotarrea ta va fi si a mea. - Acest viteaz cavaler are dreptate ? raspunse tnara femeie. Lui i este cu neputin ta sa creasca copilul. - Ei?... - Ei si o sa-i fiu eu mama. Apoi, adresndu-se gentilomului, adauga: Daca ntr-o zi o sa vreti sa va luati napoi copilul pe care l-ati adoptat, o sa vi-l dam cu inim a strnsa, dar ne vom mngia de pierderea aceasta, gndindu-ne ca, alaturi de dumneavoa stra, va fi mai fericit dect sub umilul acoperis al unui sarman padurar. - Cuvintele sotiei mele sunt un angajament ? relua Gilbert ? iar n ceea ce ma pri veste, jur sa veghez asupra acestui copil si sa-i fiu un adevarat tata. Domnule cavaler, iata dovada legamntului meu. Si, smulgnd de la cingatoare una din manusile de care se folosea la lucru, o arun ca pe masa. - Legamnt pentru legamnt si manusa pentru manusa ? raspunse gentilomul, aruncnd si el o manusa pe masa. Sa ne ntelegem acum asupra conditiilor ntretinerii copilului. Te vad om de treaba, iata, tine aceasta; n fiecare an vei primi tot pe-att. Si scotnd de sub haina o punga de piele plina cu monede de aur, ncerca sa i-o puna n mna. Padurarul refuza: - Pastrati-va aurul, domnule! Mngierile si fericirea Margaretei nu sunt de vnzare. Mult timp punga de piele fu plimbata din minile lui Gilbert, n minile gentilomului. n cele din urma, cazura la nvoiala si se hotar, tinndu-se seama de propunerea Marga retei, ca banii primiti n fiecare an drept plata pentru ntretinerea copilului sa f ie pusi ntr-un loc sigur ca sa i se nmneze orfanului cnd va fi major. Dupa ce lucrur ile fura puse la punct, cei de fata se despartira pentru a merge la culcare. A doua zi, Gilbert, care se trezise dis-de-dimineata, privea cu jind la caii oas petilor. - Ce animale frumoase! i spuse el lui Lincoln, care-i tesala. Nici n-ai crede ca au alergat doua zile, att sunt de frumoase si de puternice. Pe Dumnezeul meu! Num ai printii pot sa ncalece asemenea cai. Cred ca doar unul singur costa mult mai m ult dect amndoi calutii mei... Dar uite ca mi-am uitat tovarasii de munca! N-or ma i fi avnd fn n iesle... Si Gilbert se ndrepta spre grajd. Grajdul era gol. Unde-or f i? Hei, Lincoln, ai dus cumva caii la pascut? - Nu, stapne. - Ciudat... ? murmura Gilbert si, cuprins deodata de o tainica presimtire, se re pezi spre camera lui Ritson. Nu gasi pe nimeni. Odaia era goala. "S-o fi dus sal trezeasca pe gentilom" ? se gndi el, intrnd n camera acestuia.. Dar nici aici nu gasi pe nimeni. Margaret aparu cu copilul n brate. Femeie ? striga Gilbert ? ne-a u disparut caii! - Nu se poate! - Au ncalecat pe caii nostri si ni i-au lasat pe-ai lor. - Dar de ce-or fi plecat n felul asta?... - Stiu eu, Maggie!... - Poate au vrut sa nu stim n ce parte au luat-o?... - Sau poate or fi avut pe suflet vreo fapta urta?... - Poate n-au vrut sa ne spuna ca schimba bidiviii lor istoviti de oboseala, cu c

aii nostri. - A, nu asta, doamne fereste! Caii lor parca n-au fost calariti de opt zile, att de puternici si de odihniti aratau azi-dimineata. - Eh, sa nu ne mai gndim! Ia mai bine priveste ct de frumos e copilul si cum zmbest e. Saruta-l! - Mai curnd poate ca seniorul acela necunoscut a vrut sa ne rasplateasca bunavoin ta, schimbndu-si cai lui att de scumpi cu calutii nostri obositi. - Se poate; si, de teama sa nu-l refuzam, a plecat n timp ce dormeam. - Ei bine! Daca-i asa, i multumesc din tot sufletul, nsa nu-mi place cumnatu-meu R itson. Macar el trebuia sa-si fi luat ramas bun de la noi. - Pai nu stii ca de la moartea sarmanei tale surori, Anette, logodnica lui, Rits on se fereste sa mai vina prin partile astea? Fericirea pe care a vazut-o n casa noastra i-o fi facut rau. - Ai dreptate, femeie ? raspunse Gilbert, suspinnd adnc. Biata Anette! - Ce ma supara mai tare din toata ntmplarea asta ? spuse Margaret ? este ca nu sti m nici numele, nici adresa ocrotitorului acestui copil. Pe cine sa anuntam daca s-o mbolnavi? Nici numele copilului nu-l stim. - Alege-i tu un nume, Maggie. - Alege-i-l tu, Gilbert; e baiat si asta-i treaba ta. - Daca-i asa, sa-i dam numele fratelui meu, pe care l-am iubit att de mult. Nu po t sa ma gndesc la Anette fara sa-mi aduc aminte de nefericitul Robin. - Fie, l-am botezat, iata-l pe dragalasul nostru Robin! striga Margaret, acoperi nd cu sarutari obrajii copilului, care surdea blndei femei, de parca i-ar fi fost adevarata mama. Orfanul primi astfel numele de Robin Head. Mai trziu, fara sa se poata sti de ce, numele de Head se transforma n Hood, iar micutul strain deveni celebru sub numel e de Robin Hood.

Capitolul II Cincisprezece ani se scursera de la aceasta ntmplare; pacea si fericirea domneau n ecurmat n casa padurarului, iar orfanul era ncredintat ca este fiul preaiubit al M argaretei si al lui Gilbert Head. ntr-o frumoasa dimineata de iunie, un om cam n vrsta, mbracat ca un taran nstarit, ca lare pe un ponei puternic, trecea pe drumul ce duce prin padurea Sherwood spre f rumosul sat Mansfeldwoodhaus. Cerul era senin; soarele, abia rasarit, lumina ntin derile nesfrsite; o adiere usoara strabatea crngul, purtnd prin vazduh mirosul aspr u si patrunzator al frunzelor de stejar, amestecat cu puzderia miresmelor de flo ri salbatice; picaturile de roua straluceau de parca o mna nevazuta ar fi presara t peste muschi si pe firele de iarba o ploaie de diamante; la marginea codrului se zbenguiau si ciripeau fel si fel de pasarele; caprioarele boncaluiau prin hat isuri; ntreaga natura parea ca se trezeste din toropeala o data cu rasaritul soar elui n vreme ce ultimele ramasite ale cetei de peste noapte se risipeau n departar i. Frumusetea zilei se rasfrngea pe chipul senin al calatorului care, tragnd adnc n pie pt aerul curat al diminetii, cnta cu glas puternic un vechi cntec saxon, un imn ce vorbea despre moartea tiranilor. Deodata, o sageata i trecu suiernd pe lnga ureche si se nfipse n craca unui stejar di n marginea drumului. Taranul, mai mult surprins dect nfricosat, descaleca n graba, se ascunse dupa un copac si, ncordndu-si arcul, se pregati de aparare. Dar zadarni c cerceta cararea n lung si-n lat, zadarnic scruta desisurile nconjuratoare sau ci uli urechea la cele mai slabe zgomote din padure, caci nu vazu si nu auzi nimic. De aceea nu stiu ce sa creada despre acest atac neasteptat. Poate ca pasnicul d rumet intrase n raza unui vnator nendemnatic; dar oare atunci n-ar fi trebuit sa aud

a zgomotul pasilor sau latratul cinilor sau ar fi zarit caprioara strabatnd poteca n goana? Sau, poate, era vorba de un tlhar, de un proscris, cum misunau attia n com itat, oameni care nu traiau dect din omoruri si jafuri si care si petreceau ziua pn dind calatorii? Dar toti acesti hoinari l cunosteau, stiau ca nu e un om bogat si ca niciodata nu le refuza o bucata de pine si un pahar de bere cnd veneau sa bata la usa lui. Jignise oare pe vreunul dintre acestia care acum cauta sa se razbun e? Nici pomeneala de asa ceva; s-apoi nu stia sa aiba vreun dusman pe o distanta de douazeci de mile jur mprejur. Atunci, ce mna nevazuta a vrut sa-l raneasca de moarte? Da, de moarte, caci sageata trecuse att de aproape de tmpla lui, nct i zbrlise parul. Tot gndindu-se la situatia n care se afla, omul nostru si spunea n sinea lui: "Oricu m, primejdia nu-i pe-aproape fiindca instinctul calului meu n-o simte. Dimpotriv a, animalul sta linistit, de parca s-ar afla n grajd si-si ntinde botul catre frun zisul proaspat, de parca ar fi n fata ieslei. Ei, dar daca ramne aici, va arata ce lui care ma urmareste locul unde m-ascund acum. Hai, calut, la trap!" Porunca aceasta fu data printr-un fluierat n surdina, iar animalul, ascultator, d eprins cu aceasta manevra de vnator care cauta un loc singuratic n timpul pndei, ci uli urechile, si roti ochii mari si stralucitori spre copacul ce-i ocrotea stapnul si, raspunznd printr-un nechezat scurt, se departa la trap de locul acela. Zadar nic astepta taranul un lung sfert de ora, cu ochii n patru, un nou atac. "Ia sa v edem ? si spuse ? daca rabdarea nu duce la nimic, sa ncercam cu viclenia. Si, soco tind ca dusmanul s-ar putea ascunde n directia aratata de pana sagetii, slobozi o sageata n partea aceea, nadajduind, prin aceasta initiativa, fie sa-l sperie pe raufacator, fie macar sa-l strneasca. Sageata strabatu vazduhul si se nfipse n scoa rta unui copac, dar nimeni nu raspunse provocarii. Oare o a doua sageata nu va r eusi? Porni si a doua sageata, dar ea fu oprita n zbor. O alta, pornita dintr-un arc nevazut, o ntlni aproape n unghi drept deasupra potecii si o dobor n vrtej la pamn . Lovitura aceasta, nespus de rapida si de neasteptata, vestea atta ndemnare, o att de mare iscusinta a minii si a ochiului, nct taranul, nmarmurit, uitnd de orice prime jdie, tsni afara din ascunzis. - Ce lovitura! Ce lovitura strasnica! striga el, repezindu-se spre marginea desi sului ca sa dea de urma arcasului nevazut. Un rs vesel raspunse aclamatiilor sale si, aproape de el, o voce argintie si suav a ca de femeie ncepu sa cnte: n padure sunt caprioare si la marginea padurii dese sunt flori: Dar lasa caprioarei viata salbatica si lasa florile pe tulpina lor mladie Si vino cu mine, dragostea mea, dragul meu Robin Hood! Stiu ca-ti plac caprioarele n luminisuri si florile sa-ti ncununeze fruntea; Lasa astazi vnatoarea si petalele proaspete Si vino cu mine, dragostea mea, dragul meu Robin Hood!... - A, Robin! Nerusinatul de Robin Hood cnta! Ia vino-ncoace, baiete! Cum? ndraznest i sa tragi cu arcul n tatal tau? Pe sfntul Dunstan, am crezut ca niscai tl hari mi p oarta pica! A, copil rau ce esti, ti-ai luat drept tinta pentru arc capul meu ca runt? A, iata-l ? adauga batrnul ? iata-l, poznasul! Cnta taman cntecul pe care l-a m compus pentru iubitele fratelui meu Robin, cnd era ndragostit... pe cnd mai compu neam si eu cntece, iar sarmanul meu frate i facea curte logodnicei sale, frumoasa May. - Dar ce, tata draga, ce? Sageata mea te-a ranit cnd ti-a gdilat urechea? raspunse din cealalta parte a crngului tnarul si ncepu sa cnte din nou: Fruntea palida a lunii nu-i umbrita de vreun nor si nici zgomot nu-i pe vale; Nu se aude n vazduh dect dangatul domol al clopotului mnastirii. Vino cu mine, dragostea mea, vino cu mine, dragul meu Robin Hood, Vino cu mine n padurea vesela din Sherwood, Vino cu mine sub copacul ce-a fost martor la primul nostru juramnt... Vino cu mine, dragostea mea, dragul meu Robin Hood...

Ecoul padurii mai repeta nca gingasul refren, cnd un tnar cam de vreo douazeci de ani, desi n realitate n-avea dect saisprezece, se opri n fata batrnului taran, n care , desigur, l-ati recunoscut pe viteazul Gilbert Head. Tnarul surdea batrnului si-si tinea n mna boneta verde n care sta nfipta o pana de her n. Parul des si negru usor ondulat, i ncununa fruntea lata, mai alba dect sideful. Pleoapele, putin mijite, lasau sa tsneasca prin deschiderea lor fulgerele a doua pupile de un albastru-nchis, a caror vie stralucire era nsa mblnzita de gene lungi c e-si proiectau umbrele pna pe pometii trandafirii ai obrajilor. n privirea lui, ca re plutea ntr-un fluid transparent asemenea unui email lichid, se reflectau ca ntr -o oglinda toate gndurile, parerile si simtamintele unei adolescente neprihanite. Trasaturile fetei lui Robin exprimau curaj si hotarre; frumusetea lui aleasa nu avea nimic feminin n ea, iar sursul lui semana cu sursul unui om sigur de sine. Buz ele, de culoarea coralului, se conturau printr-o curba gratioasa sub un nas drep t si fin, cu nari mobile si transparente, iar cnd se deschideau, lasau sa se vada un sirag de dinti albi ca laptele. Soarele aramise acest nobil chip, dar albeat a matasoasa a pielii se mai zarea nca la radacina grumazului si la ncheietura pumn ului. O boneta mpodobita cu o pana de heron, o vesta cu mneci din postav verde de Lincoln, strnsa n talie, pantaloni din piele de caprioara, o pereche de asa-numiti unhege sceo (conduri saxoni), prinsi de glezna cu niste chingi trainice, o esar fa din piele, batuta n tinte stralucitoare de otel, pusa de-a curmezisul peste pi ept si de care era agatata o tolba plina cu sageti, un corn mic si un cutit de vn atoare atrnate de cingatoare, arcul n mna, iata mbracamintea si echipamentul lui Rob in Hood. Ansamblul acesta, desi plin de originalitate, nu dauna ctusi de putin fr umusetii adolescentului. - Si daca mi-ai fi strapuns capul, n loc sa-mi fi gdilat urechea? zise batrnul, rep etnd cu asprime prefacuta ultimele cuvinte ale fiului sau. Fereste-te de asemenea gdilaturi, sir Robin, ele mai degraba ucid dect strnesc hazul. - Iarta-ma, draga tata. Nici prin gnd nu mi-a trecut sa te ranesc. - Nu ma ndoiesc, dragul tatii, ce dracu! Dar uite ca s-ar fi putut ntmpla. O schimb are n mersul calului, un pas mai la dreapta sau mai la stnga fata de directia pe c are o urmam, o miscare a capului, un tremur al minii tale, o greseala ct de ct a oc hiului, n sfrsit, un lucru de nimic si jocul tau ar fi nsemnat moartea. - Dar mna nu mi-a tremurat si ochiul mi-e totdeauna sigur. Nu ma certa, tata drag a si iarta-mi zburdalnicia. - Te iert din tot sufletul, nsa, asa cum spune Esop, ale carui fabule ti le-a pov estit capelanul, oare un om se poate distra cu un joc care poate aduce moartea? - Ai dreptate ? raspunse Robin, pe un ton plin de parere de rau. Te rog fierbint e, iarta-mi usurinta, greseala, vreau sa spun, la care m-a mpins ngmfarea. - ngmfarea? - Da, ngmfarea; nu mi-ai spus ieri seara, dupa cina, ca nca nu sunt un arcas att de iscusit, nct sa pot atinge parul de pe urechea unei caprioare doar ca s-o sperii, fara s-o ranesc? Si... am vrut sa-ti dovedesc contrariul. - Frumos chip de a-ti dovedi iscusinta! Dar hai sa sfrsim odata cu asta, copilul meu! Te-am iertat, ne-am nteles, nu sunt ctusi de putin suparat, nsa fagaduieste-mi ca niciodata n-ai sa ma mai tratezi ca pe un cerb. - Nici o teama, tata ? striga baiatul ? nici o teama! Orict as fi de glumet, de z apacit sau de poznas, n-am sa uit niciodata respectul si dragostea pe care ti le datorez si chiar daca mi s-ar da n stapnire ntreaga padure Sherwood, n-as ngadui ni manui sa se-atinga nici macar de un fir de par din capul dumitale. Batrnul strnse cu dragoste mna pe care i-o ntinse flacaul si spuse: - Dumnezeu sa-ti binecuvnteze inima ta buna si sa-ti dea minte! Apoi adauga, cu u n naiv sentiment de orgoliu pe care si-l stapnise pna atunci ca sa poata dojeni pe imprudentul arcas: Cum sa nu ma mndresc ca esti nvatacelul meu! Da, da, eu, Gilbe rt Head, l-am nvatat, cel dinti, cum sa ncordeze un arc si sa trimita o sageata! El evul s-a dovedit demn de dascalul sau si, de-o va tine tot asa, n tot comitatul, ba chiar n toata Anglia, n-o sa fie alt arcas mai bun. - Sa-mi pierd vlaga bratului drept si nici o sageata de-a mea sa nu-si mai ating a tinta, daca ar fi sa uit vreodata dragostea mea fata de dumneata, tata draga! - Copile, stii doar ca nu-ti sunt tata dect cu inima! - Ah, nu-mi vorbi de drepturi pe care nu le ai asupra mea caci daca natura ti le

-a refuzat, n schimb le-ai dobndit din plin prin grija si devotamentul pe care le ai pentru mine de cincisprezece ani. - Ba, dimpotriva, sa vorbim ? spuse Gilbert, relundu-si drumul pe jos si tinnd de fru calutul, pe care, cu un fluierat puternic, l rechemase lnga el. Un simtamnt tain ic mi spune ca ne ameninta necazuri n viitor. - Ce tot vorbesti, draga tata! - Multumita lui Dumnezeu esti mare, esti puternic, esti plin de vlaga, nsa viitor ul care ti se deschide n fata nu mai este acela pe care l banuiam cnd, copil mic si firav, mbufnat uneori, alteori vesel, cresteai pe genunchii Margaretei. - Ce-mi pasa! Nu-mi doresc dect ca viitorul sa se asemene cu trecutul si cu preze ntul. - Am mbatrni fara pareri de rau daca taina care-ti nvaluie nasterea ar fi data n vil eag. - Nu l-ati mai vazut niciodata pe acel viteaz soldat care m-a ncredintat grijii v oastre? - Nu l-am mai vazut si nici n-am primit vesti de el dect o singura data. - Sa fi murit n razboi? - Poate. Un an dupa ce-ai venit la noi, am primit, printr-un mesager necunoscut, o punga cu bani si un pergament sigilat, dar pecetea n-avea nici un blazon. Am dat preotului pergamentul, iar el l-a deschis si mi-a citit cele ce cuprindea, p e care iata-le cuvnt cu cuvnt: "Gilbert Head, acum douasprezece luni am lasat sub ocrotirea ta un copil si mi-am luat obligatia fata de tine sa-ti platesc pentru oboseala ta o renta anuala; ti-o trimit acum; parasesc Anglia si nu stiu cnd ma v oi ntoarce. Drept care, am luat masuri sa primesti an de an suma datorata. Nu-ti ramne, asadar, dect ca, la scadente, sa te prezinti serifului din Nottingham, el ti va plati. Creste baiatul ca si cum ar fi propriul tau copil; cnd ma voi ntoarce, voi veni sa ti-l cer". Nici o semnatura, nici o data. De unde venea mesajul? Nu stiu. Mesagerul a plecat fara sa vrea sa-mi satisfaca aceasta curiozitate. Ti-am repetat adesea ceea ce ne povestise gentilomul necunoscut despre nasterea ta si despre moartea parintilor tai. nsa nu stiu nimic mai mult despre originea ta, ia r seriful care mi plateste pentru tine raspunde mereu la fel cnd l ntreb: ca nu cuno aste nici numele, nici locuinta celui care i-a dat sarcina sa-mi nmneze attea guine e pe an. Daca acum ocrotitorul tau te va chema la el, draga mea Margaret si cu m ine ne vom mngia cu gndul ca-ti vei redobndi averea si onorurile care sunt ale tale de drept prin nastere. Dar daca vom muri nainte de a sosi gentilomul necunoscut, o cumplita durere ne va otravi cel din urma ceas din viata noastra. - Care durere, tata? - Durerea de a te sti singur si parasit cu tine nsuti, n voia patimilor tale, acum n clipa cnd vei deveni barbat. - Si mama si tu mai aveti nca multe zile de trait. - Dumnezeu stie! - Dumnezeu va fi milostiv. - Faca-se voia lui! Oricum, daca moartea ne va desparti, sa stii, copilul meu, c a tu esti singurul nostru mostenitor. Casuta n care ai crescut este a ta, pamnturi le destelenite din jur ale tale sunt, iar cu banii primiti pentru ntretinerea ta, pe care i-am strns vreme de cincisprezece ani, n-ai de ce sa te temi de saracie si vei putea fi fericit, daca ai sa fii cumpatat. Nenorocirea te-a lovit nca de cn d te-ai nascut, iar parintii tai adoptivi s-au straduit sa dreaga aceasta nenoro cire; daca ai sa te gndesti uneori la ei, lor nu le mai trebuie alta rasplata. Adolescentul se ntrista. Lacrimi mari i se ivira sub pleoape, dar, stapnindu-si em otia ca sa n-o mai sporeasca pe a batrnului, ntoarse capul, si sterse ochii cu dosu l minii si striga cu o voce aproape vesela: - Niciodata sa nu mai pomenesti, tata, de un subiect att de trist; gndul unei desp artiri, orict de ndepartata ar fi ea, ma face slab ca o femeie si slabiciunea nu e potrivita cu un barbat (se si credea barbat). Fara doar si poate ca ntr-o zi voi sti cine sunt, iar daca nu voi sti, asta nu ma va mpiedica niciodata nici sa dor m linistit, nici sa ma trezesc voios. Zau, daca nu-mi cunosc adevaratul nume, no bil sau om de rnd, stiu ce vreau s-ajung: cel mai dibaci arcas care a tras vreoda ta o sageata n caprioarele din padurea Sherwood. - Esti de pe acum, sir Robin! replica cu mndrie Gilbert. Nu-ti sunt eu dascalul?

Hai, Gip, calutul meu! adauga batrnul, ncalecnd. Trebuie sa ma grabesc s-ajung la M ansfeldwoodhaus si sa ma si ntorc, caci altfel Maggie ar face o mutra mai lunga d ect cea mai lunga sageata a mea. Pna atunci, dragul tatii, ncearca-ti mereu dibacia si nu va trece mult pna sa-i fii deopotriva lui Gilbert Head din zilele lui cele mai bune... Rami cu bine!... Un timp, Robin se distra ciuruind cu sageata frunzele din vrful celor mai nalti co paci, apoi, plictisit de acest joc, se ntinse pe iarba, la marginea unei poieni s i prin minte ncepu sa i se perinde, una cte una, vorbele pe care le schimbase cu t atal sau adoptiv. Necunoscnd lumea, Robin nu dorea nimic altceva dect fericirea de care se bucura n casa padurarului, iar multumirea lui cea mai mare era sa vneze, nestingherit de nimeni, prin codrii pustii ai Sherwood-ului, misunnd de vnat; ce-i pasa lui daca-l astepta un viitor de om nobil sau de om de rnd? Un fosnet prelung de frunze si trosnete grabite venind dinspre maracinisul alatu rat l smulsera pe tnarul arcas din visarea lui. Ridicnd capul, vazu un cerb care-si croia drum prin hatis si care, strabatnd n salturi luminisul, se pierdu de ndata n adncul padurii. n prima clipa, Robin se gndi sa-si ncordeze arcul si sa urmareasca animalul, nsa, di n ntmplare sau din instinct de vnator, mai nainte de a porni n urmarire, si ntoarse pr virea spre locul de unde vazuse venind cerbul. La o departare de ctiva zeci de me tri zari un om, chircit n spatele unei movile ce domina cararea. Astfel pitulat, omul putea sa vada, fara a fi vazut, tot ce se petrecea pe drum. Cu ochii la pnda si cu sageata pregatita, el astepta. La nfatisare, semana cu un padurar care cun oaste bine deprinderile vnatului si care si oferea ragazul unei vnatori tihnite la pnda. Dar daca ar fi fost cu adevarat si, mai ales, vnator de cerbi, n-ar fi trebu it sa sovaie sa se arunce pe urmele animalului. Ce rost avea atunci aceasta pnda? Sau era, poate, un ucigas n asteptarea drumetilor? Robin presimtea o crima si, nadajduind sa o mpiedice, se ascunse n dosul unui plc d e fagi ca sa supravegheze cu atentie miscarile necunoscutului care, asa cum sta pitit, se afla cu spatele la Robin si, prin urmare, asezat ntre acesta si poteca. Deodata, brigandul sau vnatorul slobozi o sageata n directia potecii, apoi se rid ica pe jumatate ca pentru a se repezi asupra tintei pe care o ochise, dar se opr i de ndata. Trase o njuratura grosolana si se aseza din nou la pnda, cu o alta sage ata pregatita n arc. Si aceasta sageata fu urmata de o noua njuratura. "Cui o fi purtnd pica? se ntreba Robin. Sau ncearca sa-si pieptene vreun prieten, a sa cum am facut eu azi-dimineata cu batrnul Gilbert? Jocul acesta nu-i dintre cel e mai usoare. Dar nu vad nimic n partea n care trage si totusi trebuie sa vada el ceva de vreme ce-si pregateste o a treia sageata." Robin tocmai vroia sa-si paraseasca ascunzatoarea ca sa-l cunoasca pe arcasul ne cunoscut si nendemnatic, cnd, ndepartnd din ntmplare cteva craci de fag, zari, opriti capatul potecii, acolo unde drumul catre Mansfeldwoodhaus face o cotitura, un g entilom si o tnara doamna care pareau foarte ngrijorati si se ntrebau daca ar trebu i sa se ntoarca sau sa tina piept primejdiei. Caii sforaiau, iar gentilomul si rot ea privirile jur mprejur pentru a descoperi vrajmasul si a i se mpotrivi, silinduse totodata sa domoleasca temerile doamnei care-l nsotea. Deodata, tnara femeie sc oase un strigat de spaima si aproape cazu de pe cal, lesinata: o sageata se nfips ese n oblncul seii. Nu mai ncapea nici o ndoiala ca omul care sta la pnda era un ucigas fricos. Cuprins de o generoasa indignare, Robin si alese cea mai ascutita sageata din tolba, ncor da arcul si trase. Mna stnga a ucigasului fu tintuita de lemnul arcului cu care-i ameninta din nou pe cavaler si pe nsotitoarea acestuia. Rosu de mnie si de durere, banditul ntoarse capul, cautnd sa afle de unde venea acest atac neasteptat; dar s ilueta zvelta a tnarului nostru arcas era ascunsa n spatele unui trunchi de fag, i ar culoarea hainei se confunda cu verdele frunzelor. Robin l-ar fi putut ucide p e ticalos, dar, vrnd numai sa-l nfricoseze, dupa ce-l pedepsise, mai trimise o sag eata care-i zvrli boneta la vreo douazeci de pasi. Naucit si nspaimntat, ranitul se ridica si, tinndu-si cu mna teafara bratul nsngerat, ncepu sa urle si sa topaie de d urere, apoi, nvrtindu-se de vreo cteva ori pe loc, si plimba ochii rataciti peste de sisurile dimprejur, dupa care o rupse la fuga strignd: - Asta-i dracu gol, dracu gol, dracu gol!... Robin saluta plecarea banditului cu un hohot de rs si mai sacrifica o ultima sage

ata cu care l ochi att de bine, nct multa vreme omul n-avea sa se mai aseze jos cu u surinta. Dupa ce primejdia fu nlaturata, Robin iesi din ascunzatoare, se apropie de drum s i se rezema alene de trunchiul unui stejar din marginea cararii. Tocmai se prega tea sa ureze bun venit calatorilor care se apropiau n trap, cnd femeia, zarindu-l, dadu un tipat, iar calaretul se repezi spre el cu sabia n mna, gata sa loveasca. - Usurel, domnule cavaler! striga Robin. Coborti bratul si potoliti-va furia. Sag etile ce-au fost trase asupra dumneavoastra n-au iesit din tolba mea. - Iata-te, asadar, ticalosule! Iata-te, n sfrsit! repeta cavalerul, prada unei nes tavilite mnii. - Eu nu sunt ucigas, dimpotriva, v-am scapat viata. - Dar unde-i atunci ticalosul? Vorbeste sau ti crap capul! - Ascultati si veti afla ? raspunse Robin, cu raceala. Ct priveste faptul de a-mi crapa capul, apoi la asta nici sa nu va gnditi, dar ngaduiti-mi, domnule cavaler, sa va atrag luarea aminte, ca aceasta sageata care sta cu vrful ndreptat spre dum neavoastra va va strapunge inima nainte ca sabia dumneavoastra sa-mi atinga piele a. Fiti cu bagare de seama si ascultati linistit: am sa va spun adevarul. - Ascult ? spuse cavalerul aproape fascinat de calmul lui Robin. - Stam trntit pe iarba, n tihna, n spatele fagilor de colo, cnd, deodata, trecu n goa na un cerb; am vrut sa-l urmaresc, dar n clipa cnd sa ma iau dupa el, am vazut un om tragnd cu arcul catre o anume tinta, care la nceput mi-a ramas ascunsa. Uitnd cu totul de cerb, m-am asezat n asa fel ca sa pot supraveghea omul, care-mi dadea d e banuit. Nu mi-a trebuit mult sa descopar ca tinta lui era aceasta gratioasa do amna. Se spune ca sunt cel mai ndemnatic arcas din padurea Sherwood. Am vrut sa ma folosesc de prilej pentru a-mi dovedi mie nsumi ca ceea ce se spune este adevara t. Din prima lovitura i-am tintuit banditului mna pe arc, cu a doua sageata i-am smuls boneta din cap; ea poate fi usor gasita pe aici primprejur. n sfrsit, cu a t reia l-am pus pe fuga, ca fuge si acum... Priviti-l! Cavalerul tot mai tinea spa da ridicata: nca se mai temea. Hai, domnule cavaler ? mai zise Robin ? priviti-ma n fata si recunoasteti ca nu seman a ucigas. - Da, da, copilul meu, marturisesc ca nu semeni ? spuse strainul n cele din urma, dupa ce-l privise cu atentie pe Robin. Fruntea senina, chipul leal, ochii n care scnteia focul curajului, gura ntredeschisa de zmbetul unei ndreptatite mndrii, totul la acest adolescent inspira, cerea, impunea ncrederea. Spune-mi cine esti si dune, te rog, ntr-un loc unde caii nostri sa se poata odihni si sa pasca ? adauga c avalerul. - Cu placere, va rog sa ma urmati. - nsa mai nti primeste punga aceasta pna te va rasplati si Dumnezeu. - Pastrati-va aurul, domnule cavaler, nu-mi trebuie aur, n-am nevoie de el. Ma n umesc Robin Hood si locuiesc cu tata si cu mama la doua mile de aici, n marginea padurii. Veniti, veti gasi n casuta noastra o calda ospitalitate. Tnara, care pna atunci statuse deoparte, se apropie de cavaler, iar Robin vazu str alucind doi ochi negri mari si luciosi sub gluga de matase care-i ferea capul de racoarea diminetii. Baiatul baga de seama ct de frumoasa, de ncntatoare era si, so rbind-o din ochi, se nclina cuviincios n fata ei. - Oare sa ne ncredem n cuvntul acestui tnar? ntreba doamna pe cavaler. Auzind aceste cuvinte, Robin ridica semet fruntea si, fara a-i da cavalerului ra gaz sa raspunda, izbucni: - Atunci n-ar mai fi pe pamnt buna credinta. Cei doi straini se privira si sursera: nu mai aveau nici o ndoiala. Capitolul III La nceput, micul convoi merse n tacere; cavalerul si tnara fata se mai gndeau nca la primejdia prin care trecusera, iar n mintea tnarului arcas se ivea o lume ntreaga d e noi gnduri: pentru prima data n viata admira frumusetea unei femei. Mndru din fire, el nu voia sa para inferior celor care-i datorau viata si de acee a, calauzindu-i, se arata plin de trufie si de asprime. Ghicea ca aceste persoan

e mbracate modest si calatorind fara nsotitori apartineau de fapt nobilimii, dar a ici, n padurea Sherwood, el se considera deopotriva cu ei, ba chiar mai presus de ct ei n fata capcanelor ntinse de tlhari. Cea mai mare ambitie a lui Robin era sa se remarce ca un arcas iscusit si un pad urar ndraznet. Primul titlu l merita cu prisosinta, dar pe al doilea i-l dezmintea nfatisarea lui tinereasca. La toate aceste daruri firesti, Robin adauga si farme cul unui glas melodios: stia acest lucru si cnta oriunde si oricnd avea chef, deci avu chef sa le-arate si calatorilor talentul sau, asa ca ncepu sprintar o balada vesela, dar, de la primele cuvinte, o emotie nemaintlnita i sugruma vocea. Buzele i se nchisera tremurnd. ncerca din nou, dar nu fu n stare sa scoata nici un sunet, c i doar un suspin adnc. ncerca iar, acelasi suspin, aceeasi emotie. Copil nevinovat , el ncerca acum sfiala dragostei, caci, fara sa-si dea seama, se ndragostise de f rumoasa necunoscuta care venea calare n urma lui si, visnd la ochii ei negri, uita se toate cntecele nvatate. n cele din urma, ntelegnd cauza tulburarii sale, si zise re capatndu-si stapnirea de sine: "Rabdare, n curnd am s-o vad fara gluga". Cavalerul l ntreba pe Robin, cu multa bunavointa, despre gusturile, deprinderile s i ndeletnicirile sale, dar tnarul i raspunse cu raceala, fara sa schimbe tonul dect atunci cnd amorul sau propriu fu n joc. - Nu ti-e teama ? l ntreba strainul ? ca ticalosul acela va cauta sa se razbune pe tine din pricina ca a dat gres? Nu ti-e teama ca ai putea sa gresesti tinta? - Zau ca nu, domnule, mi-e cu neputinta sa ma tem de asa ceva. - Cu neputinta? - Da, deprinderea face ca loviturile cele mai grele sa fie pentru mine un simplu joc. Era prea multa buna credinta si nobila mndrie n raspunsurile lui Robin pentru ca s trainul sa-l ironizeze; de aceea necunoscutul continua: - Esti oare ntr-att de bun ochitor ca s-atingi, de la cincizeci de pasi, tinta pe care o atingi de la cincisprezece? - Fara doar si poate, nsa ? adauga tnarul, zeflemitor ? sper, domnule cavaler, ca nu considerati ca o ntmplare lectia pe care i-am dat-o tlharului? - Cum adica? - Pai un asemenea fleac nu dovedeste nimic. - Atunci ce alta proba mai buna ai putea sa-mi dai? - Asteptati sa se iveasca vreun prilej si veti vedea. Tacerea se asternu din nou pentru cteva minute; ntre timp, convoiul ajunse n margin ea unui luminis larg pe care drumul l taia de-a curmezisul. n aceeasi clipa, o pas are mare de prada se ridica n vazduh, iar un pui de caprioara, speriat de tropotu l cailor, tsni dintr-un desis din apropiere si o zbughi n padure, cautndu-si alt ad apost. - Atentie! striga Robin tinnd o sageata ntre dinti si potrivind-o pe a doua n arc. Ce preferati, vnat cu pene sau cu blana? Alegeti! Dar pna sa fi avut timp cavalerul sa-i raspunda, puiul de caprioara cadea ranit d e moarte, iar pasarea de prada cobora spre luminis n spirale largi. - Pentru ca n-ati ales cnd traiau, veti alege diseara cnd vor fi fripti. - Admirabil! striga cavalerul. - Minunat! murmura tnara. - naltimile voastre n-au dect sa tina drumul drept si dincolo de padurea aceasta, vor zari casa tatalui meu. Va salut! Ma duc nainte ca sa dau de veste mamei si sa -l trimit pe batrnul nostru slujitor sa aduca vnatul. Si disparu n galop. - Ce copil distins, nu-i asa, Marianne? se adresa cavalerul nsotitoarei sale. Un tnar ncntator si cel mai frumos padurar englez pe care l-am vazut vreodata. - E nca foarte tnar ? raspunse straina. - Ba chiar mai tnar dect l arata statura zvelta si vigoarea bratului. Nici nu-ti nch ipui, Marianne, ct de mult ajuta viata n aer liber sa fii puternic si sa-ti pastre zi sanatatea! Nu acelasi lucru se ntmpla n atmosfera nabusitoare a oraselor ? adauga cavalerul, suspinnd. - Mi se pare, messire Allan Clare, ca suspinele dumitale se adreseaza mai putin copacilor verzi din padurea Sherwood dect ncntatoarei lor stapne, nobila fiica a bar onului din Nottingham ? raspunse tnara, cu un surs usor.

- Ai dreptate, Marianne, scumpa mea sora, si-ti marturisesc ca as prefera, daca alegerea ar depinde numai de mine, sa-mi petrec zilele hoinarind prin padurea ac easta, locuind n coliba unui yeoman1 si avnd-o pe Christabel de sotie, dect sa ma u rc pe un tron. - Ideea este frumoasa, nsa cam fantezista, dragul meu frate. Esti sigur ca Christ abel ar primi sa schimbe viata fastuoasa pe care o duce, cu modesta existenta de care vorbesti? Oh, draga Allan, nu te amagi cu asemenea sperante desarte. Tare ma tem ca baronul n-o sa-ti acorde niciodata mna fiicei sale. Fruntea tnarului se ntuneca, dar, ndepartnd grabit norul de tristete, se adresa sore i sale pe un ton calm: - Mi se pare ca te-am auzit vorbind cu entuziasm de placerile vietii la tara. - Este foarte adevarat, Allan si marturisesc ca uneori am gusturi foarte ciudate ; nsa nu-mi nchipui ca si Christabel ar avea asemenea gusturi. - Daca Christabel ma iubeste cu adevarat, i va placea n casa mea, ori cum ar fi. A h, presimti un refuz din partea baronului? nsa daca as vrea, ar fi de ajuns sa ro stesc un singur cuvnt, unul singur si mndrul si artagosul Fitz Alwin ar primi de nd ata cererea mea, de teama sa nu fie proscris, iar castelul sau prefacut n pulbere . - Taci, iata casuta ? spuse Marianne, ntrerupndu-si fratele. Mama tnarului ne-astea pta n prag. ntr-adevar, nfatisarea acestei femei este dintre cele mai placute. - Copilul ei are aceeasi calitate ? raspunse tnarul, zmbind. - Oh! Nu mai este un copil ? murmura Marianne si se mbujora deodata. Dar cnd tnara fata descaleca, ajutata de fratele el, cnd gluga, lasata pe spate, i d adu la iveala chipul, mbujorarea se transformase ntr-o usoara unda trandafirie. Ro bin, care sta alaturi de mama sa, privea uimit si ncntat prima femeie pentru care i batea inima, iar emotia tnarului arcas fu att de puternica, de sincera, de adevar ata, nct, fara sa-si dea seama de cuvintele pe care le rostea, striga: - Ah, eram sigur ca asemenea ochi frumosi nu puteau sa lumineze dect un chip frum os! Margaret, uimita de ndrazneala fiului ei, se ntoarse spre el si-l dojeni. Allan iz bucni n rs, iar frumoasa Marianne se rosi la fel de tare ca si ndraznetul Robin, ca re, pentru a-si ascunde tulburarea, se agata de gtul mamei sale, dar nu mai nainte ca naivul poznas sa fi cercetat din ochi daca Marianne se suparase; nsa nu vazu pe fata fetei nici urma de mnie; dimpotriva, un surs binevoitor, pe care ea credea ca-l poate ascunde de ochii vinovatului, i lumina chipul. ncredintat n felul acest a c-a dobndit iertarea, vinovatul ndrazni sa-si ridice sfios ochii spre idolul sau . Cam un ceas mai trziu, Gilbert Head se ntorcea acasa, purtnd pe cal, la spate, un r anit pe care-l ntlnise n drum. l cobor pe strain cu toata grija de pe locu-i nespus d e incomod, l duse n sala si o striga pe Margaret, care tocmai se preocupa de insta larea calatorilor n odaile de la etaj. Auzindu-l pe Gilbert, Maggie dadu fuga. - Iata, femeie, un om nenorocit care are nevoie de ajutorul tau. Un glumet rauta cios i-a facut festa si i-a tintuit cu o sageata mna de arc n clipa cnd se pregatea sa ocheasca un cerb tnar. Sa ne grabim, draga Maggie, omul e tare slabit caci a pierdut foarte mult snge. Cum te simti, prietene? ntreba padurarul, adresndu-se ran itului. Curaj, ai sa te faci bine. Hai, ridica putin capul, nu te lasa dobort. Cu raj, ce dracu! Nu moare nimeni dintr-o ntepatura de cui n mna. Ranitul, ncovoiat, sta cu capul vrt ntre umeri si cu fruntea aplecata, de parca ar f i vrut sa-si ascunda fata de privirea gazdelor. n clipa aceea, Robin intra n ncaper e si alerga spre tatal sau ca sa-l ajute sa-l sprijine pe ranit, dar abia si arun ca ochii asupra omului, ca se ndeparta de ndata, facndu-i semn batrnului Gilbert ca ar dori sa-i vorbeasca. - Tata ? sopti tnarul ? ai grija sa ascunzi calatorilor de sus prezenta acestui r anit n casa noastra. Mai trziu ai sa afli de ce. Fii prevazator! - Ei, Doamne! Dar ce alt simtamnt dect mila ar putea sa trezeasca n sufletul oaspet ilor nostri prezenta astui padurar plin de snge? - Ai sa afli diseara, tata, pna atunci asculta-mi sfatul. - Am sa aflu, am sa aflu diseara ? bombani nemultumit Gilbert. Ei bine! Vreau sa aud numaidect, pentru ca mi se pare foarte ciudat ca un copil ca tine sa-si ngadu

ie sa-mi dea mie sfaturi sa fiu prevazator. Vorbeste! Spune-mi ce legatura este n tre padurarul asta si naltimile lor? - Te rog, asteapta, tata, am sa-ti spun diseara cnd o sa fim singuri. Batrnul l lasa pe Robin si se ntoarse la ranit. O clipa mai trziu, acesta scoase un tipat de durere. - Ah, mestere Robin, nca una din ispravile tale ? zise Gilbert, fugind dupa fiul sau si taindu-i calea tocmai cnd acesta dadea sa iasa pe usa. Chiar azi-dimineata te-am tinut de rau sa-ti mai ncerci ndemnarea pe pielea semenilor tai si strasnic m-ai mai ascultat, n-am ce zice! Poftim, drept marturie sta nenorocitul asta de padurar ! - Cum adica? se otar tnarul, plin de o respectuoasa indignare. Crezi ca... - Da, da, cred ca tu i-ai tintuit mna pe arc, pentru ca n toata padurea nimeni nu are asemenea dibacie. Priveste, vrful sagetii te da de gol, fierul poarta semnul nostru... Cred ca acum n-ai sa-ti mai tagaduiesti vina? Si Gilbert i arata sageata pe care o scosese din rana. - Ei bine, da, eu l-am ranit pe acest om ? raspunse Robin, cu raceala. Fruntea lui Gilbert se ntuneca: - Este o fapta cumplita, de ucigas, mestere; nu ti-e rusine ca din trufie ai ran it grav un om care nu ti-a facut nici un rau? - Nu mi-e nici rusine si nici nu-mi pare rau ? raspunse raspicat Robin. Rusine s i pareri de rau sa aiba acela care ataca din umbra niste calatori ce-si vad de d rum si sunt lipsiti de aparare. - Cine s-a facut vinovat de o asemenea miselie? - Omul pe care l-ai ridicat din padure cu atta generozitate. Si Robin i povesti tatalui sau toate amanuntele ntmplarii. - Ticalosul asta te-a vazut? ntreba Gilbert, nelinistit. - Nu, caci a rupt-o la fuga, cuprins parca de nebunie, creznd ca a avut de-a face cu dracu. - Iarta-ma ca am fost nedrept ? zise batrnul, apucnd dragastos minile baiatului. De azi nainte va trebui sa supraveghem cu luare-aminte mprejurimile casei. Rana tica losului o sa se vindece curnd si, ca sa-mi multumeasca pentru ngrijire si ospitali tate, e-n stare sa se ntoarca cu cei de teapa lui si sa treaca totul prin foc si sabie. Acum mi dau seama ca fata astui om nu-mi este necunoscuta ? adauga Gilbert , dupa ce se gndi putin ? dar degeaba mi framnt mintea, ca tot nu-mi amintesc numel e lui, de buna seama s-a schimbat mult la fata. Cnd l-am cunoscut, nu avea mutra asta josnica pe care stau ntiparite stricaciunea si crima. Discutia fu ntrerupta de sosirea lui Allan si a Mariannei, carora stapnul casei le ura bun venit. n seara aceea, casa padurarului arata foarte nsufletita: Gilbert, Margaret, Lincol n si Robin, dar mai ales Robin, se resimteau din plin de schimbarea si de tulbur area pe care le-o adusesera oaspetii n existenta lor linistita de fiece zi. Stapnu l casei supraveghea cu atentie pe ranit, gospodina pregatea masa, Lincoln se ocu pa de cai, dar n acelasi timp statea la pnda si supraveghea mprejurimile. Numai Rob in nu facea nimic; inima lui se zbuciuma. ntlnirea cu frumoasa Marianne trezise n e l simtaminte pna atunci necunoscute. Ramnea nemiscat, cufundat ntr-o admiratie muta , rosea, se ngalbenea sau simtea ca-l trec fiori cnd o vedea pe tnara fata mergnd, v orbind sau lasndu-si privirea sa rataceasca n jur. Nicicnd nu vazuse el o asemenea frumusete la serbarile de la Mansfeldwoodhaus. Da nsase, rsese, vorbise cu fetele de acolo, ba unora chiar le murmurase la ureche v orbe banale de dragoste, dar chiar de a doua zi, de ndata ce ncepea sa vneze n padur e, le dadea uitarii. Astazi nsa, mai curnd ar fi murit de teama dect sa ndrazneasca sa spuna vreun cuvnt nobilei amazoane, care i datora viata si pe care simtea ca no va uita niciodata. ncetase sa mai fie copil. n timp ce Robin, asezat ntr-un colt al salii, o privea cu adoratie pe Marianne, Al lan i aducea laude lui Gilbert pentru curajul si ndemnarea tnarului arcas si-l feric ea pe batrn ca era tatal unui asemenea flacau. nsa Gilbert, care spera ntotdeauna, chiar atunci cnd s-ar fi asteptat mai putin, sa obtina stiri asupra originii lui Robin, nu pregeta niciodata sa marturiseasca oricui ca tnarul nu era fiul sau si povestea cnd si cum i fusese adus copilul de un necunoscut. Astfel Allan afla cu u

imire ca Robin nu este fiul lui Gilbert si cnd acesta din urma mai adauga ca prot ectorul necunoscut al orfanului venise din Huntington, ntruct seriful de acolo i pl ateste n fiecare an pensia pentru copil, tnarul cavaler i spuse: - n Huntington ne-am nascut si noi si de abia am plecat de acolo de cteva zile. Po vestea lui Robin, cinstite padurar, poate o fi adevarata, dar eu ma ndoiesc. Nici un gentilom din Huntington n-a murit n Normandia pe vremea cnd s-a nascut acest c opil si nici n-am auzit ca vreun membru din familiile nobile din comitat sa se f i casatorit mpotriva legilor nobilimii, cu vreo frantuzoaica de rnd si saraca. Siapoi, de ce sa fi adus copilul att de departe de Huntington? Dumneata zici ca n in teresul copilului, dupa cum sustinea Ritson, cumnatul dumitale, care s-a gndit la dumneavoastra si s-a pus chezas pentru omenia dumneavoastra. Dar oare nu cumva au procedat astfel pentru ca exista un interes sa fie ascunsa de ochii lumii nas terea acestui copil, pe care voiau sa-l paraseasca, nendraznind sa-l omoare? Ceea ce ndreptateste parerea mea ar fi faptul ca de atunci nu l-ai mai vazut pe cumna tul dumitale. Cnd am sa ma ntorc la Huntington, am sa ma interesez n mod amanuntit si am sa ma straduiesc sa dau de urma familiei lui Robin. Sora mea si cu mine i d atoram viata, faca cerul sa-i putem plati n felul acesta datoria sfnta a unei vesn ice recunostinte! ncetul cu ncetul, cuvintele de mngiere ale lui Allan si vorbele blnde si calde ale Ma riannei i redara lui Robin voia buna si calmul sau obisnuit. Curnd, o adevarata ve selie, sincera si curata, nsufleti casa padurarului. - n drum spre Nottingham ne-am ratacit n vreme ce strabateam padurea Sherwood ? sp use Allan Clare ? si vreau sa pornim la drum mine dimineata. Ai vrea sa-mi fii ca lauza, draga Robin? Sora mea va ramne aici n grija mamei dumitale, iar noi ne vom n apoia catre seara. E departe pna la Nottingham? - Cam douasprezece mile ? raspunse Gilbert. Unui cal bun nu-i trebuie mai mult d e doua ceasuri ca sa strabata acest drum. Trebuie sa-i fac o vizita serifului, c aci nu l-am vazut de un an, asa ca va voi nsoti eu, messir Allan. - Cu att mai bine, vom fi trei! spuse Robin. - Nu, nu! striga Margaret si, aplecndu-se la urechea sotului ei, i spuse pe soptit e: Cum te gndesti la asa ceva? Sa lasi n casa doua femei singure cu acest bandit?! - Cum singure?! zise rznd Gilbert. Nu tii seama, draga Maggie, ca ramne acasa si ba trnul nostru Lincoln si viteazul Lance, care ar smulge inima din cel ce-ar ndrazni sa ridice mna asupra ta? Margaret arunca o privire rugatoare spre straina, iar Marianne se grabi sa spuna raspicat ca-si va urma fratele daca Gilbert nu vrea sa renunte la placerea cala toriei proiectate. Gilbert se ndupleca si ramase hotart ca dis-de-dimineala Allan si Robin sa porneasca la drum. Cnd se nnopta, zavorra usile si se asezara cu totii la masa ca sa cinsteasca iscusi nta n pregatirea bucatelor a bunei Margaret. Felul principal l alcatuia un sfert d e cerb fript; sir Robin stralucea de fericire: el vnase cerbul, iar fata gasea ca rnea delicioasa! Asezati unul lnga altul, cei doi tineri vorbeau asa cum vorbesc niste oameni care se cunosc de multa vreme. n ce-l privea pe Allan, el asculta cu interes povestil e despre padure, n timp ce Maggie se ngrijea sa nu lipseasca nimic de la masa. nfatisarea pe care o avea atunci casa padurarului ar fi putut sluji ca model pent ru una din acele picturi de interior ale scolii olandeze, n care artistul idealiz eaza realitatea dintr-o casnicie. Deodata, un fluierat prelung, pornit din camera n care se afla ranitul, i facu pe meseni sa priveasca spre scara ce ducea la etaj si abia se pierdu n vazduh fluier atul, ca un raspuns asemanator se auzi la o mica departare n padure. Cei cinci co meseni tresarira, un cine de paza din curte latra ngrijorat, apoi o liniste din ce le mai adnci se asternu din nou peste mprejurimi si casa padurarului. - Se ntmpla ceva ciudat ? spuse Giibert ? si nu m-ar mira ctusi de putin daca s-ar gasi prin padure niscai insi care nu se sinchisesc de fel sa scotoceasca prin al te buzunare dect ale lor. - Va temeti, cu adevarat, de hoti? ntreba Allan. - Cteodata. - Credeam ca lasa n pace casa unui padurar cumsecade care, de obicei, nu e bogat si ca au atta bun simt sa n-atace dect oameni bogati.

- Oamenii bogati trec rar pe aici si de buna seama ca domnii vagabonzi trebuie s a se multumeasca si numai cu pine cnd nu gasesc carne, dar, va rog sa ma credeti, tlharilor nu le e rusine sa smulga bucata de pine nici chiar din mna unui nenorocit . Ar fi trebuit sa-mi respecte macar casa mea, pe mine si pe ai mei, caci nu o d ata i-am lasat sa se ncalzeasca la vatra mea si le-am dat sa mannce la masa asta p e vreme de iarna si de seceta. - Banditii nu stiu ce nseamna recunostinta. - Stiu att de putin, nct adesea au vrut sa intre aici cu sila. Auzind aceste cuvinte, Marianne se nfiora si, fara sa vrea, se apropie de Robin. Robin vru sa o linisteasca, dar emotia i sugruma din nou glasul. Observnd teama fe tei, Gilbert relua zmbind: - Linistiti-va, nobila domnisoara, avem la dispozitia dumneavoastra inimi viteze si arcuri puternice, iar daca banditii ar ncerca sa se arate, vor fugi cum au fu git si alta data, ducnd cu ei drept unica prada vreo sageata nfipta n partea de jos a hainei. - Multumesc ? spuse Marianne, apoi, aruncnd spre fratele sau o privire graitoare, adauga: Asadar, viata de padurar nu este lipsita de necazuri si de primejdii? Robin, care se nsela asupra tlcului acestor cuvinte si nu ntelese ca tnara facea alu zie la pretinsele gusturi ala fratelui sau pentru viata la tara, spuse cu nsuflet ire: - Eu gasesc n ea numai placere si fericire. Adesea petrec zile ntregi n satele din apropiere si ma ntorc n padurea mea nespus de bucuros, zicndu-mi ntruna ca as prefer a sa mor dect sa ma supun chinului de a locui ntre zidurile unui oras. Robin se pregatea sa continue pe acelasi ton, cnd rasuna o lovitura puternica n us a ce da n sala; cladirea se cutremura, iar cinii care stateau tolaniti lnga vatra ts nira latrnd cu furie. Gilbert, Allan si Robin se repezira la usa n timp ce Mariann e, nfricosata, se refugie n bratele Margaretei. - Cine e? striga padurarul. Ce vizitator badaran ndrazneste sa-mi scoata usa din ttini? O a doua lovitura, mai violenta dect prima, fu raspunsul: Gilbert si rennoi ntrebare a, dar latratul furios al dulailor facea imposibil orice dialog. Cu mare greutat e se putu auzi de afara un glas puternic care, razbind zarva strnita, rosti formu la sacramentala: - Deschideti, pentru numele lui Dumnezeu! - Cine sunteti? - Doi calugari. - De unde veniti si unde va duceti? - Venim de la mnastirea noastra, abatia din Laiton si mergem spre Mansfeldwoodhau s. - Si ce vreti? - Adapost pentru noapte si ceva de mncare; ne-am ratacit prin padure si murim de foame. - Glasul tau nu-i glasul unui om pe moarte; cum vrei sa ma ncredintez ca spui ade varul? - La dracu! Deschide usa si ai sa ne vezi ? raspunse aceeasi voce a necunoscutul ui pe care nerabdarea l si facea mai putin respectuos. Hai, padurar ncapatnat, desc hide odata! Picioarele nu ne mai tin si ne chioraie matele. Gilbert nca se mai sfatuia cu musafirii sai si sovaia, cnd se auzi o alta voce, de data asta o voce rugatoare de batrn sfios. - Pentru numele lui Dumnezeu, deschide, bunule padurar! Jur pe moastele simtului nostru patron ca fratele meu a spus adevarul! - La urma urmei ? rosti Gilbert tare ca sa poata i auzit de cei de afara ? suntem aici patru barbati si, cu ajutorul cinilor, i vom razbi pe indivizii acestia, ori cine ar fi ei. Am sa deschid. Robin si Lincoln, tineti cinii si nu le dati drumul dect daca raufacatorii ne ataca. Capitolul IV

Abia prinse usa sa scrtie n ttni, ca un om care se si proptise n ea n asa fel ca s-o edice sa se mai nchida, se ivi si trecu pragul numaidect. Era un om tnar, puternic, de statura uriasa, nfasurat ntr-un vesmnt lung cu gluga si cu mneci largi, n vreme c e o sfoara i slujea drept cingatoare; ntr-o parte i atrnau niste matanii uriase, iar mna dreapta i se sprijinea pe un ciomag gros si noduros din lemn de corn. Un bat rn mbracat la fel, nsotea pe calugarul acesta mndru. Dupa salutarile de rigoare, se asezara iar la masa mpreuna cu noii veniti si curnd veselia si ncrederea se nstapnira din nou. Cu toate acestea, cei ai casei nu putea u sa uite fluieratura de la etaj si raspunsul venit din padure, nsa, de teama sa nu-si sperie oaspetii, si ascundeau ngrijorarea. - Bun si viteaz padurar, primeste multumirile mele; masa este grozav de buna si de bogata! striga calugarul, nfulecnd pe nerasuflate o halca de vnat. Daca n-am ast eptat sa ma poftesti la masa, a fost pentru ca nu ma lasa pofta mea de mncare, as cutita ca o lama de pumnal. ntr-adevar, vorbele si purtarea acestui nerusinat pareau mai degraba ale unui sol datoi dect ale unui om al bisericii, dar pe vremea aceea calugarii erau foarte nu merosi si aveau o mare libertate de exprimare. nsa pentru ca cei mai multi dintre ei dovedeau o adevarata cucernicie si cele mai alese virtuti, respectul lumii s e extindea peste ntreaga lor tagma. - Bunule padurar, binecuvntarea preasfntei Fecioare sa aduca pace si fericire n cas a ta! rosti calugarul batrn, rupnd primul dumicat de pine n timp ce fratele lui ntru confrerie nfuleca de zor si da pe gt, unul dupa altul, paharele cu bere. - Iertati-ma, preasfinti parinti ? zise Gilbert ? ca am zabovit atta pna sa va des chid usa, dar stiti, prevederea... - De buna seama... prevederea e fireasca ? ncuviinta tnarul calugar, n scurtul raga z dintre doua mbucaturi ct s-a ntrerupt ca sa rasufle. O liota de ticalosi salbatic i dau trcoale prin mprejurimi si nu-i un ceas de cnd am fost atacati de doi dintre acesti nemernici care, cu toate tagaduielile noastre, se ncapatnau sa creada ca po t gasi la noi n traista niscai exemplare din acel josnic metal care se numeste ba nul. Pe sfntul Benedict, nimerisera bine la mine si tocmai ma pregateam sa le cnt pe spinare cu ciomagul asta un imn de slava, cnd un fluierat prelung, la care ei au raspuns, le-a dat de veste sa se retraga. Comesenii se privira ntre ei cu ngrij orare, numai calugarul nu parea ca se sinchiseste de nimic si-si continua cu fil ozofie exercitiile-i gastronomice. Ce-nseamna ntmplarea! relua el dupa o scurta ntr erupere. Daca n-ar fi latrat unul din cinii dumneavoastra, speriat de fluieraturi le de afara, n-am fi descoperit casa si, cum ncepuse sa ploua, n-am fi avut alt m ijloc sa ne racorim dect numai apa chioara, asa cum, de altfel, sta scris n canoan ele ordinului nostru. Zicnd acestea, si umplu nca un pahar si-l dadu repede pe gt. B ravo, viteazule! adauga calugarul, aplecndu-se sa-l mngie pe Lance, care, din ntmplar e, sta tolanit la picioarele lui. Ce frumos animal! nsa Lance, refuznd sa primeasca mngierea calugarului, se ridica, si ntinse grumazul si , adulmecnd, mri nfundat. - Ce e, dragul meu Lance, ce te nelinisteste? ntreba Gilbert, mngind animalul. Dulaul, vrnd parca sa-i raspunda, se repezi la usa dintr-un salt si acolo, fara s a latre, ncepu sa adulmece din nou. Apoi, ciulindu-si urechile, ntoarse spre stapnu l sau o privire furioasa si ceru parca sa i se deschida usa. - Robin, da-mi bta mea si ia-o si tu pe a ta ? spuse n soapta Gilbert. - Bizuiti-va si pe mine ? zise calugarul cel tnar ? am un brat de fier si un pumn de otel n care tin un ciomag din lemn de corn. Folositi-le si pe acestea n caz de atac. - Multumesc ? raspunse padurarul. Credeam ca regulile ordinului religios din car e faci parte nu ngaduie sa folosesti forta n asemenea mprejurari. - Numai ca, nainte de toate, regulile ordinului meu mi poruncesc sa dau ajutor si sa-mi slujesc aproapele. - Rabdare, fiii mei! se amesteca si calugarul batrn. Nu va napustiti voi cei dinti . - Asa o sa facem, parinte: mai nti, noi... Dar Gilbert n-apuca sa lamureasca pna la capat planul de aparare, ca fu ntrerupt d e un tipat de groaza. Margaret zarise n capul scarii pe ranitul pe care-l credeau pe patul de moarte. Muta de spaima, ea ramasese cu bratul ntins spre aceasta sin

istra aparitie. Privirile tuturor se ndreptara ntr-acolo, dar n capul scarii nu se mai afla nimeni. - Hai, draga Maggie ? zise Gilbert nainte de a-si continua expunerea planului de lupta ? nu mai tremura asa! Bietul om de sus e prea slabit ca sa fi putut parasi patul. Mai curnd i plng de mila dect sa ma tem de el, caci, daca ar fi atacat, n-ar fi n stare sa se apere. Ti s-a parut, draga Maggie. Vorbind n felul acesta, curajosul padurar si ascundea teama, deoarece numai Robin si el cunosteau adevarul n privinta ranitului. Fara ndoiala ca banditul era nteles cu cei de afara, dar trebuia ca supraveghindu-l, nimeni sa nu bage de seama ca c ineva s-ar teme de prezenta lui n casa; altfel, femeile si-ar fi pierdut capul. i arunca deci lui Robin o privire cu tlc si baiatul, fara ca cineva sa observe si f ara ca el sa faca mai mult zgomot dect o pisica n plimbarile-i nocturne, se strecu ra pna sus pe scara. Usa camerei fiind ntredeschisa, ngaduia ca lumina din sala sa patrunda n odaie. Din tr-o ochire Robin vazu ca ranitul, n loc sa stea n pat, se aplecase pe jumatate pe ste fereastra si vorbea n soapta cu cineva de afara. Trndu-se pe podea, Robin se st recura pna lnga picioarele banditului si ciuli urechea la discutia care avea loc. - Tnara si cavalerul sunt aici ? spunea ranitul ? i-am vazut adineauri. - Cum se poate? ntreba interlocutorul. - Da, era ct pe ce sa le fac de petrecanie azi-dimineata, cnd dracu le-a venit n aj utor. O sageata a tsnit de undeva, mi-a nenorocit mna, iar ei mi-au scapat. - Mii de blesteme! - ntmplarea a facut ca, ratacindu-se pe drum, sa se adaposteasca peste noapte la a celasi om cumsecade care m-a ridicat si pe mine, asa plin de snge cum eram. - Cu att mai bine, acum n-or sa ne mai scape. - Cti sunteti, baieti? - Sapte. - Ei nu-s dect patru. - Cel mai greu lucru, pare-mi-se, e sa intram, caci usa-i foarte bine zavorta si aud mrind si o haita de cini. - Lasa usa; e mai bine sa ramna nchisa n timpul ncaierarii, altfel frumoasa si frate -sau ar putea iar sa ne scape. - Pai cum vrei sa faci? - Eh, la dracu! Sa va bag pe fereastra. Mi-a ramas dreapta sanatoasa si cu ea am sa m-ajut sa leg de pervazul ferestrei cearsaful de pe pat si cuvertura. Pregat iti-va sa va catarati. - Foarte bine! striga Robin si, apucndu-l pe bandit de picioare, se opinti ca sal azvrle pe fereastra. Indignarea, mnia, dorinta fierbinte de a nlatura primejdia care ameninta viata par intilor si libertatea frumoasei Marianne i nsutira puterile lui de copil. Zadarnic ncerca banditul sa se opuna fortei care-l mpingea cu furie. Fu nevoit sa cedeze s i, pierzndu-si echilibrul, disparu n ntuneric si se opri, nu pe pamntul gol si tare, ci n butoiul plin cu apa de sub fereastra. Cei de afara, surprinsi de caderea neasteptata a complicelui lor, fugira n padure n vreme ce Robin cobor si le povesti ntmplarea. S-a rs cu pofta, apoi, dupa rs, urma o serioasa chibzuire. Gilbert fu de parere ca raufacatorii, dupa ce-si vor fi re venit din uimire, se vor napusti din nou; se pregatira deci sa-i respinga, iar c alugarul vrstnic, parintele Eldred, propuse sa nalte cu totii o rugaciune catre ce l atotputernic. Tnarul calugar, a carui pofta de mncare se domolise n cele din urma, nu facu nici o obiectie; dimpotriva, intona cu glas de stentor psalmul Exaudi nos. nsa Gilbert i ceru sa nceteze, iar comesenii, n genunchi, ascultara o rugaciune pe care parinte le Eldred o rosti n soapta. nca nu se ispravise rugaciunea, cnd se auzira gemete amestecate cu fluieraturi sac adate venind dinspre butoiul cu apa. Victima lui Robin i chema pe fugari n ajutor, iar acestia, rusinati de-a fi dat bir cu fugitii, se apropiara fara zgomot, l sc oasera pe ranit din baie si-l ntinsera, aproape mort, sub sopron. Apoi ncepura sa se sfatuiasca n privinta planului de atac. - Vii sau morti, trebuie sa punem mna pe Allan Clare si pe sora lui ? spuse capet enia acestei adunaturi de nemernic ? asa am primit porunca de la baronul Fitz Alw

ine si mai curnd as vrea sa-l nfrunt pe diavol sau sa ma las muscat de un lup turb at dect sa ma nfatisez baronului cu mna goala. Daca n-ar fi fost ncurcatura pe care ne-a facut-o natngul asta de Taillefer, de mult ne-am fi ntors la castel. Cititorii vor recunoaste fara ndoiala ca ticalosul pe care-l tratase asa de bine Robin se numea Taillefer. Ct despre baronul Fitz Alwine, ei vor face cunostinta c u el putin mai trziu; pentru moment este de ajuns sa stie ca acest personaj razbu nator, jurase sa-l piarda pe Allan, n primul rnd pentru ca Allan iubea si era iubi t de lady Christabel Fitz Alwine, fiica lui, pe care tatal sau o harazise unui n obil bogat din Londra, iar n al doilea rnd, pentru ca acelasi Allan era detinatoru l unor secrete politice care, daca ar fi fost dezvaluite, ar fi dus la ruinarea si moartea baronului. Or, n acele vremuri ale evului mediu, baronul Fitz Alwine, care era stapnul Nottingham-ului, avea drept de viata si de moarte asupra ntregulu i comitat, astfel ca nu-i venea deloc greu sa-si foloseasca zbirii pentru a-si d uce la ndeplinire razbunarile-i personale. Si, Doamne, ce zbiri erau aceia n rn-dul , carora Taillefer rasarea ca podoaba cea mai de frunte! - nainte, copii, urmati-ma cu pumnalul n mna! Nu crutati pe nimeni daca se mpotrives te... Mai nti ncercam cu binisorul. Si dupa ce le vorbi astfel celor sapte ticalosi n slujba lordului Fitz Alwine, capetenia lor lovi zdravan n usa casei cu mnerul sa biei, strignd: n numele baronului de Nottingham, ti poruncesc sa deschizi si sa ne predai... nsa latratul furios al cinilor i acoperi glasul, astfel nct vorbele lui raz bateau anevoie. ti poruncesc sa ne predai pe cavalerul si pe tnara care se ascund n casa ta. Gilbert se ntoarse numaidect spre Allan, ntrebndu-i parca din ochi daca nu cumva e v inovat. - Vinovat, eu?! zise Allan. Oh, nu, ti jur, viteaz padurar, nu sunt vinovat de ni ci o crima, de nici o fapta dezonoranta care ar merita sa fie pedepsita; cunosti singurele mele necazuri... - Foarte bine. Sunteti mai departe oaspetele meu, iar noi va datoram ajutor si a parare pe masura puterile noastre. - Deschide odata, razvratitu' dracului! striga capetenia asediatorilor. - Nu! Nu deschid! - Las' ca vedem noi... Si, cu lovituri de ghioaga, seful zgudui usa, care, poate ar fi cedat daca n-ar fi fost proptita cu un drug gros de fier pus de-a curmezisul n interior. Gilbert urmarea sa cstige timp ca sa-si sfrseasca pregatirile de aparare. Cum n-av ea prea multa ncredere n trainicia usii, care n-ar mai fi rezistat dect foarte puti n, voia ca atunci cnd va trage zavoarele sa arate banditilor ca au cu cine sta de vorba. De aceea parea asemenea comandantului unei cetati gata de a fi luata cu asalt: mpartea sarcini, indica fiecaruia locul, inspecta armele recomandnd mai cu seama prudenta si snge rece. De curaj nu mai pomenea, pentru ca toti cei din juru l sau dadusera dovada de asa ceva. - Asa! Draga Maggie ? se adresa Gilbert sotiei sale ? urca-te la etaj mpreuna cu nobila domnisoara; femeile n-au ce cauta aici. Margaret si Marianne se supusera cu parere de rau. Tu, Robin, spune-i lui Lincoln ca o sa-i dam de lucru, apoi as eaza-te la o fereastra de la etaj ca sa supraveghezi banditii. - Dar n-am sa ma multumesc numai sa-i supraveghez ? spuse tnarul, care disparu fl uturndu-si arcul pe deasupra capului. Cu tot ntunericul, n-am sa-mi gresesc tinta. - Messire Allan, aveti sabia; dumneata, parinte, ai bta si, pentru ca regulile or dinului nu se opun, foloseste-o asa cum trebuie. - Pe mine pune-ma sa trag zavoarele usii ? spuse calugarul cel tnar. Poate ca cio magul meu o sa inspire respect primului sosit. - Fie! Acum sa ne luam locurile n primire ? urma Gilbert. Eu m-asez n coltul de co lo, de unde o sa trag o ploaie de sageti peste nepoftiti; dumneavoastra, messire Allan, stati aici; gata sa interveniti oriunde va fi nevoie; tu, Lincoln... n cl ipa aceea, un batrn foarte voinic, narmat cu un ciomag pe masura lui, intra n sala. Tu, Lincoln, stai de cealalta parte a usii, fata n fata cu bunul calugar. Ciomeg ele voastre or sa actioneze mpreuna, nsa, mai nainte, trage la o parte masa si scau nele ca sa fie loc pentru batalie. Stingeti lumnarile, flacarile din camin dau de stula lumina. Iar voi, cinii mei dragi ? spuse padurarul, mngindu-si dulaii ? si tu Lance, dragul meu, stiti unde sa va-nfigeti coltii. Fiti atenti! Parintele Eldr

ed, care acum se roaga pentru noi, n curnd o s-o faca pentru schiopi si raposati. ntr-adevar, parintele Eldred, ngenuncheat ntr-un colt al ncaperii, se ruga cu ardoar e, stnd cu spatele spre actorii acestei drame. n timp ce se faceau pregatirile de aparare, asediatorii, satui sa mai izbeasca n u sa fara folos, si schimbara tactica. Dar lucrul acesta punea n mare primejdie casu ta padurarului. Din fericire, de sus, din postul sau de observatie, Robin veghea . - Tata! rosti el n soapta din capul scarii. Tata, banditii ngramadesc uscaturi n fa ta usii si se pregatesc sa le dea foc. Sunt sapte, fara sa-l socotesc pe ranit, care zace pe jumatate mort. - Pe sfnta liturghie! striga Gilbert. Sa nu le dam ragaz sa aprinda vreascurile: lemnele sunt uscate, stiu eu si ntr-o clipa s-ar aprinde casa, ca un rug n noaptea de sfntu' Ion. Deschide, deschide repede, parinte benedictin si fiti toti cu och ii-n patru. Tragndu-se ntr-o parte, calugarul ntinse bratul, ridica drugul de fier, trase zavoa rele si, deodata, un maldar de ierburi se rostogoli n sala prin usa ntredeschisa. - Ura! striga seful bandei, napustindu-se primul n odaie. Ura!... Doar att apuca sa strige, caci Lance i sari la gt, iar ciomagul lui Lincoln si al c alugarului i se abatura peste ceafa n acelasi timp, lasndu-l lat pe podea. Al doilea avu aceeasi soarta. Al treilea, la fel, dar ceilalti patru banditi int rara n lupta fara a mai fi opriti, ca cei dinaintea lor, de dulaii care nca mai av eau coltii nfipti n prada, asa ca se ncinse o lupta n toata regula, o lupta pe care Gilbert si Robin, asa cum erau asezati, ar fi putut-o ispravi foarte repede n ava ntajul lor, mproscnd sageti n dusmanii care-i atacau cu lancile; nsa Gilbert, n loc s a verse snge, prefera sa lase benedictinului si lui Lincoln gloria de a-i dobor, u nul cte unul, pe zbirii baronului Fitz Alwine. De aceea se multumea ca mpreuna cu Allan Clare sa pareze loviturile de lance. Din aceasta cauza, snge n-a curs dect din muscaturile pricinuite de coltii dulailo r. Rusinat de lipsa-i de activitate, Robin vru sa-si arate priceperea si, ca un demn elev al lui Lincoln n arta de a se lupta cu ciomagul, dupa cum era al lui Gi lbert n lupta cu arcul, nhata o coada de halebarda si, nvrtind-o n jurul lui, adauga loviturile sale, loviturilor puternice ale tovarasilor sai. La apropierea lui Robin, unul din banditi, un urias ct un Hercule, cu un rnjet bat jocoritor si fioros, se ndeparta cu un pas din fata lui Lincoln si a calugarului si se repezi asupra adolescentului. Fara sa se sperie, Robin se sustrase lovitur ii de lance care ar fi putut sa-l strapunga si, raspunznd printr-o lovitura direc ta, izbi n pieptul banditului, care se opri locului, icni scurt si se prabusi lnga perete. - Bravo, Robin! striga Lincoln. - Iad si moarte! murmura banditul, scuipnd snge, gata-gata sa dea ortul popii. Dar , deodata se ridica n picioare, se clatina o clipa, apoi, cuprins de furie, se na pusti asupra lui Robin, cu lancea nainte. Robin era pierdut! n betia succesului, nefericitul uitase sa se puna n garda si la ncea urma sa-l strapunga cu iuteala unui fulger. nsa batrnul Lincoln, care sta cu ochii n patru, l rasturna pe ucigas, lovindu-l drept n moalele capului. - Al patrulea! striga el, izbucnind n rs. ntr-adevar, patru banditi zaceau pe podea si nu mai ramasesera n lupta dect trei, c are pareau dispusi mai curnd sa o stearga dect sa continue lupta. Si asta pentru c a ciomagul calugarului benedictin nu nceta sa le mngie madularele. Ce strasnic era calugarul acesta cu capul gol, nfierbntat de o sfnta mnie, cu mnecile suflecate pna la cot, cu rasa ridicata deasupra genunchilor! Sfntul Gheorghe n lup ta cu balaurul n-ar fi avut o nfatisare mai fioroasa! n timp ce calugarul erou, admirat din inima de Lincoln, continua sa se bata cu ar doare, Gilbert, ajutat de Robin si de Allan, se apucara sa-i lege fedeles pe nvin sii care nca mai suflau. Doi dintre ei cerura ndurare, al treilea era mort; capete nia, n care coltii lui Lance stateau nfipti, horcaia cumplit, adunndu-si din cnd n cnd puterile pentru a le striga tovarasilor: - Ucide... ucide... ucide cinele!... Dar ei nu-l auzeau si chiar daca l-ar fi auzit, n-ar fi putut sa-i vina n ajutor, att erau de preocupati sa-si apere propria lor piele. Cu toate acestea, un om, p

e a carui prezenta nu se mai bizuia nimeni, ndrazni sa-l ajute. Taillefer, care m ai-mai sa moara sufocat n butoiul cu apa si pe care confratii lui l ntinsesera apro ape fara viata pe podeaua surei, deci Taillefer, nviorat de zgomotul luptei, se p regatea sa-l njunghie pe viteazul Lance, cnd Robin, vazndu-l, l prinse de umeri, pra valindu-l pe spate, si-i smulse pumnalul din mna; apoi, punndu-i genunchiul n piept , ramase asa pna cnd Gilbert si Allan avura timp sa-i lege si lui minile si picioar ele. ncercarea lui Taillefer avea sa grabeasca moartea sefului. Lance, turbat de furie ca toti cinii cnd li se smulge osul din gura, si nfipse din ce n ce mai adnc coltii n gtul victimei, asa nct carotida si vena jugulara fura sfsiate. Viata raufacatorului se stingea pe masura ce i se scurgea sngele. Desi si vedeau seful murind, banditii continuau totusi lupta, care nu mai putea sa dureze mult. Dar nici sa fuga nu m ai era cu putinta, caci ntre timp Lincoln, nchiznd si ferecnd usa, i prinse ca ntr-o c apcana. - Fie-ti mila! striga unul dintre ei, ametit, plin de vnatai, zdrobit de lovituri le de ciomag pe care calugarul i le carase pe spinare. - Nici o mila! raspunse calugarul. Mngieri ai vrut, mngieri ai! Na! - Fie-ti mila, pentru numele lui Dumnezeu! - Nu exista iertare pentru unul singur. Si bta de corn cadea, cadea ntr-una si nu se ridica dect ca sa cada din nou. - Iertare, iertare, iertare! strigara n cele din urma toti ntr-un glas. - Mai nti aruncati lancile! Lancile fura aruncate jos. - Acum, n genunchi! Banditii ngenuncheara. - Asa! Nu-mi mai ramne dect sa-mi sterg ciomagul. Veselul calugar numea a-si sterge ciomagul o noua ploaie de ciomege pe spinarea n vinsilor. Dupa ce ispravi, si ncrucisa bratele si, sprijinindu-si cotul drept n btai zdravana, ntr-o pozitie asemenea lui Hercule biruitorul, spuse: - E dreptul stapnului casei sa hotarasca soarta voastra. Caci Gilbert Head putea dispune de viata acestor ticalosi. El i putea osndi la moa rte, dupa uzul si obiceiul acelor vremi cnd fiecare si facea singur dreptate, dar pe el l ngrozea sngele varsat altfel dect n legitima aparare. De aceea lua alta hotarr e. Ranitii fura pusi pe picioare, iar celor ciomagiti li se nviorara puterile. i l egara cu minile la spate, ca pe niste ocnasi, iar Lincoln, ajutat de calugarul ce l tnar, i dusera la vreo doua mile departare de casa, n cel mai tainic loc din padu re, lasndu-i acolo n voia soartei. Taillefer nu facea parte din convoi. - Gilbert Head ? spuse acesta n clipa cnd Lincoln se pregatea sa-l lege de ceilalt i ? Gilbert Head, asaza-ma pe un pat; vreau sa-ti vorbesc nainte de a muri. - Nu, cine nerecunoscator! Ar trebui mai curnd sa te spnzur de creanga unui copac. - Te rog fierbinte! Asculta-ma. - Nu! Ai sa te duci cu ceilalti. - Asculta, ceea ce am sa-ti spun este de cea mai mare nsemnatate. Gilbert era gata sa i se mpotriveasca din nou, cnd i se paru ca aude din gura lui Taillefer un nume care-i trezi n suflet o ntreaga lume de dureroase aduceri aminte . - Annette! A rostit numele ei, Annette! murmura Gilbert, aplecndu-se ndata asupra ranitului. - Da, am spus Annette ? ngaima muribundul n soapta. - Ei bine, vorbeste! Spune-mi ce stii despre Annette. - Nu aici, acolo sus, cnd vom fi singuri... - Suntem singuri. Asa i se parea lui Gilbert, caci Robin si Allan se pregateau sa sape o groapa ma i departe de casa ca sa ngroape mortul, iar Margaret si Marianne nu-si parasisera nca locul unde se refugiasera. - Nu, nu suntem singuri ? zise Taillefer facnd semn spre calugarul care se ruga ln ga cadavrul banditului. Apoi ranitul l apuca de brat pe Gilbert ncercnd sa se ridice de jos. Dar batrnul l re spinse cu putere: - Nu pune mna pe mine, nelegiuitule!

Nenorocitul cazu pe spate, iar Gilbert, nduiosat fara sa vrea, l ridica binisor. A mintirea Annettei i mblnzea mnia. - Gilbert ? relua Taillefer, cu o voce din ce n ce mai pierduta ? mult rau ti-am facut, dar am sa caut sa-l repar. - Nu-ti cer nimic, ascult numai ce ai sa-mi spui. - Ah, Gilbert, fie-ti mila! Nu ma lasa sa mor. Ma nabus... da-mi viata pentru o c lipa si-ti voi spune totul. Sus! Sus! Gilbert tocmai se pregatea sa-i cheme pe Robin si pe Allan ca sa-l ajute sa asez e muribundul n pat, cnd acesta, creznd ca padurarul vrea sa-l paraseasca, facu o no ua sfortare pentru a se ridica n capul oaselor si striga: - Nu ma recunosti, Gilbert? - Ba da, te recunosc ca un asasin ce esti, un blestemat si-un tradator! striga G ilbert, pregatindu-se sa treaca pragul usii. - Sunt mai rau dect att, Gilbert! Sunt Ritson, Roland Ritson, fratele sotiei tale. - Ritson! Ritson! Sfnta fecioara, maica lui Dumnezeu! E cu putinta? Si Gilbert se lasa n genunchi lnga muribundul care se zbatea n chinurile agoniei. Capitolul V Dupa o seara att de furtunoasa, urma o noapte linistita si calma. Calugarul cel tn ar si Lincoln se ntorsesera din padure, unde ngropasera cadavrul banditului. Maria nne si Margaret auzisera ca prin vis zgomotul luptei; Allan, Robin, Lincoln si c ei doi calugari si refaceau puterile ntr-un somn adnc. Doar Gilbert veghea, fara sa dea geana n geana. Aplecat asupra patului n care zacea Ritson, lesinat, el astept a cu vadita ngrijorare ca omul n agonie sa deschida ochii. Si se ndoia... se ndoia c a acest om cu fata pamntie si descompusa, cu trasaturile pecetluite de viciu si mb atrnite de desfru mai mult dect de vrsta, era veselul si frumosul Ritson de odinioar a, fratele preaiubitei sale sotii, logodnicul nefericitei Annette. Si, mpreunndu-s i minile, Gilbert se ruga n soapta: - Ajuta-ma, Doamne, sa nu moara nca! Dumnezeu se ndura si cnd rasaritul soarelui patrunse n odaie, scaldnd n lumina ncapere a, Ritson tresari de parca s-ar fi trezit din somnul mortii, suspina adnc, cuprin s de remuscari, si, lund mna lui Gilbert, i-o duse la buze, soptindu-i ceva. - Mai nti, vorbeste ? zise Gilbert, care ardea de dorinta de a afla amanunte despr e moartea surorii sale si despre nasterea lui Robin. De iertat, te iert mai apoi . - As muri mai mpacat. Ritson se pregatea tocmai sa-si nceapa marturisirile, cnd un zgomot de voci vesele rasuna n sala de jos. - Tata, dormi? ntreba Robin din capul scarii. - E vremea sa plecam la Nottingham, daca vrem sa ne ntoarcem asta-seara ? adauga Allan Clare. - Daca nu v-ar fi cu suparare, domnilor ? spuse calugarul cel urias ? as merge s i eu cu dumneavoastra, pentru ca ma cheama o fapta buna la castelul din Nottingh am. - Hai, tata, coboara ca sa ne luam ramas bun. Gilbert cobor cu parere de rau: i era teama ca muribundul sa nu moara dintr-o clip a n alta si de aceea facu n asa fel ca sa se ntoarca repede si sa nu mai fie tulbur at n timpul acestei convorbiri solemne, care, fara ndoiala, ar fi putut sa dea la iveala destainuiri nsemnate. Ura drum bun lui Robin, lui Allan si calugarului, pe care Marianne si Margaret u rmau sa-i conduca o bucata de drum, ca sa se destinda cu aceasta plimbare facuta n primele ceasuri ale zilei. Pe Lincoln l trimise cu o treaba oarecare la Mansfel dwoodhaus. Ct priveste pe calugarul Eldred, el profita de ocazie ca sa viziteze s atul. Toti trebuiau sa se ntoarca pna la caderea noptii. - Acum suntem singuri, vorbeste, te-ascult ? i spuse Gilbert, asezndu-se la capatiu l lui Ritson. - N-am sa-ti povestesc, frate, toate crimele, toate faptele ngrozitoare pe care l

e-am savrsit. Ar fi o poveste prea lunga. Si pe urma, la ce ar folosi sa-ti istor isesc toate astea? Nu e asa ca te intereseaza numai doua lucruri: despre Annette si despre Robin? - Da, dar vorbeste-mi mai nti despre Robin ? i ceru Gilbert, de teama ca muribundul n-ar mai fi avut putere sa faca toate marturisirile. - ti amintesti ca am parasit Mansfeldwoodhaus-ul acum douazeci si trei de ani ca sa intru n serviciu la Philippe Fitzooth, baron de Beasant. Titlul acesta i-a fos t acordat stapnului meu de regele Henric pentru serviciile aduse n timpul razboiul ui cu Franta. Philippe Fitsooth era fiul cel mai mic al batrnului conte de Huntin gdon, care murise cu mult nainte de a ma fi angajat pe mine si care lasase toata averea si titlul lui Robert Fitzooth, cel mai mare dintre copiii sai. La ctva tim p dupa aceasta mostenire, Robert si pierdu sotia la nastere si de atunci si-a con centrat toata atentia asupra mostenitorului pe care i-l lasase, un copil firav, bolnavicios, care traia doar multumita unor ngrijiri necurmate si foarte migaloas e. Contele Robert, nemngiat de moartea sotiei si deznadajduit de viitorul copilulu i sau, se lasa coplesit de durere si muri, lasnd fratelui sau Philippe grija de a veghea asupra unicului urmas al familiei sale. De acum nainte, Philippe de Fitzo orh, baron de Beasant, avea de ndeplinit o datorie sfnta. nsa ambitia, setea de a d obndi noi titluri de noblete si de a mosteni o avere uriasa l facura sa uite ndemnu rile fratelui sau si, dupa cteva zile de sovaire, hotar sa se descotoroseasca de c opil. Dar si dadu repede seama ca trebuie sa renunte la acest plan; tnarul Robert traia nconjurat de o puzderie de slugi; valetii, garzile, locuitorii comitatului i erau credinciosi si ar fi protestat sau, poate, chiar s-ar fi rasculat daca Phi lippe Fitzooth ar fi ndraznit sa-l lipseasca pe fata de drepturile sale. Asadar, hotar sa mai astepte, profitnd de sanatatea subreda a mostenitorului, care , dupa spusa medicilor, nu putea sa reziste multa vreme daca ar fi prins gust pe ntru o viata desfrnata si exercitii violente. n acest scop am fost angajat eu de P hilippe Fitzooth. Robert mplinise saisprezece ani si, dupa socotelile ticaloase a le unchiului sau, eu trebuia sa-l mping spre pieire prin toate mijloacele cu puti nta; caderi, accidente sau boli. Trebuia sa ncerc orice ca sa-i grabesc moartea, n afara de un omor. Spre rusinea mea, draga Gilbert, am fost un demn si zelos ins trument al baronului de Beasant, care nu putea urmari ndeaproape activitatea mea de corupator si de ucigas, deoarece regele Henric l trimisese n Franta, sa comande un corp de armata. Dumnezeu sa ma ierte! As fi putut profita de absenta baronul ui ca sa zadarnicesc aceasta uneltire mrsava, nsa eu, dimpotriva, m-am silit sa cst ig rasplata care mi se fagaduise pentru ziua cnd i-as fi vestit moartea lui Rober t. Dar Robert, pe masura ce crestea, se facea tot mai voinic. Oboseala nu-l mai pun ea jos. Puteam strabate mpreuna, ziua si noaptea, pe orice fel de vreme, cmpiile s i padurile, puteam vizita crciumile sau locurile rau famate, el nu dadea semne de oboseala si adesea eu trebuia sa cer ndurare! Din cauza asta, mndria mea suferea si daca, n acele clipe, baronul mi-ar fi scris un singur cuvnt, unul singur cu dou a ntelesuri, n legatura cu aceasta sanatate nfloritoare si de nebiruit, n-as fi sta t pe gnduri sa ma folosesc de vreo otrava lenta ca sa-mi duc opera la bun sfrsit. Asa se face ca misiunea mea devenea din zi n zi tot mai grea, caci mi secatuise to ata vlaga mintii fara sa gasesc un mijloc firesc de a zdruncina neobisnuita vigo are a elevului meu. Ma istovisem si eram gata-gata sa stric trgul pe care-l ncheia sem cu baronul de Beasant, cnd mi s-a parut ca s-a produs o schimbare n nfatisarea si n purtarile tnarului conte. Aceasta schimbare, la nceput foarte stearsa, deveni din ce n ce mai vadita, mai reala si mai importanta. El si pierduse vioiciunea si veselia si sta ceasuri ntregi trist si gnditor. Se oprea deodata la nceputul vreune i haituieli sau se plimba singuratic cnd cinii ncolteau vnatul. Nu mai mnca, nu mai b ea, nu mai dormea, fugea de femei si abia daca-mi vorbea o data sau de doua ori pe zi. Cum nu m-asteptam sa-mi faca vreo destainuire, am vrut sa-l pndese ca sa a flu pricina acestei schimbari att de neobisnuite; dar treaba mergea greu fiindca mereu gasea motive ca sa ma ndeparteze de el. ntr-o zi pe cnd eram mpreuna la vnatoare gonind un cerb, am ajuns la marginea paduri i de la Huntingdon. Acolo contele se opri si, dupa ce se odihni putin, mi spuse s curt: - "Roland, asteapta-ma lnga stejarul acesta. Am sa ma-ntorc dupa cteva ceasuri."

- "Bine, stapne" ? i-am raspuns. Si contele se nfunda n desis. Am legat de ndata cinii de un copac si m-am luat dupa el, urmnd prin maracinis drumul strabatut de el. Dar, cu toata grija mea, n-am pu tut sa-i dau de urma si, tot umblnd asa de colo-colo, m-am ratacit. Foarte supara t ca pierdusem prilejul de a afla taina contelui, cautam sa gasesc copacul lnga c are mi poruncise sa-l astept, cnd, la ctiva pasi alaturi de mine, ntr-un tufis, am a uzit o voce dulce, o voce de copila... M-am oprit si, fara zgomot, am nlaturat cte va ramuri. Atunci l-am vazut pe stapnul meu si o frumoasa copila de vreo saisprez ece-saptesprezece ani stnd de vorba alaturi unul de altul, zmbitori si tinndu-se de mna. "Ah! Ah! mi-am zis n gnd. Iata o noutate la care nu se asteapta stapnul meu baronul de Beasant. Robert e ndragostit. Asta lamureste si nesomnul si tristetea si lips a de pofta de mncare, dar mai cu seama plimbarile de unul singur." Am ciulit urechea la cuvintele celor doi ndragostiti, doar-doar voi prinde vreun secret, dar n-am auzit dect cuvinte folosite de obicei n asemenea mprejurari. Ziua era pe sfrsite. Robert se ridica si, oferind bratul tinerei fete, o conduse la ma rginea padurii, unde o astepta un slujitor cu doi cai. I-am urmarit din departar e cum se despart. Apoi stapnul meu s-a ntors n graba la locul unde ma lasase. Abia am avut timp s-ajung naintea lui. Cnd el sosi, cinii erau liberi, iar eu sunam din corn cu toata puterea. - "Ce rost are sa trmbitezi asa?" ma ntreba el. - "Soarele a apus, domnule conte ? am raspuns eu ? si ma temeam sa nu va ratacit i prin padure." - "Nu m-am ratacit ? a zis el, cu raceala. Sa ne ntoarcem la castel." ntlnirile lui Robert cu iubita lui au continuat multa vreme. Pentru a le nlesni, Ro bert mi-a ncredintat si mie aceasta taina, dar eu nu i-am scris nimic baronului d e Beasant, pna nu m-am informat n amanuntime despre situatia tinerei fete. Miss La ure apartinea unei familii aflata mai jos n ierarhia nobilimii dect familia lui Ro bert, totusi alianta aceasta era onorabila. Baronul mi ceru sa mpiedic cu orice pr et casatoria lui Robert cu miss Laure si merse pna acolo nct mi porunci s-o sacrific pe tnara copila. Ordinul mi se paru nespus de crud si de primejdios, dar, mai al es, foarte greu de nfaptuit; as fi vrut sa ma mpotrivesc, sa nu ma supun, nsa cum a s fi putut s-o fac cnd eram vndut trup si suflet baronului de Beasant? Nu stiam ce sa fac, nici carui diavol sa-i cer povata, cnd, ncrezator si sincer ca orice om fericit, Robert mi destainui ca, vrnd sa fie iubit pentru el nsusi, i ascu nsese frumoasei miss Laure rangul sau. Miss Laure l credea fiu de padurar si, cu toata aceasta modesta origina, primise sa-i fie soata. Robert nchinase o casuta n oraselul Loockeys, din Nottinghamshire: acolo trebuia sa se ascunda cu tnara-i so tie si, pentru ca absenta lui sa nu dea nimic de banuit, avea sa anunte, parasin d castelul din Huntingdon, ca urma sa petreaca vreo cteva luni n Normandia, la unc hiul sau baronul de Beasant. Planul reusi de minune. Un preot uni ntr-ascuns pe cei doi ndragostiti; eu am fost singurul martor la aceasta casatorie. Apoi ne-am retras n casuta din Loockeys. A colo s-au scurs multe zile de fericire, n ciuda poruncilor amenintatoare trimise mie de baron, pe care-l tineam la curent cu tot ce se petrecea si care ma amenin ta cu mnia lui pentru ca nu mpiedicasem aceasta casatorie... Domnul fie acum binec uvntat! N-am avut taria s-o fac. Dupa un an de fericire, pe care nici un nor maca r n-a umbrit-o, Laure aduse pe lume un copil, dar nasterea a costat-o viata. - Si? ntreba ngrijorat Gilbert. Copilul asta ar fi?... - Da, e copilul pe care ti l-am ncredintat acum cincisprezece ani. - Atunci, Robin trebuie sa poarte titlul de conte de Huntingdon? - Da, Robin este conte, Robin... Si Ritson, pe care chinurile remuscarii l ajutasera sa poata vorbi att de mult, pa rea gata sa-si dea sfrsitul, dar Gilbert i curma povestirea! - Ah, baiatul meu adoptiv e conte! repeta cu mndrie batrnul Gilbert Head. Conte de Huntingdon! Hai, frate, grabeste-te sa sfrsesti povestea lui Robin al meu. Ritson si aduna ultimele puteri si, cu mare stradanie, continua: - nnebunit de durere, Robert refuza orice mngiere, si pierdu curajul si se mbolnavi g rav. Baronul de Beasant, nemultumit de supravegherea mea, ma vesti ca avea sa se ntoarca n curnd. Creznd ca actionez dupa dorintele lui, am ngropat-o pe contesa Laur

e ntr-o mnastire din apropiere, fara sa dezvalui ca era sotia contelui Robert, iar pe copil l-am dat unei tarance pe care o cunosteam mai de mult. ntre timp, baron ul de Beasant se napoie n Anglia si, socotind ca-i spre folosul lui sa nu dezvalui e adevarul n legatura cu pretinsa calatorie a lui Robert n Franta, l duse pe tnar la castel, spunnd la lume ca se mbolnavise n timpul calatoriei. Soarta l ajuta pe baro nul de Beasant sa-si realizeze dorinta, asa nct el se si vedea mostenitorul titlul ui si averii contelui de Huntingdon, caci Robert tragea sa moara... Cu foarte pu tin timp nainte de a-si da sufletul, nefericitul tnar l chema la patul sau pe baron , i vorbi despre casatoria sa cu Laure si-l puse sa jure pe evanghelie ca se va ng riji de cresterea orfanului. Unchiul jura... dar nca nu se racise corpul nensuflet it al sarmanului Robert, ca baronul ma si chema n ncaperea unde zacea mortul si, l a rndul sau, ma puse sa jur pe evanghelie ca nu voi dezvalui nimic, n tot timpul v ietii sale, nici despre casatoria lui Robert, nici despre nasterea copilului, ni ci despre conditiile n care a murit. Sufletul mi-era zdrobit; plngeam cnd mi amintea m de stapnul sau, mai degraba, de elevul meu, de tovarasul meu, att de bun si de b lnd, att de generos cu mine si cu toti; iar trebuia sa ascult de poruncile baronul ui de Beasant. Am jurat deci si ti-am adus copilul dezmostenit. - Si baronul de Beasant, ajuns prin uzurpare conte de Huntingdon, unde este? ntre ba Gilbert. - A murit ntr-un naufragiu pe coasta Frantei; l nsoteam atunci, asa cum l-am nsotit cnd am venit aici; eu am adus n Anglia vestea ca a murit. - Si pe el cine l-a mostenit? - Bogatul abate din Ramsay, William Fitzooth. - Cum adica? Un abate l-a pradat pe fiul meu Robin? - Da, abatele asta m-a luat n serviciul lui si acum cteva zile m-a gonit pe nedrep t, dupa ce ma certasem cu una din slugile lui. Am plecat de la el, cu inima cloc otind de mnie si am jurat sa ma razbun... Si, cu toate ca moartea ma face neputin cios, eu tot ma razbun, caci ar nsemna sa nu-l cunosc ctusi de putin pe Gilbert He ad daca ar ngadui ca Robin sa fie lipsit nca multa vreme de mostenirea ce i se cuv ine. - Nu. Mult timp nu va mai fi lipsit ? i raspunse Gilbert ? sau voi muri. Cine sun t parintii lui dinspre mama? E n interesul lor ca Robin sa fie recunoscut conte a l Angliei. - Sir Guy de Gamwell-Hall este tatal contesei Laure. - Cum? Batrnul Sir Guy de Gamwell-Hall, acela are locuieste dincolo de padure, cu cei sase fii voinici, un fel de herculi vnatori din Shexwood? - Da, frate. - Ei bine, cu ajutorul lui, am sa ma fac luntre si punte ca sa-l gonesc din cast elul din Huntingdon pe domnul abate, desi i se spune bogatul, puternicul abate d e Ramsay, baron de Broughton. - Frate, am sa mor razbunat? ntreba Ritson, abia miscndu-si buzele. - Jur pe cuvntul si pe bratul meu, ca daca Dumnezeu mi da zile, Robin va fi conte de Huntingdon chiar de s-ar mpotrivi toti abatii din Anglia!... Si sunt, slava Do mnului, o gramada! - ti multumesc! n felul asta mi-am rascumparat macar o parte din greseli. Agonia lui Ritson se prelungea si cnd omul capata un dram de putere, facea noi ma rturisiri. nca nu spusese totul; nu cumva rusinea sau apropierea mortii i ntunecau mintea? - Ah! rencepu el, dupa un horcait ndelungat. Uitam un lucru de mare nsemnatate... d e foarte mare nsemnatate... - Vorbeste ? l ndemna Gilbert, sprijinindu-i capul ? hai, vorbeste! - Cavalerul acela si tnara carora le-ai dat ospitalitate... - Ei? - Am vrut sa-i omor... ieri... baronul Fitz Alwine m-a platit pentru asta si, de teama ca n-am sa-i ntlnesc, a trimis dupa ei oamenii aceia, complicii mei, pe car e i-ati biruit azi-noapte. Nu stiu de ce baronul are necaz pe viata acestor doua fiinte... nsa spune-le din partea mea sa se fereasca si sa nu se apropie de cast elul din Nottingham. Gilbert se nfiora amintindu-si ca Allan si Robin plecasera la Nottingham, dar acu m era prea trziu ca sa-i mai poata preveni de primejdie.

- Ritson ? spuse el ? cunosc un calugar benedictin care nu sta departe de aici. Te poate ajuta sa te mpaci cu Dumnezeu. Vrei sa-l chem? - Nu, sunt blestemat, blestemat, si-apoi nici n-ar mai ajunge la vreme... mor. - Curaj, frate! - Mor si daca ma ierti, fagaduieste-mi, Gilbert, ca ai sa ma ngropi ntre stejarul si fagul de la rascrucea drumului spre Mansfeldwoodhaus. Fagaduieste-mi ca ai sa -mi sapi groapa acolo? - ti fagaduiesc. - Multumesc, bunul meu Gilbert. Apoi Ritson adauga, frngndu-si minile cu deznadejde: - Ah! Si nca nu cunosti toate crimele pe care le-am savrsit. Trebuie sa marturises c totul... Dar daca spun tot, mi mai fagaduiesti o data ca ai sa ma-ngropi acolo unde te-am rugat? - ti mai fagaduiesc. - Gilbert Head, aveai o sora! ti amintesti? - Ah! exclama Gilbert, ngalbenindu-se n timp ce minile i se nclestara ntr-o miscare c onvulsiva. mi amintesc. Ce-ai sa-mi spui despre sarmana mea sora, ratacita n padur e, rapita de un nelegiuit sau sfsiata de lupi? Annette, buna si frumoasa mea Anne tte! Ritson se cutremura de fiorul mortii si zise cu o voce abia soptita: - Tu, Gilbert, o iubeai pe sora mea Margaret, eu o iubeam pe sora ta. O iubeam l a nebunie, o iubeam ca un nebun si nimeni dintre voi nu stia ca o iubeam astfel. ntr-o zi am ntlnit-o n padure si am uitat ca un om de omenie trebuie sa respecte fa ta pe care vrea sa o ia de nevasta. Annette m-a alungat, otarta si a jurat ca numi va ierta niciodata aceasta greseala. I-am cerut iertare, i-am cazut n genunchi , i-am spus ca as vrea sa mor... Ea s-a nduiosat si-atunci, acolo, sub copacii un de vreau sa ma-ngropi, am schimbat ntre noi juraminte de dragoste... Cteva zile ma i trziu, am nselat-o ca un netrebnic, ngrozitor... un prieten de-al meu mbracat n ves minte de preot ne-a cununat n taina. - Oh, iad! Oh, moarte! racni Gilbert, cuprins de furie, prinzndu-se cu minile de t ablia patului ca sa se mpotriveasca ispitei de a-l gtui pe ticalos. - Da, merit moartea si o sa vie... Gilbert, nu ma ucide, nu ti-am spus nca tot... Annette se credea sotia mea, era prea cinstita, prea nevinovata ca sa poata ban ui mrsavia mea si credea n motivele nascocite de mine ca sa tot amn si sa nu dezval ui familiei faptul ca ne-am casatorit. Am amnat mereu, pna cnd a devenit mama. De a tunci i-a fost cu neputinta sa mai locuiasca n casa tatalui ei. Tot atunci tu teai casatorit cu sora mea; venise clipa sa marturisesc totul si ea ma ruga s-o fa c, dar eu n-o mai iubeam si urzeam planul sa plec din tara fara a-i spune nimic. ntr-o seara, Annette ma astepta sub stejarul sub care jurasem cndva ca am s-o iub esc vesnic: ma duceam la aceasta ntlnire cu mintea bntuita de gnduri negre. I-am asc ultat cu nepasare dojenile amestecate cu lacrimi si suspine. Ah, de ce n-am rama s surd si nepasator atunci cnd, nnebunita, a cazut la picioarele mele, mi-a mbratis at genunchii strngndu-i la piept si m-a rugat ca mai degraba s-o strapung cu pumna lul dect s-o parasesc! Buzele ei abia rostira cuvintele "Ucide-ma!", cnd diavolul, da, diavolul, m-a ndemnat sa scot pumnalul si... sa lovesc, o data, de doua ori, de trei ori... Eram singuri, noaptea era ntunecoasa. Am ramas n picioare, nemisca t, fara sa-mi fi dat seama de crima pe care o faptuisem, fara sa-mi amintesc ca am lovit-o si cred ca nu ma gndeam la nimic... cnd, deodata, am simtit ceva cald p e picioare: era sngele Annettei, care curgea suvoi... Trezit din amorteala si dndu -mi seama de crima pe care o savrsisem, am vrut sa fug; dar minile ei mi nlantuiau p icioarele si, cnd m-am aplecat sa ma desprind, am auzit glasul ei blnd spunndu-mi: "ti multumesc, dragul meu Roland!" Ah, n clipa aceea Dumnezeu a vrut sa ma pedepse asca pentru tot restul vietii, caci nu mi-a dat puterea sa ma njunghii si eu pest e trupul nensufletit al sarmanei Annette. - Ticalosule! Ticalosule care mi-ai ucis sora!... repeta Gilbert de cte ori Ritso n se ntrerupea ca sa-si recapete rasuflarea. Ce-ai facut cu trupul ei, ucigasule, ucigas nemernic! - Pe cnd mi multumea, razele lunii strecurndu-se printre frunze i luminara chipul pa lid, iar eu am citit n ochii el ca ma iertase... Apoi mi-a ntins mna si si-a dat su fletul, dupa ce a murmurat aceste cuvinte: "Multumesc, Roland, multumesc! Caci m

ai bine moartea dect viata fara dragostea ta! Vreau sa nu se stie niciodata ce am ajuns... ngroapa-ma la radacina acestui copac". Nu-mi dau seama ct timp am ramas fulgerat, prabusit n nesimtire lnga cadavrul nefericitei Annette. Nu mi-am venit n fire dect n clipa cnd am simtit o apriga durere: mi se parea ca bratul mi este sfsiat de niste colti ascutiti. Nu ma nselasem: era un lup care, atras de mirosul sngelu i... sosise n goana... Lupta cu fiara mi-a redat tot sngele rece. Am nteles ca, dac a nu ngrop ct mai repede trupul victimei mele, crima pe care am faptuit-o avea sa fie descoperita. Am sapat deci o groapa ntre stejarul si fagul de care ti-am vorb it si, dupa ce am cobort-o acolo pe sarmana Annette, am fugit; chinuit de remusca ri, am ratacit apoi prin padure pna la ivirea zorilor... Atunci m-ati ntlnit voi, z acnd pe pamnt, plin de muscaturi si scaldat n propriul meu snge... lupii ma urmareau si m-ar fi sfsiat, asa ca, daca voi n-ati fi venit, mi-as fi primit nca de-atunci pedeapsa pentru nelegiuirea mea... A doua zi cnd toti s-au aratat ngrijorati de d isparitia Annettei, eu m-am ferit sa-mi marturisesc crima, ba chiar v-am ajutat n cercetarile voastre ca s-o gasiti si am lasat sa se creada ca fusese rapita de vreun tlhar sau ca, cine stie, cazuse prada fiarelor salbatice... Gilbert nu-l mai asculta... plngea cu capul sprijinit de marginea ferestrei. n zad ar nemernicul striga: "Mor! Mor! Nu uita stejarul!", padurarul ramase multa vrem e acolo, nemiscat, prabusit sub povara durerii, iar cnd, n cele din urma, se aprop ie de pat, Ritson si daduse de mult obstescul sfrsit. n timpul lungii agonii a lui Roland Ritson, cei trei calatori care mergeau spre N ottingham, strabatnd n graba padurea Sherwood, erau, cum stim, Allan, Robin si cal ugarul, calugarul cu o grozava pofta de mncare, cu inima viteaza si cu brat puter nic. Vorbeau, cntau si rdeau; calugarul cel voinic povestea cte o ntmplare mai hazlie , Robin cu vocea-i cristalina zicea o balada, Allan retinea atentia tovarasilor sai de drum cu vreo observatie plina de spirit. - Domnule Allan ? zise deodata Robin ? soarele arata amiaza si stomacul meu nu-s i mai aminteste de gustarea de dimineata. Daca ma credeti, suntem aproape de mal ul unui ru care curge prin apropiere. Am merinde ntr-o traista. Ct timp mncam, o sa ne si odihnim. - Vorba ta, fiule, e plina de ntelepciune ? rosti calugarul. Ma nvoiesc din toata inima... ce zic eu?... cu toate maselele. - Nu ma mpotrivesc, draga Robin ? spuse Allan ? dar ngaduie-mi sa-ti atrag atentia ca vreau s-ajung neaparat la castelul din Nottingham nainte de apusul soarelui s i daca ceea ce propui ne mpiedica, as prefera sa-mi continui drumul fara sa ma op resc. - Faca-se voia dumneavoastra, messire ? raspunse Robin ? unde mergeti dumneavoas tra, mergem si noi. - La ru, la ru! striga calugarul. Nu mai sunt dect trei mile pna la Nottingham si av em timp s-ajungem de zece ori pna la caderea noptii. N-o sa ne mpiedice un ceas de odihna si o masa buna. Linistit do cuvintele calugarului, Allan primi sa se opreasca. Apoi se asezara c u totii la umbra unui stejar batrn, n fermecatoarea vale a unui rusor cu apa limped e, cristalina, prin care se vedea pietrisul alb si trandafiriu, cu malurile acop erite de iarba si flori. - Ce loc ncntator! spuse Allan, privind cu luare-aminte la frumusetile acelui colt de lume. Dar, pare-mi-se, draga Robin, ca nu poti sa vii aici prea des sa te od ihnesti, acest paradis pamntesc fiind prea departe de casa. Nu-i asa? - Asa este, messire, venim destul de rar, o data pe an si nu cnd natura se trezes te la viata, cnd totul este nflorit si frumos ca acum. Venim cnd iarna a pustiit to tul, cnd vntul zbuciuma crengile desfrunzite si acoperite de chiciura. Atunci inim a noastra e plina de tristete, asemenea cerului ncarcat de nori si zabranicul nat urii se nfrateste cu zabranicul ce ne cerneste sufletul. - Ce zabranic, Robin? - Vedeti fagul acela din mijlocul tufisului de maces? Sub acel fag este un mormnt , mormntul fratelui tatalui meu, Robin Hood, al carui nume l port eu. S-a ntmplat cu putin nainte de a ma naste: doi padurari se ntorceau de la vnatoare cnd au fost ata cati de o banda de tlhari. Cu toate ca s-au aparat vitejeste, din nefericire, unc hiul meu Robin a fost lovit n inima de o sageata si a cazut fara sa se mai scoale . Gilbert a razbunat aceasta moarte si mai trziu a ridicat acest monument modest,

n fata caruia venim sa ne rugam si sa plngem n fiece an n ziua cnd s-a ntmplat nenoro irea. - Nu exista loc pe pamnt, orict de frumos ar fi, care sa nu fi fost profanat de om ? spuse sententios calugarul. Apoi, schimbnd tonul, adauga cu o vesela nerabdare : Hai, Robin, lasa mortul sa se odihneasca si gndeste-te la cei vii care te-nsote sc; unui mort nu-i mai e foame, dar pe noi foamea ne scie. Ia sa vedem! Hai, desch ide traista, mi-ai spus ca-i plina cu merinde. Asezati pe iarba, la malul rului, cei trei calatori mncara pe saturate, multumita prevederii bunei Margaret. Apoi o plosca pntecoasa, plina cu vin vechi frantuzesc , fu purtata si raspurtata de nenumarate ori din mna la gura si de la gura n mna, nct veselia se nteti nevoie mare, iar ragazul harazit popasului se prelungi nespus d e mult, fara ca cineva sa-si fi dat seama. Robin cnta, cnta fara ntrerupere. Allan, n al saptelea cer, zugravea cu de-amanuntul farmecele si calitatile lady-ei Chri stabel. Calugarul sporovaia verzi si uscate si striga n gura mare ca se numeste G illes Sherbowne, ca se trage dintr-o familie nstarita de tarani, ca prefera vieti i din mnastire, viata activa si libera de padurar si ca a obtinut de la superioru l ordinului sau, n schimbul unei sume rotunjoare, ngaduinta de a mnui ciomagul si d e a-l purta dupa cum i era pofta. - M-au poreclit fratele Tuck2 ? adauga el ? pentru iscusinta mea n mnuirea ciomagu lui si pentru obiceiul de a-mi salta sutana pna la genunchi. Sunt bun cu cei buni si rau cu cei rai, prietenilor le dau o mna de ajutor, iar dusmanilor o lovitura de ciomag; cnt balada ca sa rd si cntece de pahar cui i place sa rda si sa bea; ma r og laolalta cu credinciosii, cnt Oremus cu habotnicii si povestesc istorioare ves ele celor care fug de predici. Uite, asta-i fratele Tuck! Dar dumneata, messir A llan, ne spui si noua cine esti? - Cum sa nu, dar numai daca ma lasati sa vorbesc ? raspunse Allan. n timpul acesta, Robin tinea n mna plosca, nca plina, fratele Tuck se ntinse ca s-o a puce. - Stai! O clipa! striga tnarul. ti dau plosca daca nu-l ntrerupi pe messire Allan C lare. - Da-mi-o ca nu-l ntrerup. - O sa vedem dupa ce o ispravi cavalerul. - Ce rau esti, Robin! Mor de sete! - N-ai dect! Arunc-o n apa! Calugarul se strmba de ciuda si, n loc sa asculte povestirea lui Allan Clare, se nt inse pe iarba ca pentru a dormi. - Sunt saxon ? ncepu acesta din urma. Tatal meu era bun prieten cu Thomas Becket, primul ministru al lui Henric al II-lea si din aceasta prietenie i s-au tras to ate nenorocirile, caci a fost exilat la moartea ministrului. Robin era gata sa urmeze pilda calugarului, caci nu-l interesau elogiile pompoas e pe care cavalerul le aducea stramosilor si familiei sale. Dar nepasarea i pieri cnd fu rostit numele Mariannei. Si asculta cu sufletul la gura... asculta cu atta atentie, ca nici nu baga de seama cum Tuck se ridica n capul oaselor si-i lua bi nisor plosca din mna. De fiece data cnd Allan nceta sa vorbeasca de frumoasa Marian ne, Robin facea ce facea ca sa aduca din nou vorba despre fata. A trebuit totusi sa-l lase pe cavaler sa vorbeasca despre dragostele lui si sa se arate cuprins de admiratie pentru frumusetea nobilei Christabel, fiica baronului din Nottingha m. Foarte limbut din cauza vinului frantuzesc, cavalerul vorbi apoi despre ura b aronului fata de el. - Cnd favorurile curtii curgeau grla asupra familiei mele ? spuse el ? baronul de Nottingham zmbea dragostei noastre si ma numea copilul lui; nsa de ndata ce soarta ne-a fost potrivnica, mi-a nchis usa casei si a jurat ca nicicnd Christabel nu-mi va fi sotie. Am jurat si eu, la rndu-mi, ca-i voi frnge vointa si ca voi fi sotul fiicei lui. Si de-atunci am luptat nencetat sa-mi ating telul si cred ca am izbut it... Asta-seara, da, chiar asta-seara, ori mi va acorda mna Christabelei, ori va fi pedepsit pentru laudarosenia lui. Soarta m-a ajutat sa descopar o taina pe ca re daca o dau n vileag, ruina si moartea s-ar abate asupra lui. i voi spune deschi s: "Baron de Nottingham, ti propun un schimb: tacerea mea pentru fiica dumitale". Allan ar fi tinut-o asa nca multa vreme, caci Robin, comparnd-o n gnd pe Marianne cu Christabel, nu se gndea sa-l ntrerupa, dar, dndu-si seama ca soarele cobora la ori

zont, se opri brusc. - La drum! spuse Allan. - La drum, frate Tuck! adauga Robin. Dar fratele Tuck dormea dus, culcat pe o rna, cu plosca goala strnsa la piept. Rob in lasa cavalerului grija sa-l trezeasca pe calugar, iar el se grabi sa ngenunche ze la mormntul fratelui lui Gilbert; ar fi socotit un sacrilegiu sa plece de acol o fara sa ndeplineasca aceasta pioasa ndatorire. Tocmai si facea cruce, cnd auzi deo data n spatele lui un adevarat taraboi n care se amestecau nedeslusit strigate, rse te si ocari. Cavalerul si calugarul se bateau sau, mai bine zis, calugarul rotea naprasnicul sau ciomag deasupra capului lui Allan, care cauta sa pareze lovitur ile cu lancea, rznd n hohote, n timp ce benedictinul blestema de mama focului. - Hei, domnilor, ce v-a apucat? striga Robin. - Daca lancea ta nteapa tare, frumosule cavaler, apai ciomagul meu atinge vrtos ? spunea calugarul, clocotind de furie. Allan rdea si se ferea de loviturile calugarului, nsa cnd vazu ca de sub sutana fra telui picura stropi de snge care nrosesc iarba, ntelese mnia adversarului si-i ceru pe data iertare. Calugarul nceta sa-si mai roteasca ciomagul, bombanind nfundat si dovedind, dupa toate cele, o durere vie; si, ducndu-si mna la spate, aproape de p oalele sutanei, raspunse tnarului arcas, care-l ntreba de pricina taraboiului: - Pricina? Asta-i pricina! E o rusine, o adevarata crima sa tulburi rugaciunea u nui om sfnt ca mine, nfigndu-i un vrf de lance acolo unde vrful nu ntlneste nici un os Allan se gndise sa-l trezeasca pe calugar, mpungndu-l n spate cu vrful lancii. Fara nd oiala, voise sa faca haz, nu sa-l raneasca pe sarmanul Tuck, de aceea se ruga cu ardoare de iertaciune. Pacea se ncheie, iar convoiul se asternu de ndata la drum spre Nottingham; n mai putin de o ora ajunse la zidul cetatii si urca dealul n vrfu l caruia se nalta castelul feudal. - Mie o sa mi se deschida poarta castelului cnd voi cere sa vorbesc baronului ? s puse Allan ? dar voi, prieteni, ce siretlic veti folosi ca sa ma-nsotiti? - Nu va faceti griji, messire ? spuse calugarul , n castel se afla o fata al care i confesor sunt eu, tatal ei spiritual. Aceasta fata porunceste dupa bunul sau p lac sa se lase sau sa se ridice podul mobil si uite asa, datorita autoritatii ei , pot sa intru n castel la orice ora din zi si din noapte. Dumneata fii cu bagare de seama, frumosule cavaler, pentru ca, daca ai sa te porti cu baronul tot asa de naprasnic cum te-ai purtat cu mine, n-o sa-ti mearga; baronul e un adevarat l eu, pe care-l vei strni chiar n brlogul lui; ia-l cu duhul blndetei, caci altfel e v ai de tine, fiul meu! - Am sa fiu blnd si drz n acelasi timp - Domnul sa te calauzeasca! Dar iata ca am sosit, ia seama! si, cu o voce de ste ntor, calugarul striga: Binecuvntarea slavitului meu stapn, preasfntul Benedict, sa -si mprastie binefacerile asupra ta si alor tai, jupne Hubert Lindsay, pazitor al portilor castelului din Nottingham! Lasa-ne sa intram; nsotesc doi prieteni: unul vrea sa vesteasca stapnului tau lucruri de mare nsemnatate, celalalt are nevoie s a se racoreasca si sa se odihneasca, iar eu daca-mi ngadui, i-as mai da fiicei ta le sfaturile de care are nevoie sufletul ei. - Cum, dumneata esti, vesele si cinstite Tuck, margaritar printre calugarii abat iei din Linton? i se raspunse cu prietenie dinlauntrul cetatii. Fiti bineveniti si dumneata si prietenii dumitale, dragul meu gentleman. Si numaidect podul mobil fu cobort, iar calatorii patrunsera n castel. - Baronul s-a retras n camera lui ? i spuse comandantul garzii, Hubert Lindsay, lu i Allan, care cerea sa fie condus fara ntrziere la baron ? dar daca ceea ce aveti de spus nu sunt cuvinte de pace, va sfatuiesc sa amnati pe mine aceasta ntlnire, cac i asta seara baronul este nespus de mnios. - Nu cumva e bolnav? ntreba calugarul. - l necajeste guta si sufera cumplit din pricina ei. Daca-l lasi singur, scrsneste din dinti si striga dupa ajutor; daca stai lnga el, fierbe de mnie si ameninta pe cel ce ndrazneste sa-i spuna vreun cuvnt de alinare. Ah prietene ? adauga, ntrista t, messire Hubert ? de cnd stapnul a fost lovit n cap cu iataganul n tara Ierusalimu lui, si-a pierdut si rabdarea si masura. - Nu ma nspaimnta mnia lui ? zise Allan ? vreau sa-i vorbesc chiar acum. - Dupa cum va este voia, domnule! Hei, Tristan! striga paznicul castelului catre

un servitor care strabatea curtea. Spune-mi n ce ape se mai scalda naltimea sa? - Tot n alea; tuna si fulgera si racneste ca un tigru pentru ca doctorul i-a facu t o cuta gresita la bandaj. nchipuiti-va, domnule, ca baronul l-a gonit pe doctor , lovindu-l cu piciorul, apoi a luat un pumnal si m-a silit pe mine sa-l nlocuies c pe doctor, amenintndu-ma cu glas cumplit ca, la cea mai mica stngacie, mi taie na sul. - Va rog, domnule cavaler ? zise Hubert ? nu va nfatisati asta-seara dinaintea st apnului, mai asteptati. - N-am s-astept nici un minut, nici macar o secunda, condu-ma la camera lui. - E o porunca? - Da, o porunca. - Atunci, Domnul sa va aiba n paza lui! spuse batrnul Lindsay, facndu-si cruce. Tri stan, condu-l pe domnul. Tristan se ngalbeni de spaima, iar picioarele si minile ncepura sa-i tremure. Se fe licitase n sinea lui ca scapase teafar din ghearele acestei fiare salbatice si nu dorea de fel sa se expuna din nou, pentru ca si dadea seama si pe buna dreptate, ca mnia baronului s-ar fi abatut att asupra vizitatorului ct si asupra celui care l-ar fi adus. ntreba deci stingherit: - Stapnul asteapta vizita acestui gentilom? - Nu, prietene. - Atunci mi dati voie sa-l vestesc pe stapn? - Nu, te urmez; du-ma la el. - Ah! striga ndurerat nenorocitul. Sunt pierdut! Si pleca, urmat de Allan. n timp ce comandantul garzii spuse rznd: - Bietul Tristan, urca treptele spre camera baronului de parca ar urca treptele esafodului. Pe sfnta liturghie! Nu ncape ndoiala ca-i bate inima sa-i sparga pieptu l. Dar uite ca-mi pierd timpul aici, dragii mei, n loc sa inspectez santinelele p ostate pe ziduri. Frate Tuck, o gasesti pe fata n casa, du-te si daca o vrea Dumn ezeu, am sa vin si eu n mai putin de un ceas. - Multumesc din inima ? spuse calugarul. Si, urmat de Robin, patrunse ntr-un labirint de coridoare, de galerii si scari, n care Robin s-ar fi ratacit de o mie de ori. n schimb, fratele Tuck cunostea prea bine locurile acestea: abatia din Linton nu-i era mai familiara dect castelul din Nottingham. De aceea, cu usurinta si cu siguranta omului multumit de sine si mnd ru de niste drepturi dobndite de multa vreme, ciocani la usa camerei. - Intra! se auzi o voce tnara si proaspata. Intrara si, la vederea uriasului calugar, o fata frumoasa de vreo saisprezece-sa ptesprezece ani, n loc sa se sperie, veni cu vioiciune spre ei si-i primi cu un zm bet cochet si binevoitor. "Oho, oho! se gndi Robin. Iat-o pe naiva pocaita a sfntului calugar! Pe legea mea, aceasta frumoasa fata cu ochi stralucitori de veselie, cu buze rosii si surzatoa re este cea mai ncntatoare crestina pe care am vazut-o vreodata." Robin nu putea sa-si ascunda impresia pe care i-o produsese chipul frumos si bin evoitor al fetei. Cnd frumoasa Maud ntinse spre el minile mici ca sa-i ureze bun ve nit, Tuck, ca un bun frate ce era, i spuse: - Nu te multumi, baiete, numai cu minile, ocheste buzele, buzele de culoarea caps unii si saruta-le; alunga-ti sfiiciunea! - Vai, taceti! replica fata, scuturndu-si capul cu un aer ironic. Taceti, va rog! Cum ndrazniti, parinte, sa rostiti asemenea lucruri?! - Parinte, parinte! repeta calugarul, cu ngmfare. Robin urma sfatul calugarului, cu toata mpotrivirea slaba a fetei. Apoi Tuck i dad u sarutul de iertare, apoi sarutul de pace... n sfrsit, sa fim sinceri si sa recun oastem ca Maud l trata pe fratele Tuck mai mult ca pe un ndragostit dect ca pe un s fatuitor spiritual. Dar trebuie sa marturisim ca si purtarea calugarului respect a prea putin canoanele bisericesti. Robin baga de seama aceasta; n timp ce cinstea bauturile racoritoare si gustarile cu care Maud ncarcase masa, spuse, cu un aer nevinovat, ca fratele calugar nu se amana de loc cu un duhovnic de temut si respectat. - Un pic de afectiune si de apropiere ntre rude nu trebuie osndit ? spuse calugaru l.

- Ah! Sunteti rude? N-am stiut. - ntr-un grad foarte apropiat, foarte apropiat, sl foarte putin interzis, adica: bunicul meu era fiul unuia din nepotii varului matusii lui Maud. - Aha! Iata o rudenie bine stabilita. n timpul acestui dialog, Maud se mpurpurase la fata si parea ca-i cere iertare lui Robin. Apoi sticlele se golira, iar ncaperea rasuna de pahare ciocnite, de zgomo tul rsului si al sarutarilor furate lui Maud. Pe cnd veselia era n toi, usa odaii s e deschise brusc, iar n prag se ivi un sergent nsotit de sase soldati. Sergentul s aluta politicos pe tnara fata, apoi, aruncnd o privire severa spre comeseni, spuse : - Dumneavoastra sunteti nsotitorii strainului care a venit n vizita la stapnul nost ru, lordul Fitz Alwine, baron de Nottingham? - Da ? raspunse Robin, cu nepasare. - Ei, si? ntreba cu ndrazneala Tuck. - Urmati-ma amndoi pna la camera stapnului. - De ce? mai ntreba Tuck. - Nu stiu, asa am porunca; supuneti-va! - nainte de a pleca, beti un pahar ? spuse frumoasa Maud, oferind soldatului un p ahar plin cu bere. Asta nu va poate face rau. - Cu placere. Apoi, dupa ce goli paharul, sergentul repeta musafirilor lui Maud ordinul de a-l urma. Robin si Tuck se supusera, parasind-o cu parere de rau pe frumoasa Maud, ramasa singura n odaie. Dupa ce strabatu galerii nesfrsite si o sala de arme, sold atul se opri n fata unei usi mari si trainice, taiata din stejar masiv. Ciocani c u putere de trei ori. - Intra! i se raspunse cu asprime dinauntru. - Stati lnga mine ? spuse sergentul lui Robin si lui Tuck. - Intrati, intrati odata, secaturi, tlhari, candidati la spnzuratoare, intrati! re peta, cu voce tunatoare, batrnul baron. Intra, Simon! n cele din urma, sergentul deschise usa. - Ah! Iata-va, ticalosilor! Unde ti-ai pierdut timpul de cnd te-am trimis dupa ei ? striga baronul, aruncnd spre comandantul grupei priviri aprinse. - naltimea voastra, am... - Minti, cine! Cum de mai ndraznesti sa te scuzi, dupa ce m-ai facut sa te-astept timp de trei ceasuri? - Trei ceasuri?! Milord se nsala. De-abia daca au trecut cinci minute de cnd mi-at i dat ordin sa-i aduc aici pe oamenii acestia. - Sclav obraznic! ndraznesti sa ma contrazici, ba nca n fata?! Netrebnicilor ? adau ga el, adresndu-se soldatilor uluiti ? sa nu-l mai ascultati pe acest tradator. L uati-i armele, nsfacati-l, nchideti-l! Iar daca pe drum ndrazneste sa se opuna, zvrl iti-l fara mila n fundul temnitei! Hai, fuga mars! Executarea! Soldatii se ncurajau din ochi si se apropiau anevoie de seful lor ca sa-l dezarme ze. Mai mult mort dect viu, sergentul tacea. - Netrebnicilor! zbiera baronul. ndrazniti sa v-atingeti de acest om nainte de a-m i fi raspuns la ntrebarile pe care i le-am pus? Soldatii se trasera napoi. - Acum, nemericule, acum ca ti-am facut dovada bunatatii mele, mpiedicnd aceste br ute sa te dezarmeze, mai sovai sa-mi raspunzi si sa-mi spui daca acesti doi cini sunt nsotitorii ndraznetului necredincios care s-a ncumetat sa vina pna la mine ca s a ma insulte n fata? - Da, milord. - Dar de unde stii, neghiobule? De unde ai aflat? Cum ai verificat? - Mi-au marturisit ei, milord. - Ai ndraznit sa-i ntrebi, fara porunca mea? - Milord, mi-au spus cnd le-am poruncit sa ma urmeze ca sa-i aduc la naltimea voas tra. - Mi-au spus, mi-au spus ? repeta baronul, imitnd vocea tremuratoare a sarmanului soldat. Halal judecata! Asadar, crezi ce-ti spune primul venit, nu? - Milord, credeam... - Taci din gura, pungasule! Destul! Mars d-aici!

Sergentul comanda oamenilor sai stnga-mprejur. - Stati! Sergentul i opri. - Ba nu, plecati, plecati! Sergentul le facu semn sa plece. - Unde plecati n halul asta, nemernicilor? Sergentul i opri pentru a doua oara. - Dar plecati odata, va spun, cini mpleticiti, melci n uniforma, hai, plecati! De data aceasta, mica trupa nu se mai opri la usa si baronul tot mai bombanea cnd ei ajunsera la post. Robin urmarise cu atentie diferitele faze ale acestui interesant dialog dintre F itz Alwine si sergent; ramasese naucit si-l privea, mai mult uimit dect nfricosat, pe aprigul si ciudatul stapn al castelului din Nottingham. n vrsta de cincizeci de ani, potrivit ca naltime, cu ochii mici si vioi, cu nas vulturesc, mustati lungi si sprncene stufoase, cu trasaturi energice, obrajii colorati, cam injectati de snge si cu o ciudata salbaticie n felul sau de a se purta, iata-i portretul. Purta o armura din zale si, pe deasupra, o pelerina larga de stofa alba pe care se de sena crucea rosie a paladinilor cruciati. Acestei naturi foarte inflamabile, vit riolica daca ne putem exprima astfel, cea mai usoara contrazicere i pricinuia exp lozii teribile; o privire, un cuvnt, un gest care nu i-ar fi placut l preschimbau n tr-un dusman implacabil, visnd numai razbunare, razbunare pe viata si pe moarte. Desfasurarea interogatoriului la care urmau sa fie supusi cei doi prieteni anunt a noi furtuni pentru seara aceea. Cu un aer batjocoritor, amestecat cu o ironie cruda, baronul striga: - nainteaza, tinere lup din Sherwood. nainteaza si tu, calugar vagabond, pleava a manastirii! Sper sa-mi spuneti fara ascunzisuri si fara a folosi o prudenta plin a de siretlicuri cum de-ati ndraznit sa patrundeti n castelul meu si ce urzeli de jaf v-au facut sa parasiti, unul maracinisurile, celalalt cocioaba? Vorbiti, vor biti deschis, caci altfel cunosc un procedeu minunat ca sa smulg vorbele din gtle jul mutilor si, pe Sfntul Jean d'Acre, voi aplica metoda aceasta si pe pielea voa stra de necredinciosi. Robin arunca spre baron o privire dispretuitoare si nu gasi de cuviinta sa-i ras punda; calugarul pastra aceeasi tacere, strngnd convulsiv n mna nobila bta de corn pe care o cunoasteti si pe care se sprijinea ntotdeauna, fie n timpul mersului, fie cnd se odihnea, ca sa-si dea un oarecare aer de persoana venerabila. - Vasazica asa? Nu raspundeti si-o faceti pe mbufnatii, domnilor gentilomi! strig a baronul. As putea sa stiu carui motiv datorez cinstea vizitei voastre? Stiti, domnilor, ca v-ati potrivit de minune: bastardul unui tlhar, cu un cersetor jegos ! - Minti, baroane! raspunse Robin. Eu nu sunt bastardul unui proscris si nici cal ugarul nu este un cersetor jegos. Minti! - Sclavi nerusinati! - Si acum minti! Nu sunt nici sclavul tau, nici ai altcuiva si daca acest caluga r si va ntinde bratul spre tine, n-o va face ca sa cerseasca. Tuck ncepu sa-si mngie bta. - Ah, ah, cine vagabond, ndraznesti sa ma-nfrunti, sa ma insulti? striga baronul, n abusindu-se de mnie. Hei! Pentru ca are urechi att de lungi, sa fie tintuit de ure chi pe poarta mare a castelului si sa i se traga o suta de vergi! Robin, palid de indignare, dar pastrndu-si sngele rece, tacea, cu ochii tinta la f iorosul Fitz Alwine, si-si pregatea o sageata din tolba. Baronul tresari, dar pa re-se nu pricepu intentia tnarului. Dupa o clipa de tacere, vorbi din nou pe un t on mai putin violent: - Tineretea ma nduioseaza si, n ciuda obrazniciei tale, n-am sa te-arunc de ndata n temnita, dar trebuie sa raspunzi la ntrebarile mele si, raspunznd, sa nu uiti ca, daca ti las viata, o fac din bunatate. - Nu sunt n puterea dumneavoastra att de mult pe ct credeti, nobile senior ? raspun se Robin cu un dispretuitor snge rece ? si, ca dovada, refuz sa va raspund. Obisnuit sa fie ascultat fara crcnire de catre slujitorii sai, precum si de cei m ai slabi dect el, baronul, uimit, ramase cu gura cascata; apoi gndurile-i nvolburat e ce i se ciocneau n cap se transformara n cuvinte fara sir si n invective.

- Ha, ha! relua el, cu un rs strident. Asa, vasazica, nu esti n puterea mea, ursul et ciufulit?! Si vrei sa taci, corcitura de maimuta, copil de vrajitoare! Ei bin e, cu un gest, cu o privire, cu un semn, pot sa te trimit n iad. Asteapta, asteap ta, am sa te strng de gt cu cingatoarea mea. Robin, continund sa ramna nepasator, si ncordase arcul si tocmai pregatea o sageata pentru a trage n baron, cnd Tuck interveni cu o voce usor ironica: - Nadajduiesc ca naltimea voastra nu-si va pune n aplicare amenintarile? Cuvintele calugarului produsera o diversiune; Fitz Alwine se ntoarse brusc spre e l, asemenea unui lup turbat spre o noua prada. - Stapneste-ti limba de vipera, calugar al diavolului! striga baronul, masurndu-l pe Tuck din cap pna n picioare; apoi adauga, pentru a face mai expresiva privireai dispretuitoare: Iata tipul caracteristic al acelor lacomi hrapareti care se nu mesc calugarii cersetori. - Nu sunt chiar ntru totul de parerea dumneavoastra, monseniore ? raspunse calm T uck ? si va rog sa-mi ngaduiti sa va spun, cu tot respectul care se cuvine unui na lt personaj, ca felul dumneavoastra de a vedea, cu desavrsire gresit, dovedeste o totala lipsa de bun simt. Poate v-ati pierdut mintile, milord, din cauza unei c rize puternice de guta, sau poate le-ati lasat pe fundul vreunei sticle de rachi u. Robin izbucni ntr-un hohot de rs. Exasperat, baronul apuca o carte groasa de rugac iuni si o zvrli n capul calugarului cu atta forta, nct bietul Tuck, atins zdravan, se clatina zapacit. nsa si reveni de ndata si, cum nu era omul care sa primeasca un d ar fara a-si dovedi pe loc recunostinta; ridica ciomagul si lovi cu sete n umarul bolnav de guta al baronului Fitz Alwine. Nobilul lord sari ca ars, scoase un ra cnet de durere, urla ca un taur n arena la prima rana si ntinse mna ca sa ia din cu i sabia pe care o folosise n cruciada. Dar Tuck nu-i dadu ragaz si, prelund ofensi va, aplica o ciomageala viguroasa preanaltului, preanobilului si preaputernicului senior de Nottingham, care, cu toata armura grea si guta lui, fugea mncnd pamntul jur mprejurul camerei, ncercnd sa scape de mngierile nspaimntatoarei bte. Baronul striga dupa ajutor de cteva minute, cnd, n sfrsit, sergentul, care-l arestas e pe Tuck si pe Robin, se ivi n usa crapata pe jumatate si, dupa ce vr capul pe usa , ntreba flegmatic daca era nevoie de el. Vioi ca la douazeci de ani, baronul fac u doar un salt, din coltul ncaperii unde-l ncoltise ciomagul lui Tuck, pna n pragul usii, pe care sergentul nu ndraznea sa-l calce fara ordin, chiar daca ar fi fost vorba sa-i vina stapnului n ajutor. Bietul sergent! Ar fi meritat sa fie primit ca un salvator, ca un nger pazitor, d ar furia stapnului, neputincioasa fata de calugar, se descarca asupra ostasului s ub o ploaie de lovituri de picioare si de pumni. n cele din urma, obosind sa tot loveasca aceasta fiinta inofensiva care nu ndraznea sa riposteze, deoarece n vreme a aceea orice nobil era pentru vasalul sau inviolabil ca un sfnt, baronul si trase sufletul si-i dadu ordin sergentului sa-i nhate pe Robin si pe calugar si sa-i a runce n temnita. Scapat din ghearele stapnului, sergentul o rupse la fuga strignd: "La arme! La arm e!" si se ntoarse curnd, nsotit de o grupa de vreo doisprezece soldati. La vederea acestor ntariri, calugarul apuca de pe masa un crucifix de fildes, se aseza n fata lui Robin, care voia sa traga vreo cteva sageti si striga: - n numele preasfintei Fecioare, n numele Fiului mort pentru voi, va poruncesc sa ma lasati sa trec. Nenorocirea si excomunicarea sa cada pe capul celui care se v a mpotrivi! Cuvintele acestea, rostite cu voce rasunatoare, i mpietrira pe soldati, iar caluga rul iesi din apartament fara nici o greutate. Robin se pregatea sa-si urmeze pri etenul, cnd, la un semn al baronului, soldatii se aruncara asupra tnarului, i smuls era arcul si sagetile si-l mpinsera apoi n ncapere. Frnt de oboseala si nvinetit de lovituri, baronul se trntise ntr-un jilt. - Acum sa ne rafuim noi doi! spuse el, dupa ce se stradui ndelung pna sa poata vor bi. Acum ntre noi doi! Aceste evenimente se petreceau ntr-o vreme cnd nu era prudent sa te legi de un fiu al bisericii, asa cum ncercase, spre nenorocul sau, Henric al II-lea, cnd se cert ase cu Thomas Becket. De aceea baronul se vazuse silit sa-l lase pe calugar sa s cape, dar si puse n gnd sa-si ia revansa asupra lui Robin.

- Este adevarat ca l-ai nsotit pe Allan Clare aici? ntreba el, cu un ton ironic si calm. Ai putea sa-mi spui ce l-a facut sa vina la mine? Oricine altul, n locul lui Robin, s-ar fi crezut pierdut, pierdut fara scapare, v azndu-se la mna unui om asa de crud ca batrnul Fitz Alwine. nsa tnarul si viteazul ar cas din Sherwood, fiind dintre acei oameni care nu tremura niciodata, nici chiar n fata mortii apropiate si sigure, raspunse cu un snge rece fara pereche: - Stiu ca l-am nsotit pna aici pe messire Allan Clare, dar nu stiu pentru ce a ven it. - Minti! Robin zmbi dispretuitor, iar calmul prefacut al lordului fu nlocuit cu o violenta explozie de mnie. Dar cu ct se dezlantuia mai grozav aceasta mnie, cu att Robin zmbea mai vrtos. - De cta vreme l cunosti pe Allan Clare? relua baronul. - De douazeci si patru de ore. - Minti! minti! Scos din fire de attea insulte, Robin raspunse cu raceala: - Mint? Mint eu? Dimpotriva, tu nu spui adevarul, batrn ncapatnat! Ei bine! Fie, mi nt! Dar nu voi mai minti, caci de acum nainte nu voi mai scoate un cuvnt. - Copil nebun, vrei sa fii aruncat de sus de pe parapet n santul castelului, asa cum o sa se ntmple peste un ceas, dupa ce va marturisi complicele tau Allan Clare? Hai, nca o ntrebare. Dar daca nu raspunzi, s-a zis cu tine! N-ati fost atacati ve nind ncoace? Robin nu raspunse. Fitz Alwine, furios, nsa stapnindu-si furia, se ridica din foto liu si apuca sabia. Robin l privea tinta: astepta. O crima era pe punctul de a fi savrsita cnd deodata usa se deschise lasnd sa treaca doi barbati. Aveau capetele nf asurate n crpe pline de snge si abia daca se puteau misca. Hainele le erau sfsiate s i mnjite de noroi. S-ar fi zis ca au iesit dintr-o lupta n care nu ei fusesera nvin gatori. La vederea lui Robin, scoasera amndoi un strigat de mnie, iar Robin, nici el mai putin uluit, recunoscu n ei pe supravietuitorii grupului de banditi care a tacasera casa lui Gilbert Head cu o noapte mai nainte. Furia baronului ajunse la culme cnd i povestira necazurile acelei nopti si-l aratara pe Robin ca fiind unul din cei mai cumpliti dusmani ai lor. De aceea baronul nici nu mai astepta sfrsitu l povestirii si striga cu ura: - Luati-l pe netrebnicul asta si aruncati-l n temnita! Sa stea acolo pna o sa spun a tot ce stie despre Allan Clare si o sa ne ceara iertare n genunchi pentru obraz nicia lui... Nici pine, nici apa; sa moara de foame! - Adio, baroane Fitz Alwine! zise Robin. Adio! Daca-i vorba sa nu ies din temnit a n care m-arunci dect ndeplinind cele doua conditii, n-o sa ne mai vedem niciodata . Adio deci pentru totdeauna! Soldatii ncepusera sa-l mbrnceasca spre a-l sili sa i asa din odaie mai repede, cnd tnarul, ntorcndu-se spre baron, i spuse: Ai vrea sa fii bun, nobil senior, sa trimiti sa-l vesteasca pe Gilbert Head, cinstitul si cura josul padurar din padurea Sherwood, ca ai de gnd sa ma gazduiesti pentru ctva timp fara sa-mi dai de mncare?... Mi-ai face placere si-ti adresez aceasta rugaminte, milord, pentru ca esti tata si desigur ca-ntelegi grija unui parinte cnd nu stie ce s-a ntmplat cu fiul sau cu fiica lui. - Mii de draci! Luati-l odata de aici pe guralivul asta! - A, sa nu crezi ca eu as vrea sa-ti mai tiu tovarasie multa vreme, preacinstite baron de Nottingham. Amndoi ardem de dorinta de a ne desparti. Cum iesi din camera baronului, Robin ncepu sa cnte n gura mare, iar glasul lui tnar si cristalin mai rasuna nca sub galeriile ntunecate ale castelului cnd usa temnitei se nchise n urma lui. Capitolul VI Prizonierul asculta ndelung miile de zgomote nedeslusite ce razbateau din afara pn a la el si cnd pasii soldatilor nu mai tulburara linistea galeriilor, ncepu sa se gndeasca la gravitatea situatiei sale. Mnia si amenintarile preaputernicului caste lan nu-l speriau ctusi de putin, el se gndea nsa, nobil copil, la nelinistea si la

durerea lui Gilbert si a Margaretei, care l vor astepta zadarnic si n seara aceea si a doua zi si poate nca multa vreme. Gndurile acestea att de mohorte trezira n Robin o apriga dorinta de libertate si, as emenea unui leu tnar si captiv care se nvrteste n cusca de colo-colo, doar-doar o ga si o iesire, tot asa si Robin cerceta fiece ungher al celulei, lovi pamntul cu pi ciorul, masura naltimea pna la ochiul de fereastra, ciocani zidurile, socotind de cta forta, viclenie sau ndemnare ar avea nevoie pentru a sfarma sau a putea deschide o usa ferecata a carei cheie se afla nendoielnic n minile cerberului acela neciopl it. Temnita era mica. Zidurile aveau trei deschizaturi: usa, cu o ferestruica deasup ra ei, iar vizavi, o fereastra ceva mai mare aflata cam la vreo zece picioare nal time de la pamnt si prevazuta cu drugi puternici; tot acolo mai erau o masa, o ba nca si un maldar de paie. "De buna seama ? si spunea Robin ? baronul nu-i att de crud pe ct este de nedrept, caci mi lasa minile si picioarele libere. Deci sa ne folosim de situatia aceasta s i sa vedem ce se petrece acolo sus. Dupa ce urca banca pe masa si o propti bine de perete, Robin se catara pna sus la lucarna. Ah, ce fericire! Cnd puse mna pe gratii, constata ca, n loc sa fie din fi er, erau de stejar si nca stejar mncat de carii. Vazu ca se clintesc cu usurinta, asadar, puteau fi sfarmate la fel de usor. Si chiar daca zabrelele ar fi rezistat la loviturile lui de pumn, erau destul de rar nfipte una de cealalta pentru ca R obin sa-si poata trece capul printre ele. Si-apoi, nu stia el ca pe unde trece c apul, trece si corpul? ncntat de aceasta descoperire, eroul nostru gasi nimerit sa cerceteze terenul si d e cealalta parte, ca sa nu-si primejduiasca posibilitatile de evadare; caci acol o, pe coridor, veghea poate ntr-ascuns vreun gardian care s-ar fi putut ivi la ce l dinti zgomot suspect. Banca fu lipita de usa si chipul inteligent al prizonieru lui se arata n patratul ferestrei. Dar nu zabovi nici un minut, nici o clipa, nic i macar o jumatate de clipa, caci zari un soldat furisndu-se de-a lungul peretelu i galeriei si apropiindu-se de usa, fara ndoiala ca sa spioneze prin gaura cheii si sa vada ce face prizonierul. Robin ncepu sa cnte de ndata una din cele mai frumoase balade pe care le cunostea s i, ntre doua strofe, auzi pasii soldatului ndepartndu-se si apropiindu-se iar cu ba gare de seama, apoi ndepartndu-se din nou revenind. Aceasta manevra, acest du-te-v ino dura bine de un sfert de ceas. "Daca flacaul asta ? si zicea n sinea lui Robin ? are de gnd sa se plimbe asa toata noaptea, sunt n primejdie sa ma aflu tot aici si cnd se va crapa de ziua. N-am sa -mi pot lua zborul pe acolo, pe sus, fara sa m-auda." Dar, dupa o bucata de vreme, o liniste adnca se lasa pe coridor si se parea ca pl imbaretul renuntase la pnda lui: nsa Robin, care, ca un vnator ncercat ce era, cunos tea toate siretlicurile, cumpani ca n asemenea mprejurari e mai bine sa te ncrezi n dovada pe care o vezi cu ochii dect n ceea ce auzi cu urechile tale. Deci se ncumet a sa foloseasca nca o data ferestruica temnitei sale. Si nu facu rau, caci, n loc de un spion, baiatul vazu doi, doi insi care trageau cu urechea stnd la usa nas n nas. n aceeasi clipa, frumoasa Maud, cu o lumnare ntr-o mna si cu alte lucruri n cealalta, se ivi la capatul galeriei si, vaznd capul lui Robin atrnnd deasupra celor doi tem niceri scapa un tipat. Usor ca frunza ce se desprinde de pe creanga, Robin sari jos si se pregati, ngrijorat sa asculte ce avea sa urmeze. Din fericire, glasul f etei acoperise zgomotul facut de baiat cnd sarise jos. El o auzi pe tnara fata bru ftuluindu-i pe soldati si vorbindu-le pentru a da o explicatie strigatului de su rpriza sau de spaima pe care l scosese. Robin se grabi sa aseze la loc banca si masa, cntnd ct l tinea gura si ntrebndu-se de ce umbla Maud prin castel la miezul noptii. Maud, frumoasa Maud, nu ntrzie sa-i de a raspuns la aceasta enigma, caci, adresnd cuvinte mpaciuitoare celor doi temnicer i, ea intra voioasa n temnita, puse pe masa mncare si bautura racoritoare si ceru sa fie lasata singura cu prizonierul pentru a schimba cu el cteva vorbe. - Ei bine, tinere padurar ? spuse tnara de ndata ce se nchise usa ? ai nimerit-o! S emeni cu o privighetoare n colivie si tare ma tem ca n-o sa se deschida repede, c aci baronul este furios; ocaraste, tuna si fulgera si jura sa te trateze ntocmai

ca pe maurii necredinciosi pe care i-a ntlnit la locurile sfinte. - Fii tovarasa mea de captivitate, ncntatoare Maud ? raspunse Robin, mbratisnd-o pe tnara fata ? si nu voi regreta libertatea. - Nu fi prea ndraznet, messire ? spuse fata desprinzndu-se din mbratisarea lui Robi n. Nu te porti ca un adevarat cavaler. - Iarta-ma, dar esti att de frumoasa, nct... Dar sa vorbim serios. Sa ne asezam aic i si lasa-ti minile n minile mele. Asa, multumesc! Spune-mi acum daca stii ce s-a ntm plat cu Allan Clare, tovarasul meu de drum, care a intrat n castel o data cu mine si cu Tuck, unchiul dumitale. - Vai saracul! Zace ntr-o temnita mult mai ntucoasa si mai nfricosatoare dect asta. A ndraznit sa-i spuna naltimii sale: "Ticalos netrebnic, ma voi casatori cu lady C hristabel chiar fara voia ta". n clipa cnd prietenul dumitale att de imprudent rost ea aceste cuvinte, eu tocmai intram n camera baronului mpreuna cu tnara mea stapna. Cnd a vazut-o, sir Allan Clare a mers pna acolo, nct s-a repezit la ea, a luat-o n br ate si a sarutat-o strignd: "Christabel, scumpa si iubita mea Christabel!" Milady si-a pierdut capul, iar eu am smuls-o de lnga monsenior. Din ordinul tinerei mel e stapne, m-am interesat de soarta lui messire Allan; cum ti-am spus, e prizonier . Gill, calugarul acela vesel, mi-a spus ce ti s-a ntmplat si am venit sa... - Sa m-ajuti sa fug, nu-i asa, draga Maud? ti multumesc, ti multumesc, da, n curnd v oi fi iar liber; n mai putin de un ceas, daca o sa m-ajute Dumnezeu. - Liber? Dar cum ai sa poti iesi de aici? Sunt doi paznici la usa. - As vrea sa fi fost o mie. - Doar n-oi fi vrajitor, frumosule padurar? - Nu, dar am nvatat sa ma catar n copaci ca o veverita si sa sar peste santuri ca un iepure. Tnarul i arata din ochi fereastra cu gratii si, apropiindu-se de ureche a fetei, att de aproape nct atingerea buzelor lui o facu pe Maud sa roseasca, i sopt i: - Zabrelele nu sunt de fier. Maud ntelese si un zmbet de fericire i lumina fata. - Acum as vrea sa stiu ? mai spuse Robin ? unde-l pot gasi pe fratele Tuck. - La... noi n casa ? raspunse Maud, un pic rusinata. Daca milady are nevoie de aj utor pentru a-l salva pe messire Allan, ne-am nteles sa trimita acolo dupa el. - Pe unde trebuie s-o iau ca s-ajung acolo? - Dupa ce iesi de aici, o iei la stnga, pe metereze si mergi asa pna dai de o usa deschisa. De acolo ajungi la o scara, iar scara te va duce la o galerie; galeria da ntr-un coridor la capatul caruia se gaseste odaia. Usa este nchisa; daca nu au zi nauntru nici un zgomot, intri; daca Tuck nu-i acolo, nseamna ca l-a chemat mila dy. Ascunde-te atunci ntr-un dulap si asteapta-ma pna vin; o sa ne-ngrijim sa poti iesi din castel. - ti multumesc de o mie de ori, frumoasa mea Maud, n-am sa uit niciodata bunatate a ta! striga Robin cu veselie. Si focul care tsnea din ochii lui ntlni focul care tsnea din ochii fetei; cele doua scntei se amestecara si ntre cele doua fiinte att de tinere si frumoase avu loc un schimb de gnduri si de dorinte, schimb pe care-l desavrsi un ndoit sarut fierbinte. - Bravo, bravisssimo, ndragostitilor! Iata n ce consta schimbul de cuvinte! striga unul din temniceri, deschiznd brusc usa temnitei. Ei, dracia dracului! Frumoasa domnisoara, ai adus prizonierului niste racoritoare foarte ciudate! Va felicit s i vad ca va pricepeti att de bine sa mngiati un om, nct nu m-as supara ctusi de putin daca as fi si eu aruncat n temnita. Auzind aceste cuvinte, Maud se mpurpura la fata. Biata fata ramase o clipa muta d e emotie, iar cnd soldatul se apropie de ea, poruncindu-i sa iasa din temnita, si recapata sngele rece si, ridicnd mna-i mica si alba la naltimea obrazului ars de soa re al soldatului, i trase o pereche de palme, cu un aer foarte semet. Apoi fugi rzn d nebuneste de zburdalnicia pe care o savrsise. - Hm, hm! mormai temnicerul, frecndu-si obrajii si aruncnd spre Robin o privire di n cele mai putin dragastoase. Baietanul asta si cu mine n-am fost platiti cu ace easi moneda. Si temnicerul iesi, prefacndu-se ca zavoraste usa si ca rasuceste de mai multe or i cheia n broasca. Ct despre prizonier, el bea, rdea si mnca, plin de voie buna. Nu trecu mult si o santinela narmata din cap pna n picioare, l nlocui pe temnicer, iar R

obin, ca sa nu para ngrijorat, nici preocupat, ncepu sa cnte ct l tinea gura. Santine la, suparata ca trebuie sa faca de garda, i porunci cu asprime sa taca. Robin se supuse, asa cum i era planul si cu glas ironic, ura soldatului din post noapte bu na si vise placute. Un ceas mai trziu, luna ajunsa la zenit, i vesti lui Robin ca e timpul sa fuga. St apnindu-si bataile puternice ale inimii, tnarul improviza o scara din banca si aju nse fara greutate la zabrelele ferestruii. Una din zabrele mai mncata de cari ced a cu usurinta dupa cteva smucituri si-i deschise cale libera. Robin se ghemui pe marginea ferestruii, masurnd cu o privire nelinistita distanta pna la pamnt. Si cum i se paru ca-i mai mult dect cteva picioare, se gndi sa-si foloseasca cingatoarea agatnd-o de zabreaua cea mai trainica. Dupa aceste pregatiri, care se sfrsira repe de, tocmai se pregatea sa coboare cnd zari la ctiva pasi, jos, pe terasa, un solda t rezemat n sulita, stnd cu spatele spre el si privind spre adncurile ndepartate ale vaii. "Hait! si spuse Robin. Era sa cad n gura lupului. Atentie!" Din fericire, tocmai atunci un nor trecu ntre luna si el, asa ca terasa intra n ntu neric n timp ce valea stralucea de lumina. Soldatul, de buna seama de fel de prin partile acelea, continua sa priveasca n tacere. - Hai si Doamne-ajuta! murmura Robin, care, dupa ce-si facu semnul crucii, si dad u drumul de-a lungul zidului, agatat de cingatoare. Din nefericire cingatoarea era prea scurta, asa ca, ajuns la capatul ei si simti nd ca picioarele i atrna n gol, l cuprinse teama ca ar putea sa atraga atentia santi nelei daca ar cadea cu prea mare zgomot. Ce sa faca? Sa se urce napoi? Poate ca z abreaua de care se agatase n-ar mai fi rezistat si la efortul urcusului. Deci, f ie ce-o fi, nainte pna la capat! Si astfel, ncrezndu-se n noroc si facndu-se ct mai us r cu putinta, si dadu drumul. Un zornait ngrozitor, ceva asemanator cu un chepeng de pivnita trntit, cam asa fu zgomotul care tulbura santinela din visare n clipa cn d eroul nostru atinse pamntul. Santinela dadu un strigat de alarma si se ntoarse cu sulita ndreptata spre locul d e unde venise zgomotul neasteptat: nsa, nevaznd si nemaiauzind nimic, se linisti s i, fara a mai cerceta cauza unui asemenea vacarm, se ntoarse din nou la postul sa u si contempla mai departe n voie valea lui draga. Robin, dndu-si seama ca scapase teafar, profita de uimirea santinelei si se ndepar ta repede, fara sa se sinchiseasca nici el de cauza zgomotului. Trecuse nsa print r-o mare primejdie. Intrarea n subteranele castelului se gasea chiar sub fereastr a temnitei sale, iar chepengul ce o acoperea nu fusese nchis. Norocul lui ca, n ca dere, nchisese chepengul cu piciorul, caci, altfel, ar fi disparut pentru totdeau na n adncurile subteranei. nsa n-ar fi scapat de santinela nici daca gura subterane i ar fi fost nchisa, caci atunci l-ar fi tradat zgomotul produs de caderea lui pe ste chepengul metalic. Asadar, norocul l zmbea. Cu pasi repezi, dar furisati, el si vazu de drum, respectnd indicatiile frumoasei Maud, ntocmai cum i spusese fata, dadu n stnga peste o usa si , dupa ce intra, de o scara, apoi de o galerie si, n cele din urma, ajunse ntr-un coridor lung. Aci, la un moment dat, se desfaceau doua galerii; eroul nostru, cu fundat ntr-un ntuneric bezna, pipai pamntul cu vrful piciorului, iar cu minile ntinse, peretii, ca nu cumva sa apuce pe un drum gresit. Deodata auzi pe cineva ntrebnd n soapta: - Cine-i? Ce faci acolo? Robin se lipi de perete si-si tinu rasuflarea. Oprit locului, necunoscutul pipai a si el lespezile cu vrful sabiei si cauta sa-si dea seama ce-i cu zgomotul pe ca re-l strnise Robin n vreme ce se apropia. "Desigur, a scrtit vreo usa" ? si spuse vizitatorul nocturn, continundu-si drumul. Gndindu-se si pe buna dreptate, ca, precedat de o calauza, i-ar fi mai usor sa se descurce n labirintul prin care ratacea de vreun sfert de ceas, Robin l urma pe s train la o distanta respectuoasa. Curnd, acesta din urma deschise o usa si dispar u. Usa dadea ntr-o capela. Robin grabi pasul, se avnta binisor pe urmele necunoscu tului si se strecura fara zgomot n dreptul unui stlp din lacasul sfnt. Razele lunii scaldau capela cu lumina lor stralucitoare; o femeie cu capul acope rit de un val se ruga, ngenuncheata lnga un mormnt. Strainul, purtnd o rasa de calug ar, si roti privarea ngrijorata prin toata ncaperea, iar cnd dadu cu ochii de femeia

ascunsa sub valul ei, tresari, si retinu o exclamatie, un strigat de bucurie ce sta gata sa-i scape, strabatu bisericuta si se apropie de ea, cu minile mpreunate. La zgomotul pasilor necunoscuti femeia ridica usor capul si-l privi, tulburata de teama sau frematnd de speranta. - Christabel! murmura lin calugarul. Fata se ridica, obrajii i se mbujorara si, aruncndu-se n bratele ntinse ale tnarului, striga, cu o bucurie care nu poate fi exprimata n cuvinte: - Allan! Allan! Dragul meu Allan! Capitolul VII

Gilbert i istorisi sotiei sale Margaret povestea lui Roland Ritson, dar i ascunse cele mai cumplite faradelegi savrsite de acesta, vorbindu-i foarte putin despre d ragostea si despre sfrsitul nefericitei lui surori Annette. - Sa cerem ndurare lui Dumnezeu pentru acest nesocotit ? spuse Margaret, ascunzndu -si lacrimile ca sa nu sporeasca durerea sotului sau. Batrnul calugar, ngenuncheat lnga cadavru, murmura ncet rugaciunile pentru morti; di n cnd n cnd, Gilbert si Margaret i se alaturau. Lincoln fu trimis sa sape mormntul nt re stejarul si fagul pe care i indicase ticalosul Ritson; nu mai ramnea dect sa ast epte napoierea calatorilor de la Nottingham, ca sa aiba loc nmormntarea. Obosita de a umbla de colo-colo prin fata casei, Marianne, prada disperarii, sim ti nevoia sa plece naintea fratelui sau. Lance dormea ntins pe pragul usii. Ea l st riga, l mngie cu mna-i alba si pleca fara a-i spune nimic lui Gilbert. Mult timp tnar a pasi visatoare, gndindu-se la viitorul fratelui sau: apoi se aseza la radacina unui copac. si prinse capul n mini si ncepu sa plnga. De ce? Stia ceva? Nu! Gnduri neg re o faceau sa se nfioare si prin mii de imagini nedeslusite vedea chipul iubitul ui ei frate Allan, ntr-un viitor ntunecat, asemenea viitorului tnarului padurar, ad evaratul conte de Huntingdon. Lance, ca un animal credincios, se ntinse la picioarele ei si, cu botul n vnt, ndrep ta spre ea doi ochi mari si rotunzi scnteind de inteligenta. Parca se ntristase si el vaznd mhnirea tinerei fete si parca ncerca si el aceleasi negre presentimente, caci nu dormea, ci veghea. Soarele mai lumina doar vrfurile celor mai semeti copaci, iar amurgul ncepuse sa nv aluie desisurile, cnd Lance se ridica n picioare si scoase niste sunete triste, dnd din coada. Marianne, smulsa din gndurile sale de acest avertisment, regreta ca a zabovit att de trziu n padure, dar sariturile voioase ale animalului, care parea c a saluta initiativa fetei de a se napoia, o linistira si Marianne o porni spre ca sa, nadajduind ca Allan se va ntoarce curnd. Lance nu mai mergea n spatele tinerei, ca de dimineata; acum, dimpotriva, o luase nainte ca sa cerceteze poteca si, din cnd n cnd, ntorcea capul ca sa vada daca tnara l urmeaza. Desi era sigura ca nu se po ate rataci lasndu-se n grija calauzei sale, Marianne grabi totusi pasul caci ntuner icul cadea cu repeziciune, iar pe bolta albastra primele stele se si ivisera. Deodata Lance se opri locului, se ncorda pe picioare, si lungi spinarea si gtul, ci uli urechile, ncreti botul, adulmeca aerul, privi tinta la poteca si ncepu sa latr e cu furie, cu turbare. Tremurnd, Marianne ramase mpietrita, cautnd sa descopere de ce latra cinele. "Poate vesteste apropierea lui Allan" ? se gndi tnara, ascultnd cu atentie. n jur domnea o liniste adnca. Cinele ncetase sa mai mrie, iar Marianne nceta sa mai tr mure. Tocmai n clipa cnd, rznd de teama ei, fata se pregatea sa-si continue drumul, un zgomot de pasi grabiti rasuna ntr-un tufis din apropiere, iar Lance ncepu sa la tre din nou cu si mai multa furie si mai turbat. Teama de a cadea n mna unui tlhar parca i dadu fetei aripi. Se repezi n goana pe poteca, dar, ajunsa curnd la capatul puterilor, fu nevoita sa se opreasca. Era gata sa lesine cnd auzi un barbat stri gndu-i cu voce aspra si poruncitoare: - Cheama-ti cinele! Lance, care statuse n ariergarda pentru a ocroti parca fuga tinerei Marianne, se repezi la gtul necunoscutului care o urmarea. - Cheama-ti cinele! striga din nou acesta. Nu vreau sa-ti fac nici un rau.

- Cum sa cred ca-mi spui adevarul? zise Marianne, pe un ton aproape hotart. - Daca as fi fost un raufacator, as fi putut sa-ti trimit de mult o sageata n ini ma; nca o data ti spun, cheama-ti cinele! Dar coltii lui Lance i si sfsiasera hainele si atingeau pielea. La primul cuvnt ros tit de Marianne, cinele lasa prada si se aseza n fata ei, fara a-si lua ochii de l a necunoscutul pe care continua sa-l ameninte cu coltii. Necunoscutul acesta era ntr-adevar un tlhar, unul din acei proscrisi fara capati ca re umbla din loc n loc si prada padurarii mai putin curajosi dect Gilbert, sau uci d calatorii fara aparare. Ticalosul acesta, pe a carui fata livida se putea citi crima, era mbracat cu o haina scurta, strnsa la bru si cu un pantalon scurt din pi ele de caprioara; o palarie cu boruri mari, sfsiata, botita, abia daca reusea sai acopere parul lung ce-i cadea nclcit pe umeri. Balele cinelui i albise barba deasa , la sold i atrna un cutit. ntr-o mna tinea arcul, n cealalta sagetile. Cu toate ca e ra nspaimntata, Marianne se prefacu a avea mult snge rece. - Nu te-apropia ? zise fata cu o privire ce impunea respect. Banditul se opri, caci cinele se pregatea sa sara din nou asupra lui. - Ce vrei? Vorbeste, te-ascult! adauga Marianne. - Am sa vorbesc, dar mai nti vino cu mine. - Unde? - N-are nici o importanta locul din padure; urmeaza-ma. - N-am sa te urmez. - Aha! Te mpotrivesti, frumoasa domnisoara! striga ticalosul ntr-un hohot de rs fio ros. Faci pe mndra, pe ncapatnata! - N-am sa te urmez! repeta Marianne, cu hotarre. - Atunci am sa fiu silit sa folosesc mijloace care n-or sa fie pe gustul dumital e, te-anunt. - Si eu te anunt ca daca vei avea ndrazneala sa te folosesti de violenta mpotriva mea vei fi pedepsit foarte aspru. Marianne nu mai tremura; n fata primejdiei si recapatase curajul, asa ca rosti ult imele cuvinte cu o voce sigura si cu bratul ntins spre proscris ca pentru a-i spu ne: "Pleaca!" Proscrisul rse din nou cu rsul lui nfiorator. Lance mri si clantani din dinti. - ntr-adevar, frumoasa fata ? relua banditul dupa o clipa de tacere ? ntr-adevar, t i admir curajul si ndrazneala cuvintelor, nsa admiratia asta nu ma va face sa-mi s chimb planul. Stiu cine esti si stiu ca ai poposit la padurarul Gilbert Head mpre una cu fratele dumitale Allan si ca azi-dimineata fratele dumitale a plecat la N ottingham. Stiu totul la fel de bine ca si dumneata, dar mai stiu ceva pe care d umneata nu-l stii si anume ca portile castelului contelui Fitz Alwine, care s-au deschis ca sa-l lase sa intre pe messire Allan, nu se vor mai deschide niciodat a ca sa-l lase sa iasa. - Ce tot spui? striga Marianne, nspaimntata din nou. - Spun ca messire Allan este prizonierul baronului de Nottingham. - Doamne! Doamne! murmura ndurerata fata. - Eu nu-l plng pe stimatul dumitale frate. Ce-a cautat sa se bage, cu buna-stiint a, n gura leului? Pentru ca Fitz Alwine este un adevarat leu. Amndoi am facut razb oiul si-i cunosc gusturile. Vrea sa puna mna si pe sora, asa cum a pus pe frate. Ieri ai scapat de copoii lui, dar astazi... Marianne scoase un strigat de deznad ejde. A, linisteste-te, vreau sa zic ca nici azi n-o sa puna mna pe dumneata, o s a scapi... dar n-o sa-mi scapi mie; el cu fratele, eu cu sora. Traiasca partea m ea! Hai, fara lacrimi, frumoasa fata! La baron ai fi fost sclava, cu mine ai sa fii libera, libera si regina n aceasta padure batrna. Multe femei, brune sau blond e, ti vor invidia soarta. Asadar, la drum, mireasa mea! n pestera vom gasi o cina gustoasa din vnat si patul nostru din frunze uscate. - Ah, te conjur, vorbeste-mi de fratele meu, de scumpul meu Allan! striga Marian ne, care nu lua n seama cuvintele nesabuite ale ticalosului. - Zau?! relua el, fara sa bage de seama lipsa de atentie a Mariannei. Daca frate le dumitale scapa din ghearele fiarei salbatice, o sa vina sa locuiasca la noi, dar tare mi-e teama ca n-o sa vnam niciodata un cerb mpreuna, caci baronul Fitz Al wine nu-si lasa prizonierii sa mucezeasca n temnita, ci-i trimite repede pe lumea cealalta.

- Dar cum ai aflat ca fratele meu este prizonierul baronului? - Lasa dracului ntrebarile astea, frumoaso! E vorba de propunerea pe care ti-o fa c sa-mi fii regina si nu de funia cu care trebuie sa-l spnzure pe domnul, fratele tau. Pe sfntul Dunstan! de voie de nevoie, ai sa mergi cu mine! Si facu un pas spre Marianne, care se trase repede napoi strignd: - Pe el, Lance! So pe el! Curajosul animal n-astepta dect att ca si sari la gtul proscrisului. nsa acesta, obi snuit, desigur, cu asemenea lupte, apuca labele din fata ale cinelui si, cu o put ere nemaipomenita, l zvrli la douazeci de pasi; fara sa se sperie, cinele relua ata cul si, printr-o viclenie iscusita, atacnd din flanc n loc sa atace din fata, si nfi pse coltii n claia de par ce iesea de sub palaria banditului, si-i nfipse att de bi ne, nct ramase n gura cu toata urechea. Un suvoi de snge l acoperi pe ranit, care se rezema de un copac scotnd urlete ngrozitoare si blestemndu-l pe Dumnezeu. Lance, de zamagit ca nu si-a nfipt coltii ntr-o bucata mai solida, se arunca din nou, ca dup a vnat. Numai ca acest al treilea atac trebuia sa-i fie fatal: adversarul sau, de si slabit de pierderea de snge, i trasni una n cap cu latul pumnalului, nct animalul se pravali la picioarele Mariannei, o masa nensufletita. - Acum, ntre noi doi! striga banditul dupa ce urmarise multumit caderea lui Lance . ntre noi doi, frumoaso!... Mii de blesteme! adauga el, rosindu-se si plimbndu-si privirea jur mprejur. A plecat! a fugit! Ah! Pe toti dracii, tot n-o sa-mi scape ! Si o lua la goana pe urmele fetei. Marianne fugi mult timp fara sa-si dea seama daca drumul pe care apucase o ducea spre casa lui Gilbert Head. Dupa scoaterea d in lupta a aparatorului ei, i mai ramnea o speranta: sa scape de bandit, profitnd d e ntuneric. De aceea facu eforturi supraomenesti ca sa cstige ct mai mult teren cu putinta: norocul o va ajuta dupa aceea. Marianne se opri gfind ntr-un luminis n care dadeau mai multe poteci si rasufla mai linistita neauzind nici un zgomot n urma ei. Dar o noua ngrijorare puse stapnire pe ea: pe ce drum s-apuce? N-avea vreme de pierdut: trebuia sa aleaga si sa aleaga repede, altfel banditul, pornit pe urme le ei, avea sa se iveasca din nou. Nefericita invoca ajutorul Sfintei Fecioare, n chise ochii, se roti de doua-trei ori n jurul sau, apoi, aratnd cu mna ntr-o directi e aleasa la ntmplare, porni ntr-acolo pe poteca. Abia parasise luminisul, ca bandit ul aparu si ramase descumpanit, nestiind nici el pe ce drum s-apuce pentru a pun e mna pe fugara. Din nefericire, luna, aceeasi luna care tot atunci lumina evadar ea lui Robin, lumina si fuga Mariannei: rochia ei alba o trada. - n sfrsit! striga banditul. Am prins-o! Marianne auzi aceste vorbe nfioratoare: "Am prins-o!" si, mai agera dect o caprioa ra, mai iute dect o sageata, zbura, zbura, zbura; dar curnd, obosita, slabita, nu mai avu putere sa strige dect: - Allan! Allan! Robin, ajutor, ajutor!... Si cazu lesinata. Calauzit de albul rochiei, banditul grabi mai tare pasul si tocmai se apleca, nti nznd minile ca sa-si ridice prada, cnd un om, un paznic ce se afla pe acolo ca sa v egheze asupra vnatului regal, striga: - Hei! Ticalosule! Nu te-atinge de femeia aceasta ca te ucid! Banditul se facu ca nu aude si-si strecura minile pe sub umerii fetei ca s-o ridi ce. - Aha! O faci pe surdul! relua padurarul, cu un glas de tunet. Bine! Si ncepu sa-l loveasca pe ticalos cu mnerul sulitei pe care o tinea n mna. - Pai e femeia mea ? spuse banditul, ridicndu-se de jos. - Minti! O urmareai cum urmareste ursul un pui de caprioara. Ticalosule! napoi sa u nfig sulita n tine! Banditul se trase napoi, caci vrful de fier al sulitei i si atinsese trupul. - Arunca sagetile! Si arcul! Si pumnalul! adauga padurarul, amenintndu-l cu sulit a. Banditul arunca toate armele. Prea bine. Acum stnga-mprejur si ntinde-o, ntindeo frumusel si usurel, ca altfel te-ndemn eu din spate cu cteva sageti. Fu nevoit sa se supuna; fara arme, nu mai era cu putinta nici o mpotrivire. Bandi tul se ndeparta ocarnd si blestemnd, strignd n gura mare ca, mai devreme sau mai trziu , o sa se razbune. Padurarul se grabi s-o readuca la viata pe sarmana Marianne, care zacea n nesimtire pe iarba, asemenea unei statui albe de marmura, rasturnata

de pe piedestal; luna care-i lumina fata palida ntarea o asemenea iluzie. Nu dep arte de acolo, serpuia un prias. Tnara fu dusa pna pe malul lui; cteva picaturi de ap a rece pe tmple si pe frunte o nviorara. Deschiznd ochii ca dupa un somn lung. stri ga: - Unde ma aflu? - n padurea Sherwood ? raspunse cu naivitate padurarul. La auzul acestei voci care i era straina, Marianne dadu sa se scoale si sa fuga m ai departe, dar nu mai avu putere; asa ca se ruga cu o voce tnguitoare, mpreunndu-s i minile: - Nu-mi faceti nimic rau! Fie-va mila de mine! - Linistiti-va, domnisoara, ticalosul care v-a atacat este departe de noi si dac a ar vrea s-o ia de la nceput, va avea de-a face cu mine mai nainte de a va atinge macar rochia cu un deget. nca tremurnd, Marianne privea speriata n jurul ei, desi glasul pe care-l auzea i parea prietenos. Vreti, domnisoara, sa va conduc la locu inta noastra? Acolo veti fi bine primita, v-o jur. Veti gasi acolo tinere care s a va serveasca si sa va linisteasca, tineri voinici si puternici care sa va aper e si un batrn care sa va slujeasca drept tata. Sa mergem, domnisoara! Era atta afectiune si atta sinceritate n aceasta propunere, nct Marianne se ridica si -l urma instinctiv pe bunul padurar, fara sa spuna un cuvnt. Aerul proaspat si mi scarea o facura sa-si recapete de ndata limpezimea mintii si sngele rece; profitnd de clarul de luna, ea cerceta cu atentie nfatisarea calauzei si, ca si cum un pre sentiment i-ar fi spus ca necunoscutul este un prieten al lui Gilbert Head, zise : - Unde mergem, messire? Drumul acesta duce la casa lui Gilbert Head? - Cum? l cunoasteti pe Gilbert Head? Poate, ntmplator, sunteti fiica lui? Am sa-l c ert pe batrnul fatarnic pentru ca n-a vrut sa spuna ca are o asemenea comoara. Ie rtati-ma, miss, nu vreau sa va ofensez, dar, vedeti dumneavoastra, l cunosc de mu lt timp pe batrnul Head si pe Robin Hood, fiul sau, dar n-as fi crezut ca sunt att de ascunsi. - Gresiti, messire, nu sunt fiica lui Gilbert. Eu sunt prietena lui si, de ieri, sunt oaspetele lui. Si povestind tot ce i s-a ntmplat de cnd parasise casa padurarului, Marianne si nchei e povestirea cu un compliment plin de recunostinta pentru salvatorul ei. Dar nainte de a ispravi acest compliment, padurarul o ntrerupse rosind: - Nici sa nu va gnditi sa va ntoarceti asta-seara la Gilbert; locuinta lui este fo arte departe de aici; n schimb a unchiului meu este numai la doi pasi. Acolo veti fi n siguranta, miss. nsa ca sa nu va temeti ca gazdele dumneavoastra vor fi ngrij orate, am sa ma duc eu sa le spun. - Mii de multumiri, messire. Primesc propunerea ce-mi faceti, caci mor de obosea la. - N-aveti de ce sa-mi multumiti, miss; nu-mi fac dect datoria. ntr-adevar, Marianne pica de oboseala, din care cauza se clatina la fiece pas. Pa durarul observa si-i oferi bratul, dar tnara, fiind cufundata n gnduri, nu baga de seama si continua sa mearga singura. - N-aveti ncredere n mine, miss? ntreba cu tristete tnarul, rennoindu-si propunerea. Va este teama sa va sprijiniti pe acest brat care... - Am deplina ncredere n dumneavoastra, messire ? raspunse Marianne, lund de ndata br atul nsotitorului sau. Nu-i asa ca nu sunteti n stare sa nselati ncrederea unei feme i? - Chiar asa, miss; mi-este, ntr-adevar, cu neputinta... da, Micul-John nu-i n star e de asa ceva... Veniti, sprijiniti-va cu nadejde pe bratul Micului-John, care a r putea sa va duca si n brate daca ar trebui, miss, fara sa oboseasca ctusi de put in, dupa cum nu oboseste ramura unui copac cnd sta pe ea o turturica. - Mieul-John... Micul-John... ? murmura tnara cu uimire, ridicnd capul ca pentru a masura din priviri statura uriasa a cavalerului sau. Micul-John!... - Da, Micul-John, numit asa pentru ca masoara sase picioare si sase degete naltim e, pentru ca-i lat n spate tot pe masura, pentru ca, dintr-o singura lovitura, cu lca la pamnt un bou, pentru ca picioarele sale pot calca patruzeci de mile englez e fara sa se opreasca, pentru ca nu exista nici dansator, nici alergator, nici l uptator, nici vnator care sa-l poata ntrece, pentru ca, n sfrsit, cel sase veri ai s

ai, tovarasii sai, fiii lui sir Guy de Gamwell, sunt cu totii mai mici dect el; i ata de ce, miss, cel care are onoarea sa va ofere bratul sau drept sprijin este numit Micul-John de catre toti cei care-l cunosc. Chiar banditul care v-a atacat ma cunoaste foarte bine, caci s-a potolit pe loc cnd Sfnta Fecioara, care va ocro teste, a facut sa va ntlnesc. ngaduiti-mi sa adaug, miss, ca sunt tot att de cumseca de pe ct sunt de puternic, ca numele meu de familie este John Baylot si sunt nepo tul lui sir Guy de Gamwell, ca sunt padurar din nastere, arcas din placere, pazn ic de vnatoare prin functie si ca abia de o luna am mplinit douazeci si patru de a ni. Vorbind si rznd astfel, Marianne si nsotitorul ei se ndreptara spre locuinta din Gam well; curnd ajunsera la marginea padurii si acolo li se nfatisa naintea ochilor o p riveliste att de extraordinara, nct, cu toata oboseala, tnara nu se mai satura privi nd minunatul peisaj. Pe o suprafata de cteva mile, ncadrate de padurea de un verde -nchis, se ntindeau locurile cele mai ncntatoare, mai accidentate si mai variate cu putinta; ici-colo, n marginea padurii, pe dealuri sau pe vai, vedeai casute albe ce pareau niste naluci, unele singuratice, tainice, altele ndesndu-se n jurul biser icii, de unde vntul purta pe aripile lui ultimele ecouri ale clopotului care vest ea ceasul stingerii. - Vedeti acolo n sat, n partea dreapta a bisericii, cladirea aceea mare prin ale c arei ferestre pe jumatate nchise razbate o lumina puternica? O vedeti, miss? ntreb a Micul-John pe tovarasa lui de drum. Ei bine, acolo este Gamwell-hall, locuinta unchiului meu. n tot comitatul nu gasesti o locuinta mai confortabila, nici n toa ta Anglia un colt de tara mai ncntator! Ce spuneti, miss? Marianne ncuviinta cu un surs entuziasmul nepotului lui sir Guy de Gamwell. - Sa grabim pasii, miss ? continua el ? roua noptii a cazut din belsug si n-as v rea sa va vad tremurnd de frig, dupa ce-ati ncetat sa mai tremurati de frica. Curnd, o haita de cini de paza, lasati n libertate, i primi zgomotos pe Micul-John s i pe nsotitoarea lui. Tnarul i potoli cu vorba aspra si prietenoasa si cu cteva lovi turi de ciomag mpartite celor mai neastmparati, iar dupa ce trecu printre slujitor ii uimiti care-l salutara cu respect, intra n sala mare a casei, tocmai n clipa cnd ntreaga familie se pregatea sa se aseze la masa pentru cina. - Bunul meu unchi ? spuse tnarul, ducnd-o de mna pe Marianne pna la jiltul n care tro na venerabilul sir Guy de Gamwell ? va cer ospitalitate pentru aceasta frumoasa si nobila domnisoara. Multumita providentei, al carui nensemnat instrument am fos t eu, a scapat din ghearele unui ticalos. n timp ce fugea prin padure, Marianne si pierduse panglica de catifea care, de obi cei, i tinea strns parul sau lung, iar ca sa se apere de frig, luase pledul Miculu i-John, cu care si acoperise capul, ncrucisndu-i capetele pe piept si nelasnd sa i s e vada dect ovalul foarte fin al chipului ei fermecator. Stingherita de acest aco peramnt sau rusinata, poate, de a se fi folosit, fata de toti, de un obiect facnd parte din mbracamintea unui barbat, Marianne lepada pledul n graba si aparu n fata privirilor familiei de Gamwell n toata stralucirea frumusetii sale. Cei sase veri ai Micului-John ramasera cu gura cascata de admiratie, iar cele do ua fete ale lui sir Guy se grabira, pline de curtenie, s-o ntmpine pe calatoare. - Bravo! exclama patriarhul casei. Bravo, Micule-John, ai sa ne povestesti cum a i facut ca sa nu sperii aceasta tnara, acostnd-o n plina noapte n mijlocul padurii, cum i-ai insuflat atta ncredere, ca sa se hotarasca sa te urmeze fara a te cunoast e si sa ne faca cinstea de a se odihni sub acoperisul nostru. Nobila si frumoasa domnisoara, mi se pare ca sunteti bolnava si obosita. Veniti aici, luati loc ntr e sotia mea si mine; un deget de vin bun va va da puterile, dupa care fiicele me le va vor conduce la un pat bun. Dupa ce Marianne se retrase n camera ei, Micul-John a trebuit sa dea amanunte asu pra celor petrecute n seara aceea; el si ncheie povestirea, amintind ca avea de gnd sa se duca acasa la Gilbert Head. - Foarte bine! striga William, cel mai tnar dintre cei sase frati Gamwell. Pentru ca aceasta domnisoara este o prietena a viteazului Gilbert Head si a tovarasulu i meu Robin Hood, vreau sa te-nsotesc, Micule-John. - Nu n seara asta, Will ? spuse batrnul baronet. Este prea trziu, iar Robin de buna seama se va fi culcat mai nainte de a fi strabatut voi padurea; ai sa te duci la el mine dimineata, fiule.

- Dar, tata draga ? zise William ? Gilbert trebuie sa fie ngrijorat de soarta ace stei domnisoare si pun ramasag ca, la ceasul acesta, Robin o cauta pretutindeni. - Ai dreptate, fiule; fa cum crezi ca e mai bine. ti las toata libertatea. Curnd dupa aceea, Micul-John si Will se ridicara la masa si pornira la drum prin padure. Capitolul VIII Pe Robin l-am lasat n capela; se ascunsese dupa un stlp si se ntreba prin ce ntmplare fericita si redobndise Allan libertatea. "Fara doar si poate ? se gndea Robin ? da torita lui Maud, draguta de Maud, care-i joaca asemenea feste baronului si, pe l egea mea, daca ne va deschide toate portile castelului, i fagaduiesc un milion de sarutari." - nca o data, draga mea Christabel ? spunea Allan, ducnd la buze minile tinerei fet e ? am fericirea, ca dupa doi ani de despartire, sa uit lnga dumneata tot ce am s uferit. - Ai suferit, draga Allan? ntreba Christabel, pe un ton usor nencrezator. - Cum, te-ndoiesti? Ah, da, am suferit si din ziua n care am fost alungat din cas tel de tatal dumitale, viata pentru mine a fost un adevarat iad. n ziua aceea cnd am plecat din Nottingham, am mers privind napoi pna cnd ochii mei n-au mai putut za ri, din pricina departarii, valul pe care-l fluturai de pe metereze, n semn de ad io. Am crezut atunci ca aceasta despartire va fi vesnica, pentru ca simteam ca m a sfrsesc de durere. Dar lui Dumnezeu i s-a facut mila de mine: mi-a ngaduit sa pln g ca un copil care si-a pierdut mama. Am plns si am supravietuit. - Allan, martor mi-e cerul ca, daca mi-ar fi stat n putere sa te fac fericit, as fi facut-o! - Asadar, ntr-o zi voi fi fericit! striga Allan, cu nflacarare. Si Dumnezeu va vre a ceea ce vrei tu. - Mi-ai fost credincios? ntreba Christabel, ntrerupndu-l pe tnar cu o cochetarie nai va. Si-mi vei ramne mereu? - n gnd, n vorba, n fapta, am fost, sunt si asa voi ramne mereu! - Multumesc, Allan! ncrederea pe care o am n tine ma ajuta sa ndur singuratatea n ca re ma aflu. Datorez supunere tatalui meu, nsa la una din dorintele lui nu ma voi supune niciodata: poate sa ne desparta din nou, cum a mai facut-o, dar niciodata nu ma va putea sili sa iubesc pe altul n afara de tine. Pentru prima data n viata lui, Robin auzea acum vorbindu-se de dragoste; ntelegea totul din intuitie, tresarea de fericire la sunetul acestor cuvinte si si spunea suspinnd: "Oh, daca si frumoasa Marianne ar vrea sa-mi vorbeasca tot asa!" - Draga mea Christabel ? continua Allan ? cum de ai descoperit ascunzatoarea n ca re eram nchis? Cine mi-a deschis usa? Cine mi-a dat acest vesmnt de calugar? n ntune ric n-am putut deslusi chipul salvatorului meu. Mi s-a spus doar n soapta: "Ducet i-va n capela!" - n castel nu-i dect o singura fiinta n care ma pot ncrede: este o tnara pe ct de buna , pe att de iscusita; evadarea ta o datoram lui Maud, slujitoarea mea. - Eram sigur... ? murmura Robin. - Dupa ce tatal meu ne-a despartit cu atta violenta, iar pe tine te-a azvrlit n tem nita, Maud, ndurerata de disperarea mea, mi-a spus: "Linistiti-va, milady, l veti revedea pe messire Allan foarte curnd". Iar buna si mica Maud s-a tinut de cuvnt; acum cteva clipe mi-a spus sa vin si sa te-astept aici. Se pare ca temnicerul nsar cinat sa te pazeasca n-a ramas nepasator la nazurile micutei Maud. Maud i-a dat sa bea, i-a cntat cteva balade si l-a ametit att de bine cu vinul si cu privirile, n ct bietul om a adormit bustean. Si-atunci strengarita i-a luat cheile. Printr-o f ericita ntmplare, confesorul lui Maud se gasea n castel si preacuviosul nu s-a sfii t sa-si scoata rasa ca sa ti-o dea tie. nca nu l-am vazut pe acest venerabil sluj itor al Domnului, nsa vreau sa-l cunosc ca sa-i multumesc din suflet pentru sprij inul parintesc dat lui Maud. "Cu adevarat sprijin foarte parintesc" ? se gndi Robin, continund sa stea ascuns d upa stlp.

Calugarul acesta nu se numeste cumva fratele Tuck? ntreba Allan. Ba da, draga prietene. l cunosti? Oarecum ? raspunse tnarul, surznd. Sunt sigura ca trebuie sa fie un batrn cumsecade ? adauga Christabel. Dar de ce rzi, Allan? Crezi oare ca bunul parinte nu merita respectul nostru? - Nu pretind altceva, draga Christabel. - Atunci de ce rzi, dragul meu? Vreau sa stiu si eu. - De un fleac, draga mea. Pentru ca acest bun calugar batrn, nu-i chiar att de bat rn pe ct crezi. - Ma mir totusi ca greseala mea te face sa rzi att. Batrn sau tnar, n-are importanta , eu l iubesc pe acest calugar. De altfel, mi se pare ca si Maud l iubeste mult. - Ah, despre asta n-am nimic de zis; nsa as fi deznadajduit daca si tu l-ai iubi pe ct l iubeste Maud. - Ce vrei sa spui? ntreba Christabel, cam suparata. - Iarta-ma, dragostea mea, toate acestea nu sunt dect o gluma pe care o vei nteleg e mai trziu, cnd amndoi i vom multumi calugarului pentru bunatatea lui. - Fie. Dar nu-mi spui nimic despre Marianne, sora ta! Ah, macar pe ea mi vei ngadu i s-o iubesc, nu-i asa? - Marianne ne-asteapta la un padurar cumsecade care sta n padurea Sherwood; ea a parasit Huntingdon-ul ca sa stea cu noi, deoarece speram ca tatal tau mi va acord a mna ta. Cum nsa nu e multumit ca doar m-a ndepartat, ncearca acum sa-mi rapeasca s i libertatea iar mai trziu, desigur si viata; deci nu ne mai ramne dect o singura s ansa de fericire: fuga... - Ah, nu, Allan, niciodata nu-l voi parasi pe tata! - Dar bine, mnia lui va cadea asupra ta, cum a cazut asupra mea. Marianne, tu si eu vom fi att de fericiti cnd vom fi departe de lume, oriunde vei vrea sa traiesti , n padure, n oras, oriunde Christabel. Oh, vino, vino cu mine, nu vreau sa plec f ara tine din iadul asta! Christabel disperata, plngea cu capul n mini si nu putea rosti dect un singur cuvnt: "Nu! nu!" ori de cte ori Allan i vorbea de fuga. Ah, daca Allan Clare s-ar fi afla t undeva, n public, cum ar mai fi demascat el crimele baronului Fitz Alwine si cu m l-ar mai fi zdrobit pe acest om crud si ngmfat! n timp ce tnarul gentilom si Christabel, strnsi unul lnga altul, si marturiseau durer ile si sperantele, Robin, n fata caruia se juca pentru prima data o adevarata sce na de dragoste, se simtea transportat ntr-o lume cu totul noua. Usa prin care patrunsesera n capela prizonierii evadati se deschise ncet si Maud, cu o torta n mna, se ivi nsotita de fratele Tuck, dezbracat de rasa de calugar. - Oh. oh, oh, stapna mea! striga Maud suspinnd. Totul e pierdut! O sa murim cu tot ii, este un macel cumplit! Oh, oh, oh!... - Ce s-a ntmplat, Maud? striga Christabel, ngrozita. - Am spus eu c-o sa murim: baronul trece totul prin foc si snge; nu cruta pe nime ni, nici pe dumneavoastra, nici pe mine! Ah, este nfiorator sa mori att de tnar! Nu , nu, de o mie de ori, nu, milady, nu vreau sa mor! Biata Maud tremura si plngea cu adevarat, nsa n curnd avea sa zmbeasca din nou. - Ce-nseamna vorbaria asta? ntreba Allan, cu asprime. Ai nnebunit? Si dumneata, ju pne Tuck, ai putea sa-mi spui ce se-ntmpla? - Cu neputinta, domnule cavaler ? raspunse calugarul, cu un aer usor ironic ? pe ntru ca tot ce stiu se rezuma doar la att: sedeam... ba nu, eram n genunchi.. - Ba sedeai ? l ntrerupse Maud. - Ba eram n genunchi... ? riposta calugarul. - Ba sedeai ? repeta Maud. - Ba eram n genunchi, ti spun! Eram n genunchi... mi faceam rugaciunea... - Beai bere ? l ntrerupse din nou Maud, cu dispret ? ba chiar beai prea mult. - Blndetea si politetea sunt calitati alese, frumoasa mea Maud, dar mi face impres ia ca astazi esti nclinata sa le uiti. - Fara morala si, mai ales, fara vorbe de prisos...- relua Allan, cu voce porunc itoare. Explicati-mi ce v-a adus aici pe neasteptate si ce primejdie ne ameninta . - ntrebati-l pe cuviosul parinte ? zise Maud, sagalnica, scuturndu-si capsorul fru mos ? lui v-ati adresat adineauri, domnule cavaler, drept e ca tot el sa va rasp

unda. - Maud, privesti cu usurinta teama care m-a cuprins ? adauga Christabel. Spune-m i de ce trebuie sa ne temem, le rog, ti poruncesc. Intimidata, tnara camerista se rosi la fata si, apropiindu-se de stapna sa, ncepu: - Iata ce este, milady. Stiti ca i-am dat lui Egbert, temnicerul, mai mult vin d ect putea sa rabde capul lui, asa ca a adormit. n toiul somnului, somn greu de bet iv, Egbert a fost chemat de milord; milord voia sa faca o vizita iubi... lui mes sire Allan. Sarmanul temnicer, aflndu-se nca sub influenta vinului pe care i l-am turnat si uitnd de respectul pe care-l datoreaza naltimii sale, s-a nfatisat cu mini le n sold si i-a cerut cu necuviinta sa-i spuna cine a ndraznit sa-i tulbure lui s omnul, el, un tnar viteaz si cinstit. Domnul baron a fost att de surprins auzind a ceasta neobisnuita ntrebare, nct a ramas mut cteva clipe, cu ochii tinta la Egbert. n curajat de aceasta tacere, temnicerul s-a apropiat de domnul baron si i-a striga t pe un ton vesel: "Ia spune-mi, hodorog batrn, cum ti mai merge cu sanatatea? Spe r ca la noapte guta o sa te lase sa dormi linistit..." Stiti ca naltimea sa nu pr ea era n toane bune. nchipuiti-va ce furie l-a cuprins, dupa vorbele si gesturile lui Egbert... Ah, milady, daca l-ati fi vazut atunci pe monsenior, ati fi tremur at si dumneavoastra cum tremur eu acum, caci v-ati fi temut de un macel: monseni orul era turbat si ragea mai tare dect un leu ranit; se zguduia sala cnd batea din picior sau cnd umbla de colo-colo sa gaseasca ceva sa sfarme n mini. Deodata nhata inelul cu chei agatat la cingatoarea lui Egbert si ncepu sa caute printre ele che ia temnitei unde se gasea iubi... domnul cavaler. Cheia nu mai era. "Ce-ai facut cu ea?" a strigat stapnul, cu glas ca de tunet. La aceasta ntrebare, Egbert se tr ezi deodata si se ngalbeni de spaima. Monseniorul nu mai avea putere sa strige, d ar tremurul convulsiv care-i nfiora trupul prevestea razbunarea. A poruncit sa vi na o grupa de soldati cu care s-a ndreptat spre temnita domnului, spunnd ca, daca nu-l va gasi acolo pe prizonier, Egbert va fi spnzurat... Messire ? continua Maud , adresndu-se lui Allan ? trebuie sa fugiti ct mai repede cu putinta, sa fugiti ma i nainte ca tatal meu, informat de cele ntmplate, sa nchida portile castelului si sa ridice podul mobil. - Pleaca, pleaca, draga Allan! striga Christabel. Daca tatal meu ne-ar gasi mpreu na, am fi despartiti pentru totdeauna. - Dar tu, Christabel, tu? ntreba deznadajduit Allan. - Eu, eu ramn... ca sa potolesc mnia tatalui meu. - Atunci ramn si eu! - Nu, nu, fugi, pentru numele lui Dumnezeu! Daca ma iubesti, fugi... o sa ne rev edem. - Juri c-o sa ne revedem, Christabel? - Jur! - Ei bine, Christabel, ma supun. - Adio, pe curnd! - Si acum urmati-ma, domnule cavaler, mpreuna cu acest venerabil calugar. - Esti sigura, Maud, ca tatal dumitale ne va lasa sa iesim din castel? ntreba fra tele Tuck. - Da, numai sa nu-i fi adus cineva la cunostinta cele petrecute n timpul serii. H ai, veniti, nu mai avem timp de pierdut. - Numai ca n castel am intrat trei ? spuse calugarul. - Asa este ? zise Allan. Ce s-o fi ntmplat cu Robin? - Prezent! striga tnarul padurar, iesind din ascunzatoare. Christabel scoase un usor strigat de spaima, iar Maud l saluta pe Robin cu atta gr aba, nct calugarul se ncrunta. - Istet baiat! exclama Maud, zmbind si atingnd cu gingasie bratul lui Robin. A eva dat dintr-o temnita pe care o supravegheau doua santinele. - Si dumneata ai fost nchis? striga Allan. - Am sa va povestesc aventura mea cnd o sa fim departe de aici ? raspunse tnarul p adurar. Sa plecam mai repede. Haideti odata, messire! Pare-mi-se ca ar trebui sa tineti la viata... mai mult dect mine ? adauga tnarul, cu tristete ? caci moartea dumneavoastra o va plnge sora dumneavoastra si alte persoane, n timp ce pe mine.. . Dar haideti, veniti repede, sa profitam de ajutorul frumoasei Maud; sa plecam odata, zidurile castelului din Nottingham mi apasa sufletul. Sa mergem!

La aceste ultime cuvinte, Maud arunca spre tnar o privire ciudata. Deodata se auz i un zgomot de pasi pe coridorul ce ducea la capela. - Doamne, ai mila de noi! striga Maud. Vine baronul; pentru numele lui Dumnezeu, plecati! Dezbracndu-si n graba rasa de calugar, Allan i-o dadu lui Tuck si se repezi apoi s pre Christabel ca sa-si ia ramas bun. - Pe aici, cavalere! striga Maud, autoritara, deschiznd una din usi. Allan depuse pe buzele Christabelei un sarut fierbinte, apoi raspunse chemarii l ui Maud. - Sfntul Benedict sa te apere, dulcea mea prietena! zise calugarul, vrnd s-o mbrati seze si el pe Maud. - Obraznicule! striga tnara. Hai treceti, treceti odata! Robin, nca de pe acum expert n galanterii, se nclina n fata Christabelei si-i saruta respectuos mna, spunndu-i: - Sfnta Fecioara sa va fie sprijin, mngiere si calauza! - Multumesc! raspunse Christabel, uimita de atta noblete n purtarea unui simplu pa durar. - Milady ? zise Maud ? n timp ce noi fugim, asezati-va n genunchi ca pentru rugaci une si prefaceti-va ca nu stiti nimic, asa nct baronul sa nu banuiasca nici pe dep arte ca ati putea cunoaste pricina mniei sale. Abia se nchise usa n urma fugarilor, ca n capela navali baronul, urmat de soldati. Sa-l parasim pentru o clipa si sa-i nsotim mai nti pe cei trei prieteni ai nostri, carora buna Maud le este nger pazitor. Micul grup se strecura astfel printr-o galerie lunga si ngusta: n frunte mergea Ma ud, cu o torta n mna; dupa ea Robin; fratele Tuck pasea aproape alaturi de Robin; ultimul venea Allan. Maud grabea pasul, ca sa se departeze de Robin si sa ajunga ct mai repede la poarta castelului. Nu rdea, tacea, iar cu mna ramasa libera nlatur a mna lui Robin, care ncerca zadarnic sa-i prinda din zbor cteva cute ale rochiei. - Vasazica esti suparata pe mine? o ntreba tnarul, pe un ton rugator. - Da ? raspunse scurt Maud. - Ce-am facut de nu-ti mai sunt pe plac? - N-ai facut nimic. - Atunci, am spus ceva? - Nu ma-ntreba, messire, asta nici nu poate, nici nu trebuie sa te intereseze. - Dar ma mhneste. - Ce importanta are? Te vei consola repede. Nu vei fi n curnd departe de castelul din Nottingham, ale caror ziduri ti apasa sufletul? "Aha, nteleg" ? si spuse Robin si adauga: - Daca m-a obosit baronul, zidurile castelului si zavoarele temnitelor lui, n sch imb nu m-a obosit nici chipul dumitale att de ncntator, nici zmbetul, nici cuvintele dumitale frumoase, draga mea Maud. - Adevarat? ntreba Maud, ntorcnd capul pe jumatate. - Foarte adevarat, draga Maud. - Atunci sa facem pace... Si Maud se lasa mbratisata de tnarul padurar. Aceasta mica miscare produse o ntrzier e n naintarea fugarilor, iar calugarul, a carui ureche fusese neplacut impresionat a de zgomotul sarutului, striga pe un ton morocanos: - Hei! Mai repede! Pe unde trebuie s-o luam? Ajunsesera la o ntretaiere de coridoare. - La dreapta ? raspunse Maud si douazeci de pasi mai departe se pomenira la poar ta. Tnara si chema tatal. - Cum? striga batrnul Lindsay, care, din fericire, nu aflase nca despre ntmplarile d in seara aceea. Cum? Ne si parasiti, n plina noapte? Tocmai voiam sa ciocnesc un pahar cu dumneata nainte de culcare, frate Tuck; trebuie, ntr-adevar, sa plecati c hiar n seara asta? - Da, fiule ? raspunse Tuck. - Adio deci, veselul meu Gilles, iar dumneavoastra, bravi gentlemeni, la reveder e! Podul mobil fu cobort. Allan se repezi cel dinti afara din castel. Calugarul l urma

, dupa ce schimba cteva vorbe cu tnara fata, care, de asta data, nu-i mai ngadui so sarute, ceea ce el numea binecuvntarea, caci, profitnd de o clipa de neatentie d in partea calugarului, ea si lipi buzele fierbinti de mna lui Robin. Sarutul acest a, care-l sageta pe tnar pna n adncul sufletului, l ntrista n acelasi timp nespus de m lt. - O sa ne revedem curnd, nu-i asa? zise Maud n soapta. - Sper ? raspunse Robin ? dar pna ma voi ntoarce, fii buna, copila draga, sa-mi ie i arcul si sagetile pe care le-am lasat n camera baronului si sa le dai celui car e o sa ti le ceara din partea mea. - Vino dumneata. - Bine, am sa vin eu. Maud. Adio, Maud! - Adio Robin, adio! Suspinele care necau glasul fetei nu ngaduiau sa se nteleaga daca ea mai spusese si : "Adio, Allan! Adio, Tuck!" Fugarii coborra repede dealul, strabatura orasul fara sa se opreasca si nu-si ncet inira pasul dect sub umbra ocrotitoare a padurii Sherwood. Capitolul IX Pe la ora zece seara, Gilbert, care astepta cu nerabdare napoierea calatorilor, l lasa pe parintele Eldred n odaia lui Ritson si cobor la Margaret, care se ndeletnic ea cu treburi gospodaresti. Voia sa afle daca miss Marianne este ngrijorata de pr eandelungata absenta a fratelui sau. - Miss Marianne? zise Margaret, care, absorbita de durerea ei, nu bagase de seam a ca tnara fata lipsea. Miss Marianne? De buna seama ca-i n odaia ei. Gilbert se repezi acolo, dar camera era goala. - Este zece, Maggie, zece si fata nca nu s-a ntors acasa. - Adineauri se plimba cu Lance pe drumul din fata casei. - Te pomenesti ca s-o fi ratacit. Ah, Maggie, tremur de spaima ca i s-o fi ntmplat vreo nenorocire. E zece trecute! n padure, la ceasul asta, numai lupii si tlharii sunt treji. Gilbert si lua arcul, sagetile, un pumnal foarte ascutit si se repezi n padure n ca utarea Mariannei. Cunostea toate hatisurile, toate desisurile, toate boschetele, toate luminisurile si voia sa cerceteze pe rnd toate locurile acestea pe care el le stia att de bine, dar care erau att de primejdioase pentru o femeie. "Trebuie s-o gasesc pe fata ? si spunea Gilbert. Pe sfntul Petru! Trebuie s-o gasesc!" Din instinct sau mai degraba datorita acelui simt deosebit pe care padurarii l do bndesc cu timpul tot batnd codrii n lung si-n lat, Gilbert urma acelasi drum straba tut de Marianne, pna la locul unde fata se asezase sa se odihneasca. Ajuns acolo, padurarului i se paru ca aude un geamat surd la marginea unei poteci din apropi ere unde razele lunii nu razbeau prin frunzisul des. Ciuli urechea si recunoscu n data ca gemetele sunt nsotite de strigate slabe, ascutite si tnguitoare semannd cu cele pe care le scoate un animal n suferinta. Era ntuneric bezna si Gilbert se ndre pta dibuind spre locul de unde veneau gemetele, care, pe masura ce padurarul se apropia, deveneau tot mai deslusite; deodata, picioarele omului se lovira de o m asa inerta zacnd la pamnt. Se apleca, ntinse mna si atinse blana unui animal, uda de sudoare rece. Animalul, nviorat parca de atingerea acestei mini, facu o miscare, iar gemetele se preschimbara ntr-un slab latrat de recunostinta. - Lance, bietul meu Lance! striga Gilbert. Lance ncerca sa se ridice, dar, istovit de efort, se prabusi gemnd. "Trebuie sa i se fi ntmplat o nenorocire nfioratoare nefericitei fete si desigur ca Lance a fost dobort n timp ce se lupta s-o apere ? se gndi Gilbert. Ah ? murmura p adurarul, mngind cu blndete capul animalului credincios ? ah, batrnul meu drag, unde -ai fost ranit? La burta? Nu. La sale? La labe? Nu, nu. Ah! La cap! Ticalosul a vrut sa-ti sfarme teasta... Ah! Usurel! N-o sa murim noi. Ai pierdut mult snge, da r tot ti-a mai ramas. Inima bate, da, simt cum bate si nu vesteste sfrsitul..." Ca cei mai multi tarani, Gilbert cunostea puterea de tamaduire a unor plante. Se grabi sa culeaga anumite ierburi n luminisurile din apropiere, de unde ntunericul

fusese alungat de primele raze ale lunii si, dupa ce le sfarma ntre doua pietre, le aseza pe rana lui Lance, iar pe deasupra trecu o fsie rupta din surtucul sau d in piele de caprioara. - Trebuie sa te parasesc, sarmane batrn, dar fii linistit, am sa vin napoi sa te v ad: pna atunci sa te odihnesti pe patul asta de frunze uscate; am sa te-acopar n nt regime cu frunze ca sa nu-ti fie frig, dragul meu Lance! Vorbindu-i cinelui cum ar fi vorbit unui om, batrnul padurar lua animalul n brate s i-l duse ntr-un desis. Dupa aceea mai mngie o data credinciosul animal si-si contin ua drumul n cautarea tinerei Marianne. - Pe sfntul Petru! murmura Gilbert, cercetnd desisurile si luminisurile cu ochi de pisica salbatica. Pe sfntul Petru, daca bunul Dumnezeu mi-l scoate n cale pe feci orul diavolului care a prapadit pielea bietului meu Lance, am sa-l silesc, cu lo vituri de pumnal, sa joace o hora cum n-a jucat niciodata. Ah, ticalosul! Nemern icul! Gilbert mergea pe aceeasi carare pe unde fugise Marianne dupa ce Lance cazuse do bort si ajunse n luminisul unde Micul-John o salvase pe fugara. Gilbert tocmai se pregatea sa cerceteze mprejurimile destul de despadurite ale luminisului, cnd n fat a, alungita de razele oblice ale lunii, se ivi o umbra ce se agita pe pamnt; la nc eput crezu ca este umbra unui copac si nu se sinchisi, dar instinctul i spuse ca umbra are ceva straniu: o privi, asadar, cu luare-aminte si recunoscu de ndata ca apartine unei fiinte vii, unui om. La douazeci de pasi de locul unde se gasea, Gilbert zari un om n picioare, rezemat de un copac, ntors cu spatele si care si vntu ra bratele deasupra capului de parca ar fi vrut sa-si potriveasca un turban. Pad urarul nu sovai sa-si nfiga mna-i viguroasa n cel pe care-l credea tlhar si poate ch iar asasinul tinerei Marianne. - Cine esti tu? l ntreba el, cu voce tunatoare. Mai de uimire, mai de slabiciune, omul se clatina si aluneca de-a lungul copacului, la picioarele lui Gilbert. Cin e esti tu? repeta Gilbert, ridicndu-l degraba pe strain. - Ce te priveste? mormai acesta de ndata ce, repus pe picioare, observa ca Gilber t era singur ? ce te... - Ma priveste foarte mult. Sunt padurar si, ca atare, am n grija paza padurii She rwood. Ori tu semeni cu un bandit cum seamana luna din luna asta cu cea din luna trecuta si banuiesc ca nu vnezi doar un singur soi de vnat. Cu toate acestea am s a te las sa pleci nestingherit daca ai sa-mi raspunzi fara sovaiala si cu sincer itate la ntrebarile pe care am sa ti le pun, dar daca te-mpotrivesti, te dau pe mn a serifului. - ntreaba-ma si am sa vad daca raspund au ba. - Ai ntlnit n seara asta n padure o doamna tnara mbracata ntr-o rochie alba? Un rs ba coritor nflori pe buzele banditului. Am nteles. Ai ntlnit-o. Dar ce vad? Esti ranit la cap? Da si rana asta ti-a facut-o un cine. Nemernicule! Ia sa vad! Si Gilbert smulse deodata bandajul nsngerat care acoperea rana. Astfel dat n vileag , omul lasa sa se vada o bucata de carne ce-i cadea pe ceafa si, nnebunit de dure re, fara a se gndi o clipa ca se nvinuieste pe sine, striga: - De unde stii ca era un cine? Am fost doar noi doi! - Si fata unde este? Vorbeste, nemernicule, vorbeste sau te ucid. n timp ce Gilbert, cu mna pe pumnal, astepta un raspuns, banditul si ridica pe ascu ns arbaleta si-l lovi cu sete n moalele capului. Batrnul, zapacit pentru moment, si recapata ndata stapnirea de sine, se ntepeni bine pe picioare si trase pumnalul di n teaca. Asupra banditului se abatu o ploaie de lovituri, dese si necurmate, n sp inare, peste umeri, peste mini si coapse, nct ticalosul se pravali si ramase n nesim tire, ntins pe pamnt, mai mult mort dect viu. - Nu stiu ce ma opreste sa te ucid, nemernicule! striga padurarul. Dar pentru ca nu vrei sa-mi spui unde este tnara doamna, te las n plata Domnului. Mori aici, ca o fiara salbatica. Si Gilbert se departa ca sa-si continue cercetarile. - nca n-am murit, josnic sclav al biciului! murmura proscrisul, ridicnd pumnul de cum pleca Gilbert. N-am murit si am sa ti-o dovedesc! Ah! Ai fi vrut sa stii und e se gaseste acum fata! As fi un prost daca ti-as alunga ngrijorarea si ti-as spu ne ca unul din neamul Gamwell a dus-o la locuinta familiei. Ah! Vai, vai, ct sufa r! Oasele mi sunt sfarmate, membrele zdrobite sl totusi n-am murit, Gilbert Head,

n-am murit, nu, nu! Si, trndu-se n patru labe, si cauta adapost si odihna la umbra unui desis din vecina tate. Din ce n ce mai ngrijorat, batrnul strabatea padurea, dar ncepuse sa-si piarda spera nta ca avea s-o mai gaseasca n viata pe tnara fata, cnd, nu prea departe de el, auz i cntndu-se una din baladele vesele pe care le compusese cndva n cinstea fratelui sa u Robin. Cntaretul nevazut venea spre el pe aceeasi poteca; Gilbert asculta si am orul lui propriu de poet l facu sa uite grija care-l stapneste. - Vedea-i-as mutra rosie a prostanacului astuia de Will, pe buna dreptate porecl it Roscovanul, balabanindu-se spnzurata de craca unui stejar! murmura Gilbert nem ultumit. Cnta balada mea si cuvintele n-au nici o noima! Hei, jupne Gamwell, nu sc himonosi n felul asta si muzica si poezia! Dar ce dracu faci la ceasul asta n padu re? - U-hu-hu!... raspunse tnarul gentleman. Cine ndrazneste sa-l ntrerupa din cntat pe William de Gamwell mai nainte ca William de Gamwell sa-l fi salutat? - Cine l-a auzit o data, o singura data pe Will Roscovanul, nu-l mai uita nicicnd si, ca sa-l recunoasca, n-are nevoie sa-l vada nici la lumina soarelui, nici la lumina lunii si nici chiar a stelelor! - Bravo! Strasnic raspuns! rasuna o alta voce vesela. - nainteaza, strain glumet ? raspunse Will, pe un ton provocator ? ca sa-ti dam o lectie de buna-cuviinta. Si Will ncepu sa-si roteasca bta, cnd Micul-John interveni: - Ce? Esti nebun, vere? Nu-l recunosti pe batrnul Gilbert, la care ne ducem? - Da, ntr-adevar, e Gilbert! - Ei bine, da, Gilbert. - A! Asta-i altceva! zise tnarul si, grabind pasul spre padurar, adauga: Vesti bu ne, batrne, vesti bune! Tnara doamna este n siguranta acasa la noi, iar miss Barbar a si miss Winifred se ngrijesc cu atentie de ea. Micul-John a ntlnit-o n padure tocm ai cnd un bandit era gata s-o ucida. Dar ce, esti singur, Gilbert? Dar Robin, dra gul meu Robin Hood, unde este? - Linisteste-te, Will! Cruta-ti plamnii si noua urechile. Robin a plecat azi-dimi neata la Nottingham si nu se napoiase n clipa cnd eu am plecat de-acasa. - Ah, rau a facut Robin Hood ca a plecat la Nottingham fara mine; doar hotarsem mp reuna sa stam opt zile n oras. Ce strasnic se petrece acolo! - Dar esti palid, Gilbert ? zise Micul-John. Ce ai? Esti bolnav? - Nu, am necazuri: cumnatul meu a murit astazi si am aflat ca... dar n-are impor tanta, sa nu mai vorbim. Domnul fie laudat, miss Marianne este n afara de orice p rimejdie! Am cautat-o n padure; nchipuiti-va ngrijorarea mea, mai ales dupa ce am g asit mai adineauri aproape mort, pe sarmanul Lance, cel mai bun dintre cinii mei. - Lance aproape mort, cinele acesta att de bun, att de... - Da, Lance, un animal cum nu mai e altul. Cu el i se stinge si rasa. - Cine a facut asta, cine a savrsit asemenea faradelege, spune-mi unde-i ticalosu l, sa-i farm coastele! Unde este? Unde? ntreba grabit tnarul cu parul rosu. - Fii linistit, fiule, l-am razbunat eu pe batrnul Lance. - Nu-mi pasa, vreau sa-l razbun si eu. Spune-mi unde-i nemernicul asta att de las ca sa omoare un cine? Vreau sa-l cunosc cu ajutorul ciomagului. E un bandit, nu n cape ndoiala? - Da, l-am lasat colo mai jos... n partea aceea... aproape mort, dupa ce l-am sno pit cu lovituri de pumnal. - Daca omul asta este unul si acelasi cu cel care a ndraznit sa se poarte brutal cu miss Marianne, e de datoria mea sa-l duc n fata serifului din Nottingham ? spu se Micul-John. Arata-mi, Gilbert, unde l-ai lasat. - Veniti pe aici, copii! Batrnul padurar gasi cu usurinta locul unde proscrisul se pravalise sub lovituril e sale; dar necunoscutul nu mai era acolo. - Foarte neplacut! striga Will. Tocmai locul unde ne dam ntlnire cnd plecam de acas a la vnatoare: La rascrucea asta, ntre stejarul si fagul de aici. - ntre stejar si fag! repeta Gilbert, strabatut de un fior. - Da, ntre cei doi copaci. Dar ce ai, batrne? striga Will. Tremuri ca frunza... - Pentru ca... Ah, nimic, nimic... ? raspunse Gilbert, stapnindu-si emotia. Mi-am

adus aminte... nu-i nimic... - Cum? Te temi de strigoi, tocmai dumneata, viteazule? zise Micul-John, ignornd p ricina emotiei lui Gilbert. Pe dumneata, ca cel mai vrstnic dintre padurari, te c redeam satul de povestile astea. Ce-i drept, locul asta n-are o faima prea buna; se zice ca sufletul chinuit al unei tinere fete ucisa de banditi, rataceste n fi ece noapte pe sub copacii batrni; eu n-am vazut-o, desi colind padurea ziua si no aptea, nsa multi oameni din Mansfeld, din Nottingham, de pe la noi si de prin sat ele nvecinate jura ca au ntlnit-o aici la raspntie. Pe masura ce Micul-John vorbea, emotia lui Gilbert crestea; o sudoare de gheata i acoperise fata, dinti i clantaneau si, cu privirea ratacita, cu bratul ntins spre fag arata nsotitorilor sai ceva nedeslusit. Deodata vntul, care pna atunci abia ad iase, se nteti deodata si matura frunzele uscate ngramadite sub copaci. Si, n mijlo cul vrtejului, se nalta o forma omeneasca. - Annette, Annette, surioara mea! striga Gilbert, caznd n genunchi si ridicndu-si mi nile mpreunate. Annette, ce vrei? Ce poruncesti? Will si Micul-John, orict de curajosi ar fi fost, se nfiorara si-si facura cruce c u evlavie, caci Gilbert nu era prada unei naluciri. Ca si el, vedeau si ei o fan toma uriasa si alba stnd n picioare ntre cei doi copaci. S-ar fi zis ca fantoma vre a sa se ndrepte spre ei, dar vntul ntetindu-se, naluca se ndeparta de-a-ndaratelea, supunndu-se parca fortei vntului si se mistui dincolo de rascruce, n partea cufunda ta n bezna, unde razele oblice ale lunii nu puteau razbate prin frunzisul des. - Ea este! Ea este! Fara mormnt!... Rostind aceste cuvinte, Gilbert se prabusi lesinat, iar tovarasii lui ramasera m ulta vreme nemiscati si muti ca niste stane de piatra. Nu mai zareau naluca, nsa li se parea ca vntul aduce pna la ei un zvon nedeslusit, ca un geamat. Venindu-si n cetul cu ncetul n fire, cei doi tineri se grabira sa-i dea ajutor lui Gilbert, car e nca nu-si recapatase cunostinta. Zadarnic i frecara minile si ncercara sa-i streco are printre dinti cteva picaturi de whisky (bautura din care fiece padurar poarta asupra lui o mica provizie atunci cnd face de paza), zadarnic i soptira la ureche fel si fel de cuvinte de mbarbatare, batrnul nu se trezea din lesin si, daca nu i -ar fi simtit bataile puternice ale inimii, ar fi crezut ca murise. - Ce-i de facut, vere? ntreba Will. - Sa-l ducem acasa si ct mai repede ? raspunse Micul-John. - Desi esti n stare sa-l iei singur n crca, nu i-ar face bine, dupa cum nu i-ar fac e bine nici daca tu l-ai apuca de picioare si eu de cap. - Uite, Will, ia toporisca mea si cauta prin desis tot ce trebuie ca sa njghebam o targa. n timpul asta eu stau lnga el; sper totusi sa-l trezesc. William nu mai cnta baladele vesele ale lui Gilbert ci era adnc mhnit de starea bat rnului bard din Sherwood; tot umblnd dupa lemnele de care avea trebuinta, ajunse n partea aceea nvaluita n bezna a rascrucii si, s-o spunem spre lauda sa, nu ncerca m ai multa teama dect daca s-ar fi plimbat singur, la miezul noptii, prin livada de la Gamwell Hall. Deodata William se mpiedica de un corp voluminos ntins pe pamnt s i se pravali peste el. Tnarul era sa traga o njuratura la adresa obstacolului ce-i taia calea, cnd si dadu seama ca ceea ce luase el drept un ciot de lemn este nzest rat cu viata si bolboroseste la urechea lui un sir lung de ocari si blesteme. - Hei, hei! striga curajosul Will, apucndu-l de gt pe necunoscutul peste care se r ostogolise. Vere, vere, vino-ncoaco! L-am gasit! - Taie-l de la radacina ? raspunse Micul-John fara a-l parasi pe Gilbert. - Ei, pai n-am gasit un copacel, l-am gasit pe bandit, pe cel care l-a omort pe L ance, vino, vere! - Da-mi drumul! Ma sufoc! soptea omul, horcaind. Ah! Iata-va doi mpotriva mea ? z ise el, vazndu-l pe Micul-John sosind n graba. Nu e nevoie... mor! Aer, fie-va mil a, aer!... Wiliiam se ridica. - Ei, la dracu! Pai asta-i naluca de adineauri, cu surtucul din blana alba de ca pra! striga Micul-John. Nu stateai culcat acolo, ntre cei doi copaci, pe un malda r de frunze? - Ba da. - Tu ai urmarit o fata tnara? ntreba Micul-John. - Tu l-ai dobort pe cel mai viteaz dintre cini? adauga Will.

- Nu, nu, domnilor! Fie-va mila, ajutati-ma, mor! - Si ? relua Will ? ai omort un om care a crezut ca vede n tine o naluca, naluca u nei oarecare Annette... - Annette? Annette? Ah, da, mi amintesc de Annette... Ritson a omort-o; eu eram tr avestit n preot si i-am cununat... "Aiureaza!" se gndira cei doi veri, care nu pricepeau tlcul acestor cuvinte. - Fie-va mila, domnilor, luati-ma de aici! Pamntul este foarte tare! - Mai nti spune-ne cine te-a adus n halul asta. - Lupii ? raspunse ticalosul, care, cu toate chinurile agoniei, nu-si pierduse j udecata. Lupii, domnilor, mi-au sfsiat picioarele si minile cu coltii; m-am rataci t n padure si, cum nu mncasem de doua zile, n-am avut putere sa ma apar. Fie-va mi la, fie-va mila, seniorii mei! - E un bandit ? i sopti la ureche lui Will Micul-John ? el a urmarit-o pe miss Ma rianne, el i-a crapat capul lui Lance, pe el l-a dobort Gilbert cu lovituri de cu tit. Cred ca n-o sa ajunga prea departe si ca-l vom gasi tot aici cnd se va lumin a de ziua. Daca nu va muri pna atunci, am sa-l duc naintea serifului. Si fara a se mai sinchisi de gemetele banditului, cei doi veri se napoiara la Gil bert. ncetul cu ncetul, Gilbert si recapatase cunostinta si, tinnd-o mortis ca este n stare sa se ntoarca acasa pe jos, o porni la drum sprijinit de o parte si de alt a de cei doi tineri. Cnd ajunse la ctiva pasi de casa, un urlet lugubru strabatu v azduhul pna la ei. Gilbert se opri si se cutremura. - Este Lance! sopti el. Poate ultimul lui urlet durere. - Curaj, bunul nostru Gilbert! Uite ca am ajuns, iat-o si pe Margaret, care te-a steapta n prag cu o torta n mna. Curaj! Pentru a doua oara, urletele cinelui strabatura vazduhul. Gilbert fu gata sa-si p iarda din nou cunostinta, dar Margaret se repezi spre el, l sprijini si-l ajuta i ntre n casa. Un ceas mai trziu, Gilbert, aproape linistit, spuse blnd tinerilor sai prieteni: - Mai trziu, copii, poate ca voi avea putere sa va istorisesc povestea acestui su flet chinuit pe care l-am vazut ratacind acolo. - Un suflet chinuit?! izbucni Will n hohote de rs. Ah, cunoastem noi sufletul asta ... - Taci, vere! zise Micul-John, cu asprime. - Nu, nu-l cunoasteti caci sunteti prea tineri ? raspunse Gilbert. - Vreau sa zic ca l-am ntlnit pe banditul pe care l-ai cinstit att de bine cu lovit uri de pumnal. - L-ati ntlnit? - Da si e pe moarte. - Sa-l ierte Domnul! - Si sa-l ia dracu! adauga Will. - Taci, vere! - Copii, nainte de a va ntoarce acasa, ati putea sa-mi faceti un mare serviciu? ntr eba Gilbert. - Vorbeste, mestere. - n casa mea este un mort, ajutati-ma sa-l ngrop. - La porunca dumitale, bunul nostru Gilbert ? raspunse William. Avem brate puter nice si nu ne temem nici de morti, nici de vii, nici de fantome. - Taci odata, vere! se rasti din nou Micul-John. - Fie, o sa tac ? murmura Will cu naduf. El nu-si dadea seama ca aluziile la fantome redesteptau n batrnul padurar vechi ne linisti si dureri. ...nainte mergea parintele Eldred, murmurnd rugaciuni, urma apoi Micul-John si Lin coln, care duceau mortul pe o nasalie si dupa nasalie, mergeau Margaret si Gilbe rt. Gilbert si stapnea lacrimile ca sa nu strneasca plnsul sotiei sale, nsa Margaret hohotea ncet, sub gluga-i de dimie. Dupa ei venea Will Roscovanul. n aceasta ordin e, convoiul nainta la miezul noptii spre cei doi copaci la radacina carora iubitu l si ucigasul Annettei ceruse sa fie ngropat. Gilbert si sotia lui ramasera n genu nchi tot timpul ct Lincoln si Micul-John au sapat groapa. nca n-o sapasera dect pe jumatate, cnd Will, care facea de paza prin apropiere, cu arcul ntr-o mna si cu cea lalta pe plaselele pumnalului, se apropie de varul sau, soptindu-i la ureche:

- N-ar fi rau daca am largi groapa ca sa mai ngropam pe cineva alaturi de omul as ta. - Ce vrei sa spui, vere? - Vreau sa spun ca cel care pretindea ca a fost atacat de lupi si pe care l-am l asat ntr-o stare jalnica e mort, mort de-a binelea. Du-te, misca-l cu piciorul si vezi daca zice ceva. Ultimii bulgari de pamnt cadeau peste trupurile nensufletite ale celor doi banditi , cnd pentru a treia oara urletele cinelui tulburara linistea padurii. - Lance, sarmanul meu Lance, e rndul tau acum! striga padurarul. Nu ma-ntorc acas a pna nu te voi ajuta. Capitolul X Asa cum povestise Maud, aprigul baron, urmat de sase soldati narmati, cobor pna la temnita lui Allan Clare. Dar acolo, nici urma de prizonier! - Ha, ha! exclama el, rznd ca un tigru, daca vreodata tigrii ar putea sa rda. Ha, h a, strasnic mai asculta oamenii de ordinele mele! Sunt ncntat, ntr-adevar! Atunci l a ce-mi mai folosesc temnicerii si donjonul? Pe sfnta Griselda, am sa-mi exercit singur, fara ei, dreptul meu de viata si de moarte pe care-l am si voi nchide pri zonierii n colivia fiicei mele... Unde-i Egbert Lanner, purtatorul de chei? - Aici, monseniore i raspunse un soldat. l tin bine, caci altfel ar rupe-o la fuga . - Daca ar fi fugit, te-as fi spnzurat pe tine n locul lui. Apropie-te, Egbert! Vez i usa temnitei, este nchisa; vezi ferestruica din usa, este strmta; ei bine, ai pu tea sa-mi spui cum a putut prizonierul, care nu-i nici att de subtire ca sa treac a prin aceasta deschizatura, nici att de usor ca aerul ca sa se strecoare prin ga ura cheii, ai putea sa-mi spui cum a facut de a sters-o? Mai mult mort dect viu E gbert tacea. Ai putea sa-mi spui pentru ce cstig murdar ai ajutat la evadarea ace stui nemernic? Te-ntreb fara mnie, raspunde-mi fara teama. Sunt bun si drept si, poate, daca-mi marturisesti greseala, am sa te iert... Zadarnic voia baronul sa faca dovada bunatatii sale; Egbert avea prea multa expe rienta ca sa creada n sinceritatea lui si, mai mult mort dect viu, continua sa tac a. - Ah, sclavi netrebnici! striga deodata Fitz Alwine. Pun ramasag ca nici unuia d intre voi nu i-a trecut prin minte sa-l vesteasca pe portarul castelului despre cele ntmplate, asa este? Repede, repede, sa mearga cineva si sa-i porunceasca din partea mea lui Hubert Lindsay sa ridice podul mobil si sa nchida toate portile. Un soldat porni numaidect n fuga, dar se rataci prin coridoarele ntunecoase ale tem nitei si cazu cu capul n jos pe treptele unei pivnite. Cazatura fu mortala, nsa ni meni nu baga de seama, iar fugarii putura sa iasa din castel, multumita acestei nenorociri, nestiuta de nimeni. - Milord ? vorbi unul din oameni ? cnd veneam ncoace, mi s-a parut ca zaresc lumin a unei torte n capatul galeriei ce duce la capela. - Si ai asteptat pna acum ca sa mi-o spui? zbiera baronul. Ah, s-au jurat cu toti i sa ma ucida ncetul cu ncetul, ticalosii! Dar vor muri toti naintea mea, da, asa! adauga el, sufocat de turbare. Da, veti muri naintea mea si, pentru voi am sa nas cocesc o cazna cumplita, daca nu voi pune mna pe acest pagn caruia Egbert i va tine locul n streang. Zicnd acestea, Fitz Alwine smulse o torta din mna unui soldat si se napusti n capel a. Christabel, n picioare, n fata mormntului mamei sale, parea cufundata ntr-o adnca meditatie. - Scotociti prin toate colturile si ungherele, prindeti-l viu sau mort! porunci baronul. Soldatii se supusera. Si tu, fiica mea, ce cauti aici? - Ma rog, tata. - Nu ncape ndoiala ca te rogi pentru un necredincios care merita sa fie spnzurat, n u? - Ma rog pentru tine n fata mormntului mamei mele, nu vezi? - Unde ti-e complicele?

- Care complice? - Tradatorul acela de Allan. - Nu stiu. - Ma minti; este aici. - Niciodata nu te-am mintit, tata. Baronul cerceta cu privirea fata palida a tinerei fete. - Nu-i nici unul, nici celalalt ? spuse un soldat. - Nici unul, nici celalalt? repeta Fitz Alwine, care ncepuse sa se ndoiasca de fug a lui Robin. - Da, monseniore, nici unul, nici celalalt. Nu-i vorba oare de doi prizonieri ca re au evadat? Furios ca-i scapase Robin, neobrazatul acela de Robin, care-l nfruntase pe fata s i de la care sperase sa capete mai trziu, cu ajutorul torturii, informatii despre Allan, baronul si nfipse mna-i puternica n umarul limbutului soldat, spunndu-i: - Nici unul, nici celalalt, zici? Explica-mi ce nseamna aceste patru cuvinte. Sol datul tremura sub apasarea violenta a minii si nu stia ce sa raspunda. Mai nti spun e-mi cum te cheama? - Cu voia naltimii voastre, sunt Gaspard Steinkopf; eram de paza pe metereze cnd.. . - Mizerabile! Vasazica tu erai de paza la usa temnitei acestui pui de lup din Sh erwood?! Sa nu-mi spui ca l-ai lasat sa fuga, ca te-njunghii!... Renuntam sa mai nregistram nenumaratele forme n care s-a manifestat mnia baronului; este destul pentru cititorii nostri sa stie ca mnia ajunsese la el o stare obisn uita, de necesitate, caci baronul ar fi ncetat sa respire daca ar fi ncetat sa se mai mnie. - Asadar, recunosti ca a evadat pe cnd faceai de paza pe meterezul dinspre rasari t? relua baronul dupa o clipa de tacere. Hai, raspunde! - Milord, m-ati amenintat cu pumnalul daca marturisesc ? ngaima nenorocitul. - Si-mi voi nfaptui amenintarea. - Atunci mai bine tac. Baronul ridica pumnalul asupra nefericitului, dar lady Christabel i opri bratul, strignd: - Oh, te conjur, tata, nu stropi cu snge acest mormnt! Rugamintea fu ascultata, baronul l mbrnci cu violenta pe Gaspard, vr pumnalul n teaca, apoi se adresa tinerei fete pe un ton aspru: - ntoarce-te n apartamentele dumitale, milady; iar voi, ceilalti, ncalecati si goni ti pe drumul spre Mansfeldwoodhaus; nu ncape ndoiala ca n directia aceea s-au ndrept at prizonierii si-i veti prinde cu usurinta. i vreau, mi trebuie cu orice pret, ma auziti? Am nevoie de ei! Soldatii se supusera, iar Christabel tocmai se ndeparta, cnd Maud intra n capela. V eni n fuga spre stapna ei si, ducndu-si un deget la buze, i sopti: - Salvati! Sunt salvati! Tnara lady si mpreuna minile ca pentru rugaciune ca sa-i multumeasca lui Dumnezeu, a poi se ndeparta, urmata de Maud. - Ia stati! striga baronul, care auzise susotelile cameristei. Domnisoara Hubert Lindsay, as vrea sa stau o clipa de vorba cu dumneata. Hai, apropie-te! Ce? Tie teama ca te mannc? - Nu stiu ? raspunse Maud, nspaimntata ? nsa, monseniore, mi pareti att de mniat, att e furios, ca nu ndraznesc. - Domnisoara Hubert Lindsay, siretenia dumitale e cunoscuta si se stie ca nu te temi de o sprnceana ncruntata. Totusi, daca am vrea, ai putea sa tremuri cu adevar at si baga de seama sa nu vrem... Spune-mi, cine este salvat? Ti-am auzit cuvint ele, frumoasa obraznica! - N-am spus, monseniore, ca e salvat vreunul ? raspunse Maud, jucndu-se cu un aer nevinovat cu mnecile lungi ale rochiei. - Ah, ncntatoare actrita, n-ai spus ca e salvat! Ai spus, poate, ca sunt salvati; nu unul, mai multi... Camerista clatina din cap n semn de tagada. - A, mincinoaso, mincinoasa prinsa asupra faptului! Maud l privi tinta pe baron, cu un aer natng, ca si cum n-ar fi nteles ce nsemnau cuvintele "asupra faptului". N

u ma-nseli tu pe mine cu nerozia ta prefacuta ? spuse baronul. Stiu ca ai nlesnit fuga prizonierilor mei, dar nu te bucura, nca nu sunt att de departe de castel, c a oamenii mei sa nu-i poata prinde si vom vedea ntr-un ceas daca ai sa-i mpiedici sa fie legati, unul n spatele celuilalt si sa fie aruncati n sant, de sus, de pe m etereze. - Ca sa poata fi legati spate n spate, monseniore, trebuie sa fie adusi aici ? zi se Maud, cu aceeasi naivitate natnga pe care o dezminteau ochii sclipind de siret enie. - Iar mai nainte de a fi aruncati n sant, se vor spovedi si, daca se va dovedi ca ai fost complice cu ei, o sa ncercam, domnisoara Hubert Lindsay, sa te facem sa t remuri putin. - Dupa voia naltimii voastre, monseniore. - Care nu va fi de loc si a dumitale... vei vedea. - Pe sfntul Valentin, monseniore, m-as bucura sa stiu dinainte ce aveti de gnd cu mine, cel putin voi avea ragazul sa ma pregatesc ? adauga ea, plecndu-se pna la pa mnt. - Obraznico! - Milady ? continua camerista, pe un ton foarte calm, apropiindu-se de stapna ei, care, nemiscata cum ramasese, semana cu o statuie reprezentnd durerea ? milady, credeti-ma, naltimea voastra ar trebui sa se ntoarca n apartamentele sale; noaptea e rece... naltimea voastra nu are guta... dar... Artagosul baron, descumpanit de atta ironie si snge rece, o ntrerupse pe camerista si-i ceru pentru ultima data sa spuna la cine se referise cnd spusese: "Salvati! Salvati!" ntrebarea fu pusa aproape fara mnie, iar Maud ntelese ca era timpul sa-i raspunda nt r-un fel sau altul; drept care, mai-mai ca striga, biruita ntructva de ncapatnarea b aronului: - Pentru ca-mi cereti, am sa va spun, monseniore. Este adevarat, am rostit cuvin tele acelea: "Este salvat!" Si am spus-o n soapta, ca sa nu-mi dau n vileag emotia n fata soldatilor naltimii voastre. nsa e nespus de greu sa vi se ascunda ceva, mo nseniore. Cnd i-am spus limpede lui milady: ''"Este salvat!", ma refeream la sarm anul Egbert, pe care voiati sa-l spnzurati, monseniore si pe care, Domnul fie lau dat, nu l-ati spnzurat! mai zise Maud, izbucnind n lacrimi. - Ei, asta-i prea de tot! striga baronul. Ce, Maud, ma iei drept un tmpit? A, est e absurd sa abuzezi de rabdarea mea! Ei bine, Egbert va fi spnzurat si pentru cal iubesti, vei fi spnzurata mpreuna cu el. - Va multumesc din inima, monseniore ? raspunse camerista, izbucnind ntr-un hohot de rs, apoi, dupa ce facu o reverenta, se rasuci pe calcie si fugi dupa Christabe l, care tocmai iesise din capela. Lordul Fitz Alwine porni si el dupa Maud, improviznd un monolog plin de reprosuri la adresa vicleniei femeilor. Impertinenta ironica a lui Maud dezlantuise insti nctele salbatice ale baronului, dar el nu stia nici asupra cui, nici cum sa-si d escarce mnia. Ar fi dat jumatate din avere daca Allan si Robin i-ar fi fost adusi pe loc. Si, pentru a-si omor timpul pna la napoierea soldatilor trimisi pe urmele fugarilor, baronul se hotar sa-si potoleasca furia n tovarasia lady-ei Christabel. Maud, care simtea ca baronul vine dupa ea, se temu de vreo izbucnire violenta si fugi ct putu mai repede, ducnd cu ea si torta, astfel ca baronul se gasi cufundat dintr-o data ntr-o bezna desavrsita, ceea ce-l facu sa zvrle un nou sir de blestem e la adresa lui Maud si a lumii ntregi. "Tuna, baroane, tuna!", si zicea Maud, departndu-se; nsa tnara, mai mult poznasa dect rautacioasa, cuprinsa de remuscari cnd si aduse aminte de batrnul neputincios pe c are-l parasise n galeriile ntunecate, se opri tocmai cnd i se paru ca aude niste st rigate disperate. - Ajutor! Ajutor! striga o voce surda si nabusita. - Mi se pare ca recunosc vocea baronului! zise Maud, rentorcndu-se vitejeste din d rum. Unde sunteti, monseniore? ntreba fata. - Aici, ticaloaso, aici! raspunse Fitz Alwin, cu o voce care parea ca vine de su b pamnt. - Dumnezeule! Cum ati cobort acolo? striga fata, oprindu-se n capul scarii. Cu aju torul tortei, tnara l zari pe baron ntins pe trepte si oprit n coborrea lui de un obi

ect care-i bara trecerea. Furiosul personaj gresise drumul, asemenea nenorocitului soldat care-si frnsese gt ul alergnd sa duca porunca de a se nchide portile castelului. nsa, datorita cuirase i pe care o purta ntotdeauna sub haina-i cu mneci scurte, baronul alunecase pe tre ptele scarii fara a se rani, iar cu picioarele se proptise n trupul nensufletit al soldatului. Caderea aceasta avu acelasi efect asupra mniei castelanului ca si pl oaia asupra unui vnt puternic. - Maud ? spuse el, ridicndu-se anevoie, sprijinit de tnara fata ? Maud, Dumnezeu t e va pedepsi pentru ca ai fost att de lipsita de respect, nct m-ai parasit fara lum ina, n ntuneric. - Iertati-ma, monseniore, mergeam dupa milady si credeam ca va nsoteste vreun sol dat cu o alta torta. Domnul fie laudat! Sunteti teafar, iar providenta n-a vrut ca bunul nostru stapn sa ne fie rapit... Sprijiniti-va de bratul meu, monseniore. .. - Maud ? zise iar baronul, care nu se gndea sa-si ia din nou aerul de nebun furio s atta timp ct avea nevoie de ajutorul cameristei ? Maud sa-mi aduci aminte ca bet ivul adormit pe scara pivnitei trebuie trezit cu cincizeci de lovituri de bici. - Fiti linistit, monseniore, n-am sa uit. Nu-si nchipuiau ca betivul acela e doar un cadavru. Licarirea tremuratoare a tort ei lumina foarte slab, iar baronul era mult prea preocupat de cele ntmplate nepret uitei sale persoane ca sa bage de seama ca petele de pe trepte nu-s pete de vin, ci de snge. - Unde mergem, monseniore? ntreba Maud. - La fiica mea. "Ah, sarmana milady! si spuse n gnd camerista. Iar o sa nceapa s-o chinuiasca de cum s-o simti la largul lui ntr-un jilt." Christabel sta n fata unei masute luminata de o lampa de bronz si privea cu luare -aminte un mic obiect pe care-l tinea n podul palmei. La zgomotul facut de intrar ea baronului, ea ascunse repede micul obiect. - Ce era fleacul acela pe care l-ai ascuns att de repede de privirile mele? ntreba baronul, asezndu-se n cel mai moale jilt din camera. - Bun, iata ca a si nceput ? murmura Maud. - Ce-ai zis, Maud? - Zic, monseniore, ca mi faceti impresia ca aveti mari dureri. Baronul, banuitor, arunca spre tnara o privire plina de mnie. - Spune-mi, fiica mea, ce era fleacul acela? - Nu este un fleac, tata. - Altceva nu poate sa fie. - Atunci parerile noastre nu sunt aceleasi ? raspunse Christabel, ncercnd sa surda. - O fata buna n-are pareri deosebite de ale tatalui sau. Ce era fleacul acela? - Va jur ca nu era asa ceva. - Fiica mea ? relua baronul, cu o voce nespus de calma, dar foarte severa ? daca obiectul pe care l-ai ferit de ochii mei nu are nici o legatura cu vreo greseal a savrsita, sau nu-ti aminteste nimic de care sa te calesti, arata-mi-l. Sunt tat al tau si, ca atare, trebuie sa veghez asupra purtarii tale. Daca, dimpotriva, e ste un fel de talisman si daca rosesti pentru ca-l ai, arata-mi-l si n cazul aces ta. n afara drepturilor, mai am si obligatii de ndeplinit: sa te mpiedic sa cazi n p rapastie, daca mergi pe marginea ei si sa te scot, daca ai cazut. Te mai ntreb o data, fiica mea, ce era obiectul acela pe care l-ai ascuns n sn? - Este un portret, milord ? raspunse copila, tremurnd si rosind de tulburare. - Si al cui este portretul?... Christabel pleca ochii, fara sa raspunda. - Nu abuza de rabdarea mea... am ndurat destule pe ziua de azi, este adevarat, da r nu abuza; raspunde, este portretul lui... - Nu pot sa-ti spun, tata. Lacrimile i nabuseau vocea, dar Christabel continua ndat a pe un ton mai sigur: Da, tata, ai dreptul sa ma-ntrebi, dar eu voi ndrazni sa m i-l iau pe acela de a nu-ti raspunde, caci constiinta mea nu-mi spune ca am facu t nimic rau nici mpotriva demnitatii mele, nici a demnitatii tale. - As! Constiinta ta nu-ti spune nimic pentru ca mpartaseste sentimentele tale; es te foarte frumos si foarte moral ce-mi spui, fata mea!

- Te rog sa ma crezi, tata, nu voi necinsti niciodata numele tau, mi amintesc pre a adeseori de sarmana si sfnta mea mama. - Adica eu sunt un ticalos batrn... Ah, de multa vreme v-ati nteles cu totii... ? urla baronul. Dar nu ngadui sa mi se spuna n fata! - Tata, eu n-am spus asta. - Atunci o gndesti. Pe scurt, putin mi pasa de pretioasa relicva pe care o ascunzi de mine cu atta ndrjire; este portretul acelui necredincios pe care continui sa-l iubesti mpotriva vointei mele si al carui chip m-am saturat sa-l mai vad. Acum as culta-ma cu atentie, lady Christabel: n-ai sa te casatoresti niciodata cu Allan Clare. Mai degraba va omor pe amndoi cu mna mea dect sa ngadui aceasta casatorie, ia r tu l vei lua de barbat pe sir Tristram de Goldsborough... Este adevarat ca nu-i prea tnar, nsa are ctiva ani mai putin dect mine si eu nu sunt un om batrn... este a devarat ca nu-i nici prea frumos, dar de cnd frumusetea aduce fericirea n casnicie ? Nici eu n-am fost frumos si totusi milady Fitz Alwine nu m-ar fi schimbat nici cu cel mai frumos cavaler de la curtea lui Henric al II-lea. Si, n afara de asta , urtenia lui Tristram de Goldsborough este o chezasie temeinica pentru linistea ta viitoare... n-o sa-ti fie necredincios; sa mai stii ca este si foarte bogat s i cu mare trecere la curte; ntr-un cuvnt, este omul care mi... care ti se potrivest e cel mai bine n toate privintele; am sa-i trimit mine consmtamntul tau. Peste patru zile va veni sa-ti multumeasca personal si, nainte de sfrsitul saptamnii, vei fi o mare doamna, milady. - N-am sa ma casatoresc niciodata cu acest om, milord! striga fata. Niciodata! N iciodata! Baronul izbucni n rs: - Nu-ti cere nimeni parerea, milady, dar ne vom ngriji sa te facem sa asculti. Ch ristabel, pna atunci palida ca o moarta, se rosi toata si, nclestndu-si spasmodic mi nile, paru ca ia o hotarre de neclintit. Te las sa te gndesti, fata mea ? relua ba ronul ? daca socotesti ca totusi este bine sa te mai gndesti. nsa ntipareste-ti bin e n minte ce-ti spun: vreau, ti cer o supunere totala, fara crcnire, desavrsita. - Doamne Dumnezeule! Ai mila de mine! striga ndurerata Christabel. Baronul pleca ridicnd din umeri. Vreme de un ceas ncheiat, Fitz Alwine se plimba p rin camera lui n lung si-n lat, gndindu-se la ntmplarile din seara aceea. Amenintari le lui Allan Clare l nfricosau pe baron, iar hotarrea fetei i se parea de nenfrnt. "P oate ar fi mai bine sa tratez problema casatoriei cu mai multa blndete ? si spunea el. De fapt, mi iubesc copilul, este fata mea, este sngele meu. N-as vrea sa se c onsidere o victima a vointei mele; vreau sa fie fericita, dar, n acelasi timp, vr eau sa se marite cu Tristram, vechiul meu prieten si tovaras de arme. Am sa caut sa ma folosesc de blndete, poate asa am sa izbutesc." Ajuns n dreptul camerei Christabelei, baronul se opri; un oftat sfsietor razbatu pn a la el. "Mititica de ea'' ? si zise baronul, deschiznd ncetisor usa. Tnara scria. " Ah! Ah! si spuse n sinea lui batrnul, care nu pricepea de fel cum de fata lui avea talent la scris, cnd scrisul, n acea vreme, era harazit numai clerului. Tot prostu l asta de Allan Clare i-a bagat n cap sa mzgaleasca hrtia." Si Fitz Alwine nainta fa ra zgomot spre masa. - Cui i scrii, domnisoara? ntreba el furios. Christabel scoase un tipat si vru sa ascunda hrtia, tot acolo unde ascunsese si p ortretul, dar baronul mai iute dect ea, puse mna pe scrisoare. Pierduta si uitnd ca nobilul sau parinte nu se obosise vreodata sa deschida o carte, nici sa tina o pana n mna si ca, prin urmare, nu stia sa citeasca, fata ncerca sa fuga din ncapere, dar baronul o nhata de brat si, ridicnd-o ca pe un fulg, o tinu lnga el. Christabe l lesina. Cu ochii scaparnd de furie, baronul cauta sa descifreze literele scrise de mna fetei, dar, neputnd, si cobor privirea spre sarmana copila al carei chip lip sit de culoare se sprijinea fara viata pe piept. - Ah, femeile, femeile! striga baronul, aseznd-o pe pat. Apoi Fitz Alwine deschis e usa si striga cu o voce rasunatoare: Maud! Maud! Tnara sosi n goana. Dezbraca-ti stapna! i spuse si se departa bombanind. - Sunt numai eu cu dumneavoastra, milady ? zise Maud, trezindu-si stapna. Nu va t emeti! Christabel deschise ochii si plimba n jurul ei o privire ratacita, dar, vaznd-o lng a pat numai pe credincioasa ei servitoare, se arunca de gtul acesteia, strignd:

Oh, Maud! Sunt pierduta, Maud! Spuneti-mi, scumpa lady, ce necaz aveti? Tata a pus mna pe scrisoarea pe care i-o scriam lui Allan. Dar, milady, nobilul dumneavoastra parinte nu stie sa citeasca. l va pune pe confesor sa-i citeasca scrisoarea. Da, daca i lasam timp. Dati-mi repede o alta hrtie, o hrtie asemanatoare cu aceea care v-a fost smulsa. - Uite, foaia asta seamana putin... - Fiti linistita, milady si stergeti-va ochii acestia att de frumosi; lacrimile l e ntuneca stralucirea. ndrazneata Maud se napusti n apartamentele baronului tocmai n clipa cnd acesta se pr egatea sa-l asculte pe venerabilul sau confesor, care tinea n mna, gata sa citeasc a, scrisoarea Christabelei catre Allan. - Monseniore ? zise repede Maud ? m-a trimis milady sa va cer scrisoarea pe care naltimea voastra i-a luat-o de pe masa. Si spunnd acestea, tnara fata se strecura ca o pisica pna lnga confesor. - Pe sfntul Dunstan, fiica-mea e nebuna! Cum ndrazneste sa te nsarcineze cu o aseme nea misiune? - Da, monseniore si iata ca mi-am ndeplinit-o! zise Maud, smulgnd cu usurinta hrtia din minile preotului, care o tinea n dreptul nasului ca sa poata deslusi scrisul. - Obraznico! striga baronul, napustindu-se dupa Maud. Tnara se repezi spre usa ca un pui de caprioara, dar n prag se lasa prinsa. - Da-mi hrtia sau te sugrum! Maud pleca ncet capul, paru ca se cutremura de teama, iar baronul smulse dintr-unul din buzunarele sortului n care ea si vrse amndoua minil e o hrtie ntru totul asemanatoare cu aceea pe care confesorul se pregatea s-o cite asca. Ai merita o pereche de palme, toanto! urla baronul, ridicnd o mna asupra lui Maud, iar cu cealalta ntinznd calugarului hrtia. - N-am facut dect sa ndeplinesc porunca stapnei. - Bine! Du-te si spune-i fiicei mele ca pe ea am s-o pedepsesc pentru obraznicia ta. - Ma nchin cu smerenie, monseniore ? raspunse Maud, nsotindu-si cuvintele cu o ple caciune dintre cele mai ironice. ncntata ca i-a reusit stratagema, tnara se ntoarse fericita n camera stapnei. - Ei, acum ca suntem linistiti, ia sa vedem, parinte. Cititi-mi ce-i scrie tical oasa mea fata, pagnului acela de Allan Clare. Calugarul ncepu sa citeasca ncet, cu o voce fonfanita: "Cnd iarna blnda ngaduie viorelelor sa se deschida, Cnd florile se desfac si ghioceii vestesc sosirea primaverii, Cnd inima ta atrage dulci priviri si dulci cuvinte, Cnd surzi de fericire, te gndesti la mine, dragostea mea?" - Ce-mi citesti acolo, parinte? striga baronul. Prostii, Doamne iarta-ma! - Deslusesc cuvnt cu cuvnt ce scrie pe hrtie, fiule! Vrei sa merg mai departe? - Desigur, parinte; mi se pare nsa ca fiica mea era prea tulburata ca sa nu fi sc ris altceva dect acest cntecel natng. Calugarul si relua lectura. "Cnd primavara acopera pamntul cu trandafiri nmiresmati, Cnd soarele zmbeste cerului, Cnd iasomia nfloreste sub fereastra. Nu vrei sa trimiti un gnd de dragoste spre cel care te iubeste?" La dracu! striga baronul. Si astea se cheama versuri! Mai e mult, parinte? Doar cteva rnduri si nimic altceva. Ia cautati, uitati-va mai jos. "Cnd toamna..." Destul! Destul! urla Fitz Alwine. Cntecul strabate toate cele patru anotimpuri, ajunge! Totusi batrnul continua:

"Cnd frunzele vestede acopera iarba, Cnd cerul este nvaluit de nori, Cnd cade promoroaca si zapada, Te gndesti oare la cel care te iubeste, dragostea mea?" - Dragostea mea, dragostea mea! repeta baronul. Nu, nu se poate, Christabel nu s cria cntecul asta cnd am surprins-o. Am fost nselat, ah, strasnic m-au nselat, dar, pe sfntul Petru, nu pentru multa vreme. Parinte, as vrea sa ramn singur: buna sear a, noapte buna! - Pace tie, fiule! zise calugarul, retragndu-se. Sa-l lasam pe baron sa-si rumege planurile de razbunare si sa ne ntoarcem la Chri stabel si la zvapaiata Maud. Tnara fata i scria lui Allan ca este gata sa plece din casa tatalui sau si ca plan urile baronului cu privire la casatoria ei cu sir Tristram de Goldsborough o sil eau sa ia aceasta cruda hotarre. - Am sa-i duc eu scrisoarea asta lui messire Allan ? spuse Maud, lund scrisoarea. n acest scop, tnara fata trezi un baiat de vreo saisprezece-saptesprezece ani, fr atele sau de lapte. Halbert ? zise ea ? vrei sa-mi faci un mare bine, adica lady -ei Christabel? - Cu placere ? raspunse flacaul. - Din capul locului nsa ti spun ca te pndesc unele primejdii. - Cu att mai bine, Maud. - Asadar, ma pot ncrede n tine ? continua Maud, trecndu-si un brat n jurul gtului lui si privindu-l tinta n ochii negri, frumosi. - ncrede-te ca n Dumnezeu ? raspunse copilul, cu naiva ngmfare ? ca n Dumnezeu, draga Maud. - Oh! Stiam eu ca ma pot bizui pe tine, draga frate: multumesc! - Ce trebuie sa fac? - Trebuie sa te scoli, sa te mbraci si sa ncaleci. - Nimic mai usor. - Sa stii ca trebuie sa iei din grajd calul care alearga cel mai iute. - Nimic mai usor. Iapa mea, botezata cu frumosul tau nume, Maud, e cea mai buna alergatoare din comitat. - Draga copile, stiu asta. Grabeste-te si, de ndata ce esti gata, vino n curtea di n fata podului mobil, eu te voi astepta acolo. Zece minute mai trziu, Halbert, tinnd de capastru calul nseuat, asculta cu atentie instructiunile istetei cameriste. - Asadar ? i explica ea ? strabati orasul si o parte din padure, dupa care ai sa dai de o casa aflata cam la cteva mile nainte de Mansfeldwoodhaus. n casa asta locu ieste un padurar pe care-l cheama Gilbert Head. i dai biletul asta si-l rogi sa-l dea lui messire Allan Clare, iar fiului padurarului, Robin Hood, i vei da arcul si sagetile astea care sunt ale lui. Iata instructiunile mele, ai nteles bine ce ti-am spus? - Foarte bine, frumoasa mea Maud ? raspunse baiatul ? mai ai sa-mi dai si alte p orunci? - Nu. Ah, ba da, uitasem... Spune-i lui Robin Hood, proprietarul arcului si sage tilor, spune-i ca... n curnd o sa i se dea de stire cnd va sosi clipa sa vina la ca stel fara nici o primejdie, caci aici este cineva care asteapta cu nerabdare ntoa rcerea lui... ntelegi, Hal? - Sigur ca-nteleg. - Fa n asa fel ca sa nu te-ntlnesti cu soldatii baronului. - Si de ce sa-i ocolesc, Maud? - Am sa-ti spun de ce cnd o sa te ntorci, iar daca soarta te arunca n calea lor, na scoceste o pricina ca sa le lamuresti de ce te plimbi noaptea si fereste-te sa l e vorbesti de tinta calatoriei tale. Du-te acum, inima viteaza! Halbert pusese p iciorul n scara cnd Maud adauga: nsa daca ai sa ntlnesti trei persoane dintre care un ul este un calugar... - Fratele Tuck, nu-i asa? - Da... atunci nu merge mai departe, cei doi tovarasi ai lui sunt Allan Clare si

Robin Hood, asa ca ti vei duce repede la ndeplinire nsarcinarea primita si te vei n apoia degraba. Acum, la drum! Nu uita sa-i spui tatii cnd te-o ntreba de ce iesi d in castel, ca te duci n oras sa cauti un medic pentru lady Christabel, care-i bol nava. Adio, Hal, adio! Am sa-i spun frumoasei Grace May ca tu esti cel mai ndator itor si cel mai curajos baiat din Christendon. - Adevarat Maud, ai sa fii asa de buna sa-i spui toate astea lui Grace? zise Hal bert, aruncndu-se n sa. - Ba bine ca nu, chiar si mai mult, am s-o rog sa-ti plateasca ea toate sarutari le pe care ti le datorez eu pentru binele pe care mi-l faci. - Ura! Ura! striga baiatul, dnd pinteni calului, Ura, pentru Maud! Ura, pentru Gr ace! Podul mobil fu lasat. Hal cobor colina n galop, iar Maud, mai usoara ca o rndunica, zbura spre apartamentele stapnei sale ca sa-i anunte, fericita, plecarea mesager ului. Capitolul XI Noaptea era linistita si senina, razele lunii inundau padurea, iar cei trei fuga ri strabateau n goana, pe rnd, cnd zonele ntunecate ale desisurilor, cnd cele scaldat e n lumina ale poienelor. Nepasator, Robin Hood trimitea n vazduh refrenele unei b alade de dragoste; Allan Clare, trist si tacut, deplngea rezultatele vizitei sale la castelul din Nottingham. n timp ce calugarul facea aprecieri foarte putin ves ele asupra nepasarii lui Maud fata de el si asupra atentiei pline de gingasie pe care fata o aratase tnarului padurar. - Pe sfnta liturghie! murmura nfundat calugarul. Pare-mi-se totusi ca mi-s un barb at frumos, bine nfipt pe picioarele mele si nu prea urt la chip, asa cum mi s-a sp us de attea ori; atunci de ce si-o fi schimbat parerea Maud? Ah! Pe sufletul meu! Daca cocheta asta mica ma uita pe mine pentru ast baietan palid si pirpiriu, as ta dovedeste ca n-are gust si atunci nu vreau sa-mi pierd timpul luptnd mpotriva u nui rival att de firav; n-are dect sa-l iubeasca pna n-o mai putea! Putin mi pasa da ca-l iubeste! Si sarmanul calugar suspina. As! relua el deodata, cu chipul lumin at de un zmbet plin de trufie. Nu. Nu-i cu putinta! Maud nu poate iubi strpitura a sta care nu stie dect sa gungureasca balade; a vrut doar sa ma faca gelos, sa-mi puna la ncercare ncrederea mea n ea si sa ma faca s-o iubesc si mai mult. Ah, femei le, femeile! Au mai multa viclenie ntr-un singur fir de par din cap dect avem noi, barbatii, n toate firele de par din barba. Cititorii ne vor dezaproba, poate, ca punem n gura acestui personaj bisericesc un asemenea fel de a vorbi si ca-l lasam sa joace rolul unui cuceritor, ahtiat dup a placeri lumesti. Dar i rugam sa se ntoarca cu gndul la vremurile n care se petrece actiunea povestirii noastre si atunci vor ntelege ca nu avem nici pe departe int entia de a calomnia ordinele religioase. - Ei bine, vesele Gilles, cum ti spune frumoasa Maud ? i striga Robin ? unde-ti fu ge gndul? Pari la fel de trist ca un discurs funebru. - Cei pe care... norocul i favorizeaza au dreptul sa fie veseli, jupn Robin ? rasp unse calugarul ? dar cei care sunt victimele nazurilor lui au si ei un drept: dr eptul de a fi tristi. - Daca numesti favoruri ale norocului privirile binevoitoare, sursurile stralucit oare, cuvintele dulci si sarutarile dragastoase ale unei fete frumoase ? replica Robin ? pot sa ma laud ca sunt foarte bogat. Dar dumneata, frate Tuck, care ai facut juramnt de cumpatare, spune-mi, cu ce drept pretinzi ca esti lovit de acest zeu nazuros? - Te faci ca nu stii, baiete? - Chiar nu stiu. Dar ma gndesc daca nu cumva Maud are vreun amestec n tristetea ta . Ah, nu, cu neputinta! Dumneata esti tatal ei spiritual, confesorul ei si nimic altceva... nu-i asa? - Hai, arata-ne drumul spre casa ta ? zise calugarul pe un ton posac ? si nu mai ndruga verzi si uscate, ca un zapacit ce esti. - Sa nu ne suparam, bunul meu Tuck ? spuse Robin cu mhnire. N-am vrut sa te jigne

sc, dar daca Maud este pricina, sa stii ca asta s-a ntmplat fara voia mea, ti-o ju r! N-o iubesc pe Maud si, mai nainte de a o fi vazut azi pentru prima data, mi-am daruit inima unei tinere fete... Calugarul se ntoarse spre tnarul padurar, i strnse mna cu multa afectiune si-i spuse zmbind: - Pai, nu m-ai jignit, draga Robin, sunt trist asa din senin si fara o pricina a nume. Maud n-are nici o nrurire asupra caracterului meu, nici asupra inimii mele. Maud este o copila vesela si ncntatoare. Ia-o de nevasta cnd ti-o veni vremea sa te -nsori si-o sa fii fericit.... Dar esti sigur ca ti-ai daruit inima? - Sigur... foarte sigur... mi-am daruit-o pentru totdeauna. Calugarul zmbi din no u. Nu va calauzesc acasa la tata pe drumul cel mai scurt ? spuse Robin dupa o cl ipa de tacere ? ca sa nu ne ntlnim cu soldatii pe care, de buna seama, i-a trimis baronul pe urmele noastre cnd a aflat ca am evadat. - Judeci ca un ntelept si te porti ca o vulpe, jupne Robin ? zise calugarul. Sau e u nu-l mai cunosc pe batrnul fanfaron, sau n mai putin de un ceas va fi pe urmele noastre, nsotit de o trupa de arbaletieri nepriceputi. Cei trei fugari, chinuiti de oboseala, tocmai se pregateau sa strabata o rascruc e de drum, cnd, la lumina lunei, zarira un calaret cobornd n goana mare povrnisul un ei poteci. - Prieteni, ascundeti-va n spatele copacilor ? i sfatui la iuteala Robin. Vreau sa fac cunostinta cu drumetul asta. Stai! Stai! striga Robin, vaznd ca vijeliosul c alaret nu-i dect un baietandru. - Stai! repeta calugarul, cu o voce de stentor. Calaretul se ntoarse din drum si striga: - Ah, daca ochii nu ma-nsala, iata-l pe parintele Tuck. Buna seara, parinte Tuck ! - Vorbe de aur, copilul meu! raspunse calugarul. Buna seara si spune-ne cine est i tu? - Cum, parinte, cuviosia voastra nu-si mai aminteste de Halbert, fratele de lapt e al frumoasei Maud, fiica lui Hubert Lindsay, portarul castelului din Nottingha m? - A, tu esti, jupne Hal! Acum te recunosc. Si pentru care pricina, ma rog, galope zi astfel prin padure, dupa miezul noptii? - Am sa va spun pentru ca-mi veti da o mna de ajutor sa-mi duc la ndeplinire misiu nea: trebuie sa nmnez lui messire Allan Clare un bilet scris de mna micuta a lady-e i Christabel Fitz Alwine. - Si ca sa-mi dai arcul si sagetile pe care le vad la spatele tau, draga baiete ? adauga Robin. - Biletul! Unde-i biletul? ntreba Allan, grabit. - Oho! exclama tnarul, rznd. Nu mai e nevoie sa ntreb de numele acestor gentlemani. Ca sa-i pot deosebi, Maud mi-a spus: "Sir Allan este cel mai nalt, iar sir Robin cel mai tnar; sir Allan este frumos, dar sir Robin este si mai frumos". Vad acum ca Maud nu s-a nselat; mi dau seama, desi nu ma pricep la frumusetea barbatilor. E i, daca ar fi vorba de frumusetea femeilor, acolo nu zic ba, acolo ma pricep si Grace May stie lucrul asta. - Scrisoarea, vorbaretule, da-mi scrisoarea! striga Allan. Halbert l privi lung si plin de uimire pe tnarul barbat, apoi spuse linistit: - Iata, sir Robin, aveti aici arcul si sagetile; sora mea va roaga... - La dracu! striga din nou Allan. Da-mi scrisoarea, baiete, caci altfel ti-o iau ou sila! - Dupa voia dumneavoastra, messire ? raspunse linistit Halbert. - mi pierd cumpatul fara sa vreau, copilul meu ? continua Allan, cu blndete ? nsa s crisoarea aceasta este att de nsemnata... - Nu ma ndoiesc, messire, caci Maud mi-a spus sa n-o nmnez nimanui dect numai dumnea voastra personal, daca va voi ntlni nainte de a ajunge la casa lui Gilbert Head. To t vorbind, Halbert se scotocea prin buzunare si le ntorcea pe dos; apoi dupa vreo cinci minute de cautare prefacuta, rautaciosul glumet spuse pe un ton jalnic si trist: Dumnezeule, am pierdut-o! Am pierdut scrisoarea! Allan, disperat si furios, se repezi la Hal si-l zvrli jos de pe cal. Din fericir e, baiatul se ridica teafar.

- Cauta la cingatoare! i striga Robin. - Ah, da, am uitat de cingatoare ? spuse Hal, jumatate rznd, jumatate dojenindu-l cu privirea pe cavaler pentru brutalitatea lui de prisos. - Ura! Ura! Pentru iubita mea Grace May! Am gasit biletul lady-ei Christabel. Cu bratul ridicat n aer, Hal tinea hrtia n vrful degetelor, strignd mereu "Ura!", asa ca Allan s-a vazut nevoit sa faca un pas spre el si sa-i smulga pretioasa epist ola. - Dar mesajul pentru mine l-ai pierdut, jupne? ntreba Robin. - l am pe limba. - Libereaza-ti limba, te-ascult. - Iata-l, cuvnt cu cuvnt: "Draga Hal, mi-a spus Maud, sa-i spui lui messire Robin Hood ca n curnd o sa i se dea de veste cnd va sosi clipa sa vina la castel fara nic i o primejdie, caci aici este cineva care asteapta cu nerabdare ntoarcerea lui". Asta e. - Si pentru mine ce-a spus? ntreba calugarul. - Nimic, cuvioase parinte. - Nici un cuvnt? - Nici unul. - Multumesc. Si fratele Tuck i arunca lui Robin o privire furioasa. Fara a pierde o clipa, Allan rupse sigiliul scrisorii si, la lumina lunei, citi urmatoarele: "Dragul meu Allan, Atunci cnd m-ai rugat att de dragastos si de convingator sa parasesc casa parintea sca, n-am vrut sa-ti ascult vorbele si am respins propunerile tale, deoarece era m ncredintata ca prezenta mea este necesara pentru a asigura fericirea tatalui me u si mi se parea ca el n-ar putea trai fara mine. M-am nselat amarnic. Am ramas ca trasnita cnd, dupa plecarea ta, m-a anuntat ca, l a sfrsitul saptamnii, voi deveni sotia altuia dect a scumpului meu Allan. Lacrimile , rugamintile mele au fost zadarnice. Sir Tristram de Goldsborough va sosi peste patru zile. Ei bine, deoarece tata vrea sa se desparta de mine, deoarece prezenta mea i este o povara, l parasesc. Draga Allan, ti-am oferit inima, ti ofer acum mna. Maud, care va pregati totul n ve derea fugii, ti va spune cum trebuie sa procedezi. Sunt a ta Christabel". "P.S. Tnarul nsarcinat sa-ti aduca biletul acesta ti va nlesni o ntlnire cu Maud". - Robin ? spuse de ndata Allan ? ma-ntorc la Nottingham. - Asa aveti de gnd? - M-asteapta Christabel. - Asta-i altceva. - Baronul Fitz Alwine vrea s-o marite cu un ticalos batrn, prieten cu el. Ea n-ar e cum sa scape de casatorie dect fugind de-acasa si m-asteapta ca sa fuga... Ai v rea sa m-ajuti n aceasta ncercare? - Din toata inima, messire. - Ei bine, ne ntlnim mine de dimineata. O vei gasi pe Maud sau pe unul din trimisii ei, poate chiar pe acest tnar, la intrarea n oras. - Cred, messire, ca ar fi mai ntelept sa mergeti nti sa va vedeti sora, pe care lun ga dumneavoastra absenta a ngrijorat-o din cale afara. Vom pleca mpreuna cnd se va crapa de ziua, nsotiti de ctiva oameni voinici pentru al caror curaj si devotament ma pun chezas. Dar ia taceti, aud zgomotul unei trupe calare. Si Robin si lipi u rechea de pamnt. Cavalcada asta vine dinspre castel... sunt soldatii baronului ca re ne cauta. Messire si dumneata, frate Tuck, ascundeti-va n maracinis, iar tu, H al, tu sa ne-arati ca esti vrednicul frate al lui Maud. - Si vrednic de dragostea frumoasei Grace May ? adauga flacaul. - Da, baiatule. ncaleca pe cal, uita ca ne-ai ntlnit si ncearca sa-i lamuresti pe ca lareti ca baronul le-a poruncit sa se napoieze la castel de ndata. ntelegi?

- nteleg, fiti linistit. Sa ma lipseasca pentru totdeauna Grace May de privirile ei mngietoare daca n-am sa ndeplinesc porunca dumneavoastra cu toata dibacia. Halbert dadu pinteni calului, dar nu ajunse prea departe si cavalcada i taie drum ul. - Cine esti? ntreba seful grupului de calareti. - Halbert, scutier novice n castelul din Nottingham. - Ce cauti n padure la ceasul cnd cine nu-i de serviciu trebuie sa doarma linistit ? - Pe dumneavoastra va caut; monseniorul baron m-a trimis dupa dumneavoastra ca s a va spun sa va ntoarceti de ndata la castel. Si-a pierdut rabdarea, va asteapta d e o ora. - Monseniorul era rau dispus cnd l-ai parasit? - Fara ndoiala, misiunea pe care o aveati de ndeplinit nu cerea o absenta att de nde lungata. - Am ajuns pna n satul Mansfeldwoodhaus fara sa dam peste fugari; n schimb, cnd ne na poiam, am pus, din fericire, gheara pe unul din ei. - Adevarat? Si pe care din ei l-ati prins? - Pe un oarecare Robin Hood. E aici legat fedeles pe un cal, n mijlocul oamenilor mei. Ascuns n spatele unui copac la numai ctiva pasi departare, Robin scoase putin capu l ncercnd sa-l vada pe necunoscutul care se folosea de numele lui, dar nu izbuti s a-i zareasca fata. - Dati-mi voie sa-l vad si eu pe prizonier ? spuse Halbert, apropiindu-se de gru pul soldatilor ? eu l cunosc pe Robin Hood din vedere. - Aduceti prizonierul! ordona seful. Adevaratul Robin zari atunci un tnar mbracat la fel ca el, cu vesminte de padurar; picioarele i erau legate pe sub burta calului, iar minile la spate. Cnd o raza de luna lumina chipul prizonierului, Robin recunoscu pe cel mai tnar din fiii lui si r Guy de Gamwell, pe veselul William, sau Will Roscovanul, cum i se spunea de ob icei. - Pai asta nu-i Robin Hood! striga Halbert, rznd n hohote. - Dar atunci cine e? ntreba dezamagit seful. - De unde stii tu ca eu nu sunt Robin Hood? Te nsala ochii, tnarul meu prieten ? z ise Roscovanul. Eu sunt Robin Hood, m-auzi? - Fie! Atunci sunt doi arcasi cu acelasi nume n padurea Sherwood ? replica Halber t. Unde l-ati gasit, sergent? - La ctiva pasi de o casa unde locuieste un oarecare Gilbert Head. - Era singur? - Singur. - Ar fi trebuit sa fie nsotit de doua persoane, caci Robin, care a evadat din cas tel, a fugit mpreuna cu nca doi prizonieri; de altfel, n-aveau nici arme, nici cai , fugeau pe jos, asa ca ar fi fost cu neputinta sa ajunga att de departe, numai d aca ar fi ncalecat un cal iute ca ai nostri. - Fii bun si spune-mi, tinere scutier ? i se adresa sergentul ? de unde stii dum neata ca erau trei fugari? Si ti poruncesc din nou sa-mi spui de ce hoinaresti pr in padure n miez de noapte? Si sa-mi mai spui si de cnd l cunosti pe Robin Hood? - Mi se pare, sergent, ca vrei sa-ti schimbi haina de soldat cu o sutana de preo t. - Lasa gluma, caraghios mic ce esti! Raspunde fara gres la ntrebarile mele. - Nu glumesc deloc, sergent si ca dovada am sa raspund la ntrebarile dumitale far a... cum ai zis?... A, da, fara gres! Am sa ncep cu ultima ntrebare, ti convine, se rgent? - Da-i drumul! striga soldatul, nerabdator. Altfel, ti pun catuse. - Fie, i dau drumul! l cunosc pe Robin Hood fiindca l-am vazut chiar azi intrnd n ca stel. - Mai departe! - Hoinaresc prin padure, nti din porunca baronului Fitz Alwine, stapnul nostru, al tuturor; porunca o cunosti. n al doilea rnd, din porunca fiicei sale preaiubite, l ady Christabel. Esti multumit, sergent? - Mai departe!

- Stiu ca erau trei prizonieri evadati pentru ca ma vestise mesterul Hubert Lind say, pastratorul cheilor castelului si tatal surorii mele de lapte, frumoasa Mau d; esti multumit, sergent? Sergentul turba din pricina calmului batjocoritor al raspunsurilor si, nemaistii nd ce sa zica, striga: - Ce porunca ai primit din partea lady-ei Christabel? - Ohoho! exclama baiatul, rznd. Sergentul se gndeste sa patrunda n tainele milady-ei ... Ohoho! Este, ntr-adevar, de necrezut. Dar nu te rusina, sergent; porunceste-m i sa ma-ntorc n mare graba la castel si-am sa-i aduc la cunostinta milady-ei dori nta dumitale; fara doar si poate ca milady ma va trimite sa-ti ies n cale, tot n m are graba, ca dumneata sa cumpanesti poruncile pe care mi le-a dat. Hai, frumosu le capitan, bjbi, te mpotmolesti, dar eu te felicit pentru ca l-ai prins pe Robin H ood. Nu ma-ndoiesc ca baronul Fitz Alwine te va rasplati cu vrf si ndesat cnd l va v edea pe ast Robin Hood pe care i-l aduci drept cel adevarat. - Asculta, limbutule! striga sergentul, plin de naduf. Te-as strnge de gt daca as avea timp!... La drum, copii! - La drum ? striga si prizonierul ? si ura pentru Nottingham! Cavalcada tocmai dadea sa plece, cnd Robin tsni n fata calului sergentului si zise cu voce puternica: - Stai! Eu sunt Robin Hood! nainte de a fi luat aceasta hotarre, curajosul baiat i soptise la ureche lui Allan urmatoarele cuvinte: - Messire, daca tii la viata si la Christabel, rami nemiscat ca ast trunchi de co pac si lasa totul n seama mea ? iar Allan i ngaduise lui Robin sa vorbeasca, fara a ntelege nsa ce urmareste baiatul. - Ma tradezi, Robin! striga Will Roscovanul fara voie. La aceste cuvinte, seful grupului de calareti ntinse bratul, l apuca pe Robin de g ulerul hainei si-l ntreba apoi pe Hal: - Asta-i adevaratul Robin? Prea viclean ca sa raspunda fara gres, vorba sergentului, Hal ocoli ntrebarea si zise: - De cnd ma gasesti, messire, att de patrunzator, ca ceri ajutorul desteptaciunii mele? Ce, eu mi-s ogar de vnatoare ca sa adulmec vnatul pentru dumneata? Ce sunt e u, pisica salbatica, sa vad ceea ce dumneata nu vezi? Sau vrajitor ca sa ghicesc ce dumneata nu stii? Ai obiceiul sa ma-ntrebi n fiece clipa: "Hal, ce-i asta?" " Hal, ce-i aia?" - Nu face pe prostul si spune-mi care din cei doi pierde-vara este Robin Hood, a ltfel, ti repet, te leg. - Noul venit poate foarte bine sa raspunda singur: ntreaba-l. - V-am mai spus ca eu sunt Robin Hood, adevaratul Robin Hood! striga tnarul cresc ut de Gilbert. Cel pe care l-ati legat de cal este un bun prieten al meu, e Robi n Hood doar asa, de forma. - Atunci rolurile se schimba ? zise sergentul ? si, pentru nceput, ai sa-i iei tu locul gentlemanului cu parul rosu. Slobozit din legaturi, Will se repezi spre Robin si cei doi prieteni se mbratisar a calduros, apoi Will se facu nevazut, dupa ce strnse cu putere mna lui Robin, spu nndu-i n soapta: - Bizuie-te pe mine. Fara ndoiala, aceste cuvinte erau un raspuns la vorbele pe care Robin i le soptis e la ureche n timp ce se mbratisau. Soldatii l legara pe Robin pe cal, iar grupul d e calareti porni spre castel. Iata acum n ce mprejurari a fost arestat William. Iesind de la Gilbert Head, Rosco vanul l lasase pe varul sau Micul-John sa se ntoarca singur la Gamwell Hall, iar e l o apuca spre Nottingham, nadajduind sa-l ntlneasca pe Robin. Dupa ce merse aproa pe un ceas, auzi tropot de cai si, creznd ca este Robin si tovarasii lui, Will nce pu sa cnte n gura mare, cu cea mai falsa voce care s-a auzit vreodata, balada lui Gilbert ce se sfrseste astfel: Vino cu mine, dragostea mea, dragul meu Robin Hood,

iar soldatii baronului, nselati de invocarea numelui de Robin Hood, l-au nconjurat si l-au legat fedeles strignd: "Victorie!" Will ntelese repede ca prietenul sau era amenintat de primejdie si de aceea nu le -a spus soldatilor cine este. Restul l cunoasteti. Grupul de calareti pleca cu Robin; Allan si calugarul iesira din ascunzatoare, i ar Will, ridicndu-se din mijlocul unui tufis, le paru o fantoma. - Ce v-a spus Robin? l ntreba Allan. - Iata cuvnt cu cuvnt ? raspunse Will. "Doi tovarasi ai mei, un cavaler si un calu gar, sunt ascunsi pe-aici pe-aproape. Spune-le sa vina mine, n revarsatul zorilor, n valea lui Robin Hood, pe care ei o cunosc. Sa vii si tu cu fratii tai pentru c a am nevoie de brate puternice si de inimi ndraznete ca sa m-ajute n ncercarea mea. Trebuie sa ocrotim niste femei." Asta a fost tot. Prin urmare, domnule cavaler ? adauga Will ? va sfatuiesc sa mergem chiar acum la Gamwell Hall pentru ca de a ici avem mai putin de mers pna acolo dect pna la casa lui Gilbert Head. - As vrea sa-mi mbratisez sora n seara asta; ea se afla la Gilbert. - Iertati-ma, messire; doamna care a sosit ieri la Gilbert, nsotita de un gentilo m, se gaseste acum la Gamwell Hall. - La Gamwell Hall? Cu neputinta! - Iertati-ma, messire, miss Marianne este acum la tatal meu si pe drum am sa va povestesc cum a ajuns acolo. - N-a spus Robin ca mine va trebui sa ocrotim niste femei? ntreba calugarul. - Ba da, parinte. - Fericit strengar! mormai calugarul. O rapeste pe Maud. Ah, femeile, femeile! C u adevarat au ntr-un fir de par din cap mai multa viclenie dect au barbatii n toate firele din barba lor. Capitolul XII Baronul asculta fara interes un om de ncredere al sau care-i prezenta situatia ch eltuielilor, cnd, deodata, patrunse n camera Robin, nsotit de doi soldati si preced at de sergentul Lambic, al carui pronume l-am uitat. Brusc, vijeliosul baron l ntr erupse din lectura pe omul sau si se ndrepta spre mica trupa, iar privirile sale nu prevesteau nimic bun. Sergentul ridica ochii spre stapnul sau, ale carui buze n tredeschise frematau si crezu ca e cuviincios sa-i lase seniorului primul cuvnt; dar batrnul Fitz Alwine nu era omul care sa astepte cu rabdare sa i se dea raport ul, asa ca i crpi cu sete sergentului o palma ca pentru a-i spune: "Ascult". - Asteptam... ? blbi sarmanul Lambic. - Si eu asteptam. Si, ma rog, care dintre noi trebuie sa astepte? Nu vezi, natngu le, ca ciulesc urechile de o ora?... Dar mai nti sa stii, domnule, ca mi s-au pove stit ispravile dumitale; totusi ti fac cinstea sa mai ascult o data povestirea si din gura dumitale. - V-a spus Halbert, monseniore?... - Mi se pare ca-mi pui ntrebari? La dracu! Iata ceva nemaipomenit! Domnul mi pune mie ntrebari! Oh! Oh! Lambic povesti tremurnd cum l arestase pe adevaratul Robin. - Uiti un singur amanunt, domnule. De ce nu-mi spui ca ai prins si apoi l-ai las at liber pe ticalosul acela pe care tineam grozav de mult sa-l arestezi? Iata ce va foarte hazliu din partea dumitale, domnule. - Gresiti, milord. - Eu nu gresesc niciodata, domnule. Da, i-ai dat drumul cnd a aparut acest tnar di n Sherwood. - Asa este, milord ? raspunse Lambic, care, din prudenta, ocolise acest episod a l expeditiei sale n padure. - Aha, jupne Lambic, cel mai ntelept, cel mai nflacarat, cel mai patrunzator, cel m ai priceput din toata trupa, sergentul uneia din companiile mele de soldati! str iga baronul, dispretuitor, apoi adauga: Nu ti-ai amintit de chipul aceluia pe ca re l-ai nchis n temnita cu cteva ceasuri mai nainte? Rege al neghiobilor, liliac orb , melc schilod!

- Eu n-am vazut pe nici unul din prizonieri, milord. - Adevarat? Erai legat la ochi? Vino-ncoace, Robin! striga baronul, cu o voce ca de tunet, trntindu-se ntr-un jilt. Soldatii l mpinsera pe Robin catre baron. Foarte bine, dulaiasule! Tot asa de strasnic latri? Am sa-ti spun ce ti-am mai spus: s a-mi raspunzi cinstit la ntrebarile mele, altfel poruncesc oamenilor mei sa te uc ida, m-ai nteles? - ntrebati-ma ? raspunse rece Robin. - Aha! Te-ai schimbat, nu refuzi sa vorbesti, bravo! - Va spun, milord, ntrebati-ma. Privirea baronului, care se mblnzise, fulgera din nou si se atinti asupra lui Robi n, dar Robin zmbi. - Cum ai evadat, pui de lup? - Iesind din temnita. - As fi ghicit-o fara prea multa stradanie; cine ti-a nlesnit fuga? - Eu singur. - Si mai cine? - Nimeni. - Minti! Eu stiu cu totul altceva; stiu ca n-ai putut sa te strecori prin gaura cheii si ca cineva ti-a deschis usa. - Nu mi-a deschis nimeni usa, dar daca nu-s att de subtiratic ca sa ma strecor pe gaura cheii, n schimb am putut sa ma strecor printre zabrelele de la fereastra t emnitei; de acolo am sarit pe meterez, unde am gasit o usa deschisa, i-am trecut pragul, am strabatut apoi niste galerii, curti interioare, n sfrsit, am ajuns la podul mobil... si iata-ma-s liber, milord. - Si tovarasul tau cum a evadat? - Nu stiu. - Trebuie totusi sa-mi spui. - Cu neputinta. Nu eram mpreuna; ne-am ntlnit. - Si n ce loc anume v-ati ntlnit asa la tanc? - Nu cunosc interiorul castelului si nu pot sa indic locul. - Dar ticalosul acela unde era cnd te-a arestat sergentul Lambic? - Nu stiu. Tocmai ne despartisem cu cteva clipe mai nainte; eu ma ntorceam singur a casa la tata. - El era cel arestat? - Nu. - Dar el unde-i acum? Ce s-a ntmplat cu el? - De cine vorbiti, milord? - Stii tu prea bine, vicleanule, vorbesc de Allan Clare, complicele si prietenul tau. - Pe Allan Clare l-am vazut alaltaieri pentru prima data. - Ah, Dumnezeule, cta nerusinare! Taranoii din ziua de azi ndraznesc sa ne minta n fata! Nu mai exista nici buna-credinta, nici respect de cnd copiii au nceput sa de scifreze buchile si sa mzgaleasca hrtia! Si fata mea a fost nrurita de viciul asta; acum e n legatura cu ticalosul de Allan Clare prin mijlocirea acestor scrisori bl estemate. Ei bine, pentru ca n-ai habar unde se ascunde mizerabilul acela, ajuta -ma sa ghicesc unde as putea sa dau de el si, n schimb, drept rasplata ti fagaduie sc libertatea. - Milord, nu obisnuiesc sa-mi petrec timpul dezlegnd taine. - Bine! Am sa te silesc eu sa harazesti mai multe ceasuri din zi acestei ndeletni ciri folositoare. Hei, Lambic, pune-l din nou n lanturi pe cinele asta si, daca ma i evadeaza, Dumnezeu sa te scape de spnzuratoare! - Ah, acum n-o sa-mi mai scape ? raspunse sergentul, schitnd un zmbet. - Atunci sterge-o si fereste-te de streang! Sergentul l purta pe Robin dintr-un coridor ntr-altul, din scara n scara, pna la o m ica usa ce dadea ntr-o galerie ngusta. Ajunsi acolo, lua torta aprinsa din mna unui servitor venit sa le lumineze drumul si-l mpinse pe Robin ntr-o camaruta unde, dr ept mobilier, nu se vedea dect un brat de paie. Tnarul padurar si roti privirea jur mprejur; un loc mai nfiorator dect aceasta temnita nu putea fi altul; nu exista al ta iesire n afara de usa din brne groase ferecate cu placi de fier. "Cum naiba sa iesi de aici?" si framnta el mintea sa gaseasca un mijloc ca sa faca de prisos mas

urile de prevedere luate de temnicerul sau, dar nu gasea nimic. Deodata, n bezna coridorului, n spatele soldatilor, zari sclipind privirea luminoasa si limpede a lui Halbert. Viziunea aceasta i dadu speranta; acum nu se mai ndoia ca va fi elibe rat n curnd, stiind ca inimi devotate mpartaseau necazul lui. - Iata-ti iatacul! spuse Lambic. Intrati, messire si dati uitarii supararea! Ami ntiti-va ca toti vom muri ntr-o zi; ca o fi mine sau mai trziu, n-are nici o nsemnat ate. De asemenea si felul n care mori: ca mori ntr-un fel sau altul, de murit tot mori. - Ai dreptate, sergent! raspunse Robin, calm. Te-nteleg ca-ti va fi totuna daca vei muri asa cum ai trait... ca un cine. n timp ce vorbea, Robin iscodea cu coada ochiului usa ramasa nca deschisa si-si nti parea n minte locul soldatilor de pe coridor. Plecase si servitorul care-i daduse torta lui Lambic si tnarui Hal; frnti de oboseala, cei patru soldati se rezemau n epasatori de zid si nu dadeau nici o atentia convorbirii dintre seful lor si pri zonier. Iscusit n a urzi un plan si iute n a-l pune n aplicare, tnarul lup din Sherwood prof ita de neatentia soldatilor si de slabiciunea lui Lambic, ale carui miscari erau ngreunate din pricina tortei pe care o tinea n mna dreapta si, sarind ca o pisica salbatica, zvrli torta n obrazul sergentului, o stinse dintr-o data, iar el tsni af ara din temnita. Cu tot ntunericul si cu toata durerea ngrozitoare pe care i-o pri cinuiau arsurile de pe fata, Lambic, urmat de oamenii lui, porni n goana nebuna d upa fugar; dar nicicnd un iepure tsnit pe neasteptate n-a sters-o mai repede; nici cnd o vulpe urmarita de haite de cini n-a facut mai multe ocoluri. Zadarnic copoii baronului scotocira, urlnd, toate ungherele, toate coltisoarele nesfrsitelor gale rii; Robin le scapa. Nestiind unde se afla, de la un timp tnarul ncepu sa mearga cu mai multa grija, ti nnd minile ntinse ca sa se fereasca de eventuale obstacole. Mergnd asa pe bjbite se lo vi de cineva care nu-si putu stapn un tipat de spaima. - Cine esti? se auzi o voce aproape tremurnda. "E vocea lui Halbert" ? si zise Robin. - Eu sunt, draga Hal ? raspunse tnarul padurar. - Care eu? - Eu, Robin Hood; am evadat si sunt urmarit; ascunde-ma undeva. - Urmati-ma, messire ? spuse viteazul copil ? dati-mi mna, tineti-va mereu aproap e de mine si, mai ales, nici o vorba. Dupa mii de ocolisuri prin ntuneric, Halbert, cu Robin de mna, se opri locului si ciocani usor la o usa ale carei scnduri rau mbinate lasau sa se strecoare cteva raz e de lumina; o voce dulce se interesa de numele vizitatorului nocturn. - Hal, fratele tau. Usa se deschise de ndata. - Ce vesti mi-aduci, draga frate? ntreba Maud, apucnd minile tnarului. - Am mai mult dect vesti, draga Maud, ntoarce capul si priveste. - Doamne Dumnezeule! El e! striga Maud, sarind de gtul lui Robin. Surprins si stnj enit de o primire care marturisea un sentiment pe care el era departe de a-l mpar tasi, Robin vru sa povesteasca peripetiile prin care trecuse de cnd se rentorsese la castel, despre noua lui evadare, dar Maud nu-i dadu ragaz sa vorbeasca. Salva t, salvat, salvat! ngna fata nnebunita, printre lacrimi, rs, suspine si sarutari. Sa lvat, salvat! - Ce fata ciudata esti tu, Maud! zise inocentul scutier novice. Credeam ca-ti fa c placere daca-l aduc aici pe messire Robin Hood si cnd colo, plngi de pare-ai ave a remuscari. - Hal are dreptate ? spuse Robin ? ai sa-ti strici ochii acestia att de frumosi, draga Maud. Fii iar vesela, cum ai fost de dimineata. - Cu neputinta ? raspunse fata, suspinnd adnc. - Nu-mi vine sa cred ? spuse Robin, aplecndu-se spre capul lui Maud si atingnd cu buzele suvitele de par negru ce-i ncadrau fruntea. Fara ndoiala, Maud simti raceal a cu care tnarul padurar rosti aceste cuvinte simple: "Nu-mi vine sa cred", caci se ngalbeni si ofta amarnic. Maud draga, nu mai plnge, sunt aici! repeta Robin far a ncetare. Spune-mi de ce esti suparata. - Nu-mi cere asta astazi, mai trziu o sa afli totul... Lady Christabel si cu mine

ne gndeam sa te eliberam... Ah, ct o sa se bucure cnd va afla ca esti liber! Messi re Allan Clare a primit scrisoarea sa? Ce raspuns i aduci? - Messire Allan n-a putut nici sa scrie, nici sa stea de vorba cu mine, dar i cun osc intentiile si vreau, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sprijinul dumitale, drag a Maud, s-o rapim pe lady Christabel din castel si s-o ducem la logodnicul sau. - Alerg sa-i dau de veste stapnei ? zise repede Maud. Nu voi lipsi mult. Asteapta -ma aici pna ma ntorc; vino cu mine, Hal. Ramas singur, Robin se aseza pe marginea patului fetei si cazu pe gnduri. Am mai spus ca, n ciuda tineretii sale, Robin vorbea si actiona ca un om n toata puterea cuvntului. Aceasta judecata precoce o datora grijii cu care fusese educat de Gilb ert. El l nvatase sa gndeasca singur, sa actioneze singur si sa actioneze bine. Dar nu-i dezvaluise ca, ntmplator, n afara simpatiilor nascute din prietenie, se pot n aste si altele care sa se dezvolte irezistibil ntre doua fiinte de sexe diferite. Purtarea frumoasei Maud, din clipa cnd i sarutase mna pe furis la iesirea din cape la, l uimea din cale afara. Dar, pe masura ce se gndea, precum si datorita intuiti ei, crezu ca desluseste ce nseamna dragostea; ntelese, de asemenea, ca ceea ce sim tea Maud pentru el se numeste dragoste si se ntrista, caci el nu simtea nimic pen tru ea, n afara de faptul ca o gasea frumoasa, plina de gratie, ndatoritoare si de votata. Cu toate acestea, desi l ntrista indiferenta resimtita fara voia lui fata de Maud, ajunse sa se dojeneasca pentru aceasta indiferenta si sa se ntrebe daca n-ar trebui, chiar cu riscul de a fi necinstit, sa-i raspunda si el lui Maud cu aceeasi dragoste. Adolescentul naiv era gata sa-i ofere inima, pe care o credea n ca libera, cnd deodata chipul scump al Mariannei se ivi n fata ochilor. - O, Marianne! Marianne! striga el plin de nflacarare. Cauza lui Maud era definitiv pierduta. Curnd dupa aceasta nflacarare, n suflet i se cuibarira ndoiala si tristetea. Mariann e, ca si Christabel, apartinea unei familii nobile si poate ca dispretuia dragos tea unui biet padurar. Poate ca Marianne iubea vreun cavaler de la Curte. E adev arat ca-l privise cu ochi dragastosi, dar cine l ncredinta pe el ca aceste priviri att de duioase nu erau inspirate doar de recunostinta. Pe masura ce-si punea ace ste ntrebari sau altele, carora le raspundea n defavoarea lui, cauza lui Maud se mb unatatea. Maud era draguta, la fel de draguta ca si Marianne sau Christabel, dar nu era de vita nobila si n-avea adoratori n rndul gentilomilor, asa ca un padurar umil cum era el ar fi putut lupta usor mpotriva adoratorilor ei; Maud, de asemenea, i arunc a priviri dragastoase, dar aceste priviri nu se datorau recunostintei; dimpotriv a, el i datora fetei recunostinta. Ct timp se cufunda n aceste visari, Robin ncerca senzatii ciudate si se lasa prada lor, cuprins cnd de fericire, cnd de ngrijorare. Deodata, un zgomot de pasi greoi, cu totul deosebiti de pasii usori ai lui Maud; rasunara pe coridor. Si cum zgomo tul se apropia de odaie, Robin stinse lumina de ndata ce rasuna prima izbitura pu ternica n usa. - Hei, Maud ? se auzi vocea vizitatorului de afara ? de ce stingi lumina? Robin tacu chitic si se ghemui n spatiul ngust dintre pat si perete. Deschide-mi, Maud! Nerabdator ca nu primeste raspuns, vizitatorul deschise usa si intra. Daca n-ar fi fost ntuneric, Robin ar fi putut vedea un om nalt, voinic, bine facut. Maud, Ma ud, hai vorbeste! Sunt sigur ca-i aici; am vazut lumina lampii prin crapaturile usii. Si omul cu glas puternic si aspru cauta bjbind prin odaie. Pentru mai multa siguranta, Robin se strecura sub pat. Ce mobile tmpite! zise omul, caci se lovise la cap de un dulap si se mpiedicase de un scaun. Pe legea mea, ca sa fiu sigur, am sa m-asez jos pe podea. Se lasa o tacere adnca; Robin respira doar din cnd n cnd si ct mai ncet cu putinta. Dar unde o fi? zise strainul, ntinznd mna si plimbndu-si-o peste pat. Nu-i culcata; pe sufletul meu, ncep sa cred ca Gaspard Steinkopf a avu t dreptate, o dreptate pentru care a ncasat un pumn zdravan, caci mi-a spus: Jupne Hubert Lindsay, fiica ta saruta oamenii la fel de lesne cum dau eu pe gt un paha r de bere. Ce ticalos! Sa ndrazneasca el sa-mi spuna mie de copilul meu, mie, tat al ei, ca saruta prizonierii!... Ce ticalos!... Totusi mi se pare foarte ciudat ca att de trziu Maud nu-i la ea n odaie. La lady Christabel nu poate sa fie. Atunci unde o fi? Doamne Dumnezeule, simt ca nnebunesc! Unde o fi mica mea Maud, unde o fi? Pe sfnta mama a lui Dumnezeu, daca Maud greseste... o... si eu sunt la fel d

e ticalos ca si Gaspard Steinkopf... insult propriul meu snge, viata mea, inima m ea, copilul meu, pe scumpa mea Maud. Ah, cap batrn si nebun ce sunt! Am uitat ca Halbert a iesit din castel ca sa caute un medic pentru lady Christabel, care-i b olnava, de buna seama ca Maud se afla lnga milady. Ce fericit sunt, ce fericit su nt, ce fericit sunt ca mi-am adus aminte! Merit sa fiu tras pe roata pentru ca a m putut sa-mi fac asemenea gnduri nesabuite despre fata mea draga. Nemiscat si Robin si facea tot soiul de gnduri nelalocul lor si, pe deasupra, ncerc ase si o unda de gelozie nainte de a fi recunoscut n vizitatorul nocturn pe paznic ul purtator al cheilor castelului, preacinstitul parinte al lui Maud, Hubert Lin dsay. Pasi usori si grabiti, fosnetul unei rochii si lumina unei lampi ntrerupsera mono logul lui Hubert, care se ridica n picioare. La vederea lui, Maud nu-si putu reti ne un strigat de spaima si-l ntreba ngrijorata: - Ce cauti aici, tata draga? - Am venit sa vorbesc cu tine, Maud. - Vorbim mine, tata; este foarte trziu, sunt obosita si vreau sa dorm. - Am sa-ti spun numai cteva vorbe. - Nu vreau s-aud nimic, tata; te sarut si nu mai aud nimic, buna seara. - Am sa-ti pun doar o singura ntrebare si cum mi raspunzi, plec. - ti spun ca sunt surda si am sa devin si muta. Buna seara, buna seara! adauga Ma ud, apropiindu-si fruntea de buzele batrnului. - Ia mai lasa-ma cu "buna seara", fetito ? spuse Hubert, cu un aer grav ? vreau sa stiu de unde vii si de ce nu te-ai culcat nca. - Vin din apartamentele milady-ei, care este foarte bolnava. - Prea bine. Alta ntrebare: de ce esti asa de darnica cu sarutarile fata de unii prizonieri? De ce saruti un strain de parca ti-ar fi frate? Faci rau, Maud! - Eu? Am sarutat eu straini? Eu?! Eu?! Cine a scornit minciuna asta? - Gaspard Steinkopf. - Gaspard Steinkopf a mintit, tata; dar n-ar fi mintit daca ti-ar fi spus ct de f urioasa si de indignata am fost cnd a avut ndrazneala sa ncerce sa ma seduca. - A ndraznit?... striga Herbert, racnind de mnie. - A ndraznit! repeta fata, cu hotarre. Apoi, izbucnind n lacrimi, adauga: M-am mpotr ivit, am izbutit sa scap, iar el m-a amenintat ca se va razbuna. Hubert si tinea fata strns la piept si, dupa cteva clipe de tacere, spuse calm, ace l calm n strafundul caruia se ghiceste sngele rece al unei mnii nenduratoare: - Dumnezeu sa-l ierte pe Gaspard Steinkopf si sa-i harazeasca pace pe lumea ceal alta! Eu n-am sa-mi gasesc linistea n lumea asta pna nu-l voi pedepsi pe ticalos. m bratiseaza-ma, copila mea, mbratiseaza-l pe batrnul tau tata care te iubeste, care te respecta, care se roaga cerului sa vegheze asupra fericirii tale. Si Hubert Lindsay se ntoarse la slujba lui. - Robin ? ntreba ndata fata ? unde esti? - Aici, Maud ? raspunse Robin, iesind din ascunzatoare. - Eram pierduta daca te gasea tata aici. - Nu, draga Maud ? zise tnarul, cu o candoare fara pereche ? dimpotriva, as fi de pus marturie pentru nevinovatia ta. Dar spune-mi, cine-i acest Gaspard Steinkopf ? Eu l-am vazut? - Da, facea de paza la usa temnitei tale cnd ai fost nchis prima data. - Atunci el este cel care ne-a surprins cnd... vorbeam? - Ei ? raspunse Maud, rosind fara sa vrea. - Ei bine, vei fi razbunata, chipul lui mi-a ramas n minte si cnd o sa-l ntlnesc... - Nu te ocupa de acest om, nu merita, dispretuieste-l si tu, cum l dispretuiesc s i eu... Lady Christabel vrea sa te vada, dar, nainte de a te nsoti acolo, vreau sa -ti spun ceva, Robin... Sunt tare nefericita... si... Maud se opri, hohotele o necau. - Iar lacrimi! spuse afectuos Robin. Hai, nu mai plnge! Pot sa-ti fiu de folos cu ceva? Cu ce pot sa te-ajut ca sa fii fericita? Spune-mi si sunt al tau cu trup si suflet; nu te feri sa-mi marturisesti ce necazuri ai; un frate trebuie sa se sacrifice pentru sora lui si eu sunt fratele tau. - Plng, Robin, ca sunt silita sa traiesc n castelul asta ngrozitor, unde nu-s alte femei dect lady Christabel si cu mine, n afara de fetele de la bucatarie si de cel

e care se-ngrijesc de pasari. Am fost crescuta mpreuna cu milady si, cu toata deo sebirea de rang, ne iubim ca doua surori. Mie mi marturiseste toate necazurile, c u mine mparte toate bucuriile; nsa, n ciuda stradaniilor bunei mele stapne, mi dau se ama, simt ca sunt numai slujitoarea ei si nu ndraznesc sa-i cer un sfat sau o mngie re. Tata, att de bun, de cinstit, de viteaz, nu ma ocroteste dect de la distanta s i marturisesc ca am nevoie sa fiu ocrotita de aproape... n fiece zi soldatii baro nului mi dau trcoale... si ma insulta ntelegnd gresit zburdalnicia firii mele, vesel ia mea, rsul meu, cntecele mele... Nu, simt ca nu mai am putere sa mai ndur viata a sta cumplita! Ori se schimba, ori mor! Iata, Robin ce doream sa-ti spun si daca lady Christabel paraseste castelul, te rog sa ma iei si pe mine cu ea. Tnarul pad urar raspunse scotnd un strigat de mirare. Nu ma goni, ia-ma si pe mine, te rog f ierbinte! repeta Maud, cu patima. Am sa mor, am sa ma omor, vreau sa ma omor dac a treceti podul mobil fara mine. - Uiti, draga Maud, ca sunt nca un copil si ca n-am dreptul sa te duc n casa tatal ui meu. Poate ca te-ar alunga. - Un copil! replica fata, cu ciuda. Un copil care azi-dimineata sorbea dragostea ! - Uiti pe batrnul tau tata, care ar muri de mhnire... Adineauri l-am auzit; te-a b inecuvntat si a jurat sa pedepseasca un calomniator. - O sa ma ierte stiind ca mi-am urmat stapna. - Bine, dar stapna ta poate sa fuga: messire Allan Clare este logodnicul ei. - Ai dreptate, Robin, eu nu-s dect o sarmana fiinta parasita. - Pare-mi-se totusi ca fratele Tuck ar putea sa-ti... - Oh, e rau, e foarte rau ce-mi spui! striga Maud, suparata. Am rs, am cntat, am v orbit vrute si nevrute cu calugarul, dar sunt neprihanita, m-auzi? Sunt neprihan ita! Doamne Dumnezeule, toti ma nvinuiesc, pentru ei sunt o fata pierduta! Ah, si mt ca nnebunesc! Si, lundu-si capul n mini, Maud cazu n genunchi plngnd. Robin era foarte miscat. - Ridica-te ? i spuse el, cu blndete. Ei bine, ai sa fugi mpreuna cu milady, ai sa vii la Gilbert, tatal meu si ai sa-i fii lui fiica si mie sora. - Dumnezeu sa te binecuvnteze, suflet nobil! zise Maud, punndu-si capul pe umarul lui Robin. Am sa te slujesc, am sa fiu sclava ta. - Vei fi sora mea. Haide, Maud, zmbeste acum, nlocuieste lacrimile acestea urcioase cu un zmbet luminos. Maud surse. Timpul ne zoreste; du-ma la lady Christabel. Mau d continua sa zmbeasca, dar nu se misca. Ei bine, draga mea, ce mai astepti? - Nimic, nimic; haidem! Si cuvntul "haidem" fu spus ntre doua sarutari depuse pe obrajii mbujorati ai eroul ui nostru. Lady Christabel astepta cu nerabdare mesagerul lui Allan. - Pot sa ma bizui pe dumneata, messire? ntreba ea ndata ce Robin intra n camera. - Da, doamna. - Dumnezeu va va rasplati, messire; sunt gata. - Si eu, stapna scumpa! striga Maud. Sa plecam! Nu mai avem nici o clipa de pierd ut. - Nu mai avem? zise Christabel, uimita. - Da, milady, nu mai avem, noi, noi! raspunse camerista, rznd. Cum credeti, doamna , ca Maud ar putea trai departe de scumpa ei stapna? - Cum, vrei sa ma-nsotesti? - Nu numai ca vreau, dar as muri de durere daca dumneavoastra n-ati vrea. - Merg si eu! striga Halbert, care pna atunci statuse deoparte. Milady ma ia n ser viciul sau. Messire Robin, iata arcul si sagetile dumneavoastra pe care le-am lu at eu cnd ati fost arestat n padure. - Multumesc, Hal ? spuse Robin. ncepnd de astazi suntem prieteni. - Pe viata si pe moarte, messire! adauga flacaiandrul cu naiva mndrie. - Sa plecam deci! striga Maud. Hal, treci naintea noastra, iar dumneavoastra, mil ady, dati-mi mna. Si acum, liniste, liniste desavrsita, cea mai mica soapta, cel m ai mic zgomot poate sa ne dea de gol. Castelul din Nottingham comunica cu exteriorul prin niste subterane uriase, a ca ror intrare se deschidea n capela castelului, iar iesirea o aveau n padurea Sherwo od. Hal le cunostea destul de bine ca sa poata sluji drept calauza. A strabate a

ceste subterane nu era lucru complicat; trebuia mai nti sa ajungi la capela. Or, i ntrarea n capela nu mai era libera cum fusese la nceputul noptii: baronul Fitz Alw ine postase acolo o santinela. Din fericire pentru fugari, santinela socotise po trivit sa faca de garda n interiorul capelei si, frnta de oboseala, adormise pe o banca asemenea unui calugar, n strana. Asadar, cei patru tineri patrunsera n sfntul lacas fara sa-l trezeasca pe soldat s i chiar fara sa-i banuiasca prezenta, att de adnca era bezna. Tocmai se aflau la d oi pasi de intrarea n subterana cnd Halbert, care mergea n frunte, se mpiedica de un mormnt impunator si se pravali cu zgomot la pamnt. - Cine-i, stai! striga deodata santinela, creznd ca a fost prins dormind n post. Doar ecoul repeta acel puternic "Cine-i! Stai!", iar sunetele care se prelungira din stlp n stlp, din bolta n bolta acoperira zgomotul glasurilor si miscarile fugar ilor. Hal se ascunse n spatele mormntului, Robin si Christabel se strecurara sub s cara amvonului. Numai Maud n-avu timp sa se ascunda. Flacara unei torte lumina c apela, iar sentinela striga: - La dracu! Asta-i Maud, Maud cea care se spovedeste fratelui Tuck! Stii tu, fru moaso, ca din pricina ta lui Gaspard Steinkopf i-a tremurat mustata si s-a trezi t asa, deodata, tocmai cnd te visa pe tine, cu nurii tai? Oh, Doamne, am crezut c a batrnul mistret de la Ierusalim, binevoitorul nostru stapn, inspecteaza posturil e de paza. Dar, traiasca bucuria, batrnul sforaie si pe mine ma trezeste frumuset ea! Zicnd acestea, soldatul nfipse torta ntr-un sfesnic din strana si se ndrepta spre Ma ud cu bratele deschise pentru a-i cuprinde mijlocul. Maud raspunse rece: - Da, am venit sa ma rog pentru lady Christabel, care este foarte bolnava, lasama sa ma rog, Gaspard Steinkopf. "Aha! si zise Robin, punnd fara zgomot o sageata n arc. Asta-i calomniatorul"... - Lasa rugaciunea pentru mai trziu, frumoasa mea, spuse soldatul, ale carui mini a tingeau pieptul fetei. Nu fi salbatica si da-i lui Gaspard o sarutare, doua saru tari, trei sarutari, multe sarutari... - napoi, lasule, obraznicule! striga Maud, retragndu-se din fata soldatului. Acest a nainta nca un pas. napoi, calomniatorule! Ai ncercat sa-l faci pe tata sa ma blest eme ca sa te razbuni pentru dispretul cu care ti-am respins galanteriile tale mrs ave! napoi, monstrule care nu respecti nici macar aste locuri sfinte! napoi! - Mii de trasnete! striga Gaspard, clocotind de mnie si lund fata n brate. Mii de t rasnete! Obraznicia ta va fi pedepsita. Maud se mpotrivi din rasputeri si nu se ndoia ca Halbert si Robin i vor veni n ajuto r, dar se temea ca zgomotul luptei sa nu atraga atentia soldatilor din postul ap ropiat. De aceea se feri sa tipe si tocmai se multumea sa-i spuna soldatului: - Ba tu ai sa fii... pedepsit ? cnd o sageata, trimisa de o mna ce nu gresea nicio data tinta, patrunse n teasta ticalosului, care se pravali fara viata pe lespezil e capelei. Mai putin prompt dect sageata, Hal tsni de la locul lui ca sa-si apere sora, dar n u apuca s-o mai prinda n brate, caci fata se prabusi lesinata, murmurnd: - Multumesc, Robin, multumesc!... Flacara tremurnda a tortei lumina mai nti doua trupuri nensufletite ntinse pe pardose ala unul lnga altul; unul ramnea izolat n moarte, iar lnga celalalt asteptau inimi d evotate si ochi grijulii care urmareau semnele revenirii la viata. Robin lua n pu mni apa sfintita din aghiazmatar si uda cu bagare de seama tmplele fetei; Hal i lo vea usor minile, iar Christabel murmura nesfrsite vorbe de calda prietenie, invocnd ajutorul Sfintei Fecioare. ntr-un cuvnt, toti trei se sileau sa o aduca n simtiri pe sarmana Maud, caci mai degraba ar fi renuntat la fuga dect sa o paraseasca n ac easta stare. Dupa cteva minute Maud deschise ochii, dar minutele acestea li se pa rusera secole. Cnd pleoapele se dezlipira, o privire lunga, cea dinti, o privire c ereasca plina de recunostinta si de dragoste se opri asupra lui Robin: un zmbet nf lori pe buzele palide ale fetei, apoi o unda trandafirie nlocui paloarea rece a o brajilor; Maud rasufla adnc, iar bratele ei se prinsera de bratele care i se ntind eau ca s-o ridice. Trezindu-se din lesin, ea fu cea dinti care striga: - Sa mergem! Drumul prin subterana dura mai mult de un ceas.

- n sfrsit, ne apropiem ? spuse Hal. Aplecati-va, bolta-i joasa si aveti grija la tufisul de maracini care ascunde afara iesirea din tunel. Mergeti spre stnga asa, tineti poteca de-a lungul maracinisului... si acum, adio torta si traiasca lumi na lunii! Suntem liberi! - Acum este rndul meu sa va slujesc drept calauza ? spuse Robin, orientndu-se. Aic i sunt la mine acasa. Padurea este a mea. Sa nu va temeti, doamnelor! Cnd se va c rapa de ziua, l vom ntlni pe messire Allan Clare. Micul grup nainta cu vioiciune prin desisurile codrului, cu toata oboseala celor doua tinere. Prudenta le cerea sa nu mearga pe poteci, nici sa strabata luminisu rile, unde, cu siguranta, baronul si trimisese copoii. Cu riscul de a-si sfsia roc hiile si de a-si rani talpile si gleznele, erau nevoite sa umble asemenea caprio arelor, din desis n desis, sa se strecoare printre copaci. De cteva minute, Robin parea ca se gndeste foarte adnc. Sfioasa, Maud l ntreba care-i pricina. - Draga sora ? spuse el ? trebuie sa ne despartim nainte de ivirea zorilor. Halbe rt te va nsoti pna la tatal meu si-i vei explica de ce nu m-am ntors de la Nottingh am; este necesar si prudent sa fie nstiintat ca o duc fara ntrziere pe milady la me ssire Allan Clare. Dupa un calduros ramas bun, fugarii se despartira, iar Maud si nghiti lacrimile si suspinele mergnd dupa Halbert pe drumul aratat de Robin. Lady Christabel si cava lerul sau, pentru ca de acum nainte Robin este un adevarat cavaler, ajunsera fara gres la drumul mare ce ducea de la Nottingham la Mansfeldwoodhaus, iar Robin, na inte de a porni mai departe, se urca ntr-un copac si iscodi cu privirea jur mpreju r pna n zare. La nceput nu zari nimic suspect si ct putu cuprinde cu ochii, drumul i se paru liber, nsa cnd tnarul cobor din observatoru-i improvizat, crezndu-se ocrotit de soarta, vazu deodata rasarind pe drum un calaret care nainta n galop. - Ghemuiti-va aici, milady, aici n sant, n spatele acestui boschet, la picioarele mele si, pentru Dumnezeu, nu va miscati, nu scoateti nici cel mai mic strigat de spaima. - Ne-ameninta vreo primejdie? Va temeti de ceva, messire? ntreba Christabel, vaznd u-l pe Robin punnd o sageata n arc si asezndu-se la pnda dupa trunchiul unui copac. - Repede, milady, ascundeti-va, un calaret se ndreapta spre noi si nu stiu daca e ste prieten sau dusman... La urma urmei, daca este dusman, nu-i dect un om si o s ageata bine tintita opreste ntotdeauna un om. Robin nu ndraznea sa mai adauge nimic, de teama sa nu-si sperie si mai vrtos nsotit oarea, caci, n lumina slaba a zorilor, recunoscuse pe steguletul lancei calaretul ui culorile baronului Fitz Alwine. Christabel banuia intentia razboinica a lui R obin si ar fi vrut sa-i strige: "Fara snge! Fara moarte! Si asa, libertatea aceas ta ne costa prea scump!", nsa Robin, care ntr-o mna tinea arcul, iar cu cealalta, c u un gest autoritar i facea semn sa taca n vreme ce calaretul se apropia n goana ma re. - Pentru numele lui Dumnezeu din cer, ascundeti-va milady! murmura Robin, cu din tii strnsi de parca ar fi vrut sa-si nghita vocea: Ascundeti-va! Christabel se supuse si, acoperindu-si capul cu pelerina, ncepu sa se roage fierb inte Sfintei Fecioare. ntre timp, calaretul se apropia, se apropia din ce n ce, ia r Robin, ascuns n spatele copacului, cu arcul ncordat si sageata la ochi, l astepta sa treaca. Calaretul trecu... trecu repede ca un fulger... dar si mai repede, o sageata l ajunse n plina goana, atinse crupa calului, se strecura piezis, ntre coa ste si teltie si patrunse n burta; animal si calaret se rostogolira n colbul drumu lui. - Sa fugim, milady! striga Robin. Sa fugim! Christabel, mai mult moarta dect vie, tremura din toate madularele si ngaima acest e cuvinte: - L-a omort! L-a omort! L-a omort!... - Sa fugim, milady ? repeta Robin ? sa fugim, timpul trece. - L-a omort! ngaima nnebunita Christabel. - Nu, nu l-am omort, milady. - A scos un tipat groaznic, un tipat de agonie! - N-a scos dect un tipat de uimire. - Crezi? - Da, calaretul a fost trimis n cautarea noastra, iar noi am fi fost pierduti dac

a n-as fi pus calul n imposibilitate sa-l mai duca. Sa mergem, milady, ma veti nte lege mai bine cnd n-o sa mai tremurati. Linistita, Christabel l urma pe Robin ct putea de repede. - Calaretul n-a fost ranit? ntreba ea, dupa ce mai facura vreo suta de pasi. - Nici macar o zgrietura, milady; nsa bietul cal a galopat pentru ultima oara. Cal aretul acesta avea o situatie foarte avantajoasa fata de noi; putea sa mearga de la Mansfeldwoodhaus la Nottingham si napoi cta vreme noi am fi fost nca pe drum. D e aceea era neaparat nevoie sa-i domolesc zelul. Acum suntem pe picior de egalit ate.. Da' ce tot spun eu? Suntem chiar mai presus caci, desi mergem pe jos, att e l ct si noi, picioarele noastre sunt mai sprintene si nu-s stnjenite de nimic. Cur aj, milady! Pna cnd el o sa izbuteasca sa iasa de sub cal si sa porneasca la drum cu cizmele lui grele, care doar nu-s cizme sa faca sapte poste dintr-un singur p as, noi o sa fim departe. Curaj, milady, Allan Clare nu-l departe! Capitolul XIII Cu fruntea, cu pleoapele sau mai bine zis cu toata fata arsa de flacara tortei c areia i slujise drept mucarnita, sergentul Lambic, urmarindu-l pe Robin, a mai av ut si norocul sa apuce ntr-o directie cu totul opusa aceleia pe care disparuse fu garul. Pe vremea cnd se petreceau aceste ntmplari, castelul din Nottingham avea o sumedeni e de galerii subterane sapate n stnca dealului pe vrful caruia se naltau turnurile s i zidurile lui crenelate. Putini oameni, chiar dintre cei mai batrni locuitori ai cetatii feudale, cunosteau cu precizie topografia acestui sumbru si misterios l abirint. Asa ca Lambic si oamenii lui ratacira la ntmplare pna cnd, norocul refuzndule ajutorul, se despartira unii de altii fara a-si da seama. Aproape orbit, cum am mai spus, Lambic ntoarse spatele lui Robin, lasndu-si oameni i sa se ndeparteze spre stnga, iar el se ndrepta spre scara principala a castelului , unde i se paru ca aude pasii soldatilor sai. - Bun! zise el. Nu ncape ndoiala ca l-au prins pe caraghiosul ala tnar si-l duc n fa ta baronului; trebuie s-ajung o data cu ei, caci, altfel, natngii astia marginiti se vor fali n ochii monseniorului cu iscusinta lor. Tot mormaind asa, viteazul sergent ajunse n dreptul usii apartamentelor baronului si, prevazator, caci avea experienta, vru ca mai nainte de a se nfatisa si el sa afle ce primire le-a facut batrnul Fitz Alwine soldatilor si prizonierului. si lip i, asadar, urechea de broasca usii si asculta urmatorul dialog: - Zici ca scrisoarea asta ma vesteste ca sir Tristram de Goldsborough nu poate v eni la Nottingham? - Da, monseniore, trebuie sa se prezinte la Curte. - Suparatoare nepotrivire! - Si va mai spune ca va asteapta la Londra. - Pacat! Precizeaza n ce zi sa ne ntlnim? - Nu, monseniore, va roaga numai sa porniti ct mai nentrziat. - Bine! Am sa plec chiar n dimineata asta; porunceste sa pregateasca repede caii, vreau sa fiu nsotit de sase soldati. - Vi se va ndeplini ntocmai porunca, monseniore. Mirat din cale afara ca Robin nu se afla acolo si creznd ca soldatii l-au dus din nou n temnita, Lambic alerga acolo ntr-un suflet sa se convinga. Usa temnitei era nsa larg deschisa, ncaperea goala, iar torta, nca fumegnd, zacea pe jos. "Hait! Sunt pierdut! si zise sergentul. Ce-i de facut?" Ca un automat, se ntoarse la usa baronului, ndraznind sa mai spere ca soldatii l-a r putea aduce pe blestematul de padurar. Bietul Lambic! Simtea n jurul gtului cum se strnge un nou streang. Totusi speranta, care nu-i paraseste niciodata pe nefer iciti, speranta aceasta i surse cnd el, lipindu-si din nou urechea de gaura cheii, constata ca n camera domneste o liniste desavrsita. Soldatul chibzui astfel: "Baronul doarme, deci nu-i suparat; nu-i suparat, deci nu stie ca padurarul mi-a alunecat printre degete ca o anghila; nu stie nimic de fuga padurarului, deci n

u socoteste sa ma dojeneasca, sa-mi arda vreo pedeapsa sau sa ma spnzure, asa ca pot sa ma prezint n fata lui fara teama si sa-i raportez despre nsarcinarea pe car e mi-a dat-o, ca si cum as fi ndeplinit-o spre marea-i multumire. n felul asta am sa cstig timp si am sa pot sa aflu ce s-a ntmplat cu afurisitul de Robin, ca sa-l b ag iar n temnita sau sa-l tin acolo, daca cei doi soldati natngi ai mei au avut no rocul sa-si faca datoria asa cum se cuvine. Asadar, pot sa ma prezint fara teama ... da, fara teama, n fata acestui stapn att de cumplit si de atotputernic... sa in tram! Dar doarme, doarme! Oh, pai asta-i ca si cum ai opri din drum un tigru nfom etat si ai ndrazni sa-i mngii spinarea! Nu mi-s eu att de nebun ca sa-l trezesc pe monsenior. Ah, ah si totusi ? continua sa-si spuna sarmanul Lambic rnd pe rnd trem urnd de spaima si sigur pe el, sfios si fanfaron ? si daca baronul nu doarme? Cu att mai bine, nseamna ca este clipa cea mai potrivita sa intru, asta ar dovedi o d ata mai mult ca nu stie nimic de nenorocirea ce mi s-a ntmplat. Daca nu doarme, ap oi aceasta liniste, aceasta tacere este o adevarata minune! Ma gndesc sa ncerc mai nti sa zgri usor la usa si daca zgomotul acesta nu e bine primit, am tot timpul so sterg". Lambic zgrie usor cu unghia drept la mijlocul usii, acolo unde se produce maximum de sonoritate. Provocarea ramase fara rezultat, iar linistea dinauntru nu fu tu lburata. "Cu siguranta ca doarme ? si zise iar Lambic. Eh, ba nu, nerod ce sunt! De buna s eama ca a plecat; trebuie sa fie lnga fata lui, altfel l-as auzi caci sforaie cnd doarme si se aude." Mnat de o curiozitate draceasca, sergentul mpinse binisor usa, care se roti n balam ale fara zgomot, dndu-i posibilitatea sa-si vre capul ca sa cuprinda dintr-o privi re toata ncaperea. - Doamne sfinte! Strigatul acesta de groaza se stinse pe buzele lui Lambic, frigul si ntepeneala m ortii pusera stapnire pe el, iar omul nostru ramase n pragul usii ntredeschise. n ti mp ce baronul, mut si el de uimire si uluit de atta ndrazneala, l fulgera cu privir ea. Bietul Lambic! Norocul i sta mereu mpotriva, un duh rau se tinea de capul lui; fat alitatea a vrut ca el sa-l tulbure pe baron tocmai n clipa cnd batrnul pacatos, ngen uncheat n fata confesorului, i cerea iertare nainte de a pleca la Londra. - Nemernicule! Calicule! Infam sacrilegiu! Spion de confesional! Trimis al Satan ei! Tradator vndut diavolului! Ce cauti aici? striga baronul, care, n cele din urm a, si recapata respiratia si putu sa-si dea fru liber furiei. Cine-i stapn si cinei sluga aici la castel? Oare esti tu stapnul? Oare sunt eu sluga? Streangul de gt, hrana corbilor! N-am sa ncalec pe cal mai nainte ca tu sa urci treptele spnzurator ii. - Linisteste-te, fiule! spuse batrnul duhovnic, Dumnezeu este milostiv. - Dumnezeu nu este slujit de asemenea nemernici ? raspunse baronul, ridicndu-se b eat de furie. Vino aici, ticalosule! adauga el dupa ce se roti prin camera ca o hiena n cusca. n genunchi, aici, ia-mi locul si spovedeste-te nainte de a muri. Lambic nu se clintea din prag si, cu toate ca-i pierise graiul, pndea o pauza n mni a stapnului sau ca sa ncerce sa lamureasca lucrurile. Baronul, caruia ideile si cu vintele i veneau fara sir, i oferi fara sa vrea posibilitatea de a se dezvinovati. - Ce vrei de la mine? ntreba el deodata. Vorbeste! - Milord, am ciocanit de mai multe ori la usa ? raspunse sergentul, cu umilinta ? am crezut ca nu-i nimeni si m-am gndit ca... - Da, te-ai gndit sa profiti de absenta mea si sa ma furi. - Vai, milord... - Ca sa ma furi! - Milord, eu sunt soldat ? replica Lambic, mndru. Aceasta acuzare de furt i redestepta curajul; nu-i mai fu teama nici de temnita, nici de ciomageala, nici de streang. - Sfinte Dumnezeule! Ce nobila indignare! exclama baronul, rznd ironic. - Da, milord, sunt soldat, soldat n serviciul naltimii voastre, iar naltimea voastr a n-a avut niciodata soldati hoti. - naltimea mea poate si vrea, daca i place, sa-si numeasca soldatii hoti. naltimea mea nu se intereseaza de virtutile lor personale, n sfrsit, naltimea mea are prea m

ult bun simt pentru a presupune ca vizita dumitale, messire Lambic, vizita cu ca re ma onorezi tocmai n clipa cnd credeai ca lipsesc, nu are alt scop dect sa-mi fac i cunoscut ca esti un om cinstit. Pe scurt, hot sau om cinstit, de ce ai venit a ici? Pe urma ai sa-mi raportezi despre ntemnitarea puiului de lup. Lambic ncepu din nou sa tremure, caci porunca baronului i dovedea ca fuga lui Robi n nu fusese nca descoperita, dar se temea de o iesire mai violenta n clipa cnd ar f i ajuns sa-i lamureasca baronului cauza arsurilor de pe fata; ramase deci nemisc at dinaintea cumplitului sau stapn, cu ochii holbati prosteste, cu gura cascata, cu bratele atrnnd. - A, dar de unde vii? striga deodata baronul, cercetnd fata lui Lambic. La dracu! Am avut dreptate cnd ti-am spus mai adineauri ca esti scapat din iad; caci numai daca ai fost n vizita la Satana, ai putut sa-ti prjolesti mutra n halul asta. - M-a ars o torta, milord. - O torta?! - Iertati-ma, milord, naltimea voastra nu stie ca torta asta... - Ce-mi tot cnti acolo? Pe scurt: despre ce torta-i vorba? - De torta lui Robin. - Iar Robin? tuna baronul, repezindu-se sa-si ia sabia din cui. "Gata! si zise Lambic, retragndu-se instinctiv spre usa, pregatit s-o rupa la fuga ndata ce prima lovitura de sabie s-ar fi abatut asupra lui. Iata-ma, fara ndoiala , mpachetat si trimis pe lumea cealalta." - Iar Robin! Unde-i Robin? striga baronul, despicnd aerul cu spada. Unde este ca sa va strapung pe amndoi? Lambic iesise pe jumatate din camera si se prinsese zdravan cu minile de usa ca s -o traga dupa el n caz ca vrful spadei l-ar fi amenintat prea de aproape. - Fiule ? zise batrnul calugar ? filistenii erau gata sa fie zdrobiti, dar ei s-a u rugat lui Dumnezeu si sabia a intrat n teaca. Fitz Alwine zvrli sabia pe masa si se repezi spre Lambic, care nu mai parea ca vr ea s-o stearga. - Te-ntreb nca o data, ce cauti aici? striga baronul, nhatndu-l de gulerul hainei s i trndu-l n mijlocul camerei. Vreau sa stiu ce legatura este ntre Robin, torta si fa ta ta hidoasa? Raspunde repede si clar caci, altfel, uite, pe-asta, care nu-i sa bie, ndurarea nu va mai fi nevoita sa-l bage n teaca. Vorbind astfel, Fitz Alwine arata cu degetul spre un baston lung si gros cu maci ulie de aur, o trestie aproape fenomenal de groasa n care se sprijinea ori de cte ori se plimba pe metereze. - Milord ? spuse la iuteala sergentul, nascocind pe loc o cale ocolita ca sa evi te un raspuns hotart ? venisem, milord, sa ntreb ce are de gnd sa faca naltimea voas tra cu acest Robin Hood? - Eh, la dracu! Vreau sa ramna n temnita unde-i nchis. - Binevoiti sa-mi spuneti, milord, unde se gaseste aceasta temnita; am sa veghez . - Cum, tu nu stii? Nu l-ai dus tu acolo abia acum un ceas?! - Dar nu mai e acolo, milord. Am dat porunca oamenilor mei sa-l aduca n fata dumn eavoastra si am crezut ca i-ati ales o alta temnita... Acolo, milord, mi-a ars f ata. - Ah, asta-i prea de tot! urla Fitz Alwine, facnd un pas spre trestia cu maciulie de aur, n timp ce Lambic, cu capul ntors pe jumatate, socotea din ochi, nelinisti t, daca nu cumva a sosit clipa s-o stearga mai nainte de a se dezlantui furtuna. Loviturile aveau sa cada ca o grindina, caci, cu toata guta, baronul nu era ciun g. Ajuns la capatul rabdarii nsa si uitnd cu totul de inviolabilitatea de care se bucura stapnul, Lambic tsni naintea lui, i smulse bastonul, l apuca de amndoua minile i, cu tot respectul pe care i-l ngaduia situatia, l trnti cu putere n jiltul larg un de se odihnea n timpul crizelor de guta, apoi fugi mncnd pamntul. Tot mncnd pamntul, v u sa fuga n urmarirea ndraznetului vasal si Fitz Alwine, care, datorita furiei, si mtea n trup un dram de sprinteneala; dar cei doi soldati trimisi n cautarea lui Ro bin, care acum se ntorceau, i crutara osteneala. La strigatele de "Puneti mna pe el ", "Puneti mna pe el", ei si taiara calea sergentului, care nca n-apucase sa iasa din anticamera. - La o parte! striga sergentul, mbrncindu-i pe cei doi subordonati. La o parte!

nsa Fitz Alwine se repezi sa nchida usa; orice rezistenta era de prisos, iar nefer icitul Lambic astepta, cufundat ntr-o trista uimire, ca puternicul lui stapn sa-i hotarasca soarta. Datorita unuia din acele fenomene ciudate, inexplicabile si care sunt, poate, n o rdinea morala, ceea ce fenomenele analoage sunt n ordinea fizica a naturii, furia baronului paru ca se domoleste dupa acest episod de razvratire, ntocmai cum vije lia se potoleste dupa o ploicica. - Cere-mi iertare! zise linistit Fitz Alwine, care, cu rasuflarea taiata, se pra busi, de asta data de buna voie, n jiltul sau. Hai jupne Lambic, mi ceri iertare? Baronul manifesta, poate, aceasta liniste, aceasta blndete, numai pentru ca nu ma i avea puterea sa-si mentina furia la nivelul obisnuit; nsa starea aceasta nu put ea sa dureze prea mult si, pe masura ce sovaiala sfioasa a lui Lambic se prelung ea, Fitz Alwine si redobndea respiratia normala, iar clocotul furiei crestea n inte nsitate. Explozia devenea iminenta. - Aha! Nu vrei sa-mi ceri iertare! Bine! zise el, cu ironie cruda. Fa un act de pocainta: este foarte util nainte de moarte. - Milord, iata ce s-a petrecut si acesti doi oameni vor putea ntari ca ceea ce sp un este adevarat. - Doi ticalosi ca si tine! - Nu sunt att de vinovat pe ct credeti, milord; tocmai ma pregateam sa nchid usa te mnitei, cnd Robin Hood... Nu-l vom urma pe sergent n povestirea-i ncarcata de amanunte, ntretaiata de ezitari n favoarea sa, pentru ca cititorul nu va afla nimic nou. Baronul l asculta urlnd d e furie, batnd din picior si zbatndu-se n jilt cum s-ar zbate diavolul daca ar folo si drept cada de baie un aghiazmatar. La sfrsit, si rezuma amenintarile cu privire la pedeapsa printr-o fraza de un nfricosator laconism: - Daca Robin a evadat din castel, voi nu-mi veti scapa! Pentru el libertatea, pe ntru voi moartea. Deodata un ciocanit violent rasuna n usa camerei. - Intra! striga baronul. Un soldat intra si spuse: - Preacinstitul lord sa ma ierte daca ndraznesc sa ma prezint n fata preacinstitei sale persoane fara sa fi fost chemat de naltimea sa, dar cele petrecute sunt att de nemaipomenite, att de cumplite, ca mi-am zis ca ma supun unei datorii firesti daca vin sa-l vestesc de ndata pe preacinstitul stapn al acestui castel. - Vorbeste, dar sa nu bati cmpii la nesfrsit! - naltimea voastra va fi multumita, povestirea mea are sfrsit si este pe ct de scur ta pe att de nfricosatoare; stiu ca un bun soldat trebuie sa-si oboseasca arcul si sa-si crute limba, or, cum sunt un bun... - Treci la fapte, la fapte, neghiobule! striga baronul. Soldatul se nclina curtenitor si continua: - Or, cum sunt un bun soldat, nu uit niciodata acest principiu. - Limbut ndracit! Taci daca-i vorba sa ne-ndrugi numai despre meritele tale, sau povesteste ce stii. Soldatul se nclina din nou si continua netulburat: - Datoria mea mi cerea... - Iar?! striga Fitz Alwine. - Datoria mea mi cerea sa schimb santinela din capela... "Ah, n sfrsit" ? si zise baronul n gnd si ncepu sa asculte cu atentie. - M-am dus acolo cam acum vreo cinci-zece minute, cu voia naltimii voastre; ajuns la usa sfntului lacas n-am gasit santinela, desi trebuia sa fie acolo pentru ca venisem s-o schimb. "Este aici, mi-am zis, e de ajuns s-o descopar, ia s-o cauta m." Am cautat-o, am strigat, dar nimeni nu mi-a raspuns. "O fi dormind sau o fi beat? Si asta ar fi cu putinta, m-am gndit eu. Sa mergem la post, sa aducem garda , sa-l ia pe vinovat si sa i se aplice o pedeapsa strasnica, basca ce-o sa prime asca de la seful meu." Ajung la post si strig: "Sergent, scoate garda!", dar nim eni nu iese din post; intru nauntru: nauntru nimeni. "Oho!" mi zic... - La dracu cu tot ce-ti zici tu! Limbutule! Treci la fapte! striga baronul, nera bdator. Soldatul saluta din nou militareste si continua:

- "Oho, mi zic, ndatoririle ostasului nu mai sunt cunoscute n garnizoana castelului din Nottingham. A slabit disciplina si urmarile acestei situatii"... - Mii de dumnezei! O sa bati cmpii asa ntruna, limbut neghiob?! Cine prolix! zbiera baronul. - Cine prolix! murmura pentru el soldatul, care se ntrerupse la acest epitet. Cine prolix! Eu, care sunt vnator iscusit, n-am cunoscut pna azi aceasta specie de cine. Dar nu-mi pasa, sa mergem mai departe. Si urmarile acestei situatii pot fi nefe ricite; am gasit fara greutate oamenii din post stnd la masa, la bucatarie, asa c a am putut trece numaidect la o cercetare amanuntita a lacasului sfnt pe dinafara si pe dinauntru. n jur, nimic deosebit, doar aceeasi lipsa a santinelei. nauntru ns a santinela era prezenta, dar n ce hal, Doamne Dumnezeule! Era prezenta ca mortii pe cmpul de bataie, adica ntinsa pe pamnt, fara viata, scaldata ntr-un lac de snge, cu teasta strapunsa de o sageata... - Dumnezeule mare! striga baronul. Cine a putut savrsi asemenea crima? - Nu stiu, n-am fost acolo, nsa... - Cine a fost omort? - Gaspard Steinkopf... un soldat aspru. - Si zici ca nu-l cunosti pe ucigas? - Am avut cinstea sa-i spun naltimii voastre ca n-am fost de fata cnd s-a savrst omo rul, nsa, pentru a usura cercetarile monseniorului, m-am gndit ca este bine sa iau sageata ucigasa... iat-o! - Sageata aceasta nu-i faurita n arsenalul meu ? spuse baronul dupa ce o cerceta cu atentie. - nsa, cu tot respectul pe care-l datorez naltimii sale ? relua soldatul ? mi ngadui sa-i arat ca aceasta sageata, daca nu iese din arsenalul sau, trebuie sa provin a de undeva si cred ca am observat unele asemanatoare ntr-o tolba de sageti pe ca re o purta n seara aceasta unul din scutierii novici. - Care novice? - Halbert. Tolba cu sageti si arcul pe care le-am vazut n mna acestui tnar apartin unuia din prizonierii naltimii voastre, cu numele de Robin Hood. - Repede, cautati-l pe Halbert si aduceti-l n fata mea! porunci baronul. - L-am vazut pe Hal acum vreun ceas ndreptndu-se mpreuna cu domnisoara Maud spre lo cuinta lady-ei Christabel ? spuse acelasi soldat. - Aprindeti o torta si urmati-ma! striga baronul. Baronul, urmat de Lambic si de escorta, se ndrepta grabit spre apartamentele fiic ei sale, uitnd durerile de guta. Ajuns la usa, ciocani cu putere, dar cum nu prim i nici un raspuns, o deschise si se repezi nauntru. ntuneric adnc si liniste deplin a. Zadarnic strabatu baronul ncaperile si chiar dependintele apartamentului: pest e tot ntlni aceeasi liniste si acelasi ntuneric. - A plecat! A plecat! spuse cu ngrijorare baronul, apoi, cu o voce sfsietoare, ncep u sa strige: Christabel! Christabel! Dar Christabel nu raspunse. A plecat! A ple cat! repeta baronul frngndu-si minile, apoi se trnti pe acelasi scaun pe care o surp rinsese pe fata scriindu-i lui Allan Clare. A plecat cu el! Oh, fetita mea, Chri stabel a mea! Nadejdea ca-si va regasi totusi fiica fugita i mai dadu sarmanului parinte un dram de snge rece. Alarma! Voi, ceilalti ? tuna el ? mpartiti-va n doua grupe: una va scotoci castelul de sus pna jos, n lung si-n lat, peste tot, va scot oci peste tot... cealalta, calare, nu va lasa necercetat n padurea Sherwood nici un crng, nici un hatis, nici un tufis... Plecati... Soldatii se pregateau sa plec e cnd baronul adauga: Sa i se spuna lui Hubert Lindsay, pastratorul cheilor, sa v ina la mine; fiindca Maud Jezabel, blestemata lui de fiica, a pregatit fuga, o s a plateasca el pentru ea. Mai spuneti la douazeci din calaretii mei sa-si nseueze caii si sa fie gata la primul ordin. Plecati, hai plecati odata, ticalosilor! Soldatii se mbulzira spre usa, iar Lambic, profitnd de mprejurare, se ndeparta si el de ghearele furiosului sau stapn. Ramas singur, baronul ncepu sa vorbeasca fara sir, biruit cnd de violenta mniei, cnd de jalea inimii. si iubea fata din tot sufletul, iar rusinea pe care o simtea fi indca ea plecase cu un barbat era totusi mai mica, dect durerea la gndul ca de acu m nainte n-avea s-o mai vada, s-o mai mbratiseze si chiar s-o mai tiranizeze. Batrnul Hubert Lindsay se ivi n timp ce baronul se zbatea ntre furie si deznadejde. Din nefericire pentru el, sosea tocmai nainte de a se fi sfrsit un acces de furie

. - Pentru ca nu stiu sa-si faca datoria de ostasi, am sa-i ucid pe toti! striga b aronul. Si n-am sa las pe pamnt nici macar umbra vreunuia dintre acesti necredinc iosi, ca sa n-aiba cine sa spuna nici macar: "Am ajutat-o pe Christabel sa-si nse le tatal!" Da, da, jur pe toti sfintii apostoli si pe barbile stramosilor mei ca n-am sa crut pe nici unul!... A, iata-te, jupne Hubert Lindsay, pazitorul cheilo r castelului din Nottingham! Iata-te! - naltimea voastra m-a chemat ? zise batrnul, cu voce linistita. Drept raspuns, baronul l apuca de gt, asemenea unei fiare salbatice, l tr pna n mijloc l camerei si-i spuse zgltindu-l: - Ticalosule! Unde mi-e fata? Raspunde sau te sugrum! - Fiica dumneavoastra, milord? Nu stiu nimic ? raspunse Hubert, mai mult surprin s dect nspaimntat de furia stapnului sau. - Mincinosule! Hubert se desprinse din nclestarea baronului si-i raspunse rece: - Milord, faceti-mi cinstea si lamuriti-mi pricina acestei ciudate ntrebari si va voi raspunde... Dar sa stiti, milord, ca eu nu sunt dect un om modest, deschis s i cinstit, care n viata lui n-a trebuit sa roseasca. Chiar daca m-ati ucide pe lo c, fara sa ma spovedesc, nu-mi va pasa, caci n-am nimic sa-mi reprosez; sunteti domnul si stapnul meu, ntrebati-ma si la toate ntrebarile pe care mi le veti pune v a voi raspunde, nu din teama, ci din datorie, din respect... - Cine a iesit din castel n decurs de doua ore? - Nu stiu, milord: de doua ore am predat cheile nlocuitorului meu Michael Walden. - Adevarat? - Tot asa de adevarat dupa cum mi sunteti domn si stapn. - Cine a iesit, cnd nca mai erai de paza? - Halbert, tnarul scutier. Mi-a spus: "Milady este bolnava, am porunca sa caut un medic". - Aha! Iata complotul! striga baronul. Te-a mintit: Christabel nu era bolnava, H al iesea ca sa pregateasca fuga. - Cum? Milady v-a parasit, milord? - Da! Nerecunoscatoarea si-a parasit parintele si fiica ta a plecat cu ea. - Maud? A, nu, monseniore, nu se poate, ma duc s-o caut, este la ea n camera. Sergentul Lambic, care era fericit sa-si arate zelul, ntra grabit. - Milord ? spuse el ? calaretii sunt gata. L-am cautat zadarnic pe Halbert n tot castelul; a venit cu mine si cu Robin, dar n-a mai iesit pe poarta mare; Michael Walden se jura: nimeni n-a trecut pe podul mobil de doua ceasuri. - La ce bun toate acestea? spuse baronul. Moartea lui Gaspard nu-i o crima inuti la. Lambic! striga Fitz Alwine, dupa un moment de tacere. - Milord. - Ai fost asta-noapte pna la casa unui padurar pe nume Gilbert Head, nu departe d e Mansfeldwoodhaus? - Da, milord. - Ei bine! Acolo locuieste ticalosul acela de Robin Hood si, desigur, acolo treb uie sa se ntlneasca fiica mea cu un necredincios care... Dar sa nu mai vorbim de a sta... Lambic, ncaleca mpreuna cu oamenii tai, alearga pna la casa aceea, pune mna p e fugari si nu te napoia pna nu dai foc brlogului de tlhari. - Da, milord. Si Lambic disparu. Hubert Lindsay intrase n camera de vreo cteva minute si statea n picioare, deoparte , posomort, tacut, cu bratele ncrucisate la piept si cu capul plecat. - Batrnul meu slujitor ? i spuse Fitz Alwine ? nu vreau ca mnia sa ma faca sa uit c a traim alaturi unul de celalalt de multi ani; ntotdeauna mi-ai fost credincios; de doua ori mi-ai salvat viata. Ei bine, batrnul meu frate de arme, uita-mi mnia, brutalitatea sau daca vreodata te-am nedreptatit si daca si tu ti iubesti fata, c um si eu o iubesc pe a mea, ajuta-ma nca o data cu vitejia ta, cu experienta ca s a aduc napoi n caminul parintesc oitele ratacite... pentru ca Maud, fara ndoiala, a plecat cu Christabel. - Vai, monseniore, camera ei este goala ? spuse suspinnd batrnul. Aceasta sincera durere ar fi putut dovedi baronului ca Hubert nu este complice l

a fuga celor doua fete, nsa ciudatul gentilom, banuitor si iute la mnie, era ncredi ntat ca ntotdeauna inferiorul si nsala superiorul, ca taranul l nsala pe nobil, preot ul pe episcop, soldatul pe ofiter si asa mai departe. El crezu deci ca-i ntinde o cursa lui Hubert, spunndu-i: - Oare n subteranele castelului n-o fi vreo iesire care sa duca n padurea Sherwood ? Baronul cunostea foarte bine existenta acestei iesiri, dar nu stia pozitia ei ex acta. Hubert si, fara ndoiala, fiica lui erau mai bine informati dect el. "Aha! si zise n sinea lui baronul, punnd aceasta ntrebare. Daca domnisoara Maud a du s-o pe fiica mea pe sub pamnt, am sa-i platesc cu vrf si ndesat cheltuielile de cal auza." Hubert, sincer si cinstit, dupa cum am mai spus, crezu de datoria lui sa-si ajut e stapnul s-o gaseasca pe tnara lady: de altfel si el ca si baronul era interesat sa-i prinda pe fugari, drept care se grabi sa raspunda: - Da, milord, subterana are o iesire n padure; cunosc toate ocolisurile care duc acolo. - Si Maud le stie ca tine? - Nu, milord, cel putin asa cred. - Asadar, nimeni n afara de tine nu cunoaste aceasta taina? - Mai sunt nca trei, milord . Michael Walden, Gaspard Steinkopf si Halbert. - Halbert! striga baronul, cuprins de un nou acces de furie. Halbert! El trebuie sa le fi servit de calauza. Hei, o torta, torte si sa scotocim subterana! Hubert fu rasplatit pentru sinceritatea lui; baronul si recapata ncrederea n el sil coplesi cu semne de prietenie si juraminte de recunostinta. - Curaj, stapne! l mbarbata batrnul n timp ce se pregateau tortele si se strngeau oame nii care trebuiau sa alcatuiasca escorta. Curaj, Dumnezeu ni le va aduce napoi. Disperarea celor doi batrni era sfsietoare. Despartiti prin nastere, prin orgoliul castei, prin felul lor de viata, ei se apropiau unul de altul pentru a nlatura o nenorocire comuna; acum erau egali n durere. Baronul si Hubert, urmati de sase soldati, strabatura capela, fara sa se opreasc a la cadavrul lui Gaspard si se mistuira n subterana. Abia facusera ctiva pasi, ca Fitz Alwine auzi un zgomot ndepartat de glasuri. - Aha! striga el. Am pus mna pe ei! nainte, Hubert, nainte! Hubert mergea n frunte. Zgomotul pe care-l auzise baronul le izbi iar urechea. - Monseniore ? spuse batrnul ? ceea e auziti nu vine din subterana ce duce n padur e. - N-are a face, ei sunt, nainte, nainte nu mai sta! n acel loc drumul se bifurca, iar ei o pornira n directia de unde venea zgomotul. Zgomotul crestea, rasunara strigate. - Strasnic, cer ajutor! Venim, copii, venim! - nseamna ca s-au ratacit ? spuse Hubert. - Cu att mai bine ? raspunse baronul, a carui dragoste parinteasca ncepea sa fie nl ocuita de o apriga sete de razbunare. Cu att mai bine! Hubert, care mergea cu ctiva pasi mai nainte, se opri sa asculte. - Milord ? spuse el ? va jur ca strigatele acestea nu vin din partea fugarilor; am apucat-o pe un drum gresit, lund-o n partea asta si pierdem timp. - Vino cu mine! striga baronul, aruncnd o privire furioasa spre pazitorul cheilor castelului, pe care ncepu din nou sa-l banuie ca este nteles cu fugarii. Vino, ia r voi asteptati-ne aici! - La porunca voastra, milord ? raspunse Hubert. Cei doi batrni se ndreptara spre locul de unde venea zgomotul; din clipa n clipa, s trigatele se auzeau tot mat limpede. - Pe sufletul meu! murmura Hubert. Stapnul a nnebunit! si nchipuie ca cine fuge face atta zgomot?! Cei care fac zgomotul asta vorbosc de-ti sparg urechile si, pe leg ea mea, parca vin nspre noi. Abia ispravi, cnd doi soldati se ivira deodata n fata ochilor uimiti ai baronului. - De unde veniti, necredinciosilor? - L-am urmarit pe prizonierul Robin Hood ? raspunsera cei doi nenorociti, istovi ti de oboseala si cuprinsi da spaima. Ne-am ratacit, milord ? adaugara ei ? si n e credeam pierduti pentru totdeauna cnd providenta ne-a trimis pe naltimea voastra

n ajutor; v-am auzit de departe venind si am alergat naintea dumneavoastra ca sa va crutam osteneala drumului. Fitz Alwine nu stia cum sa mai dracuie, n dezamagirea care se abatuse peste el, cn d unul din soldati ncepu sa-i povesteasca fuga lui Robin Hood. - Taci, taci, mizerabile! striga el. Spuneti-mi de cnd rataciti prin aceasta subt erana, unde ar trebui sa fiti osnditi sa muriti de foame, ati auzit vreun zgomot care sa dea banuit? - Nimic, milord. - Sa ne grabim, Hubert, sa ne grabim, trebuie sa cstigam timpul pierdut. Acest timp pierdut i salvase pe fugari. Dupa un sfert de ceas, mica trupa ajunse n padure si era limpede ca fugarii folosisera acelasi drum. Usa subteranei, care de obicei era nchisa, statea data de perete. - Presimtirile mele nu m-au nselat! striga baronul. Hai soldati, porniti, rascoli ti padurea n lung si-n lat; o suta de monede de aur celui care o va aduce la cast el pe lady Christabel si pe nemernicii care au trt-o cu ei. Baronul, nsotit numai de Hubert, se rentoarse la castel, unde, n loc sa se odihneas ca, asa cum avea mare nevoia, mbraca o vesta din zale, si ncinse sabia si, ridicnd d easupra capului lancea cu steguletul purtnd culorile casei sale, ncaleca degraba s i se repezi n fruntea unei trupe de douazeci de oameni pe drumul ce duce la Mansf eldwoodhaus. Capitolul XIV

Toate personajele ? toate aceste dramatis personae ? despre care am vorbit pna ai ci strabat acum batrna padure Sherwood. Robin si Christabel se ndreapta spre locul unde i asteapta sir Allan Clare si de a ceea merg n directie opusa cu sergentul Lambic, care primise ordin sa dea foc cas ei tatalui adoptiv al lui Robin Hood. nsotit de douazeci de lanci zdravene, baronul, ntinerit de o continua furie, se ar unca n cautarea fetei. Sa-l lasam sa galopeze din rasputeri pe potecile nverzite a le padurii si sa ne alaturam lui sir Allan Clare, care, sprijinit de Micul-John, de fratele Tuck, de Will Roscovanul si de ceilalti sase fii ai nobilului Guy de Gamwell, se ndreapta degraba spre valea lui Robin Hood, n timp ce Maud si Halbert tin drumul spre casuta batrnului padurar. Maud nu mai este vioaie, neobosita, viteaza si vesela; Maud si repeta cu tristete n gnd indicatiile pe care i le-a dat Robin ca sa recunoasca drumul printre miile de poteci care se taie si se ntretaie; n sfrsit, Maud, desi este n paza unui baiat c urajos, seamana cu o sarmana faptura parasita care ofteaza si iar ofteaza, dupa ce a facut un drum att de lung. - Mai e mult pna la casa lui Gilbert? ntreba ea. - Nu, Maud ? raspunse vesel Hal. nca vreo sase mile. - Sase mile! - Curaj, Maud, curaj! zise Halbert. Noi lucram pentru lady Christabel. Dar ia st ai! Priveste ntr-acolo, nu recunosti cumva un cavaler, da, un cavaler urmat de un calugar si de niste padurari?... Este messire Allan cu fratele Tuck. Va salut, domnilor, nicicnd, nicicnd o ntlnire nu a picat mai la tanc. - Dar lady Christabel si Robin unde sunt? ntreba grabit sir Allan cnd o recunoscu pe Maud. - Sunt pe drum ca sa va ntlneasca n vale ? raspunse Maud. - Domnul sa ne apere! exclama Allan dupa ce Maud i povesti cu de-amanuntul toate n tmplarile prin care trecusera din clipa cnd fugisera din castel. Viteaz Robin, lui i datorez totul; pe iubita mea si pe sora mea! - Noi ne ducem sa-i spunem tatalui sau de ce zaboveste Robin ? zise Hal. - Si n-ai putea sa te duci singur, frate Hal? ntreba Maud, care ardea de dorinta sa fie aproape de Robin. Stapna mea trebuie sa aiba mare nevoie de mine. Allan se nvoi pe data cu cererea fetei si porni mai departe. Fratele Tuck, la ncep ut tacut si retras, nu ntrzie sa se apropie de tnara fata. ncerca mai nti sa faca pe n atoritorul, surse, vorbi mai putin pe sleau ca de obicei, ba chiar dovedi putin s

pirit, nsa avansurile sale nu fura primite dect cu o foarte mare rezerva. Schimbar ea aceasta n felul de a se purta al frumoasei Maud l ntrista pe Tuck si-i taie tot avntul. Asa ca bietul calugar se tinu deoparte si merse privind gnditor spre tnara fata, la fel de gnditoare ca si el. Totusi, la ctiva pasi n spatele lui Tuck, merge a un personaj care parea ca doreste din tot sufletul ca Maud sa-i arunce macar o privire; acest personaj si potrivea mbracamintea n dezordine, si peria haina cu mnec a, si potrivea pana de heron de la palarie, si netezea parul des, pe scurt, se ded a, n plina padure, la acele gesturi de cochetarie pe care orice ndragostit ncepator le face din instinct. Acest personaj nu era altul dect prietenul nostru Will Roscovanul. Pentru el, Mau d reprezenta idealul de frumusete; desi o vedea pentru prima data, si dadu seama ca pe ea o visase sa-i fie stapna inimii. O frunte alba, usor bombata, subliniata de sprncene delicate de culoare castanie, ochi negri a caror stralucire era poto lita de gene lungi, matasoase, obraji trandafirii si catifelati, un nas asemenea celor modelate de artistii din antichitate, o gura ntredeschisa ca sa lase sa vo rbeasca si sa respire dragostea, buze n coltul carora se cuibareau sursuri usoare si dulci, o barbie n care gropita fagaduia placerea dupa cum embrionul din samnta fagaduieste frumusetea florii, un gt si niste umeri mbinati ntr-o linie unduioasa, un mijlocel subtire, miscari gratioase si niste picioare mici pentru care carari le n padure ar fi trebuit sa fie acoperite cu flori ? asa arata Maud frumoasa fii ca a lui Hubert Lindsay. William nu era att de timid ca sa se multumeasca numai s-o admire n tacere; dorint a, nevoia de a simti ochii tinerei fete ridicndu-se spre el l mnara repede alaturi de dnsa. - l cunoasteti pe Robin Hood, domnisoara? ntreba Will. - Da, domnule, raspunse Maud cu gratie. Fara sa-si dea seama, Will atingea o coarda sensibila si-i cstiga atentia lui Mau d. - Va place mult? Maud nu-i raspunse, nsa obrajii i se mpurpurara. Numai un adevarat ncepator ca Will putea sa se adreseze inimii unei femei asa, dintr-o data. Se purta ca un orb ca re merge, fara sa tremure, pe marginea unei prapastii; cti oameni nu sunt viteji numai datorita nestiintei! - Eu l iubesc att de mult pe Robin.Hood ? relua el ? nct v-as purta pica, domnisoara , daca dumneavoastra nu v-ar placea. - Linistiti-va, messire; recunosc ca este un baiat ncntator. Desigur ca-l cunoaste ti demult. - Suntem prieteni din copilarie si mai bine sa-mi pierd mna dreapta dect prietenia lui: o spun asta din toata inima. Ct despre calitati, apoi cred ca-n tot comitat ul nu gasesti arcas care sa-l ntreaca; caracterul sau este la fel de drept pe ct d e drepte i sunt sagetile: este viteaz, este blnd, iar modestia lui e deopotriva cu blndetea si cu vitejia; alaturi de el, nu m-as teme de lumea ntreaga. - Cu ce ardoare va exprimati gndurile, messire! Tot asa si cu laudele pe care i l e aduceti. - Pe ct e de adevarat ca ma numesc William de Gamwell si ca sunt un baiat de trea ba, la fel de adevarat este ca spun adevarul, domnisoara, numai adevarul. - Maud ? ntreba Allan ? te temi ca baronul si-a dat seama de fuga lady-ei Christa bel? - Da, domnule cavaler, caci naltimea sa trebuia sa plece chiar n dimineata asta la Londra, cu milady. - Taceti! Taceti! veni sa le spuna Micul-John, care mergea naintea lor ca sa cerc eteze drumul. Ascundeti-va n locul cel mai des din hatis! Aud zgomotul unui grup de calareti; daca noii veniti dau peste noi, ne vom napusti asupra lor pe neaste ptate, iar strigatul nostru de adunare va fi Robin Hood... Repede, ascundeti-va ? mai zise Micul-John, adapostindu-se si el n spatele unui copac. ndata aparu un calaret purtat de un cal care sarea, cu o viteza ametitoare, peste toate obstacolele ntlnite n cale; santuri, copaci rasturnati, tufisuri si hatisuri . Calaretul acesta pe care-l urmau anevoie patru calareti si care sta mai mult c hircit dect calare pe spinarea animalului dezlantuit si pierduse palaria, iar paru l lung si resfirat, fluturnd n vnt, dadea chipului sau, pe care se citea spaima, o

expresie ciudata si diabolica. El aproape ca zbura pe deasupra desisului unde se pitise mica trupa, iar Micul-John zari o sageata nfipta, ca un jalon de topograf , n crupa calului. Calaretul disparu ca un fulger n adncul padurii, urmat ndeaproape de cei patru oameni. - Cerul sa ne ocroteasca! striga Maud. Este baronul! - Este baronul! repetara Allan si Halbert. - Si, daca nu ma-nsel ? adauga Will ? sageata care serveste drept crma animalului sau iese din tolba lui Robin; ce zici, Micule-John? - Sunt de parerea dumitale, Will si trag concluzia ca Robin si tnara doamna sunt n primejdie. Robin este prea prudent ca sa-si risipeasca sagetile fara a fi silit s-o faca; sa ne grabim. Ni se pare ca nu este de prisos sa explicam pe scurt situatia neplacuta n care se gasea nobilul Fitz Alwine, un foarte bun calaret, de altfel. Patrunznd n padure, baronul daduse ordin celui mai bun calaret al sau sa cerceteze drumul de la Nottingham la Mansfeldwoodhaus si sa-i raporteze cnd se vor intlni l a o anumita rascruce pe care i-o indicase. Se stie ce i s-a ntmplat calaretului: R obin l-a dat jos de pe cal. ntmplarea a facut ca Robin si lady Christabel sa ajung a la acea rascruce venind dintr-o parte, n vreme ce baronul ajungea si el n acelas i loc, venind din alta parte. Cei doi fugari au avut norocul ca s-au aruncat ntrun desis fara sa fie vazuti. Baronul, mpreuna cu cei patru calareti care-l nsoteau , se aseza n mijlocul raspntiei, asteptnd napoierea cercetasului. - Ia iscoditi prin mprejur ? porunci baronul ? doi pe o parte si doi pe alta. "Suntem pierduti ? si zise Robin. Ce sa facem? Cum sa fugim? Daca iesim din padur e, caii ne vor prinde ct ai clipi; daca ncercam sa ne strecuram, zgomotul va atrag e atentia copoilor. Ce sa facem?" Tot chibzuind astfel, Robin si ncorda arcul si-si alese sageata cu vrful cel mai as cutit. Cnd Christabel observa aceste pregatiri, desi era paralizata de spaima, to tusi pietatea filiala depasi n sufletul ei dorinta de a se ntlni cu Allan, de aceea l ruga pe tnar sa-i crute tatal. Robin zmbi si facu un semn de ncuviintare din cap. Semnul voia sa spuna: "l voi cruta", sursul: "Aminti-ti-va de calaretul trntit din sa". Soldatii cercetau cu grija extremitatile raspntiei dar rasplata de o suta de scuz i de aur care le strnea zelul n-avea darul sa le dea si miros. Totusi, situatia l ui Robin si a Christabelei devenea din ce n ce mai critica, deoarece copoii acest ia, mergnd doi cte doi n directii opuse ca sa cerceteze luminisul, nu puteau pna la urma sa nu dea peste ei. n acest timp, batrnul Fitz Alwine, stnd ca un cercetas pe naltimea ce domina un cmp d e bataie, repeta n gnd nfioratoarea dojana pe care voia s-o adreseze fiicei lui de n data ce va fi fost readusa n caminul parintesc. De asemenea, nascocea tot soiul d e metode rafinate pentru a-i pedepsi pe Robin, pe Maud si pe Hal si socotea, pna la o diferenta de cteva degete, naltimea spnzuratorii lui Allan: bunul senior si si imagina zvrcolirile celui care ndraznise s-o rapeasca pe Christabel; avea sa lase lesul sa putrezeasca n streang pe tot timpul lunii de miere si zmbea de pe acum la gndul ca n anul viitor o sa fie bunic datorita lui sir Tristram de Goldsborough. Dar deodata, n vrtejul acestor vise ncntatoare, calul baronului cabreaza, se leagana , si ncordeaza spinarea, azvrle din copite si-l zgltie vrtos pe batrnul luptator, care se tine cu nadejde si ncearca sa stapneasca bidiviul, asa cum facea altadata cu nem blnzitii armasari arabi. ncercare zadarnica! Omul si animalul nu se nteleg; Fitz Al wine se tine nfipt n sa tot att de neclintit ca sageata nfipta n crupa calului, iar c alul si visele baronului pornesc deodata ntr-o cursa fara noima, nebuna, fantasti ca, ncepnd de acolo din padure, trecnd pe lnga Allan Clare, apoi mai departe, cine s tie pna unde. Cei patru scutieri se repezira n ajutorul stapnului lor, iar ndemnatecu l arcas, lund-o de mna pe nsotitoarea lui, strabatu repede raspntia. Ce s-a ntmplat cu baronul? N-am fi ndraznit sa va povestim ntmplarea care a pus capat acestei curse peste cmp, ntr-att este de extraordinara si de minunata, daca cronic ile timpului nu i-ar garanta autenticitatea. Iata: Scutierii l pierdura curnd din vedere pe baron, care, poate, ar fi fost purtat dea latul ntregii Anglii, pna la tarmul Oceanului, daca animalul, trecnd pe sub un st ejar, nu s-ar fi mpiedicat de un trunchi de copac cazut lnga radacina acestuia. Ba ronul, care nici o clipa nu-si pierduse cumpatul, vrnd sa evite o cadere a carei

violenta i-ar fi putut fi fatala, lasa frul si se agata cu amndoua minile de una di n crengi, din fericire la ndemna lui; el spera totodata sa retina si calul, strngndu -l ntre genunchi. Dar animalul cabra att de cumplit, nct Fitz Alwine fu silit sa par aseasca saua si ramase agatat de craca stejarului, n timp ce calul, usurat de pov ara, se redresa si porni mai departe ntr-o noua goana nebuna. Prea putin obisnuit cu gimnastica, baronul ncepu sa masoare distanta care-l despa rtea de pamnt nainte de a-si da drumul, cnd tocmai atunci vazu stralucind n pcla dimi netii, chiar sub picioarele sale, ceva incandescent ca doua bucati de jar. Acest e doua puncte de foc apartineau unei matahale negre care se vnzolea de colo-colo, se rotea si din cnd n cnd se apropia n salturi de picioarele nefericitului lord. "Hait! Un lup!" si spuse baronul, fara a-si putea retine un strigat de spaima si n cercnd sa ncalece pe craca. O sudoare de gheata, sudoarea groazei, i scalda tot tru pul cnd simti coltii fiarei alunecnd peste pielea cizmei si scrsnind n metalul pinte nilor; lupul se arunca ntinzndu-si gtul, scotnd limba si mirosind prada, n vreme ce b aronul, simtind ca-i amortesc bratele, se agata cu barbia de craca si si aduse ge nunchii la piept. Lupta era inegala: firul care tinea n aer aceasta ispititoare delicatesa pentru o fiara salbatica sta gata sa se rupa, iar batrnul lord simtea ca-l lasa puterile. Daruindu-si ultimul gnd Christabelei si ncredintndu-si sufletul lui Dumnezeu, nchis e ochii, si desclesta minile... si-si dadu drumul. Dar, minune! Caznd ca un bolovan n capul lupului, care nu se astepta la asa ceva, greutatea trupului, care se pra vali cu partea cea mai dezvoltata, i rupse fiarei sira spinarii. Asa ca, daca cei patru scutieri ar fi sosit la locul accidentului, si-ar fi gasit stapnul lesinat , ntins alaturi de un lup mort. Dar alte personaje dect scutierii aveau sa-l treze asca pe nobilul senior de Nottingham. La radacina batrnului stejar ale carui ramuri se plecau spre priasul ce strabatea v alea Robin Hood, sta Lady Christabel. n picioare, la ctiva pasi mai departe, Robin se sprijinea n arc. Amndoi asteptau cu nerabdare sosirea lui sir Allan Clare si a nsotitorilor sai. Dupa ce ispravisera toate subiectele cu privire la situatia lo r actuala, vorbira despre Marianne, iar gingasele laude pe care le risipi din be lsug Christabel la adresa ncntatorului caracter al sorei lui Allan fura ascultate de Robin cu ncordata atentie a dragostei. Tnarul ar fi vrut s-o ntrebe pe Christabe l daca nu cumva, asemenea lui Allan Clare, Marianne si daruise inima vreunui nobi l si frumos cavaler. Dar nu ndraznea... Daca ar fi asa ? si spunea el ? sunt pierd ut. Ce sorti de izbnda mai am eu, n lupta cu un astfel de rival, eu, sarman copil al padurii?" - Milady ? spuse el deodata, cu glas tulburat si tremurator, rosindu-se ? o plng din toata inima pe miss Marianne daca si-a parasit vreun prieten dragastos ca sa -si nsoteasca fratele ntr-o calatorie, daca nu plina de adevarate primejdii, cel p utin de greutati si oboseala. - Marianne ? raspunse Christabel ? a avut nenorocul sau, poate, fericirea sa nu aiba alt prieten dragastos dect pe fratele ei. - Mi-e greu sa cred, milady! O fiinta att de frumoasa, att de fermecatoare ca miss Marianne trebuie sa aiba, cum aveti si dumneavoastra, pe cineva care sa-i fie d evotat, cum va este dumneavoastra messire Allan. - Orict vi s-ar parea de ciudat, messire ? spuse tnara, rosindu-se ? va asigur ca Marianne nu cunoaste alta dragoste dect dragostea de frate. Acest raspuns, dat pe un ton destul de rece, l sili pe Robin sa schimbe vorba. Soarele ncepuse sa poleiasca vrfurile copacilor, dar Allan tot nu se ivea. Robin, ascunzndu-si nelinistea ca sa n-o alarmeze pe tnara fata, facea cele mai sumbre ip oteze asupra cauzelor acestei ntrzieri. Deodata, o voce sonora rasuna n departare; Robin si Christabel tresarira. - Oare ne striga prietenii nostri? ntreba fata. - Din nefericire, nu! Will, prietenul meu din copilarie si Micul-John, varul lui , care l nsotesc pe messire Allan, cunosc foarte bine locul unde i asteptam si ceea ce am facut noi cere atta prevedere ca sa putem izbndi, nct nu s-ar distra jucndu-se cu ecoul din padure. Vocea se apropie si un calaret purtnd culorile lui Fitz Alwine traversa repede va lea. - Sa ne ndepartam, milady, aici suntem prea aproape de castel. nfig sageata asta a

ici, la radacina stejarului si daca prietenii mei ajung n lipsa noastra, si vor da seama, vaznd-o, ca suntem ascunsi prin apropiere. - Prea bine, messire; ma las cu totul n paza dumneavoastra. Cei doi tineri abia strabatusera cteva tufisuri cautnd un loc potrivit ca sa se od ihneasca putin, cnd zarira trupul unui barbat, ntins si nemiscat ca un mort, lnga o buturuga. - Doamne sfinte! striga Christabel. E tata, sarmanul meu tata e mort! Robin se cutremura, crezndu-se vinovat de moartea baronului. Ranirea calului nu e ra oare prima cauza? - Sfnta Fecioara! murmura Robin. Multumiti Domnului ca nu-i dect lesinat. Zicnd acestea, tnarul arcas ngenunche lnga batrn, n timp ce Christabel, ndurerata si c prinsa de remuscari, scotea gemete sfsietoare. O usoara rana pe fruntea baronului lasa sa picure ctiva stropi de snge. - Ian te uita! Dar ce, s-a luptat cu un lup? Ah, a strns fiara de gt ? striga vese l Robin ? si-apoi a lesinat! Milady, milady, credeti-ma, domnul baron e doar zgri at un pic; milady, ridicati-va. Ce nenorocire! Ce nenorocire! spuse Robin. A les inat si ea. Ah, Dumnezeule, Dumnezeule! Ce-i de facut? Aici nu pot s-o las... ei uite ca leul asta batrn se trezeste, si misca bratele... a si nceput sa mormaie. A h, sa nnebunesti, nu alta! Milady, raspundeti-mi! Nimic, la fel de nepasatoare ca un trunchi de copac. Oh, de ce n-am n brate si-n sale puterea pe care o simt n in ima? As duce-o de aici cum duce o doica pruncul. Si Robin ncerca sa o duca de-acolo pe Christabel. Venindu-si n fire, baronul nu s-a gndit la fiica lui, ct la lup, singura si ultima fiinta vie pe care o vazuse nainte de a nchide ochii. ntinse deci mna vrnd sa apuce a nimalul, pe care si-l nchipuia ocupat sa-i devoreze un picior sau o coapsa; desi nu simtea nici o durere, se agata de rochia fetei, jurnd sa-si apere viata pna la ultima suflare. - Fiara bicisnica! se adresa baronul, lupului ntins la ctiva pasi de el. Fiara nfom etata de carnea mea, nsetata de sngele meu, las' c-ai sa vezi tu. Aha! Scoate limb a, l sugrum... Aha, am mai sugrumat eu si pe altii!... Hai, veniti ncoace toti lup ii din Sherwood, veniti!... Aha, uite altul si nca unul! Sunt pierdut! Doamne Dum nezeule, fie-ti mila de mine! Pater qui es in...3 "E nebun! E nebun de-a binelea!" si spunea Robin, ngrijorator mpartit ntre datoria pe care o avea de mplinit si nevoia de a-si asigura propria-i piele. Daca ar fi r upt-o la fuga, ar fi parasit-o pe aceea pe care jurase sa o duca la Allan; daca ar fi ramas, urletele nebunului ar fi putut atrage oamenii care-l cautau prin pa dure. Din fericire accesul de nebunie al baronului se potoli si, continund sa stea cu o chii nchisi, Fitz Alwine ntelese ca nici un colt de fiara salbatica nu-i sfrtecase madularele. Atunci dadu sa se scoale, dar Robin, ngenuncheat n dreptul capului, se lasa din rasputeri pe umerii lui si, jucnd, ca sa spunem asa, rolul unei oboseli deosebit de mari, l tinu ntins la pamnt. - Pe sfntul Benedict! murmura baronul. Simt pe umeri o greutate de o suta de mii de livre... O, Dumnezeule si stapn al meu! Jur sa ridic o capela n partea de rasar it a meterezului daca-mi scapi viata si-mi dai putere sa ma-ntorc la castel! Lib era nos, quaesumus, Domine4! Dupa ce sfrsi rugaciunea, ncerca sa faca un nou efort, dar Robin, care spera s-o v ada pe Christabel revenindu-si n simtire, continua sa apese cu toata puterea. - Domine, exaudi orationem meam5 ? rencepu Fitz Alwine, lovindu-se n piept, apoi p rinse sa scoata strigate ascutite. nsa aceste strigate nu-i conveneau de loc lui Robin, pentru ca puneau n mare prime jdie siguranta fugarilor. Nestiind cum sa-l faca sa taca, tnarul rosti cu asprime : - Taceti! La auzul acestei voci omenesti, baronul deschise ochii si, care nu-i fu mirarea cnd recunoscu, aplecat asupra-i, chipul lui Robin Hood, iar alaturi, lungita pe p amnt, fiica lui lesinata! Aceasta aparitie risipi ntr-o clipa nebunia, fierbinteli le si mhnirea artagosului lord si, ca si cum el ar fi fost stapn pe situatie, n pro priul lui castel, nconjurat de soldati, striga aproape triumfator: - n sfrsit, am pus mna pe tine, dulaiasule!

- Taceti! replica Robin, hotart si poruncitor. Taceti! Fara amenintari, fara tipe te, pentru ca nu-si au locul. Eu va am n mna! Si Robin continua sa se lase cu toata puterea pe umerii baronului. - ntr-adevar ? spuse Fitz Alwine, caruia nu-i fu greu sa se smulga din strnsoarea adolescentului si sa se ridice ct era de nalt ? ntr-adevar, ti-arati coltii, dulaia sule! Christabel zacea tot lesinata, semannd cu un trup nensufletit cazut ntre cei doi ba rbati, caci Robin se trasese ctiva pasi napoi si-si pusese o sageata n arc. - nca un pas, milord si sunteti mort! zise tnarul, tintind teasta baronului. - Ah, ah! exclama Fitz Alwine, galben la fata si retragndu-se binisor pentru a se adaposti n spatele unui copac. Esti oare att de las ca sa omori, ca sa ucizi un o m fara aparare? Robin zmbi. - Milord ? i spuse el, ochind ntr-una capul seniorului ? continuati sa va retraget i. Prea bine, iata-va la adapost dupa trunchiul copacului. Acum luati aminte la ce am sa va poruncesc, ba nu, sa va rog. Atentie! Nu v-aratati nici nasul, nici macar un singur fir de par, nici la stnga, nici la dreapta... altfel, va pndeste m oartea. Fara a lua prea mult n seama vorbele flacaului, baronul, bine ocrotit de copac, s coase degetul aratator si-l ameninta pe tnarul arcas. Dar se cai amar, caci deget ul i zbura ct ai clipi, smuls de o sageata. - Ucigasule! Ticalos nemernic! Vampirule! Vasalule! urla ranitul. - Liniste, baroane, sau va tintesc capul, m-auziti? Fitz Alwine, lipit de copac, l mprosca pe Robin, cu jumatate de gura, cu un torent de blesteme, dar sta ascuns cu grija deoarece l stia pe Robin doar la ctiva pasi de el, cu arcul ncordat si cu sageata la ochi, pndindu-i cel mai mic gest pe care ar fi avut nesabuinta sa-l faca aratndu-se de dupa trunchiul copacului. Robin nsa s i pusese de mult arcul la sold, o luase usurel pe Christabel n crca si disparuse p rintre tufisuri. Chiar atunci se auzira tropote de cai si patru calareti se ivir a n fata copacului dupa care sta ascuns baronul. - Veniti ncoace, ticalosilor! striga el, caci cei patru nu erau altii dect scutier ii pe care, datorita calului sau care galopa cu sageata nfipta n crupa, i lasase de mult n urma. Veniti ncoace! Napustiti-va asupra necredinciosului care vrea sa ma ucida si sa-mi rapeasca fata. Soldatii nu pricepeau o iota din porunca primita, caci jur mprejur nici urma de b andit sau de femeie rapita. - Acolo, acolo, nu-l vedeti ca fuge?? zise baronul, alergnd printre picioarele ca ilor. Nu vedeti acolo, uite-l, coteste colo la capatul padurii... ntr-adevar, Robin n-avea destula putere ca sa duca repede si departe o greutate a tt de mare ca trupul unei femei, asa ca abia cteva sute de pasi l desparteau de dus mani. Calaretii se repezira spre el; dar strigatele baronului ajunsesera n acelas i timp si la urechile lui Robin, care ntelese ndata ca scaparea nu mai putea fi fu ga. ntorcndu-se spre urmaritori, puse un genunchi n pamnt, o culca pe Christabel dea curmezisul pe celalalt picior, apuca arcul cu amndoua minile si, ochindu-l din n ou pe Fitz Alwine, striga: - Stati! n numele cerului, nca un pas si, stapnul vostru e mort! N-apuca Robin sa-si sfrseasca vorba, ca baronul se si ascunse n spatele copacului ocrotitor, zbiernd ntruna: - Puneti mna pe el! Ucideti-l! M-a ranit!... Ce mai asteptati? Ah, lasilor, merce narilor!... Purtarea plina de mndrie a viteazului arcas i intimida pe soldati. Totusi unul din tre ei ncerca sa rda de aceasta teama. - Frumos cnta cocoselul ? zise el ? dar nu-mi pasa, o sa vedeti ct de blnd si de su pus este! Si zicnd acestea, soldatul descaleca si se ndrepta spre Robin. Deoarece n afara de sageata pregatita n arc, baiatul mai tinea una n dinti, spuse cu o voce poruncitoa re, dar nfundata: - V-am rugat sa nu va apropiati, acum va poruncesc... Vai de voi daca nu ma lasa ti sa-mi vad linistit de drum! Soldatul ncepu sa rda batjocoritor si continua sa nainteze.

- O data, de doua ori, de trei ori, stai! Soldatul rdea ntr-una, naintnd. - Mori, dar! striga Robin. Si omul cazu, cu pieptul strapuns de sageata. Numai baronul purta camasa de zale , soldatii sai aveau vesminte vnatoresti. - Cinilor, aruncati-va asupra lui! striga necontenit Fitz Alwine. Lasilor! Lasilo r! O zgrietura i baga-n sperieti! - naltimea sa numeste asta o zgrietura?! murmura unul dintre calareti, prea putin dornic sa repete miscarea pe care o facuse mai nainte tovarasul sau, acum mort. - Ah, uite! striga un alt soldat, ridicndu-se n scari ca sa vada mai bine. Ne vin ajutoare. La dracu! E Lambic, monseniore! ntr-adevar, Lambic si escorta lui soseau n goana mare. Sergentul era att de fericit si de grabit sa-i raporteze baronului despre succesul expeditiei sale, nct, fara a-l fi zarit pe Robin, striga din rasputeri: - Nu i-am gasit pe fugari, monseniore, dar casei i-am dat foc. - Bine, bine ? raspunse grabit Fitz Alwine ? dar ia uita-te la puiul ala de urs, caruia lasii astia nu ndraznesc sa-i puna botnita. - Oho! exclama Lambic, rznd dispretuitor, recunoscndu-l pe diavolul cu torta. Aha, mnz salbatic, las' ca-ti pun eu frul. Stii tu, dragutule nemblnzit, ca vin chiar de la grajdul tau? Credeam ca am sa te gasesc acolo si, drept sa-ti spun, mi-a paru t rau: ai fi vazut un foc strasnic si ai fi putut juca n mijlocul flacarilor mpreu na cu maica-ta. Dar fii pe pace! Pentru ca nu erai acolo; am vrut s-o crut pe ba trna de un chin de prisos si i-am trimis la vreme o sageata n... Lambic n-apuca sa ispraveasca: un strigat ragusit i se stinse pe buze si, scapnd frul din mini, se prabusi... o sageata i strapunsese gtlejul. O negraita teama i piro ni locului pe martorii acestei scene. Cu toata emotia puternica pricinuita de ul timele cuvinte ale lui Lambic, Robin profita de situatie si, lund-o n spinare pe C hristabel, disparu n tufis. - Repede, repede! repeta baronul n culmea furiei. Repede, ticalosilor! Daca nu-l prindeti, va spnzur pe toti, da, va spnzur! Soldatii descalecara si se napustira pe urmele tnarului. Robin mergea ncovoiat sub povara lui, distanta dintre el si dusmanii sai micsorndu-se cu fiece clipa; cu ct baiatul se straduia mai mult sa se ndeparteze, cu att si dadea seama ca truda lui este zadarnica si, culmea nenorocirii, fata, care ncepuse sa-si vina n fire, se zvr colea si scotea tipete ascutite. Miscarile acestea dezordonate deveneau o piedic a n goana lui Robin si daca el ar fi reusit sa se ascunda n vreun tufis des, strig atele Christabelei n-ar fi ntrziat sa-l dea de gol. "Haidem! si zise el. Daca-i vorba sa murim, sa murim aparndu-ne." Si cauta din priviri un loc potrivit ca sa o lase pe Christabel, chiar daca ar f i trebuit sa se napoieze apoi singur pentru a tine piept oamenilor baronului. Un ulm nconjurat de tufisuri si de copacei tineri i paru nimerit ca adapost pentru lo godnica lui Allan si, fara sa-i dezvaluie fetei primejdia care-i ameninta, o ase za la radacina copacului, se ntinse alaturi de ea, rugnd-o fierbinte sa stea nemis cata si linistita si astepta, n vreme ce n mintea lui vedea aievea o priveliste nfi oratoare: incendierea casei n care crescuse, apoi pe Gilbert si pe Margaret murin d n mijlocul flacarilor. Capitolul XV Soldatii se apropiau ncet si cu bagare de seama, oprindu-se la fiecare pas ca sa primeasca ndrumarile baronului, care nu le ngaduia sa foloseasca arcul, de teama s a nu-i raneasca fiica. Ordinul acesta nu era pe placul soldatilor, caci si dadeau seama ca Robin nu-i va lasa sa se apropie att de mult ca ei sa poata folosi sulita, fara ca el sa doboa re vreo ctiva. "Sunt pierdut daca le vine n gnd sa ma nconjoare" ? si zise n sinea lui Robin. Printre crengi putu sa-l zareasca pe Fitz Alwine si o dorinta de razbuna re i ncolti n inima. - Robin ? murmura Christabel, ma simt n putere. Ce s-a ntmplat cu tata? Nu-i asa ca

nu i-ai facut nici un rau? - Nici un rau, milady ? repeta Robin, tresarind ? nsa... Si, cu degetul, facu sa vibreze coarda arcului. - nsa ce? striga fata, nspaimntata de acest gest sinistru. - El mi-a facut un mare rau! Ah, milady, daca ati sti... - Unde-i tata, messire? - La ctiva pasi de aici ? raspunse Robin cu raceala ? si naltimea sa stie ca sunte m la ctiva pasi de domnia sa. Soldatii nsa nu ndraznesc sa ma atace caci se tem de sagetile mele. Ascultati-ma cu atentie, milady ? relua Robin, dupa ce chibzui o clipa. Daca ramnem aici, vom cadea fara doar si poate n minile lor; n-avem dect o si ngura scapare: fuga. Fuga fara sa fim vazuti si, ca sa izbutim, ne trebuie mult curaj, mult snge rece si, mai ales, multa ncredere n ajutorul celui de sus. Asculta ti-ma cu luare-aminte: daca tremurati asa, nu veti pricepe tot ce va spun. Acum e rndul dumneavoastra; nfasurati-va n pelerina, culoarea ei nchisa nu atrage atentia ; strecurati-va pe sub frunzis ct mai aproape de pamnt... si daca-i nevoie, trti-va. - Curajul nu-mi lipseste, mi lipseste puterea ? spuse plngnd biata Christabel. Ma v or ucide mai nainte de a fi facut douazeci de pasi. Salvati-va, messire, nu va ma i ngrijiti de mine; ati facut tot ce era cu putinta pentru a ma duce lnga iubitul meu; Dumnezeu n-a vrut, faca-se voia lui, iar sfnta lui binecuvntare sa va nsoteasc a! Adio, messire... plecati. i veti spune scumpului meu Allan ca tatal meu nu-si va exercita multa vreme autoritatea asupra mea... si trupul si inima mi sunt sfarm ate; voi muri curnd. Adio! - Nu, milady ? raspunse curajosul copil ? n-am sa fug. I-am fagaduit lui messire Allan si, ca sa-mi tin cuvntul dat, am sa merg nainte, numai daca moartea nu ma v a mpiedica... Hai, curaj! Poate ca Allan a si ajuns n vale si poate ca, vazndu-mi s ageata, a si nceput sa ne caute... Dumnezeu nca nu ne-a parasit. - Allan, Allan, draga Allan! De ce nu vii? striga deznadajduita Christabel. Deodata, ca pentru a raspunde parca acestei chemari disperate, se auzi urletul p relungit al unui lup. Christabel nghenunchie cu bratele ridicate spre cer. Dar Ro bin, cu obrajii mbujorati, i astupa gura cu mna si repeta acelasi urlet. - Ne vin n ajutor ? zise el, vesel ? vin, milady; urletul acesta aste un semnal nt re padurari. I-am raspuns si prietenii nostri vor sosi curnd. Vedeti ca Dumnezeu nu ne paraseste? Am sa le spun sa se grabeasca. Apoi, ducndu-si mna plnie la gura, Robin imita strigatul heronului cnd este urmarit de vulturi. Asta nseamna, milady, ca suntem la mare ananghie. Un strigat asemanator de heron speriat rasuna la o mica departare. Este Will, prietenul Will! striga Robin. Curaj, milady, strecura ti-va sub frunzis, acolo o sa fiti la adapost, trebuie sa va feriti de o sageata ratacita. Inima tinerei fete batea sa-i sparga pieptul, dar, mbarbatata de speranta ca avea sa-l vada curnd pe Allan, se supuse si disparu, mladioasa ca o soprla, n desisul u nui hatis. Ca sa le abata atentia urmaritorilor, Robin scoase un strigat puterni c, iesi din ascunzis si, dintr-un salt, se piti n dosul altui copac. Numaidect o s ageata se nfipse n scoarta copacului. Gata sa riposteze, eroul nostru i saluta sosi rea cu un hohot de rs batjocoritor si, raspunznd sagetii cu sageata, dobor la pamnt pe nefericitul soldat care trasese. - nainte, neghiobilor, lasilor! nainte! striga Fitz Alwine. Altfel o sa va omoare pe toti, unul cte unul. Baronul si ndemna oamenii la lupta, facndu-si scut din fiece copac, cnd o ploaie de sageti vesti ca intra n lupta Micul-John, cei sapte frati Gamwell, Allan Clare si fratele Tuck. La vederea acestei viteze trupe, cei din Nottingham lepadara arme le si cerura ndurare. Numai baronul nu se dadu batut si se napusti n maracinis rac nind. Vazndu-si prietenii, Robin se repezi pe urmele Christabelei; dar Christabel, n loc sa se fi oprit la o mica departare, gonise tot nainte, fie de frica, fie din pri cina ca uitase de sfaturile lui Robin, fie pentru ca era nefericita. Robin gasi usor urma pe unde trecuse fata, dar degeaba o striga: doar ecoul i raspunse. Tnaru l arcas ncepu sa se nvinuiasca de neprevedere cnd deodata auzi un strigat. Tsni n dir ectia aceea si zari un calaret al baronului, care o apucase de mijloc pe Christa bel si o ridicase pe calul sau. Robin trimise nca una din sagetile sale razbunato are; lovit drept n piept, calul se poticni, rasturnndu-i pe calaret si pe Christab

el. Soldatul o lasa pe fata si, cu sabia n mna, cauta zadarnic sa razbune moartea animalului sau, dar n-avu timp sa-si recunoasca adversarul, caci se prabusi teap an lnga victima sa. Robin o smulse pe Christabel de lnga acest nou cadavru, de tea ma ca sngele care glgia din rana de la tmpla sa n-o murdareasca. Cnd Christabel desch ise ochii si zari chipul nobil al tnarului arcas aplecat asupra ei, rosi toata si , ntinzndu-i mna, i spuse doar un singur cuvnt: - Multumesc! nsa acest cuvnt fu rostit cu atta recunostinta si adnca emotie, nct Robin, mbujorndula rndul sau, saruta mna care i se ntinsese. - De ce v-ati departat att de mult, milady si cum de v-a prins mercenarul acela? Ceilalti au aruncat armele si i-au cerut ndurare lui Messire Allan. - Allan?!... Omul acela m-a recunoscut si a pus mna pe mine strignd: "O suta de sc uzi! Ura! O suta de scuzi de aur!" dar spuneati ca Allan... - Spun ca messire Allan Clare va asteapta. Desi abia mai putea sa mearga, tnara prinse deodata aripi, dar se opri uluita n fa ta alaiului care-l nsotea pe cavaler. Robin o lua pe Christabel de mna si facu ctiv a pasi spre grup, nsa Allan, cum o zari, fara a mai tine seama de cei de fata si fara a scoate un cuvnt, se repezi spre ea, o strnse la piept si-i acoperi fruntea cu sarutari. Christabel, cu inima zvcnind, beata de bucurie, moarta de fericire, fiindca se simtea, ntr-adevar, fericita, nu mai era n bratele lui Allan dect o simp la forma omeneasca. Toata viata i se adunase n priviri, n buzele-i tremurnde, n bata ile nebunesti ale inimii. n cele din urma, si facura drum lacrimile, suspinele; su spine de fericire, lacrimi de bucurie. Apoi si venira n fire si-si putura vorbi ui tndu-se lung unul la celalalt, priviri n care stralucirea dragostei nlocuia lumina din priviri. Cei care urmareau aceasta ntlnire sau mai degraba aceasta contopire a doua suflete se simteau nespus de tulburati. Maud, fiindu-i parca ciuda, se apropie de Robin , i lua minile si vru sa-i zmbeasca. Dar zmbetul acesta dezlantui, una cte una, lacri mi ct bobul de mari pe obrajii ei catifelati, iar lacrimile lunecau fara sa se sf arme, asemenea picaturilor de ploaie pe frunze. - Spune-mi, mama si Gilbert?... ntreba tnarul, strngnd n minile lui minile fetei. Maud i raspunse tremurnd ca acasa la el fusese numai Halbert. - Micule-John ? zise Robin ? l-ai vazut pe tata azi-dimineata? Nu i s-a ntmplat ni mic rau? - Nimic rau, draga prietene, numai lucruri ciudate, pe care o sa ti le povesteas ca el nsusi; azi dimineata, adica pe la ceasurile doua dupa miezul noptii, l-am l asat pe taica-tau linistit si sanatos. - Dar ce te-ngrijoreaza, Robin? ntreba Will, venind lnga tnarul arcas pentru a fi m ai aproape ele Maud. - Am pricini temeinice sa ma-ngrijorez: un sergent al baronului Fitz Alwine mi-a spus ca azi-dimineata a dat foc casei tatalui meu si ca pe mama a aruncat-o n fl acari. - Si tu ce i-ai raspuns? striga Micul-John. - Nu i-am raspuns nimic, l-am ucis... O fi spus adevarul? O fi mintit? Vreau sa ma duc sa vad, sa-i vad pe tata si pe mama ? zise Robin, cu vocea necata n lacrimi . Sa mergem, sora Maud... - Miss Maud e sora ta? striga Will. Acum opt zile, zau ca nu te stiam att de feri cit! - Acum opt zile nca n-aveam sora, draga Will... astazi am fericirea sa fiu frate ? raspunse Robin, ncercnd sa zmbeasca. - Nu le doresc surorilor mele dect un singur lucru: sa semene toate cu domnisoara ? adauga curtenitor Will. Robin se uita mirat la Maud. Fata plngea. - Unde-i fratele tau, Halbert? o ntreba Robin. - Ti-am mai spus, Robin, Hal se ndreapta spre casa lui Gilbert. - Pe viata mea! striga deodata Tuck. Pare-mi-se ca-l zaresc, priviti... ntr-adevar, Hal venea n mare goana, calare pe cel mai frumos cal din grajdurile ba ronului. - Iata, prieteni ? striga cu mndrie baiatul ? priviti, desi departe de voi, m-am luptat vitejeste si am cstigat cel mai frumos cal din tot comitatul. As, da' ce,

credeti ca m-am luptat? Nici pomeneala! Am gasit calul fara calaret pascnd n padur e. Robin zmbi, recunoscnd calul baronului: calul pe care l folosise drept tinta. Se tinu sfat. n vremea aceea, latifundiarii feudali se purtau fata de vasalii lor ntocmai ca nis te suverani, se razboiau cu vecinii si se dedau la jafuri, la tlharii si la crime , sub pretext ca si exercita dreptul lor de viata si de moarte; se angajau adesea lupte ngrozitoare ntre castele, ntre sate si cnd se sfrsea batalia, se retrageau deo potriva si nvinsii si nvingatorii, fiecare la el acasa, gata s-o ia de la capat da ca s-ar fi ivit un nou prilej. Baronul de Nottingham, nvins n noaptea aceasta, att de bogata n evenimente, putea sa ncerce sa se razbune chiar a doua zi. Oamenii sai, dupa ce se adunara laolalta, se napoiara la castel. Baronul mai avea destui soldati pe care nu-i bagase n lupta , iar barbatii din Gamwell Hall, singurii partizani ai lui Allan Clare si ai lui Robin, n-ar fi fost n stare sa tina piept multa vreme unui senior att de puternic ; era necesar deci, ca pentru a-si pastra avantajul, sa nlocuiasca lipsa de brate cu prevederea, cu viclenia, cu actiunea si, binenteles, cu ndrazneala. Iata de ce prietenii nostri tinura sfat, n timp ce baronul, nsotit de doi sau trei slujitori, se ntorcea la castel ntr-o stare vrednica de plns. Prezenta Christabele i i mpiedica sa-l hartuiasca n timpul retragerii. Se hotar ca messire Allan si Christabel sa se refugieze de ndata si pe cel mai scu rt drum la Gamwell Hall. Urmau sa fie nsotiti de Will Roscovanul, de cei sase fra ti ai sai si de varul lor, Micul-John. Robin, Maud, Tuck si Halbert trebuiau sa se ndrepte spre locuinta lui Gilbert Head. Seara si vor da de veste unii altora, f iind pregatiti, n caz de nevoie, sa se ntruneasca n cutare sau cutare loc. William nu mpartasea aceste hotarri si-si folosi toata elocinta ca s-o convinga pe Maud ca este absolut necesar sa-si nsoteasca stapna la Hall. Maud, lund n serios noul ei ti tlu de sora a lui Robin, nici nu vru sa auda; dar Will facu ce facu si Christabe l, fara sa cunoasca motivul, se alatura dorintei lui. Maud fu silita s-o urmeze. - Robin Hood ? spuse Allan Clare, lund n minile lui minile tnarului arcas ? Robin Hoo d, de doua ori ti-ai primejduit viata ca s-o salvezi pe a mea si a lady-ei Chris tabel, mi esti mai mult dect prieten, mi esti frate. Or, ntre frati, totul le aparti ne n egala masura: a ta este inima mea, sngele meu, averea mea, tot ce am; cnd nu-t i voi mai fi recunoscator, nseamna ca am ncetat sa mai traiesc. Adio! - Adio, messire! Cei doi tineri se mbratisara, iar Robin duse respectuos la gura degetele albe ale logodnicei cavalerului. - Adio, tuturor! striga Robin, salutnd pentru ultima data pe fratii Gamwell. - Adio! raspunsera acestia, fluturndu-si bonetele. - Adio! murmura o voce dulce. Adio! - La revedere, draga Maud ? spuse Robin ? la revedere! Nu-ti uita fratele! Allan si Christabel, calare pe calul baronului, plecara cei dinti. - Sfnta Fecioara sa-i ocroteasca! rosti Maud, cu tristete. - Ce noroc ca au un cal asa de bun! raspunse Halbert. - Copile! murmura Maud si un suspin adnc i scapa de pe buze. Nobilul animal care-i ducea pe lady Christabel si pe Allan Clare spre Gamwell Ha ll mergea repede, dar cu grija, cu miscari line, de parca ar fi nteles ce pretioa sa povara poarta n spate. Frul i atrna pe grumazul frumos arcuit, dar calul nu-si lu a ochii din pamnt, de teama sa nu curme, prin vreun pas gresit, convorbirea dintr e cei doi ndragostiti. Din cnd n cnd, tnarul ntorcea capul, iar vorbele lui ntlneau v ele Christabelei, care, pentru a se tine n sa, cuprinsese cu bratele mijlocul cav alerului. Ce puteau sa-si spuna, dupa o noapte att de cumplita? Tot ceea ce le dicta ferici rea, uneori multe lucruri, alteori nimic, caci, daca pentru unii dragostea este elocventa, pentru altii e muta. Christabel se dojenea pentru purtarea ei fata de parintele sau; se vedea osndita, alungata de lume fiindca fugise cu un barbat si se ntreba daca mai trziu, chiar Allan nsusi nu o va dispretui. Daca se dojenea ast fel, daca avea aceste scrupule, aceste temeri, n-o facea dect pentru a asculta cu si mai multa ncntare cum erau definitiv spulberate de vorbele convingatoare ale c avalerului.

- Ce s-ar ntmpla cu noi, draga Allan, daca tatal meu ar avea puterea sa ne despart a? - n curnd nu va mai avea ? scumpa Christabel ? n curnd vei fi sotia mea; nu numai n f ata lui Dumnezeu, ca astazi, dar chiar n fata oamenilor. Si eu voi avea soldati ? adauga cu mndrie tnarul cavaler ? si soldatii mei vor putea sta alaturi de cei di n Nottingham. Sa nu ne mai facem griji, draga Christabel, sa ne bucuram de feric irea noastra si de ocrotirea cerului. - Sa dea Dumnezeu ca tatal meu sa ne ierte! - Draga mea, daca ti-e teama de vecinatatea Nottinghamului, vom pleca n insulele din sud, unde cerul este vesnic senin si unde vom gasi un soare cald, fructe si flori minunate. Spune-mi ca vrei, si-ti voi gasi un paradis pe pamnt. - Ai dreptate, Allan, vom fi mai fericiti acolo dect n aceasta Anglie rece. - Si ai sa parasesti Anglia fara parere de rau? - Fara parere de rau!... Ca sa fiu cu tine, as parasi cerul ? adauga Christabel, dragastoasa. - Bine! ndata ce ne vom casatori, vom pleca pe continent; Marianne va veni cu noi . - Taci! striga tnara. Asculta... Allan, suntem urmariti... Cavalerul opri calul. Christabel nu se nselase, zgomot de cai n galop ajungea pna l a ei si, din minut n minut, din secunda n secunda, zgomotul acesta, mai nti ndepartat , sporea mereu apropiindu-se. - Ah, ce nenorocire! De ce oare am plecat naintea prietenilor nostri din Gamwell? ! murmura Allan, dnd pinteni calului ca sa faca stnga-mprejur si sa se nfunde n desi s, deoarece n clipa aceea se gasea la marginea drumului. Dar chiar atunci, o bufnita, trezita de zgomot, iesi dintr-o scorbura, scoase un tipat lugubru si zbura att de aproape, nct, cu aripile, atinse botul calului, care tocmai se pregatea sa asculte, supus de pinteni. Animalul se sperie si, n loc sa goneasca n directia aleasa de Allan, se asternu la fuga de-a lungul drumului. - Curaj, Christabel! striga tnarul, luptndu-se zadarnic sa stapneasca dobitocul nneb unit de spaima. Tine-te bine! Un sarut Christabel si Dumnezeu sa ne apere! Un grup de calareti purtnd n vrful sulitelor drapelul cu culorile baronului se nsiru ise de-a curmezisul drumului. Nu puteai fugi ntorcnd spatele calaretilor, nu putea i scapa dect printr-o minune, fortnd linia acestora. Vaznd primejdia, Allan nu se m ai gndi dect s-o nfrunte. nfignd pintenii n crupa calului, se repezi, cu capul aplecat nainte, drept n mijlocul soldatilor si... trecu asemenea unui fulger ce strabate un nor. - Schimba mna! Stnga-mprejur! porunci comandantul trupei, scos din sarite de aceas ta ndrazneala. Ochiti animalul ? urla el ? dar sa nu o loviti pe milady, ca e vai si amar! O ploaie de sageti cazu n jurul lui Allan dar nobilul animal nu-si ncetini cursa, iar cavalerul nu-si pierdu curajul. - Oh, iadule! Ne scapa! urla comandantul. La picioare, trageti la picioare! Cteva clipe mai trziu, calaretii i nconjurau pe cei doi ndragostiti, aruncati n iarba de sarmanul animal lovit de moarte. - Predati-va, cavalere! spuse comandantul, cu o politete ironica. - Niciodata ? raspunse Allan, care se si ridicase n picioare si trasese sabia din teaca. Niciodata! Ati ucis-o pe lady Fitz Alwine ? adauga tnarul, aratnd-o pe Chr istabel, lesinata, la picioarele sale. Ei bine, voi muri razbunnd-o! Lupta inegala nu dura mult: Allan cazu coplesit de rani, iar soldatii si urmara d rumul spre Nottingham, lund-o cu ei pe Christabel ca pe un copil adormit. William, cuprins de remuscari, se ntoarse la scumpul sau Robin; credea ca-i putea fi de folos si-si pusese n gnd ca dupa aceea sa se napoieze repede la Gamwell Hall ca sa poata admira ochii frumosi ai lui miss Hubert Lindsay. Dar Micul-John, fo rmalist cum era, l chema napoi. - Se cade ca tu sa-i prezinti la Gamwell Hall pe noii veniti. Am sa-l nsotesc eu pe Robin. William primi; nu putea sa refuze obligatiile pe care i le impunea prietenia. n t impul acestei scurte discutii, Allan si Christabel i depasisera pe fratii Gamwell , iar Robin, creznd ca scurteaza drumul, i nsoti o bucata de vreme, pna gasi poteca bine cunoscuta. Hal si Maud erau nainte, iar fratele Tuck se oprise ca sa astepte

grosul trupei. Tot vorbind, tinerii ajunsera la rascrucea unde Robin trebuia sa se desparta de ei si n apropierea careia astepta fratele Tuck, ntins alene pe iar ba si cu gndul la cruda Maud. Bietul calugar! Cuvintele de ramas bun se repetara a mia oara cnd ochii unuia dintre fratii Gamwell descoperira nu prea departe un b arbat lungit la pamnt, cu trupul plin de snge. - Un soldat al baronului! spusera unii. - Vreo victima de-a lui Robin! adaugara altii. - Cerule! S-a ntmplat o mare nenorocire! striga Robin, recunoscndu-l de ndata pe All an Clare. Ah, prieteni, priviti... iarba calcata n picioare de cai. Aici s-a dat o lupta... Doamne Dumnezeule! Doamne Dumnezeule! Poate ca e mort... si cu lady C hristabel ce s-o fi ntmplat? Se strnsera cu totii n jurul trupului ce parea fara via ta. - Nu e mort, linistiti-va! striga Tuck. - Domnul fie binecuvntat! repetara n cor. - Sngele curge prin aceasta rana adnca din crestetul capului, dar inima bate nca... Allan, domnule cavaler, va nconjura prietenii dumneavoastra, deschideti ochii... - Cercetati primprejur ? zise Robin ? cautati-o pe lady Christabel. Acest dulce nume rostit de Robin aduse n trupul lui Allan plpirea de viata ce sta g ata sa se stinga. - Christabel! murmura el. - Se afla n siguranta, messire! striga calugarul, care si ncepuse sa culeaga cteva ierburi trebuitoare n asemenea mprejurari. - Raspunzi de el? l ntreba Robin pe calugar. - Raspund, ndata ce-i oblojesc rana, va putea fi dus la Gamwell Hall pe o targa d e crengi. - Atunci, adio, messire Allan ? spuse Robin, aplecndu-se cu tristete asupra ranit ului ? o sa ne revedem! Drept raspuns, Allan schita doar un zmbet firav. n timp ce bratele vnjoase ale fratilor Gamwell transportau spre casa, cu bagare de seama, pe sarmanul Allan Clare, Robin, ros de neliniste, se grabea spre casa pa rintelui sau adoptiv. Nenorocirea lui Allan si grijile lui personale i apasau ini ma. Blestema departarea, spatiul, ar fi vrut sa zboare mai iute dect rndunelele, a r fi vrut sa strapunga padurea deasa ca sa-i mbratiseze mai repede pe Margaret si pe Gilbert, sa se ncredinteze ca sunt n viata. - Parca ai picioare de cerb ? zise Micul-John. - Le ai ntotdeauna daca vrei ? i raspunse Robin. Ajungnd n valea arinilor, care ducea spre casa lui Gilbert, cei doi tineri recunos cura cu groaza ca Lambic spusese adevarul. Un fum gros se mai rasucea nca pe deas upra copacilor; un miros acru de lemn ars umplea vazduhul. Robin scoase un strig at de disperare si, urmat de Micul-John, mhnit si el, se repezi n fuga pe poteca. La ctiva pasi de mormanul negru de ruine, acolo unde cu o zi nainte zmbea, cu feres trele luminate, casa lor att de vesela, sta ngenuncheat sarmanul Gilbert, strngnd n p alme minile nghetate ale Margaretei, ntinsa n fata lui. - Tata, tata! striga Robin. O exclamatie surda scapa de pe buzele lui Gilbert si, facnd ctiva pasi spre Robin, se prabusi hohotind n bratele ntinse ale tnarului. Totusi taria nnascuta a batrnului padurar puse fru pentru o clipa vaietelor, lacrimilor si suspinelor. - Robin ? vorbi el, cu o voce hotarta ? tu esti mostenitorul legitim al contelui de Huntingdon. Nu tresari: acesta-i adevarul... ntr-o zi vei fi puternic si ct va mai plpi o scnteie de viata n trupul meu batrn, ea ti apartine... vei avea de o parte avere, de alta parte devotamentul meu. Ei bine, priveste, priveste-o, moarta, uc isa de un nemernic, pe aceea care te-a iubit cu dragoste nemarginita, cum si-ar fi iubit copilul plamadit n propriile-i maruntaie. - O, da, ct de mult ma iubea mama! murmura Robin, ngenunchind lnga trupul nensufleti t al Margaretei. - Iata ce-au facut din mama ta: un cadavru! Iata ce-au facut din casa ta: un mor man de ruine! Conte de Huntingdon, ti vei razbuna mama? - O voi razbuna! Si, ridicndu-se mndru, tnarul adauga: Contele de Huntingdon va zdr obi pe baronul de Nottingham, iar locuinta senioriala a nobilului va fi mistuita de flacari, asemenea acestei case de modest padurar!

- Jur, la rndul meu ? spuse Micul-John ? sa nu-l las o clipa de odihna sau ragaz lui Fitz Alwine, oamenilor si vasalilor lui! A doua zi, Lincoln si Micul-John dusera trupul Margaretei la Gamwell Hall si-l nm ormntara cu toata cinstea n micul cimitir al satului. ntmplarile de neuitat din aceasta noapte stranie unisera ntr-o singura familie pers onajele povestirii noastre, hotarte sa se razbune pe baronul Fitz Alwine. Capitolul XVI La cteva zile dupa nmormntarea sarmanei Margaret, Allan Clare povesti prietenilor s ai mprejurarile neasteptate datorita carora lady Christabel fusese nca o data smul sa dragostei sale. Halbert, care fusese trimis la castel de nefericitul ndragosti t att de crunt dezamagit n sperantele sale, venise cu vestea ca Fitz Alwine plecas e cu fiica-sa la Londra si ca, de acolo urma sa se duca n Normandia, unde treburi importante i cereau sa fie prezent. Vestea acestei plecari att de pripite si de n easteptate cazu ca un trasnet pricinuindu-i tnarului o adnca durere; si durerea lu i era att de adnca, nct Marianne, Robin si feciorii lui sir Guy folosira, spre a-l l inisti, toate mngierile pe care dragostea si devotamentul le pot inspira. O parere a tnarului Hood, sprijinita cu caldura de toti membrii familiei Gamwell, aduse o licarire de speranta n inima lui Allan. Robin spusese: - Allan trebuie sa-l urmeze pe Fitz Alwine la Londra, de la Londra, n Normandia s i sa nu se opreasca dect acolo unde se va opri furiosul baron. Parerea se transforma curnd n plan si planul fu dus la ndeplinire. Allan se pregati de plecare. La rugamintea lui, blnda si resemnata Marianne se nvoi sa-l astepte, pna se va napoia, n ncntatoarea singuratate de la Gamwell Hall. Sa-l lasam pe messire Allan s-o urmeze la Londra si n Normandia pe lady Christabe l si sa ne ocupam de Robin Hood, sau, mai bine zis, de tnarul conte de Huntingdon . nainte de a ncepe urmarirea pe cale judecatoreasca a unei cereri att de dificile cu m era aceea pe care avea s-o faca n interesul fiului sau adoptiv, Gilbert crezu d e datoria lui sa supuna aceasta problema lui sir Guy de Gamwell si sa-i relateze n cele mai mici amanunte ciudata povestire pe care i-o marturisise Ritson pe pat ul de moarte. Dupa ce batrnul sfrsi istorisirea mrsavei uzurpari a drepturilor lui Robin, sir Guy i spuse la rndul sau lui Gilbert ca mama lui Robin era fiica fratel ui sau Guy de Coventry. Asa ca Robin era nepot de frate al baronetului si nu nep ot de fiu al acestuia, cum ntelesese Gilbert din vorbele lui Ritson. Din neferici re, sir Guy de Coventry murise, iar fiul sau, singurul descendent al acestei ram ure mai tinere a familiei Gamwell, era plecat n cruciada. "nsa ? adaugase bunul ba ronet ? lipsa acestor doua rude nu trebuie sa fie o piedica n calea demersurilor la care te gndesti. viteazule Gilbert, inima mea si bratul meu, averea mea si cop iii mei sunt si ai lui Robin. Vreau n chipul cel mai hotart sa-i fiu de folos, vre au sa-l vad ajungnd, n fata tuturor, posesorul unei averi care i apartine n fata lui Dumnezeu." Cererea justa a lui Robin fu facuta n fata tribunalului. Se porni un proces. Abat ele de Ramsay, adversarul tnarului, un membru foarte bogat al atotputernicei bise rici, respinse categoric cererea si califica povestirea lui Gilbert drept nascoc ire, minciuna si impostura. Fu chemat dinaintea judecatorilor seriful caruia dom nul de Beasant i ncredintase banii necesari pentru ntretinerea nepotului sau; dar o mul acesta, vndut cu trup si suflet ndraznetului detinator al bunurilor contelui d e Huntingdon, tagadui faptul ca i se ncredintasera banii si refuza a-l recunoaste pe Gilbert. Singurul martor al tnarului, singurul sau aparator, aparator socotit drept nebun si vizionar, era deci tatal sau adoptiv. Ce-i drept, slab sprijin ca sa poata lu pta cu sorti de izbnda mpotriva unui adversar att de bine situat n societate, cum er a abatele de Ramsay. Este adevarat ca sir Guy de Gamwell declara sub juramnt ca f iica fratelui sau disparuse din Huntingdon la vremea aratata de Ritson, dar numa i la att se marginea, din cele ce se cunosteau, marturia batrnului. Daca Robin reu

sise sa-i preocupe pe judecatori, daca, de asemenea, reusise sa alunge din minte a lor orice ndoiala morala asupra legalitatii drepturilor sale, n schimb i era foar te greu, ca sa nu spunem imposibil, sa biruie obstacolele materiale ce se opunea u triumfului cauzei sale. Distanta dintre Huntingdon si Gamwell, lipsa unui sprijin militar l mpiedicau pe R obin sa-si cstige drepturile prin forta armelor, actiune ngaduita, sau cel putin t olerata, n vremea aceea. El fu deci silit sa ndure rabdator sfidarea plina de obra znicie a dusmanului sau si sa-si caute un mijloc pasnic si legal ca sa intre far a lupta n folosinta averii sale, deoarece nca nu se daduse nici o hotarre judecator easca. Acest mijloc fu gasit de sir Guy si dupa sfatul batrnului, Robin se adresa direct judecatii regelui Henric al II-lea. Dupa ce si trimise jalba, ncepu sa ast epte raspunsul binevoitor sau nefavorabil al maiestatii sale, nainte de a lua o n oua hotarre. Trecura sase ani, sase ani plini de grija unui proces parasit si reluat dupa bun ul plac al judecatorilor sau avocatilor. Chinuiti de nelinistile asteptarii, cei sase ani trecura ca o zi pentru cei ce locuiau la Gamwell Hall. Robin si Gilbert n-au mai parasit casa ospitaliera a lui sir Guy, dar, cu toata caldura si grija plina de dragoste a fiului sau, Gilbert, veselul Gilbert de alt adata, ajunsese numai umbra celui ce fusese cndva. Margaret luase cu ea n mormnt si sufletul si veselia batrnului. Marianne se numara si ea printre oaspetii de la Gamwell Hall. Gingasa fata, purtn d pe frunte cununa de trandafiri nfloriti ale celor douazeci de primaveri, era si mai ncntatoare dect n ziua cnd Robin, ndragostit, si marturisea cu glas tare si cu na vitate admiratia n fata frumosului ei chip. Iubita cu respect de oameni, ndragita de femei cu un sentiment de sincera afectiune, gingasei Marianne nu-i lipsea dect prezenta fratelui sau ca sa se bucure de o fericire deplina. Allan era n Franta si, n rarele scrisori pe care le trimitea, nu-i vorbea niciodata nici de fericire , nici de o apropiata napoiere. Robin admira, aprecia si ndragea, mai mult si mai bine ca nimeni altul, perfectiu nea fizica si morala a Mariannei, nsa aceasta admiratie, o adevarata pasiune, nu se exprima nici prin priviri, nici prin vorbe, nici prin gesturi. Singuratatea f etei o facea n ochii lui Robin tot att de demna de respect ca o mama. Mai mult, vi itorul sau nesigur l mpiedica pe Robin, din delicateta, sa-i declare dragostea pe care situatia lui din acel moment nu i ngaduia sa o consfinteasca prin legaturile temeinice ale casatoriei. Oare nobila sora a lui Allan Clare s-ar fi putut ea cobor pna la Robin Hood? Pe de alta parte, ar fi fost cu neputinta, chiar pentru cel mai atent observator , sa-si dea seama de gndurile tinerei fete; i-ar fi fost cu neputinta sa descoper e n purtarea Mariannei, n vorbele sau n privirile ei, nu numai ct loc i pastra lui Ro bin n inima, dar nici macar ca si-ar da seama de dragostea fierbinte cu care o nco njura tnarul tacut si devotat. Pentru toti, fara deosebire, glasul Mariannei avea aceleasi modulatii muzicale. Absenta lui Robin nici nu-i ntuneca fruntea, nici n u facea ca privirile-i sa fie visatoare; napoierea lui neasteptata n-o facea sa r oseasca; nu vorbea cu el ntre patru ochi, nici nu se ntlnea cu el din ntmplare. Melan colica, dar nu mhnita, Marianne parea ca traieste cu amintirea fratelui sau, nada jduind sa afle ntr-o zi ca, iubit de Christabel, Allan va lasa sa i se citeasca p e frunte mndria si fericirea pe care i-o daruiau aceasta dragoste. Locuitorii de la Gamwell Hall alcatuiau n jurul Mariannei mai degraba o curte dect un anturaj, caci, fara a se arata fata de nimeni nici rece, nici mndra, nici tru fasa, tnara fata se situase, fara voia ei, deasupra tuturor celor din juru-i. Sor a lui Allan Clare parea ca este regina Gamwell Hall-ului. Regina prin frumusete aceasta apreciere i-o dadea incontestabila ei superioritate recunoscuta si respe ctata de toti. Purtarile alese ale fetei, conversatia-i spirituala si grava o as ezau n mod evident deasupra gazdelor sale, iar oamenii acestia, n sinceritatea lor loiala si simpla, erau primii care sa-i recunoasca acest merit. Maud Lindsay, al carui tata murise cu aproape cinci ani n urma, nu putuse nici sa se ntoarca la castel, nici sa-si urmeze stapna n Franta. Locuia deci si ea la Gamw ell Hall si cauta sa fie de folos pe masura puterilor sale. Tnarul Hal, fratele de lapte al lui Maud, era acum paznic la castel si ne grabim sa adaugam ca, de mai multe ori, avusese de gnd sa lepede livreaua baronului, dar

un motiv mai puternic dect aceasta dorinta, un motiv puternic sprijinit pe senti ment, l tinea n lanturile batrnului baron: si acest motiv se numea Grace May, al ca rei ochi expresivi, care straluceau la ctiva pasi de Nottingham, nimiceau orice p roiecte barbatesti de emancipare. Hal, ndragostit cum era, ndura aceasta robie cu un amestec de bucurie si tristete si, drept mngiere, facea din timp n timp cte o lun ga vizita la Gamwell. Veselii fii ai lui sir Guy bagara de seama ca primele cuvi nte pe care baiatul le rostea intrnd n casa erau mereu aceleasi: - Draga sora Maud, ti aduc un sarut din partea frumoasei mele Grace. Maud primea sarutul. Ziua se scurgea n jocuri, rsete, mese, discutii, apoi, n clipa plecarii, Hal repeta: - Draga sora Maud, da-mi un sarut cu buzele tale pentru Grace May. Maud i dadea sarutul de ramas bun, asa cum ea primise unul la sosire si Hal pleca multumit. Ce mult si iubea logodnica baiatul acesta bun si cinstit! Prietenul nostru Gilles Sherbowne, veselul calugar Tuck, ntelese n cele din urma i ndiferenta inimii frumoasei Maud, din comportarea ei politicoasa si rece. Primel e zile care au urmat acestei triste descoperiri le-a petrecut plngndu-se de nestat ornicia femeilor, n general si de a lui Maud, n special. Cnd vaietele, tnguirile si regretele i-au potolit clocotul durerii, Tuck a jurat sa renunte la dragoste. n s chimb, a jurat sa nu mai ndrageasca altceva pe lume dect bautura, mncarea si strasn icele lovituri de ciomag, pe care, adauga el in petto6, i-ar fi placut ntotdeaun a sa le dea, nu sa le primeasca. Juramntul lui Tuck a fost ntarit de o masa mbelsug ata si de o cantitate zdravana de bere data pe gt, dupa care a simtit nevoia sa m ai adauge vreo jumatate de duzina de pahare cu vin vechi. Dupa ce ispravi n chip laudabil aceasta masa copioasa, Tuck parasi sala unde fusese ospatat, fara sa ri dice ochii spre Maud, care sta gnditoare, cu coatele pe fereastra si fara sa strng a mna binevoitoare a gazdelor; nfasurat n hotarrea sa ca ntr-o pelerina, el parasi Ga mwell Hall-ul, plin de maretie. Maud l iubise si-l mai iubea nca pe Robin Hoood. Dar cnd biata fata o cunoscu pe Ma rianne, cnd timpul si contactul zilnic i dezvaluira rarele calitati ale sorei lui Allan Clare, ntelese dragostea lui Robin si-i ierta dispretuitoarea-i indiferenta . Nu numai ca-l ierta, dar fata aceasta buna si devotata ntelese si accepta propr ia ei inferioritate, multumindu-se sa joace rolul de sora, fara nici un gnd ascun s, fara nici o nadejde n viitor, dar nu si fara regret. Cu finetea perspicace a f emeii cu adevarat ndragostite, Maud descoperi taina Mariannei. Taina aceasta, tin uta ascunsa chiar fata de cel pe care l interesa, n-a ramas multa vreme un secret si pentru Maud. Ea citi n privirea calma si n aparenta indiferenta a Mariannei gnd ul care cu patru cuvinte, l-ar fi facut fericit pe tnarul padurar. "l iubesc pe Robin". Maud cauta sa-si nabuse visul sub povara zdrobitoare a realitatii; ncerca sa-si al unge din inima chipul scump si att de dragastos mngiat care se chema fericire si al carui nume era Robin Hood. ncerca sa se arate n ochii tuturor nepasatoare si feri cita: vru sa uite, dar nu putu dect sa plnga si sa-si aduca aminte. Aceasta necurm ata lupta launtrica ce punea fata n fata inima si ratiunea obosi trasaturile ncntat oare ale frumoasei Maud. Proaspata si zmbitoarea fiica a batrnului Lindsay arata a cum ca un portret pe jumatate sters, n care te straduiai, cu o dureroasa uimire, sa deslusesti frumosul si surzatorul ei chip de odinioara. Actionnd n exterior, ace asta suferinta morala pusese pe obrajii fetei o nduiosatoare paliditate, iar acea sta aparenta de om bolnav fu atribuita durerii pe care i-o pricinuise moartea ta talui sau. Printre cei care cautau s-o smulga pe Maud din durerea ei, printre cei care se a ratau fata de ea binevoitori si buni, se numara si un flacau ndatoritor, vesel si plin de energie, cu purtari blnde si prevenitoare si care, singur, se straduia s -o distreze pe fata mai mult dect ar fi facut un amfitrion ca sa-si distreze saiz eci de musafiri. Ct era ziua de lunga l vedeai pe acest prieten devotat al sarmane i Maud, iesind din casa n curte, pierind din curte pe cmp, de pe cmp n padure. Acest vesnic du-te-vino, aceste drumuri neobosite nu aveau alt rost dect gasirea vreun ui obiect nou sau de pret care sa fie daruit frumoasei Maud, descoperirea vreune i placeri care sa-i fie oferita, a vreunei surprize pe care sa i-o faca. Prieten ul acesta att de delicat, att de prevenitor era vechea noastra cunostinta Will Ros

covanul. O data pe saptamna si aceasta cu o regularitate si o constanta demne de o soarta mai buna, William i facea lui Maud o declaratie de dragoste. Cu o regularitate si o constanta deopotriva cu ale tnarului, Maud i respingea declaratia. Prea putin intimidat si, mai cu seama, prea putin descurajat de refuzurile rabda toare ale tinerei fete, Will o iubea n tacere de luni pna duminica, nsa n aceasta zi , dragostea lui, muta timp de o saptamna, nemaiputndu-se stapni, ajungea la apogeu. Refuzurile calme ale fetei varsau putina apa rece peste vlvataie si Will tacea pn a duminica urmatoare, zi de odihna care i dadea posibilitatea sa-si descarce din nou tot oful inimii, fara nici o opreliste. Tnarul Gamwell nu putea pricepe gingasa delicatete a sentimentului care-l mpiedica pe Robin sa-i marturiseasca Mariannei dragostea lui. William socotea aceasta de licatete drept o neghiobie si, departe de a-l imita, el nu scapa nici un prilej favorabil pentru a-si marturisi iubirea, lucru pe care-l mai facuse de o suta de ori, sau pentru a rosti un cuvnt din care Maud sa nteleaga ca este iubita, iubita cu duiosie de William de Gamwell. Maud era pentru William farmecul vietii, singura femeie pe care o iubea. Maud er a muza inspiratoare, bucuria si fericirea, placerea, visul si speranta lui. Will daduse numele lui Maud cinelui sau favorit de vnatoare; de asemenea, armele prefe rate ale tnarului purtau numele ei; arcul lui se numea Maud; lancea, blonda Maud; sagetile, gingasele Maud. nsetat n dragostea lui de numele iubitei sale, William dorea cu ardoare sa aiba calul flacaului ndragostit de Grace May, numai pentru ca animalul purta numele idolului sau. Hall refuza categoric ofertele fabuloase pe care i le facu William ca sa-i cumpere calul; atunci, prietenul nostru se repez i pna la Mansfeld, de unde cumpara o iapa, careia i dadu de ndata numele incomparab ilei sale Maud. Numele mic al lui miss Lindsay ajunse sa fie bine cunoscut n veci natatea Gamwell-ului; numele ei era vesnic pe buzele lui Will; l rostea de douaze ci de ori pe ora si din ce n ce cu un simtamnt tot mai dragastos. Nemultumit sa de a numele prietenei sale obiectelor de care se servea zilnic, William boteza cu n umele acesteia toate lucrurile care-i placeau. Maud ajunsese n asa masura sa fie idealizata n inima acestui tnar, nct ea nu-i mai aparea sub forma unei femei, ci mai curnd sub chipul unui nger, al unei zeite, al unei fiinte superioare tuturor celo rlalte fiinte, mai aproape de cer dect de pamnt; ntr-un cuvnt, miss Lindsay era cu a devarat icoana la care se nchina Will. Daca suntem obligati sa recunoastem ca salbaticul fiu al baronetului de Gamwell o iubea pe Maud ntr-un fel, pe ct de primitiv, pe att de sincer, trebuie sa recunoa stem ca aceasta dragoste, att de ciudata n modul de a se exprima, avusese o nrurire asupra inimii lui miss Lindsay. Femeile detesta rareori pe cel care le iubeste s i cnd ntlnesc o inima ntr-adevar devotata, ele i daruiesc o parte din dragostea pe ca re le-a inspirat-o. Fiecare zi i aducea din partea lui Will o atentie, o dragalas enie, o amabilitate si toate aveau drept scop sau recompensa bucuria lui Maud. n cele din urma, aceasta afectiune zgomotoasa, amestecata cu pasiune, cu respect s i cu dragoste platonica, sadi n inima fetei o vie recunostinta. Daca dovezile de dragoste din partea lui William nu erau nsotite de gingasia acelei forme pe care inimile sensibile o cred neaparat necesara n manifestarea lor, aceasta se datora numai faptului ca franchetea caracterului, a firii sale nu putea nici sa conceap a, nici sa admita o asemenea gingasie. Maud cunostea firea navalnica si iute la mnie a lui Will. De altfel, care-i femeia care nu ntelege numaidect forta si mareti a unei bunatati ce si are izvorul n inima? Din recunostinta, poate chiar dintr-un sentiment de generozitate, Maud cauta sa merite dragostea lui Will. Ca sa o obtina, ea nu folosi o cochetarie datatoare d e sperante. Nu, o asemenea purtare amagitoare ar fi fost nepotrivita cu firea ti nerei fete; ea se arata fata de William grijulie ca o tnara mama, atenta ca o pri etena si cu o purtare de sora. Din pacate, gingasiile lui Maud fura gresit nteles e de Will, care, la cei mai nensemnat cuvnt afectuos, la o simpla privire de cordi ala prietenie, cadea n extazul adorarii, se lasa trt de o iubire nebuneasca. Dupa ce i jura o dragoste vesnica, dupa ce-i oferea numele, inima si averea, Will si ncheia ntotdeauna declaratiile sale patimase cu o ntrebare perseverenta si naiva : - Ai sa ma iubesti, Maud? Ai sa ajungi sa ma iubesti ntr-o zi?

Nevrnd sa-i dea vreo speranta, Maud ocolea raspunsul. Dupa cum am mai spus, purta rea lui miss Lindsay nu izvora dintr-un sentiment de cochetarie si mai putin nca din dorinta vesnic magulitoare pentru vanitatea unei femei, de a-si pastra un ad orator. Maud, care se stia iubita cu patima, care cunostea firea pripita a lui W ill, se temea, pe buna dreptate, de consecintele primejdioase ale unui refuz ser ios si irevocabil. n prima clipa, Will ar fi putut sa sufere cumplit din cauza nfrn gerii sale n dragoste. De altfel, trebuie sa recunoastem cu toata sinceritatea ca teama de a ntmpina un refuz, fara putinta de revenire, nu tulburase niciodata ini ma si gndul acestui tnar. Sarmanul baiat credea cu tarie ca, daca Maud i refuza dra gostea astazi, i-ar fi putut-o accepta a doua zi. De mai bine de trei sute de or i o ntrebase pe tnara fata daca o sa-l iubeasca, de sase sute de ori i spusese ca o adora, de trei sute de ori Will fusese respins cu toata blndetea. Oricum ar fi f ost, tnarul si propusese sa-si rennoiasca propunerile de nca trei sute de ori. Totusi, inima lui Maud nu era n stare sa reziste la un asediu att de prelungit, ca ci inima aceasta era buna, blnda si devotata. William stia toate acestea si spera ca ntr-o buna zi. la o noua declaratie de dragoste, Maud i va ntinde mna ei mica si alba, fruntea ei att de senina si-i va spune, n sfrsit: "Te iubesc, William". Am uitat sa urmarim privirea lui Maud atunci cnd si-o ndrepta, cu o afectuoasa rec unostinta, asupra patimasului ei admirator. Prietenul nostru avea unele imperfec tiuni fizice si morale care, de obicei, nu constituie apanajul unor eroi din rom anele noastre moderne, totusi aceste imperfectiuni nu aveau nici dreptul, nici p uterea sa ndeparteze dragostea. Will era nalt, bine proportionat; fata ovala cu tr asaturi fine nu era urtita de nuanta aceea roza de proaspata tinerete scoasa n rel ief de parul de un rosu cam aprins. Si totusi trebuie sa recunoastem, culoarea a ceasta ciudata care-i atrasese tnarului porecla de "Roscovanul" era un cusur, un mare cusur. Trebuie sa adaugam nsa ca parul lui William era ondulat de la natura si-i cadea pe ceafa cu o gratie demna de admirat. Mngind capul copilului, mama lui William se amagise cu gndul ca timpul avea sa mai ntunece ciudata culoare a plete lor lui, nsa, departe de a mplini nadejdea bunei femei, timpul si facuse placerea d e a da parului o nuanta rosie si mai aprinsa, astfel ca William ajunse un al doi lea Wilhelm cel Rosu. n schimb, ncntatoare frumuseti fizice si nepretuite calitati morale compensau din p lin acest capriciu al naturii, caci Will avea ochi albastri, migdalati, care exp rimau cnd tandrete, cnd scaparau de siretenie. La privirea blnda a ochilor se adaug a o unda de buna dispozitie, att de sincera, de afectuoasa si de binevoitoare, nct micsora considerabil aspectul general, putin cam colorat, al prietenului nostru. Iubita de familia Gamwell, adorata de Will, dorind sa placa tuturor, Maud ajunse n cele din urma sa se ataseze de tnarul ei adorator, nsa, pentru ca i respinsese de attea ori dragostea pe care i-o oferise, desi dorea sa-i raspunda, nu mai stia c um sa procedeze. Iata situatia n care se gaseau personajele noastre n anul 1182, la sase ani dupa u ciderea sarmanei Margaret. ntr-o frumoasa noapte din primele zile ale lunii iunie , Gilbert Head pregati o expeditie nocturna, cu scopul de a prinde o banda de oa meni de-ai baronului Fitz Alwine. Izbnda expeditiei trebuia sa ndeplineasca o mare dorinta a batrnului, caci sotul Margaretei nu renuntase la planul lui de razbuna re. Informatiile obtinute de Gilbert cu privire la trecerea acestor oameni prin padurea Sherwood lasau sa se creada ca ei si nsoteau stapnul spre castelul din Nott ingham. Intentia lui Gilbert era sa-si mbrace oamenii lui cu hainele soldatilor b aronului si sa patrunda astfel n castel. Acolo ar fi urmat represalii, represalii nemiloase, care plateau cu moarte pentru moarte, cu incendiu pentru incendiu. Mai mult vorbaret dect prudent, Hal raspunsese la toate ntrebarile lui Gilbert. Ne vinovatul flacau nu-si daduse seama ca raspunsurile sale sincere strneau nori de furtuna n ochii ntunecati si atenti ai batrnului. Robin si Micul-John i jurasera lui Gilbert ca-l vor ajuta sa-l pedepseasca pe bar on. Credinciosi juramntului facut si unul si celalalt se pusera la dispozitia lui . La cererea lui Gilbert, Micul-John narma o ceata de oameni ndrazneti si curajosi , n care intrasera si fiii lui sir Guy si care astfel alcatuita din luptatori hot arti sa nvinga se puse la dispozitia batrnului padurar. Gilbert voia sa-l ucida pe baron cu propriile-i mini, caci n chinuitoarea lui dure re, el socotea aceasta ucidere ca un tribut ce trebuia platit ramasitelor scumpe

ale nefericitei sale sotii. n aceasta privinta, Robin nu mpartasea parerile tatalui sau adoptiv si, fara a con sidera ca-si calca juramntul facut n fata trupului nensufletit al Margaretei, el se gndea sa-l apere totusi pe baron de furia batrnului. Asadar, un gnd de dragoste tr ebuia sa se aseze ca un scut ntre arma lui Gilbert si pieptul baronului Fitz Alwi ne. "Doamne Dumnezeule! si spunea n gnd Robin. Ajuta-ma sa-l feresc pe omul acesta de l oviturile tatalui meu; blnda fiinta care sta alaturi de tine nu cere razbunare. H arazeste-mi norocul sa-i pot mblnzi inima lui Fitz Alwine, sa aflu de la el de soa rta lui Allan Clare, ca sa pot aduce celei pe care o iubesc o raza de fericire." Cu cteva minute nainte de ora fixata pentru plecare, Robin se duse n ncaperile unde locuia Marianne ca sa-si ia ramas bun de la tnara fata. Deschiznd ncet usa camerei, Robin o zari stnd rezemata cu coatele pe fereastra, vorbind cu ea nsasi, asa cum se ntmpla cteodata celor care traiesc singuri, nconjurati numai de gndurile lor. Surp rins si tulburat, Robin ramase mut, cu palaria n mna, n pragul usii. - Sfnta mama a lui Isus ? murmura fata, cu voce ntretaiata ? ajuta-ma, apara-ma, d a-mi putere sa ndur zdrobitoarea monotonie a existentei mele! Allan, fratele meu, singurul meu ocrotitor, unicul meu prieten, de ce m-ai parasit! Sperantele tale de fericire erau pentru mine singura mea bucurie, Christabel si cu tine erati t oata viata mea! De sase ani esti plecat, frate drag, iar eu am crescut departe d e tine, ca o floare uitata n curtea unei case pustii. Oamenii carora le-ai ncredin tat grija vietii mele sunt prea buni si ma coplesesc cu bunatatea lor, dar asta ma face sa simt si mai mult singuratatea mea, parasirea mea. Sunt nefericita, Al lan, foarte nefericita si ca o culme a nenorocirii mele, o patima mistuitoare mi umple toata fiinta: inima nu-mi mai apartine. Cnd sfrsi aceste cuvinte dureroase, Marianne si prinse capul n minile sale albe si nce pu sa plnga cu amaraciune. - "Inima nu-mi mai apartine" ? repeta Robin, tresarind ngrijorat, n timp ce o mbujo rare puternica l facea sa nteleaga ca fusese martorul indiscret al tnguirilor tiner ei fete. Marianne ? spuse el repede, naintnd spre mijlocul camerei ? mi dati voie s a stau de vorba cu dumneavoastra cteva clipe? Surprinsa, Marianne scose un strigat usor. - Cu placere, messire ? raspunse ea, cu blndete. - Domnisoara ? continua Robin, cu ochii n pamnt si cu tremur n glas ? am savrsit far a sa vreau o greseala de neiertat. Cer nemarginitei dumneavoastre ngaduinte sa as culte marturisirea fara mnie. Stau n pragul usii de cteva minute si am auzit, fara sa vreau, cuvintele att de triste pe care le-ati rostit. Marianne se aprinse la fata. - Am auzit fara sa ascult, domnisoara ? se grabi sa adauge Robin, apropiindu-se sfios de tnara fata. Un zmbet blnd ntredeschise buzele ncntatoarei lady. Domnisoara ? relua Robin, ncurajat de acest dumnezeesc surs ? dati-mi voie sa raspund unora din cuvintele dumneavoastra. Nu mai aveti parinti, Marianne, sunteti departe de fra tele dumneavoastra si aproape singura pe lume. N-am ntlnit si eu n viata mea acelea si dureri? Nu sunt si eu orfan? Ca si dumneavoastra, milady, pot sa ma plng si eu de soarta mea; ca si dumneavoastra as putea plnge si eu, dar nu pe cei absenti, ci mai dureros, pe cei care nu mai sunt. Si totusi nu plng, pentru ca nadajduiesc n viitor si n Dumnezeu. Curaj, Marianne, pastrati-va ncrederea si speranta: Allan se va ntoarce si, cu el si nobila si frumoasa Christabel. Asteptnd napoierea lor, f ara ndoiala nu prea ndepartata, acordati-mi cinstea sa va tin loc de frate. Nu ma refuzati, Marianne; veti ntelege curnd ca ncrederea dumneavoastra se sprijina pe un om care si-ar da viata ca sa va faca fericita. - Ce bun sunteti, Robin! raspunse tnara, emotionata. - Aveti ncredere n mine, scumpa lady. Si mai ales, sa nu credeti ca, oferindu-va i nima, viata, toata grija mea, am facut-o fara sa ma gndesc... Iata, Marianne ? ad auga tnarul, cu o voce mai sigura si mai putin tremuratoare ? am sa va spun tot a devarul: va iubesc de cnd v-am ntlnit prima data. O exclamatie amestecata cu bucuri e si uimire scapa de pe buzele Mariannei. Daca va fac astazi aceasta marturisire ? relua Robin, tulburat ? daca va deschid inima n care am nchis chipul dumneavoas tra de sase ani, nu o fac n speranta de a primi n schimb dragostea dumneavoastra, ci pentru a va face sa ntelegeti ct va sunt de devotat. Cuvintele pe care le-ati r

ostit si pe care le-am auzit fara sa vreau, mi-au zdrobit inima. Nu va cer sa-mi spuneti numele celui pe care-l iubiti... cnd ma veti socoti vrednic sa-l nlocuies c pe fratele dumneavoastra, mi veti spune. Credeti-ma, Marianne, voi respecta ace asta alegere demna de invidiat... Ma cunoasteti de sase ani si nu-i asa ca v-a f ost usor sa ma judecati dupa faptele mele? Merit titlul scump de ocrotitor al du mneavoastra. Nu plngeti, Marianne, dati-mi mna si spuneti-mi ca ntr-o zi voi fi pri etenul, confidentul dumneavoastra. Marianne ntinse amndoua minile tremurnde spre tnarul care se nclinase spre ea. - V-am ascultat cuvintele, Robin ? spuse fata ? cu un sentiment att de viu, care ma mpiedica sa va exprim toata fericirea. Va cunosc de multi ani si fiecare zi ma nvatat sa va apreciez mai mult. n timpul absentei lui Allan ati ndeplinit pe lnga mine rolul celui mai bun dintre frati si aceasta, n umbra, n tacere, aproape fara sa va multumesc. Sunt foarte miscata, draga prietene, de sacrificiul generos pe care vreti sa-l faceti n favoarea persoanei necunoscute careia i apartine inima me a. Ei bine, mi-ar fi greu sa fiu ntrecuta n noblete sufleteasca chiar de dumneavoa stra, Robin. Vreau sa ma arat tot att de sincera pe ct ati fost dumneavoastra de d evotat. O roseata puternica inunda obrajii Mariannei, care tacu vreo cteva minute . Sa nu va faceti o parere proasta despre delicatetea mea de femeie ? continua tn ara, tulburata ? daca n schimbul tuturor gingasiilor pe care le-ati avut pentru m ine eu va dau dragostea mea! De altfel, nu cred deloc ca trebuie sa rosesc din p ricina acestei marturisiri, pentru ca ea reprezinta dovada recunostintei si sinc eritatii mele. Nu mai repetam cuvintele nflacarate care s-au pornit ca un torent din inimile cel or doi tineri; sase ani de dragoste n tacere acumulasera comori de iubire. Cu minile mpreunate, cu ochii n lacrimi, cu sursul pe buze, ei si jurara unul altuia dragoste constanta, vesnica: dragostea aceasta nu trebuia sa zboare spre cer dect o data cu ultima suflare a vietii lor. Capitolul XV - Maud, Maud, miss Maud! striga o voce vesela, urmarind-o pe tnara care se plimba singura prin gradina de la Gamwell Hall. Maud, ncntatoare Maud! repeta glasul cu o tandrete nerabdatoare. Unde esti? - Sunt aici, William, sunt aici ? raspunse miss Lindsay, ntmpinndu-l cu binevoitoar e graba pe tnar. - Sunt foarte fericit ca te-ntlnesc Maud! striga vesel William. - Si eu ma bucur de aceasta ntlnire, daca-ti face atta placere ? raspunse tnara, cu multa gratie. - Sigur ca-mi ace mare placere, Maud. Ce seara frumosa, nu-i asa? - Foarte frumoasa, William; dar altceva n-ai sa-mi spui? - Iarta-ma, Maud, am altceva sa-ti spun ? raspunse Will, rznd ? nsa linistea att de placuta din seara aceasta ma face sa ma gndesc ca ar fi mai potrivita pentru o pl imbare prin padure. - Ai de gnd sa pregatesti vreo vnatoare pentru mine? - Nu, Maud, nu ne ducem n padure cu asemenea gnduri pasnice, ne ducem... Ah, iara uit... nu trebuie sa vorbesc nimanui despre asta. Totusi o sa fac un lucru de pe urma caruia pot sa m-aleg cu un picior rupt... Vorbesc prostii, Maud, nu m-ascu lta. Am venit sa-ti doresc noapte buna si sa-ti spun adio... - Adio, Will? Ce-nseamna asta? Pornesti cumva n vreo expeditie primejdioasa? - Ei bine, daca ar fi asa, cu un arc si cu un ciomag zdravan, ntr-o mna hotarta, cst igi usor victoria. Dar, tacere!... Toate vorbele mele sunt de prisos, ele nu spu n nimic. - Ma-nseli, William, vrei sa faci o taina din plecarea ta n timpul noptii. - Prevederea o cere, scumpa Maud; un cuvnt nechibzuit ar putea fi foarte primejdi os. Soldatii... ah, sunt nebun... nebun din dragoste pentru tine, Maud! Iata ade varul: Micul-John, Robin si cu mine mergem n padure la vnatoare. nainte de a pleca am vrut sa-mi iau ramas bun de la tine, Maud, un ramas bun foarte dragastos, cac i s-ar putea sa nu mai am fericirea sa-ti... Vorbesc prostii, Maud, da, cu adeva

rat prostii! Am venit sa-ti spun ramas bun, numai pentru ca mi este cu neputinta sa plec de acasa fara sa-ti strng mna; acesta-i adevarul adevarat, Maud, te-asigur . - Da, Will, asa este. - Dar de ce ti-oi fi spunnd mereu adio si la revedere, draga Maud? - Nu sta n puterea mea sa-ti raspund, Will. - Ah, da, asa este. Maud ? zise vesel tnarul ? nu dumneata trebuie sa-mi raspunzi ! Poate ca nu stii, draga Maud, poate ca nu stii ca te iubesc mai mult dect l iube sc pe tata, pe fratii mei, pe surorile mele, pe bunii mei prieteni. Pot pleca de acasa cu gndul ca voi lipsi saptamni ntregi, fara sa-mi iau ramas bun de la cineva , n afara de mama, dar mi-e cu neputinta sa plec de lnga tine, chiar pentru cteva c easuri, fara sa-ti strng minile micute si albe n minile mele, fara sa iau cu mine, c a o binecuvntare, aceste dulci cuvinte: "Drum bun si sa te-ntorci curnd, Will". Si totusi dumneata nu ma iubesti, Maud ? spuse bietul baiat ntristndu-se. Dar norul acesta nu ntuneca multa vreme ochii frumosi ai lui William, caci la iuteala conti nua pe un ton mai vesel: Sper, Maud, ca ntr-o zi ma vei iubi; sper, am rabdare, a m sa astept dupa voia ta; nu te grabi, nu te framnta; nu impune inimii tale un si mtamnt pe care ea nu vrea sa-l primeasca. Va veni si aceasta, draga Maud, asa ca n tr-o buna zi ai sa-ti spui singura: "Ei bine, l iubesc pe William. l iubesc nitel. .. nitel de tot". Apoi, dupa cteva zile, cteva saptamni, cteva luni, ai sa ma iubest i mai mult. Si astfel dragostea dumitale va spori treptat, pna cnd va ajunge sa fi e la fel de puternica, de patimasa pe ct de netarmurita este a mea. Dar zadarnic, Maud, nu vei ajunge pna acolo. Eu te iubesc ntr-atta, nct ar nsemna sa cer prea mult cerului, sa-l rog sa-ti sadeasca n inima o atare dragoste. Ma vei iubi dupa cum ti va placea, dupa fantezia dumitale, dupa toane si ntr-o zi ai sa-mi spui: Will, t e iubesc!", iar eu am sa-ti raspund: ,,Oh! Oh! Oh!", adica mai bine zis nu stiu ce am sa-ti raspund, Maud; nsa voi sari n sus de bucurie, o voi lua n brate pe mama , voi fi beat da fericire. Ah, Maud, ncearca sa ma iubesti, ncepi mai nti cu un sent iment usor, mine ma vei iubi un pic mai mult, pentru ca la sfrsitul saptamnii sa-mi spui: "Te iubesc, Will!" - Ma iubesti cu adevarat, Will? - Ce-ar trebui sa fac ca sa ti-o dovedesc? ntreba tnarul, cu gravitate. Ce-ar treb ui sa fac? Spune-mi... As vrea sa te fac sa-ntelegi ca te iubesc din toata inima , din tot sufletul, cu toata puterea mea si vreau sa-ti spun aceasta pentru ca d umneata nca n-o stii. - Draga William, cuvintele si faptele dumitale sunt dovezi care nu se mai cer sp rijinite pe alte dovezi, iar ntrebarea mea nu are alt scop dect sa aduca o lamurir e serioasa ntre noi, nu asupra sentimentelor dumitale, pe care le cunosc, ci asup ra acelora care mi umplu mie inima. Dumneata, Will, ma iubesti, ma iubesti cu toa ta sinceritatea, dar nu trebuie sa uiti ca eu ti-am atras atentia ca s-a ntmplat f ara voia mea; eu n-am cautat niciodata sa-ti inspir dragostea. - Este adevarat, Maud, este adevarat, esti tot att de modesta, pe ct esti de frumo asa. Te iubesc pentru ca te iubesc, asta-i. - Will ? spuse tnara, privindu-l cam ngrijorata ? Will, te-ai gndit vreodata ca mias fi putut darui inima nainte de a te fi cunoscut? Acest gnd ngrozitor, care nu tulburase niciodata visurile lui William si nu zgndari se dulcea tihna a rabdatoarei sale iubiri, l lovi att de dureros n inima, nct tnarul p ali si, gata sa lesine, se rezema de un copac. - Nu cumva ti-ai daruit inima, Maud? murmura el, cu voce rugatoare. - Linisteste-te, draga Will ? zise, fata, cu blndete ? linisteste-te si asculta-m a. Cred n dragostea dumitale, cum cred n Dumnezeu si as vrea din toata inima, bunu l meu Will, sa-ti daruiesc dragoste pentru dragoste. - Nu-mi spune, Maud, ca-ti este cu neputinta sa ma iubesti! striga tnarul, fara s a se mai stapneasca. Nu-mi spune, caci simt, dupa bataile inimii, dupa caldura sng elui care-mi curge prin vine ca o lava topita, simt ca mi-ar fi cu neputinta sa aud, sa-ti ascult cuvintele. - Si totusi va trebui sa le-asculti, Will, si-ti cer ngaduinta de a asculta cu lu are-aminte cteva minute. Cunosc chinul dragostei fara speranta, dragul meu priete n, i-am ndurat chinurile unul cte unul; nu exista pe lume o durere la fel cu aceea pe care ti-o arunca n inima o dragoste nempartasita. As vrea din tot sufletul, dr

aga Will, sa te crut de acele crude nelinisti; asculta-ma, te rog, fara amaraciu ne si, mai ales, fara mnie. nainte de a te fi cunoscut, nainte de a fi parasit cast elul din Nottingham mi-am daruit inima unui om care nu ma iubeste, care nu m-a i ubit niciodata, care n-o sa ma iubeasca vreodata. William tresari. - Maud ? spuse el, cu emotie n glas ? Maud, daca vrei, omul acesta te va iubi, te va iubi, Maud ? repeta bietul baiat, cu ochii plini de lacrimi. Pe sfnta liturgh ie! Trebuie ca omul acesta sa fie sclavul dumitale, trebuie sa-l bat n fiecare zi . Da, Maud, am sa-l bat pna o sa te iubeasca. - N-ai sa bati pe nimeni, Will ? raspunse Maud, zmbind fara sa vrea, de felul ciu dat n care voia sa actioneze baiatul. Nu numai ca dragostea nu se poate impune cu de-a sila si ntr-un fel att de salbatic, dar, mai cu seama, cel despre care-ti vo rbesc nu merita nici pe departe un tratament att de nepotrivit. Trebuie sa-nteleg i, Will, ca nu astept, ca nu sper sa gasesc afectiune la acest om si dumneata tr ebuie sa-ntelegi si mai bine ca ar nsemna sa fii lipsit si de inima si de suflet ca sa rami nepasator si indiferent la dovezile dumitale de dragoste. Ei bine, Wil l, dragul meu Will, cuvintele dumitale generoase m-au tulburat nespus, vreau sami arat recunostinta daruindu-ti mna mea si asigurndu-te de un sentiment care va f ace totul ca sa cucereasca, sa merite si sa egaleze sentimentul dumitale. - Maud, e rndul dumitale sa m-asculti, draga Maud ? raspunse Will, cu vocea ntreta iata de emotie. Mi-e rusine ca m-am mngiat cu speranta ca ntr-o zi voi merita drago stea dumitale, mi-e rusine ca n-am nteles cauza indiferentei dumitale. Te rog sa uiti marturisirea smulsa inimii dumitale. Datorita sufletului dumitale bun, vrei sa primesti numele bietului William si tot datorita aceleiasi bunatati, vrei sa te sacrifici pentru fericirea lui. Gndeste-te Maud, ca tocmai aceasta fericire ns eamna spulberarea sperantelor dumitale, poate chiar a linistii dumitale. Eu nu p ot si nici nu trebuie sa primesc un asemenea sacrificiu. Nu numai ca nu ma cred demn de el, dar as rosi daca ti-as mai vorbi despre dragostea mea. Iarta-mi plic tiseala pe care ti-am pricinuit-o, iarta-ma ca te-am iubit, ca te iubesc mereu, iarta-ma; jur ca n-am sa-ti mai vorbesc niciodata despre simtamintele mele. - William, William, unde esti? se auzi deodata o voce puternica si sonora. - Ma cheama, Maud, adio! Sfnta Fecioara sa vegheze asupra dumitale, iar ocrotirea ei divina sa te fereasca de orice necaz! Fii fericita, Maud si daca n-ai sa ma mai vezi niciodata, daca n-am sa ma mai ntorc, gndeste-te uneori la sarmanul Will, gndeste-te la cel care te iubeste si te va iubi de-a pururi. Rostind aceste cuvinte, murmurate cu vocea necata n lacrimi, tnarul o cuprinse n bra te, o strnse cu putere si o saruta cu patima, apoi fugi fara sa mai priveasca ndar at, fara sa raspunda glasului melodios care cauta sa-l retina. "Nu mi-a dat ragaz ca sa-i arat n chip lamurit delicatetea marturisirii mele ? si zise Maud, adnc ntristata de neasteptata plecare a lui William. Mine am sa-i spun c a inima mea nu regreta trecutul; si atunci Will, dragul de el, va fi fericit." Dar, vai, acest mine avea sa fie precedat de lungi zile de asteptare. Vreo douazeci de vasali voinici, narmati cu lanci, cu sabii, arcuri si sageti, nco njurau, la o distanta respectuoasa, un grup de oameni alcatuit din fiii lui sir Guy de Gamwell, Micul-John, nepotul sau si Gilbert Head. - Sunt foarte uimit ca Robin se lasa asteptat ? spunea batrnul padurar tinerilor sai nsotitori. Nu este n obiceiul fiului meu sa fie lenes. - Aveti rabdare, jupne Gilbert ? replica Micul-John, naltndu-si trupul zdravan ca s a cerceteze cu privirea pna hat departe. Si nu numai Robin lipseste la apel, dar si varu-meu Will se lasa asteptat. Pun ramasag ca nu ne ntrzie ei plecarea cu cteva minute, fara un motiv serios. - Iata-i! striga deodata unul din oameni. Will si Robin naintau grabiti. - Ai uitat cumva ora ntlnirii, fiul meu? ntreba Gilbert, ntinznd celor doi tineri mna. - Nu, tata draga, si-ti cer iertare ca te-am facut s-astepti. - Sa mergem! striga Gilbert. Micule-John ? adauga el, ntorcndu-se spre acesta ? pr ietenii dumitale cunosc scopul expeditiei noastre? - Da, Gilbert si au jurat ca te vor urma cu tot curajul si ca te vor sluji cu cr edinta. - Asadar, pot sa ma bizui pe sprijinul lor cu toata ncrederea?

- Cu toata ncrederea. - Foarte bine. nca un cuvnt: ca sa ajunga la Nottingham pe drumul cel mai scurt, d usmanii nostri vor strabate Mansfeld-ul, vor intra pe drumul mare care taie n dou a padurea Sherwood si vor ajunge la o rascruce unde noi vom sta la pnda... Nu mai e nevoie sa-ti spun mai mult, Micule-John, mi cunosti gndurile? - ntocmai ? raspunse tnarul. Copii ? striga Micul-John, la un semn al batrnului ? a veti curajul sa va-nfigeti dintii vostri de saxoni n trupul acestor lupi normanzi ? Aveti curajul sa nvingeti sau sa muriti? Un "da" viguros raspunse acestei duble ntrebari pusa de tnar. - Prea bine, bravii mei, nainte!... - Ura ! La lupta! striga Will, urmnd mpreuna cu Robin trupa razboinica. Si ecoul padurii ntunecate repeta mereu: Ura! Ura! Ura! - Ce-i cu tine, prietene Will? ntreba Robin, lundu-l de brat pe tnarul ngndurat. Mi s e pare ca un nor de neagra melancolie ti ntuneca chipul vesel. Oare strigatele lup tatorilor nu-i mai par armonioase nobilului William? Sau se teme ca plimbarea no astra este primejdioasa? - mi pui o ntrebare ciudata, Robin ? raspunse William, aruncnd prietenului sau o pr ivire plina de tristete. ntreaba ogarul daca-i place sa urmareasca cerbul, soimul daca-i place sa se repeada din naltul cerului asupra bietei pasarele, dar nu ma n treba pe mine daca ma tem de primejdie. - ntrebarea mea voia sa te smulga din gndurile negre care te coplesesc ? raspunse Robin ? gnduri triste care ti-au ntunecat stralucirea ochilor si ti-au pus pe frun te o paloare ngrijoratoare. Daca ai un necaz, un necaz adevarat, ncredinteaza-mi-l , Will, nu sunt eu prietenul tau? - N-am nici un necaz, Robin, sunt ce-am fost ieri si ce voi fi mine. Ma vei vedea , ca de obicei, primul n lupta. - Nu ma-ndoiesc de curajul tau, draga Will, dar ma ndoiesc ca sufletul tau este l inistit: sunt sigur ca ceva te mhneste. Fii sincer cu mine, as putea sa-ti fiu de folos, sa port mpreuna cu tine povara grijilor tale si, n felul acesta, sa ti-o u surez. Daca te-ai certat cu cineva, spune-mi, ceea ce te preocupa pe tine, ma pr eocupa si pe mine. - Cauza tristetii mele nu este nici att de importanta, nici att de serioasa, dragu l meu Robin, ca sa mai ramna multa vreme o taina. Daca m-as fi gndit mai mult, n-a s fi acum nici uimit, nici ntristat de ceea ce mi s-a ntmplat... Iarta-mi sovaielil e, ncerc un sentiment care, cu toata vrerea mea, mi zavoreste inima pentru orice d estainuire. O fi din mndrie sau din sfiala? Nu stiu. Dar un prieten ca tine este un al doilea eu. Intrebarile tale afla n mine un ecou adnc, prietenia ta biruie fa lsa mea rusine, eu... - Nu, nu, draga Will ? l ntrerupse repede Robin ? pastreaza-ti taina: orice suferi nta are pudoarea ei; iarta-mi, te rog, staruinta prieteneasca a ntrebarilor mele. - Eu trebuie sa-ti cer iertare pentru egoismul durerii mele, draga Robiri ? spus e Will, rostind sacadat cuvintele ntr-un hohot de rs mai trist dect plnsul .Sufar, s ufar ntr-adevar si vreau sa vad, acum cnd vorbesc cu tine, ct de adnca este rana car e mi-a sfsiat sufletul. Vei fi confidentul primei mele suferinte, dupa cum mi-ai fost primul meu tovaras de joaca, caci prin prietenie suntem mai legati unul de altul, dect am fi fost prin legaturi de snge si s-ajung sa fiu spnzurat, Rob, daca dragostea pe care ti-o port nu este ca a celui mai iubitor dintre frati. - Ai dreptate Will, prietenia ne-a nfratit. Unde sunt zilele frumoase ale copilar iei noastre? Fericirea de care ne bucuram atunci si care nu se va mai ntoarce nic iodata! - Pentru tine, Robin, fericirea se va ntoarce, dar sub alta forma: va purta alta m bracaminte, un alt nume, dar tot fericire va fi. Pentru mine, nu mai sper nimic, nu mai doresc nimic, inima mi-e zdrobita. ti amintesti, Robin, ct de mult am iubi t-o pe Maud Lindsay... nu gasesc cuvinte care sa te faca sa-ntelegi ct mai limped e cu putinta ce iubire de nebiruit lega viata mea chiar numai de simplul nume al acestei fete. Ei bine, acum stiu, stiu... O teama dureroasa strapunse inima lui Robin. - Ei bine si acum? ntreba el, ngrijorat. - Cnd ai venit sa ma cauti n gradina casei ? relua William ? eram lnga Maud, tocmai

i spuneam, ceea ce-i spun zilnic de foarte multa vreme, ca visul meu cel mai dul ce este sa i-o dau mamei mele drept fiica si sora, surorilor mele. O ntrebam pe M aud daca ar vrea sa ncerce sa ma iubeasca un pic iar Maud mi-a raspuns ca nca naint e de a veni la Gamwell Hall si daruise inima. Atunci, Robin, mi s-au naruit toate sperantele, atunci am simtit cum se frnge ceva n mine; era inima, Robin, era inim a mea. Vezi, dar, ct de nefericit sunt... - Maud ti-a spus numele celui pe care-l iubeste? ntreba Robin cu teama. - Nu ? raspunse Will ? mi-a spus numai ca omul acela n-o iubeste. Poti sa-nteleg i asta, Robin? Exista un om care n-o iubeste pe Maud si pe care Maud l iubeste! U n om pe care privirea ei l cauta si el fuge de aceasta privire! Oh, nemernicul! M izerabilul! I-am propus lui Maud sa pun mna pe el si sa-l silesc sa-i daruiasca d ragostea pe care i-o refuza. I-am propus sa-l bat pna l-oi lasa lat, dar ea s-a mp otrivit. Ah, l iubeste, Robin! l iubeste! Dupa ce a sfrsit aceasta trista si stnjeni toare marturisire ? continua William ? sarmana si marinimoasa Maud mi-a daruit mn a. N-am primit. Ratiunea, cinstea, onoarea au cerut dragostei mele sa taca... Sp une-i adio veselului si glumetului Will caci a murit, Robin, a murit... - Haide, haide, William, un dram de curaj! l mbarbata Robin, cu blndete. Ti-e inima bolnava si trebuie ngrijita ca s-o vindeci. Si eu vreau sa-i fiu primul medic. O cunosc pe Maud mult mai bine dect o cunosti tu: ntr-o zi te va iubi, daca nu cumv a te iubeste de pe acum. Te-asigur, William, ca ai interpretat foarte gresit ace ste gingase marturisiri de fata tnara; ele au fost dictate de un sentiment de o n espusa delicatete; ele trebuiau sa te faca sa-ntelegi greutatile ntmpinate n trecut si, n acelasi timp, sa faca mai pretios un dar respins att de nechibzuit. Crede-m a, William, Maud este o fata ncntatoare, pe ct este de cinstita tot pe att e de frum oasa si cu adevarat vrednica de dragostea ta. - Sunt sigur de asta! striga tnarul. - Nu trebuie sa crezi ca necazurile frumoasei miss Lindsay sunt cu mult mai adnci dect sunt de fapt, dragul meu, nici sa-ti framnti mintea cu presupuneri himerice. Nu ma-ndoiesc ca Maud a si nceput sa te iubeasca si ntr-o zi te va iubi si mai mu lt. - Crezi, Robin, dragul meu Robin? striga tnarul, agatndu-se cu lacomie de aceasta raza de speranta. - Da, cred; numai ca fa-mi placerea si lasa-ma sa vorbesc fara sa ma-ntrerupi. T i-o repet si am sa ti-o repet ori de cte ori ai sa-ti pierzi curajul: Maud te iub este; faptul ca ti-a daruit mna nu era nici o dovada de recunostinta, nici un sac rificiu, ci a fost un avnt al inimii. - Te cred, Robin, te cred! striga Will. Chiar mine am s-o ntreb pe Maud daca nu vr ea ca mama sa mai aiba un copil. - Esti un baiat minunat, William! Fa-ti curaj si hai sa grabim pasul caci am ram as cu cel putin un sfert de leghe n urma tovarasilor nostri si, drept sa-ti spun, aceasta zabava nu ne da un aer prea vitejesc. - Ai dreptate, prietene, mi se pare ca aud glasul dojenitor al comandantului nos tru. Cnd mica trupa ajunse la locul stabilit de Gilbert ca fiind propice pentru ambusc ada, batrnul posta oamenii, dadu fiecaruia noi si scurte lamuriri, porunci sa se pastreze o liniste desavrsita pe toata linia, dupa care se aseza n spatele unui tr unchi de copac, la ctiva pasi de Micul-John, care sta cu urechea ciulita. Doar strigatul vreunei pasari trezite, cntecul melodios al privighetoarei ori mur murul vntului zbenguindu-se prin frunze tulburau cnd si cnd tacerea noptii nsa la ac este soapte nedeslusite se adauga curnd un zgomot de pasi, la nceput ndepartat, apr oape imperceptibil, pe care numai auzul unor oameni traind n padure puteau sa-l d esluseasca printre tnguirile melodioase, ale vntului, printre glasul pasarilor si fosnetul frunzelor. - Este un drumet calare ? spuse Robin cu jumatate de glas. Recunosc pasul scurt si repede al unui ponei de-al nostru. - Ai ntru totul dreptate ? raspunse Micul-John, cu aceeasi prevedere n glas. Cel c are vine este un prieten sau trecator pasnic. - Totusi, atentie! - Atentie! si repetara oamenii unii altora. Cel care strnise curiozitatea plina de ngrijorare a micii trupe si continua vesel d

rumul, cntnd n gura mare o balada compusa n cinstea sa si, fara ndoiala, de el nsusi. - Blestematule! striga deodata cntaretul, azvrlind calului aceste dragalase cuvint e. Ah, animal lipsit de gust, de ce naiba nu stai linistit, ncntat, vrajit, atunci cnd torente de armonie se revarsa de pe buzele mele?! n loc sa-ti ciulesti urechi le tale lungi si sa m-asculti cu gravitate, asa cum se cuvine, ntorci capul ba la dreapta, ba la stnga si-ti unesti vocea ta falsa, guturala si lipsita de armonie cu vocea mea! nsa, de, esti femeie si de-aia esti cicalitoare, gata sa contrazic i, ncapatnata si ndaratnica! Daca eu vreau sa mergi pe partea aia a drumului, tu o apuci numaidect n partea cealalta, faci mereu ce nu trebuie sa faci si nu faci nic iodata ce trebuie, sa faci. Stii ca te iubesc, nerusinato si acum cnd te-ai ncredi ntat de-a binelea de dragostea mea, vrei sa-ti schimbi stapnul. Esti la fel ca ea , la fel ca toate femeile: mofturoasa, schimbatoare, voluntara si cocheta. - De ce vorbesti cu atta patima mpotriva femeilor, prietene? spuse Micul-John, car e iesise pe tacute din ascunzatoare si apucase calul de capastru. Prea putin speriat, necunoscutul continua: - Mai nainte de a-ti raspunde, as fi foarte fericit sa cunosc numele aceluia care opreste un om pasnic si cumsecade, numele aceluia care adauga la purtarea-i tlha reasca obraznicia de a numi prieten un om care-i este cu totul superior ? adauga semet strainul. - Afla, domnule calugar din Copmanhurst, ca zgomotoasa-ti cntare mi-a dezvaluit n umele dumitale, ca n-ai fost oprit de un tlhar, ci de un om care se sperie foarte greu si care se afla cu mult deasupra dumitale, la o naltime deopotriva cu aceea pe care ti-o da deocamdata calul ? raspunse calm si rece nepotul lui sir Guy. - Aflati, domnule cine de padure, ca grosolania purtarii dumneavoastra mi-a arata t cine sunteti, ca ati pus ntrebari unui om putin obisnuit sa raspunda unor ntreba ri suparatoare, unui om care va va ciomagi strasnic daca nu veti da drumul, chia r n clipa asta, capastrului calului. - Numai gura e de voi astia, galagiosii ? raspunse tnarul, batjocoritor ? iar eu am sa raspund amenintarilor dumitale, prezentndu-ti un tnar padurar care o sa te f aca sa ceri ndurare, cu propria dumneatale bta. - Sa ma faca sa cer ndurare cu propria mea bta? striga furios strainul. Lucru rar, daca nu chiar cu neputinta. Aduceti-va prietenul, hai, aduceti-i repede! Mai nainte de a-si sfrsi vorba, calatorul descaleca. Ei bine, unde este acel batau s de meserie ? continua strainul, aruncnd asupra tnarului priviri furioase ? undei? Vreau sa-i crap capul ca sa am placerea sa te pedepsesc apoi si pe dumneata, natarau cu picioare lungi! - Hai repede, Robin ? spuse Gilhert ? hai repede, ca ne grabim; da-i acestui lim but obraznic o lectie scurta, dar strasnica! Zarindu-l pe strain, Robin l lua de brat pe Micul-John si-i sopti la ureche: - Cum, nu-l recunosti pe calatorul asta? E Tuck calugarul vesel. - Ei nu! Adevarat? - De buna seama, dar nu spune nimic, de mult vreau sa-mi ncrucisez bta cu bravul G illes si cum semintunericul noptii ma ajuta sa nu ma recunoasca, vreau sa profit de aceasta ciudata ntlnire. Trupul zvelt si subtire al lui Robin aduse pe buzele strainului un surs rautacios . - Baiete ? zise el, rznd ? esti sigur ca teasta ti-e ndeajuns de groasa ca sa poti n dura, fara sa dai ortul popii, ploaia de lovituri pe care o merita neobrazarea t a? - Teasta mea este bine cladita, desi nu-i groasa ca a dumitale, domnule strain ? raspunse tnarul, vorbind n dialectul din Yorkshire pentru a nu i se recunoaste vo cea. Cu toate astea o sa tina la loviturile dumitale, daca o sa fii iscusit ca s a m-atingi, iscusinta pe care eu o pun la ndoiala cu tot atta curaj, cta fanfaronad a pui dumneata ca s-o trmbitezi. - Sa te vedem la lucru, cotofana tnara si obraznnica! Lasa vorba si treci la fapt a. n garda! Ca sa-l sperie pe tnarul sau adversar, Tuck si roti bta ntr-o vrtelnita nfricosatoare si paru ca vrea sa-si ndrepte prima lovitura spre picioarele lui Robin, dar flaca ul, mult prea iscusit ca sa nu banuiasca adevarata intentie a calugarului, opri bta n clipa cnd, manevrata de o mna sigura, era gata sa-l pocneasca n cap. Apoi, nemu

ltumit doar cu aceasta aparare abila, abatu o ploaie de lovituri peste umerii, s alele si teasta lui Tuck, att de repede, de violent si de sistematic, nct calugarul , naucit, zdrobit si orbit, ceru, nu ndurare, ci ntreruperea luptei. - Mnuiesti destul de bine bta, tnarul meu prieten ? spuse el, gfind si ncercnd sa-si a cunda oboseala. Bag de seama ca loviturile salta pe madularele dumitale mladioas e fara sa le raneasca. - Salta cnd m-ating, messire ? raspunse vesel Robin ? numai ca pna acum n-am simti t bta dumitale pe pielea mea. - Vorbeste trufia n dumneata, tinere, caci nu-ncape ndoiala ca macar o data tot te -am atins. - Ai uitat, calugare Tuck, ca tocmai aceasta trufie m-a mpiedicat ntotdeauna sa mi nt? raspunse Robin, cu vocea lui obisnuita. - Cine esti? ntreba grabit calugarul. - Priveste-ma! - Ah, pe sfntul Benediet, preafericitul nostru patron! E Robin Hood, arcasul iscu sit. - n carne si oase, vesele Tuck! - Veselul Tuck, da, veselul Tuck, dar numai pna cnd mi-ai suflat iubita, pe Maud L indsay. Abia sfrsi aceste cuvinte, ca o mna de fier nclesta aprig bratul lui Robin n timp ce un glas furios murmura n surdina: - E adevarat ce spune calugarul asta? Robin ntoarse capul si vazu chipul lui Will, palid, cu buzele tremurnde, cu ochii injectati. - Linisteste-te, William ? raspunse Robin, cu blndete ? linisteste-te, am sa-ti r aspund numaidect la ntrebare. Draga Tuck ? relua tnarul ? nu ti-am suflat-o eu pe a ceea pe care cu atta usurinta o numesti iubita dumitale. Miss Maud, ca o fata dem na si cinstita, a respins o dragoste pe care nu putea s-o mpartaseasca. Fuga ei d in castelul din Nottingham nu a fost o greseala, ci ndeplinirea unei ndatoriri: si -a nsotit stapna, pe lady Christabel Fitz Alwine. - Eu n-am facut legamnt de calugarie, Robin ? raspunse Tuck, scuzndu-se parca ? si as fi putut sa-i dau numele meu lui miss Lindsay. nsa, daca fata asta nazuroasa mi-a respins dragostea, de vina e frumosul dumitale chip, sau, mai degraba, nest atornicia inimii, caracteristica firii femeilor. - Taci, calugare Tuck! striga Robin. Este o infamie sa brfesti pe seama femeilor. De ajuns, nici un cuvnt mai mult! Miss Maud este orfana, miss Maud este nenoroci ta, miss Maud are drept la respectul tuturor. - A murit Hubert Lindsay? ntreba cu tristete Tuck. Dumnezeu sa-l ierte! - Da, Tuck, a murit. De atunci s-au petrecut multe lucruri ciudate, am sa ti le povestesc mai trziu. Asteptnd sa se iveasca prilejul de a sta de vorba mai pe-ndel ete, sa ne folosim de ntmplarea care a facut sa ne ntlnim. Avem nevoie de sprijinul dumitale. - Pentru ce? ntreba Gilles. - Am sa te lamuresc ct se poate mai pe scurt. Dupa cum stii, baronul Fitz Alwine si-a pus zbirii sa dea foc casei tatalui meu; mama a fost ucisa n mijlocul vlvatai lor, iar Gilbert vrea s-o razbune. l asteptam aici pe baron; vine din strainatate si se ntoarce la Nottingham. Avem de gnd sa patrundem prin surprindere n castel. D aca ai chef sa schimbi cteva lovituri zdravene, iata prilejul! - Bravo, nu ma dau niciodata n laturi cnd e vorba de o placere. Dar cred ca nu spe rati sa obtineti si o victorie, caci trupa noastra nu-i prea puternica, daca-i a lcatuita doar din asti baieti frumosi, din dumneata si din mine. - Tatal meu mpreuna cu o ceata de padurari voinici sta la pnda n desis, la vreo dou azeci de pasi de aici. - Pai atunci a noastra-i biruinta! striga calugarul, rotind bta n jurul capului, p lin de nflacarare. - Prin ce parte ai intrat n padure, respectabile parinte? ntreba Micul-John. - Pe drumul dinspre Mansfeld spre Nottingham, plapndul meu prieten ? raspunse cal ugarul. De fapt ? adauga el ? nu-mi iert c-am avut orbul gainilor si-ti strng mna din toata inima, dragul meu Micul-John. Nepotul lui sir Guy raspunse cu afectiune dovezilor de prietenie ale calugarului

. - N-ai ntlnit n drum niscai militari calari? ntreba tnarul. - O ceata de oameni venind de la locurile sfinte se racorea ntr-un han din Mansfe ld, nsa ceata aceasta, orict de disciplinata parea sa fie, este alcatuita din oame ni pe jumatate morti de oboseala, vlaguiti de lipsuri. Credeti ca fac parte din escorta baronului Fitz Alwine? - Da, caci cruciatii acestia asteptati la castelul din Nottingham sunt oamenii l ui. Asa ca n curnd vom ntmpina niste personaje ilustre. Calugare Tuck, trebuie sa te -ascunzi ntr-un desis sau dupa un trunchi de copac - Cu placere, dar unde sa duc iapa asta ncapatnata? Are tot attea cusururi ca o fem ... st!... totusi am ndragit-o. - Am s-o duc eu ntr-un loc sigur; ncredinteaza-mi-o mie si ascunde-te. Micul-John lega calul de un copac, nu prea departe de drum, apoi se ntoarse la to varasii lui. ngrijorarea nervoasa a lui Will nu-i dadu ragaz sa astepte o clipa potrivita pent ru explicatii; el puse stapnire pe Robin si, de voie, de nevoie, impetuosul tnar si sili prietenul sa-i povesteasca foarte amanuntit mprejurarile privind fuga din c astelul Nottingham. Robin fu drept, sincer si, mai ales, generos cu Maud. Will a sculta cu sufletul la gura, iar cnd tnarul si sfrsi povestirea. l ntreba: - Asta-i tot? - Tot. - Multumesc! Si cele doua inimi se mbratisara. - Sunt fratele ei ? spuse Robin. - Eu voi fi sotul ei! striga William si adauga vesel: Hai sa ne batem! Bietul William! Asteptarea padurarilor se prelungi trziu n noapte si abia catre ceasurile trei din spre ziua un nechezat de cal rasuna n inima padurii. Iapa lui Tuck raspunse cu gr atie acestui glas fratern. - Tnara mea domnisoara o face pe cocheta ? spuse Tuck. Ai legat-o bine, Micule-Jo hn? - Te cred ? raspunse tnarul. - Taceti ? zise Robin ? aud tropot de cai. Cteva clipe mai trziu, la rascrucea drumului se ivi o ceata care nu-si tainuia de fel apropierea, deoarece oamenii, mai putin obositi dect i se paruse lui Tuck, rde au, vorbeau si cntau. Chiar atunci, calutul lui Tuck tsni din tufis, trecu asemene a unei sageti pe lnga stapnul sau si se ndrepta n galop spre soldati. Calugarul schi ta un gest, vrnd sa se repeada pe urmele dezertoarei. - Ce, esti nebun?! murmura Micul-John, apucndu-l de mna. nca un pas si esti mort. - Pai o sa-mi ia poneiul ? mri Tuck. Lasa-ma sa ma duc... - Taci, nefericitule! Din cauza ta o sa fim descoperiti! Ponei s berechet... Unch iul meu o sa-ti dea altul. - Da, dar n-are binecuvntarea abatelui de la mnastirea noastra, asa cum avea draga lasa Mary; lasa-ma, da-mi drumul... Ce-nseamna salbaticia asta, prietene turn? V reau sa-mi iau calul, vreau, vreau! - N-ai dect! Du-te si ti-l ia! striga Micul-John, mpingndu-l pe calugar. Du-te, fan faron zapacit, smintitule! Tuck se aprinse la fata, din ochi i scaparau fulgere si rosti cu glas tremurnd de mnie: - Asculta, turn, clopotnita, coloana ambulanta, dupa lupta am sa-ti trag o cioma geala sa ma tii minte! - Sau tu ai sa fii ciomagit ? raspunse Micul-John. Tuck se repezi n drum si, fugind spre soldati, vazu iapa sarind, cabrnd, strnind no ri de praf si mpotrivindu-se la stradaniile celor care voiau sa puna capat zbengu ielilor sale. Un soldat atinse poneiul cu lancea, nsa lovitura i fu napoiata cu vrf si ndesat de catre Tuck, nct nefericitul aluneca din sa, urlnd de durere. - Mary, Mary, ncetisor, fata mea! striga Tuck. Vino-ncoace, mititico, vino-ncoace ! La auzul acestui glas cunoscut, calul ciuli urechile, necheza vesel si se duse ln ga stapnul sau.

- Cum ticalosule?! urla furios comandantul. mi masacrezi oamenii? - Respectati un om al bisericii ? raspunse Tuck, stragnd o lovitura zdravana cu bt a n capul calului ncalecat de comandant. Animalul sari brusc napoi, seful se clatin a n sa si-si pierdu echilibrul. Nu vezi haina pe care o port? continua Tuck, pe u n ton pe care ncerca sa-l faca impunator. - Nu! racni seful. Nu! Nu-ti vad haina, ci ndrazneala ta obraznica. Si am sa-ti c rap capul fara respect pentru prima si fara parere de rau pentru cealalta. Lovitura de lance l atinse pe Tuck, iar durerea l nnebuni att de rau pe bunul caluga r, nct el se arunca deasupra comandantului, strignd cu o voce naprasnica: - Hood, sariti! Ajutor, Hood! Ajutor! Strigatele lui Tuck nu-l impresionara pe comandant. Trupa lui, compusa din vreo patruzeci de oameni, ar fi putut sa-l ajute la cel mai mic semn, caci orict de is cusit si de viguros ar fi fost calugarul, era totusi un adversar usor de biruit. - napoi, ticalosule! zbiera el din rasputeri. napoi ! si-l respinse cu lancea n tim p ce calul, strunit de calaret, se arunca nainte spre benedictin. Tuck facu un salt uimitor si, cu o nemaipomenita lovitura de bta, crapa capul sef ului. Douazeci de lanci si tot attea sabii amenintara dintr-o data viata ndraznetu lui calugar. - Ajutor, Hood! Ajutor! striga Tuck, lipindu-se ca un leu cu spatele de trunchiu l unui copac. - Ura! Ura, pentru Hood! strigara atunci padurarii dezlantuiti. Ura! Ura!... Si ceata comandata de Gilbert se avnta ca un om, n ajutorul calugarului. Vaznd veni nd spre ei, cu gnduri vrajmase, aceasta trupa armata, soldatii scoasera un striga t de adunare, ocupara drumul pe toata latimea lui si se pregatira sa rastoarne i namicul sub copitele cailor. O ploaie de sageti curma desfasurarea acestei prime masuri de aparare, iar o jumatate de duzina de soldati se prabusi pe cmpul de lu pta, ranita de moarte. Vaznd ca numarul dusmanilor este mult mai mare fata de mic a lui trupa, Gilbert porunci oamenilor sai sa se retraga spre o latura a drumulu i pentru a fi ocrotiti de ntunericul padurii si de zidul copacilor. Aceasta manev ra abila expunea soldatii loviturilor mortale ale sagetilor, caci padurarii nu-s i greseau niciodata tinta, ntr-att de mare le era iscusinta dobndita. - Descalecati! striga cel care, din proprie initiativa, luase locul comandantulu i. Cruciatii se supusera, iar ceata lui Gilbert se napusti vitejeste spre ei. Se nci nse o lupta corp la corp, o lupta pe viata si pe moarte, unde stapna era forta. - Hood! Hodd! strigau padurarii. Razbunare! Razbunare! - Fara mila! Jos cu cinii de saxoni! Jos cu ei! strigau soldatii. - Fereste-te de coltii astor cini! striga Will, nfignd o sageata n pieptul unui vlaj gan care daduse acest strigat de moarte. Micul-John, Robin si Gilbert se luptau de aceeasi parte, fratii Gamwell faceau m inuni de vitejie iar cagarul, voiniceste, dobora un om cu fiece lovitura a nemai pomenitei sale bte. William alerga ca un cerb dintr-o parte n alta, rasturnnd ici u n soldat, zdrobind dincoace capul altuia, dar veghind la salvarea prietenilor sa i si, mai ales, a lui Robin, pe care n doua rnduri mai-mai ca-l scapa de la moarte . Cu toate aceste stradanii, cu tot curajul deosebit al fiecaruia, cu toata forta combinata a rezistentei generale, rezultatul victorios al luptei era nendoielnic de partea soldatilor baronului. Trupa aceasta, foarte disciplinata, obisnuita cu oboseala si de doua ori mai numeroasa dect a padurarilor, cstiga, clipa de clipa, terenul pe care-l pierduse la nceperea bataliei. Micul-John socoti dintr-o privi re ca situatia este aproape disperata, iar din moment ce varsarea de snge devenea un macel de prisos, trebuia sa i se puna capat. nsa nendraznind sa actioneze fara ncuviintarea lui Gilbert, porni n cautarea acestuia. Curajul lui William atrase asupra lui atentia unul grup de patru soldati care se sfatuisera sa puna mna pe unul din conducatorii padurarilor. Socotind ca blndul nd ragostit de frumoasa Maud este unul dintre capi, reusira sa-l trnteasca la pamnt, cu toata mpotrivirea tnarului. Robin vazu si el rezultatul atacului si, ntrebndu-si numai inima lui buna, strapunse pieptul unul om cu o lovitura de lance, l ridica de jos pe William si, sprijinit de prietenul sau, ncerca o retragere victorioasa catre grupul padurarilor, pe care Micul-John izbutise sa-i regrupeze nspre padure

. Primejdia n care se aflase Will parea ndepartata; ajutat de Robin, el se ndrepta sp re grupul prieten care alcatuia un zid n fata soldatilor, cnd, deodata, strigatul lui Robin, un strigat furios de disperare, l facu pe tnar sa uite de soldatii care nu pierisera n lupta. - Tata! Tata! striga Robin. l omoara pe tata! Tnarul arcas se arunca n ajutorul lui Gilbert, iar William, nfascat din nou, nu mai avu timp dect sa-l vada pe Robin caznd n genunchi dinaintea lui Gilbert, caruia o lovitura de secure i crapase teasta. n mijlocul urletelor pricinuite de moartea ba trnului, de prompta razbunare a lui Robin, care-l dobor la pamnt pe soldatul ucigas , rapirea lui Will trecu neobservata. Lupta, domolita o clipa, se ncinse si mai aprig. Robin si Tuck loveau de moarte p e toti cei ce cautau sa-i atinga, iar Micul-John, profitnd de mnia deznadajduita a tnarului, ridica trupul lui Gilbert. Un sfert de ceas dupa plecarea tristului cortegiu, Robin striga cu voce puternic a: - n padure, copii! Padurarii se risipira ca un stol de pasari luate pe nepusa masa, iar soldatii se aruncara n urmarirea lor, urlnd: - Victorie! Victorie! Sa alungam cinii, sa omorm cinii! - Cinii nu se vor lasa omorti fara sa muste! striga Robin n timp ce din arcurile nco rdate pornira tot attea sageti ucigatoare. Urmarirea primejdioasa deveni curnd imposibila, iar soldatii avura ntelepciunea sa -si dea seama de aceasta. Din ceata Micului-John lipseau sase oameni, Gilbert Head murise, iar William era dat disparut. - Nu-l voi parasi pe William ? zise Robin, oprind ceata. Voi duceti-va, bravii m ei; eu l voi cauta pe Will: ranit, mort sau prizonier, trebuie sa-l gasesc. - Merg si eu cu tine ? spuse ndata Micul-John. Oamenii si continuara drumul, iar cei doi tineri facura degraba cale ntoarsa. Pe cm pul de lupta nu se vedea nici urma de batalie. Mortii, padurari sau soldati, dis parusera. Iarba calcata n picioare de cai arata ici si colo ca trecuse o trupa nu meroasa, dar nimic altceva: resturi de arme, de sageti sau alte ramasite, totul fusese strns, luat de catre cruciati. Totusi o faptura ratacea de colo-colo, la r ascrucea drumului, aruncnd n dreapta si-n stnga priviri inteligente si cautnd cu ngri jorare: era calul calugarului. La vederea celor doi tineri, poneiul se ndrepta sp re ei, cu un aer multumit, dar, recunoscndu-l pe cel care-l priponise, necheza, c abra si disparu n goana. - S-a emancipat blnda Mary ? spuse Micul-John. Fara doar si poate ca mai nainte de a se crapa de ziua o sa puna mna pe ea vreun bandit. - Sa ncercam s-o prindem ? zise Robin. Cu ajutorul ei mi va fi, poate, mai usor sa -i ajung pe soldati. - Si sa te omoare, draga prietene ? raspunse cu multa judecata nepotul lui sir G uy. ncercarea ta va fi de prisos si tot pe att de nechibzuita, te-asigur. Mai bine sa ne-ntoarcem la Gamwell Hall. Mine o sa hotarm. - Da, da, sa ne ntoarcem la Gamwell Hall ? ncuviinta Robin. O dureroasa datorie ma cheama acolo chiar azi. A treia zi, trupul lui Gilbert, lnga care Tuck se rugase cucernic, fu nfasurat n gi ulgiu si pregatit sa fie dus spre ultimul sau loc de odihna. La cererea lui, Rob in fu lasat singur lnga ramasitele dragi ale bunului batrn, ca sa se roage fierbin te pentru odihna celui care-l iubise atta. - Adio pentru totdeauna, scump parinte, adio, tu care ai primit n casa ta copilul strain si fara familie; adio, tu care, cu atta noblete, ai dat acestui copil o i nima iubitoare, un tata devotat, un nume fara pata, adio, adio, adio!... Moartea ne-a despartit unul de celalalt, dar sufletele nu poate sa ni se desparta. Ah, tata, tata! Vei trai vesnic n inima mea, iubit, respectat, cinstit asemenea lui D umnezeu. Nici trecerea timpului, nici greutatile vietii, nici fericirea nu vor s labi dragostea mea de fiu. Mi-ai spus adesea, o, tata preaiubit, ca sufletul cel or buni pazeste si ocroteste pe cei pe care i-a iubit. Vegheaza asupra fiului ta u, asupra celui caruia i-ai dat un nume pe care toata viata l va pastra vrednic d

e tine. ti jur, tata, cu mna mea n mna ta, ti jur ca niciodata Robin Hood nu va porni vreo actiune frumoasa fara sa fie calauzita de tine, nici o actiune urta fara ca ea sa nu fie urmata de amintirea dreptei tale judecati. Dupa aceste cuvinte, cteva clipe se asternu linistea, apoi tnarul se ridica, si che ma prietenii si, cu capul gol, urmat de toti membrii familiei Gamwell, nsoti rama site le pamntesti ale batrnului padurar. n urma acestui trist convoi venea Lincoln, mai alb la fata dect moartea, apoi un ci ne schiopatnd, un biet cine la care nu se uita nimeni, la care nimeni nu se gndea, un biet cine credincios pna la mormnt. Cnd trupul, mbracat si nvelit n giulgiu, fu cul at pe ultimul lui pat de odihna, cnd armele lui Gilbert fura asezate alaturi de e l, bunul si batrnul Lance se tr pna la marginea gropii si, cu un urlet sfsietor de tr ist, se arunca peste trupul nensufletit. Robin vru sa ndeparteze cinele. - Lasati slujitorul sa se odihneasca lnga stapn, sir Robin ? rosti cu gravitate Li ncoln. Si stapnul si cinele sunt morti. Batrnul avea dreptate: Lance murise. Dupa ce groapa fu umpluta cu pamnt Robin ramase singur, pentru ca marile dureri n u au nevoie nici de mngieri, nici de martori. Soarele se afundase ntr-un nor purpur iu, primele stele scnteiau pe cer si razele blnde ale lunii luminau singuratatea l ui Robin, cnd doua umbre albe se ivira la ctiva pasi de tnarul ndurerat. Atingerea u soara a doua mini puse n acelasi timp pe umeri l smulse pe Robin din toropeala dezn adejdii, cu mult mai trista dect hohotul de plns. Cnd si ridica privirea, vazu alatu ri de el pe Maud, n lacrimi si pe Marianne, gnditoare. - ti aduc, Robin, speranta, amintirea si simpatia mea, spuse Marianne, cu emotie n glas. Daca Dumnezeu da durerea, el da si puterea de a o ndura. - Voi presara pe mormnt florile amintirii, Robin ? spuse Maud ? si vom vorbi mpreu na despre cel care nu mai este printre noi. - Multumesc Marianne, multumesc Maud! raspunse Robin. Si neputnd sa exprime n cuvinte adnca lui recunostinta, tnarul se ridica, strnse mna l ui Maud, se nclina n fata Mariannei si se ndeparta n graba. Iar cele doua fete ngenuncheara pe locul unde statuse Robin si ncepura sa se roage n tacere. Capitolul XVIII A doua zi, n primele ceasuri ale diminetii, Robin si Micul-John intrau ntr-un han din oraselul Nottingham ca sa ia gustarea de dimineata. Sala era ticsita de sold ati, care, dupa mbracaminte, apartineau baronului Fitz Alwine. n timp ce mncau, cei doi prieteni trageau cu urechea la vorbele soldatilor. - nca nu stim ? spunea unul din oamenii baronului ? cu ce fel de dusmani au avut de-a face cruciatii. naltimea sa banuieste ca au fost atacati de niste tlhari sau poate chiar de niscai vasali avnd n frunte pe unul din dusmanii sai. Din fericire pentru monsenior, el a sosit la castel cteva ceasuri mai trziu. - Cruciatii mai ramn mult la castel, Geoffroy? l ntreba hangiul pe cel care vorbise . - Nu, mine pleaca la Londra, unde si vor duce prizonierii. Robin si Micul-John schimbara ntre ei o privire plina de tlc. Urmara cteva cuvinte lipsite de interes pentru prietenii nostri, apoi soldatii continuara sa bea si s a joace carti. - William este la castel ? murmura Robin, cu voce abia auzita. Trebuie sau sa-l cautam, sau sa asteptam sa iasa; n sfrsit, trebuie sa ne folosim de forta, de vicl enie, de ndemnare, ntr-un cuvnt, sa-l eliberam. - Sunt gata la orice ? spuse Micul-John, la fel de ncet. Apoi se ridicara de la locurile lor, iar Robin plati hangiului; n clipa cnd cei do i prieteni strabateau rndurile soldatilor asezati n cerc, ndreptndu-se spre usa, ind ividul caruia i se spusese Geoffroy se adresa Micului-John. - Pe sfntul Paul, prietene! Capatnii tale, pare-mi-se, i plac tare mult brnele din t avan si daca maica-ta poate sa te sarute pe obraji fara sa stai n genunchi n fata ei, apai merita sa primeasca un grad n armata cruciatilor. - Statura mea te supara, domnule soldat? zise respectuos Micul-John.

- Ba nicidecum, semetule strain, dar trebuie sa marturisesc cu toata sinceritate a ca ma uimeste din cale afara. Pna azi am crezut ca eu mi-s omul cel mai bine cl adit si cel mai voinic din comitatul Nottingham. - Sunt fericit ca pot sa-ti dau o dovada potrivnica ? raspunse ndatoritor Micul-J ohn. - Pun ramasag pe o oala cu bere ? relua Geoffroy, adresndu-se adunarii ? ca n ciud a acestei aparente de putere, strainul nu-i n stare sa m-atinga cu o bta. - Tin ramasagul! striga cineva din multime. - Bravo! raspunse Geoffroy. - Cum, dar pe mine nici macar nu ma-ntrebi daca primesc provocarea? striga la rnd ul sau Micul-John. - Tu n-ai putea sa-i refuzi un sfert de ora de placere aceluia care, fara sa te cunoasca, a pus ramasag pe tine ? zise omul ce se aratase de acord cu cererea lu i Geoffroy. - nainte de a raspunde invitatiei prietenesti ce mi s-a facut ? replica Micul-Joh n ? as vrea sa-i dau adversarului meu urmatorul modest avertisment: fara sa fiu mndru de puterea mea, trebuie sa spun ca nimic nu-i sta n cale; trebuie sa mai spu n ca, vrnd sa te lupti cu mine, nseamna sa cauti o nfrngere, uneori o nenorocire, de cele mai multe ori o ranire a amorului propriu Eu n-am fost nvins niciodata. Soldatul ncepu sa rda zgomotos. - n ochii mei esti cel mai mare fanfaron de pe pamnt, domnule strain! striga el, r autacios. Si daca nu vrei sa mai adaug si cuvntul las pe lnga cel de nfumurat, atun ci primeste sa te lupti cu mine. - Pentru ca tii cu orice chip, o fac din toata inima jupne Geoffroy. nsa, mai nain te de a-ti da o dovada a fortei mele, lasa-ma sa-i spun cteva cuvinte tovarasului meu. Apoi, dupa ce voi sfrsi, ti fagaduiesc sa folosesc timpul n asa fel, nct sa te tamaduiesc cu pricepere de ngmfarea dumitale. - Numai sa nu o stergi! zise Geoffroy, batjocoritor. Toti cei din jur izbucnira n rs. Ranit pna n adncul sufletului de aceasta banuiala ne rusinata, Micul-John se repezi spre soldat. - Daca as fi normand ? spuse tnarul ? asa as face; dar sunt saxon. Iar daca n-am primit pe loc propunerea-ti belicoasa, am facut-o din bunatate. Ei bine, pentru ca-ti bati joc de scrupulele mele, limbut natng ce esti, pentru ca te-ai purtat n asa fel ca sa nu-mi mai fie mila de tine, cheama hangiul, plateste-ti berea si c ere sa ti se aduca niste fese, caci daca-i adevarat ca numesti cap cocoasa groso lana ce ti se clatina ntre umeri, tot att de adevarat este ca o sa ai foarte mare nevoie de ele. Dragul meu Robin ? spuse Micul-John, regasindu-si prietenul, care astepta la ctiva pasi lnga han ? du-te acasa la Grace May, unde fara ndoiala ca-l vei gasi pe Hal. Ar fi foarte primejdios pentru dumneata si, mai ales, ne-ar pri cinui mari neajunsuri pentru salvarea lui Will, daca ai fi recunoscut de vreun s ervitor de la castel. Eu sunt silit sa raspund la bravada neasteptata a acestui soldat, raspunsul va fi scurt si clar, de asta sa nu te-ndoiesti, asa ca mergi s i pune-te la adapost de orice ntlnire suparatoare. Robin se supuse n sila sfaturilor ntelepte ale Micului-John, caci este nendoios ca i-ar fi facut mare placere sa asiste la spectacolul unei lupte n care prietenul s au ar fi nvins cu usurinta. Dupa ce Robin disparu, John se ntoarse la han. Multimea de bautori sporise consid erabil, caci vestea despre o ntrecere ntre puternicul Geoffroy si un strain, care nu era cu nimic mai prejos dect el ca forta si ndrazneala, se raspndise n tot orasel ul si-i atrasese pe amatorii acestui fel de lupta. Dupa ce arunca peste multime o privire nepasatoare si linistita, Micul-John se a propie de potrivnicul sau. - Sunt al tau, sir normand ? zise el. - Si eu ? raspunse Geoffroy. - nainte de a ncepe lupta ? adauga Micul-John ? vreau sa rasplatesc buna-cuviinta a prietenului generos care, bizuindu-se pe dibacia unui necunoscut, a riscat sa piarda un ramasag. Asadar, vreau, ca raspuns la ncrederea sa curtenitoare, sa aru nc n joc cinci silingi si sa pun ramasag nu numai ca am sa te fac sa masori pamntu l ct esti de lung, dar si ca am sa te trasnesc n cap cu bta mea. Cel care va cstiga cei cinci silingi va da de baut binevoitoarei asistente.

- Ma-nvoiesc ? raspunse vesel Geoffroy ? ba chiar si eu, la rndu-mi, ndoiesc suma daca ai sa izbutesti sa-mi pricinuiesti vreo rana sau sa ma rastorni. - Ura! strigara spectatorii care din aceasta tarasenie n-aveau dect de cstigat far a a pierde nimic. nsotiti cu mare alai de multime, cei doi potrivnici iesira din sala si se ndreptar a spre o pajiste ntinsa al carei covor de iarba deasa era foarte nimerit pentru o astfel de mprejurare. Acolo, n mijloc, se asezara unul n fata celuilalt. Spectator ii alcatuira un cerc larg n jurul luptatorilor. O tacere adnca urma larmei de pna a tunci. Micul-John nu se dezbraca; se multumi doar sa-si scoata manusile si sa-si lepede armele. n schimb, Geoffroy se pregati cu grija: si dezbraca vesmintele mai stnjenitoare si mai grele si se nfatisa ntr-o vesta de culoare nchisa, strnsa pe cor p. O clipa, cei doi barbati se privira tinta cu luare-aminte. Chipul Micului-Joh n era calm si surzator; pe fata lui Geoffroy se citea, fara voia lui, o vaga neli niste. - Astept! spuse tnarul, salutndu-l pe soldat. - La porunca dumitale! raspunse Geoffroy, vadind aceeasi buna-cuviinta. Cu o miscare simultana, cei doi barbati si ntinsera mna si o strngere cordiala i apro pie pentru o clipa. Lupta ncepu. N-o s-o descriem, vom spune doar ca n-a fost de lunga durata. n ciuda eforturilor viguroase ale unei mpotriviri energice, Geoffroy si pierdu echilibrul si Micul-John, cu o forta nebanuita si cu o iscusinta nemaintlnita pna atunci, l zvr li pe adversar peste capul sau, trntindu-l la o distanta de vreo douazeci de pasi de el. Exasperat de aceasta rusinoasa nfrngere, soldatul se ridica de jos, n mijlo cul hohotelor de rs ale celor prezenti, care si aruncau bonetele n aer, strignd: - Ura! Ura! Pentru frumosul padurar! - Am cstigat cinstit prima parte a ramasagului nostru, domnule soldat ? spuse Mic ul-John ? si sunt gata s-o ncep si pe a doua. Aprins la fata de mnie, Geoffroy raspunse la aceasta cerere ncuviintnd din cap. Se masurara btele celor doi, iar lupta continua mai apriga, mai nversunata, mai cumpl ita. Geoffroy fu nca o data biruit. Strigatele entuziaste ale multimii sarbatorir a izbnda lui John n timp ce un val de bere curgea n pocale, n cinstea frumosului pad urar. - Sa uitam ce-a fost, viteazule soldat! spuse John, ntinznd adversarului mna. Geoffroy refuza propunerea prieteneasca ce i se facea, rostind cu tristete: - N-am nevoie nici de ajutorul bratului dumitale, nici de prietenia dumitale, do mnule padurar si te rog sa pui mai putina ngmfare n felul dumitale de a te purta. N u sunt omul care sa ndur linistit rusinea unei nfrngeri si daca ndatoririle mele de soldat nu m-ar chema la castelul din Nottingham, ti-as napoia fiecare lovitura pe care am primit-o. - Uite, vezi, viteaz prieten ? replica John, care aprecia la justa valoare curaj ul soldatului ? nu fi nici nemultumit, nici invidios. Ai fost biruit de o forta mai mare dect forta dumitale: paguba nu-i mare si vei reusi, nu ma ndoiesc, sa gas esti mijloacele potrivite ca sa meriti din nou faima de om puternic, ager si cu snge rece. Sunt bucuros sa recunosc, da-mi voie s-o spun sus si tare, ca esti nu numai foarte priceput n arta de a mnui bta, dar si atletul cel mai greu de dobort pe care poate sa-l doreasca o inima hotarta si un brat viteaz. De aceea primeste mna mea, fara vreun gnd ascuns, caci ti-o ntind cu cea mai desavrsita loialitate. Cuvintele acestea rostite cu reala bunavointa l miscara pe razbunatorul normand. - Iata mna mea! se adresa el tnarului padurar. Sa ne-o strngem prieteneste. Acum, d ragul meu tnar ? adauga Geoffroy, cu o voce dulceaga ? fa-mi cinstea si spune-mi numele celui care m-a nvins. - Deocamdata nu pot sa-ti ndeplinesc vrerea, jupne Geoffroy; mai trziu am sa-ti spu n cu mai multa usurinta cine sunt. - Astept cnd ti va fi voia, strainule, nsa nainte de a te lasa sa iesi din acest han , cred ca este de datoria mea sa-ti marturisesc ca, numindu-ma normand, ai savrsi t o greseala: eu sunt saxon. - Pe legea mea! raspunse vesel Micul-John. Sunt tare fericit sa aflu ca esti sax on. Asta sporeste respectul si simpatia pe care mi le insufli. Curnd o sa ne reve dem si atunci ti voi spune mai multe si voi fi mai ncrezator. Si-acum, la revedere , treburile care m-au chemat la Nottingham ma silesc sa plec.

- Cum se poate?! Te si gndesti sa pleci, nobile padurar? Cu una ca asta nu pot sa ma nvoiesc, am sa te-nsotesc acolo unde trebuie sa te duci. - Te rog, domnule soldat, lasa-ma sa ma-ntlnesc cu tovarasul meu, am pierdut pna a cum un timp pretios. Vestea plecarii Micului-John trecu din gura n gura si pricinui mare zarva. Douaze ci de glasuri l rugara n cor: - Straine, mergem cu tine, vrem sa spunem tuturor ce suflet mare ai si ct esti de viteaz. Foarte putin dornic sa primeasca marturiile amenintatoare ale acestei neasteptat e popularitati, Micul-John, care vedea cu groaza apropiindu-se ora ntlnirii cu Rob in, i spuse repede lui Geoffroy: - Vrei sa ma ndatorezi? - Cu draga inima. - Ei bine! Atunci ajuta-ma sa scap n chip cuviincios de acesti betivani zgomotosi . Vreau sa ma-ndepartez de ei fara sa bage de seama. - Cu placere ? raspunse Geoffroy; apoi, dupa o clipa de gndire, adauga: Nu-i dect un singur mijloc ca sa izbutesti. - Care? - Iata: sa ma-nsotesti la castelul din Nottingham; dincolo de podul mobil nu vor ndrazni sa ne urmeze. Dinlauntrul castelului, am sa te calauzesc pna la un drum p ustiu care te va scoate la intrarea n oras pe o cale ocolita. - Cum adica? striga Micul-John. Nu putem gasi alt mijloc ca sa scap de aceasta g loata de natarai? - Altul nu vad. Nu cunosti, omule, desertaciunea prosteasca a acestor limbuti; a u sa se tina scai de tine, nu pentru tine, ci ca sa fie vazuti n apropierea ta, c a sa poata spune vecinilor, rudelor si cunostintelor: "Am stat doua ceasuri cu v iteazul baiat care l-a nvins pe Geoffroy cel puternic; e prieten cu mine, acum cte va clipe, am intrat mpreuna n oras, de altfel cred ca m-ati vazut, eram n dreapta l ui... sau n stnga lui..." si asa mai departe. De voie, de nevoie, Micul-John se vazu silit sa urmeze sfatul dat de Geoffroy: - Bine, ma-nvoiesc; sa plecam fara ntrziere. - ntr-o clipa sunt al dumitale. Prieteni ? striga Geoffroy ? trebuie sa ma-ntorc la castel; preacinstitul padurar ma-nsoteste. Va rog sa ne lasati sa plecam nest ingheriti; daca vreunul dintre voi si va ngadui sa se tina dupa noi, fie si numai la douazeci de pasi, voi socoti purtarea lui ca o sfidare neobrazata si, pe sfntu l Paul, am sa-l fac sa se caiasca amarnic! - Dar ? ndrazni sa se ridice un glas ? casa mea se afla pe drumul pe care o sa me rgeti voi si sunt silit sa ma duc acasa. - Nu te sileste nimeni, ai sa pleci dupa zece minute ? spuse raspicat Geoffroy. Asadar, buna ziua la toata lumea si complimente fiecaruia! Dupa ce vorbi astfel, Geoffroy iesi din sala si un nemaipomenit ura! l nsoti pe Mi cul-John pna n pragul usii. Si astfel, Micul-John patrunse n locuinta senioriala a baronului Fitz Alwine. Dupa ce-l parasi pe Micul-John, Robin se ndrepta spre locuinta lui Grace May. Pen tru Robin, dragalasa logodnica a lui Hal era o necunoscuta, careia i admirase far mecul numai prin ochii tnarului sau prieten si, de aceea, daca ar fi sa vorbim du pa gndul lui Robin, trebuie sa adaugam ca o vie curiozitate l atragea spre locuint a tinerei Grace May. Desi batu multa vreme la usa, nu raspunse nimeni dinauntru; obosit de atta asteptare, ncepu sa ngne un cntec nvatat de la tatal sau. De la primel e note ale acestei melancolice melodii, un pas vioi si grabit trezi linistea ado rmita ce parea ca pluteste n casa cea vecine; usa se deschise deodata si n prag se ivi o tnara domnisoara care, fara sa se mai uite la vizitator, striga vesela: - Stiam eu, draga Hal, ca ai sa vii n dimineata asta; i-am spus mamei... Ah, iert ati-ma, messire ? adauga zglobia fata, care nu era alta dect Grace May ? va cer d e o mie de ori iertare. Adresnd vizitatorului aceste scuze, Grace se rosise pna n albul ochilor, caci, n rep ezeala necugetata a elanului, se aruncase n bratele lui Robin. - Eu va cer iertare, domnisoara, ca nu sunt cel pe care-l asteptati ? raspunse tn arul, cu o voce foarte blnda. Tulburata si stingherita, Grace May spuse:

- Domnule, as putea sa stiu carei cauze trebuie sa atribui onoarea vizitei dumne avoastra? - Domnisoara ? zise Robin ? sunt un prieten al lui Halbert Lindsay si as vrea sa -l vad. Un motiv temeinic, care ar cere prea multa vreme ca sa vi-l lamuresc, nu -mi ngaduie sa-l caut pe Hal la castel. V-as ramne foarte ndatorat daca mi-ati da v oie sa-l astept aici. - Cu toata placerea, domnule, prietenii lui Hal sunt oaspeti bineveniti n casa ma mei mele; intrati, va rog. Robin se nclina curtenitor n fata lui Grace si intrara mpreuna ntr-o ncapere mare de la parter. - Ati mncat, domnule? ntreba fata. - Da, domnisoara, va multumesc. - ngaduiti-mi sa va ofer un pahar cu bere, avem o bere minunata. - Primesc ca sa am placerea sa nchin pentru Hal, fericitul meu prieten ? spuse ga lant Robin. Ochii frumoasei Grace scnteiara de veselie. - Sunteti curtenitor, messire! zise ea. - Sunt un sincer admirator al frumusetii, miss si nimic mai mult. Fata rosi. - Veniti de departe? ntreba ea pentru a ndruma pe un fagas conversatia. - Da, domnisoara, vin dintr-un satuc aflat nu departe de Mansfeld. - Satul familiei Gamwell? ntreba repede Grace. - ntocmai. Cunoasteti acest sat? ntreba Robin. - Da, messire ? raspunse zmbind fata ? l cunosc foarte bine si totusi n-am fost ni ciodata acolo. - Cum se face, atunci?... - O, foarte simplu: sora de lapte a lui Halbert, miss Maud Lindsay, locuieste n c astelul lui sir Guy. Halbert si viziteaza sora adeseori si, la napoiere, mi vorbest e despre ea, mi-aduce noutati de prin partile acelea; astfel ? adauga fata ? dat orita lui am ajuns sa-i iubesc pe oaspetii lui sir Guy. Printre acesti oaspeti e ste unul despre care Halbert mi vorbeste cu multa prietenie. - Cine? ntreba tnarul, rznd. - Dumneavoastra, messire, caci daca memoria nu ma-nsala, pot sa va salut cu toat a ncrederea numindu-va Robin Hood. Hal mi-a facut un portret al dumneavoastra att de fidel, nct e cu neputinta sa ma-nsel. Mi-a spus ? adauga tnara, cu graba ? ca Ro bin Hood este nalt, bine facut, are ochi mari, negri, un par minunat, un aer plin de noblete. Zmbetul lui Robin puse capat descrierii nsufletite a tinerei Grace May; ea tacu, l asnd ochii n pamnt. - Inima lui buna l-a facut pe Hal sa se arate foarte binevoitor n privinta mea, d omnisoara, n schimb a fost foarte sever n privinta dumneavoastra si abia acum bag de seama ca tot ce mi-a spus despre dumneavoastra este lipsit de adevar. - Totusi n-a putut sa spuna nimic care sa ma jigneasca, sunt sigura ? adauga Gra ce, cu acea admirabila ncredere n dragostea mpartasita. - Nu, mi-a spus ca sunteti una din cele mai ncntatoare fapturi din comitatul Notti ngham. - Si nu l-ati crezut? - Iertati-ma; acum mi dau seama ca am facut cea mai mare greseala cnd l-am crezut. - Ei bine, sunt ncntata sa va aud vorbind cu toata sinceritatea ? raspunse cu vese lie fata. - Foarte sincer. Va spuneam mai adineaori ca Hal s-a aratat sever fata de dumnea voastra si am adaugat ca, numindu-va una din cele mai ncntatoare femei din ntregul comitat, Hal gresea. - Da, domnule, nsa trebuie sa iertam exagerarea cnd vine din partea unei inimi ncli nate spre bunavointa. - Nu este nici o exagerare, domnisoara, aici este vorba de orbire, caci nu sunte ti una din cele mai frumoase femei din tot comitatul, ci cu adevarat cea mai fru moasa. Grace ncepu sa rda. - ngaduiti-mi ? spuse ea ? sa nu vad n cuvintele dumneavoastra dect un compliment b

inevoitor si sunt sigura ca, daca as avea nebunia sa le cred sincere, m-ati soco ti o mica proasta. Maud Lindsay este o frumusete desavrsita si, mai presus de Mau d, la castelul Gamwell este o tnara doamna pe care, nendoielnic, o gasiti de o sut a de ori mai frumoasa dect Maud, de o mie de ori mai frumoasa dect mine; numai ca dumneavoastra, messire, sunteti pe ct de discret, pe att de galant si nu ndrazniti sa spuneti deschis ceea ce gnditi. - Niciodata nu mi-a fost teama, domnisoara, sa vorbesc deschis ? raspunse Robin ? si spun un adevar cnd va ncredintez ca sunteti, n felul dumneavoastra de frumuset e, mai frumoasa dect toate fetele din Nottingham. Tnara doamna la care faceti aluz ie are, ca si dumneavoastra, dreptul de a fi socotita cea mai frumoasa n rndul fii ntelor frumoase n felul ei. nsa, pare-mi-se, convorbirea noastra se transforma n ma gulire ? adauga Robin ? si nu vreau ca prietenul meu Hal sa-mi aduca vina ca va fac complimente. - Aveti dreptate, messire, sa vorbim ca niste prieteni. - Asa da. Ei bine, miss Grace, raspundeti-mi sincer la ntrebarea pe care vreau sa v-o pun: cum se face ca, fara sa stati pe gnduri o clipa si sa va uitati la mine , v-ati aruncat n bratele mele? - ntrebarea dumneavoastra este stnjenitoare, sir Robin ? spuse Grace ? totusi am s a va raspund. Murmurati un cntec pe care-l cnta mereu Hal si, pe deasupra, am crez ut ca-i recunosc vocea. Hal mi-e prieten din copilarie si, ca sa zic asa, am cre scut amndoi pe genunchii mamei mele; fata de Hal ma port ca o sora, ne vedem n fie ce zi. Aceasta va lamureste de ce m-am purtat asa de necugetat. Va rog sa ma ier tati. - Dar, miss Grace, dumneavoastra n-aveti nici un motiv sa va cereti iertare. Acu m cnd am avut placerea sa va cunosc, sunt gata sa invidiez fericirea lui Hal, pen tru ca nu m-as mira daca l-as auzi strignd ca el este cel mai fericit baiat din l ume. - Sir Robin ? spuse cu veselie fata ? v-am prins nca o data cu minciuna. Fericire a asta pe care sunteti gata s-o invidiati n-ati schimba-o pentru aceea care este tinta tuturor nadejdilor dumneavoastra. - Fermecatoare Grace ? raspunse calm Robin ? cnd un barbat sau o femeie se ndragos teste de o inima cinstita, nu-si mai ia ndarat acest simtamnt si daca mie mi-ar da prin gnd sa-l nlocuiesc pe Hal n inima dumneavoastra, v-ati supara pe mine. - Oh, nicidecum ? riposta Grace, cu naivitate. nsa ? adauga rznd ? n-as vrea sa afl e Halbert ceea ce gndesc cu adevarat, asta l-ar face sa se-ncreada. Conversatia nceputa att de zglobiu se mai prelungi, la fel de vesela, nca vreun cea s. - mi vine sa cred ? spuse deodata Robin ? ca Hal se lasa asteptat; ndragostitii su nt ntotdeauna nerabdatori si, de obicei, sosesc mai nainte de ora fixata pentru ntln ire. - Si nu-i firesc sa fie asa, messire? zise Grace. - Foarte firesc. n sfrsit, la usa rasuna o ciocanitura, apoi se auzi melodia cntata de Robin. Dupa c e arunca tnarului o privire care parea sa spuna: "Vezi ca greseala mea trebuie ie rtata?", Grace se repezi n ntmpinarea noului venit. Prezenta lui Robin nu o mpiedica pe zvapaiata domnisoara sa-l certe pe Hal pentru ntrziere si sa-l mbratiseze facndo nitel pe mbufnata. - Ce-mi vad ochii? Dumneata aici, Robin? striga Hal. Si Maud, scumpa mea surioar a? Cum o duce cu sanatatea? - Maud e putin bolnava. - Am sa vin s-o vad. E ceva grav? - Nu, nimic, nimic. - M-asteptam sa te-ntlnesc aici ? continua Halbert. Am stiut sau mai bine zis, am banuit ca ai venit la Nottingham si iata cum. Mergnd n oras cu o treaba pentru ca stel, am aflat ca urma sa aiba loc o lupta cu bta ntre Geoffroy cel puternic... l s tii Grace?... si un padurar. Atunci m-am gndit numaidect sa ma duc si eu sa prives c ntrecerea. - n timp ce eu te-asteptam aici, mesire ? spuse Grace, tuguindu-si frumoasele-i b uze trandafirii, cu un aer bosumflat. - Nu ma gndeam sa stau mai mult de un minut. Am ajuns chiar n clipa cnd Micul-John l

arunca pe Geoffroy peste cap, pe Geoffroy cel puternic, pe Geoffroy uriasul, cu m i spunem noi la castel. nchipuieste-ti, Grace, cta ndemnare! Am vrut sa-i cer lui J ohn vesti despre dumneata, dar a fost cu neputinta sa ma apropii de el. Am strab atut orasul n lung si-n lat si, vaznd ca nu dau de el, te-am cautat la castel. - La castel?! striga Robin. Ai rostit numele meu cnd m-ai cautat? - Nu, nu, fii linistit. Baronul s-a napoiat ieri si, daca as fi facut prostia sa destainui prezenta dumitale pe domeniul sau, ai fi fost urmarit ca o fiara salba tica. - Draga Hal, teama mea este o adevarata copilarie; stiu ct esti de prevazator si ca poti pastra o taina. Tinta calatoriei mele era mai nti sa ma-ntlnesc cu dumneata si-apoi sa capat vesti despre soarta prizonierilor care se gasesc n castel. Ai a flat, fara ndoiala, ce s-a petrecut noaptea asta n padurea Sherwood. - Da, stiu; baronul e furios. - Atta paguba pentru el! Sa revenim la prizonieri; printre ei se gaseste un baiat pe care vreau sa-l salvez cu orice pret: William Roscovanul. - William! striga tnarul. Dar cum naiba s-a bagat el n banda aceea de proscrisi ca re i-a atacat pe cruciati? - Draga Hal ? spuse Robin ? n-a fost o ncaierare cu o banda de proscrisi, ci, dim potriva, cu oameni foarte cinstiti care au avut neprevederea sa actioneze n chip nechibzuit si sa creada ca ataca, nu niste cruciati, ci, dimpotriva, pe baronul Fitz Alwine si niscai soldati de-ai sai. - Dumneata erai?! striga bietul Hal, stingherit. Robin ncuviinta din cap. Acuma p ricep totul: de dumneata este vorba cnd cruciatii zic ca era un om n banda care se mana moartea cu fiece sageata trasa. Ah, sarmanul meu Robin, ce dureros s-a sfrsi t lupta pentru dumneata! - Da, Hal, foarte dureros, ntr-adevar! repeta cu tristete Robin. Bietul tata a fo st ucis. - Vrednicul Gilbert ucis?! izbucni Hal, cu vocea necata de lacrimi. Oh, Doamne Du mnezeule! Cele cteva clipe de tacere ce urmara i cufundara pe amndoi tinerii ntr-o durere comu na. Grace nu mai zmbea; era mhnita de tristetea lui Halbert si de disperarea lui R obin. - Si zici ca bietul Will a cazut n minile soldatilor baronului? ntreba Halbert ca s a-l faca pe Robin sa vorbeasca de soarta prietenului sau. - Da ? raspunse Robin ? si eu am venit sa te caut, draga Hal, cu speranta ca ai sa ma ajuti sa intru n castel. N-am sa plec din Nottingham pna nu-i voi reda liber tatea lui Will. - Bizuie-te pe mine, Robin ? raspunse numaidect tnarul ? am sa fac tot ce-mi sta n putinta ca sa-ti fiu de ajutor n aceasta mprejurare dureroasa. O sa intram n castel , nu mi-e greu sa te iau cu mine, dar, odata intrat, va trebui sa veghezi singur asupra dumitale, sa ai rabdare si sa fii prevazator. De cnd s-a napoiat baronul, traim ntr-un adevarat iad: striga, njura, umbla de colo pna colo si ne striveste pe toti cu prezenta lui. - S-a ntors si lady Christabel cu el? - Nu, n-a venit dact confesorul; soldatii care l-au nsotit pe baron sunt straini. - N-ai aflat nimic de soarta lui Allan Clare? - Nici un cuvnt; la castel nu-i nimeni care sa poata sa-ti dea vreo veste, nimeni . Ct priveste pe lady Christabel, ea a ramas n Normandia, dupa cum banuiesc, ntr-o mnastire. De buna seama ca messire Allan se afla n apropierea acelei mnastiri. - Mai mult ca sigur ? raspunse Robin. Bietul Allan! Sper sa-i fie rasplatita dra gostea lui att de statornica. - Da ? adauga Grace ? exista o soarta a ndragostitilor. - Eu ma las n seama acestei blnde soarte ? spuse Halbert, aruncnd logodnicii sale o privire dragastoasa... - Si eu la fel ? murmura Robin, gndindu-se la Marianne, cu inima nduiosata. - Draga Robin ? adauga Hal ? daca e cu putinta sa facem ceva pentru salvarea lui William, trebuie sa ncercam chiar asta-seara. La miezul noptii, prizonierii vor fi dusi la Londra ca sa fie judecati si osnditi acolo, dupa bunul plac al regelui . - Atunci sa ne grabim, sa ne grabim, i-am fagaduit Micului-John sa-l astept la i

ntrare pe podul mobil al castelului. - Draga mea Grace ? spuse Hal, cu oarecare teama n glas ? n-ai sa ma certi mine ca te-am parasit azi asa de repede? - Nu, nu, Hal, fii linistit, du-te plin de curaj n ajutorul prietenului dumitale si nu te gndi la mine, am sa ma rog lui Dumnezeu sa te-ajute. - Esti cea mai buna si mai iubita dintre femei, scumpa mea Grace ? spuse Hal, sa rutndu-si logodnica pe obrajii mpurpurati. Robin o saluta curtenitor pe fata, apoi cei doi prieteni se ndreptara n graba spre castel. - ntr-adevar, e Micul-John. Ce-o fi nsemnnd prietenia asta? - Pun capul ? raspunse Hal ? ca Geoffroy a capatat dintr-o data o mare afectiune pentru Micul-John si ca-l duce la castel ca sa-i dea de baut. Geoffroy este un baiat minunat, dar foarte nepravazator. Se afla n serviciul baronului doar de put ina vreme si o sa fie mare zarva daca o sa dea prea usor pe gt sticlele. - Ne putem ncrede fara gres n cumpatarea Micului-John ? raspunse Robin ? el nu-si va lasa tovarasul sa ntreaca masura. - Atentie Robin ? zise cu nsufletire Hal. Micul-John ne-a vazut si ti face semn. Robin se uita spre prietenul sau. - Ma sfatuieste sa-l astept ? zise Robin ? se duce la castel, dar am sa ncerc sai explic ca te-nsotesc si ca ne vom ntlni ntr-o curte interioara. - Foarte bine. Ai sa ma-nsotesti la corpul de garda; am sa spun ca esti un priet en de-al meu. Acolo vom ncerca sa aflam, din trancanelile soldatilor, n ce parte a turnului sunt nchisi prizonierii si numele celui care are sarcina sa-i pazeasca. Daca o sa putem fura cheile turnului, l vom elibera pe William, dar ca sa iesim, va trebui sa strabatem nca o data subteranele. Dupa ce vom ajunge n padure... - Le dau voie sa ne urmareasca si chiar sa ne-ajunga daca vor izbuti! striga ves el Robin. Podul mobil fu cobort la strigatul lui Hal, iar Robin se gasi, curnd dupa aceea, n interiorul castelului din Nottingham. Vazndu-se silit sa-l urmeze pe Geoffroy, Micul-John se hotar sa profite, n interesu l varului sau, de prietenia pe care i-o arata soldatul normand. Padurarului nu-i fu greu sa aduca vorba despre ntmplarile petrecute n timpul noptii: plin de buna v ointa, Geoffroy raspunse curiozitatii noului sau prieten si-i ncredinta chiar sec retul ca el avea misiunea sa-i pazeasca pe cei trei prizonieri. - Printre ei ? adauga soldatul ? se gaseste un baiat foarte frumos, care are, n a devar, o fata deosebita. - Eh! facu Micul John, pe un ton nepasator. - Da. Poate ca niciodata n viata dumitale n-ai sa vezi un par cu o culoare att de neobisnuita. E aproape rosu. Cu toate astea, baiatul este foarte frumos, are nis te ochi minunati, si-acum ai zice ca nchid n ei un diavol, att de tare stralucesc d in pricina mniei. Monseniorul l-a vizitat pe bietul flacau cnd eram eu de paza: na putut sa scoata un cuvnt de la el si baronul a iesit jurnd c-o sa porunceasca sa -l spnzure n urmatoarele douazeci si patru de ore. "Sarmanul Will" ? si spuse n gnd Micul-John. - Crezi oare ca nefericitul acela o fi ranit? ntreba el apoi cu glas tare. - Da' de unde! E tot att de sanatos ca dumneata si ca mine ? raspunse Geoffroy. N umai ca-i fara chef, asta e tot. - Asadar, aveti temnite sus pe metereze? Iata un lucru destul de rar ? zise Micu l-John. - Gresesti, domnule. n Anglia exista n multe castele. - Si unde se afla, la colturi? - De cele mai multe ori, da, dar nu toate sunt bune de locuit; de pilda, cea din spre apus, unde este nchis baiatul de care ti vorbesc, e destul de buna. Poti trai acolo fara sa suferi. Priveste ? adauga Geoffroy ? se poate vedea de aici unde se afla. Vezi barbacana de colo? - Da. - Asa! Vezi deasupra o deschizatura pentru aer si lumina, sub o usa joasa? - O vad. Baiatul acela cu parul rosu acolo e? - Da, din nefericire pentru el. - Sarmanul! Ce pacat, nu-i asa, jupne Geoffroy?

- Mare pacat, domnule! - Si cnd te gndesti ? relua Micul-John, cu aerul omului care face o simpla reflect ie ? ca acolo, ntre patru pereti si-n spatele unei usi ferecate, zace un om tnar, n toata puterea, sanatos, care nici n-o fi facut cine stie ce rau, dar care, de b una seama, si iroseste vlaga n stradanii zadarnice! Sta vreo santinela n temnita cu el? - Nu, e singur si dac-ar avea prieteni, i-ar fi foarte lesne sa evadeze. Zavorul usii este pe dinafara, doar sa-l traga cineva si... scrt! usa s-ar roti n ttni. Num ai ca i-ar fi cu neputinta sa strabata partea dinspre apus a meterezului. - De ce? - Pentru ca pe partea asta soldatii fac necontenit de paza, pe cnd partea dinspre rasarit e pustie si pe acolo ar fi un drum sigur. - Acolo nu sunt santinele? - Nu, partea aceea a castelului e cu desavrsire pustie; se zice ca ar fi bntuita d e strigoi, asa ca un fel de teama alunga toata lumea de acolo. - Drept sa-ti spun ? adauga Micul-John ? nu l-as sfatui pe prizonier sa ncerce o evadare att de nesigura, caci, dupa ce ar iesi din temnita, ce-ar putea sa faca e l ca sa evadeze dincolo de zidurile unei asemenea fortarete? - Un om strain si care nu cunoaste trecerile secrete n-ar fi n stare sa faca mai mult de zece pasi si s-ar opri. Eu, de pilda, daca as vrea sa fug, m-as duce spr e rasarit, unde-i o ncapere goala cu fereastra spre sant. Lnga fereastra, cam la o lungime de brat, se gaseste un contrafort: acesta ar putea sluji ca treapta. De acolo te-ai putea cobor pe o constructie de lemn ce pluteste pe apa; fara ndoiala ca podul asta care se ridica si se lasa dupa voie slujea oamenilor baronului cnd se ntorceau la castel dupa ora stingerii. Odata ajuns de cealalta parte, nu-ti m ai ramne ca sa scapi dect sa te bizui pe sprinteneala picioarelor tale. - I-ar trebui un prieten destept sarmanului prizonier ? spuse Micul-John. - Da, dar nu-l are. - Nu-l are... ? repeta John, ca un ecou. - Prietene padurar ? spuse Geoffroy ? ngaduie-mi sa te las singur cteva minute, am unele treburi de ndeplinit; daca vrei sa te plimbi prin castel, ai voie, iar dac a din ntmplare te opreste careva, spune-i parola bucuros si n chip cinstit; o sa st ie ca esti de-ai nostri. - ti multumesc, jupne Geoffroy ? raspunse Micul-John, cu recunostinta. - n curnd ai sa-mi multumesti si mai vrtos, cine saxon! mormai Geoffroy, iesind din camera. De fapt taranul asta ma crede unul de-ai lor. Eu sunt normand, un adevar at normand si am sa-i dovedesc ca pe Geoffroy cel puternic nu-l bate nimeni fara a-si primi pedeapsa. O, blestemat padurar, ai facut sa se plece n fata ta un om care n-a simtit niciodata pe umerii lui bta unui potrivnic. Ai sa te caiesti tu d e nesabuinta ta, fii pe pace! Aha! striga Geoffroy, izbucnind n hohote de rs. Ai c azut n cursa, voinicule! Nu ncape ndoiala ca ai venit sa-ti scapi prietenii, caci n iste ticalosi ca tine i-au atacat pe cruciati. Strasnic, ai sa faci un drum n slu jba maiestatii sale, daca nu cumva cutitul meu ti s-o nfige n inima. Ce usor a mus cat din momeala! Pun ramasag pe viata mea ca-l voi gasi curnd sus pe meterezul di nspre rasarit. Va fi un prilej sa-i platesc cu o lovitura tot ce-i datorez. Tot mormaind asa, Geoffroy se gndea sa se laude n fata baronului cu destoinicia lu i si, n acelasi timp, sa se razbune pe Micul-John. Ramas singur, prietenul nostru John ncepu sa chibzuiasca si el. "Geoffroy asta sar putea sa fie om cinstit ? si spunea nepotul lui sir Guy ? ba chiar sa aiba gnd uri bune, nsa eu nu cred n cinstea si-n bunavointa lui. Nu-i este dat unui persona j att de marunt sa aiba maretie sufleteasca de a ierta sau, mai mult nca, sa arate interes pentru un adversar nvingator. Asadar, Geoffroy ma nseala; fara ndoiala am cazut n cursa. Trebuie sa ies din ea si sa veghez la scaparea lui William." Micul-John parasi camera si, fara alta calauza dect norocul, se ndrepta spre o gal erie larga, la capatul careia credea ca va ajunge la rasarit de metereze. Dupa c e rataci vreo jumatate de ora printr-un sir de coridoare si treceri cu desavrsire pustii, se pomeni n fata unei usi. Micul-John o deschise si zari n ncapere un batrn , aplecat peste un cufar n care ngramadea cu grija saculeti plini cu bani de aur. Absorbit de numaratoare, nu baga de seama prezenta neasteptata a padurarului. Mi cul-John tocmai se ntreba n sinea lui ce ar trebui sa raspunda la ntrebarea inevita

bila a batrnului, cnd acesta, ridicnd capul, zari dinaintea lui pe uriasul vizitato r. O spaima cumplita i se citi pe fata. Saculetul i scapa din mini, iar aurul, ras turnndu-se pe podea, zangani cu un sunet ce-i dadu fiori proprietarului. - Cine esti tu? ntreba el, cu glas tremurator. Am poruncit sa nu intre nimeni n ap artamentul meu. Ce vrei? - Sunt un prieten al lui Geoffroy si as fi vrut s-ajung n turnul dinspre apus, da r m-am ratacit. - Ah! exclama batrnul n timp ce un zmbet ciudat i ntredeschise buzele. Vasazica esti prieten cu Geoffroy cel puternic, cu vitezul Geoffroy? Asculta, frumosule padura r, caci ntr-adevar esti un baiat frumos cum n-am mai vazut pna acum, n-ai vrea sa schimbi haina ta de taran cu uniforma de soldat? Eu sunt baronul Fitz Alwine. - Cum, dumneavoastra sunteti baronul Fitz Alwine? striga Micul-John. - Da si ntr-o zi ai sa te feliciti ca ai avut norocul sa ma-ntlnesti, daca o sa ai gndul bun sa primesti propunerea mea. - Care propunere? ntreba Micul-John. - Sa intri n slujba mea. - Mai nainte de a va raspunde, ngaduiti-mi sa va pun cteva ntrebari ? spuse Micul-Jo hn, n timp ce cu un aer foarte linistit, rasuci de doua ori cheia n usa pe care in trase. - Ce faci, frumosule padurar? ntreba baronul, cuprins dintr-o data de teama. - Vreau sa prentmpin ca vreun nepoftit sa ne curme vorba si pun opreliste unor viz ite ce-ar putea fi suparatoare ? raspunse calm tnarul. Un fulger de furie scapara n ochii mici si cenusii ai baronului. Vedeti aceasta? ntreba padurarul, vrnd sub oc hii naltimii sale o curea lunga din piele de cerb. Sufocndu-se de mnie, batrnul se m ultumi sa raspunda la aceasta ntrebare ngrijoratoare, printr-un simplu semn afirma tiv. Ascultati-ma cu luare-aminte ? relua tnarul. Am sa cer o favoare, iar daca s e ntmpla ca din vreun motiv oarecare sa mi-o refuzati, am sa va spnzur fara pic de mila de coltul dulapului de colo. Nimeni n-o sa va vina ntr-ajutor pentru simplul fapt ca am sa va mpiedic sa strigati. Sunt narmat, am o vointa de fier, un curaj pe masura acestei vointe si ma simt n stare sa apar usa acestei camere mpotriva a douazeci de soldati. Oricum ar fi, ntelegeti ca, daca refuzati sa m-ascultati, su nteti un om mort. "Ticalos nemernic! gndea baronul n sinea lui. Daca o sa scap de sub draceasca-ti s tapnire, am sa pun sa te snopeasca n bataie." - Ce doresti, viteaz padurar? ntreba naltimea sa, cu voce mieroasa. - Vreau libertatea... n clipa aceea, pe sala se auzira pasi grabiti si o ciocanit ura puternica zgudui usa din ttni. Micul-John smulse de la bru un cutit cu lama sub tire si ascutita, l nhata pe batrnul firav si-i spuse cu glas soptit si amenintator : Daca scoateti un strigat, daca rostiti un singur cuvnt care sa-mi puna viata n p rimejdie, va ucid. ntrebati cine ciocane. ngrozit, baronul se supuse orbeste: - Cine-i acolo? - Eu sunt, monseniore. - Care eu, neghiobule? i sopti Micul-John. - Care eu, neghiobule? repeta baronul. - Geoffroy. - Ce vrei, Geoffroy? - Am sa va dau o veste foarte importanta, monseniore. - Ce veste? - Am pus mna pe seful ticalosilor care au atacat vasalii naltimii voastre. - Asa? Adevarat? murmura Micul-John, pe un ton rautacios. - Asa? Adevarat? repeta bietul baron. - Da, milord si daca naltimea voastra binevoieste sa-mi ngaduie, am sa-i spun prin ce siretlic am izbutit sa pun mna pe acest tlhar. - Acum sunt ocupat, nu te pot primi; vino peste o jumatate de ceas. Baronul si smulse, ca sa spunem asa, acest raspuns care-i fusese suflat de MiculJohn. - Peste o jumatate de ora o sa fie prea trziu ? zise Geoffroy, vadit nemultumit. - Fa bine si asculta, ticalosule! Si pleaca d-aici! ti repet: acum sunt foarte oc

upat. Coplesit de furie, baronul ar fi dat bucuros sacii cu aur nchisi n cufar numai sal poata opri pe Geoffroy si sa-l cheme n ajutor. Din nefericire, soldatul, silit sa se supuna ordinului categoric ce i se daduse, se departa tot att de repede pe ct venise, iar baronul ramase din nou singur cu uriasul sau vrajmas. Cnd pasii sol datului se pierdura n adncul coridorului, Micul-John si vr cutitul la bru si-i spuse l ordului Fitz Alwine: - Acum, domnule baron, am sa va spun ce vreau. Noaptea trecuta a avut loc o lupt a n padurea Sherwood, ntre soldatii dumneavoastra care se ntorceau de la locurile s finte si o ceata de viteji saxoni. Sase oameni au fost facuti prizonieri: vreau sa fie eliberati acesti sase oameni si mai vreau sa nu-i nsoteasca si sa nu-i urm areasca nimeni. Nu-mi place spionajul si vi-l interzic. - As primi cu draga inima sa-ti fiu pe plac, frumosule padurar, nsa... - Nu vreti. Atunci ascultati, domnule baron, pentru ca n-am nici timp sa-mi plec urechea la vorbele dumneavoastra nselatoare, nici rabdarea sa le las sa ma obose asca. Dati-mi libertatea acestor baieti, sau nu raspund de viata dumneavoastra n ici macar un sfert de ceas. - Esti iute la mnie, tinere! Bine! Am sa-ti dau ascultare. Iata sigiliul meu: cau ta o santinela de pe meterez, arata-i acest sigiliu si spune-i ca ti-am acordat iertarea pentru acesti ticalosi... acesti prizonieri. Santinela te va calauzi sp re cel care-i are n paza pe prietenii dumitale si numai dect ti se va deschide usa ncaperii unde i tin nchisi, caci baietii acestia viteji nu sunt n temnita. - Cuvintele dumneavoastra mi se par destul de sincere, domnule baron ? raspunse Micul-John ? cu toate acestea nu prea mi vine sa ma-ncred prea mult n ele. Sigiliu l, santinela, acest du-te-vino dintr-un loc n altul, totul mi pare att de complicat , nct mi-ar fi cu neputinta sa ma descurc onorabil. Drept care, de voie sau de nev oie, ma veti nsoti pna la omul care-i are n paza pe prietenii mei; i veti porunci sa -i libereze, apoi ne veti lasa sa iesim n liniste din castel. - Te-ndoiesti de cuvntul meu? ntreba baronul, cu artag. - Cu desavrsire si mai adaug ca, daca printr-un cuvnt, printr-un gest, un semn, ve ti ncerca sa ma mpingeti n vreo capcana, n aceeasi clipa va nfig cutitul n inima, fara sa mai strig: "Pazea". Micul-John si rosti amenintarile cu atta hotarre, pe chipul lui se citea o drzenie a tt de neclintita, nct nu mai ramnea nici o ndoiala ca ntre cuvnt si fapta n-ar mai fi ost dect gestul. Baronul se gasea ntr-o situatie foarte primejdioasa si asta din vina lui. De obic ei, o companie de soldati veghea asupra sigurantei sale, fie lnga apartamentele n care locuia, fie undeva la ndemna ca sa raspunda la prima chemare. nsa n ziua aceea, dorind sa ramna singur ca sa-si poata rndui n taina imensa cantitate de aur depozi tata n cufere (pe vremea aceea nu existau bancheri), ndepartase garda si interzise se oricui, indiferent sub ce motiv, sa patrunda n apartamentele sale. Dndu-si seam a cu disperare ca este singur, baronul nu ndraznea sa calce oprelistea impusa de Micul-John si, cu gtlejul doldora de strigate de spaima, pastra o tacere de mormnt . Lordul Fitz Alwine tinea la viata lui si n-avea deloc chef sa-si ntlneasca stram osii. Totusi se gasea foarte aproape de a ntreprinde aceasta trista calatorie, ca ci lupta cu Micul-John avea prea putini sorti de izbnda: libertatea tinerilor sax oni, ceruta n chip att de hotart, era un fapt irealizabil pentru motivul ca, nca din primele ceasuri ale diminetii, prizonierii, legati n lanturi unii de altii si pa ziti de vreo douazeci de soldati, fusesera trimisi la Londra. Armata lui Henric al II-lea, decimata de razboaiele dezastruoase din Normandia, era foarte slabita si cu toate ca regatul se afla n plina pace, regele recruta, pe ct i sta n putinta, tineri sanatosi si bine facuti. Ca sa-i fie pe plac regelui, seniorii suzerani trimiteau la Londra nenumarati vasali de-ai lor, iar lordul Fitz Alwine se ntorse se la Nottingham ca sa aleaga, dintre oamenii lui, o trupa demna sa se numere n rn durile armatei regale. Statura nalta a Micului-John, nfatisarea sa mndra si puterea herculeana ce razbatea din ntreaga lui fiinta i trezisera baronului dorinta de al trimite la Londra. Cu acest gnd ascuns i propusese el tnarului padurar sa intre n serviciul sau si sa mbrace uniforma militara. Silit sa asculte de o noua porunca a Micului-John, baronul se hotar sa-i ascunda adevarul si sa-l duca, sub pretextul de a vizita prizonierii, ntr-o parte a caste

lului unde i-ar fi fost cu putinta sa capete imediat ajutor. - Sunt gata sa raspund cererii dumitale ? zise el, ridicndu-se de pe scaun. - Va asigur ca aveti foarte multa dreptate ? adauga tnarul ? si daca vreti sa amna ti pentru ct mai trziu vizita dumneavoastra la Satana, sa ne grabim sa parasim ace asta camera. Ah, dar vreau sa-mi mai spuneti ceva ? adauga Micul-John. - Vorbeste ? gemu baronul. - Unde este fiica dumneavoastra? - Fata mea?! exclama Fitz Alwine, mirat din cale afara. Fata mea?! - Da, fiica dumneavoastra, lady Christabel. - Trebuie sa-ti spun, domnule padurar, ca-mi pui o ntrebare foarte ciudata. - N-are importanta, raspunde-ti-mi deschis. - Lady Christabel este n Normandia. - Unde, n Normandia? - La Rouen. - Adevarat? - Foarte adevarat. Se afla la mnastirea din acel oras. - Ce s-a ntmplat cu Allan Clare? Chipul baronului se mpurpura dintr-o data, dintii nclestati sub buzele frematatoar e nabusira un strigat de furie si el zvrli tnarului o privire ncarcata de o nespusa mnie. John, care cu statura lui si domina firavul dusman, repeta rar aceeasi ntreba re: - Ce s-a ntmplat cu Allan Clare? - Nu stiu! - Minciuna! striga Micul-John. Minciuna! Ne-a parasit de sase ani ca s-o urmeze pe lady Christabel si sunt sigur ca stiti ce s-a ntmplat cu acest tnar nefericit. U nde este? - Nu stiu. - Nu l-ati vazut n timpul acestor sase ani? - L-am vazut, ncapatnat nemernic!... - Va rog, fara insulte, domnule baron. Unde l-ati vazut? - Prima ntlnire dintre noi ? relua Fitz Alwine, cu amaraciune n glas ? s-a petrecut ntr-un loc unde acest vagabond nerusinat nu trebuia sa puna piciorul. L-am gasit n apartamentul fiicei mele, n genunchi dinaintea lady-ei Christabel. Chiar n aceea si seara, fata mea intra la mnastire; a doua zi a avut ndrazneala sa se prezinte n fata mea si sa-mi ceara mna Christabelei. Am pus oamenii sa-l dea afara. De atunc i nu l-am mai vazut, nsa de curnd am auzit ca a intrat n serviciul regelui Frantei. - De buna voie? ntreba John. - Da, ca sa ndeplineasca toate conditiile unei ntelegeri dintre noi. - Ce ntelegere? La ce s-a angajat Allan? Ce i-ati fagaduit? - S-a angajat sa-si refaca averea, sa reintre n posesia domeniilor sale, sechestr ate din cauza devotamentului aratat de tatal sau fata de Thomas Becket. I-am fag aduit mna fiicei mele daca sta departe de ea timp de sapte ani, fara sa caute s-o vada. Daca nu-si respecta cuvntul, voi face cu lady Christabel ce voi crede eu d e cuviinta. - De cnd exista acest angajament? - De trei ani. - Bun. Acum sa ne ocupam de prizonieri. Sa mergem sa-i punem n libertate. n pieptul baronului clocotea un adevarat vulcan; totusi fata lui palida nu lasa s a se ntrevada nimic din planurile sinistre care-i framntau mintea. nainte de a-l nso ti pe Micul-John, rasuci de doua ori cheia n broasca cufarului, se ncredinta ca nu lasase nici o urma care sa-i dea n vileag bogatiile, apoi se adresa tnarului, cu glas blajin: - Haidem, viteazule saxon! Micul-John nu era omul care sa urmeze orbeste drumul pe care l-ar fi ales baronu l, asa ca-i fu lesne sa-si dea seama ca lordul Fitz Alwine mergea ntr-o directie opusa celei pe care ar fi trebuit sa o ia ca sa ajunga la metereze. - Domnule baron ? i spuse el punndu-si mna viguroasa pe umarul batrnului ? ati ales un drum care ne departeaza de tinta noastra. - De unde stii? ntreba baronul. - Pentru ca prizonierii sunt nchisi n temnitele de pe meterez.

- Cine ti-a spus? - Geoffroy! - Ticalosul! - Da, e un ticalos, caci, nemultumit sa-mi spuna n ce parte a castelului se afla prietenii mei, mi-a mai aratat si mijlocul prin care i pot ajuta sa evadeze. - Adevarat? striga baronul. N-am sa uit sa-l rasplatesc pentru bunele sale servi cii. nsa, tradndu-ma pe mine, si batea joc de prea marea dumitale ncredere: prizonie rii nu sunt n aceasta parte a castelului. - Se poate, nsa eu vreau sa ma ncredintez de acest lucru n tovarasia dumneavoastra. Sub galeria unde se gaseau cele doua personaje ale noastre, se auzi deodata zgom ot de pasi strnit de mai multi oameni. Doar o scara l despartea pe lordul Fitz Alw ine de acest ajutor providential. Asa ca, profitnd de un moment de neatentie din partea padurarului, care tocmai cauta sa-si dea seama de locul unde se aflau, ba ronul se repezi, cu o sprinteneala de nebanuit pentru vrsta lui, spre usa ce se d eschidea spre scara. Dar tocmai cnd, ajungnd aici, se pregatea sa coboare din patr u n patru trepte, simti o mna de fier nfigndu-i-se n umar. Nenorocitul batrn dadu un t ipat ascutit si se arunca pe trepte. Calm, multumindu-se doar sa mareasca pasul, Micul-John l urma pe baron n goana-i nebuneasca, mai apriga, mai grabita din minu t n minut. Mnat de speranta ca va gasi ajutor, baronul alerga mereu, strignd si cern d ajutor. nsa strigatele lui ramneau fara ecou si se pierdeau n imensa singuratate a galeriilor. n sfrsit, dupa un sfert de ora de fuga, baronul ajunse la o usa, o mp inse cu atta putere, nct se deschisera amndoua canaturile, iar el cazu disperat n bra tele unui om care se repezise naintea lui. - Scapa-ma! Scapa-ma! Ucigasul! striga baronul. Prinde-l! Omoara-l! Si, sfrsind c u strigatele acestea furioase, lordul Fitz Alwine, la capatul puterilor, aluneca din minile care ncercau sa-l sustina si se ntinse pe podea ct era de lung. - napoi! striga Micul-John, cautnd sa-l ndeparteze pe ocrotitorul baronului. napoi! - Ei, bravo, Micul-John ? rasuna o voce cunoscuta. Mnia te orbeste n asa masura, nct nu-ti mai recunosti prietenii? Micul-John scoase un strigat de uimire. - Ce vad? Dumneata, Robin? Slava Domnului! Iata o ntmplare fericita care o sa-l bu cure grozav pe tradatorul asta, caci, daca nu erai dumneata, jur ca i-ar fi suna t ceasul. - Cine-i acest nenorocit pe care-l urmaresti asa, draga John? - Baronul Fitz Alwine ? i sufla la ureche Halbert lui Robin, ascunzndu-se n spatele acestuia din urma. - Baronul Fitz Alwine?! striga Robin. Sunt cu adevarat ncntat de aceasta ntlnire, ca re mi va da putinta sa-i pun cteva ntrebari de cea mai mare nsemnatate pentru niste persoane la care tin foarte mult. - Nu te mai osteni sa-l ntrebi ? raspunse Micul-John. Am aflat de la el tot ce do ream sa stiu, mai nti despre soarta lui Allan Clare, apoi despre prietenii nostri. Sunt nchisi aici si el tocmai ma ducea spre temnita lor ca sa-i puna n libertate. Sau, mai bine zis, tradatorul se facea ca ma duce acolo, caci a profitat de un moment de neatentie ca sa ncerce sa fuga. Regretul de a nu fi reusit, i smulse baronului un geamat lugubru. - Cnd ti fagaduia punerea n libertate a prietenilor nostri, te nsela, viteazule John : dragii nostrii baieti se ndreptau spre Londra n timp ce noi mncam la han. - Cu neputinta! striga Micul-John. - Si totusi e foarte adevarat ? raspunse Robin Hood. A aflat Hal si noi tocmai t e cautam ca sa te scoatem din brlogul leului. Auzind rostindu-se numele lui Halbert, baronul ridica usor capul, arunca repede o privire spre baiat si, lamurit pe de-a-ntregul asupra fidelitatii calauzei, si relua pozitia de om nvins, murmurnd n gndul lui mii de blesteme la adresa sarmanului Hal. Miscarea baronului nu scapase atentiei plina de ngrijorare a lui Halbert. - Robin ? spuse el ? naltimea sa mi-a aruncat o privire care nu-mi fagaduieste re compense prea mari pentru prietenia mea fata de dumneata. - Nu, ntr-adevar... ? murmura n surdina lordul Fitz Alwine ? si n-am sa-ti iert ni ciodata tradarea. - Ei bine, draga Hal ? raspunse Robin, daca ramnerea dumitale aici a devenit impo sibila, daca prezenta noastra n castel a devenit de prisos, sa plecam mpreuna.

- Stati ? interveni Micul-John ? pare-mi-se ca fac un mare bine ntregului comitet scapndu-l pentru totdeauna de stapnirea trufasa a acestui normand blestemat. Am s a-l trimit la dracu! Amenintarea aceasta l facu sa sara n sus pe baron, care ntr-o clipa fu pe picioarel e-i slabanoage. Hal si Robin nchisera usa. - Bunule padurar ? ngaima batrnul ? cinstite arcas, micutul meu Hal, nu fiti fara mila! Nu sunt vinovat de napasta care a cazut pe capul prietenilor vostri: ei au atacat oamenii mei, oamenii mei s-au aparat; nu este acesta un fapt foarte fire sc? Vitejii baieti cazuti n minile mele, n loc sa fie spnzurati cum s-ar fi cuve... cum merit... vreau sa spun cum ar fi trebuit sa se astepte, au fost crutati si a u fost trimisi la Londra. Nu stiam ca o sa veniti azi sa-mi cereti eliberarea lo r; daca as fi fost anuntat, de buna seama ca baietii n-ar mai fi avut acum ce sa -si mai doreasca. Gnditi-va: n loc sa va nfuriati, fiti judecatori, nu calai. Va ju r ca am sa cer gratierea prietenilor vostri. Mai jur ca am sa-i iert lui Halbert trad... usurinta purtarii lui si am sa-l pastrez n slujba buna pe care o are la mine. Vorbind astfel, baronul ciulea urechea la cel mai mie zgomot, spernd zadarnic sa primeasca un ajutor cara nu venea. - Baron Fitz Alwine ? rosti cu gravitate Micul-John ? trebuie sa procedez dupa l egea codrului: veti muri. - Nu! Nu! suspina naltimea sa. - Ascultati, va rog, domnule baron. Vorbesc fara mnie. Acum sase ani, ati porunci t sa se puna foc casei acestui tnar; mama lui a fost ucisa de unul din soldatii v ostri si pe trupul acestei sarmane femei am jurat sa-l pedepsim pe ucigas. - Fie-va mila de mine! gemu batrnul. - Micule-John ? spuse Robin ? cruta-l pe acest om pentru ngereasca faptura care-l numeste tata. Milord ? adauga Robin, ntorcndu-se spre baron ? fagaduiti-mi ca-i v eti acorda lui Allan Clare mna aceleia pe care o iubeste si veti scapa cu viata. - Fagaduiesc, domnule padurar. - Va veti tine cuvntul? ntreba Micul-John. - Da. - Lasa-i viata, John! Juramntul pe care ti l-a facut a fost auzit n cer; daca nu-l respecta, sufletul sau va fi vesnic afurisit. - Cred ca-i de mult afurisit, prietene ? replica John ? si nu ma pot mpaca cu gndu l ca i s-a acordat astfel iertarea deplina. - Nu vezi ca-i pe jumatate mort de frica? - Ba da; nsa nici nu vom apuca noi sa facem o suta de pasi si el va pune toata tr upa sa ne urmareasca. Trebuie sa mpiedicam un asemenea deznodamnt primejdios. - Sa-l nchidem n camera aceasta ? zise Hal. Lordul Fitz Alwine arunca spre tnar o privire ncarcata de ura. - Foarte bine ? adauga Robin. - Si tipetele pe care o sa le scoata cnd va ramne singur? Si galagia pe care o va face? V-ati gndit la toate astea? - Atunci ? zise Robin ? leaga-l de un jilt cu cingatoarea din piele de cerb cu c are esti ncins si drept calus vra-i n gura mnerul propriului sau pumnal. Micul John l apuca zdravan pe baron, care nu ncerca sa se apere, si-l lega fedeles de spatarul jiltului. Dupa ce luara aceste masuri, cei trei tineri se grabira s a ajunga n curtea ce dadea spre podul mobil, iar paznicul, care era un prieten al lui Hal, i lasa sa treaca fara a le face nici o greutate. n timp ce prietenii nostri se ndreptau spre locuinta frumoasei Grace May, Geoffroy , n culmea nerabdarii, se ndrepta spre apartamentele baronului. Ajuns n fata usii, mai nti ciocani usor, apoi, neprimind raspuns, batu mai tare. Nimeni nu-i raspunse . Speriat de aceasta liniste, Geoffroy ncepu sa-l strige pe baron, dar nu-i raspu nse dect ecoul propriului sau glas. Atunci, cu umarul sau puternic, forta usa. Ca mera era goala. Geoffroy strabatu salile, coridoarele, trecerile secrete, galeri ile, strignd din rasputeri: - Monseniore! Monseniore! Unde sunteti? n sfrsit, dupa multe cautari, Geoffroy avu placerea sa dea peste stapn. - Milord! Stapne! Ce s-a ntmplat?! exclama Geoffroy n timp ce-l dezlega pe baron. Acesta, palid de mnie, raspunse furios:

- Spune sa se ridice podul mobil, nu lasati pe nimeni sa iasa, scotociti prin to t castelul si veti da peste un misel de padurar nalt, ascuns pe undeva; legati-l si aduceti-mi-l. Hal sa fie spnzurat. Hai, pleaca odata, neghiobule! Ce mai stai? ! Frnt de oboseala, baronul se tr pna n camera lui, dar Geoffroy, cu inima plina de nad ejdea ispititoare ca va pune mna pe Micul-John, pleca sa mparta numeroasele porunc i pe care le primise. Un ceas mai trziu, n vreme ce tot castelul era scotocit de sus pna jos pentru a-l g asi pe Micul-John, Hal, care-si luase ramas bun de la frumoasa Grace May, straba tea padurea Sherwood nsotit de prietenii sai, ndreptndu-se spre Gamwell. Capitolul XIX Dupa ce baronul Fitz Alwine si veni de-a binelea n fire din spaima prin care trecu se si se odihni dupa ncercarile care-l obosisera peste masura, porunci sa se faca cercetari n orasul Nottingham spre a da de urma padurarului. Este de la sine ntel es ca baronul pregatea o crunta razbunare pentru ocara nemaipomenita pe care o nd urase. Cnd Geoffroy aduse la cunostinta baronului fuga lui Halbert, mnia castelanului aju nse la culme. - Ticalos nemernic! se adresa el lui Geoffroy. Daca mai ai nendemnarea sa lasi sati scape si tlharul care s-a nfatisat dinaintea mea spunnd ca ti-e prieten, sa stii ca vei fi spnzurat fara mila! Dorind sa recstige stima si ncrederea stapnului sau, voinicul servitor porni n cauta rea padurarului, cu toata constiinciozitatea. Strabatu orasul, scotoci mprejurimi le, ntreba hangiii si-si dadu att de bine silinta, nct afla ca primul pazitor al pad urii Sherwood, sir Guy de Gamwell, avea un nepot ale carui semnalmente corespund eau ntru totul cu cele ale frumosului padurar. Geoffroy mai afla ca tnarul acesta locuia n casa unchiului sau si ca, judecnd dupa descrierea facuta de cruciati priv itor la seful bandei care-l atacase noaptea, personajul acesta ruda cu sir Guy n u era altul dect adversarul baronului si nvingatorul lui Geoffroy. Omul care-i daduse soldatului aceste pretioase informatii mai adaugase ca un tnar arcas, iscusit nevoie mare n mnuirea arcului, iscusinta aproape proverbiala, ca s a spunem asa si care se numea Robin Hood, locuia, de asemenea, n castelul de la G amwell. Cum e de la sine nteles, Geoffroy alerga n mare graba sa-i spuna baronului tot ce aflase. Lordul Fitz Alwine asculta linistit povestea stufoasa a slujitorului sau , ceea ce dovedea din partea lui o mare rabdare si, dintr-o data, mintea i se lu mina. si aminti ca Maud, sau Isabel, cum n mod obisnuit o numea baronul pe servito area fiicei sale, se refugiase la Gamwell Hall si ca, fara ndoiala, tot acolo tre buia sa fie si Robin Hood, seful bandei, precum si Micul-John si oamenii care al catuiau banda aceea nerusinata. Noi vesti confirmara exactitatea raportului facut de Geoffroy si atunci lordul F itz Alwine se hotar pe loc sa depuna, la picioarele tronului lui Henric al II-lea o plngere severa mpotriva padurarilor. Momentul era bine ales. n acea vreme, Henri c al II-lea, care se ocupa n mod staruitor de asigurarea ordinei interne n regat s i cauta sa introduca respectarea proprietatii teritoriale, asculta cu atentie re latarile despre furturi si jafuri, care i erau facute de cei care-i prezentau rap oartele. Din ordinul regelui, cei vinovati erau arestati, apoi ntemnitati; din nch isorile de stat treceau fie n rndurile gradelor inferioare ale armatei, fie pe vas ele de paza a coastei. Lordul Fitz Alwine obtinu o audienta la Henric al II-lea si baronul i supuse rege lui, exagernd mult, motivele plngerii sale mpotriva lui Robin Hood. Numele acesta r etinu atentia regelui n mod deosebit. El ceru lamuriri suplimentare si afla astfe l ca Robin Hood este acela care revendicase dreptul la titlul si bunurile ultimu lui conte de Huntingdon, pretinznd ca descinde n linie directa din Waltheof, carui a comitatul de Huntingdon i fusese acordat de Wilhelm I Cuceritorul. Dupa cum se stie, cererea lui Robin Hood fusese respinsa, iar adversarul sau, abatele de Ram

sey, ramasese n posesia mostenirii tnarului. Aflnd ca agresorul baronului nu este altul dect pretinsul conte de Huntingdon, reg ele se supara foarte tare si-l condamna pe Robin Hood la exil. El decreta, de as emenea, ca familia Gamwell, ocrotitoarea pe fata a lui Robin Hood, sa fie depose data de bunurile pe care le stapnea si izgonita de pe domeniile sale. Un prieten al lui sir Guy care aflase despre judecata cruda pronuntata mpotriva s armanului batrn se grabi sa-i trimita o depesa. ngrozitoarea veste aduse consterna re n linistita locuinta a familiei Gamwell. Taranii, aflnd la iuteala vestea privi tor la nenorocirea care-l lovise pe stapnul lor, se strnsera n jurul castelului si strigara, mpreuna cu sir Guy, ca trebuie sa mpiedice pe oricine ar ncerca sa se apr opie de Gamwell Hall si ca sunt gata mai degraba sa moara luptnd dect sa cedeze o palma de pamnt. Robin Hood stia ca sir Guy avea o proprietate frumoasa n comitetul Yorkshire si, sfatuit de Micul-John, l ruga pe batrn sa paraseasca Gamwell-ul si sa-si duca familia n acel adapost sigur. - Nu mi-e de ultimele zile pe care le mai am de trait ? raspunse baronetul, ster gndu-si cu o mna tremurnda lacrimile care i nroseau pleoapele. Eu sunt asemenea batrni lor stejari din padurile noastre, carora cel mai usor vnt le smulge frunzele una cte una, pna ramn cu desavrsire despuiati. Copiii mei vor parasi chiar azi aceasta c asa cazuta n ruina. nsa eu n-am nici puterea, nici curajul sa dezertez de sub acop erisul parintilor mei. Aici m-am nascut, aici voi muri. Nu-mi cere sa plec, Robi n Hood! Caminul stramosilor mei mi va sluji de mormnt; ca si ei, voi adormi n casa care m-a vazut venind pe lume, ca si ei voi apara usa casei mele mpotriva invazie i straine. Duceti-mi sotia si pe fetele mele... Baietii mei, sunt sigur, nu-l vo r parasi pe batrnul lor tata; alaturi de el, vor apara leaganul neamului nostru. Rugamintile lui Robin si implorarile Micului-John l lasara surd pe baronet. Trebu ira sa-si ia nadejdea de a-l ndeparta de Gamwell si cum mprejurarile cereau sa se treaca imediat la actiune, se luara de ndata masuri n vederea organizarii plecarii femeilor. Lady Gamwell, fiicele sale, Marianne, Maud, slujitoarele din casa, ncredintate un ei cete de tarani credinciosi, trebuiau, o data cu caderea noptii, sa se ndeparte ze de Gamwell Hall. Dupa ce se sfrsisera pregatirile acestei dureroase plecari si familia se reuni n s ala mare a castelului, Robin Hood, observnd ca Marianne lipseste, se ndrepta n grab a spre camera tinerei fete. - Robin! striga deodata o voce, ntretaiata de suspine. Tnarul ntoarse capul si o za ri pe miss Maud, cu ochii notnd n lacrimi. Dragul meu Robin ? spuse ea ? vreau sa-t i vorbesc nainte de a parasi casa. Vai, Doamne, s-ar putea sa nu ne mai revedem n iciodata! - Draga Maud, te rog, linisteste-te, nu te lasa prada unui gnd att de trist. n curnd vom fi din nou mpreuna ti-o jur. - As vrea sa te pot crede, Robin; nsa, n realitate este cu neputinta: stiu ce prim ejdie ne ameninta; apararea pe care o vei ncerca prezinta greutati aproape de nenv ins. Ceasul plecarii se apropie, da-mi voie, Robin sa-ti marturisesc recunostint a mea, pentru bunatatea nentrerupta pe care mi-ai aratat-o. - Te rog, Maud, ntre noi sa nu mai fie vorba de recunostinta si multumiri; aminte ste-ti de legamntul pe care l-am facut amndoi acum sase ani, ne-am legat atunci eu sa te iubesc ca un frate, iar tu ca o sora. Ma grabesc sa adaug ca ti-ai tinut cuvntul si ca ai fost pentru mine cea mai afectuoasa prietena si cea mai buna din tre surori. De atunci, am nceput sa te iubesc tot mai mult. - Ma iubesti cu adevarat, Robin? - Da, Maud, vreau sa vezi n mine o ruda devotata cu totul fericirii dumitale. - ntotdeauna te-ai purtat n asa fel nct sa ma convingi de afectiunea dumitale, draga Robin; de aceea am ncredere n caracterul cinstit al dumitale ca sa-ti spun... Dar n-apuca sa sfrseasca aceste cuvinte, ca tnara fata izbucni ntr-un hohot de plns. - Hai, Maud, ce ai? Vorbeste, prostuto! De fapt, pare-mi-se ca esti la fel de sf ioasa ca un pui de caprioara. Cu fata ascunsa n mini, tnara continua sa plnga. Hai, Maud, hai, curaj! Ce-nseamna disperarea asta? Ce vrei sa-mi marturisesti? Te-asc ult, vorbeste fara teama. Maud si lasa minile n jos, ridica ochii si spuse, ncercnd sa zmbeasca: - Sufar mult... Ma gndesc la o fiinta care a fost buna cu mine, care m-a nconjurat

cu grija, cu atentie... - Te gndesti la William ? o ntrerupse repede Robin. Fata rosi. Ura! striga Robin. Ah, draguta Maud. l iubesti pe baiatul acesta viteaz, Domnul fie laudat! As fi da t totul ca sa-l vad pe Will la picioarele dumitale. Ar fi att de fericit sa te-au da spunnd: "Te iubesc, William"! Maud ncerca sa nege ca l-ar iubi pe William att de mult pe ct i se parea lui Robin, dar fu nevoita sa recunoasa n cele din urma ca tot gndindu-se la tnarul roscovan, ajunsese sa aiba pentru el un simtamnt puternic. Dupa aceasta marturisire, destul de stingheritoare, mai ales ca i-o facea lui Robin, Maud l iscodi cu privire la lipsa lui William. Robin raspunse ca n-are de ce sa se nelinisteasca, ntruct aceas ta absenta se datora unor treburi importante si ca, peste cteva zile, Will avea s a se ntoarca n mijlocul familiei. Aceasta minciuna afectuoasa aduse pacea si linis tea n inima fetei. Ea ntinse spre Robin obrajii mbujorati de lacrimi si, dupa ce pr imi sarutul lui fratesc; se grabi sa coboare n sala mare de la parter. Robin intra apoi n camera Mariannei. - Draga Marianne ? spuse Robin, lund minile fetei n minile sale ? suntem pe punctul de a ne desparti si, poate, pentru multa vreme. Da-mi voie ca nainte de a ne desp arti sa-ti vorbesc de la inima la inima. - Te-ascult, Robin ? raspunse tnara cu caldura. - Stii, desigur, Marianne ? spuse tnarul, cu tremur n glas ? ca te iubesc din tot sufletul? - Tot ce faci mi dovedeste zilnic aceasta, prietene. - Ai ncredere n mine, nu-i asa? Crezi pe deplin, ntru totul, fara gres, n sinceritat ea dragostei mele, n devotamentul meu plin de tandra abnegatie? - Da, da, desigur, dar de ce ma-ntrebi daca te cred un om cinstit, o inima vitea za, un adevarat prieten? n loc sa-i raspunda, Robin zmbi trist. Robin, ma sperii, vorbeste, te rog. Chipul dumitale serios, purtarea-ti grava si ntrebarile ciudate pe care mi le pui ma fac sa ma tem ca-mi va fi dat sa aflu o nenorocire si mai mare dect aceea care ma copleseste de atta vreme. - Linisteste-te, Marianne ? spuse blnd Robin ? multumesc lui Dumnezeu, n-am vesti proaste sa-ti dau. N-am sa-ti vorbesc dect despre dumneata si daca o fac, nu tre buie sa te superi pe mine. n ciuda ratiunii, dragostea este egoista, iar dragoste a mea va fi supusa la o grea ncercare. Va trebui sa ne despartim Marianne, si, po ate, pentru totdeauna. - Nu, Robin, nu, trebuie sa avem ncredere n bunatatea lui Dumnezeu. - Vai, draga Marianne, vad cum totul se naruie n jurul meu si inima mi se frnge. I ata aceasta familie respectabila si primitoare: pentru ca mi-a ntins o mna de ajut or cnd rataceam fara adapost, este osndita la exil, i se confisca bunurile, este i zgonita din casa. Vom apara casa si, atta vreme ct va mai ramne piatra pe piatra n s atul Gamwell, voi sta alaturi de ea. Providenta de la care astepti ajutor nu m-a parasit niciodata n clipe de primejdie si, ca si dumneata, ma bizui si eu pe ea. Eu voi lupta, ea ma va ocroti. nsa gndeste-te bine, Marianne, o ordonanta regala m-a osndit la exilarea din tara si, oricnd, pot sa fiu spnzurat de primul copac de pe marginea drumului sau sa fiu trimis la spnzuratoare de vreun spion, caci s-a p us pret pe capul meu. Robin Hood, conte de Huntingdon ? adauga cu mndrie tnarul ? nu mai este astazi nimic. Ei bine, Marianne, mi-ai acordat ncrederea si ai jurat sa fii iubita mea tovarasa de viata? - Da, da, Robin. - Draga Marianne, sterg din inima mea acest juramnt, vreau sa uit aceasta fagadui ala. Marianne, adorata mea Marianne, ti redau libertatea si te dezleg de legamntul facut. - Ah, Robin! striga fata, cu glas dojenitor. - As fi nedemn de dragostea dumitale, Marianne ? spuse Robin ? daca n situatia me a de azi as mai nutri speranta de a te numi sotia mea. ti dau deci libertatea sa dispui de mna dumitale. nsa te rog doar un singur lucru: sa te gndesti din cnd n cnd, cu prietenie, la sarmanul proscris. - Ma ntristeaza parerea pe care o ai despre caracterul meu, Robin ? raspunse fata jignita. Cum ai putut sa crezi macar o clipa ca cea pe care o iubesti ar fi att de nedemna de dragostea dumitale? Cum ai putut sa crezi ca dragostea mea ar pute a fi necredincioasa n clipele de nenorocire?

Rostind aceste cuvinte, Marianne izbucni n plns. - Marianne! Marianne! striga disperat Robin. Pentru numele lui Dumnezeu, asculta -ma linistita. Vai, te iubesc att de mult, nct ma rusinez sa te osndesc sa mparti cu mine soarta mea nefericita. Crede-ma ca nu ma simt prea umilit de dezonoarea cru da care-mi loveste numele, dar gndul de a ma desparti de dumneata mi neaca sufletul ntr-o amara suferinta! nsa, Marianne, daca nu te-as iubi att, mi-as nfige pumnalul n inima, dragostea pentru dumneata este singura mea legatura cu viata. Dumneata, draga Marianne, care esti obisnuita cu luxul, ai suferi cumplit din pricina sara ciei daca ai ajunge sotia lui Robin Hood, si-ti jur ca as prefera sa te pierd pe ntru totdeauna dect sa te stiu ca ai fi nefericita cu mine. - Sunt sotia dumitale n fata lui Dumnezeu, Robin si viata dumitale va fi si viata mea. Acum da-mi voie sa-ti dau cteva sfaturi: ori de cte ori vei putea sa-mi trim iti vreo veste despre dumneata, fa-o si daca ti-e cu putinta sa vii sa ma vezi, vino, mi vei face o mare bucurie. Fratele meu se va rentoarce si, cu ajutorul lui, nadajduiesc sa obtinem revocarea decretului att de crud care te condamna. Robin zmbi trist: - Draga Marianne, nu trebuie sa-ti amagesti inima cu o speranta desarta. Nu m-as tept la nimic bun din partea regelui. Sunt hotart sa ma port ntr-un anume fel si n -am sa ma abat de la aceasta hotarre. Daca vei auzi vorbindu-se de rau despre min e, astupa-ti urechile, Marianne, ca sa n-auda calomniile, caci ti jur pe sfnta mea mama, voi merita totdeauna stima si prietenia dumitale. - Ce-as putea sa aud rau despre dumneata, Robin si ce planuri ti-ai facut? - Nu ma-ntreba nimic, draga Marianne, cred ca planurile mele sunt cinstite, dar daca viitorul va dovedi ca ele nu sunt asa, eu voi fi primul care sa-mi recunosc greseala. - Stiu ca esti cinstit si viteaz, Robin si ma voi ruga lui Dumnezeu sa te-ajute n tot ce vei pune la cale. - ti multumesc, scumpa mea Marianne. Si acum, adio! spuse Robin, stapnindu-si cu g reu lacrimile care-i scaldau ochii. n bratele nefericitului ei prieten, tnara simti ca o parasesc si ultimele puteri cn d auzi cuvntul "adio". ndurerata, si ascunse fata pe umarul lui Robin si lasa lacri mile sa-i curga nestavilit. Cteva minute, cei doi tineri ramasera muti, zdrobiti de durere. n sfrsit, cineva o striga pe Marianne si chemarea avu darul sa-i despar ta din nlantuirea acestei ultime mbratisari. Coborra si Marianne, care era mbracata n vesminte de calarie, ncaleca pe calul ce-i fusese pregatit. Lady Gamwell si fiic ele sale erau att de ndurerate, nct abia se puteau tine n sa. Slujitoarele din casa, cele mai multe casatorite, copiii lor si ctiva batrni completau grupul calare. Dup a o scena sfsietoare, portile castelului fura nchise n urma fugarilor, care, nsotiti de o ceata de oameni hotarti, se ndreptara spre padure. Se scurse o saptamna. Fiecare zi din aceasta saptamna de asteptare plina de nelini ste fu folosita pentru fortificarea Gamwell Hall-ului. Locuitorii satului traiau , ca sa spunem asa, chinuiti de teama, caci fiece ora aducea cu sine spaima pent ru ziua urmatoare. n jurul Gamwell Hall-ului au fost asezate santinele. Sub ndruma rea lui Robin, se ridicara doua rnduri de baricade avnd drept scop, daca nu sa opr easca naintarea dusmanului, cel putin sa constituie un obstacol greu de trecut n c alea lui. Aceste baricade de naltimea unui om ngaduiau taranilor sa se afle la ada post de sagetile ucigase ale inamicului, dndu-le, n schimb, posibilitatea sa tinte asca fara gres locul unde trebuiau sa ajunga propriile lor lovituri. Totusi nu trebuie sa credem ca sir Guy si facuse vreo iluzie asupra succesului ap ararii sale, el si dadea seama ca este si primejdioasa si inutila, dar nu voia sa se predea fara sa se fi luptat ca un nobil si curajos saxon. Robin era sufletul acestei mici armate: supraveghea lucrarile, ncuraja taranii, f aurea arme, le mpartea. Satul Gamwell, altadata att de calm si de tihnit, era acum plin de viata, de nsufletire; spaima facuse loc entuziasmului, iar pasnicii locu itori ai satului se aratau mndri si fericiti sa intre n lupta deschisa cu normanzi i. Cnd toate pregatirile de aparare au fost ispravite, un fel de toropeala se lasa p este sat; s-ar fi zis ca linistea, alungata pna atunci de ecoul strigatelor razbo inice, ar fi revenit iar la gazdele sale pasnice; nsa tacerea aceasta semana cu r agazul de liniste ce nvaluie natura cu cteva clipe nainte de izbucnirea furtunii. O

chiul priveste neclintit, auzul este ncordat, astepti cu ngrijorare bubuitul trasn etului. Inamicul se lasa asteptat zece zile. n cele din urma, unul din pndarii pusi n padur e vesti apropierea unei trupe calare. Vestea zbura din gura n gura, se suna alarm a, iar taranii se repezira ca un singur om sa-si ocupe posturile. Ghemuiti n spat ele baricadelor, ei stateau tacuti, cu armele pregatite, urmarind cu nfrigurare na intarea rapida a dusmanului. Nezarind pe nimeni, neauzind nici un zgomot care sa tradeze o ncercare de aparare , comandantul soldatilor lui Henric al II-lea si freca minile de bucurie, ncredinta t ca avea sa-i surprinda nepregatiti pe locuitorii din Gamwell. Totusi, cunoscndu -i pe saxoni ? el stia din experienta, simtind pe propria-i piele, ca oamenii ac estia viteji se bateau foarte bine ? se asteptase sa ntlneasca obstacole pe drum. Tacerea care domnea n cmpie i pricinui o nespusa placere, socotind ca va pica pe ne asteptate. Trupa normanda se compunea din vreo cincizeci de oameni, taranii erau o suta; du pa cum se vede, forta acestora din urma era superioara inamicului si, n plus, poz itia lor era admirabila. ncredintat ca avea sa cada asupra satului asemenea unei pasari de prada asupra pasarelei nevinovate, comandantul nostru ordona oamenilor sa grabeasca pasul cailor. Soldatii se supusera si, n pas vioi, urcara colina la iuteala. Dar abia atinsera creasta, ca o ploaie de sageti, de sulite si de piet re i nvalui din crestet pna-n talpi. Uimirea soldatilor fu att de mare, nct o a doua p loaie de sageti se abatu asupra lor mai nainte ca ei sa se fi gndit la riposta. Caderea a trei sau patru soldati raniti mortal i facu pe normanzi sa scoata un st rigat de mnie; atunci zarira si baricadele. Se aruncara asupra primei si o atacar a cu furie. ntmpinati cu barbatie si respinsi cu putere de saxonii pitulati n ascun zatorile lor, soldatii ntelesera ca nu le ramnea altceva de facut dect sa se bata v itejeste. Ei reusira sa cucereasca prima baricada, nsa n spatele acesteia i opri o a doua, apoi a treia. Pierdusera pna atunci destui oameni si, culmea dezamagirii, nu le era cu putinta sa vada daca doborsera vreun dusman. Saxonii, care n cea mai mare parte erau arcasi foarte dibaci, nu-si greseau niciodata tinta, iar sageti le lor semanau prapad n rndurile micii armate. Foarte nemultumiti ca nu se gaseau fata n fata cu inamicul, soldatii ncepura sa crt easca. Comandantul, care prinse din zbor aceste murmure de descurajare, ordona o amenilor sa execute o retragere aparenta, ca sa-i sileasca pe saxoni sa iasa din ascunzatoarea lor tainica. Acest siretlic de razboi fu numaidect pus n practica: normanzii se prefacura a se retrage n ordine si se ndepartasera o buna bucata de d rum dincolo de baricade, cnd un strigat vesti aparitia vasalilor lui sir Guy. Far a a opri naintarea trupei, comandantul arunca o privire napoi. Taranii alergau lar muind si ntr-o dezordine aparenta n urmarirea dusmanului lor. - Nu va-ntoarceti, baieti! striga comandantul. Lasati-i sa ne-ajunga. i vom prind e! Atentiune! Atentiune! nsufletiti de dorinta unei razbunari rasunatoare, soldatii continuau sa se ndepart eze. Dar deodata, spre surprinderea comandantului normand, saxonii, n loc sa caut e sa-i ajunga pe soldati din urma, se oprira la prima baricada ce fusese cucerit a si, de acolo, trimisera cu o neasemuita ndemnare un nor de sageti asupra fugaril or. Scos din minti, comandantul si aduse oamenii napoi pe drumul pe care-l mai parcurs ese o data si, mboldindu-si calul, ajunse dintr-o saritura n fruntea trupei. Deoda ta, o ploaie de sageti zvrlite de mini sigure l coplesi pe bietul normand; omul se clatina n sa si, fara sa scoata un cuvnt, se rostogoli ca o masa nensufletita la pi cioarele calului, care ranit si el, tsni din rnduri si se pravali mort la ctiva pas i de cadavrul stapnului sau. Abatuti de insuccesul stradaniilor lor de pna atunci, soldatii se demoralizara cu totul n fata acestei noi nenorociri. Ei ridicara trupul comandantului si, fara s a mai stea sa numere macar mortii sau sa-si ridice ranitii, parasira cmpul de lup ta n goana cailor. Dupa ce anuntara, prin strigate de bucurie, retragerea soldatilor, taranii nu-si pierdura vremea sa-i urmareasca, ci sa strnga ranitii si sa ngroape mortii. Optsp rezece oameni cazusera n lupta, n numarul lor fiind cuprins si comandantul, pe car e-l ridicasera oamenii lui. Bunii tarani erau att de fericiti de victoria cstigata

, nct se si gndeau sa-si aduca sotiile napoi la Gamwell; nsa Micul-John i lamuri pe na ivii sai tovarasi ca regele, n razbunarea lui, nu se va margini doar la trimitere a acestui grup de armata si ca ei trebuie sa se astepte la sosirea unei trupe ma i numeroase pe care sa se pregateasca a o primi asa cum se cuvine. Ca devotati slujitori ai lui sir Guy, vasalii ascultara de sfaturile tnarului lor sef, ntarira baricadele si faurira noi arme. Prin grija Micului-John, Gamwell Ha ll fu aprovizionat cu o mare cantitate de alimente si pus n stare de a rezista un ui adevarat asediu. Vreo treizeci de tarani, aliati si prieteni cu proprietarii din Gamwell, se alaturara trupei din sat. narmati pna n dinti, mereu n stare de alar ma, pregatiti n orice clipa pentru aparare, vitejii saxoni asteptau sosirea sngero silor normanzi. Luna iulie se apropia de sfrsit si de vreo cincisprezece zile taranii si asteptau primejdiosii lor vizitatori. Se pregatisera sa fie atacati n primele ceasuri ale diminetii, deoarece, dupa toate probabilitatile, normanzii, obositi de un mars f ortat sub arsita soarelui, s-ar fi odihnit peste noapte la Nottingham. ntr-o seara, doi locuitori din sat, napoindu-se de la Mansfeld unde fusesera dupa cumparaturi, adusera prietenilor lor vestea ca la Nottingham sosise o trupa de s oldati ce numara vreo trei sute de oameni, care aveau de gnd sa-si petreaca noapt ea acolo, pentru ca a doua zi sa ajunga, fara oboseala, la Gamwell Hall. Vestea i tulbura nespus pe tarani, dar emotia facu loc apoi unei activitati si ma i nsufletite. A doua zi n zori, taranii, strnsi n jurul calugarului Tuck, ascultara, piosi, o slujba religioasa, dupa care Micul-John, care si unise si el rugaciunil e cu ale celorlalti, pasi n mijlocul multimii si, cu voce blnda si sonora, le spus e: - Prieteni, nainte de a ne ndrepta n tacere spre locurile unde ne-asteapta datoria, as vrea sa va vorbesc, nsa eu sunt un om putin stiutor de carte si nici nu ma pr icep sa rostesc cuvinte frumoase. Fiecare om are talentul lui, eu ma pricep sa mn uiesc bta si sa trag bine cu arcul. Iertati-ma deci daca ma exprim rau, dar ascul tati-ma cu atentie. Dusmanul se apropie, fiti prevazatori si nu parasiti ascunza torile dect numai n caz de mare nevoie. Daca sunteti siliti sa atacati inamicul n l upta corp la corp, faceti-o cu calm, fara graba. Tineti bine minte ca, daca din nenorocire va pierdeti sngele rece, fara sa vreti veti uita chiar lucrurile cele mai importante pentru apararea voastra. Sa stiti, prieteni, ca un lucru ca sa fi e bine facut nu trebuie facut n graba. Luptati-va pas cu pas pentru fiecare palma de pamnt, caci altfel platiti cu viata orice greseala. Aratati-i dusmanului ca f iecare palma din pamnul nostru stramosesc valoreaza ct viata unui cine de normand. Va mai spun o data, baieti, pastrati-va cumpatul, fiti viteji si hotarti! Vindeti ct mai scump soldatilor lui Henric foloasele pe care pot sa le dobndeasca datorit a superioritatii numarului si a armelor. Ura pentru Gamwell si pentru inimile sa xone! - Ura! strigara cu voiosie vasalii, punnd mna pe arme si catnd n zari, cu priviri scn teietoare, ivirea dusmanului. - Prieteni ? striga Robin, repezindu-se pe locul unde statuse pna atunci Micul-Jo hn ? nu uitati ca luptati pentru caminele voastre, nu uitati ca va aparati acope risul ce va adaposteste nevestele, care ocroteste leaganele copiilor vostri; ami ntiti-va ca normanzii sunt asupritorii nostri, ca ei ne calca n picioare, ca i tir anizeaza pe cei slabi si ca nu ntind mna dect ca sa arda, sa ucida sau sa nimiceasc a! Amintiti-va ca aici este vatra stramosilor vostri,. pe care trebuie s-o ferit i de apropierea lor. Luptati-va cu vitejie, baieti, luptati-va pna la ultima sufl are! - Da, da, ne vom bate vitejeste! raspunsera oamenii ntr-un glas. Trei ceasuri dupa rasaritul soarelui un sunet de corn vesti apropierea dusmanulu i. Pndarii pusi n padure se ntoarsera la Gamwell si, curnd dupa aceea, asa cum se ntmp lase si data trecuta, aparatorii se facura nevazuti. Armata vrajmasa nainta ncet si era lesne de ghicit, dupa lungimea coloanei, ca num ara cu adevarat vreo doua-trei sute de oameni. Calaretii se strnsera la poalele d ealului pe care trebuiau sa-l urce nainte de a se zari Gamwell-ul si, dupa ce tin ura sfat vreo cteva minute, trupa se mparti n patru grupe. Prima se repezi n galop s pre colina, a doua descaleca si-i urma pe calareti, a treia ocoli colina prin stn ga, iar a patra prin dreapta.

Manevra aceasta, ce fusese prevazuta, fu contracarata; se construisera din timp n tarituri la radacina copacilor care cresc pe vrful dealului, iar distanta dintre copaci fusese att de bine umpluta cu maracinis si arbusti, nct soldatii se felicita u ca au dat peste un adapost unde ar fi putut sa se adune nestingheriti, dupa ce ar fi atins creasta colinei. Apropiindu-se de copacii protectori, normanzii fura ntmpinati de un nor de sageti care ranea oamenii si silea caii sa cabreze, iscnd dezordine n rndul soldatilor si obligndu-i sa coboare dealul mai repede dect l urcasera. Oamenii trimisi pe cele doua laturi ale colinei se bucurara de o primire la fel de dezastruoasa ca si ceilalti tovarasi ai lor. Drept urmare, se hotar ca naintare a, cu neputinta de efectuat calare, sa se faca pe jos. Soldatii descalecara si, ocrotiti de scuturi, pornira hotarti pe cele trei drumuri indicate de comandantul lor, n timp ce o parte a trupei, lasata ca rezerva, astepta la poalele dealului succesul unui prim atac mpotriva baricadelor. Normanzii ajunsera degraba la prima ntaritura, nalta de sapte picioare si strabatu ta ici si colo de ferestruici pe unde se zvrleau sagetile. n loc sa piarda un timp pretios lovind dusmanul aflat la adapost de loviturile lor, soldatii ncepura sa escaladeze meterezul. La rndul lor, taranii nu ncercara sa opuna o rezistenta inut ila: ei se multumira sa se retraga n spatele celei de a doua baricade. ncurajati d e acest prim succes, normanzii se aruncara orbeste n urmarirea taranilor si ataca ra noua baricada cu o furie nemaipomenita. O clipa, cele doua parti luptara apro ape corp la corp; batalia devenea sngeroasa, cnd un semnal i chema pe saxoni, punndu -i la adapostul celei de-a treia baricade. Aceasta retragere i facu pe normanzi s a bage de seama ca, ncetul cu ncetul, pierdeau terenul cucerit. Capitanul si strnse oamenii pentru a se sfatui mpreuna asupra unui plan de atac si, n timp ce-i ascult a vorbind, privea atent n jurul sau. Gamwell-ul era situat n mijlocul unei vaste cmpii, iar dealul, care ntr-un fel i slu jea drept meterez, era n acelasi timp un drum impracticabil pentru cai si primejd ios pentru oameni. Capitanul si ntreba oamenii daca nu se afla printre ei vreunul care sa cunoasca sa tul. ntrebarea capitanului, repetata din gura n gura, aduse n fata acestuia un tara n care pretindea a cunoaste satul Gamwell, unde avea o ruda. - Esti saxon, ticalosule? ntreba comandantul, ncruntndu-se. - Nu, capitane, sunt normand. - Ruda ta este de partea razvratitilor astora? - Da, capitane, pentru ca-i saxon. - Atunci cum esti ruda cu el? - Pai fiindca s-a nsurat cu cumnata-mea. - Cunosti satul? - Da, capitane. - Ai putea sa calauzesti oamenii la Gamwell pe un alt drum dect acesta? - Da, pe sub poalele dealului trece un drum care duce drept la Gamwell Hall, loc uinta lui sir Guy. - La Gamwell Hall? ntreba comandantul. Unde se afla? - Acolo, n stnga dumneavoastra, cladirea aceea mare, nconjurata de copaci. E locuin ta lui sir Guy. - Batrnul razvratit pe care-l atacam noi? Pe legea mea, regele Henric ar fi putut sa-mi dea o nsarcinare mai usoara dect sa-l scot pe cinele asta de saxon din cotet ui lui. Dar ia spune-mi, ticalosule, pot sa ma-ncred n tine? - Da, capitane si daca veti urma sfaturile pe care vi le dau, veti vedea ca n-am mintit. - As vrea pentru ca mi-e mila de urechile tale ? raspunse amenintator capitanul. - V-am mai facut eu si alte servicii ? adauga omul ? cnd v-am calauzit pna aici. - Da, ai dreptate, dar de ce nu mi-ai vorbit de la nceput despre acest drum? - Pentru ca saxonii si-ar fi dat seama de miscarea trupei si si-ar fi luat masur i de prevedere pentru a mpiedica naintarea. Un pumn de oameni viteji sunt n stare s a apere poteca mpotriva a o mie de oameni. - Si zici ca trece pe la poalele dealului? mai ntreba comandantul. - Da, capitane, chiar n marginea padurii. Capitanul, foarte ncntat de cele aflate, porunci unei parti din trupa sa se pregat

easca sa urmeze calauza, n timp ce el pornea un nou atac pentru a abate atentia s axonilor n alta parte. Planul capitanului avea sa nu se ndeplineasca. Cumnatul ghidului, care, ntr-adevar, se numara printre aparatorii lui sir Guy, si recunoscu ruda si, aratndu-i-l Micului-John, i atrase atentia asupra convorbirii c e se purta ntre el si comandant. Micul-John presimti pe loc tradarea ce se punea la cale; el chema vreo treizeci de oameni si, sub comanda unuia din verii sai, i trimise sa supravegheze drumul amenintat de invazie. Dupa ce lua aceste masuri, Micul-John l chema pe Robin Hood. - Draga prietene ? i spuse el ? ai putea sa atingi cu sageata un obiect de pe col ina? - Cred ca da ? raspunse tnarul, cu modestie. - Sau, mai bine zis, esti sigur ? replica Micul-John. Ei bine, urmareste-mi priv irea. Vezi omul acela din stnga soldatului care are la cap un cogeamite panas? Om ul acela, draga prietene, este un ticalos viclean si sunt sigur ca-i da comandan tului unele sfaturi ca sa-l ajute sa cucereasca Gamwell-ul pe drumul din margine a padurii. ncearca sa-l ucizi pe nemernicul acela. - Cu draga inima. Robin si ncorda arcul si, dupa doua secunde, omul despre care-i vorbise Micul-John sari n sus de durere, scoase un strigat si cazu la pamnt ca sa nu se mai ridice n iciodata. Comandantul normand si aduna la iuteala oamenii si se hotar sa ia barica dele cu asalt. Saxonii se aparara vitejeste, dar, fiind inferiori ca numar, nu putura sa mpiedic e patrunderea dusmanului, asa ca primira ordin sa se retraga n directia satului. Dupa ce trecura de baricade, normanzii cstigara cu usurinta tot mai mult teren, a poi patrunsera n sat; un fel de spaima cumplita puse stapnire pe tarani. Erau gata sa fuga cnd o voce le striga din rasputeri: - Saxoni, stati pe loc! Cine-i viteaz si urmeaza comandantul. nainte! nainte! Glasul acesta, care era al Micului-John, remprospata fortele sovaielnice ale sate nilor nspaimntati; ei se ntoarsera si, rusinati de slabiciunea de care dadusera dov ada, si urmara comandantul. Acesta se repezi ca un leu spre un barbat nalt care mpa rtea mpreuna cu comandantul-sef conducerea trupei si care, prin ardoarea cu care lovea, bagase spaima n saxoni. Vazndu-l pe Micul John cum se ndreapta spre el doborn d la pamnt, ca pe niste trestii mladioase, soldatii care ncercau sa-i taie calea, omul despre care vorbim puse mna pe o secure si i iesi n ntmpinare. - Iata-ne n sfrsit fata-n fata, jupne padurar! striga omul, care nu era altul dect G eoffroy. Cu o singura lovitura am sa ma razbun pentru tot raul pe care mi l-ai f acut. Micul-John zmbi dispretuitor si cnd Geoffroy, dupa ce-si roti securea, ncerca s-o p ravaleasca n capul tnarului; acesta, cu un gest iute ca gndul, i zbura securea din mn a si o arunca la douazeci de pasi de el. - Esti un ticalos, un nemernic ? spuse Micul-John ? si meriti sa mori, dar nca o data mi-e mila de tine. Apara-te! Cei doi barbati, sau mai bine zis cei doi uriasi, caci Geoffroy cel puternic, va amintiti, era tot att de nalt ca si Micul-John, ncepura lupta. Ea dura mult, iar v ictoria, ramasa multa vreme nesigura, se hotar dintr-o data n favoarea Micului-Joh n, care, adunndu-si puterile ntr-un suprem efort, si repezi sabia peste umarul lui Geoffroy, spintecndu-i trupul n doua. nvinsul cazu fara sa scoata un geamat, iar ce le doua tabere vrajmase care luasera parte n tacere la aceasta ciudata lupta, pri vira cu uimire amestecata cu groaza rana teribila pricinuita de lovitura mortala . Micul-John nu se opri dinaintea trupului nensufletit al dusmanului sau; el ridica sabia nsngerata deasupra capului si strabatu rndurile normanzilor, asemenea unui z eu al razboiului, al pustiirii si al mortii. Ajuns pe o naltime, tnarul privi n urm a lui si vazu ca normanzii i mpresurasera pe vasali, care, cu tot curajul lor, nu erau n stare sa se apere. Numaidect, tnarul suna din corn si dadu ordin de retrager e, apoi, repezindu-se din nou n nvalmaseala, si croi drum spre oamenii sai. Cteva mi nute, sabia lui fulgeratoare tinu soldatii la respect, iar saxonii, urmnd indicat iile comandantului lor, ajunsera ncetul cu ncetul n curtea Gamwell-Hall-ului. Strnsi laolalta ntr-un singur corp si luptndu-se pe viata si pe moarte, ei izbutira sa t

reaca de portile castelului, pregatit din timp sa faca fata unui asediu. Normanzii se aruncara asupra portilor cu securea n mna, nsa portile din brne groase de stejar tinura piept vrajmasilor. Atunci ei ncepura sa dea ocol fortaretei n nad ejdea ca vor gasi vreo intrare mai slab aparata. nsa cautarile lor, la nceput de p risos, devenira curnd primejdioase caci saxonii aruncau de la naltimea ferestrelor uriasi bolovani de piatra si-i copleseau cu o ploaie de sageti. nspaimntat de prapadul pe care-l faceau proiectilele aruncate de asediati, capitan ul normand si chema oamenii si, dupa ce aseza vreo suta n jurul castelului, cobor n sat cu restul trupei. Dupa cum se stie, casele din Gamwell erau parasite. Cu ncuv iintarea comandantului, soldatii rascolira locuintele; dar, spre marea lor uimir e, nu numai ca le gasira pustii, dar nu aflara nimic de pradat si nici de-ale gu rii. Creznd ntr-o victorie rapida, ei nu-si adusesera provizii, asa ca acum se afl au n mare ncurcatura si-si manifestau nemultumirea. Comandantul trimise n padure vr eo douazeci de oameni, cunoscuti ca vnatori iscusiti, care sa ncerce sa prinda ctiv a cerbi. Vnatoarea fu ncununata de succes; nfometatii se saturara, iar capitanul, c are si stabilise tabara n sat, puse o jumatate din trupa sa se odihneasca, iar pe cealalta sa pregateasca armele pentru un atac de noapte asupra fortaretei care-i adapostea pe saxoni. Mai fericiti dect dusmanii lor, taranii mncara bine, si adunara mortii, se ngrijira de raniti, apoi se culcara. La caderea serii, o lumina stralucitoare vesti saxon ilor o noua manevra a dusmanului: satul era n flacari. - Vezi, dragul meu John ? spuse Robin Hood, aratnd tnarului lumina lugubra ? tical osii au dat foc fara mila caselor taranilor nostri. - Si vor da foc si castelului, prietene ? raspunse Micul-John cu tristete. Trebu ie sa fim pregatiti sa nduram si aceasta nenorocire. Cladirea este veche si, fiin d nconjurata de copaci, va arde ca o capita de paie. - Cu cta liniste vorbesti! striga Robin. Nu s-ar putea sa prentmpinam aceasta tical oasa ncercare? - Vom face tot ce ne sta n putinta, draga Robin, nsa nu te amagi: focul e un dusma n greu de biruit. - Priveste, John, nca o casa care arde; ori fi vrnd sa dea foc la tot satul? - Te-ai ndoit vreo clipa, sarmanul meu Robin? Da, vor nimici dragul nostru Gamwel l si cnd si vor ispravi acolo treaba lor draceasca, vor veni si aici sa-ncerce sa puna foc. Deznadajduiti, taranii priveau spectacolul, scotnd strigate de mnie. Voiau sa iasa din castel si sa-si stinga pe loc setea de razbunare ce le frigea inima. nsa Mic ul-John, nstiintat de unul din verii lui, veni n mijlocul oamenilor si le vorbi cu voce calda: - Va nteleg furia, dragii mei, dar, pentru Dumnezeu, aveti rabdare! Daca vom pute a sa ne aparam macar pna la ivirea zorilor, vom nvinge. Asteptati; ntr-un sfert de ceas nemernicii vor fi aici. - Uite-i! spuse Robin. n adevar, normanzii naintau spre castel, urlnd si tinnd n amndoua minile torte aprinse - La posturi, copii, la posturi! striga nepotul lui sir Guy. ndreptati sagetile c u bagare de seama, ochiti cu grija, cautati sa nu gresiti nici o lovitura. Dumne ata, Robin, stai aici lnga mine. Vei lovi de moarte pe cei pe care ti-i voi arata eu. Normanzii mpresurara castelul si, tinndu-se departe de ferestre si de barbacane, a runcau asupra portilor torte aprinse. nsa taranii varsau apa din belsug peste ele si le stingeau nainte de a apuca sa faca vreun rau. ncercarea de a pune foc fu op rita si un fel de urlet de bucurie scos de soldati i atrase la o fereastra pe Mic ul-John si pe Robin. Cu seful lor n frunte, vreo doisprezece soldati trau dupa ei un instrument care, dupa toate probabilitatile, avea drept scop sa sfarme portile . n clipa cnd normanzii, condusi de comandantul lor, se pregateau sa aseze masina pe locul pe care trebuia sa-l ocupe, Micul-John i spuse lui Robin: - Ocheste-l pe capitanul asta blestemat! - As vrea si eu, dar e foarte greu sa-l ucid pentru ca-i mbracat cu o camasa de z ale; ar trebui sa-l pot atinge la cap. - Atentie ? spuse John ? pregateste-ti arcul... trage, draga Robin, hai, trage o data! Uite ca torta i lumineaza chipul.

Sageata porni, lovi ntre sprncene, capitanul se prabusi pe spate. nnebuniti, soldat ii se strnsera de-a valma n jurul comandantului lor ntr-o dezordine nemaipomenita. - Acum, saxoni! striga John, cu o voce de tunet. Trageti o ploaie de sageti asup ra incendiatorilor. Aceasta noua ploaie de sageti fu att de zdrobitoare, nct soldatii ramasi n picioare se simtira pierduti. Erau gata s-o rupa la fuga cnd un normand, asezndu-se din pro prie initiativa n fruntea tovarasilor lui, le propuse sa foloseasca un ultim mijl oc pentru a-i sili pe tarani sa iasa din fortareata. Un plc de copaci, alcatuit m ai ales din pini, se nalta vizavi de fatada interioara a castelului, adica nspre g radina. Normanzii, condusi de noul lor comandant, taiara pe jumatate trunchiuril e copacilor aflati n apropierea acoperisului cladirii, dupa ce mai nainte dadusera foc crengilor de sus. Micul-John, care urmarea cu ngrijorare progresul rapid al diabolicei distrugeri, lasa deodata sa-i scape un strigat de furie si-i spuse lu i Robin: - Au gasit mijlocul de a ne sili sa iesim. Copacii vor aprinde acoperisul si, n ct eva minute, castelul va fi cuprins de flacari. Robin, doboara-i pe purtatorii de torte, iar voi, prieteni, nu precupetiti sagetile. Jos cu lupii normanzi! Jos c u lupii! Copacii luara repede foc si se prabusira peste acoperis cu un zgomot ngrozitor; c urnd dupa aceea, o lumina rosie ncununa cupola castelului. Micul-John si aduna oamenii n sala mare, i mparti n trei cete si, mpreuna cu Robin Hoo d, prelua comanda primei, dadu calugarului Tuk comanda celei de-a doua, iar pe a treia o ncredinta batrnului Lincoln. Apoi fiecare ceata se pregati sa iasa din ca stel pe alta poarta. Sir Guy asistase cu un aer nepasator la pregatirile de plecare, iar cnd nepotul s au i ceru sa paraseasca sala mpreuna cu el, batrnul baronet striga: - Vreau sa mor sub ruinele casei mele! Zadarnic l rugara pe batrn si Micul-John si Robin si tinerii Gamwell, zadarnic i ar atara vlvataia care arunca n sala o lumina sngerie, zadarnic i vorbira de sotia lui, de fiicele lui, batrnul saxon ramnea surd la rugamintile lor, indiferent la lacri mile lor. - Atentie! Atentie! striga deodata Robin Hood. Se prabuseste acoperisul. Micul-John l nsfaca strns pe unchiul sau, l prinse n brate si, cu toate gemetele si v aietele batrnului, l scoase afara din sala. Abia iesisera saxonii, ca se auzi un z gomot sinistru: etajele, ngreunate de caderea acoperisului, se prabusira unul dup a altul, iar din batrna locuinta senioriala ncepura sa iasa coloane de foc si fum. Micul-John l ncredinta pe sir Guy ctorva oameni hotarti si le porunci sa porneasca d egraba spre Yorkshire. Linistit dinspre partea aceasta, nenvinsul Micul-John puse iar mna pe sabia lui triumfatoare si se arunca asupra dusmanului strignd: - Victorie! Victorie! Cereti iertare! Cereti ndurare! Aparitia lui Tuck mbracat n rasa-i de calugar strni panica n rndurile normanzilor; ni ci unul nu ndraznea sa lupte mpotriva unui om al sfintei biserici si de aceea, cup rinsi brusc de teama, se repezira, urmariti de saxoni, spre locul unde-si lasase ra caii, se aruncara repede n sa si se ndepartara n galop vijelios. Din cei trei su te de normanzi care venisera n dimineata aceea, abia mai ramasesera saptezeci. mba tati de victorie, taranii l nconjurara pe Micul-John, care, dupa ce porunci sa fie adunati ranitii, le vorbi astfel: - Saxoni! Ati dat astazi dovada ca sunteti demni sa purtati acest nume, dar, din pacate, n ciuda vitejiei voastre, normanzii si-au atins scopul: v-au ars caminel e, au facut din voi niste bieti proscrisi. Ramnerea voastra aici nu mai este cu p utinta. n curnd, o noua trupa de soldati va mpresura aceste ruine; asadar, trebuie sa plecati de aici. Avem o singura scapare: adapostul pe care ni-l ofera padurea . Care dintre voi, copii, n-a dormit pe muschiul din padure si sub perdeaua undu itoare a frunzelor verzi din copaci? - Sa mergem n padure! Sa mergem n padure! strigara mai multe glasuri. - Prea bine, sa mergem n padure ? repeta Micul-John. Vom trai mpreuna, vom munci u nii pentru altii. nsa pentru ca fericirea noastra sa se sprijine pe temelia unei vesnice ntelegeri, ne trebuie un sef. - Un sef? Atunci sa fii dumneata, Micule-John. - Traiasca Micul-John! strigara vasalii ntr-un glas.

- Dragii mei prieteni ? spuse tnarul ? va multumesc nespus de mult pentru cinstea pe care vreti sa mi-o faceti, nsa nu pot primi. Dati-mi vie sa va prezint, chiar acum, pe cel care este vrednic sa stea n fruntea voastra. - Unde este? Unde este? - Iata-l ? zise John, punndu-si mna pe umarul lui Robin Hood. Robin Hood, copii, e ste un adevarat saxon si, pe deasupra, este viteaz. Modestia si judecata lui sun t deopotriva cu ntelepciunea unui batrn. Robin Hood, contele Huntingdon, este urma sul direct al lui Waltheof, fiul iubit al Angliei. Normanzii, care i-au furat av erea, nu-i recunosc nici titlurile de nobleta; regele Henric l-a proscris pe Rob in Hood. Acum, copii, raspundeti-mi la ntrebarea mea: l vreti ca sef pe nepotul lu i sir Guy de Gamwell, pe nobilul Robin Hood? - Da! Da! strigara taranii, maguliti sa-l aiba sef pe contele de Huntingdon. Inima lui Robin Hood tresalta de bucurie, planurile lui secrete aveau prilejul s a se realizeze. Se simtea mndru si, s-o recunoastem, se stia capabil sa ndeplineas ca misiunea grea care-i revenea datorita bunatatii prietenului sau. Dupa ce-si p limba peste saxoni privirea-i stralucitoare, se descoperi si, sprijinindu-se cu mna de bratul Micului-John, spuse emotionat: - Prieteni, sunt fericit ca m-ati ales sef si va multumesc din toata inima. Fiti siguri ca voi face tot ce-mi sta n putinta ca sa merit stima si dragostea voastr a. Tineretea mea ar putea fi pentru voi un motiv de teama si de nencredere, daca n-as avea grija sa va spun ca gndurile, sentimentele si actiunile mele sunt ale u nui om care a suferit si deci ale unui om matur. Veti gasi n mine un frate, un to varas, un prieten, un sef n caz de mare nevoie. Cunosc padurea, viitorul nostru c amin si mi iau sarcina sa va gasesc acolo un adapost sigur, unde sa duceti o viat a fericita si placuta. Taina acestui adapost nu va fi dezvaluita niciodata, nima nui. Vom fi propriii nostri paznici si va trebui sa ne aratam discreti si prevaz atori. Pregatiti-va de plecare, am sa va duc ntr-un loc retras, unde dusmanii nos tri nu au cum sa ajunga. nca o data, iubiti frati saxoni, va multumesc pentru ncre derea voastra; o voi merita, pentru ca voi fi cu voi si la bine si la rau. Pregatirile de plecare nu durara mult, mai ales ca normanzii nu lasasera nimic b ietilor proscrisi. Trei ceasuri mai trziu, Robin Hood si Micul-John, nsotiti de tarani, patrundeau ntr -o subterana ncapatoare situata n inima padurii. Aceasta pivnita, foarte uscata, a vea n tavan niste descinderi mari care ngaduiau aerului si luminii sa circule n voi e pe toata ntinderea ei. - ntr-adevar, Robin ? spuse Micul-John ? eu care cunosc padurea la fel de bine ca si dumneata, sunt uimit de descoperirea pe care ai facut-o. Cum se face oare ca -n padurea Sherwood se gaseste o locuinta att de confortabila? - Se pare ? raspunse Robin ? ca a fost construita de niste fugari saxoni n timpul lui Wilhelm Cuceritorul. Cteva zile dupa ce prietenii nostri se instalasera n padurea Sherwood, doi oameni din ceata lor plecati la Mansfeld dupa cumparaturi i adusera lui Robin la cunosti nta ca o trupa alcatuita din cinci sute de normanzi, neputnd face altceva mai bun , darmase de-a binelea zidurile ospitalierei case care fusese odinioara Gamwell H all. Capitolul XX Trecura cinci ani. Ceata lui Robin Hood, instalata confortabil n padure, traia n deplina siguranta, d esi normanzii, dusmanii ei firesti, aveau cunostinta de existenta ei. La nceput, oamenii se hranira cu vnat, nsa, cum dupa un timp aceasta resursa ar fi devenit nen destulatoare, Robin Hood trebui sa se ngrijeasca ntr-un mod mai sigur de cele nece sare oamenilor sai. n consecinta, dupa ce organiza supravegherea drumurilor care strabat n toate directiile padurea Sherwood, ncepu sa ncaseze un impozit de la drum eti. Acest impozit, foarte piperat daca strainul surprins era un mare senior, se reducea la o nimica toata n caz contrar. De altfel, aceste zilnice ncasari abuziv e nu semanau cu un furt; ele erau facute cu multa gratie si curtenie.

Iata cum opreau oamenii lui Robin Hood pe calatori: - Domnule strain ? spuneau ei, scotndu-si cuviincios boneta din cap ? seful nostr u, Robin Hood, o asteapta pe naltimea voastra ca sa poata sta la masa. Aceasta invitatie, care nu putea fi refuzata, era primita deci cu recunostinta. Condus ntotdeauna cu multa curtenie n fata lui Robin Hood, strainul se aseza la ma sa cu gazda sa, mnca bine, bea si mai bine, iar la desert afla suma cheltuita n ci nstea lui. Este de la sine nteles ca aceasta cifra era proportionala cu valoarea financiara a strainului. Daca avea bani la el, platea pe loc, daca nu avea destu i bani asupra lui, dadea numele si adresa familiei, careia i se cerea o suma nsem nata drept rascumparare. n acest din urma caz, calatorul, desi ramnea prizonier, e ra asa de bine tratat, nct astepta ceasul punerii n libertate fara cea mai mica nem ultumire. Pe normanzi, placerea de a lua masa cu Robin Hood i costa foarte scump, dar niciodata nu s-au plns ca ar fi fost constrnsi la aceasta. De doua sau de trei ori a fost trimisa o companie de soldati mpotriva celor din p adure, dar, ntotdeauna nvinsa n chip rusinos, ea declara ca ceata lui Robin Hood es te de nebiruit. Daca marii seniori erau jefuiti fara mila, n schimb oamenii sarac i, fie ei saxoni sau normanzi, erau foarte bine primiti. Cnd lipsea Tuck, si ngadui au sa opreasca uneori cte un calugar care, daca primea de buna voie sa faca o slu jba pentru ei, era rasplatit cu multa generozitate. Tuck, vechiul nostru prieten, fiind foarte fericit ntr-o asemenea tovarasie, nu s e gndea o clipa sa se desparta de ei. si cladise o chilioara n apropierea pivnitei si traia copios mncnd cele mai bune produse ale padurii. Bea mereu bunul frate: vi n, cnd avea norocul sa gaseasca vreo cteva sticle, bere tare cnd nu avea vin si apa proaspata, cnd vai, norocul schimbator i ntorcea spatele. nsa este de la sine nteles ca-n situatia aceasta sarmanul Gilles se strmba ngrozitor si striga n gura mare ca apa proaspata si limpede de izvor e gretoasa si fara gust. Timpul nu schimbase n bine firea bravului calugar. Era acelasi om flecar, galagios si fanfaron, gata oricnd sa se ia la harta. nsotea ceata n drumurile ei prin padure si era mai mare d ragul sa-i ntlnesti pe acesti oameni veseli, cu chip zmbitor, cu vorba vioaie, care , chiar atunci cnd opreau calatorii, nu pierdeau nimic din binevoitoarea lor buna dispozitie. Ei se aratau tuturor att de fericiti, att de ncntati de felul lor de vi ata, nct lumea i numi prieteneste "oamenii veseli ai padurii". De cinci ani de zile nimeni nu mai auzise nimic nici de Allan Clare, nici de lad y Christabel; se stia numai ca baronul Fitz Alwine l urmase pe Henric al II-lea n Normandia. Sarmanul Will Roscovanul fusese nrolat ntr-o unitate militara. Halbert, care se nsu rase cu Grace May, locuia cu sotia lui n micul oras Nottingham si era tatal unei n cntatoare fetite de trei ani. Maud, frumoasa Maud, cum i spunea gentilul William, continua sa stea cu familia Gamwell, care, am spus-o, se retrasese n taina la o p roprietate a sa din Yojkshire. Lnga sotia si fiicele sale, batrnul baronet si uitas e nenorocirea; el si redobndise puterile, iar sanatatea-i nfloritoare i fagaduia o v iata ndelungata. Fiii lui sir Guy se ntovarasisera cu Robin Hood si stateau cu el n padurea verde. O mare schimbare se produsese n persoana eroului nostru: crescuse , devenise mai vnjos; frumusetea delicata a chipului sau capatase trasaturi mai b arbatesti, fara sa piarda nimic din distinctia-i rara. n vrsta de douazeci si cinc i de ani, Robin Hood parea sa aiba treizeci: ochii lui mari, negri scnteiau de ndr azneala; buclele-i matasoase ncadrau o frunte senina, usor arsa de mngierile soarel ui; gura si mustatile-i negre ca pana corbului dadeau o expresie de seriozitate chipului sau ncntator; nsa aerul sever al fetei nu-i luase nimic din binevoitoarea veselie a firii. Robin Hood, care strnea n cel mai nalt grad admiratia femeilor, nu parea nici mndru, nici magulit, inima lui apartinea Mariannei. O iubea pe tnara f ata cu aceeasi dragoste din trecut si o vizita adesea n castelul lui sir Guy. Dra gostea dintre cei doi tineri era cunoscuta de familia Gamwell si asteptau, pentr u a se casatori, napoierea lui Allan sau vestea despre moartea lui. Printre oaspetii primiti prieteneste la Barnsdale (cum se numea proprietatea bar onetului saxon) se gasea un tnar care o adora pe Marianne. Acest tnar, un vecin di n apropierea lui sir Guy (parcul castelului sau se nvecina cu proprietatea barone tului) se napoiase abia de cteva luni de la Ierusalim, unde fusese ntr-o cruciada, facnd parte din ordinul Templierilor. Sir Hubert de Boissy era cavaler si, prin urmare, sortit celibatului.

ntr-o dimineata, ntorcndu-se calare dintr-o plimbare prin mprejurimi, sir Hubert o z ari pe Marianne la o fereastra a castelului vecinului sau. O gasi frumoasa, dori sa o revada si se interesa cine era. I se spuse. Se prezenta de ndata la usa bar onetului, se recomanda drept un vecin binevoitor si cumsecade, i oferi batrnului p rietenia lui si ncerca sa-i capete ncrederea. Era o cucerire foarte greu de facut; batrnul saxon, care-i dispretuia pe normanzi, se arata rezervat si primi cu o ex trema raceala avansurile seniorului de Boissy. Fara sa se descurajeze n urma aces tui prim esec, cavalerul reveni. Din prudenta, sir Guy se arata mai ngaduitor. La cteva zile dupa aceasta a doua ntrevedere, Hubert facu o vizita si doamnelor de G amwell si, odata primit n cercul familiei, se arata att de sincer, de afectuos, de binevoitor, nct sir Guy, caruia cavalerul i istorisea minunate povestiri, vazu dis parnd ncetul cu ncetul sentimentul de nencredere pe care i-l inspirase doar nfatisare a normandului. Vizitele lui Hubert se nmultira, iar el se comporta cu atta iscusinta, nct cstiga pe deplin stima si prietenia batrnului, pentru care deveni curnd un tovaras foarte ag reabil. Galant cu tinerele fete, fara sa fie suparator, el le mpartea n mod egal a mabilitati si atentii. Nimeni nu se putea plnge de insistentele sale, care pareau pornite numai din prietenie. Asa le considera si Marianne, careia nu-i trecu pr in minte sa-i spuna ceva lui Robin. Totusi, tnara se temea de o ntlnire ntmplatoare nt re cei doi barbati, n salonul castelului, ntlnire care l-ar fi putut determina pe R obin Hood sa savrseasca vreo imprudenta, caci era lesne de ghicit ca impetuosul tn ar n-ar fi vazut cu ochi buni prietenia dintre un saxon si un dusman al neamului sau. Hubert de Boissy era unul dintre acei oameni care, fara sa posede calitati fizic e si morale deosebite, au norocul sa placa femeilor si sa fie iubiti de acestea. Caracterul sau gata oricnd sa se mladieze dupa mprejurari lasase sa se creada des pre el ca ar avea o inima buna, ceea ce i adusese mari succese n societate. Aceast a admiratie inexplicabila l facu foarte ngmfat si-i dadu o doza de obraznicie carel mpiedica sa-si imagineze ca el ar putea sa ntmpine un refuz din partea unei femei pe care ar fi onorat-o cu atentia sa. Regulile ordinului din care facea parte Hubert i interziceau casatoria si-l supun ea obligatiilor unei vieti caste; nsa, la drept vorbind, cei mai multi dintre tem plieri erau asemenea lui Hubert, care, obisnuit cu luxul unei averi princiare, t raia n lume si ducea viata unui tnar care dispunea pe de-a-ntregul dupa cum i era v oia de inima lui, de averea lui si de timpul lui liber. De cum o vazu pentru prima data pe nevinovata Marianne, n inima cavalerului se ap rinse o patima nestavilita si aceasta patima ascunsa de privirile tuturor si ign orata de aceea care era obiectul ei deveni pentru Hubert un adevarat chin. Tinut la distanta de atitudinea rece a fetei, exasperat de dispretul mndru pe care ace asta l nutrea pentru uzurpatorii normanzi, el se ndragosti de Marianne cu o dragos te plina de ura n care dorinta si repulsia se amestecau n acelasi timp. Cavalerul era un spirit destul de patrunzator si avea suficienta experienta ca s a-si dea seama ca, n afara de bunul sir Guy, toata familia i ndura anevoie prezenta . Nici el nu se simtea la largul lui lnga aceia pe care-i numea prietenii sai, da r mpotriva carora urzea cu lasitate o razbunare crunta. n ciuda firii sale bune si generoase, batrnului baronet i se ntmpla adeseori sa lase sa i se ghiceasca dispre tul sau fata de normanzi si sa-i califice cu epitete injurioase. Hubert si stapnea mnia pe care i-o pricinuiau aceste insulte excesive, zmbea cu un aer ngaduitor si m pingea fatarnicia pna acolo, nct se facea ca mpartaseste parerile gazdei, numai dupa ce ncerca sa le combata pentru a-si atrage mila si simpatia. Hubert era nzestrat cu o inteligenta remarcabila; el judeca repede si bine atunci cnd interesul pasiunilor sale cerea sa se orienteze rapid. Asa ca, nca de la prim a ntlnire, i-a fost usor sa-l judece pe sir Guy, sa-si dea seama ca bunul batrn est e un om simplu, sincer, deschis, incapabil sa banuiasca la altii gndurile josnice pe care el nu le avea. Dupa doua luni de la prima vizita facuta la castel, Hube rt ajunsese sa fie tratat, n aparenta, ca un adevarat prieten al familiei. Winifred si Barbara, cele doua fiice ale baronetului, se purtau fata de normand cu o politete curtenitoare; nsa nu acelasi lucru se ntmpla cu Marianne, care instin ctiv, se temea de aceasta aparenta de om cumsecade a cavalerului. Hubert aflase de apropiata casatorie a Mariannei, dar i fusese cu neputinta sa de

scopere numele viitorului sot. O fire mai putin nflacarata dect a cavalerului s-ar fi retras n fata atitudinii glaciale a Mariannei, nsa, la drept vorbind, Hubert e ra mnat mai degraba de un sentiment de razbunare dect de o dragoste adevarata. El astepta momentul potrivit pentru o declaratie facuta pe neasteptate si-si propun ea sa cada n genunchi dinaintea fetei si sa-i marturiseasca pe un ton umil dragos tea arzatoare ce-o simtea pentru ea. nsa, asteptnd cu rabdare perseverenta clipa cn d sa ramna singur cu Marianne, Hubert ncerca sa afle taina fetei, propunndu-si, n ca z ca ar fi izbutit, sa zdrobeasca sub calci acest periculos obstacol. ntrebati fiind de valetii lui Hubert, vasalii lui sir Guy dadura informatii false despre logodnicul Mariannei, botezndu-l pe acesta cu un nume imaginar, iar caval erul, cu toata siretenia si cu toate cercetarile foarte dibace, ramase n aceasta privinta cu desavrsire nestiutor. Reusi totusi sa afle ca viitorul sot al lui Mar ianne este saxon, tnar si de o frumusete deosebita. Si mai afla ca vizitele lui l a castel sunt tinute n cea mai mare taina. Asa fiind, cavalerul se aseza la pnda c a sa surprinda venirea rivalului sau si sa-l ucida cnd va trece. nsa aceasta inten tie plina de bunavointa fu zadarnicita: tnarul asteptat nu veni. Aici ajunsesera lucrurile: Hubert nca nu-si marturisise nici violenta patimii sal e pentru Marianne, nici ura pe care o nutrea pentru ntreaga ei familie, cnd o sarb atoare dintr-un sat aflat la o mica departare de castel chema acolo toti membrii familiei Gamwell. Hubert ceru voie sa nsoteasca doamnele, permisiune ce-i fu aco rdata cu placere. Winifred, Maud si Barbara se gndeau bucuroase la aceasta excursie, nsa Marianne, c are astepta vizita lui Robin Hood, pretexta o violenta durere de cap ca sa poata ramne singura la castel. Familia pleca, nsotita de vasalii mbracati n haine de sarbatoare. n afara de un barb at ramas de paza si de doua slujitoare, toti plecara din Barnsdale. Ramasa singura, Marianne se urca n camera ei, se mbraca frumos si se aseza la o fe reastra de unde putea sa vada cteva drumuri ce se ndreptau spre castel. n fiece cli pa credea ca aude sunetul melodios al cornului, chemare care i vestea apropierea iubitului. Atunci, capul ei ncntator se apleca putin, o stralucire fugara i lumina ochii gnditori, buzele rosteau grav un nume si toata faptura i fremata de bucurie, de neliniste, de asteptare. Dar nici sunetul nu se auzi, nici silueta dorita nu -si alungi forma-i eleganta pe nisipul auriu al drumului si atunci Marianne, nev aznd nimic cu ochii, privi n adncul fiintei sale ca sa vada cu inima. Asteptarea fu lunga si curnd deveni dureroasa. Marianne iscodi zarea, scormoni cu privirea aleile parcului, lua aminte la toate zgomotele si, dezamagita n nadejde a-i arzatoare, ncepu sa plnga ncet. Asezata ntr-un jilt, cu capul sprijinit n palma, se lasa prada unei naive disperari, cnd, deodata, un zgomot usor o facu sa-si rid ice fruntea. n fata ei era Hubert. Marianne scoase un strigat si vru sa fuga. - De ce va este teama, miss? Ma luati drept fiul iadului? Dumnezeu fie binecuvnta t! Credeam ca am dreptul sa presupun ca prezenta mea n camera unei fete nu poate fi pentru ea un motiv de teama. - Iertati-ma, messire ? ngaima fata, cu o voce tremuratoare ? nu v-am auzit desch iznd usa. Eram singura si... - mi face impresia ca va place foarte mult singuratatea, ncntatoare Marianne si cnd i se ntmpla unui prieten de-al dumneavoastra sa va surprinda astfel, i aratati o fa ta att de nemultumita, de parca ar fi avut stngacia sa va ntrerupa dintr-o convorbi re amoroasa. Dupa o clipa de spaima, Marianne si redobndi calmul ei obisnuit. Ridi ca fruntea cu demnitate si cu pas hotart, se ndrepta spre usa. Cavalerul de Boissy o opri. Domnisoara ? spuse el ? vreau sa va vorbesc: faceti-mi placerea sa-mi a cordati cteva minute. De fapt, credeam ca vizita mea o sa fie mai bine primita. - Vizita dumneavoastra, messire ? raspunse tnara, cu dispret ? este tot att de nep lacuta pe ct a fost de neasteptata. - Adevarat? striga Hubert. Sunt foarte mhnit, nsa ce vreti, domnisoara, trebuie sa stii sa nduri ceea ce nu poti mpiedica. - Daca sunteti gentilom, stiti cum sa va purtati n lume, sir Hubert; este destul sa va rog sa ma lasati singura. - Sunt gentilom, frumoasa copila ? raspunse glumet cavalerul ? dar mi place att de mult societatea aleasa, nct mi trebuie un motiv mai puternic dect o simpla dorinta, ca sa ma hotarasc s-o parasesc.

- ncalcati toate regulile bunei-cuviinte, messire ? raspunse Marianne. Atunci va rog sa-mi ngaduiti sa va las, acolo unde ati patruns fara sa fiti nici chemat, ni ci dorit. - Domnisoara ? relua Hubert, cu obraznicie ? astazi vreau sa uit cu desavrsire de buna-cuviinta si daca nu am de gnd sa ma retrag, n-am de gnd nici sa va las sa ie siti. Am avut onoarea sa va spun ca as vrea sa va vorbesc si cum prilejul de a v a vorbi ntre patru ochi este tot att de rar ca si frumusetea dumneavoastra, ar fi pacat pentru mine sa nu ma folosesc de ceea ce am cucerit, pretextnd, dupa pilda dumneavoastra, o puternica durere de cap. Binevoiti sa ma ascultati: va iubesc d e multa vreme... - Destul, messire ? l ntrerupse Marianne ? nu-mi este ngaduit sa aud mai mult. - Va iubesc ? repeta Hubert. - Vai! striga Marianne. Daca baronetul ar fi fost lnga mine, n-ati fi ndraznit sami vorbiti astfel. - Desigur, raspunse tnarul, cu obraznicie. O paloare ca de mort acoperi obrajii f etei. Aveti si spirit si inteligenta ? continua Hubert ? este de prisos sa-mi pi erd timpul ca sa va coplesesc cu complimente prostesti. Acest fel de a proceda a r avea, desigur, o influenta fericita asupra unei fete vanitoase si cochete; nsa fata de dumneavoastra ar fi inutil si de prost gust. Sunteti foarte frumoasa si va iubesc; dupa cum vedeti, merg drept la tinta: vreti sa-mi napoiati o parte din aceasta afectiune? - Niciodata! raspunse Marianne, cu hotarre. - Iata un cuvnt care ar fi mai prudent sa nu-l rosteasca o tnara atunci cnd i se ntmp la sa se afle singura cu un barbat foarte ndragostit de frumusetea ei. - Oh, Dumnezeule! Dumnezeule! striga Marianne, mpreunndu-si minile. - Vreti sa fiti sotia mea? Daca primiti, veti fi una dintre marile doamne din Yo rkshire. - Nefericitule! striga tnara. Va ncalcati n mod rusinos juramntul pe care l-ati facu t. mi oferiti o mna care nu este libera; apartineti ordinului Templierilor si de a ceea va este interzis juramntul casatoriei. - Pot sa fiu dezlegat de juramnt ? zise cavalerul ? si, daca primiti numele meu, nimic nu se va opune fericirii noastre. V-o jur pe nemurirea sufletului meu, Mar ianne, ca veti fi fericita. Va iubesc cu toata puterea inimii mele, voi fi sclav ul dumneavoastra, nu voi avea alt gnd dect sa va fac cea mai invidiata dintre feme i. Marianne, raspundeti-mi; nu plngeti asa; mi dati voie sa sper n dragostea dumnea voastra? - Niciodata! Niciodata! Niciodata! - Iar acelasi cuvnt, Marianne ? repeta Hubert, pe un ton prefacut. Nu va pripiti, gnditi-va nainte de a raspunde. Sunt bogat, posed cele mai frumoase domenii din N ormandia, am numerosi vasali; ei vor fi servitorii dumneavoastra; veti fi idolul ntregului tinut. Va voi acoperi parul cu perlele cele mai gingase, va voi coples i cu darurile cele mai de pret. Marianne, Marianne, v-o jur, cu mine veti fi fer icita. - Nu jurati, messire,caci va veti calca acest nou juramnt cum l-ati calcat pe cel prin care v-ati legat fata de Dumnezeu. - Nu, Marianne, va voi fi credincios. - As vrea sa cred n cuvintele dumneavoastra, messire ? relua tnara, pe un ton mai m paciuitor ? dar nu pot raspunde dorintelor pe care ele le exprima: inima mea numi apartine. - Mi s-a spus, dar nu mi-a venit sa cred, att mi-era de neplacut acest gnd. Este a devarat? Asadar, este adevarat? - Este adevarat, messire ? raspunse Marianne, rosindu-se. - Bine, fie! Voi respecta secretul inimii dumneavoastra daca mi veti spune uneori un cuvnt binevoitor, daca mi veti spune ca pot spera sa ma numesc prietenul dumne avoastra. Va voi iubi din tot sufletul! Va voi fi foarte devotat ! - Nu am nevoie de nici un prieten, messire, pentru ca n-as putea recunoaste drep turi la o afectiune pe care mi-este cu neputinta s-o mpart. Cel care mi stapneste gn dirile are singurele bogatii la a caror cucerire nazuiesc: o inima nobila, un sp irit cavaleresc si un caracter cinstit. i voi fi credincioasa si a lui pe vecie. - Marianne, nu ma lasati sa-mi pierd nadejdea, mi-as pierde mintile. Vreau sa fi

u calm si sa ma port fata de dumneavoastra n limitele respectului, dar daca conti nuati sa ma tratati cu aceeasi asprime, va fi foarte greu sa-mi pot stapni mnia. A scultati-ma, Marianne, nu se poate sa fiti iubita de omul care poate trai depart e de dumneavoastra, cu pasiunea cu care va iubesc eu. Oh, Marianne, fiti a mea! Ce viata duceti aici? Izolata n mijlocul unei familii straine. Sir Guy nu este ta tal dumneavoastra. Winifred si Barbara nu va sunt surori. Stiu ca n vinele dumnea voastra curge snge normand, iar dispretul pe care l manifestati este doar ecoul re cunostintei care va leaga de acesti saxoni. Veniti, frumoasa mea Marianne, venit i cu mine, va voi oferi o viata de lux, de placeri, de petreceri. Un surs dispretuitor nflori pe buzele Mariannei. - Messire ? spuse ea ? binevoiti sa va retrageti, propunerile pe care mi le face ti nu merita nici macar politetea unui refuz. Am avut onoarea sa va spun ca sunt logodita cu un nobil saxon. - Asadar, respingeti, dispretuiti propunerile mele, tnara trufasa? ntreba Hubert, cu voce schimbata. - Da, messire. - Puneti la ndoiala sinceritatea cuvintelor mele? - Nu, domnule cavaler si va multumesc pentru bunele dumneavoastra intentii, dar va mai rog o ultima data: lasati-ma singura. Prezenta dumneavoastra n camera mea m i pricinuieste o vie neplacere. Drept raspuns, cavalerul lua un jilt si-l apropie de cel pe care sedea Marianne. Fata se ridica si, n picioare, n mijlocul ncaperii, astepta calma, cu privirea n pa mnt, plecarea lui Hubert. - Veniti lnga mine ? spuse el, dupa o clipa de tacere ? nu vreau sa va fac nici u n rau, vreau sa obtin o fagaduiala care, fara sa va sileasca sa stricati logodna cu misteriosul necunoscut pe care l iubiti cu atta gingasie, mi va da puterea sa nd ur amintirea dispretului dumneavoastra. Rog, desi am dreptul sa cer, Marianne ? spuse Hubert, apropiindu-se de tnara fata, care, fara graba aparenta, dar cu pas hotart, se ndrepta spre usa. Usa este nchisa, miss Marianne, iar minile dumneavoastr a att de frumoase s-ar rani inutil, ncercnd sa forteze broasca. Sunt un om prevazat or, frumoasa copila; n castel nu este nimeni si, daca ati avea fantezia sa striga ti dupa ajutor, oamenii mei care asteapta la ctiva pasi de Barnsdale ar putea sa ia strigatele dumneavoastra drept un ordin de a aduce n dreptul scarii de la intr are niste cai strasnici gata nseuati si care, de voie de nevoie, va vor duce depa rte de aici. - Messire ? spuse Marianne, cu voce sugrumata de plns ? fie-va mila de mine! mi ce reti un lucru pe care mi-e cu neputinta sa vi-l acord, iar violenta nu va avea n ici o putere asupra inimii mele. Lasati-ma sa plec; vedeti ca nici nu strig, nic i nu chem pe nimeni. Va stimez ndeajuns ca sa nu iau n serios amenintarile dumneav oastra de a ma rapi; sunteti om de onoare si nici macar nu v-ati putea gndi sa sa vrsiti o fapta att de lasa. Sir Guy va iubeste, sir Guy va stimeaza, are pentru du mneavoastra consideratie, ati avea curajul sa nselati cu atta cruzime generoasa pr ietenie pe care ati vazut-o nascndu-se? Gnditi-va, toata familia Gamwell ar fi dez nadajduita... eu... eu m-as omor, cavalere. Zicnd acestea Marianne izbucni n plns. - Am jurat ca vei fi a mea. - Ati facut un juramnt lipsit de sens, messire si daca vreodata inima dumneavoast ra a batut cu dragoste pentru vreo femeie, gnditi-va n ce situatie dureroasa s-ar gasi daca un barbat ar vrea s-o sileasca pe iubita dumneavoastra sa renunte la a ceasta dragoste. Daca aveti o sora, messire, gnditi-va la ea; eu am un frate, dar n-ar supravietui daca mi-as pierde onoarea. - Vei fi sotia mea, Marianne, sotia mea scumpa si respectata; vino cu mine. - Nu, messire, niciodata. Hubert care se apropiase ncet de Marianne, vru s-o mbratiseze. Tnara fata scapa din ticaloasa mbratisare si, retragndu-se n celalalt colt al camerei, ncepu sa strige c u disperare: - Ajutor! Ajutor! Prea putin speriat de o chemare pe care o stia fara sorti de izbnda, Hubert ncepu sa rda cu cruzime si izbuti s-o apuce de mini. nsa n clipa cnd ncerca s-o traga spre e l, fata, cu un gest iute ca gndul, smulse pumnalul agatat la cingatoarea lui Hube

rt si se repezi spre fereastra deschisa. Sarmana copila, n deznadejdea ei, era ga ta sa-si nfiga pumnalul n piept sau sa se arunce pe fereastra cnd, deodata, liniste a cmpiei fu tulburata de sunetul unui corn care-si risipea notele-i armonioase. P e jumatate aplecata peste fereastra, Marianne tresari usor; apoi, cu pumnalul n mn a, ridica fruntea, si ncorda auzul si, cu inima batnd sa-i sparga pieptul, asculta. Sunetul, mai nti vag si nedeslusit, se auzi din ce n ce mai limpede, apoi izbucni n tr-o vesela fanfara. Vrajit de farmecul acestei melodii neasteptate, Hubert se o pri locului, dnd pace fetei, dar cnd sunetul cornului nceta sa se mai auda, se apro pie de Marianne, ncercnd s-o ndeparteze cu forta de fereastra. - Ajutor, Robin, ajutor! ncepu sa strige Marianne, cu glas rasunator. Ajutor, rep ede, repede, Robin, dragul meu Robin, cerul te trimite! Trasnit de surpriza cnd auzi rostindu-se acest nume de temut, Hubert ncerca sa nabu se strigatele Mariannei, dar fata se zbatu cu o energie si cu o forta extraordin are. Deodata numele Mariannei rasuna afara, urmat de zgomotul unei lupte, apoi u sa camerei unde se afla fata zbura n tandari si, n prag, se ivi Robin Hood. Fara s a scoata un strigat, fara sa spuna o vorba, Robin se napusti asupra cavalerului, si nfipse minile n gtul lui si-l trnti la picioarele Mariannei. - Ticalosule! striga Robin, tinnd piciorul pe pieptul lui Hubert. ncerci sa brutal izezi o femeie?! Marianne, n lacrimi, cazu n bratele logodnicului sau. - Fii binecuvntat, dragul meu Robin! spuse ea. Mai mult dect viata, mi-ai salvat o noarea. - Scumpa mea Marianne ? raspunse tnarul, n-am cerut niciodata alta favoare lui Du mnezeu dect sa ma gasesc lnga tine cnd esti n primejdie. Binecuvntata fie providenta care mi-a calauzit pasii! Linisteste-te, ai sa-mi spui dupa aceea ce s-a petrecu t nainte de fericita mea sosire. Ct despre dumneata, ticalos nerusinat ? continua Robin Hood, ntorcndu-se spre cavalerul care se ridicase ntre timp ? pleaca de aici! O respect prea mult pe tnara pe care ai avut ndrazneala s-o insulti, ca sa-mi ngad ui sa te lovesc n fata ei. Iesi!... Nu vom ncerca sa descriem furia seducatorului ticalos: aducea a nebunie. Ochii lu i aruncau spre tnara pereche o privire ncarcata de ura; mormai cteva cuvinte nentele se si, dezarmat, ridicol, insultat, facut de rusine, iesi pe usa, cobor clatinnduse treptele pe care le urcase att de vesel si se ndeparta de castel. Robin Hood o tinea strns la piept pe Marianne, iar fata continua sa plnga, cautnd sa-i explice s alvatorului ei ct se bucura de prezenta lui. - Marianne, scumpa mea Marianne ? spunea Robin, blnd ? n-ai de ce sa te mai temi, sunt cu tine. Hai, ridica-ti spre mine chipul tau frumos, vreau, vreau sa-l vad linistit si surzator. Marianne ncerca sa raspunda dragastoasei cereri a prietenul ui sau, dar nu putu scoate nici un cuvnt, att era de tulburata. Cine este tnarul ac esta, draga mea? ntreba Robin dupa un timp de tacere, asezndu-se alaturi de tnara f ata, care nca mai tremura. - Un senior normand ale carui domenii se nvecineaza cu Barnsdale ? raspunse fata, cu teama. - Un normand?! striga Robin. Cum se poate ca unchiul meu sa primeasca n casa un o m care apartine acestui neam blestemat? - Dragul meu Robin ? zise Marianne ? dupa cum stii, sir Guy este un batrn prevaza tor si ntelept: nu-l judeca nrurit de mnia care te stapneste acum. Daca l-a primit n c asa pe cavalerul Hubert de Boissy, fii sigur ca a avut un motiv serios ca s-o fa ca. Ca si dumneata, ba poate chiar mai mult, sir Guy i dispretuieste pe normanzi. n afara de prevedere, care l-a silit pe unchiul dumitale sa-l primeasca pe caval er, au mai fost la mijloc viclenia, abilitatea si prefacatoria mieroasa cu care acesta a reusit sa cstige bunavointa ntregii familii. Sir Hubert se arata att de re spectuos, de umil si de devotat, nct toata lumea s-a lasat nselata de cinstea apare nta a caracterului sau. - Si dumneata, Marianne? - Eu ? spuse fata ? eu nu stateam sa-l judec, dar gaseam n privirea lui ceva fals care ma mpiedica sa am ncredere. - Cum a reusit sa patrunda n camera dumitale? - Nu stiu. Plngeam pentru ca... si tnara fata si pleca privirea, rosindu-se. - Pentru ca?... o ntreba Robin, dragastos.

- Pentru ca nu mai veneai ? spuse Marianne, cu un surs blnd. - Iubita mea draga!... - Un zgomot usor mi-a atras atentia, am ridicat capul si l-am vazut pe cavaler. l parasise pe sir Guy pentru un motiv oarecare, ndepartase slujitoarele, si-si pus ese oamenii sa supravegheze casa. - Stiu ? o ntrerupse Robin ? am rasturnat doi care au ncercat sa-mi atina calea. - Oh, draga Robin, m-ai salvat! Fara dumneata as fi fost moarta acum; eram gata sa ma njunghii, cnd am auzit sunetul cornului dumitale. - Unde locuieste ticalosul asta? ntreba Robin, scrsnind din dinti. - La ctiva pasi de aici ? spuse fata, ducndu-l pe Robin spre fereastra. Vino ? con tinua ea ? vezi cladirea aceea al carei acoperis ntrece copacii din parc? Acela e ste castelul seniorului de Boissy. - Multumesc, draga Marianne, dar acum sa nu mai vorbim de omul acela, sufar ca mi nile lui ticaloase ti-au putut atinge minile. Sa vorbim despre noi, despre priete nii nostri. Am sa-ti dau vesti bune, draga Marianne, vesti care au sa te faca fe ricita. - Vai, draga Robin ? zise fata, cu amaraciune ? sunt att de putin obisnuita cu bu curia, nct nici macar nu pot sa sper la o ntmplare fericita. - Si totusi gresesti, draga mea. Haide, uita ceea ce s-a ntmplat si ncearca sa ghic esti care sunt aceste vesti bune. - Oh, draga Robin! striga fata. Vorbele dumitale ma fac sa cred ntr-o fericire ne sperata. Ai obtinut iertarea regelui? Da? Esti liber si nu mai esti silit sa fug i de oameni? - Nu, Marianne, nu, sunt tot un biet proscris; nu-i vorba de mine. - Atunci, de fratele meu, de dragul meu Allan? Unde este, Robin? Cnd va veni sa m a vada? - Sper ca o sa vina foarte curnd ? zise Robin. Am primit vesti de la el printr-un om care a intrat n ceata mea. Acest om, care a fost facut prizonier de normanzi cnd ne-am ncaierat cu soldatii cruciati n padurea Sherwood, a fost silit sa intre n slujba baronului Fitz Alwine. Baronul mpreuna cu lady Christabel s-a napoiat ieri la castelul din Nottingham. O data cu el a venit si saxonul facut soldat, dar pr imul gnd al acestuia a fost sa treaca de partea noastra. El mi-a spus ca Allan Cl are avea un rang de vaza n armata regelui Frantei si ca era pe punctul de a obtin e o nvoire ca sa petreaca vreo cteva luni n Anglia. - Iata o veste foarte fericita, draga Robin ? spuse Marianne ? ca totdeauna esti ngerul pazitor al sarmanei dumitale prietene. Allan te iubeste mult, dar o sa te iubeasca si mai mult cnd am sa-i spun ct ai fost de generos si de bun cu cea care , fara ajutorul afectiunii dumitale protectoare, ar fi murit de plictiseala, de tristete si de grija. - Draga Marianne ? raspunse tnarul ? sa-i spui lui Allan ca am facut tot ce mi-a stat n putinta ca sa te ajut sa nduri cu rabdare durerea pe care ti-o pricinuia ab senta lui; sa-i spui ca am fost pentru dumneata un frate iubitor si devotat. - Un frate? Ah, mai mult dect un frate ? rosti ncet Marianne. - Iubita mea draga ? murmura Robin, strngnd-o la piept ? spune-i ca te iubesc cu p atima si ca toata viata mea ti apartine. Dragastoasa convorbire dintre cei doi tineri se prelungi mult si daca s-a ntmplat ca Robin sa strnga prea tare minile frumoasei sale logodnice n minile lui, aceasta a fectuoasa mngiere s-a pastrat n limitele caste ale unei dragoste pline de respect. A doua zi, cum se lumina de ziua, Robin Hood ncaleca si, fara sa anunte nimanui a ceasta plecare precipitata, se ndrepta grabit spre padurea Sherwood. Din ordinul sau, vreo cincizeci de oameni, sub comanda Micului-John, se ndreptara spre Barnsd ale, unde se ascunsera n preajma satului, n asteptarea ultimelor instructiuni din partea tnarului lor sef. Chiar n aceeasi seara, Robin Hood si duse oamenii ntr-o pad urice din fata castelului lui Hubert de Boissy si le povesti n cteva cuvinte mrsava purtare a cavalerului normand. - Am aflat ? adauga Robin, ca Hubert de Boissy pregateste o razbunare cumplita; si-a adunat cei patruzeci de vasali ai sai si n noaptea asta vrea sa atace castel ul scumpei noastre rude si prieten sir Guy de Gamwell; planuieste sa dea foc cla dirilor, sa omoare barbatii si sa rapeasca femeile. Ei bine, baieti! Si-a facut aceste planuri uitnd de noi. Noi vom apara mprejurimile domeniului din Barnsdale.

Victoria noastra nu poate fi pusa la ndoiala. Cu ndemnare si curaj, nainte! - nainte! strigara cu nflacarare padurarii veseli. De cum se ntuneca, pe portile castelului lui Hubert de Boissy iesi un plc de oamen i ce se ndreptara n tacere spre Barnsdale. Dar abia trecura hotarul domeniilor nor mandului, ca un strigat de razboi zbura peste capetele lor, nghetndu-i de spaima. Hubert se arunca n mijlocul lor si ncepu sa-i ncurajeze cu gestul si cu fapta, apoi se repezi nspre partea de unde venise strigatul amenintator. n aceeasi clipa, ca la un semn, padurarii, tsnira din padure si se napustira asupra micii trupe. ncaie rarea, care ncepu cu violenta, avea sa devina sngeroasa cnd Robin Hood se gasi fata n fata cu cavalerul de Boissy. Lupta fu cumplita. Hubert se apara vitejeste, dar Robin Hood, ale carui forte sporisera nsutit din pricina mniei, facu minuni de vi tejie si-si mplnta sabia, pna la garda, n pieptul cavalerului normand. Vasalii cerur a ndurare si Robin se arata generos. Odata dusmanul ucis, porunci ncetarea luptei. Castelul Boissy fu dat prada flacarilor, iar stapnul acestui minunat domeniu, spn zurat de un copac de pe drum. Marianne era razbunata.

Proscrisul

Capitolul I n primele ore ale unei frumoase dimineti de august, Robin Hood, cu inima plina de bucurie si cu cntecul pe buze, se plimba singur pe o poteca ngusta din padurea Sh erwood. Deodata auzi un glas puternic cntnd o balada de-a lui, nsa cu niste intonat ii att de ciudate nct cel care o cnta dovedea o totala necunoastere a regulilor muzi cale. - Pe Maica Precista! murmura tnarul, ascultnd atent cntecul necunoscutului. Iata un lucru care mi se pare foarte ciudat. Cuvintele pe care le-am auzit sunt facute de mine nca de pe vremea cnd eram un copilandru, dar nu le-am dat nimanui sa le nve te. Tot gndindu-se astfel, Robin se strecura n spatele unui copac ca sa astepte acolo trecerea calatorului necunoscut. Acesta se arata curnd. Ajuns n dreptul stejarului la radacina caruia se asezase Robin, el si arunca privirea nspre adncul padurii. - Oho! exclama necunoscutul, zarind prin desis o minunata turma de cerbi. Iata n iste cunostinte vechi, ia sa vedem daca mai am nca ochiul bun si mna sigura. Pe sfn tul Pavel, o sa-mi faca placere sa trag o sageata n voinicul acela care paseste a gale. Zicnd acestea, strainul lua o sageata din tolba, o potrivi n arc si ochi cerbul, c are cazu lovit de moarte. - Bravo! striga o voce glumeata. Lovitura vadeste o mare iscusinta!... Surprins, strainul se ntoarse brusc: - Credeti, messire? zise el, cereetndu-l pe Robin din cap pna n picioare. - Desigur, sunteti foarte ndemnatic. - Ce-i drept e drept ? rosti necunoscutul, cu glas dispretuitor. - Fara ndoiala si mai cu seama pentru un om care nu-i obisnuit sa vneze cerbi. - De unde stiti ca nu-s obisnuit cu asemenea exercitii?

- Dupa felul cum tineti arcul. Pun ramasag pe ce vreti, domnule necunoscut, ca v a pricepeti mai bine sa doborti un om pe cmpul de lupta dect sa culcati la pamnt un cerb, n desis. - Strasnic raspuns! striga strainul, rznd. Mi-e oare ngaduit sa aflu numele unui om cu privirea att de agera, nct poate sa judece, dupa o singura lovitura, care-i deo sebirea dintre un soldat si un padurar? - n treburile de fata, numele meu este de mica nsemnatate, domnule. Pot sa va nsir n sa calitatile mele. Sunt unul din paznicii principali ai acestei paduri si n-am pofta sa las cerbii fara aparare, la bunul plac al celor care se gndesc sa traga n ei numai ca sa-si ncerce dibacia. - Prea putin mi pasa de pofta dumitale, frumosule padurar ? raspunse necunoscutul , cu hotarre ? si sa stii ca n-ai sa ma-mpiedici dumneata sa trag cu sagetile mel e unde am chef; am sa omor cerbi, pui de caprioara, tot ce-mi place. - Asta nu v-ar fi greu, daca eu nu m-as mpotrivi, nsa pentru ca sunteti un strasni c vnator ? zise Robin ? va fac o propunere. Ascultati: sunt seful unei cete de oa meni hotarti, isteti si foarte ndemnatici n tot felul de exercitii potrivite cu ndele tnicirea lor. Cred ca sunteti un baiat cumsecade. Daca aveti o inima cinstita si o fire pasnica si mpaciuitoare, m-as bucura sa va primesc n ceata mea. Odata intr at, veti putea sa vnati; dar daca nu primiti propunerea mea, va poftesc sa parasi ti padurea fara ntrziere. - ntr-adevar, domniile paznic, vorba va e plina de ngmfare. Ei bine, luati acum ami nte la ce va spun si eu. Daca nu va grabiti sa-mi ntoarceti spatele, o sa va dau un sfat care, fara vorba multa, o sa va-nvete sa va masurati cuvintele; acest sf at, dragutule, o sa fie o ploaie de lovituri de ciomag trase fara a sta mult pe gnduri. - Tu sa ma lovesti pe mine? striga dispretuitor Robin. - Da, eu. - Mai baiete ? zise Robin ? nu vreau sa ma-nfurii, caci ar fi vai de tine, nsa da ca n-o iei numaidect din loc, mai nti o sa fii strasnic pedepsit, apoi sa-ti luam m asura gtului si-o sa vedem ct de greu ti-atrna trupul sus pe craca cea mai nalta din padure. Strainul izbucni n rs. - Sa fiu batut si spnzurat! spuse el. Iata un lucru ciudat, daca n-ar fi cu neput inta. Hai, ncearca, te-astept. - Nu-mi dau osteneala sa ciomagesc cu mna mea pe toti fanfaronii ntlniti n drum, dra ga prietene ? raspunse Robin. Am oameni care fac n numele meu aceasta slujba nece sara. Am sa-i chem si tu ai sa te lamuresti cu ei. Robin Hood duse cornul la gura si era gata sa-si slobozeasca chemarea, cnd strain ul puse o sageata n arc si striga cu asprime: - Opreste-te sau te omor! Robin lasa cornul sa-i cada din mna, lua arcul si, repezndu-se spre strain cu o ne banuita sprinteneala, striga la rndu-i: - Nesabuitule! Nu-ti dai seama cu cine te pui? nainte de a ma fi atins tu, te-as fi lovit eu, iar moartea pe care mi-ai fi trimis-o te lua nti pe tine. Fii om cu j udecata! Suntem straini si unul si celalalt si ne purtam ca niste dusmani fara a avea o pricina cu temei. Arcul este o arma sngeroasa. Pune-ti sageata n tolba si fiindca vrei sa te joci cu ciomagul, fie ciomagul! Primesc lupta! - Fie ciomagul! repeta strainul, iar cel ce va avea ndemnarea sa loveasca la cap, va fi nu numai nvingator, dar va putea sa hotarasca soarta potrivnicului sau dupa cum i va fi voia. - Ma-nvoiesc ? raspunse Robin ? dar baga de seama la urmarile pe care singur leai vrut, caci daca te fac sa-mi ceri ndurare, am dreptul sa te iau n ceata mea. Pr imesti? - Da. - Prea bine si fie ca cel mai ndemnatic sa nvinga! - Amin! ncheie strainul. Lupta ncepu. Loviturile date la nimereala de cei doi adversari l coplesira pe stra in, care nu izbuti sa-l atinga pe Robin nici macar o singura data. Mnios si rasuf lnd din greu, bietul baiat arunca arma. - Stai, opreste-te! zise el. Sunt frnt de oboseala.

- Te recunosti nvins? ntreba Robin. - Nu, nsa recunosc ca esti cu mult mai presus dect mine. Te pricepi de minune sa mn uiesti ciomagul si asta-i spre folosul tau; ct de ct, trebuie ca lupta sa fie pe m asura amndurora. Stii sa mnuiesti sabia? - Da ? raspunse Robin. - Vrei sa ne luptam mai departe cu sabia? - Cum de nu. si luara sabiile. ndemnatici si unul si celalalt, se luptara un sfert de ceas fara sa poata sa se raneasca. - Opreste-te! striga Robin deodata. - Esti obosit? ntreba strainul, cu un surs triumfator. - Da ? raspunse sincer Robin ? si-apoi socotesc ca o lupta cu sabia este un lucr u foarte putin placut. Ciomagul e altceva: loviturile lui sunt mai putin primejd ioase si, ntr-un fel, mai folositoare. Sabia are ceva aspru si crud. Desi am obos it, ntr-adevar ? adauga Robin, cercetnd chipul necunoscutului, care purta pe cap o tichie ce-i ascundea o parte din frunte ? nu-i asta singura pricina care m-a fa cut sa cer ntreruperea luptei. De cnd ma aflu n fata ta, mi-au renviat n minte aminti ri din copilarie; privirea ochilor tai mari si albastri nu mi-e necunoscuta. Gla sul tau mi aminteste glasul unui prieten, inima mea se simte mboldita spre tine. S pune-mi cum te cheama. Daca tu esti acela pe care-l iubesc si pe care-l astept c u toata nerabdarea unei adnci si duioase prietenii, fii binevenit! Daca esti un s train, nu-i nimica, vei fi tot binevenit. Te voi ndragi pentru tine si pentru ami ntirile dragi ce se trezesc n mine cnd te vad. - Vorba ti-e blnda si ma farmeca, domnule padurar ? raspunse necunoscutul ? dar, spre marea mea parere de rau, nu pot sa-ti ndeplinesc cinstita dumitale cerere. N u sunt liber; numele meu este o taina pe care prevederea ma sfatuieste s-o pastr ez cu grija. - N-ai de ce sa te temi de mine ? spuse Robin ? eu sunt ceea ce oamenii numesc u n proscris. De altfel, nu sunt n stare sa tradez ncrederea unei inimi care s-a ncre dintat inimii mele si dispretuiesc josnicia omului care ar ndrazni sa dea n vileag chiar o taina aflata ntmplator. Spune-mi numele tau. (Strainul mai sovai o clipa. ) ti voi fi prieten ? adauga Robin, cu sinceritate. - Primesc ? raspunse necunoscutul. Ma numesc William Gamwell. Robert scoase un strigat: - Will! Will! Dragul meu Will Roscovanul! - Da. - Si eu sunt Robin Hood. - Robin! striga tnarul, aruncndu-se n bratele prietenului sau. Ce fericire! Cei doi tineri se mbratisara calduros, apoi, cu ochii stralucind de o bucurie neg raita, se cercetara unul pe altul, uimiti, tulburati. - Si eu care te-am amenintat! spuse Will. - Si eu care nu te-am recunoscut! spuse Robin. - Am vrut sa te ucid! striga Will. - Si eu te-am ciomagit! continua Robin, izbucnind n rs. - Ah! Ce face... Maud? - Foarte bine. - Cum e?... - Aceeasi fata ncntatoare care te iubeste Will, care numai pe tine te iubeste pe l ume. A plns, biata fata, din pricina lipsei tale. Si tu, sarmane Will, ai suferit mult. n schimb, ai sa fii fericit daca tot o mai iubesti pe buna si frumoasa Mau d. - Cum adica, o mai iubesc? Cum poti sa ma-ntrebi asa ceva, Robin? Ah, sigur c-o iubesc si Dumnezeu s-o binecuvnteze ca nu m-a uitat! Nici o clipa n-am ncetat ma gn desc la ea si chipul ei scump era nchis n inima mea si-mi da putere; ea a fost cur ajul soldatului pe cmpul de lupta, mngierea prizonierului n bezna temnitei. Robin, M aud mi-a fost gnd si vis, nadejde si viitor. Datorita ei am putut sa ndur cele mai crunte lipsuri, cele mai dureroase cazne. Dumnezeu mi-a sadit n inima o nezdrunc inata ncredere n viitor; am fost ncredintat ca am s-o revad pe Maud si ca am sa fiu sotul ei, ca sa-mi petrec alaturi de ea ultimii ani ai vietii. - Aceasta nadejde care nu te-a parasit este pe cale sa se ndeplineasca, draga Wil

l ? spuse Robin. - Da, nadajduiesc, sau mai bine zis am aceasta dulce credinta. Ca sa-ti dovedesc , prietene Robin, ct de mult m-am gndit la scumpa copila, o sa-ti povestesc un vis pe care l-am avut pe cnd ma aflam n Normandia. Cu toate ca a fost acum aproape o luna, tot l mai tin minte. Se facea ca zaceam n fundul unei temnite, cu minile lega te, cu trupul ferecat n lanturi si cum stam asa, am vazut-o deodata pe Maud lnga m ine, palida ca o moarta si plina de snge. Sarmana fata ntindea spre mine minile-i r ugatoare, dar eu nu ntelegeam ce vrea, desi vedeam ca sufera cumplit si ca ma che ama n ajutor. Cum ti-am spus, eu eram ferecat n lanturi, ma tavaleam pe jos si, n n eputinta mea, muscam fierul ce-mi ncercuia bratele. Cu un cuvnt, ma straduiam din rasputeri sa ma trasc pna la Maud. Deodata, lanturile ncepura sa-si slabeasca strnso area, apoi cazura. Am sarit n picioare si m-am repezit spre Maud. Am luat-o n brat e pe biata fata, asa plina de snge si i-am acoperit cu sarutari fierbinti obrajii palizi. Putin cte putin, sngele, care i se oprise n vine, ncepu ncetul cu ncetul sa-s i ia drumul firesc. Buzele sarmanei Maud ncepura si ele sa prinda viata, apoi cop ila deschise ochii ei mari, negri si ma nvalui cu o privire recunoscatoare si dra gastoasa care ma misca pna n adncul sufletului; inima mi tresalta de fericire si am scos un oftat din pieptul ce-mi ardea. Sufeream si eram fericit n acelasi timp. M -am dat jos din pat, hotart sa ma ntorc n Anglia. Voiam s-o revad pe Maud, pe Maud, care, de buna seama, era nefericita, pe Maud, care, de buna seama, avea nevoie de ajutorul meu. M-am nfatisat pe data capitanului meu, care odinioara fusese int endentul tatalui meu si de la care ma credeam n drept sa-mi arate multa bunavoint a si ntelegere. Nu i-am spus din ce pricina doresc sa ma ntorc n Anglia, caci, nu nc ape ndoiala, ar fi rs de mine; i-am spus numai ce voiam. Cu multa asprime, a refuz at sa-mi acorde nvoire; dar acest prim neajuns nu m-a descurajat; eram, ca sa zic asa, cuprins de o furie nestavilita de a o revedea pe Maud si atunci l-am rugat pe omul acesta, caruia altadata i poruncisem, l-am implorat sa-mi primeasca cere rea. Chiar daca o sa-ti fie mila de mine, eu tot am sa merg cu povestirea pna la capat. M-am aruncat n genunchi n fata lui, dar slabiciunea mea l-a facut sa zmbeasc a si, cu o lovitura de picior, m-a dat de-a berbeleacul. Atunci, Robin, m-am rid icat; aveam sabia la mine, am tras-o din teaca si, fara sa ma gndesc, fara sa sov ai o clipa, l-am ucis pe ticalosul acela. De atunci sunt urmarit; oare mi-or fi pierdut urma? Sper. Iata de ce, Robin, lundu-te drept strain, n-am vrut sa-ti spu n cum ma cheama, dar binecuvntat fie cerul ca m-a calauzit spre dumneata! Acum sa vorbim de Maud. Tot la Gamwell Hall sta? - La Gamwell Hal, draga Will?! repeta Robin. Vasazica nu stii ce s-a petrecut? - Nu. Dar ce s-a ntmplat? Ma sperii. - Linisteste-te. Nenorocirea care a lovit familia dumitale s-a reparat n parte; t impul si resemnarea au sters urmele unui fapt foarte dureros: castelul si satul Gamwell au fost nimicite. - Nimicite? striga Will. Maica lui Dumnezeu! Si mama, spune-mi Robin si scumpul meu tata si sarmanele mele surori? - Toata lumea e bine, linisteste-te; familia dumitale locuieste acum la Barnsdal e. Mai trziu am sa-ti povestesc n amanunt nefericitele ntmplari. Deocamdata este des tul sa stii ca aceasta salbatica distrugere a fost savrsita de normanzi, care au platit scump pentru faradelegea lor. Am ucis doua treimi din trupele trimise de regele Henric. - De regele Henric? striga William. Apoi, dupa o oarecare sovaire, adauga: Robin , mi-ai spus ca esti primul padurar al acestei paduri, pai atunci esti nendoielni c n slujba regelui, nu? - Nu chiar asa, balaiorul meu verisor ? raspunse tnarul, rznd. Pentru munca de padu rar mi platesc normanzii, adica cei bogati, caci de la cei saraci nu cer nimic. S unt ntr-adevar padurar; dar pe socoteala mea si a veselilor mei tovarasi. ntr-un c uvnt, William, sunt stapnul padurii Sherwood si-mi voi apara drepturile si privile giile mele mpotriva tuturor pretendentilor. - Nu te-nteleg, Robin ? spuse Will, foarte mirat. - Am sa-ti explic mai limpede. Zicnd acestea, Robin duse cornul la gura si scoase trei sunete ascutite, care abia patrunsera n inima padurii, ca William si vazu i esind din desis, din luminis, din dreapta si din stnga vreo suta de oameni, toti purtnd vesminte frumoase, a caror culoare verde se potrivea de minune cu nfatisare

a lor semeata. Oamenii acestia narmati cu arcuri, scuturi si sabii scurte se adun ara n tacere n jurul capeteniei lor. William casca ochii mari si-l privi uimit din cale afara pe Robin. O clipa, tnarul se amuza de uluitoarea surpriza pe care i-o strnise varului sau atitudinea respectuoasa a oamenilor sositi n graba la chemare a cornului, apoi, punndu-si mna pe umarul lui Will, spuse rznd: - Baieti, iata un om care, ntr-o lupta cu sabia, m-a silit sa cer ndurare. - El?! strigara oamenii, cercetndu-l pe Will cu vadita curiozitate. - Da, el m-a nvins si sunt mndru de victoria lui pentru ca are mna sigura si inima cinstita. Micul-John, care parea mai putin ncntat dect Robin de ndemnarea lui William, facu un pas spre mijlocul cercului si se adresa tnarului: - Straine, daca l-ai facut pe viteazul Robin Hood sa-ti ceara ndurare, de buna se ama ca esti nemaipomenit de puternic, nsa nu te vei putea bucura de gloria de a f i biruit pe capetenia padurarilor veseli, fara sa fii ct de ct altoit de locotenen tul lui. Eu sunt foarte tare n lupta cu ciomagul, vrei sa te iei la ntrecere cu mi ne? Daca ai sa ma faci sa strig: "Destul!", am sa te proclam cel mai bun luptato r cu sabia din toata tara - Draga Micule John ? spuse Robin ? pun ramasag pe o tolba cu sageti contra unui arc din lemn de tisa ca acest flacau viteaz va nvinge. - Primesc ndoit ramasagul, stapne ? raspunse John ? si daca strainul cstiga, va put ea fi numit nu numai cel mai bun luptator cu sabia, dar si cel mai bun mnuitor de bta din vesela Anglie. Auzindu-l pe Robin Hood numindu-l Micul-John pe tnarul urias, cu fata arsa de soa re, care sta n fata lui, Will simti n inima un adevarat fior; totusi nu lasa nimic sa se vada. Chipul lui ramase calm; si trase pe ochi boneta pe care o purta pe c ap si, raspunznd printr-un zmbet la semnele pe care i le facea Robin, si saluta gra v adversarul si, cu ciomagul n mna, astepta primul atac. - Pai bine, Micule-John ? striga Will n clipa cnd tnarul se pregatea sa nceapa lupta ? vrei sa te bati cu Will Roscovanul, cu dragutul Will, asa cum aveai obiceiul sa-i spui? - Doamne Dumnezeule! striga Micul-John, lasnd ciomagul sa-i cada din mna. Glasul a sta... si privirea!... Apoi facu ctiva pasi si, clatinndu-se ca ametit, se sprijini de umarul lui Robin. - Ei, da! glasul asta este al meu, vere John! striga Will, aruncndu-si boneta n ia rba. Priveste-ma! Pletele lungi, rosii se revarsara n bucle matasoase ncadrnd chipul tnarului, iar Mic ul-John, dupa ce privi cu admiratie muta fata zmbitoare a varului sau, se repezi spre el, l lua n brate si-i spuse cu o neasemuita dragoste: - Fii binevenit, Will, dragul meu Will, n vesela Anglie, n casa stramosilor tai, t u care, prin napoierea ta, aduci bucurie, fericire si multumire. Mine, cei din Bar nsdale vor fi n sarbatoare, mine vor strnge n brate pe cel pe care-l credeau pierdut pentru totdeauna. Ceasul care te-a adus n mijlocul nostru este binecuvntat de cer , scumpul meu Will. Sunt fericit sa... sa... sa te revad... Sa nu crezi, Will, c a sunt un om slab daca vezi cteva lacrimi pe obraz; nu, nu, nu plng, dimpotriva su nt fericit, foarte fericit... Bietul John nu se mai putu stapni; bratele sale, care-l tineau nlantuit pe Will, s e strnsera convulsiv si el ncepu sa plnga n tacere. William mpartasea si el miscatoar ea bucurie a varului sau si Robin Hood i lasa o clipa unul n bratele celuilalt. Du pa ce trecu prima emotie, Micul-John i povesti lui Will, ct mai pe scurt cu putint a, peripetiile nfricosatoarei nenorociri care-i izgonise din Gamwell Hall. Dupa c e-si sfrsi povestirea, Robin si John l dusera pe Will sa-i arate diferitele adapos turi pe care ceata lor le njghebase n padure si, la cererea lui, fu nrolat n trupa c u gradul de locotenent, ceea ce-l aseza n acelasi rnd cu Micul-John. A doua zi de dimineata, Will si marturisi dorinta de a merge la Barnsdale. Cum era si firesc, cererea fu nteleasa de Robin, care hotar pe loc sa-l nsoteasca mpreuna cu Micul-John . Fratii lui Will sosisera cu doua zile mai nainte la Barnsdale, unde se faceau p regatiri pentru a serba ziua de nastere a lui sir Guy. Sosirea lui William avea sa faca din aceasta sarbatoare o mare bucurie. Dupa ce dadu oamenilor sai ordinele necesare, Robin Hood, nsotit de cei doi priet eni, porni spre Mansfeld, de unde urmau sa ia caii pentru drum. Mergeau plini de

veselie. Robin cnta cu vocea lui calda si armonioasa cele mai frumoase balade, i ar Will, beat de fericire, topaia alaturi de el, repetnd fara noima refrenul cntec elor. Chiar si Micul-John ndraznea din cnd n cnd sa scoata cte o nota falsa, ceea ce l facea pe Will sa rda cu lacrimi si pe Robin sa se alature acestei veselii. Daca un strain i-ar fi vazut pe prietenii nostri, de buna seama si-ar fi nchipuit ca a re de-a face cu niscai oaspeti ghiftuiti de vreo gazda generoasa, ntr-att este de adevarat ca betia inimii se aseamana cu betia pe care o da vinul. Ajunsi aproape de Mansfeld, veselia lor zgomotoasa fu brusc curmata. Trei oameni mbracati n haine de padurari tsnira dintr-un tufis si se asezara de-a latul drumul ui pe care veneau cei trei tineri, cu aerul hotart de a le atine calea. Robin Hoo d si prietenii lui se oprira o clipa, apoi tnarul i cerceta din ochi pe straini si -l ntreba cu glas poruncitor: - Cine sunteti si ce cautati aici? - Tocmai vroiam si eu sa va ntreb acelasi lucru ? raspunse un flacau vnjos, cu ume rii patrati, care, narmat cu un ciomag si cu un iatagan, parea foarte pregatit sa reziste unui atac. - Adevarat? raspunse Robin. Ei bine, sunt foarte fericit ca v-am crutat osteneal a, caci, daca ati fi ndraznit sa-mi puneti mie o asemenea ntrebare neobrazata, s-a r fi putut sa va dau un atare raspuns, nct sa va para rau toata viata pentru ndrazn eala voastra. - Vorba ti-e semeata, baiete ? raspunse padurarul, n zeflemea. - Mai putin semeata dect fapta, daca-ai fi avut neprevederea sa-mi pui ntrebari. E u nu raspund, eu ntreb. Asa ca va mai ntreb pentru o ultima oara: cine sunteti si ce cautati aici? Judecnd dupa nfatisarea voastra mareata, s-ar parea ca padurea Sh erwood este proprietatea voastra. - Slava Domnului, baiete, ai o gura!... Vasazica mi faci cinstea sa-mi fagaduiest i o ciomageala daca-ti pun si eu aceeasi ntrebare pe care tu mi-ai pus-o mie. Min unat! Si-acum, veselul meu strain, am sa-ti dau o lectie de buna-cuviinta si am sa raspund la ntrebarea ta. Dupa aceea, ai sa simti pe pielea ta cum i pedepsesc e u pe prosti si pe neobrazati. - Fie ? raspunse vesel Robin ? spune-mi repede cum te cheama si cu ce te-ndeletn icesti, pe urma o sa ma bati daca o sa poti; o doresc din toata inima. - Sunt paznicul acestei parti din padure; drepturile mele de supraveghere se ntin d de la Mansfeld pna la o raspntie larga ce se afla la vreo sapte mile de aici. Ac esti doi oameni sunt ajutoarele mele. mputernicirea am primit-o de la regele Henr ic si, din porunca lui, ocrotesc cerbii de tlhari ca voi. Ai nteles? - Foarte bine, dar daca dumneata esti paznicul acestei paduri, atunci eu si tova rasii mei ce mai suntem? Pna acum, eu m-am crezut singurul om care are dreptul la acest titlu. Este adevarat ca eu nu-l detin din bunatatea regelui Henric, ci di n propria mea vointa, care aici este atotputernica pentru ca se numeste dreptul celui mai tare. - Adica tu esti seful care supravegheaza padurea Sherwood?! relua dispretuitor p adurarul. Glumesti! Esti doar un ticalos si nimic altceva. - Draga prietene ? raspunse Robin, cu vioiciune ? cauti sa ma dai gata cu persoa na ta plina de nsemnatate, dar nu tu esti paznicul cu ale carui titluri te falest i n fata mea. Eu l cunosc pe-acela. - Ha, ha! rse paznicul. Poti sa-mi spui cum l cheama? - Fara doar si poate. l cheama John Cokle, morarul cel gras din Mansfeld. - Eu sunt feciorul lui. Ma numesc Much. - Tu esti Much? Nu cred. - Ba da, asa este ? zise Micul-John. l cunosc din vedere. Mi s-a vorbit despre el ca despre un om iscusit n mnuirea ciomagului. - Nu te-au mintit, padurare si daca tu ma cunosti, pot sa spun si eu acelasi luc ru despre tine. Ai o statura si un chip cu neputinta sa le uiti. - Stii cum ma cheama? ntreba tnarul. - Vezi bine, jupne John. - Eu sunt Robin Hood, paznicule Much. - Banuiam eu, ndraznetule si ma bucur ca te-am ntlnit. O mare rasplata a fost fagad uita celui ce va pune mna pe tine. De felul meu, sunt foarte ambitios, iar raspla ta asta, care-i o suma frumusica, o sa-mi prinda de minune. Azi am prilejul sa p

un mna pe tine si n-o sa te las sa-mi scapi. - Ai mare dreptate, tu care te-ngrijesti sa-ndestulezi spnzuratoarea! raspunse Ro bin, cu dispret. Atunci, daca-i asa, jos haina si pune mna pe sabie! Sunt omul ta u! - Stati! striga Micul-John. Much e mai priceput n mnuirea ciomagului dect a sabiei; sa ne batem tustrei. Eu am grija de Much, Robin si tu William, luati-i n primire pe ceilalti, lupta va fi mai cumpanita. - Ma-nvoiesc ? raspunse paznicul ? ca sa nu se spuna ca Much, fiul morarului din Mansfeld, a fugit din fata lui Robin Hood si a oamenilor sai att de veseli. - Frumos raspuns! striga Robin. Hai Micule-John, ia-l pe Much, daca ti l-ai ales ca adversar. Eu l iau pe flacaul asta voinic. Vrei sa te bati cu mine? l ntreba Ro bin pe cel pe care ntmplarea i-l daduse ca potrivnic. - Foarte bucuros, viteazule proscris! - Atunci sa ncepem, iar Maica Domnului sa dea biruinta celor care merita sprijinu l sau. - Amen! ncheie Micul-John. Sfnta Fecioara nu-l paraseste niciodata la nevoie pe ce l slab. - Nu paraseste pe nimeni ? spuse Much. - Pe nimeni ? repeta Robin, facndu-si cruce. Dupa ce pregatirile de lupta fura ispravite cu voiosie, Micul-John striga voinic este: - Gata? - Gata ? repetara Will si Robin. O veche balada, care a pastrat amintirea acestei lupte de neuitat, o povesteste astfel: ntr-o frumoasa zi pe la mijlocul verii Se luara la lupta, curajosi si puternici, De la al optulea ceas al diminetii pna la namiezi Si nu slabira lupta si nici nu contenira, Iar John si Will si Robin, luptnd fara ncetare Nu-si lasara potrivnicii nici macar sa-i raneasca. - Micule-John ? spuse Much, rasuflnd din greu, dupa ce i ceruse ndurare ? ti stiam d e mult ndemnarea si vroiam sa ma lupt cu tine. Dorinta mi s-a mplinit, m-ai nvins, i ar biruinta ta mi-a dat o lectie de modestie, care-mi va fi de mare folos. Ma cr edeam un bun mnuitor al ciomagului, dar tu m-ai nvatat ca nu-s dect un prost. - Esti un mnuitor grozav, prietene Much ? raspunse Micul-John, strngnd mna pe care i -o ntindea paznicul ? si-ti meriti pe deplin faima ta vitejeasca. - ti multumesc pentru lauda adusa mie, padurarule ? spuse Much ? nsa cred ca-i por nita mai degraba din buna-cuviinta dect din sinceritate. Crezi oare ca mndria mea sufera din pricina unei nfrngeri neasteptate? Nici pomeneala. Nu ma simt deloc umi lit ca am fost nvins de un om ca tine. - Cinstite vorbe ai rostit, viteaz fiu de morar! zise vesel Robin. Dai dovada ca esti nzestrat cu cea mai dorita dintre bogatii: o inima curata si un suflet de s axon. Numai un om cinstit poate sa primeasca, vesel si fara pic de ura, o nfrngere ce i-a ranit mndria. Da-mi mna, Much si iarta-mi cuvintele pe care ti le-am spus cnd mi-ai vorbit de lacomia-ti plina de ambitie. Nu te cunosteam, iar dispretul m eu nu te tintea pe tine, ci doar cuvintele pe care le-ai rostit. Bei un pahar de vin de Rin? Sa bem pentru fericita noastra ntlnire si pentru viitoarea noastra pr ietenie. - Iata mna mea, Robin Hood, ti-o dau din toata inima. Am auzit vorbe de lauda des pre tine. Stiu ca esti un nobil proscris, ca cei saraci se bucura de ocrotirea-t i generoasa. Te iubesc chiar si cei care ar trebui sa te urasca: normanzii, dusm anii tai. Toti vorbesc despre tine cu stima si n-am auzit pe nimeni care sa osnde asca cu temei faptele tale. Averea ti-a fost luata, ai fost proscris, dar oameni i cinstiti te iubesc fiindca n casa ta nenorocirea si-a facut cuib. - ti multumesc pentru cuvintele tale bune, prietene Much; n-am sa te uit niciodat a si te rog sa-mi faci placerea sa mergi mpreuna cu noi pna la Mansfeld. - Robin, sunt al tau cu trup si suflet ? i raspunse Much.

- Si eu ? zise cel care se batuse cu Robin. - Si eu la fel ? adauga potrivnicul lui Will. Asa ca se ndreptara mpreuna spre oras, vorbind, rznd si tinndu-se de brat. - Draga Much ? ntreba Robin Hood cnd ajunsera la Mansfeld ? prietenii dumitale sun t oameni prevazatori? - De ce-mi pui aceasta ntrebare? - Pentru ca tacerea lor este necesara sigurantei mele. Dupa cum cred ca-ti dai s eama, vin aici n mare taina si daca un cuvnt nesabuit ar da n vileag prezenta mea nt r-un han din Mansfeld, localul hangiului meu ar fi numaidect nconjurat de soldati, iar eu as fi silit fie sa fug, fie sa ma bat .Astazi nu mi-ar placea nici fuga, nici lupta. Sunt asteptat n Yorkshire si nu vreau sa-mi ntrzii plecarea. - Raspund de tovarasii mei. Ct despre mine, sa n-ai nici o grija, dar eu cred, dr aga Robin, ca exagerezi primejdia. Doar de curiozitatea cetatenilor din Mansfeld ai putea sa te temi. Ei ar veni dupa dumneata, ntr-atta sunt de dornici sa vada c u propriii lor ochi pe faimosul Robin Hood, eroul tuturor baladelor pe care le cn ta tinerele fete. - Pe sarmanul proscris, vrei sa spui, jupne Much ? zise tnarul, cu amaraciune. Nuti fie frica sa ma numesti asa; rusinea acestui nume nu cade asupra mea, ci asup ra capului aceluia care a rostit o hotarre pe ct de cruda, pe att de nedreapta. - Bine, prietene; nsa oricare ar fi numele pus alaturi de numele dumitale, este i ubit si respectat. Robin Hood strnse minile viteazului baiat. Fara sa atraga atentia, ei poposira la un han mai retras si se asezara plini de voie buna n jurul unei mese pe care hangiul o acoperi repede cu o jumatate de duz ina de sticle cu gtul lung, pline cu acel vin strasnic de Rin care dezleaga limbi le si deschide inimile. Sticlele se succedara repede unele dupa altele, iar conv ersatia deveni att de vioaie si de ncrezatoare, nct Much vru s-o prelungeasca la nes frsit. n cele din urma, el i ceru lui Robin sa-l primeasca n ceata lui, iar tovarasi i lui Much, vrajiti de descrierea ncntatoare a unei vieti libere si independente d use sub copacii batrni din padurea Sherwood, urmara exemplul sefului lor si se an gajara cu tot sufletul sa-l urmeze pe Robin Hood. Acesta primi propunerea pornit a din inima care i se facu, iar Much, vrnd sa plece de ndata, ceru voie noului sau sef sa mearga si sa-si ia ramas bun de la ntreaga familie. Micul-John trebuia sa -l astepte sa se napoieze, sa-i duca pe cei trei la adapostul din padure, sa-i in staleze acolo, dupa care sa se ndrepte spre Barnsdale, unde avea sa-i gaseasca pe William si pe Robin. Dupa ce pusera la punct aceste amanunte, convorbirea lor l ua alt curs. Cu cteva clipe nainte de a parasi hanul, doi oameni intrara n sala unde se aflau ei . Primul dintre cei doi arunca mai nti o privire fugitiva asupra lui Robin Hood, s e uita la Micul-John si zabovi cu luare-aminte asupra lui Will Roscovanul. Atent ia lui fu att de staruitoare si de vadita, nct tnarul baga de seama; tocmai se prega tea sa-l ntrebe pe noul venit ce vrea de la el, cnd acesta, dndu-si seama ca a strni t nelinistea flacaului, si ntoarse privirea n alta parte, bau pe nerasuflate paharu l de vin pe care-l ceruse si iesi din sala mpreuna cu tovarasul sau. Prea absorbit de bucuria pe care i-o da speranta de a o ntlni pe Maud nainte de cad erea noptii, Will uita sa spuna verilor sai ce i se ntmplase si ncaleca mpreuna cu R obin, fara a se gndi sa-i pomeneasca ceva. Pe drum, cei doi prieteni facura un pl an cu privire la sosirea lui William acasa. Robin voia sa se nfatiseze singur ca sa pregateasca familia pentru primirea lui Will, dar nerabdatorul baiat nici nu voia sa auda. - Draga Robin ? spunea el ? nu ma lasa singur, mi-ar fi cu neputinta sa stau tac ut si linistit la ctiva pasi de casa tatalui meu. M-am schimbat att de mult, viata aspra pe care am dus-o a lasat urme vadite pe fata mea, ca numai mama ar putea sa ma recunoasca de la prima vedere. Spune-le ca sunt un strain, un prieten al l ui Will, n felul asta as avea fericirea sa-mi vad parintii mai repede si sa ma da u n vileag numai dupa ce ei vor fi fost pregatiti de venirea mea. Robin se supuse dorintei lui William, iar cei doi tineri se nfatisara mpreuna la c astelul din Barnsdale. Toata familia era adunata n jurul mesei. Robin fu primit cu bratele deschise, iar baronetul se purta cu cel pe care-l lua drept un strain, cu o afectuoasa ospita

litate. Winifred si Barbara se asezara lnga Robin, coplesindu-l cu ntrebari, caci de obicei el era pentru tinerele fete ecoul noutatilor dinafara. Absenta lui Maud si a Mariannei l facu pe Robin sa se simta la largul sau. Asa ca , dupa ce raspunse ntrebarilor verisoarelor lui, se ridica si spuse ntorcndu-se spr e sir Guy: - Unchiule, am sa-ti dau vesti bune, vesti care te vor face foarte fericit. - Chiar venirea ta aici este o mare multumire pentru batrna mea inima, Robin Hood ! raspunse baronetul. - Robin Hood este un trimis al cerului! striga Barbara, scuturndu-si vioaie frumo asele-i plete blonde. - Cnd voi veni data viitoare, Barby ? raspunse vesel tnarul ? am sa fiu un trimis al dragostei: ti voi aduce un sot. - l voi primi cu multa placere, Robin ? spuse fata, rznd. - Si foarte bine vei face, verisoara, pentru ca va fi demn de aceasta primire gr atioasa. N-am sa ti-l descriu, ma multumesc doar sa-ti spun ca, de ndata ce te ve i uita la el, ai sa-i spui lui Winifred: "Draga sora, iata-l pe acela care i se potriveste Barbarei Gamwell. - Esti sigur de asta, Robin? - Foarte sigur, ncntatoare poznasa! - Oh, ca sa ma hotarasc, trebuie sa fiu n deplina cunostinta de cauza, Robin. Far a a lasa sa se vada, sa stii ca sunt foarte greu de multumit si ca sa-mi placa, un barbat trebuie sa fie foarte binecrescut. - Ce-ntelegi prin a fi foarte binecrescut? - Sa-ti semene, vere. - Lingusitoareo! - Spun ce gndesc si atta rau sa fie daca raspunsul meu ti se pare o magulire. Si n u numai ca vreau ca barbatul meu sa fie la fel de frumos cum esti dumneata, dar vreau sa mai aiba si inteligenta si inima dumitale. - Cu alte cuvinte, ti-as fi pe plac, Barbara, nu? - Sigur ca da, esti ntru totul pe gustul meu. - Sunt n acelasi timp si foarte ncntat si foarte mhnit ca am aceasta fericire, draga verisoara. nsa, vai, daca nutresti n taina speranta sa ma cuceresti, da-mi voie s a-ti deplng nebunia. Sunt logodit cu doua persoane. - Robin, cunosc aceste doua persoane. - Adevarat, verisoara? - Da si daca as vrea sa le rostesc numele... - Ah, te rog, nu-mi trada secretul, miss Barbara. - Fii fara grija, vreau sa-ti crut modestia. Si ca sa revenim la mine, draga Rob in, consimt, daca binevoiesti sa-mi acorzi aceasta favoare, sa fiu a treia dumit ale logodnica si chiar a patra, pentru ca banuiesc ca exista cel putin trei tine re care asteapta fericirea de a purta ilustrul dumitale nume. - Zeflemista mica ce esti! spuse Robin, rznd. Nu meriti prietenia pe care ti-o por t. Totusi am sa-mi tin fagaduiala si peste cteva zile am sa-ti aduc un cavaler ncnt ator. - Daca protejatul dumitale nu este tnar, inteligent si frumos, nu-mi trebuie, Rob in, tine minte! - Este asa cum ti-l doresti. - Foarte bine. Acum spune-ne noutatea pe care te pregateai sa i-o anunti tatalui meu mai nainte de a te fi gndit sa-mi oferi un sot. - Miss Barbara, tocmai ma pregateam sa-i spun unchiului, matusii si dumitale, dr aga Winifred, ca am aflat vesti despre o fiinta foarte scumpa inimilor noastre. - Despre fratele meu Will? zise Barbara. - Da, verisoara. - Ah, ce fericire! Si?... - Ei si acest tnar care te priveste cu un aer foarte stnjenit, ntr-atta este de feri cit ca se afla n prezenta unei fete nespus de ncntatoare, l-a vazut pe William acum cteva zile. - Fiul meu e sanatos? ntreba sir Guy, cu glas tremurat. - Este fericit? ntreba si lady Gamwell, mpreunndu-si minile. - Unde-i? ntreba Winifred.

- Ce-l tine departe de noi? zise Barbara, atintindu-l pe tovarasul lui Robin Hoo d, cu ochii plini de lacrimi. Sarmanul William, cu gtul uscat, cu inima plina, nu putea sa scoata un cuvnt. Dupa aceste ntrebari staruitoare, urma o clipa de tacere. Barbara l privea gnditoare pe tnarul din fata ei. Deodata scoase un tipat, se repezi la strain si, lundu-l de gt , rosti printre suspine: - E Will! E Will! l recunosc. Draga Will, ce fericita sunt ca te vad! Si, sprijin indu-si capul pe umarul fratelui sau, ncepu sa plnga n hohote. Lady Gamwell, fiii ei, Winifred si Barbara l nconjurara pe Will, iar sir Guy, ncercn d sa para calm, cazu ntr-un jilt si se porni sa plnga ca un copil. Tinerii frati ai lui Will pareau beti de fericire. Dupa un "ura"! formidabil, l cuprinsera pe W illiam cu bratele lor puternice si-l mbratisara, mai-mai sa-l nabuse. Robin profita de lipsa de atentie a celorlalti si iesi din ncapere spre a se duce la Maud. Sanatatea lui miss Lindsay era foarte gingasa si cerea multa grija, de aceea ar fi fost, poate, primejdios sa i se dea de veste asa dintr-o data ca Wi ll s-a ntors. ndreptndu-se spre camera lui Maud, Robin se ntlni cu Marianne. - Ce se-ntmpla n castel, draga Robin? ntreba fata, dupa ce primise din partea logod nicului sau tandre complimente. Am auzit strigate care mi se par foarte vesele. - Si chiar sunt, draga Marianne, pentru ca sarbatoresc o ntoarcere mult dorita. - A cui ntoarcere? ntreba fata, cu tremur n glas. A fratelui meu? - Din pacate, nu, Marianne ? raspunse Robin, lund n minile lui minile fetei. nca nu n i l-a trimis Dumnezeu pe Allan, ci pe Will. ti amintesti de Will Roscovanul, de s impaticul Will? - Cum sa nu si sunt foarte fericita sa stiu ca s-a ntors sanatos. Unde este? - n bratele mamei sale, am plecat din camera n clipa cnd fratii lui se luptau care mai de care sa-l mbratiseze. Ma duc s-o caut pe Maud. - Este n odaia ei. Vrei sa trimit s-o anunte sa coboare? - Nu, ma duc eu pna la ea, caci trebuie pregatita biata copila sa-l primeasca pe William. Misiunea pe care mi-am luat-o este foarte greu de ndeplinit ? adauga Rob in, rznd. Cunosc mult mai bine labirinturile din padurea Sherwood dect ascunzisuril e tainice din inima unei femei. - Lasati modestia deoparte, messire Robin ? raspunse Marianne, vesela. Va pricep eti mai bine ca oricine altul cum sa patrundeti n inima unei femei. - ntr-adevar, Marianne, pare-mi-se ca verisoarele mele, Maud si dumneata v-ati nte les tustrele sa ncercati sa faceti din mine un orgolios. Ma coplesiti, dupa pofta inimii, cu complimente magulitoare. - Fara ndoiala, sir Robin ? spuse Marianne, amenintndu-l cu degetul ? le lasi pe W inifred si pe Barbara sa se arate curtenitoare fata de dumneata. Aha, cochetezi cu verisoarele dumitale; prea bine, sunt ncntata s-o aflu. La rndul meu am sa-mi nce rc si eu puterea ochilor asupra inimii frumosului Will Roscovanul. - Ma nvoiesc, draga Marianne, dar trebuie sa te previn ca vei avea de luptat cu o rivala primejdioasa. Maud este iubita cu patima si ea si va apara fericirea, iar sarmanul Will va rosi pna-n vrful urechilor, gasindu-se astfel ntre doua femei ncnta toare. - Daca William stie sa roseasca la fel de bine ca dumneata, Robin, atunci nu ma tem sa-l pun la aceasta ncercare stnjenitoare. - Oh! Oh! exclama Robin, rznd. Vrei sa zici ca eu nu stiu sa rosesc, miss Marianne ? - Cel putin nu mai stii, ceea ce este cu totul altceva; mi-amintesc ca odata, o roseata vie ti-a mpurpurat obrajii. - Cnd s-a petrecut acest lucru de neuitat? - n ziua cnd ne-am ntlnit prima oara n padurea Sherwood. - mi ngadui sa-ti spun de ce am rosit atunci Marianne? - Mi-e teama sa raspund "da", Robin, pentru ca vad ivindu-se n ochii dumitale o e xpresie ironica si pe buze un surs rautacios. - Ti-e teama de raspunsul meu si totusi l astepti cu nerabdare, mis Marianne. - Nici pomeneala. - Foarte rau atunci, caci eu credeam ca ti-ar face placere sa-ti dezvalui taina. .. cnd am rosit pentru prima... si ultima oara... - mi face placere sa-mi vorbesti despre lucruri care te privesc pe tine, Robin ?

zise Marianne, surznd. - n ziua cnd am avut fericirea sa te duc n casa tatalui meu, ardeam de dorinta sa-t i vad chipul, care, acoperit de faldurile glugii, nu-mi arata dect stralucirea li mpede a ochilor tai. mi spuneam atunci n sinea mea, mergnd alaturi de dumneata, pli n de modestie: "Daca fata aceasta are un chip la fel de frumos ca si privirea, a m sa-i fac curte". - Cum, Robin, la saisprezece ani te gndeai sa fii iubit de o femeie? - Pe Dumnezeul meu, da, si-n clipa cnd mi ziceam c-o sa-ti nchin toata viata mea, c hipul dumitale ncntator, ivit de sub tesatura groasa care-l ascundea ochilor mei, se arata n toata stralucitoarea-i frumusete. Privirea mea se agata cu atta nfocare de privirea dumitale, nct o roseata vie ti-a napadit obrajii. Un glas launtric mi s triga: "Aceasta fata ti va fi sotie". Sngele ce mi se ngramadise la inima mi se urc a n obraji. Atunci am simtit ca te voi iubi. Iata, draga Marianne, povestea prime i si ultimei dati cnd am rosit. Din ziua aceea ? continua Robin, miscat, dupa o c lipa de tacere ? aceasta speranta, cazuta din cer ca fagaduiala unui viitor feri cit, mi-a fost mngiere si sprijin n viata. Sper si cred. Un strigat vesel razbatu din salon pna n odaia unde, cu minile strns nlantuite si vor bind n soapta, cei doi schimbau ntre ei cele mai gingase cuvinte. - Hai, draga Robin ? spuse Marianne; ntinznd fruntea spre buzele tnarului ? du-te s us la Maud; eu ma duc sa-l mbratisez pe Will si sa-i spun ca esti lnga scumpa-i lo godnica. Robin se ndrepta degraba spre camera lui Maud, unde o gasi pe tnara fata. - Am fost aproape sigura ca sunt strigatele de bucurie ce vestesc sosirea dumita le, draga Robin ? spuse ea, facndu-i semn tnarului sa ia loc. Iarta-ma ca nu am co bort n salon, dar ma simt stinghera si aproape nedorita n mijlocul bucuriei general e. - Si de ce, Maud? - Pentru ca ntotdeauna eu sunt singura careia niciodata nu poti sa-i aduci o vest e buna. - O sa vina si rndul dumitale, Maud. - Nu mai am curajul sa sper, Robin si simt o tristete de moarte. Te iubesc din t oata inima, sunt fericita cnd te vad si totusi nu-ti dau dovezi de aceasta afecti une si totusi nu-ti marturisesc ct mi-e de placuta prezenta dumitale aici, ba une ori chiar, draga Robin, caut sa fug de dumneata. - Sa fugi de mine? ntreba tnarul, uimit. - Da, Robin, pentru ca atunci cnd te-aud dndu-i lui sir Guy vesti despre baietii l ui, spunndu-i lui Winifred cuvinte frumoase din partea Micului-John, aducndu-i Bar barei o scrisoare din partea fratilor ei, mi zic: "Pe mine ma uita ntotdeauna si n umai sarmanei Maud Robin n-are nimic sa-i aduca". - Niciodata, nimic, Maud?! - Ah. nu vorbesc de darurile ncntatoare pe care mi le aduci. ntotdeauna i faci lui M aud, sora dumitale, nenumarate daruri, creznd ca-n felul acesta lipsa de vesti va fi trecuta cu vederea. Inima dumitale prea buna ncearca sa ma mngie n fel si chip, draga Robin; din pacate, eu nu pot fi mngiata. - Esti o fetita rautacioasa, miss Maud ? spuse Robin, glumet. Cum se poate, domn isoara, sa te plngi ca nu primesti niciodata de la nimeni dovezi de prietenie, do vezi de placute aduceri aminte?! Cum se poate, urcioaso, nerecunoscatoareo, adica nu-ti aduc eu, de cte ori vin, vesti de la Nottingham? Cine-i acela care, cu ris cul de a-si pierde capul, se duce adesea la Hal, fratele dumitale? Cine-i acela care, cu riscul si mai mare nca de a-si lasa o parte din inima, se expune vitejes te focului ucigator a doi ochi frumosi? Numai ca sa-ti fac placere, Maud, nfrunt primejdia de a fi singur ntre patru ochi cu ncntatoarea Grace, ndur farmecul gingasu lui ei surs, ndur atingerea minilor ei frumoase, ba chiar o sarut pe frunte. Si pen tru cine, te-ntreb eu, pentru cine mi expun linistea inimii mele? Pentru dumneata , Maud, numai pentru dumneata! Maud izbucni n rs. - ntr-adevar, sunt prea putin recunoscatoare din fire ? spuse ea ? pentru ca mult umirea pe care o ncerc cnd te aud vorbindu-mi de Halbert si de sotia lui sa nu fie de ajuns pentru ce-si doreste inima mea. - Foarte bine, domnisoara; atunci n-am sa-ti mai spun ca l-am vazut pe Hal sapta

mna trecuta si ca m-a nsarcinat sa te sarut pe amndoi obrajii; n-am sa-ti mai spun nici ca Grace te iubeste din toata inima si ca fetita ei Maud, un nger de bunatat e, i ureaza ziua buna dragalasei sale nase. - ti multumesc de mii de ori, draga Robin, pentru ncntatorul dumitale fel de a nu s pune nimic. n felul acesta sunt foarte multumita sa nu stiu ce se petrece la Nott ingham; dar, fiindca veni vorba, i-ai povestit Mariannei ct de atent esti cu ncntat oarea sotie a lui Halbert? - Ah, iata o ntrebare rautacioasa, miss Maud. Ei bine! Ca sa-ti dovedesc ca am co nstiinta si ca ea nu are pricini sa se dojeneasca, am sa-ti spun ca i-am marturi sit Mariannei o mica parte din admiratia mea pentru farmecele frumoasei Grace. T otusi, fiindca am o slabiciune pentru ochii ei, m-am ferit sa m-arat prea nflacar at cu privire la un subiect att de gingas. - Ei, cum? O nseli pe Marianne? Meriti sa ma duc chiar acum sa-i spun toata groza via faradelegii pe care ai savrsit-o. - Vom merge numaidect mpreuna, ti voi oferi bratul, dar mai nainte de a ne duce la M arianne, vreau sa vorbesc cu dumneata. - Ce vrei sa-mi spui, Robin? - Lucruri ncntatoare si care, sunt sigur, ti vor face o negraita placere. - nseamna ca ai primit vesti de la... de la... Si tnara fata, cu privirea ntrebatoa re, cu obrajii mbujorati dintr-o data, l privea pe Robin, cu o expresie de ndoiala, de speranta si bucurie. - De la cine, Maud? - Oh, ti bati joc de mine ? zise cu tristete biata fata. - Nu, draga mea mica prietena ? am sa-ti dau o veste cu adevarat minunata. - Atunci, spune-mi-o repede! - Ce zici de un sot? ntreba Robin. - Un sot?! Iata o ntrebare ciudata. - Ba de loc, daca acest sot ar fi... - Will! Will! Ai auzit vorbindu-se de Will? Pentru numele lui Dumnezeu, Robin, n u te juca cu inima mea, sarmana! Uite, bate att de tare, ca ma face sa sufar. Teascult, vorbeste, Robin, Will este sanatos, dragul de el? - Fara doar si poate de vreme ce de-abia asteapta sa te numeasca scumpa lui soti oara. - L-ai vazut? Unde este? Cnd o sa vina aici? - L-am vazut, o sa vina foarte curnd. - Oh, Sfnta Fecioara, ti multumesc! striga Maud, cu minile mpreunate si naltnd spre ce r ochii scaldati n lacrimi. Ct m-as bucura sa-l vad ? adauga fata ? dar... continu a ea, cu privirea atintita spre usa, n pragul careia sta un tnar. El e! El e!... Maud scoase un strigat de nestavilita bucurie, se arunca n bratele lui Will si-si pierdu cunostinta. - Sarmana, scumpa fata! murmura tnarul, cu glas tremurator. Emotia a fost prea vi e si prea neasteptata: a lesinat. Robin, ia-o tu, eu ma simt slab ca un copil si mi-e cu neputinta sa ma mai tin pe picioare. Robin o lua binisor din bratele lui Will si o aseza pe un jilt, n timp ce bietul William si ascunse capul n mini, zguduit de hohote de plns. Maud si veni n fire si pri mul ei gnd fu sa-l caute din ochi pe tnarul barbat. Acesta ngenunche n lacrimi la pi cioarele fetei, i cuprinse mijlocul si, cu voce blnda, murmura nencetat numele iubi tei sale: "Maud! Maud!" - William! Draga William! - Trebuie sa vorbesc cu Marianne ? spuse Robin, rznd. Adio, va las singuri; nu-i u itati pe cei care va iubesc. Maud i ntinse mna, iar William l privi cu recunostinta. - n sfrsit, iata ca m-am ntors, draga Maud ? spuse Will. Esti multumita ca ma vezi? - Cum poti sa ma-ntrebi asa ceva, William? De buna seama ca sunt multumita, ba m ai mult dect att, sunt fericita, foarte fericita. - Nu vrei sa ma mai vezi plecnd de lnga tine? - Am vrut-o eu vreodata? - Nu, dar atrna numai de tine ca sa ramn aici pentru totdeauna sau sa fac o simpla vizita. - Ce vrei sa spui?

- Ti-amintesti ultima noastra convorbire? - Da, draga William. - Te-am parasit atunci, cu inima foarte grea, draga Maud si eram disperat. Robin a observat ca sunt trist si ncoltit de ntrebarile lui, i-am marturisit pricina. A m aflat atunci numele celui pe care-l iubeai. - Sa nu mai vorbim de nebuniile mele de fata tnara ? l ntrerupse Maud, nlantuindu-i gtul cu bratele. Trecutul apartine lui Dumnezeu. - Da, draga Maud, numai lui Dumnezeu, prezentul este al nostru, nu-i asa? - Da, al nostru. Ar fi bine, poate, pentru linistea dumitale, draga William ? ad auga fata ? sa stii tot ce a fost ntre mine si Robin Hood, foarte limpede, foarte cinstit, o data pentru totdeauna. - Stiu tot ce vreau sa stiu, draga Maud; Robin mi-a povestit tot ce s-a petrecut ntre tine si el. O unda trandafirie colora fruntea tinerei fete. - Daca nu te-ai fi grabit sa pleci att de repede ? continua Maud, sprijinindu-si fata mpurpurata pe umarul tnarului ? ai fi aflat ca, foarte miscata de iubirea-ti rabdatoare, as fi vrut sa-i raspund. Ct timp ai lipsit, m-am deprins sa-l privesc pe Robin cu ochi de sora si azi ma-ntreb, Will, daca inima mea a batut ntr-adeva r vreodata pentru altul dect pentru tine. - Atunci nseamna ca ma iubesti nitel, Maud, nu? zise Will, cu minile mpreunate si c u ochii notnd n lacrimi. - Putin, nu! Mult, da. - Ah, Maud, ct sunt de fericit!... Vezi ca am avut dreptate sa nadajduiesc, sa as tept, sa fiu rabdator, sa-mi spun: "Va veni o zi cnd voi fi iubit"... Ne casatori m, nu-i asa? - Dragul meu Will! - Spune da, sau mai bine spune: "Vreau sa ma casatoresc cu bunul meu William". - Vreau sa ma casatoresc cu bunul meu William ? repeta fata, ascultatoare. - Da-mi mna, draga Maud. - Iat-o! Wiliiam saruta cu patima mna mica a logodnicei sale. - Cnd facem nunta, Maud? ntreba el. - Nu stiu, draga prietene, ntr-una din zilele acestea. - Fara-ndoiala, nsa trebuie hotart; ce-ar fi sa zicem... mine? - Mine, nici sa nu te gndesti Will! Cu neputinta! - Cu neputinta? De ce? - Pentru ca e prea neasteptat, prea repede. - Fericirea nu vine niciodata prea repede, draga Maud si daca am putea sa ne cas atorim chiar acum, eu as fi cel mai fericit dintre oameni. Dar pentru ca trebuie sa astept pna mine, ma resemnez. Asadar, ne-am nteles, mine vei fi sotia mea, da? - Mine? zise fata. - Da si iata de ce: mai nti pentru ca sarbatorim ziua de nastere a tatii, care mpli neste saptezeci si cinci de ani; n al doilea rnd, pentru ca mama tine sa sarbatore asca ntoarcerea mea printr-o mare petrecere. Sarbatoarea va fi si mai desavrsita d aca am nveseli-o si mai vrtos adaugndu-i mplinirea dorintelor noastre. - Familia ta, draga William, nu este pregatita sa ma primeasca n snul ei, iar tata l tau ar putea spune... - Tata? o ntrerupse Will. Tata va spune ca esti un nger, ca te iubeste si ca nca de mult esti fata lui. Ah, Maud, nseamna ca nu-l cunosti pe acest batrn bun si draga stos, daca te-ndoiesti ca nu s-ar bucura de fericirea feciorului sau. - Ai un dar de a convinge omul, dragul meu Will, nct sunt cu totul de partea ta. - Asadar, consimti, Maud? - Cred ca da, trebuie, draga Will. - Nu te sileste nimeni, miss. - ntr-adevar, William, e foarte greu sa te multumeasca cineva. De buna seama ca t i-ar placea sa m-auzi spunnd: "Consimt din toata inima"... - Sa ma casatoresc cu tine, mine ? adauga Will. - Sa ma casatoresc cu tine mine ? repeta Maud, rznd. - Foarte bine. Acum sunt multumit. Vino, draga nevestica, sa anuntam prietenilor nostri apropiata noastra casatorie.

William lua bratul fetei, l strecura pe sub al sau si, sarutnd-o, o tr spre sala und e se mai gasea nca reunita ntreaga familie. Lady Gamwell si sotul sau o binecuvntara pe Maud, Winifred si Barbara o salutara pe tnara fata cu numele de sora, iar fratii lui Wiiliam o mbratisara cu foc. Prega tirile de nunta dadura de lucru femeilor, care, nsufletite de dorinta de a contri bui la fericirea lui Will si la frumusetea lui Maud, ncepura pe loc sa se ngrijeas ca de o ncntatoare rochie de mireasa pentru tnara fata. A doua zi sosi tare greu, asa cum soseste orice zi cnd este asteptata cu nerabdar e. nca de dimineata, n curtea castelului au fost aduse nenumarate butoaie cu bere, mpodobite cu ghirlande de frunze, care trebuiau sa astepte rabdatoare ca lumea s a binevoiasca a baga n seama prezenta lor acolo. ntre timp se pregatea un ospat sa rbatoresc, brate de flori erau presarate prin sali, muzicantii si acordau instrum entele, iar invitatii ncepura sa soseasca n grupuri. Ceasul hotart pentru celebrarea casatoriei frumoasei miss Lindsay cu William Gamw ell se apropia. Maud, mbracata cu mult gust, astepta n sala venirea lui William, d ar William nu sosea. Sir Guy trimise un slujitor sa-l caute pe tnar. Slujitorul s trabatu parcul n sus si-n jos, cerceta castelul, l striga pe flacau, dar drept ras puns nu primi dect ecoul propriului sau glas. Robin Hood si feciorii lui sir Guy n calecara si scotocira mprejurimile, dar nu gasira nici urma de Will si nici nu pu tura capata vreo stire. Musafirii, grupuri-grupuri, pornira si ei sa cerceteze cm pia, dar si cercetarile lor ramasera zadarnice. La miezul noptii, toata familia, cu lacrimi n ochi, se strnse n jurul sarmanei Maud , care, de mai bine de un ceas, zacea n nesimtire. William disparuse. Capitolul II Dupa cum am spus, baronul Fitz Alwine o adusese la castelul din Nottingham pe fr umoasa si gingasa lady Christabel. La cteva zile dupa disparitia sarmanului Will, baronul se gasea ntr-o ncapere din apartamentul sau particular, n fata unui batrnel mbracat cu o splendida haina brodata cu fir de aur. Daca bogatia i-ar fi stat n s lutenie, am putea spune ca oaspetele baronului Fitz Alwine era negrait de bogat. Judecnd dupa fata lui, batrnelul acesta att de elegant numara, de buna seama, mai multi ani chiar dect baronul, dar se parea ca el nu-si mai aminteste ct timp s-a s curs de la ntocmirea actului sau de nastere. Brazdati de zbrcituri si schimonosindu-se asemenea unor maimute batrne, cele doua personaje vorbeau cu jumatate glas si era limpede ca amndoi ncercau, prin sireteni e si magulire, sa obtina unul de la celalalt solutia definitiva a unei afaceri f oarte importante. - Sunteti prea aspru cu mine, baroane ? spuse batrnul cel slut, clatinnd din cap. - Pe legea mea, nu ? se grabi sa raspunda lordul Fitz Alwine. Nu fac dect sa asig ur fericirea fiicei mele, atta tot si va nfrunt deschis spunndu-va ca nu veti gasi nici un gnd ascuns n intentiile mele, draga sir Tristram. - Stiu ca sunteti un bun parinte, Fitz Alwine si ca singura dumneavoastra grija este fericirea lady-ei Christabel... Si ce-ati vrea sa-i dati ca dota acestei sc umpe copile? - V-am mai spus: cinci mii de galbeni n ziua casatoriei si aceeasi suma mai trziu. - Trebuie fixata ziua, baroane, trebuie fixata ziua ? mormai batrnul. - Sa zicem dupa cinci ani. - Termenul acesta este cam lung, iar dota pe care i-o dati fetei e destul de mod esta. - Sir Tristram ? rosti baronul cu voce seaca ? mi puneti rabdarea la prea mare nce rcare. Amintiti-va ca fata mea este tnara si frumoasa si ca dumneavoastra nu mai aveti avantajele fizice de care v-ati bucurat acum cincizeci de ani. - Haide, haide! Nu fiti suparat, Fitz Alwine, glodurile mele sunt curate; as put ea pune un milion alaturi de cei zece mii de galbeni ai dumneavoastra, dar ce vo rbesc eu un milion, poate chiar doua. - Stiu ca sunteti bogat ? l ntrerupse baronul. Din pacate, eu nu ma pot compara cu

dumneavoastra, desi vreau sa-mi asez fata n rndul celor mai nobile doamne din Eur opa. Vreau ca pozitia lady-ei Christabel sa fie la fel cu a unei regine. Cunoast eti aceasta dorinta parinteasca si totusi refuzati sa-mi dati suma care sa m-aju te s-o duc la ndeplinire. - Nu nteleg, dragul meu Fitz Alwine, cu ce s-ar schimba fericirea fiicei dumneavo astra daca pastrez n mna mea banii care reprezinta jumatate din averea pe care o a m. Ofer venitul unui milion, a doua milioane, lady-ei Christabel, nsa pastrez cap italul. Asa ca nu va mai framntati degeaba, i voi asigura sotiei mele o viata de r egina. - Toate bune... din gura, draga Tristram, nsa dati-mi voie sa va spun ca atunci cn d ntre soti este o mare diferenta de vrsta, n casa lor intra nentelegerea. Se poate n tmpla sa nu rabzi toanele unei sotii tinere si sa vrei sa iei napoi ceea ce i-ai d at. Daca am n mna mea jumatate din averea dumneavoastra, voi fi linistit pentru vi itorul fericit al fetei mele, ea n-ar avea de ce sa se teama, iar dumneavoastra puteti sa va certati cu ea ct veti avea chef. - Sa ne certam? Glumiti, baroane; niciodata nu se va ntmpla o asemenea nenorocire. O iubesc prea mult pe frumoasa porumbita ca sa nu ma tem sa fac ceva care sa nu -i fie pe plac. De doisprezece ani nadajduiesc sa-i obtin mna si credeti ca as fi n stare sa nu-i ncuviintez toanele? Sa aiba cte o vrea, va fi bogata si va putea s a si le multumeasca pe toate. - Permiteti-mi sa va spun, sir Tristram, ca daca refuzati nca o data sa primiti c ererea mea, va voi retrage n modul cel mai hotart cuvntul pe care vi l-am dat. - Sunteti prea iute, baroane, mult prea iute ? murmura batrnul. Sa mai stam putin de vorba... - n privinta aceasta v-am spus tot ce am avut de spus. Hotarrea mea este luata. - Nu va ncapatnati, Fitz Alwine. Ia sa vedem, daca v-as da cincizeci de mii de gal beni? - V-as ntreba daca aveti de gnd sa ma insultati. - Sa va insult? Fitz Alwine, ce parere aveti despre mine?... Daca as spune doua sute de mii de galbeni? - Sir Tristram, sa ne oprim aici. Stiu ct de imensa este averea dumneavoastra si de aceea propunerea pe care mi-o faceti este o adevarata batjocura. Ce-ati vrea sa fac cu cele doua sute de mii de galbeni ai dumneavoastra? - Am spus doua sute de mii, baroane? Am vrut sa spun cinci sute de mii... auziti ... cinci sute! Asta nu-i o suma nsemnata, o suma foarte nsemnata? - Este adevarat ? raspunse baronul ? dar adineauri mi-ati spus ca ati putea pune doua milioane lnga modestele zece mii de galbeni ai fetei mele. Dati-mi un milio n si Christabel a mea va fi sotia dumneavoastra chiar mine, daca veti vrea, dragu l meu Tristram. - Un milion?! Vreti un milion, Fitz Alwine?! De fapt, cererea dumneavoastra este absurda. La drept vorbind, nu pot sa las n minile dumneavoastra jumatate din aver ea pe care o am. - Puneti la ndoiala cinstea si delicatetea mea? striga baronul, enervat. - Nicidecum, dragul meu prieten. - Banuiti ca am alt interes dect acela de a asigura fericirea fiicei mele? - Stiu ca o iubiti pe lady Christabel, nsa... - nsa ce? l ntrerupse cu violenta baronul. Hotarti-va pe loc sau anulez pentru totde auna angajamentele pe care le-am luat. - Nu-mi dati nici macar ragazul sa ma gndesc. n clipa aceea, un ciocanit sfios la usa anunta sosirea unui servitor. - Intra! porunci baronul. - Milord ? spuse valetul ? un trimis al regelui a sosit cu vesti care nu sufera amnare; el asteapta hotarrea naltimii voastre pentru a vi le aduce la cunostinta. - Spune-i sa urce ? raspunse baronul. Acum, sir Tristram, un ultim cuvnt: daca nu -mi ndepliniti cererea mea nainte de sosirea trimisului care va fi aici peste doua minute, n-o-veti avea pe lady Christabel. - Ascultati-ma, Fitz Alwine, pentru numele lui dumnezeu, ascultati-ma. - Nu ascult nimic, fiica mea pretuieste un milion, si-apoi mi-ati spus ca o iubi ti. - Mult, foarte mult ? mormai batrnul slut.

- Ei bine, sir Tristram, veti fi foarte nefericit caci veti fi despartit pentru totdeauna de ea. Cunosc un tnar senior, nobil ca un rege, bogat, foarte bogat, cu o nfatisare placuta, care nu asteapta dect nvoirea mea ca sa-si puna numele si ave rea la picioarele fetei. Daca mai sovaiti o clipa, mine, luati bine aminte, mine, aceea pe care o iubiti, fiica mea, frumoasa si ncntatoarea Christabel, va fi sotia fericitului dumeavoastra rival. - Sunteti necrutator, Fitz Alwine! - Aud pasii trimisului, raspundeti, da sau nu? - Dar... Fitz Alwine! - Da sau nu? - Da, da... ? bolborosi batrnul. - Sir Tristram, scumpul meu prieten, gndeste-te la fericirea dumitale: fata mea e ste o comoara de gingasie si frumusete. - ntr-adevar este foarte frumoasa ? spuse batrnul amorez. - Si ntr-adevar pretuieste un milion de galbeni ? adauga baronul rnjind. Sir Trist ram, fata mea ti apartine. Si astfel, baronul Fitz Alwine si vndu fata, pe frumoasa Christabel, lui sir Trist ram de Goldsborough pentru un million de galbeni. ndata ce intra n ncapere, curierul l anunta pe baron ca un soldat care-l ucisese pe capitanul regimentului sau fusese urmarit pna la Nottinnghamshire. Regele ordona baronului Fitz Alwine sa-l prinda pe soldat cu ajutorul oamenilor sai si sa-l spn zure fara mila. Dupa plecarea curierului, lordul Fitz Alwine lua n minile lui minil e tremurnde ale viitorului sot al fiicei sale si-si ceru iertare ca trebuie sa-l paraseasca ntr-o clipa att de fericita, nsa porunca regelui era precisa si trebuia sa i se supuna fara ntrziere. Trei zile dupa ncheierea onorabilului trg dintre baron si sir Tristram, soldatul u rmarit fu facut prizonier si nchis n turnul castelului din Nottingham. Robin Hood continua cu ndaratnicie sa-l caute pe William, care din pacate, era sa rmanul soldat prins de zbirii narmati ai baronului. Deznadajduit ca cercetarile s ale ramasera fara rezultat n tot comitatul York, Robin Hood se ntoarse n padure, sp ernd sa afle niscai vesti de la oamenii sai, care postati pe drumurile ce duc de la Mansfeld la Nottingham, ar fi putut sa afle ceva despre prietenul lui. La o mila de Mansfeld, Robin Hood se ntlni cu Much, fiul morarului. Acesta calarea , ca si el, un cal puternic si galopa n directia de unde venise Robin. Zarindu-si seful, Much scoase un strigat de bucurie si se opri. - Ce fericit sunt ca te-ntlnesc, draga prietene! spuse el. Ma duceam la Barnsdale , am vesti despre baiatul care era cu dumneata cnd ne-am ntlnit. - L-ai vazut? De trei zile l cautam. - L-am vazut. - Cnd? - Ieri. - Unde? - La Mansfeld, unde m-am ntors dupa ce-am petrecut patruzeci si opt de ceasuri cu noii mei tovarasi. Pe cnd ma apropiam de casa parinteasca, am vazut n fata portii o multime de cai. Pe unul din ei sta cocotat un om cu minile strns legate. L-am r ecunoscut pe prietenul dumitale. Soldatii se racoreau si-l lasasera pe prizonier n seama chingilor ce-l tineau priponit de cal. Fara sa le atrag atentia, am reus it sa-l fac sa nteleaga pe sarmanul baiat ca o sa dau fuga la Barnsdale si sa te n stiintez de nenorocirea ce i s-a ntmplat. Fagaduiala asta i-a mai ntarit curajul pr ietenului dumitale, care mi-a multumit clipind din ochi cu tlc. Fara sa pierd un minut, am cerut un cal si, pe cnd ncalecam, am ntrebat un soldat despre soarta hara zita prizonierului. Mi-a spus ca, din porunca baronului Fitz Alwine, tnarul va fi dus la castelul din Nottingham. - ti multumesc pentru graba pe care ai pus-o ca sa-mi faci acest bine, draga Much ? zise Robin. Mi-ai spus tot ce doream sa stiu si ar trebui s-avem mare nenoroc daca n-am izbuti sa prentmpinam gndul crud al naltimii sale normande. n sa, draga Mu ch, s-ajungem ct mai repede n inima padurii, acolo voi lua masurile potrivite pent ru o expeditie prudenta. -Unde-i Micul-John? ntreba Much. - Vine si el, dar pe alt drum dect cel pe care am venit noi. Ne-am despartit, spe

rnd sa aflam vesti fiecare n parte. Soarta a fost de partea mea, fiindca am avut b ucuria sa te-ntlnesc, viteazule Much. - Multumirea este a mea, capitane ? raspunse vesel Much. Vointa dumitale e legea care ma calauzeste n toate faptele mele. Robin zmbi, nclina capul si porni n goana, urmat ndeaproape de nsotitorul sau. Sosind la locul ntlnirii, Robin si Much l gasira acolo pe Micul-John. Dupa ce-i aduse la cunostinta vestile aflate de la Much, Robin i porunci sa adune oamenii risipiti p rin padure, sa alcatuiasca o singura ceata si s-o duca la marginea padurii dinsp re castelul Nottingham. Acolo, ascunsi n umbra copacilor, sa astepte chemarea lui Robin si sa fie pregatiti pentru lupta. Dupa ce dadu aceste porunci, Robin si M uch ncalecara si pornira ntr-un galop nebunesc spre Nottingham. - Dragul meu ? zise Robin cnd ajunsera la marginea padurii ? iata-ne la capatul d rumului. Eu nu pot sa intru n Nottingham caci prezenta mea n oras ar fi repede des coperita si i s-ar da un temei pe care vreau sa-l tin ascuns. Ma-ntelegi, nu-i a sa? Daca dusmanii lui William ar afla de sosirea mea neasteptata, ar fi cu ochii n patru si, drept urmare, ne-ar fi foarte greu sa-l eliberam pe tovarasul nostru . Asadar, vei intra singur n oras si te vei duce la o casuta care se afla aproape de Nottingham. Vei gasi acolo un om cumsecade, un prieten de-al meu pe nume Hal bert Lindsay, iar n lipsa lui, o femeie draguta al carei nume i se potriveste de minune: Grace. Ea ti va spune unde se gaseste sotul ei, l vei cauta si-l vei aduce la mine. Ai nteles? - Foarte bine. - Atunci du-te! Eu am sa stau aici si, asteptndu-te, voi supraveghea mprejurimile. Ramas singur Robin si ascunse calul n desis, se ntinse la umbra unui stejar si-n gnd ul lui ncepu sa urzeasca un plan ca sa-l scape pe sarmanul Will. Tot scotocindu-s i mintea-i isteata, tnarul supraveghea drumul cu atentia ncordata. Nu trecu mult s i la capatul drumului ce urca dinspre Nottingham catre padure, se ivi un tnar cav aler foarte bine mbracat. "Pe legea mea! si spuse Robin n sinea lui. Daca plimbaret ul asta cu straie bogate este normand, bine face ca a ales acest loc ca sa traga n piept aerul nmiresmat al cmpiei. Pare-mi-se ca zeita Fortuna l ndrageste ntr-atta, a va fi tare placut sa-i iei din buzunare pretul sagetilor si al arcurilor ce se vor frnge mine n cinstea lui William. Vesmntul sau este bogat, iar mersul semet, nu ncape ndoiala ca gentilul domn nseamna o ntlnire preafericita pentru mine. Haide, ha ide, frumosule coconas, ai sa pasesti si mai usor dupa ce-o sa facem cunostinta. ntr-o clipa, Robin parasi pozitia orizontala pe care o avusese pna atunci si se p osta n mijlocul drumului pe unde trebuia sa treaca drumetul. Acesta, asteptnd din partea lui Robin un gest de politete, se opri curtenitor. - Fiti binevenit, ncntatorul meu cavaler ? spuse Robin, ducndu-si mna la tichie. E a tt de ntuneric, nct am luat gratioasa dumneavoastra aparitie drept un sol al soarelu i. Fata dumneavoastra surzatoare lumineaza privelistea si, daca ati mai zabovi ni tel la marginea padurii, florile nvaluite n umbra va Vor lua drept o raza calda de lumina. Strainul ncepu sa rda vesel. - Faceti parte din ceata lui Robin Hood? ntreba el. - Judecati dupa aparenta, messire ? raspunse tnarul ? si pentru ca ma vedeti mbrac at n vesmnt de padurar, banuiti ca fac parte negresit din ceata lui Robin Hood. Va -nselati, nu toti locuitorii padurii sunt legati de soarta sefului proscris. - Se poate ? replica strainul, vadit iritat. Am crezut ca ntlnesc un om din ceata oamenilor veseli, dar m-am nselat, asta-i tot. Raspunsul calatorului i strni curiozitatea lui Robin. - Messire ? spuse el ? pe chipul dumneavoastra sta ntiparita atta sincera prieteni e, nct eu, n ciuda urii aprige pe care de multi ani o nutresc fata de normanzi... - Nu sunt normand, domnule padurar ? l ntrerupse calatorul ? si, ca si dumneavoast ra, mi ngadui sa spun ca judecati dupa aparente: vesmintele si accentul meu va fac sa gresiti. Sunt saxon, desi n vinele mele curg si cteva picaturi de snge normand. - Un saxon mi-e ca si un frate, messire si sunt fericit sa va pot dovedi simpati a si ncrederea mea. Fac parte din ceata lui Robin Hood. Dupa cum stiti, desigur, ne purtam mai putin dezinteresat cnd e vorba sa ne facem cunoscuti calatorilor no rmanzi. - Cunosc aceasta purtare plina de curtenie si-n acelasi timp rodnica ? raspunse

strainul, rznd. Am auzit mult vorbindu-se despre asta si ma duceam la Sherwood num ai pentru placerea de a ma ntlni cu seful dumneavoastra. - Si daca v-as spune, messire, ca va gasiti n fata lui Robin Hood? - I-as ntinde mna ? raspunse repede strainul, nsotindu-si cuvintele de un gest prie tenesc ? si i-as spune: "Prietene Robin, l-ai uitat pe fratele Mariannei?" - Allan Clare! Esti Allan Clare! striga Robin fericit. - Da, sunt Allan Clare si amintirea chipului dumitale, draga Robin, mi-era att de bine ntiparita n inima, nct de la prima privire te-am recunoscut. - Ct sunt de fericit ca te vad, draga Allan! zise Robin, strngnd minile tnarului. Mar ianne nu se-asteapta la fericirea pe care i-o aduce venirea dumitale n Anglia. - Sarmana-mi scumpa sora! spuse Allan, cu adnca tristete. E sanatoasa? E ct de ct f ericita? - E sanatoasa tun, draga Allan si singura-i nemultumire este despartirea de dumn eata. - M-am ntors si m-am ntors ca sa nu mai plec. Buna mea sora va fi pe deplin ferici ta. Ai aflat, Robin, ca am intrat n serviciul regelui Frantei? - Da, un om al baronului si baronul nsusi, ntr-un avnt de sinceritate strnit de spai ma, ne-au adus la cunostinta situatia dumitale pe lnga regele Ludovic. - O mprejurare fericita mi-a ngaduit sa-i fac un mare serviciu regelui Frantei ? r elua cavalerul ? si, pentru a-mi multumi, regele m-a ntrebat staruitor ce dorinta am. Bunatatea regelui mi-a dat curaj: i-am vorbit de jalea inimii mele, i-am sp us ca averea mea mi-a fost confiscata si l-am rugat fierbinte sa-mi ngaduie sa ma ntorc n Anglia. Regele a avut bunatatea sa-mi asculte rugamintea si mi-a dat pe l oc o scrisoare pentru Henric al II-lea. Fara sa pierd o clipa, am plecat la Lond ra. Era rugamintea regelui Frantei, Henric al II-lea mi-a napoiat averea tatalui meu, iar vistieria statului trebuie sa-mi plateasca, n galbeni frumosi, venitul p e care l-au adus proprietatile mele de cnd mi-au fost confiscate. n afara de asta, am agonisit o suma nsemnata care, depusa n minile baronului Fitz Alwine, ma va aju ta sa obtin mna scumpei mele Christabel. - Cunosc aceasta nvoiala ? spuse Robin. Cei sapte ani hotarti de baron se apropie de sfrsit, nu-i asa? - Da, mine e ultima zi sorocita. - Ei bine, atunci grabeste-te sa-i faci o vizita baronului; un ceas de ntrziere ar putea sa-nsemne pierzania dumitale. - Cum oare ai aflat de nvoiala si de conditiile ei? - De la varul meu Micul-John. - Nepotul acela urias al lui sir Guy de Gamwell? ntreba Allan. - Chiar el, ti-amintesti de baiatul asta demn? - Cum de nu. - Ei bine, este mai voinic ca oricnd si puterea i ntrece statura. De la el am aflat de nvoiala dumitale ncheiata cu baronul. - Lordul Fitz Alwine i-a facut lui o asemenea marturisire? ntreba Allan, surznd. - Da. Micul-John a ntrebat-o pe naltimea sa, cu pumnalul n mna si cu amenintarea pe buze. - Atunci nteleg exuberanta baronului. - Draga prietene ? continua Robin cu seriozitate ? teme-te de lordul Fitz Alwine . El nu te iubeste si daca ar putea sa-si calce juramntul, n-ar sovai s-o faca. - Daca va ncerca sa-mi refuze mna lady-ei Christabel, ti jur, Robin, ca-l voi face sa se caiasca amarnic. - Ai cumva vreun mijloc datorita caruia baronul s-ar teme de amenintarile dumita le? - Da si chiar de n-as avea, tot l voi sili sa-si tina fagaduiala. Mai degraba as asedia castelul din Nottingham dect sa renunt la iubita mea Christabel. - Daca ai nevoie de ajutor, sunt cu totul la porunca dumitale, draga Allan. Pot sa-ti pun de ndata la dispozitie doua sute de oameni voinici si iuti. Ei mnuiesc l a fel de bine arcul, sabia, lancea si scutul; spune un cuvnt si, la porunca mea, vor veni sa faca zid n jurul dumitale. - ti multumesc de o mie de ori, draga Robin, nu m-asteptam la altceva de la un pr ieten ca dumneata. - Si aveai dreptate; acum da-mi voie sa te-ntreb de unde stiai ca locuiesc n padu

rea Sherwood? - Dupa ce mi-am rezolvat treburile la Londra ? raspunse cavalerul ? am venit la Nottingham. Acolo am aflat de napoierea baronului si de prezenta Christabelei la castel. Dupa ce m-am linistit cu privire la cea pe care o iubesc, am plecat la G amwell. nchipuieste-ti uimirea mea cnd am intrat n sat si n-am gasit dect urmele bog atei locuinte a baronetului. M-am ntors degraba la Mansfeld, unde un localnic mia povestit cele petrecute acolo. Despre dumneata n-a avut dect cuvinte de lauda, mi-a mai spus ca familia Gamwell s-a retras n mare taina pe domeniul sau din York shire. Vorbeste-mi acum de sora mea Marianne, Robin Hood. S-a schimbat mult? - Da, draga Allan, s-a schimbat mult. - Sarmana mea sora! - Este de o frumusete desavrsita ? adauga rznd ? pentru ca fiece primavara i-a adau gat un farmec nou. - S-a maritat? ntreba Allan. - Nu, nu nca. - Cu att mai bine. Stii cumva daca si-a daruit inima sau si-a fagaduit mna? - La asta o sa-ti raspunda chiar ea ? spuse Robin, rosind usor. Ce cald e azi! a dauga el, trecndu-si mna peste fruntea mpurpurata. Daca vrei, hai sa ne-asezam aici la umbra. Astept un om de-al meu si vad ca sosirea lui se prelungeste peste cea sul hotart. Asculta Allan, ti-amintesti de unul din baietii lui sir Guy, de Willi am poreclit Roscovanul din pricina parului sau de un rosu cam prea aprins? - Un tnar frumos, cu ochi mari, albastri? - Da. Bietul baiat a fost trimis la Londra de baronul Fitz Alwine si acolo a fos t ncorporat ntr-un regiment care facea parte din corpul de armata aflat si azi n No rmandia. ntr-o buna zi, William a fost cuprins de un dor nestavilit sa-si vada fa milia. A cerut o nvoire care nu i s-a dat si, scos din fire de vesnicul refuz al capitanului, l-a ucis. Will a izbutit sa ajunga n Anglia. O ntmplare fericita ne-a pus fata n fata, iar eu l-am dus pe acest drag flacau la Bamsdale, unde locuieste familia lui. A doua zi, toata casa era n sarbatoare, caci se sarbatorea nu numai ntoarcerea exilatului, ci si casatoria lui, precum si ziua de nastere a lui sir Guy. - Will se-nsoara? Cu cine? - Cu o fata ncntatoare pe care ai cunoscut-o, miss Lindsay. - Nu-mi amintesc de ea. - Cum? Ai uitat-o pe nsotitoarea, pe prietena, pe camerista att de devotata lady-e i Christabel? - Ah, ba da, ba da! spuse Allan Clare. Vorbesti de fata cea vesela a portarului din Nottingham, de zburdalnica Maud? - Da, de ea. Maud si William se iubeau de multa vreme. - Maud l iubea pe William Roscovanul?! Ce tot spui, Robin? Dar parca dumneata csti gasesi inima tinerei fete, draga prietene?! - Nu, nu, gresesti. - Ba nicidecum, nicidecum, mi-amintesc ca, daca ea nu te iubea, ceea ce ma-ndoie sc, n schimb dumneata aveai pentru dnsa un mare si gingas interes. - Aveam atunci ca si acum un sentiment de frate. - Adevarat? ntreba rautacios cavalerul. - Pe cinstea mea ca asa este ? raspunse Robin, Si ca sa-ti ispravesc povestea cu William, iata ce s-a ntmplat. Cu un ceas nainte de celebrarea casatoriei, a dispar ut si am aflat ca a fost rapit de soldatii baronului. Mi-am chemat oamenii; n ctev a clipe vor fi aici si ma bizui pe iscusinta mea si pe ajutorul lor ca sa-l elib erez pe William. - Unde-i el acum? - Fara doar si poate ca-n castelul Nottingham; n curnd o voi sti nendoielnic. - Nu lua o hotarre pripita, draga Robin, asteapta pna mine; l voi vedea pe baron si ma voi folosi, de toata nrurirea pe care poate s-o aiba asupra lui fie rugamintea, fie amenintarea, pentru a obtine punerea n libertate a varului dumitale. - Si daca batrnul ticalos actioneaza mai repede, n-as regreta oare toata viata ca am pierdut cteva ceasuri? - Ai vreun motiv sa te temi? - Cum poti sa-mi pui o astfel de ntrebare, draga Allan, cnd stii mai bine dect mine

crudul adevar? Stii bine, nu-i asa, ca lordul Fitz Alwine este un om fara inima , fara mila, fara suflet. Daca ar ndrazni sa-l spnzure pe Will cu propriile lui min i, fii sigur ca ar face-o. Trebuie sa ma grabesc sa-l smulg pe William din ghear ele leului, daca nu vreau sa-l pierd pentru totdeauna. - Poate ca ai dreptate, dragul meu Robin si n acest caz ar fi primejdios sa urmez i sfaturile mele de a fi prevazator. Chiar azi am sa ma duc la castel si, odata acolo, mi va fi cu putinta sa-ti dau o mna de ajutor, l voi ntreba pe baron; daca nu raspunde la ntrebarile mele, voi iscodi soldatii si sper ca ei se vor lasa ispit iti de o rasplata bunicica. Bizuie-te pe mine si daca stradaniile mele ramn fara rezultat, ti voi da de veste ca sa treci ct mai grabnic la fapte. - Primesc, cavalere. Iata ca vine si omul meu. Este nsotit de Halbert, fratele de lapte al lui Maud. Voi afla unele lucruri despre soarta sarmanului meu Will. Ei , ce vesti? ntreba Robin, dupa ce-l mbratisa pe tnarul sau prieten. - Am putine lucruri sa va spun ? raspunse Halbert. Stiu doar ca un prizonier a f ost adus la castelul din Nottingham si Much mi-a spus ca nefericitul este bietul nostru prieten Will Roscovanul. Daca vrei sa-ncerci sa-l salvezi, Robin, trebui e s-o faci numaidect. Un calugar pelerin, n trecere prin Nottingham, a fost chemat la castel ca sa-l spovedeasca pe prizonier. - Maica ta, Doamne, ai mila de noi! striga Robin, cu tremur n glas. Will, bietul meu Will este n primejdie de moarte! Trebuie scos din castel cu orice pret! Altce va nu mai stii, Halbert? mai ntreba Robin. - Nimic n legatura cu Will, dar am aflat ca lady Christabel o sa se casatoreasca la sfrsitul saptamnii. - Lady Christabel se marita? repeta Allan. - Da, messire ? raspunse Halbert, privindu-l pe cavaler, cu un aer mirat. Se va casatori cu cel mai bogat normand din toata Anglia. - Cu neputinta! Cu neputinta! striga Allan Clare. - Ba este foarte adevarat ? raspunse Halbert. n castel au si nceput sa se faca mar i pregatiri pentru celebrarea fericitului eveniment. - Fericitul eveniment!! repeta cavalerul, cu tristete. Cum l cheama pe ticalosul care vrea sa o ia de nevasta pe lady Christabel? - Se cunoaste ca nu sunteti de pe aici, messire ? zise Halbert ? altfel ati sti ct de bucuros este baronul Fitz Alwine. Milord a manevrat att de bine, nct a reusit sa cstige o avere nemaipomenita n persoana lui sir Tristram de Goldsborough. - Lady Christabel sa fie sotia acestui batrn slut! striga cavalerul, mirat din ca le afara. Pai omul asta e cu un picior n groapa! Omul asta este un monstru de urte nie, un zgrcit murdar! Fiica baronului Fitz Alwine este logodnica mea si atta timp ct inima o sa-mi bata n piept, nimeni altul dect mine nu va avea vreun drept asupr a inimii sale. - Logodnica dumneavoastra, messire? Dar cine sunteti? - Cavalerul Allan Clare ? spuse Robin. - Fratele lady-ei Marianne! Acela care este iubit cu atta gingasie de lady Christ abel! - Da, draga Hall ? zise Allan. - Ura! striga Halbert, aruncndu-si boneta n aer. Iata o sosire binevenita. Fiti bi nevenit n Anglia, domnule, prezenta dumneavoastra va preschimba n zmbet lacrimile f rumoasei dumneavoastre logodnice. Ceremonia acestei mrsave casatorii urmeaza sa a iba loc la sfrsitul saptamnii; daca vreti sa va mpotriviti, n-aveti vreme de pierdu t. - Chiar acuma ma duc la baron sa-i fac o vizita ,spuse Allan. Daca-si nchipuie ca mai poate si azi sa se joace cu mine, se nseala amarnic. - Bizuie-te pe ajutorul meu, cavalere ? spuse Robin. Ma leg sa pun o stavila put ernica n calea nenorocirii dumitale si anume forta unita cu siretenia. O voi rapi pe lady Christabel. Sunt de parere sa mergem toti patru la castel, veti intra s ingur, iar eu va voi astepta pna iesiti mpreuna cu Much si cu Halbert. Tinerii ajunsera curnd n vecinatatea locuintei senioriale. n clipa cnd cavalerul se pregatea s-apuce pe drumul ce ducea spre podul mobil, se auzi un zgomot de lantu ri, podul fu cobort si un batrn n vesminte de pelerin iesi pe poarta castelului. - Iata-l pe confesorul chemat de baron pentru sarmanul William ? spuse Halbert. n treaba-l, Robin, el poate o sa-ti spuna ce soarta l asteapta pe prietenul nostru.

- La acelasi lucru ma gndeam si eu, draga Halbert si socotesc ntlnirea cu acest om sfnt ca un ajutor trimis de providenta. Sfnta Fecioara sa te ocroteasca, parinte! spuse Robin, nchinndu-se respectuos n fata batrnului. - ndeplineasca-se ruga ta curata, fiule! raspunse pelerinul. - Vii de departe, parinte? - Din Tara Sfnta, unde am facut un lung si dureros pelerinaj ca sa-mi ispasesc pa catele din tinerete. Istovit de oboseala, m-am napoiat ca sa mor sub cerul sub ca re m-am nascut. - Dumnezeu ti-a harazit ani multi, bunule parinte. - Da, fiule, n curnd mplinesc nouazeci de ani, iar viata mi se pare acuma ca un vis . - Parinte, ma rog Sfintei Fecioare sa dea ultimelor dumitale zile, pace si linis te. - Sa te-auda Domnul, draga copile cu suflet blnd si pios! La rndul meu, rog cerul sa coboare binecuvntarea lui asupra capului tau tnar. Esti credincios si bun, fii si milos si ndreapta-ti gndul spre cei care sufera, care sunt gata sa moara. - Lamureste-ma, parinte, nu te-nteleg ? spuse Robin, cu tremur n glas. - Vai, vai! exclama batrnul. Un suflet sta gata sa urce la ceruri, lacasul sau su prem. Trupul pe care-l nsufleteste abia numara treizeci de ani. Un om cam de vrsta ta o sa moara de o moarte negrait de cruda. Roaga-te pentru el, fiul meu! - Omul acesta vi s-a spovedit, parinte? - Da, peste cteva, ceasuri va fi smuls din lumea aceasta. - Si unde-i nefericitul acesta? - ntr-una din temnitele ntunecoase ale castelului. - Este singur? - Da, fiul meu, singur. - Si nenorocitul trebuie sa moara? ntreba iar tnarul. - Mine, la rasaritul soarelui. - Sunteti sigur, parinte, ca executarea osnditului nu va avea loc nainte de primel e ceasuri ale diminetii? - Da, sunt sigur. Oh, Doamne! Nu-i destul de devreme si atunci? Cuvintele tale mi fac rau, copile; dar ce, doresti moartea fratelui tau? - Nu, batrne sfnt, nu, de o mie de ori nu! Mi-as da viata ca s-o salvez pe a lui. l cunosc pe acest biet baiat, parinte, l cunosc si-l iubesc. Stiti, poate, care i e ste osnda? Stiti, cumva, daca trebuie sa moara nlauntrul castelului? - Am aflat de la temnicer ca tnarul acesta nenorocit va fi dus la spnzuratoare de calaul din Nottingham. S-a dat porunca sa se faca o executie publica n piata din mijlocul orasului. - Domnul sa ne-ajute! murmura Robin. Drag si bun parinte ? adauga el, lund mna bat rnului ? vrei sa-mi faci un mare bine? - Ce-mi ceri copile? - Doresc, ti cer, parinte, sa binevoiesti a te ntoarce la castei si a-l ruga pe ba ron sa-ti acorde ngaduinta de a-l nsoti pe prizonier pna la spnzuratoare. - Am si primit aceasta ngaduinta, fiule, mine dimineata voi fi lnga prietenul tau. - Fii binecuvntat, parinte sfnt, fii binecuvntat! Vreau sa-i spun un ultim cuvnt cel ui care e gata sa moara si as vrea sa te rog, bunul meu batrn, sa i-l repeti n num ele meu. Mine dimineata voi fi aici, lnga acest tufis; te rog sa ai bunatatea, ca mai nainte de a intra n castel, sa vii sa-mi asculti marturisirea. - Voi fi acolo la ceasul hotart, fiule! - ti multumesc, bunul meu parinte. Pe mine! - Pe mine si pacea Domnului sa fie cu tine! Robin se nchina respectuos, iar pelerinul, cu minile ncrucisate pe piept, se depart a rugndu-se. - Da, mine ? repeta tnarul ? o sa vedem noi daca mine Will va fi spnzurat. - Ar trebui ? zise Hal, care trasese cu urechea la convorbirea dintre Robin si c onfesorul sarmanului prizonier ? ar trebui ca oamenii dumitale sa fie asezati la o mica departare de locul de executie. - Vor sosi la prima chemare ? spuse Robin. - Cum vei face ca soldatii sa nu bage de seama prezenta lor? - Fii fara grija, dragul meu Halbert ? raspunse Robin ? oamenii mei veseli cunos

c de multa vreme mestesugul de a se face nevazuti, chiar pe drumul mare si, cred e-ma, nu-si vor freca hainele de pieptul soldatilor baronului si nu se vor ivi d ect la un semnal dinainte hotart. - Esti att de sigur de izbnda, dragul meu Robin ? spuse Allan ? nct doresc sa am, pe ntru treburile mele personale, o parte din ncrederea ce te nsufleteste n aceasta cl ipa. - Cavalere ? raspunse tnarul ? ngaduie-mi sa-l pun pe William n libertate, sa-l duc la Barnsdale, sa-l las n minile scumpei sale sotii, apoi ne vom ocupa de lady Chr istabel. Casatoria nu poate sa aiba loc dect cel mult peste cteva zile, asa ca ave m timp sa ne pregatim pentru o lupta serioasa cu lordul Fitz Alwine. - Voi intra n castel ? spuse Allan ? si voi afla, ntr-un fel sau altul, secretul a cestei comedii. Daca baronul a considerat potrivit sa calce un legamnt pe care on oarea si delicatetea trebuiau sa-l consfinteasca, voi fi n dreptul meu sa uit ori ce dovada de respect si, de voie de nevoie, lady Christabel va deveni sotia mea. - Ai dreptate, draga prietene, nfatiseaza-te numaidect baronului; de buna seama el nu se-asteapta la vizita dumitale, asa ca uluirea ti-l va preda cu minile si pic ioarele legate. Vorbeste-i hotart si fa-l sa nteleaga ca nu te vei da napoi sa folo sesti forta pentru a o dobndi pe lady Christabel. n timp ce vei face aceasta impor tanta interventie pe lnga lordul Fitz Alwine, eu mi voi cauta oamenii si-i voi pre gati, cu precautie, pentru actiunea la care ma gndesc. Daca ai nevoie de mine, tr imite-mi un curier special acolo unde ne-am ntlnit acum cteva minute si unde, fii s igur, vei gasi la orice ora din zi si din noapte pe unul din vitejii mei tovaras i. Daca ai nevoie sa vorbesti cu credinciosul dumitale aliat, vei cere sa te con duca n ascunzatoarea mea. Acum, spune-mi, nu ti-e teama ca, odata intrat n castel, n-ai mai putea sa iesi? - Lordului Fitz Alwine i va fi cu neputinta sa foloseasca violenta fata de un om ca mine ? raspunse Allan ? caci s-ar expune la un prea mare pericol, si-apoi, da ca intentioneaza cu adevarat s-o dea pe Christabel acestui ngrozitor Tristram, va fi att de grabit sa scape de mine, nct ma tem ca mai curnd va refuza sa ma primeasc a dect sa ma retina lnga el. Asadar, adio, sau mai degraba la revedere, draga Robi n, te voi regasi cu siguranta nainte de sfrsitul zilei. - Am sa te-astept. n timp ce Allan Clare se ndrepta spre portile castelului, Robin, Halbert si Much p ornira n graba spre oras. Introdus fara cea mai mica greutate n apartamentul lordu lui Fitz Alwine, cavalerul se gasi dintr-o data n fata cumplitului castelan. Daca o stafie s-ar fi sculat din mormnt, i-ar fi pricinuit baronului mai putina teama si groaza dect i-a fost dat sa ncerce la vederea cavalerului care sta dinaintea l ui, ntr-o atitudine demna si mndra. Baronul l fulgera pe valet cu o privire att de fioroasa, nct omul o rupse la fuga di n ncapere de-i sfriau calciele. - Nu m-asteptam sa va vad ? spuse naltimea sa, ndreptndu-si ochii bulbucati de mnie asupra cavalerului. - Se poate, milord, nsa iata-ma. - Vad prea bine. Din fericire nsa nu v-ati respectat cuvntul; termenul pe care vi l-am fixat a expirat de ieri. - naltimea voastra se nsala; eu sunt punctual la gratioasa ntinire ce mi-a fost fixa ta. - Mi-e greu sa va cred pe cuvnt. - Sunt mhnit ca ma veti sili sa va contrazic. Ambele parti ne-am luat un angajame nt prin buna nvoiala, iar eu sunt n drept sa va cer acum ndeplinirea fagaduielii fa cute. - V-ati ndeplinit toate obligatiile cuprinse n nvoiala? - Le-am ndeplinit. Trei erau: trebuia sa fiu repus n posesia bunurilor mele, trebu ia sa am o suta de mii de galbeni, trebuia ca, dupa sapte ani, sa va cer mna lady -ei Christabel. - Aveti, ntr-adevar, o suta de mii de galbeni? ntreba baronul, lacom. - Da, milord. Regele Henric mi-a redat averea si am primit venitul adus de propr ietatile mele cu ncepere din ziua cnd mi-au fost confiscate. Sunt bogat si cer ca de mine sa mi-o dati de sotie pe lady Christabel. - Mine! striga baronul. Mine! Si daca mine n-ati fi fost aici ? adauga el, posomort

? nvoiala n-ar fi cazut? - Ba da, nsa ascultati-ma, lord Fitz Alwine: va sfatuiesc sa alungati din mintea dumneavoastra planul dracesc la care va gnditi acum: sunt n dreptul meu, ma aflu n fata dumneavoastra la ceasul hotart si nimic pe lume (nu va gnditi sa folositi for ta), nimic pe lumea asta, zic, nu ma va face sa renunt la aceea pe care o iubesc . Daca n disperare de cauza, veti folosi viclenia, fiti sigur ca-mi voi lua o rev ansa cruda. Cunosc o ntmplare tainica din viata dumneavoastra si o voi da n vileag. Am trait la curtea regelui Frantei si am fost initiat n secretele unei chestiuni care va priveste personal. - Ce chestiune? ntreba baronul, ngrijorat. - Deocamdata este de prisos sa ma lungesc n lamuriri. Ajunge sa stiti ca am aflat si pastrez scris numele unor englezi nemernici care nu s-au codit sa-si vnda tar a, punndu-i pe grumaz jugul strain. (Lordul Alwine se ngalbeni.) Respectati-va fag aduiala, milord si eu voi uita ca ati fost las si tradator fata de regele vostru . - Cavalere, insulti un batrn ? zise baronul, lundu-si un aer indignat. - Am spus adevarul si nimic mai mult. nca un refuz, milord, nca o minciuna, nca un subterfugiu si dovezile privitoare la iubirea dumneavoastra de tara vor fi trimi se regelui Angliei. - Ai mare noroc, Allan Clare ? zise mieros baronul ? ca cerul mi-a harazit o fir e pasnica si rabdatoare. Daca as fi fost suparacios si iute la mnie, ai fi ispasi t crunt ndrazneala, te-as fi aruncat n santul castelului. - Fapta aceasta ar fi nsemnat o nebunie, milord, caci tot nu v-ar fi scapat de ra zbunarea regelui. - Tineretea dumitale este o scuza pentru ndrazneala cuvintelor rostite. Vreau sa fiu blnd, acolo unde mi-ar fi usor sa lovesc. De ce-mi vorbesti cu amenintarea pe buze mai nainte de a sti daca am, ntr-adevar, intentia sa-ti refuz mna fiicei mele ? - Pentru ca stiu nendoielnic ca ati fagaduit-o pe lady Christabel unui batrn jalni c si dezgustator, lui sir Tristram de Goldsborough. - Chiar asa, chiar asa! Si cine-i, ma rog, acel limbut neghiob care ti-a spus as ta nerozie? - N-are importanta, tot Nottinghamul vuieste n legatura cu pregatirile de nunta a le acestei casatorii bogate si ridicole. - Cavalere, eu nu raspund de minciunile prostesti care se vntura n jurul meu. - Asadar, nu i-ati fagaduit lui sir Tristram mna fiicei dumneavoastra? - Da-mi voie sa nu raspund la aceasta ntrebare. Pna mine sunt liber sa gndesc si sa hotarasc dupa bunul meu plac; mine este ziua dumitale; vino atunci si voi acorda dorintei dumitale satisfactie deplina. Adio, cavalere Clare ? adauga batrnul, rid icndu-se ? ti doresc o zi buna si te rog sa ma lasi singur. - Cu placerea de a va revedea, baron Fitz Alwine. Nu uitati ca un gentilom nu ar e dect un singur cuvnt. - Prea bine, prea bine, ? mormai batrnul, ntorcndu-se cu spatele spre vizitator. Allan parasi apartamentul baronului cu inima plina de grija. Era limpede ca batrn ul senior ticluia o viclenie. Privirea-i amenintatoare l nsotise pe tnar pna n pragul usii, apoi el se retrase n firida unei ferestre fara a binevoi sa raspunda la ul timul salut al cavalerului. De ndata ce Allan disparu din vedere (tnarul se ducea la Robin Hood), baronul scutura cu violenta un clopotel asezat pe masa. - Sa vina la mine Peter cel Negru ? spuse grabit baronul. - ndata, milord. Cteva minute mai trziu, soldatul chemat de lordul Fitz Alwine se prezenta n fata lu i. - Asculta, Peter ? spuse baronul ? ai sub ordinele dumitale baieti viteji si dis creti care ndeplinesc fara crcnire poruncile pe care le dai? - Da, milord. - Sunt curajosi si stiu ei oare sa uite treburile pe care le fac? - Da, milord. - Bine. Adineauri a iesit de aici un cavaler mbracat ntr-o eleganta haina rosie. U rmareste-l mpreuna cu doi baieti de nadejde si fa n asa fel ca sa nu mai stinghere asca pe nimeni. ntelegi?

- Da, milord ? raspunse soldatul, cu un rnjet ngrozitor n timp ce tragea pe jumatat e din teaca un pumnal urias. - Vei fi rasplatit, viteazule Peter. Du-te fara teama, dar lucreaza n taina si cu prudenta. Daca acest fluturas ia drumul spre padure, lasa-l sa patrunda sub cop aci, caci acolo vei avea deplina libertate. Dupa ce l-ai trimis pe lumea cealalt a, ngroapa-l la radacina vreunui stejar batrn si acopera locul cu frunze si radaci ni, n felul acesta nimeni nu va descoperi cadavrul. - Ordinele naltimei voastre vor fi executate ntocmai, milord si cnd ma voi nfatisa d in nou, cavalerul va dormi sub un covor de iarba verde. - Te-astept, urmareste-l fara ntrziere pe acest trufas domnisor. nsotit de doi oameni, Peter cel Negru iesi din castel si curnd se afla pe urmele c avalerului. Acesta, adncit n gnduri, preocupat si cu inima plina de tristete, pasea agale la marginea padurii Sherwood. Vazndu-l pe tnar sub crengile copacilor, ucig asii aflati pe urmele lui tresarira de o sinistra bucurie. Grabira pasul si se a scunsera ntr-un tufis, gata sa se napusteasca asupra tnarului la momentul potrivit . Allan Clare cauta din ochi calauza fagaduita de Robin si, n timp ce iscodea n jur, se gndea cum sa faca pentru a o rapi pe lady Christabel din minile nevrednicului ei parinte. Un zgomot de pasi grabiti l smulse pe cavaler din dureroasa lui visar e. ntoarse capul si vazu trei oameni cu fete sinistre si cu sabia n mna ndreptndu-se spre el. Allan se lipi de un copac, scoase sabia din teaca si rosti cu glas hota rt : - Ce vreti, ticalosilor? - Vrem viata ta, fluturasule elegant! striga Peter cel Negru, aruncndu-se asupra tnarului. - napoi, netrebnicule! zise Allan, lovindu-si adversarul peste fata. napoi cu toti i! continua el, dezarmnd cu o ndemnare fara pereche si pe al doilea potrivnic. Peter si ndoi eforturile, dar fara a izbuti sa-si loveasca adversarul, care, nu nu mai ca scoase din lupta pe unul din ucigasi, zvrlindu-i sabia n crengile unui copa c, dar i crapase teasta si celui de-al treilea. Dezarmat si turbnd de furie, Peter cel Negru smulse un copacel si se repezi la Allan. l lovi pe cavaler n cap cu atta violenta, nct acesta scapa sabia din mna si se prabusi fara cunostinta. - Am dobort prada! striga voios soldatul n timp ce-si ajuta tovarasii raniti sa se puna pe picioare. Trti-va cum puteti pna la castel si lasati-ma singur; ispravesc eu cu baiatul asta. Prezenta voastra aici este primejdioasa, iar vaietele voastr e ma obosesc. Hai, plecati, am sa sap eu groapa n care sa ndes trupul tnarului seni or. Da-mi lopata pe care ai adus-o. - Iat-o ? spuse unul din oameni. Peter ? adauga ticalosul ? sunt mai mult mort d ect viu, mi-e cu neputinta sa merg. - ntinde-o sau te curat ? raspunse Peter, cu brutalitate. Cei doi oameni, nnebuniti de durere si de spaima, iesira trs-grapis din desis. Ramas singur, Peter se puse pe treaba; aproape ca-si sfrsise cumplita-i ndeletnici re cnd deodata o lovitura de ciomag se abatu pe umarul sau si att de puternica, nct omul se prabusi ct era de lung pe marginea gropii. Cnd durerea se mai potoli, tica losul si ntoarse ochii spre cel care-l pricopsise cu aceasta binemeritata recompen sa. El zari fata rotunda a unui tnar voinic, mbracat n rasa de calugar dominican. - Cum se poate, necredincios netrebnic cu bot negru! striga calugarul, cu voce d e stentor. Lovesti n cap un gentilom si, ca sa-ti ascunzi fapta infama, ngropi vic tima nenorocita! Spune-mi, tlharule, cine esti? - O sa vorbeasca sabia n locul meu ? se otar Peter, sarind n picioare. Ea o sa te t rimita pe lumea cealalta si-acolo nu-ti va fi greu sa-l ntrebi pe aghiuta ca sa-t i spuna el numele pe care vrei sa-l afli de la mine. - N-ar mai fi nevoie sa ma obosesc, de-ar fi sa mor naintea ta, ticalos nerusinat ! Citesc pe fata ta ca te-nrudesti cu iadul. Acum sfatuieste-ti sabia sa stea li nistita, ca daca ncearca sa-si miste limba, ciomagul meu o s-o amuteasca pentru t otdeauna. Ia-o din loc, e singurul lucru pe care poti sa-l faci... - Nu mai nainte de a-ti arata ca sunt un iscusit mnuitor de spada ? spuse Peter, l ovindu-l pe calugar cu sabia. Lovitura fu att de rapida, de violenta si de bine tintita, nct atinse mna stnga a cal ugarului, retezndu-i trei degete de la radacina. Calugarul scoase un racnet, apoi

ca fulgerul se napusti spre soldat, l dobor sub puternica-i mbratisare si revarsa asupra lui o ploaie de lovituri de ciomag. Atunci, un simtamnt ciudat puse stapnir e pe nemernicul ucigas; sabia i scapa din mna, ochii i se mpaienjenira, judecata i se tulbura, si pierdu mintile si nu mai fu n stare sa se apere. Cnd calugarul nceta sa-l mai loveasca, Peter murise de mult. - Pungasul! murmura calugarul, vlaguit de durere si de oboseala. Pungas blestema t! Ce-si nchipuia el, ca degetele bietului Tuck au fost facute ca sa fie taiate d e un cine normand? Cred ca i-am dat o lectie strasnica, din pacate o sa-i fie gre u sa se foloseasca de ea pentru ca si-a dat ultima suflare. N-are dect, e vina lu i, nu a mea, de ce l-a omort pe baiatul asta frumos? Ah, Dumnezeule! striga bunul calugar, punndu-si mna teafara pe trupul cavalerului. Respira si e cald, inima ba te, ce-i drept, slab, dar ndeajuns ca sa dea un semn de viata. Am sa-l iau n crca s i am sa-l duc pna la ascunzatoare. Bietul baiat, nu-i greu de loc! Ct despre tine, ucigas netrebnic ? adauga Tuck, lovind cu piciorul lesul lui Peter ? rami aici s i daca lupii nca nu s-au ospatat, o sa-si potoleasca foamea cu tine. Dupa care calugarul se ndrepta cu pas hotart si grabit spre locuinta oamenilor ves eli. Acum sa lamurim pe scurt cum a fost prins Will Roscovanul. Omul care-l ntlnise pe Will, nsotit de Robin Hood si de Micul-John, la hanul din Ma nsfeld, umbla, din ordinul superiorilor, n cautarea fugarului. Vazndu-l pe tnar nsot it de cinci voinici care la nevoie puteau sa-i dea o mna de ajutor, el amnase, pre vazator, clipa capturii. n schimb, parasise hanul si trimisese la Nottingham dupa o grupa de soldati, care, calauziti de iscoada, se ndreptara la miezul noptii sp re Barnsdale. A doua zi, fatalitatea l-a mnat pe Will afara din castel; si astfel sarmanul baiat cazu n minile soldatilor, fiind luat pe sus fara ca el sa poata op une nici cea mai mica rezistenta. La nceput, William fu cuprins de o crunta disperare, apoi ntlnirea cu Much i dadu oa recare speranta. El pricepu ndata ca, aflnd de situatia-i nefericita, Robin Hood v a face totul ca sa-i vina n ajutor si ca, daca n-ar izbuti sa-l scape, cel putin n-avea sa dea napoi din fata nici unei stavile pentru a-i razbuna moartea. Mai st ia si lucrul acesta nsemna o mare mngiere pentru biata lui inima, ca multe lacrimi ar fi curs deplngnd cruda-i soarta; stia, de asemenea, ca Maud, att de fericita cnd l-a vazut din nou acasa, ar plnge amarnic pierderea fericirii lor comune. nchis ntr-o temnita ntunecoasa, Will astepta chinuit de neliniste si teama, ceasul hotart pentru executie si fiecare ceas i aducea rnd pe rnd si speranta si deznadejde . Nefericitul prizonier ciulea nelinistit urechea la toate zgomotele ce razbatea u de afara, n nadejdea sa recunoasca ecoul ndepartat al cornului lui Robin Hood. P rimele licariri ale zorilor l gasira pe William rugndu-se; se spovedise pios bunul ui pelerin si, cu sufletul mpacat, cu inima ncrezatoare n cel de la care astepta sa -l ajute, Will se pregatea sa-i urmeze pe zbirii baronului, care trebuiau sa vin a la rasaritul soarelui. Soldatii l asezara pe William n mijlocul lor si pornira s pre Nottingham. Cnd patrunse n oras, escorta fu nconjurata de o mare multime, care n ca de dimineata astepta sosirea alaiului funebru. Orict de mare i-ar fi fost speranta, nefericitul tnar simti deodata ca se clatina pe picioare, vaznd n juru-i numai fete necunoscute. Inima i se umplu din nou de am araciune si lacrimile, anevoie stapnite, i umezira pleoapele. Si totusi nadejdea n u-l parasise, caci o voce launtrica i spunea: "Robin Hood nu e departe, Robin Hoo d o sa soseasca". Cnd ajunse la picioarele respingatoarei spnzuratori care fusese ridicata din porunca baronului, William se ngalbeni: nu se astepta sa moara de o moarte att de josnica. - Vreau sa vorbesc cu lordul Fitz Alwine ? spuse el. n calitatea lui de serif, ac esta trebuia sa asiste la executie. - Ce vrei de la mine, nenorocitule? ntreba baronul. - Milord, n-as putea oare sa obtin iertarea? - Nu ? raspunse rece batrnul. - Atunci ? continua William, pe un ton linistit ? rog sa-mi fie acordata o favoa re pe care o inima generoasa nu poate s-o refuze. - Ce favoare? - Milord, apartin unei nobile familii saxone, numele ei este sinonim cu onoarea si nici unul din membrii ei n-a fost expus vreodata dispretului concetatenilor s

ai. Sunt soldat si gentilom, trebuie sa mor ca un soldat. - Vei fi spnzurat ? replica brutal baronul. - Milord, mi-am primejduit viata pe cmpurile de batalie si nu se cuvine sa fiu spn zurat ca un tlhar. - Ce spui?! Adevarat?! rnji batrnul. Si, rogu-te, n ce fel vrei sa-ti ispasesti far adelegea? - Dati-mi o sabie si porunciti soldatilor sa ma loveasca cu lancile; as vrea sa mor cum moare un om cinstit, cu minile slobode si cu fata spre cer. - Ma crezi chiar att de natng ca sa risc viata unuia dintre oamenii mei, numai ca sa-ti fac tie pe plac? Nicidecum, nicidecum, vei fi spnzurat. - Milord, va conjur, va implor, fie-va mila de mine! Iata, nu mai cer sabie, nu ma voi apara, ma las taiat n bucati de oamenii dumneavoastra. - Ticalosule! izbucni baronul. Ai ucis un normand si ceri ndurare tot de la un no rmand? Esti nebun! napoi! Vei muri spnzurat si sper ca n foarte scurt timp o sa-ti tina tovarasie tlharul acela care, mpreuna cu ceata lui de pungasi, misuna prin pa durea Sherwood. - Daca acela de care vorbiti cu att dispret s-ar afla lnga mine v-as fi rs n nas de amenintarea dumneavoastra, las fricos ce sunteti! Tineti minte un lucru, baron F itz Alwine: daca mor, Robin Hood ma va razbuna. Feriti-va de Robin Hood, nu va t rece o saptamna si el va fi n castelul din Nottingham. - N-are dect sa vina cu toata ceata, voi porunci sa se ridice doua sute de spnzura tori. Calau, fa-ti datoria! zise baronul. Calaul puse mna pe umarul lui William. Sarmanul baiat arunca n jurul lui o privire disperata si, nevaznd dect o multime tacuta si nduiosata, si ncredinta sulletul lui Dumnezeu, - Opriti! se auzi glasul tremurator al batrnului pelerin. Opriti! Trebuie sa dau ultima binecuvntare acestui nefericit care se pocaieste. - Ti-ai ndeplinit toate ndatoririle fata de acest netrebnic! striga baronul, furio s. De prisos sa mai ntrziem cu executia. - Necredinciosule! striga la rndu-i pelerinul. Vrei sa-l lipsesti pe acest tnar de ajutorul religiei? - Hai, grabeste-te! l zori nerabdator lordul Fitz Alwine. M-au obosit attea taraga neli. - Soldati, departati-va putin! spuse batrnul. Rugaciunile unui muribund nu trebui esc auzite de urechi straine. La un semn al baronului, soldatii se trasera la oarecare distanta de prizonier. William si pelerinul se gasira astfel singuri la picioarele spnzuratorii. Calaul asculta respectuos ordinele baronului. - Nu te misca, Will ? spuse pelerinul, aplecat n fata tnarului ? sunt eu, Robin Ho od. Am sa-ti tai legaturile, care-ti stnjenesc miscarile, apoi ne vom arunca n mij locul soldatilor; de uimire, si vor pierde capul. - Fii binecuvntat! Ah, dragul meu Robin, fii binecuvntat! murmura sarmanul Will, s ufocat de fericire. - Apleaca-te, Willian, fa-te ca-mi vorbesti... asa, uite ca ti-am taiat legaturi le, apuca sabia care atrna sub rasa mea. Ai luat-o? - Da ? murmura Will. - Foarte bine, acum sprijina-ti spatele de spatele meu si sa-i aratam lordului F itz Alwine ca n-ai venit pe lume ca sa fii spnzurat! Printr-un gest mai iute ca gn dul, Robin Hood si lepada rasa de pelerin, nfatisndu-se privirilor uimite ale multi mii n binecunoscutul vesmnt de padurar. Milord! striga Robin, cu voce puternica si vibranta. William Gamwell face parte din ceata oamenilor veseli. Mi l-ati luat; am venit sa-l iau napoi, n schimb va voi trimite lesul ticalosului care a primit din partea dumneavoastra sarcina sa-l ucida n chip las pe cavalerul Allan Clare. - Cinci sute de galbeni viteazului care-l va prinde pe tlharul asta! urla baronul . Cinci sute de galbeni soldatului viteaz care va pune mna pe el! Robin Hood plimba peste multimea ncremenita de uimire o privire stralucitoare. - Nu povatuiesc pe nimeni sa-si puna viata n primejdie ? spuse el ? caci voi fi nc onjurat de tovarasii mei. Acestea fiind zise, Robin suna din corn si n aceeasi clipa din padure iesi puzder ie de padurari avnd n mini arcul gata pregatit.

- La arme! striga baronul. La arme! Normanzi credinciosi, prindeti-i pe tlhari! Un nor de sageti nvalui trupa. Cuprins de spaima, baronul se arunca pe cal si se n drepta spre castel, racnind. Oamenii din Nottingham, nfricosati, se repezira pe u rmele stapnului lor, iar soldatii, molipsiti si ei de groaza multimii, o luara la fuga n galopul cailor. - Padurea si Robin Hood! strigau oamenii veseli, fugarindu-i pe dusmani si rznd n h ohote. Locuitori, padurari si soldati strabatura de-a valma orasul, unii muti de frica, altii rznd, cei din urma turbati de furie. Baronul intra primul n castel: toata lu mea l urma, n afara de oamenii veseli, care si salutara vrajmasii cu aclamatii iron ice la adresa lasitatii lor. Cnd Robin Hood, nsotit de ceata lui, lua drumul spre padure, oamenii, care nu erau raniti si nu pierdusera nimic din aceasta ciudata zarva, laudara curajul tnarulu i sef si devotamentul lui n fata nenorocirii. Tinerele fete si amestecara si ele g lasul lor suav n concertul de elogii, ba chiar se ntmpla ca una din ele sa spuna ca padurarii sunt att de draguti si de binevoitori, nct ei nu-i va mai fi teama sa st rabata singura padurea. Capitolul III Dupa ce s-a convins ca Robin Hood n-are de gnd sa asedieze castelul, lordul Fitz Alwine, cu trupul prapadit si cu mintea muncita de mii de planuri care de care m ai nesabuit, se retrase n apartamentul saiu. Acolo, baronul ncepu sa se gndeasca la nemaipomenita ndrazneala a lui Robin Hood, care, ziua n amiaza mare, narmat doar c u o simpla sabie inofensiva, caci n-o scosese din teaca dect ca sa taie legaturil e prizonierului, avusese extraordinara prezenta de spirit sa tina la respect o m ultime de oameni narmati. si aduse aminte de fuga rusinoasa a soldatilor sai si, u itnd ca el fusese primul care daduse pilda, lund-o la fuga, le blestema lasitatea. - Ce spaima josnica! striga el. Ce teama ridicola! Ce-or sa creada locuitorii di n Nottingham? Lor le-ar fi fost ngaduit sa fuga, pentru ca n-aveau cu ce sa se ap ere, dar soldatii narmati pna-n dinti si disciplinati? Din cauza acestui fapt nema iauzit, faima mea de om viteaz si curajos s-a naruit pentru totdeauna. De la aceasta reflectie, jalnica pentru amorul sau propriu, baronul trecu la alt a ordine de idei. El exagera att de mult rusinea nfrngerii, nct ajunse sa arunce toat a vina asupra soldatilor. si nchipui ca el le acoperise fuga nesabuita, nicidecum ca le deschisese calea dezertarii si ca, fara alta pavaza dect propriul sau curaj , si croise singur drum prin multimea proscrisilor. Concluzia aceasta bizara care -l facea pe baron sa confunde nchipuirea cu realitatea atta la culme furia-i launt rica; el se repezi afara din camera si se napusti n curte, unde oamenii lui, strns i grupuri-grupuri, vorbeau cu naduf de rusinoasa lor nfrngere, nvinuindu-l de aceas ta pe nobilul lor senior. Baronul cazu ca un trasnet n mijlocul trupei, le porunc i sa se adune n cerc si le tinu un lung discurs despre frica lor dezonoranta. Cit a apoi cazuri imaginare de panica nechibzuita, adaugnd ca nimeni nu auzise vorbin du-se vreodata despre o lasitate comparabila cu aceea pentru care ei trebuiau sa se dojeneasca. Baronul vorbi cu atta vehementa si indignare si-si dadu asemenea ifose de om curajos, nenfrnt, nct soldatii, stapniti de respectul pe care-l datorau s uzeranului lor, sfrsira prin a crede ca ei sunt cu adevarat singurii vinovati. Fu ria baronului li se paru o nobila si fireasca mnie, asa ca-si plecara capetele, z icndu-si n sinea lor ca sunt niste fricosi care se tem si de umbra lor. Cnd baronul si sfrsi discursul sau pompos, unul din oameni propuse sa fie urmariti proscrisii pna n ascunzatoarea lor din padure. Propunerea fu primita cu strigate de bucurie de ntreaga trupa, iar soldatul care avusese aceasta idee belicoasa l ruga pe vitea zul flecar sa se puna n fruntea lor. Numai ca viteazul nostru, prea putin dornic sa raspunda la asemenea cerere neasteptata, spuse ca este foarte recunoscator pe ntru aceasta dovada de aleasa pretuire, dar ca, deocamdata, i se pare mult mai p lacut sa ramna acasa. - Vitejii mei ? adauga baronul ? prudenta ne cere sa asteptam un prilej fericit ca sa punem mna pe Robin Hood; cred ca este mai ntelept sa ne abtinem, macar pentr u moment, de la orice ncercare nesocotita. Rabdare azi, curaj n timpul luptei, iat

a ce va cer! Dupa ce ispravi, temndu-se ca nu cumva soldatii sa nceapa iar cu rugamintile, baro nul se grabi sa-i lase cu planurile lor de izbnda. Linistit sufleteste cu privire la faima lui de razboinic viteaz, baronul uita de Robin Hood si se ocupa numai de interesele-i personale si de pretendentii la mna lady-ei Christabel. Se ntelege de la sine ca pentru a-si realiza cele mai scumpe dorinte ale sale, lordul Fitz Alwine se bizuia pe de-a-ntregul pe iscusinta ncercata a lui Peter cel Negru si pe faptul ca, n ochii lui, Allan Clare nu mai era printre cei vii. Este adevarat ca Robin Hood i anuntase moartea sngerosului sau emisar, dar putin i pasa baronului ca Peter ar fi platit cu viata serviciul facut stapnului si seniorului sau. Desc otorosit de Allan Clare, nici o piedica nu mai statea ntre Christabel si sir Tris tram, iar acesta se afla att de aproape de mormnt, nct tnara sotie putea sa-si schimb e de la o zi la alta rochia de mireasa cu valul negru al vaduvelor. Tnara si frum oasa ca o adevarata minune, libera de orice obligatii si ntr-att de bogata, ca strn ea invidii, lady Christabel ar fi putut sa contracteze o casatorie potrivita cu frumusetea ei si cu imensa-i avere. Dar cu cine? se ntreba Fitz Alwine si, cu och ii scaparnd de ambitie, cauta un sot la naltimea sperantelor sale. Vanitosul batrn n trezari ndata splendorile curtii regale si se gndi la fiii lui Henric al II-lea. n vremea aceea de necontenita lupta ntre diferitele partide care-si mpartisera regat ul Angliei, nevoia facuse ca banul sa devina o mare putere, iar ridicarea lady-e i Christabel la rangul de printesa regala nu era ctusi de putin un lucru cu neput inta de atins. Tulburatoarea speranta a lordului Fitz Alwine ncepu sa prinda n min tea lui conturul unui plan aflat n ajunul nfaptuirii sale. Se si vedea bunicul unu i rege al Angliei si se ntreba cu care natiune ar fi mai avantajos sa-si uneasca nepotii si stranepotii, cnd n minte i rasunara vorbele lui Robin Hood, naruindu-i t ot acest esafodaj aerian. Si daca Allan Clare traieste? - Trebuie sa ma ncredintez pe data! striga baronul, scos din fire numai la aceast a simpla banuiala. Scutura nervos clopotelul asezat zi si noapte la ndemna lui si ndata se nfatisa un s lujitor. - Peter cel Negru este la castel? - Nu, milord, a plecat ieri nsotit de doi oameni. Numai acestia s-au napoiat, unul grav ranit, celalalt pe jumatate mort. - Trimile-mi-l pe cel care se mai tine pe picioare. - Da, milord. Omul chemat sosi curnd; era bandajat la cap, iar bratul stng sustinut de o esarfa. - Unde-i Peter cel Negru? ntreba baronul, fara a-i arata nenorocitului nici un dr am de compatimire. - Nu stiu, milord; l-am lasat n padure; sapa o groapa ca sa ascunda acolo trupul tnarului senior pe care l-a omort. O unda de roseata colora chipul baronului. ncerca sa vorbeasca, dar din gura i ies eau cuvinte fara noima; ntoarse capul si-i facu semn ucigasului sa plece. Acesta, care atta astepta, se ndeparta sprijinindu-se de pereti. - Mort! murmura baronul, cu un sentiment greu de precizat. Mort! repeta el. Si, palid la fata, nct te puteai ndoi daca el nsusi mai traieste, ngaima ntruna cu voce s laba: Mort! Mort!... Sa-l lasam pe Fitz Alwine prada tainicei nelinisti a unei constiinte revoltate s i sa plecam n cautarea sotului pe care-l harazise fiicei sale. Sir Tristram nu parasise castelul si sederea lui acolo trebuia sa se prelungeasc a pna la sfrsitul saptamnii. Baronul dorea sa celebreze casatoria n capela castelulu i, dar sir Tristram, care se temea de vreo faradelege pusa la cale mpotriva lui, voia, dimpotriva, ca nunta sa aiba loc ziua n amiaza mare, n abatia din Linton, af lata cam la o mila de orasul Nottingham. - Draga prietene ? i spuse lordul Fitz Alwine, pe un ton hotart, cnd se ridica acea sta problema ? esti un prost si un ncapatnat, fiindca nu ntelegi nici bunele mele i ntentii, nici interesul dumitale. Sa nu-ti nchipui ca fata mea ar fi prea fericit a ca-ti apartine si ca va merge vesela la altar. N-as sti sa-ti spun de ce, nsa p resimt ca la abatia din Linton se va petrece ceva foarte neplacut pentru proiect ele noastre comune. Ne aflam n vecinatatea unei cete de tihari care, comandata de un sef ndraznet, este n stare sa ne mpresoare si sa ne jefuiasca.

- Am sa fiu escortat de slujitorii mei ? raspunse sir Tristram. Sunt multi si fo arte curajosi. - Cum vrei ? zise baronul. Daca o sa se ntmple ceva rau, nu vei avea dreptul sa te plngi. - Fii fara grija, iau asupra-mi raspunderea greselii mele, n cazul ca savrsesc o g reseala alegnd locul unde se va desfasura celebrarea casatoriei. - Fiindca veni vorba ? zise baronul ? nu uita, te rog, ca n ajunul acestei zile i mportante trebuie sa-mi nmnezi milionul de galbeni. - Lada care contine aceasta mare suma se afla n camera mea, Fitz Alwine ? spuse s ir Tristram, lasnd sa-i scape un suspin dureros. Ea va fi transportata n apartamen tul dumitale n ziua casatoriei. - n ajun ? preciza baronul ? n ajun, asa ne-am nteles. - Fie, n ajun. Si cu aceasta, cei doi batrni se despartira. Unul se duse la Christabel pentru ai face curte, celalalt se cufunda din nou n visurile sale iluzorii de marire. La castelul din Barnsdale tristetea era nemarginita; batrnul sir Guy, sotia sa si sarmanele surori ale lui William si petreceau ziua ndemnndu-se unul pe altul la re semnare, iar noaptea, ca sa plnga pierderea sarmanului Will. A doua zi dupa mirac uloasa salvare a flacaului, familia Gamwell, adunata n sala mare, vorbea cu mhnire despre ciudata disparitie a lui Will, cnd la poarta castelului rasuna vesel sune tul cornului de vnatoare. - E Robin! striga Marianne, repezindu-se la fereastra. - Cu siguranta ca aduce vesti bune ? spuse Barbara. Hai, draga Maud, curaj, nu p ierde nadejdea, William o sa se ntoarca. - Ah, Doamne! De ce nu-i adevarat ce-mi spui, sora draga?! zise Maud, plngnd. - Ba-i adevarat, ba-i adevarat! striga Barbara. E Will, e Robin si un tnar, de bu na seama vreun prieten de-al lor. Maud se repezi la usa; Marianne, care si recunoscuse fratele (Allan Clare, care z acuse n nesimtire cteva ceasuri din cauza durerii, se simtea acum minunat), cazu mp reuna cu Maud n bratele ntinse ale celor doi tineri. Maud, emotionata, repeta nebuneste: - Will! Will! Dragul meu Will! n schimb, Marianne, cu bratele nnodate n jurul gtului fratelui sau, nu era n stare sa scoata un cuvnt. Nu vom ncerca sa descriem bucuria acestei fericite familii. Rsul sterse pna si amin tirea lacrimilor, sarutarile si gingasele strngeri de mna reunira la snul matern, s ub aceeasi mngiere si ntr-o singura mbratisare, pe acesti copii iubiti. Sir Guy dadu binecuvntarea lui Will si salvatorului fiului sau, iar lady Gamwell, vesela si s urzatoare, o strnse la piept pe ncntatoarea Maud. - N-am avut eu dreptate cnd v-am spus ca Robin ne-aduce vesti bune? zise Barbara, mbratisndu-l pe Will. - Da, ai avut dreptate, draga Barbara ? raspunse Marianne, strngnd mna fratelui sau . - Tare as avea chef sa zic ca Robin e Will si sa-l mbratisez cu foc ? spuse zburd alnica Barbara. - Acest mod de a-ti exprima recunostinta ar fi un rau exemplu, draga Barby! stri ga Marianne, rznd. Ne-am vedea silite sa facem ca dumneata si Robin ar muri sub po vara unei att de mari fericiri. - n asemenea mprejurari, moartea mea ar fi foarte dulce, nu credeti, lady Marianne ? Tnara se rosi. Un zmbet imperceptibil flutura pe buzele lui Allan Clare. - Cavalere ? spuse Will, ndreptndu-se spre tnarul barbat ? vedeti, dar, ce afectiun e a inspirat Robin surorilor mele, dar merita aceasta afectiune. Povestindu-va n enorocirile noastre, Robin nu v-a spus ca el i-a smuls din ghearele mortii pe ta tal si pe mama mea; el nu v-a vorbit despre neobositul sau devotament fata de Wi nifred si Barbara si nici nu v-a pomenit ca i-a purtat de grija lui Maud, viitoa rea mea sotie, ca un foarte bun prieten ce este. Dndu-va vesti despre preaiubita dumneavoastra lady Marianne, Robin nu a adaugat: "Am vegheat la fericirea acelei a care se gasea departe de dumneavoastra; ea are n mine un prieten credincios, un frate vesnic devotat; el nu..."

- Te rog, William ? l ntrerupse Robin ? cruta-mi modestia si desi lady Marianne sp une ca nu mai stiu sa rosesc, simt cum mi se aprinde fruntea. - Draga Robin ? spuse cavalerul, strngndu-i mna, vadit miscat ? ti datorez de mult o infinita recunostinta si sunt fericit sa ti-o marturisesc astazi: n-aveam nevoi e sa fiu asigurat de Will ca ti-ai ndeplinit cu noblete delicata misiune ncredinta ta onoarei dumitale; loialitatea tuturor faptelor dumitale mi-o garanta cu priso sinta. - Oh, draga frate ? interveni Marianne ? daca ai sti ct a fost de bun si de gener os cu noi toti! Daca ai sti ct de demna de lauda este purtarea lui fata de mine, l-ai cinsti, dragul meu si l-ai iubi, cum l... cum l... - Cum l iubesti tu, nu-i asa? spuse Allan, cu un zmbet binevoitor. - Da, cum l iubesc eu ? rosti Marianne, cu chipul luminat de o negraita mndrie, n t imp ce glasul ei melodios tremura de emotie. Nu ma sfiesc sa-mi marturisesc drag ostea pentru omul generos care a luat parte la doliul inimii mele. Robin ma iube ste, draga Allan. Si ma iubeste cu aceeasi dragoste puternica si vesnica pe care o nutresc si eu pentru el. I-am fagaduit mna mea lui Robin Hood si asteptam sa t e ntorci pentru a-i cere Domnului sfnta lui binecuvntare. - Egoismul meu ma face sa rosesc, Marianne si rusinea pe care o ncerc ma face sa pretuiesc de doua ori mai mult admirabila purtare a lui Robin. Protectorul tau f iresc era departe de tine, te uitase, dar, credincioasa amintirii lui, draga sor a, tu l-asteptai sa se ntoarca pentru a avea dreptul sa te crezi fericita. Iertat i-mi amndoi aceasta uitare de neiertat. Christabel ma va apara n fata inimilor voa stre att de ntelegatoare. Multumesc, Robin ? spuse cavalerul ? multumesc, n-am cuv inte ca sa-ti exprim sincera mea recunostinta... O iubesti pe Marianne si Marian ne te iubeste, ti dau mna ei, bucuros si mndru. Apoi cavalerul lua mna sorei sale si o puse n mna tnarului barbat. Acesta, cu inima m batata de bucurie, o strnse pe Marianne la pieptul sau si o saruta cu patima. William parea nebun de fericirea ce domnea n jurul lui si, dorind sa-si mai potol easca nitel emotiile violente, o lua pe Maud de mijloc, o saruta de mai multe or i pe gt, rosti cteva cuvinte fara noima si, n cele din urma, reusi sa scoata un "ur a" puternic. - Vom face nunta n aceeasi zi, nu-i asa, Robin? striga voios Will. Sau mai bine z is vom face nunta mine. A, nu, nu mine, cnd ami un lucru care se poate face chiar ac um, ti poarta ghinion. Ne casatorim azi? Ei? Ce spui, Maud? Fata izbucni n rs. - Esti prea grabit, William ? spuse cavalerul. - Prea grabit?! Ce usor ti-e dumitale, Allan, sa judeci dorinta mea; nsa daca dum neata ai fi fost smuls din bratele celei pe care o iubesti n clipa cnd te pregatea i sa-i dai numele, n-ai mai spune acum ca sunt prea grabit. N-am dreptate, Maud? - Ba da, William, ai dreptate, totusi casatoria noastra nu poate avea loc azi. - Si de ce, ma rog? Te-ntreb de ce? repeta baiatul, nerabdator. - Pentru ca trebuie sa plec din Barnsdale peste cteva ceasuri, prietene Will ? ra spunse cavalerul ? si pentru ca mi-ar placea foarte mult sa fiu si eu de fata la nunta dumitale si a surorii mele. Pe de alta parte, sper sa am si eu fericirea sa ma casatoresc cu lady Christabel, asa ca cele trei nunti ar putea avea loc n a ceeasi zi. Mai asteapta, William; pna ntr-o saptamna, totul se va aranja, spre mult umirea noastra a tuturor. - S-astept o saptamna?! striga Will. Cu neputinta! - Asculta, William ? interveni Robin ? o saptamna trece repede si inima ta o sa t e-nvete sa fii rabdator. - Fie! Ma resemnez ? spuse flacaul, descurajat. Sunteti toti mpotriva mea, eu sun t singur ca sa ma apar. Maud, care ar trebui sa m-ajute cu vorba ei dulce, sta m uta. Iaca tac. Asculta, Maud, pare-mi-se ca noi doi avem ceva de vorbit despre v iitorul nostru camin. Hai sa ne plimbam n gradina, macar doua ceasuri si tot nseam na un cstig fata de vesnicia unei saptamni. Fara sa astepte consimtamntul fetei, Will o lua de mna si o trase rznd sub frunzisul verde din parc. Dupa vreo sapte zile de la ntrevederea care-i pusese fata n fata pe Allan Clare si pe lordul Fitz Alwine, lady Christabel era singura n camera, stnd asezata, sau ma i bine zis pe jumatate ntinsa pe un jilt. Purta o splendida rochie din saten alb

care cadea n cute matasoase n jurul trupului ei prabusit, iar un voal prins de cos itele-i balaie o acoperea n ntregime. Chipul Christabelei att de pur si de frumos e ra foarte palid, gura cu buzele lipsite de culoare era nchisa, iar ochii mari, fa ra viata, se atinteau, rataciti, spre usa din fata. Din cnd n cnd, o lacrima fierbi nte aluneca pe obrajii fetei si lacrima aceasta, perla a durerii, era singura do vada ca acest trup prabusit de durere traieste. Doua ceasuri se scursera ntr-o asteptare de moarte. Christabel ncetase sa mai trai asca; sufletul ei, coplesit de amintirile ametitoare ale unui trecut fara ntoarce re, vedea cu groaza apropiindu-se clipa sacrificiului. - M-a uitat! spuse deodata fata, mpreunndu-si minile mai albe dect matasea rochiei. A uitat-o pe cea pe care spunea ca o iubeste, ca este singura fiinta pe care o i ubeste, si-a calcat fagaduiala, s-a casatorit. Ah, Doamne Dumnezeule! Ai mila de mine, puterile ma parasesc, inima mi-e zdrobita. Am suferit atta! Pentru el am nd urat cuvintele amare si privirile lipsite de dragoste ale celui pe care trebuie sa-l iubesc si sa-l respect! Pentru el am suferit fara sa ma plng, am rabdat sing uratatea posomorta a mnastirii! Mi-am pus nadejdea n el, dar el m-a nselat! Un suspi n i zgudui pieptul si lacrimi din belsug tsnira din ochii ei. Deodata un ciocanit usor n usa o smulse pe lady Christabel din visarea-i dureroasa. Intra ? spuse ea ? cu voce stinsa. Usa se deschise si n fata ochilor sarmanei fapturi deznadajduite se ivi chipul br azdat de zbrcituri al lui sir Tristram. - Draga mea lady ? spuse batrnul, cu un rnjet pe care el l credea un surs frumos ? o ra plecarii a sosit, dati-mi voie, va rog, sa va ofer mna; escorta ne asteapta; v om fi perechea cea mai fericita din Anglia. - Milord ? se blbi Christabel ? nu ma simt n stare sa cobor. - Cum puteti spune, draga mea, ca nu puteti cobor? Nu pricep nimic, sunteti mbraca ta, lumea ne asteapta. Haideti! Dati-mi mna. - Sir Tristram ? zise Christabel, ridicndu-se, cu ochii aprinsi si cu buzele trem urnde ? ascultati-ma, va conjur, daca ati avea n suflet o scnteie de mila, ati crut a o biata fata care va implora, de aceasta groaznica ceremonie. - Groaznica ceremonie? repeta sir Tristram, foarte mirat. Ce vreti sa spuneti, m ilady? Nu va nteleg. - Crutati-mi durerea de a va da o explicatie ? raspunse Christabel, suspinnd ? si va voi binecuvnta, milord si ma voi ruga pentru dumneavoastra. - mi pareti foarte tulburata, mica mea porumbita ? spuse batrnul mieros. Linistiti -va, dragostea mea si asta-seara, sau mine, daca veti socoti ca-i mai bine, mi vet i mpartasi nevinovatele dumneavoastra taine. Acum timpul e scurt, nsa dupa ce ne v om casatori, nu va mai fi la fel, vom avea destul ragaz si atunci am sa v-ascult de dimineata pna seara. - Pentru numele lui Dumnezeu, milord, ascultati-ma acum: daca tatal meu va nsala, eu nu va pot da sperante desarte. Milord, eu nu va iubesc, inima mea apartine u nui tnar senior, care a fost primul meu prieten din copilarie; ma gndesc la el n cl ipa cnd va dau mna; i iubesc, milord, l iubesc si inima mea i apartine n ntregime. - l veti uita pe acest tnar, milady, iar cnd veti fi sotia mea, credeti-ma ca nu va veti mai gndi deloc la el. - Nu-l voi uita niciodata, amintirea lui mi este adnc sapata n inima si nu poate fi stearsa de acolo. - La vrsta dumneavoastra, credem ca iubim pentru vesnicie, draga mea, apoi timpul trece si sterge sub pasii lui imaginea att de ndragita. Haideti, veniti! Vom vorb i despre toate astea mai trziu si am sa va ajut sa puneti ntre trecut si prezent s peranta n viitor. - Sunteti fara mila, milord! - Va iubesc, Christabel. - Doamne Dumnezeule, ndura-te de mine! sopti fata, suspinnd. - Nu-ncape ndoiala ca Dumnezeu se va ndura ? spuse batrnul, lund-o pe Christabel de mna. El va va trimite resemnarea si uitarea. Sir Tristram saruta cu respect amest ecat cu afectiune si cu o compatimire plina de simpatie mna rece pe care-o tinea n minile sale. Veti fi fericita, milady ? spuse el. Christabel zmbi trist. "Am sa mor" ? se gndi ea. La mnastirea din Linton se faceau intense pregatiri pentru celebrarea casatoriei

dintre lady Christabel si batrnul sir Tristram. nca de dimineata, capela fusese mpo dobita cu minunate tesaturi, iar fiori nmiresmate, raspndeau n sanctuar cele mai su ave parfumuri. Episcopul de Herford, care trebuia sa-i uneasca pe cei doi soti, n conjurat de calugari purtnd stihare albe, astepta sosirea alaiului n pragul biseri cii. Cu cteva clipe nainte de sosirea lui sir Tristram si a lady-ei Christabel, un om tinnd n mna o mica harfa, pasi n fata episcopului. - Monseniore ? spuse noul venit, nchinndu-se cu respect ? veti face o slujba mare n cinstea viitorilor soti, nu-i asa? - Da, prietene ? raspunse episcopul ? dar de ce-mi pui aceasta ntrebare? - Monseniore ? raspunse strainul ? eu sunt cel mal bun harfist din Franta si din Anglia si, de obicei, arta mea este cautata la serbarile care se desfasoara cu fast si stralucire. Am auzit vorbindu-se de casatoria lui sir Tristram cel bogat cu unica fiica a baronului Fitz Alwine si am venit sa-mi ofer serviciile naltimi i sale. - Daca ai talent pe ct ai, pare-mi-se, siguranta de sine si mndrie, fii binevenit. - Va multumesc, monseniore! - mi place foarte mult sunetul harfei ? adauga episcopul ? si mi-ar face placere sa-mi cnti ceva nainte de sosirea alaiului de nunta. - Monseniore ? raspunse strainul, semet, nfasurndu-se maiestuos n faldurii vesmntulu i sau lung pna n pamnt ? daca as fi un scripcar vagabond, ca cei pe care i ascultati de obicei, v-as mplini dorinta, nsa eu nu cnt dect la ore fixe si n locuri corespunz atoare. n curnd voi avea posibilitatea sa va satisfac pe de-a-ntregul fireasca dum neavoastra cerere. - Esti obraznic ? replica episcopul, mnios ? ti poruncesc sa cnti chiar acum. - N-am s-ating macar o coarda nainte de sosirea alaiului ? spuse strainul, cu un desavrsit snge rece ? nsa n clipa aceea, monseniore, veti asculta un sunet care, fit i sigur, va va uimi din cale afara. - Vom fi n masura sa-ti pretuim talentul foarte curnd ? zise episcopul ? caci iata se apropie mirii. Strainul se ndeparta ctiva pasi, iar episcopul iesi n ntmpinarea cortegiului. n clipa cnd sa treaca pragul bisericii, lady Christabel, pe jumatate lesinata, se n toarse spre baronul Fitz Alwine. - Tata ? murmura ea, cu voce sovaielnica ? ai mila de mine, casatoria aceasta nse amna moartea mea. O privire aspra a baronului o sili sa taca. Milord ? continua Christabel, punnd o mna crispata pe bratul lui sir Tristram ? fiti ndurator; mai pu teti nca sa-mi redati viata, fie-va mila de mine! - Despre asta vom vorbi mai trziu ? raspunse sir Tristram. Si, facnd un semn episc opului, se pregati sa intre n biserica. Baronul lua mna fetei si tocmai se pregatea s-o conduca la altar, cnd o voce puter nica striga deadata: - Stati! Lordul Fitz Alwine scoase un strigat, iar sir Tristram se sprijini de portalul b isericii, gata sa lesine. Strainul o luase de mna pe lady Christabel. - Nemernic ngmfat! l apostrofa episcopul, recunoscndu-l pe harfist. Cine ti-a dat vo ie sa pui mna ta de mercenar pe aceasta nobila domnisoara? - Providenta care ma trimite n ajutorul neputintei sale ? raspunse strainul, seme t. Baronul se repezi spre harfist. - Cine esti tu ? l ntreba el ? si de ce tulburi o ceremonie sfnta? - Nefericitule! striga strainul. Numesti ceremonie sfnta rusinoasa unire dintre o tnara fata si un batrn? Milady ? adauga el, nclinndu-se cu respect n fata Christabel ei, pe jumatate moarta de spaima ? ati venit n casa Domnului ca sa primiti numele unui om cinstit; l veti primi... Curaj, bunatatea Domnului vegheaza asupra inoce ntei dumneavoastra. Harfistul desfacu repede cu o mna cingatoarea care-i tinea strns vesmntul, iar cu c ealalta duse la gura un corn de vnatoare. - Robin Hood! striga baronul. - Robin Hood, prietenul lui Allan Clare! murmura lady Christabel. - Da, Robin Hood si oamenii lui veseli ? raspunse eroul nostru, aratnd din ochi n umeroasa ceata de padurari care se strecurase fara zgomot, mpresurnd escorta.

n aceeasi clipa, un tnar cavaler, elegant mbracat, se apropie de Christabel si ngenu nche. - Allan Clare! Dragul meu Allan Clare! striga fata mpreunndu-si minile. Fii binecuvn tat, pentru ca nu m-ai dat uitarii! - Monseniore ? zise Robin Hood, apropiindu-se de episcop, cu capul descoperit si cu un aer respectuos ? erati gata sa uniti, mpotriva tuturor legilor omenesti si ale societatii, doua fiinte care n-au fost harazite de cer sa traiasca sub acel asi acoperis. Priviti la aceasta tnara, priviti si sotul pe care voia sa i-l dea zgrcenia vesnic flamnda a tatalui sau. Lady Christabel este logodita din frageda c opilarie cu cavalerul Allan Clare. Asemenea ei, el este tnar, bogat, nobil si o i ubeste, de aceea va rugam, preaplecati, sa consfintiti unirea lor. - Ma mpotrivesc din toate puterile la aceasta casatorie! striga baronul, cautnd sa se desprinda din strnsoarea Micului-John, caruia i revenise grija de a-l pazi pe batrn. - Fii pe pace, om lipsit de suflet! raspunse Robin Hood. ndraznesti oare sa ridic i glasul n pragul sfintei biserici, venind aici ca sa calci n picioare fagaduiala pe care ai facut-o? - N-am facut nici o fagaduiala! urla lordul Fitz Alwine, nrosindu-se la fata. - Monseniore ? relua Robin Hood ? vreti sa uniti acestii doi tineri? - Nu pot s-o fac fara consimtamntul lordului Fitz Alwine ? raspunse episcopul de Herford. - Nu-mi voi da niciodata consimtamntul! striga baronul. - Monseniore ? continua Robin, fara a lua n seama vociferarile batonului ? astept hotarrea dumneavoastra cea din urma. - Nu pot sa-ti ndeplinesc cererea ? raspunse episcopul ? strigarile n-au fost fac ute si legea cere... - Ne vom supune legii ? spuse Robin. Prietene John, ncredinteaza pe naltimea sa un ui om de-ai nostri si fa strigarile. Micul-John se supuse. El vesti de trei ori casatoria dintre Allan Clare si lady Christabel Fitz Alwine. nsa episcopul refuza si dupa aceea sa dea celor doi tineri binecuvntarea nuptiala. Hotarrea domniei vo astre este definitiva, monseniore? ntreba Robin. - Da ? raspunse episcopul. - Fie. Am stiut ca asa se va ntmpla si de aceea am fost nsotit de un om sfnt care ar e dreptul sa oficieze serviciul divin. Parinte ? continua Robin, adresndu-se batrn ului care statea deoparte, nebagat n seama ? binevoiti sa intrati n biserica, soti i va vor urma. Pelerinul, care daduse o mna de ajutor la eliberarea lui Will, nainta ncet. - Iata-ma, fiule ? spuse el. Ma voi ruga pentru cei care sufera si voi cere lui Dumnezeu iertarea pentru cei rai. Tinut n fru de prezenta oamenilor veseli, cortegiul intra fara larma n biserica si curnd ceremonia ncepu. Episcopul se retrasese; sir Tristram gemea de-ti era mai ma re mila, iar lordul Fitz Alwine mormaia surd tot felul de amenintari. - Cine o ncredinteaza pe aceasta tnara sotului ei? ntreba batrnul, ntinzndu-si minile remurnde deasupra capului Christabelei, ngenuncheata n fata lui. - Binevoiti sa raspundeti, milord! zise Robin Hood. - Tata, fie-ti mila! se ruga fata. - Nu, nu, de o mie de ori nu! striga baronul, iesit din minti. - Pentru ca tatal acestei nobile copile refuza sa-si tina fagaduiala sfnta pe car e a facut-o ? spuse Robin ? i iau eu locul. Eu, Robin Hood, dau de sotie cavaleru lui Allan Clare pe lady Christabel Fitz Alwine. Ceremonia casatoriei se sfrsi fara nici o piedica. De-abia se sfrsi cununia dintre Allan Clare si Christabel, ca n usa bisericii se i vi familia Gamwell. Robin Hood merse n ntmpinarea Mariannei si o conduse la altar; William si Maud veneau n urma tnarului. Trecnd pe lnga Robin, cucernic ngenuncheat al aturi de Marianne, Will murmura: - n sfrsit, Rob, prietenul meu, a sosit ziua fericita. Priveste ct de frumoasa e Ma ud! Te-asigur ca inimioara ei bate foarte tare. - Liniste, Will, roaga-te, Dumnezeu ne-asculta n clipa asta. - Bine, am sa ma rog si chiar din tot sufletul ? raspunse vesel flacaul. Pelerin ul binecuvnta noile perechi, ridicnd spre cer minile-i tremurnde. Maud, scumpa mea M

aud ? spuse Will de ndata ce iesi cu tnara fata din biserica ? n sfrsit, esti sotia mea, scumpa mea sotie. Am fost att de nefericit de toate ntrzierile pe care mprejura rile ni le-au pus n calea fericirii noastre, nct acum mi-e greu sa ma patrund de to ata nsemnatatea acestui fapt. Sunt nebun de fericire, esti a mea, numai a mea! Te -ai rugat, Maud, draga mea? I-ai cerut Fecioarei sa ne dea ntotdeauna bucuria str alucitoare pe care ne-a dat-o astazi? Maud zmbea si plngea n acelasi timp, ntr-att inima ei era plina de dragoste si de rec unostinta fata de William, Casatoria lui Robin strni o bucurie nestavilita n rndul oamenilor veseli, care, dup a ce iesira din biserica, strigara "ura" n gura mare. - Nemernici zgomotosi! mormai lordul Fitz Alwine, urmndu-l de voie de nevoie pe u riasul Micul-John, care-l poftise cuviincios sa iasa din biserica. Cteva clipe mai trziu, biserica se goli de lume. Lordul Fitz Alwine si sir Tristra m, fara cal, sprijinindu-se melancolic, unul de bratul celuilalt si ntr-o stare d e spirit cu neputinta de zugravit, o luara ncet pe drumul, ce ducea la castel. - Fitz Alwine ? spuse batrnul, poticnindu-se ? trebuie sa-mi napoiezi milionul de galbeni pe care ti l-am ncredintat. - Pe legea mea, nu, sir Tristram, caci eu nu sunt vinovat cu nimic de nenorocire a care ti s-a ntmplat: Daca mi-ai fi ascultat sfatul, dezastrul acesta n-ar fi avu t loc. Cununndu-te n capela din Nottingham, as fi asigurat fericirea noastra comun a; nsa dumneata ai preferat stralucirea n locul tainei, ziua n locul ntunericului si poftim rezultatul! Priveste, ticalosul acela mi-a luat fata; mi trebuie o despag ubire: asa ca pastrez milionul. Trimisi la Nottingham ntr-o trasura la fel de prapadita ca si trasura stapnilor lo r, servitorii celor doi lorzi i urmau la distanta, rznd n ascuns de ciudata ntmplare. Cei care luasera parte la nunta, nsotiti de oamenii veseli, ajunsera repede n inim a padurii. Batrnul codru se pregatise sa primeasca perechile fericite, iar copaci i, racoriti de roua diminetii, si aplecau crengile verzi catre oaspeti. Lungi ghi rlande mpletite din flori si frunze se prindeau unele de altele si legau ntre ei s tejari seculari, ulmi scunzi, plopi cu tulpini zvelte. Din cnd n cnd se ivea cte un cerb ncoronat cu flori asemenea unui zeu mitologic; un pui de cerb mpodobit cu pan glici tsnea n mijlocul drumului, ba uneori si o caprioara purtnd de asemenea un col an de flori strabatea ca o sageata vreo pajiste nverzita. n mijlocul unei largi ra scruci de drumuri se ntinsese o masa, fusese pregatita o sala de dans, se organiz asera jocuri si tot felul de distractii care sa contribuie la bucuria generala. Multe fete din Nottingham venisera sa mpodobeasca, cu faptura lor gingasa, serbar ea data de Robin Hood; ntreaga adunare era stapnita de un simtamnt de sincera priet enie. Maud si William, la brat, cu zmbetul pe buze si cu inima plina de bucurie, se pli mbau singuri pe o carare n apropierea locului unde se dansa, cnd calugarul Tuck le aparu n cale. - Ia te uita! Viteazul Tuck, veselul Gilles, fratele meu mai mare! striga Will, rznd. Ai venit mnat de gndul cel bun sa te plimbi mpreuna cu noi? Fii binevenit, Gill es, scump prieten si fa-mi placerea sa privesti la comoara sufletului meu, sotia mea scumpa, bunul meu cel mai de pret! Priveste ngerul acesta, Gilles si spune-m i daca mai exista pe lume o fiinta mai ncntatoare dect frumoasa mea Maud! Mi se par e nsa, prietene Tuck ? adauga tnarul, uitndu-se cu luare-aminte la fata ngrijorata a calugarului ? mi se pare ca esti trist. Ce ai? mpartaseste-ne si noua necazurile tale, voi ncerca sa te alin. Maud, micuta mea, sa-i vorbim prieteneste. Hai vino cu noi, Gilles, mai nti am sa-ti ascult pasul, apoi ti voi vorbi despre sotia mea, iar inima-ti mbatrnita va ntineri ntlnindu-se eu inima mea. - N-am ce sa-ti spun, Will ? raspunse calugarul, cu glas ntretaiat ? sunt fericit sa te stiu pe tine n culmea fericirii. - Asta nu ma-mpiedica, draga Tuck, sa privesc cu o sincera mhnire fata ta ntunecat a. Spune, ce ai? - Nimic ? raspunse calugarul ? nimic, afara, poate, de un gnd care-mi trece prin minte, o flacara trecatoare care-mi aprinde bietul meu creier, un spiridus caremi hartuieste inima. n sfrsit, Will, nu stiu daca ar trebui sa-ti spun toate astea : acum ctiva ani, credeam ca mica vrajitoare care se strnge att de dragastos lnga ti ne, este raza mea de soare, bucuria vietii mele, cel mai scump si mai pretios gi

uvaer al meu. - Cum, sarmane ?Tuek, att de mult ai iubit-o pe frumoasa mea Maud? - Da, William. - Ai cunoscut-o naintea lui Robin, daca nu ma-nsel? - Da, naintea lui Robin. - Si ai iubit-o? - Din pacate ? suspina calugarul. - S-ar fi putut altfel?! adauga Will, dragastos, sarutnd minile sotiei sale. Robin a iubit-o de cum a vazut-o, eu am adorat-o de la prima vedere si acum? Acum, Ma ud, esti a mea! n tacerea care urma acestei exclamatii patimase a lui Will, calug arul si pleca privirea, iar Maud, cu fruntea mpurpurata, si privi sotul, zmbind. Spe r, prietene Tuck ? continua William, cu simpatie ? ca fericirea mea nu te face s a suferi. Daca astazi sunt fericit, sa stii ca am cstigat cu mare truda dreptul d e a o numi pe Maud scumpa mea sotie. Tu n-ai cunoscut deznadejdea dragostei resp inse, n-ai cunoscut exilul, n-ai tnjit departe de cea pe care o iubeai, nu ti-ai pierdut puterea, sanatatea sau linistea. Facnd aceasta nsiruire a durerilor, Will si arunca privirea spre fata rotofeie a ca lugarului si izbucni ntr-un hohot de rs. Tuck cntarea cel putin doua sute zece livr e, iar fata lui vesela semana cu o luna plina. Maud, care pricepuse ce anume strn ise rsul lui William, i mpartasi veselia si, n cele din urma, nsusi Tuck ncepu sa rda u naivitate. - Sunt sanatos ? zise el, cu o ncntatoare bunatate ? dar asta nu ma mpiedica... n sfr sit, asta este. Multumita Maicii Domnului, bunii mei prieteni ? spuse el, lund n mi nile lui mari minile unite ale celor doi tineri ? va doresc si unuia si altuia fe ricire deplina. Ce-i drept, dulce Maud, ochii dumitale de gazela mi-au sucit cap ul multa vreme. n sfrsit, sa nu ne mai gndim la asta; am acum o morala a mea plina de ntelepciune n aceasta privinta si, cautnd o alinare, am gasit-o. - Ai gasit-o? strigara ntr-un glas si William si Maud. - Da ? raspunse Tuck, zmbind. - O fata tnara cu ochii negri? ntreba cocheta Maud. O fata care a stiut sa puna pr et pe frumoasele dumitale virtuti, Gilles? Calugarul ncepu sa rda. - Da, ntr-adevar ? raspunse el ? alinarea mea este o doamna cu ochi stralucitori si buze trandafirii. Ma-ntrebi, dulce Maud, daca a stiut sa ma pretuiasca? Astai o treaba greu de rezolvat; scumpa mea consolatoare este o adevarata zapacita, iar eu nu sunt singurul caruia i primeste sarutarile. - Si o iubesti? spuse Will, cu un glas n care mila se mpletea cu dezaprobarea. - Da, o iubesc ? raspunse calugarul ? si totusi, cum v-am spus, si mparte favoruri le cu prea mare usurinta. - Atunci este o femeie nevrednica! striga Maud, rosindu-se. - Cum se poate, Tuck ? zise si Will ? ca o inima viteaza, un om cinstit ca tine sa se lase prins de un simtamnt att de oarecare? Eu, dect sa iubesc o asemenea feme ie, mai bine... - St! St! l ntrerupse blnd calugarul Tuck ? fii prudent, Will! - Prudent? De ce? - Pentru ca nu-i frumos sa vorbesti de rau o persoana pe care ai mbratisat-o ades ea. - Ai mbratisat-o pe femeia aceea? striga Maud, cu dojana n glas. - Maud! Maud! E o minciuna! izbucni Will. - Ba nu-i minciuna ? zise linistit calugarul ? ai mbratisat-o si nu o data, de ze ce ori, de douazeci de ori... - Oh, Will! Will!... - Nu-l asculta, Maud, minte! Asculta, Tuck, spune adevarul! Am mbratisat-o eu pe aceea pe care o iubesti? - Da si pot sa-ti fac si dovada. - l auzi, Will? zise Maud gata sa plnga. - l aud, dar nu pricep nimica ? raspunse tnarul. Gilles, n numele prieteniei noastr e, te rog sa ma pui fata-n fata cu fata aceea, vom vedea noi daca o sa aiba neob razarea sa repete minciuna pe care o spui tu. - Asta vreau si eu, Will si pun ramasag cu tine, nu numai ca vei fi silit sa rec

unosti dragostea pe care i-o porti, dar i vei da si alte dovezi de dragoste, saru tnd-o. - Nu vreau ? spuse Maud, agatndu-se de bratul lui Will ? nu vreau sa-i vorbeasca acelei femei. - Ba o sa-i vorbeasca si o s-o mbratiseze ? o tinea una si buna calugarul, cu o c iudata ncapatnare. - Cu neputinta ? spuse Will. - Pe de-a-ntregul cu neputinta ? ntari Maud. - Arata-ne-o pe iubita ta, jupne Gilles. Unde este? - Ce-ti pasa, Will? spuse Maud. Doar nu doresti ca ea sa vina aici si-apoi... si -apoi, William, pare-mi-se ca persoana de care este vorba n-ar fi o cunostinta p otrivita pentru sotia ta, dragul meu. - Ai dreptate, draga sotioara ? spuse Will, sarutnd-o pe Maud pe frunte ? nu-i vr ednica sa te priveasca nici macar o clipa. Draga Tuck ? continua William ? sa st ii ca-ti ramn ndatorat daca pui capat unei glume care lui Maud nu-i e pe plac; nu doresc si nici nu sunt curios s-o vad pe aceea pe care o iubesti, asa ca sa nu m ai vorbim. - Si totusi trebuie negresit sa fii pus fata-n fata cu ea, pe cuvntul meu de onoa re, Will! - Nu, nu! se mpotrivi Maud, William nu tine deloc la aceasta ntlnire, iar pentru mi ne ar fi foarte stnjenitoare. - Totusi am sa v-o arat ? zise ncapatnatul Gilles, Iat-o! Spunnd aceste cuvinte, Tu ck scoase de sub rasa o carafa de argint si, ridicnd-o pna la naltimea ochilor lui William, i spuse: Priveste frumoasa mea butelcuta, scumpa mea alinare! Mai ndrazne sti sa spui ca n-ai mbratisat-o niciodata? Cei doi tineri izbucnira veseli n rs. - Marturisesc ca am gresit, bunul meu Tuck ? recunoscu Will, lund carafa ? si cer voie sotiei mele dragi sa depun un sarut prietenesc pe buzele rosii ale acestei vechi prietene. - Te las, Will, bea n sanatatea noastra si-n sanatatea acestui calugar vesel! Will si umezi doar buzele cu lichidul rosu, apoi i dadu carafa napoi lui Tuck, care , n entuziasmul sau, o goli dintr-o nghititura. Apoi cei trei prieteni ai nostri, brat la brat, pornira la plimbare mpreuna, dar, la chemarea lui Robin, se ntoarser a la oaspeti. Robin l prezentase Barbarei pe Much, spunndu-i ca acesta era tnarul sot pe care i-l anuntase de multa vreme, nsa fata si scutura buclele-i blonde, raspunznd ca nca nu se gndeste la maritis. Micul-John, care nu era prea vorbaret din fire, s-a aratat nespus de curtenitor n ziua aceea. O coplesi cu tot soiul de atentii pe verisoara lui, Winifred si nu era greu sa vezi ca cei doi aveau sa-si spuna lucruri foarte secrete, caci vorbe au pe soptite, dansau mereu mpreuna si parea ca nu vad nimic n jurul lor. Ct despre Christabel, chipul ei stralucea de fericire, dar fata era att de tulbura ta de brusca despartire de tatal sau, att de slabita din pricina suferintelor ndur ate, nct nu putea sa ia parte la jocuri. Stnd lnga Allan Clare, pe o movilita acoper ita cu stofe si flori, ea parea o tnara regina prezidnd o sarbatoare regeasca data n cinstea supusilor ei. Marianne, tinndu-l dragastos de brat pe sotul ei, strabatea sala de bal. - Voi veni sa stau cu tine, Robin ? spunea ea ? si pna cnd regele te va ierta, voi mparti cu tine oboseala si singuratatea vietii pe care o duci. - Ar fi mai cuminte sa locuiesti la Barnsdale, draga mea. - Nu, Robin, inima mea este cu tine si nu vreau sa-mi parasesc inima. - Primesc cu mndrie devotamentul tau plin de curaj, sotia mea draga, dragostea me a ? raspunse tnarul, profund miscat. Voi face tot ce-mi sta n putinta ca sa fii mu ltumita si fericita n noua ta viata. ntr-adevar, ziua casatoriei lui Robin Hood a fost o zi de fericire si de bucurie. Capitolul IV

Marianne si-a tinut fagaduiala si, n ciuda blndei mpotriviri a lui Robin, si-a stab ilit locuinta sub copacii batrni ai padurii Sherwood. Allan Clare, care am spus c a stapnea o minunata resedinta n valea Mansfeld, nu a putut s-o convinga pe sora l ui sa locuiasca acolo cu Christabel, deoarece Marianne era hotarta sa nu-si paras easca sotul. ndata dupa casatorie, cavalerul i propuse lui Henric al II-lea sa-i vnda proprietat ile sale din Huntingdonshire pentru o treime din valoarea lor, cu conditia ca He nric sa ntareasca prin act regal casatoria lui cu lady Christabel Fitz Alwine. He nric al II-lea, care cauta lacom orice prilej pentru a alipi coroanei cele mai b ogate domenii din Anglia, accepta propunerea si, printr-un act special, ntari cas atoria dintre cei doi tineri. Allan Clare puse n joc atta pricepere si graba, nct re gele se arata fericit sa poata ncheia ct mai repede tratativele n mod definitiv, as tfel ca totul se terminase cnd episcopul de Herford si baronul Fitz Alwine sosira la Curte. Este de la sine nteles ca naltul prelat si nobilul normand attara mpotriva lui Robin Hood toata mnia regelui. La cererea lor insistenta, Henric al II-lea acorda epis copului dreptul de a-l prinde pe ndraznetul proscris si de a-i aplica fara mila s i fara ntrziere pedeapsa capitala. n timp ce cei doi normanzi conspirau mpotriva fericirii lui Robin Hood, el, dupa c e si vazuse visul cu ochii, traia linistit si fara griji sub frunzisul verde al p adurii Sherwood. Will Roscovanul, avnd-o cu el pe Maud, era cel mai fericit om din lume. nzestrat c u o imaginatie nflacarata, William si nchipuia ca cea mai mare fericire pe lume est e o sotie ca Maud si, naiv, o mpodobise cu toate harurile unui nger. Maud cunostea ct de nemarginita era aceasta magulitoare afectiune si se silea sa nu coboare de pe soclul pe care o asezase dragostea sotului sau. Urmnd pilda lui Robin Hood si a Mariannei, Will si sotia lui si stabilira si ei locuinta n padure, ducndu-si tra iul laolalta ntr-o desavrsita armonie. Robin Hood iubea sexul frumos, mai nti dintr-o pornire fireasca, apoi n onoarea ncnta toarei fiinte care i purta numele. Tovarasii lui Robin Hood mpartaseau sentimentel e de respect si simpatie pe care i le inspirau lui femeile, asa ca tinerele fete din mprejurimi puteau strabate cararile padurii, fara nici o teama. Daca vreuna din aceste frumoase trecatoare s-ar fi ntlnit ntmplator cu vreun om din ceata, ea er a poftita cu toata curtenia la o gustare, apoi i se dadea o escorta care o nsotea pna la iesirea din padure si nici una din tinerele fete nu s-a plns vreodata de p urtarea calauzelor ei. De ndata ce s-a aflat de purtarea cuviincioasa si binevoit oare a padurarilor, faima aceasta s-a raspndit pna departe si multe fete cu ochi s tralucitori si cu pasul la fel de sprintar ca si inima ce le zvcnea n piept se ncum etara sa strabata vaile si potecile din padurea Sherwood. n ziua nuntii lui Robin, multe tinere miss cu chipul suav si simtira inima batnd cu nflacarare n preajma acestei frumoase perechi. n timpul dansului, blondele fiice a le Evei aruncau pe furis priviri curioase spre curtenitorii lor cavaleri, mirnduse n sinea lor ca au putut vreodata sa se teama de ei, fie si o singura clipa, si -si spuneau n taina ca trebuie sa fie tare placut sa mparti cu acesti tineri ndrazn eti viata lor aventuroasa. n nevinovatia inimilor lor tinere, ele lasau sa se vad a aceasta dorinta secreta, iar padurarii, ncntati, se gndira pe data sa traga cele mai mari foloase. Si frumoasele fete din Nottingham bagara de seama ca graiul oa menilor lui Robin Hood era, ca si privirea lor de altfel, de o irezistibila eloc venta. Rezultatul acestei descoperiri a fost ca fratele Tuck s-a vazut coplesit de trea ba, caci de dimineata pna seara nu facea altceva dect sa binecuvnteze alte si alte perechi. Pe buna dreptate, bunul nostru calugar vru sa stie daca aceste numeroas e casatorii nu erau doar o epidemie cu caracter trecator. Dar ntrebarea sa ramase fara raspuns. Dupa ce atinse apogeul, furia casatoriilor se potoli, cazurile de venira mai rare. Totusi este ciudat faptul ca simptomele au ramas la fel de viol ente si se mentin pna n zilele noastre. Asadar, mica colonie din padure traia fericita. Pivnita de care am vorbit a fost mpartita n ncaperi mici sau n apartamente care foloseau doar pentru dormit. Luminis urile padurii serveau de salon si de sufragerie si numai n vremea de iarna se rec urgea la adapostul de sub pamnt. Este greu de imaginat ct de placuta si de tihnita

era viata acestor oameni. Aproape toti de origina saxona si legati unii de alti i cum sunt membrii aceleiasi familii, cei mai multi dintre ei avusesera de sufer it de pe urma crudei mpilari a navalitorilor normanzi. Bogatii seniori normanzi si oamenii bisericii erau cu precadere tributari cetei lui Robin Hood. Cei dinti, pentru ca uzurpasera saxonilor titlurile de noblete si averea mostenita de la parinti; ceilalti, pentru ca si sporeau necontenit pe spi narea poporului bogatiile si asa foarte mari. Robin Hood impunea normanzilor bir uri, este adevarat nsa ca aceste contributii, desi foarte nsemnate, se ncasau fara lupta sau varsare de snge. Poruncile sefului erau respectate cu sfintenie, caci n esupunerea atragea dupa sine pedeapsa cu moartea. Aceasta severa disciplina facu se ca ceata lui Robin Hood ? a carui cinste si cavalerism erau cunoscute ? sa se bucure de o admirabila reputatie. Zadarnic au fost trimise mai multe expeditii pentru a sili ceata oamenilor veseli sa-si paraseasca ascunzisul. n cele din urma , autoritatile, obosite de o lupta fara rezultat, ncetara urmarirea, iar nepasare a lui Henric al II-lea sfrsi prin a-i obliga pe normanzi sa suporte vecinatatea p rimejdioasa a dusmanilor lor. Marianne gasea viata din padure mult mai placuta dect ndraznise vreodata sa spere. Ea era facuta (o spunea rznd) ca sa fie regina iubita a acestui trib. Dovezile de respect, de dragoste si de devotament cu care era nconjurat Robin Hood maguleau n mod deosebit amorul propriu al Mariannei, care era mndra sa se sprijine de bratu l ocrotitor al viteazului si tnarului ei sot. Daca Robin Hood stiuse sa cstige si sa pastreze dragostea oamenilor sai, avnd pentru toti un sentiment constant si o prietenie sincera, stiuse, de asemenea, sa-si impuna asupra lor si o autoritate absoluta. Frumoasa padure Sherwood i oferea Mariannei distractii foarte placute, fie ca str abatea cu sotul ei pitorestile si ntortocheatele poteci, fie ca-si trecea timpul n vatnd dansurile la moda pe vremea aceea. Datorita lui Robin, ea avea o pretioasa colectie de soimi, pe care nvatase sa-i arunce n zbor, cu o mna sigura si experimen tata. nsa jocul preferat al Mariannei era arcul. Cu o rabdare neobosita, Robin o initia pe tnara lui sotie n tainele stiintei arcasilor. Marianne urmarea cu luareaminte lectiile care i se dadeau; nicicnd un elev nu se dovedise mai atent si mai silitor, asa ca n scurt timp ajunse un arcas nentrecut. Pentru Robin si pentru oa menii lui era un spectacol ncntator s-o vada pe Marianne tragnd cu arcul, mbracata c u o vesta din stofa verde de Lincoln, strnsa pe corp; trupul sau maiestuos si zve lt se mladia usor, mna stnga tinea arcul n timp ce dreapta, ndoita cu gratie, tragea sageata spre ureche. Dupa ce deslusi toate tainele unei arte care l facuse vesti t pe Robin Hood, Marianne dobndi, la rndu-i, o mare faima. Deosebita iscusinta a t inerei femei strnea, n cel mai nalt grad, admiratie si respectul locuitorilor padur ii, iar aliatii acestora, locuitorii din Mansfeld si Nottingham, veneau cu mic, cu mare sa vada cu ochii lor uluitoarea ndemnare a Mariannei. Trecu un an, un an de bucurii, de fericire si de petreceri. Allan du Val (asa l v om numi de acum nainte pe cavaler, dupa numele proprietatii) deveni tata; cerul l binecuvntase cu o fata (Robin si William aveau, fiecare, cte un baiat frumos), asa ca un sir de baluri si de petreceri au fost organizate pentru a sarbatori acest e vesele evenimente. ntr-o dimineata, n timp ce Robin Hood, Will Roscovanul si Micul-John sedeau sub un copac, caruia i se spunea copacul "ntlnirii" deoarece n toate mprejurarile servea c a punct de ntlnire a cetei, se auzi un zgomot usor. - Ascultati! spuse repede Robin. Pasul unui cal rasuna n luminis; ia vedeti daca nu ne vine vreun musafir, ma-ntelegi, Micule-John? - Mai ncape vorba si am sa-l aduc aici pe calaret daca merita sa fie poftit la ma sa dumitale. - Va fi de doua ori bine venit fiindca foamea ncepe sa-mi dea ghes. Micul-John si Will se strecurara prin desis n directia drumului strabatut de cala tor si curnd l putura zari. - Pe sfnta slujba! Bietul om arata foarte rau ? spuse William, schitnd un zmbet. Pu n mna-n foc ca averea nu-i da prea multa bataie de cap. - Si eu parca as zice ca bietul calaret are un aer foarte jalnic si nefericit ? raspunse Micul-John ? dar se prea poate ca nfatisarea asta saracacioasa sa fie do ar un tertip. Datorita acestui lucru, calatorul crede ca poate sa treaca nevamui

t prin padurea Sherwood. O sa-i aratam ca daca are de gnd sa se prefaca, noi sunt em cel putin tot att de sireti ca si el. Cu toate ca purta straie de cavaler, drumetul ti facea mila de la prima vedere. H ainele i fluturau n toate partile, ca si cum din pricina necazurilor putin i mai pa sa de felul n care arata: gluga i cazuse pe spate, iar capul, aplecat ca si cum om ul ar fi fost cufundat n gnduri, marturisea o mare durere. Strainul fu smuls din m editatia lui de vocea puternica a uriasului Micul-John. - Buna ziua, domnule strain! striga prietenul nostru, venind naintea drumetului. Fiti binevenit n padurea Verde! Sunteti asteptat cu nerabdare. - Sunt asteptat? ntreba necunoscutul, nvaluind chipul vesel al lui John ntr-o privi re trista. - Da, seniore ? interveni Will Roscovanul ? stapnul v-a cautat peste tot si au tr ecut trei ceasuri de cnd v-asteapta ca sa poata sta la masa. - Pe mine nu poate sa m-astepte nimeni ? raspunse strainul, cu ngrijorare. Va nsel ati, nu sunt eu oaspetele pe care-l asteapta stapnul vostru. - Va rog sa ma iertati, messire, dar de dumneavoastra este vorba; a aflat ca tre ceti astazi prin padurea Sherwood. - Cu neputinta, cu neputinta ? repeta strainul. - Va spunem adevarul ? zise Will. - Cum se numeste acela care se arata att de curtenitor cu un biet drumet? - Robin Hood ? raspunse Micul-John, ascunzndu-si un zmbet. - Robin Hood, faimosul padurar? ntreba strainul, vadit surprins. - Chiar el, messire. - Am auzit de mult vorbindu-se despre el ? zise drumetul ? si purtarea lui nobil a mi inspira o adevarata simpatie. Sunt foarte fericit ca am prilejul sa-l ntlnesc pe Robin Hood; este un om loial si credincios. De aceea primesc cu placere binev oitoarea lui invitatie, cu toate ca nu nteleg cum i s-a dat de veste ca voi trece pe domeniile lui. - i va face o deosebita placere sa v-o spuna el nsusi ? raspunse Micul-John. - Atunci, faca-se voia dumitale, viteaz padurar, ia-o nainte, te urmez! Micul-John lua calul drumetului de capastru si-l trase dupa el pe poteca ce duce a la rascrucea unde astepta Robin Hood. Will forma ariergarda. Micul-John nu se n doia o clipa ca nfatisarea trista si saracacioasa a omului n-ar fi fost o prefaca torie menita sa-i serveasca drept bilet de libera trecere n cazul unei ntlniri nepl acute, pe cnd William si zicea, poate pe mai buna dreptate, ca drumetul este un bi et om sarman de la care n-ai avea alta multumire dect de a-l vedea mncnd o cina foa rte ndestulata. Curnd, strainul si calauzele sale ajunsera n fata lui Robin. Acesta l saluta pe nou l venit si, miscat de nfatisarea-i jalnica, ncepu sa-l cerceteze n vreme ce strainu l si tot potrivea, cum se pricepea mai bine, sarmanele-i straie. O suprema distin ctie nsotea fiecare gest al necunoscutului, astfel ca Robin ajunse repede la acee asi concluzie ca si Micul-John si anume: ca mhnirea drumetului, precum si saracia vesmintelor lui nu-s altceva dect prefacatorie n speranta de a-si cruta punga. Cu toate acestea, tnarul sef l primi cu multa bunavointa pe tristul necunoscut; l pof ti sa ia loc si dadu porunca oamenilor sa aiba grija de calul musafirului. O mas a deosebit de gustoasa fu servita pe iarba si cum spune o veche balada: Pinea, vinul si pulpa de caprioara Se gaseau din belsug, Si nu lipsea nici unul din oamenii padurii, Nici chiar pasarelele pe ramuri. Dupa cum se, vede, cu toata nfatisarea jalnica a oaspetelui, Robin nu-si dezminti faima de gazda generoasa. Daca-i adevarat ca necazul face pofta de mncare, atunc i trebuie sa recunoastem ca strainul era tare necajit. El ataca bucatele, cu ela nul unui stomac care postise douazeci si patru de ore si pentru ca mncarea sa lun ece mai usor, dadea de dusca vinul, ceea ce dovedea ca lichidul era strasnic sau , mai curnd, ca necazul face si sete grozava. Dupa masa, Robin si oaspetele sau se ntinsera sub frunzisul copacilor nalti si vor bira deschis. Parerile cavalerului despre oameni si lucruri i facura lui Robin o

impresie buna si, n ciuda aspectului mizer al musafirului, tnarul sef nu putea sa creada ca saracia lui este adevarata. Dintre toate viciile, Robin ura mai ales p refacatoria. Firea lui sincera si deschisa nu voia sa aiba de-a face cu viclenia . Astfel ca, n ciuda stimei reale pe care ti-o inspira cavalerul, se hotar sa-l pu na sa plateasca din plin cheltuielile mesei la care luase parte. Prilejul de a-s i pune gndul n aplicare se ivi curnd; dupa ce tuna si fulgera mpotriva nerecunostint ei oamenilor, strainul adauga: - ncerc un dispret att de profund pentru acest viciu, ca nu ma mai mir de nimic, ns a pot sa afirm ca n viata mea n-as savrsi o asemenea fapta. Da-mi voie, Robin Hood , sa-ti multumesc din toata inima pentru primirea prietenoasa pe care mi-ai facu t-o si daca vreo ntmplare fericita pentru mine te-ar aduce vreodata prin apropiere a mnastirii Sfnta-Maria, nu uita ca vei gasi la castelul Plaine o afectuoasa si co rdiala ospitalitate. - Seniore cavaler ? raspunse tnarul ? niciodata nu plictisesc cu vizita mea perso nala pe cei pe care i primesc n aceasta padure verde. Cei care au cu adevarat nevo ie de o masa buna oferita din milostenie gasesc ntotdeauna un loc la masa mea, nsa ma arat mai putin generos fata de drumetii care pot sa-mi plateasca ospitalitat ea. M-as teme ca ranesc mndria unui om favorizat de soarta daca i-as oferi pe deg eaba vnatul si vinul meu. Gasesc mai potrivit si pentru el si pentru mine sa-i sp un: "Padurea aceasta este ca un han, eu sunt hangiul, oamenii mei veseli alcatui esc personalul de serviciu. Ca niste oaspeti nobili ce sunteti, platiti cu darni cie ceea ce vi s-a servit". Cavalerul ncepu sa rda. - Iata ? spuse el ? un fel hazliu de a privi lucrurile si un fel ingenios de a nc asa biruri. Acum cteva zile am auzit laudndu-se felul curtenitor n care usurati cal atorii de averea ce le prisoseste, nsa niciodata nu mi s-au dat lamuriri att de cl are ca cele pe care le-am auzit acum. - Ei bine, seniore cavaler, voi completa aceste lamuriri. Dupa ce vorbi astfel, Robin lua cornul de vnatoare si-l duse la gura. Micul-John si Will Roscovanul ven ira de ndata. Messire cavaler ? continua Robin Hood ? ospitalitatea se apropie de sfrsit; binevoieste sa achiti pretul, casierii mei sunt gata sa-l primeasca. - ntruct socotesti padurea ca un han, nota cheltuielilor este, fara ndoiala, pe mas ura ntinderii ei, nu? ntreba calm cavalerul. - Fara ndoiala, messire. - Tratezi n acelasi fel un cavaler, un baron, un duce si un membru al Camerei Lor zilor? - La fel ? raspunse Robin Hood ? caci asa este drept; cred ca n-ati vrea ca un s arman taran ca mine sa gazduiasca de pomana un cavaler cu blazon, un conte, un d uce sau un print; ar fi mpotriva regulilor de eticheta. - Ai perfecta dreptate, gazda draga, nsa, de fapt, ti vei face o foarte proasta pa rere despre musafirul dumitale cnd o sa-ti spuna ca toata averea lui este doar ze ce pistoli. - ngaduie-mi, cavalere, sa pun la ndoiala aceasta afirmatie ? raspunse Robin. - Draga mea gazda, i invit pe tovarasii dumitale sa se ncredinteze de aceasta crud a realitate pe care o marturisesc, facnd o vizita hainelor mele. Micul-John, care rareori lasa sa-i scape prilejul de a face dovada pozitiei sale sociale, se grabi sa asculte. - Cavalerul a spus adevarul ? zise Micul-John, dezamagit. N-are dect zece pistoli . - Deocamdata suma aceasta reprezinta singura mea avere ? adauga strainul. - Ti-ai tocat mostenirea, nu? ntreba rznd Robin. Sau mostenirea era o nimica toata? - Averea mea era considerabila ? raspunse cavalerul ? n-am tocat-o. - Atunci cum se face ca esti att de sarac? Caci recunosti ca situatia dumitale de acum seamana foarte mult cu rezultatul unor cheltuieli nesabuite. - Aparentele sunt nselatoare si, ca sa va fac sa ntelegeti nenorocirea mea, ar tre bui sa va istorisesc o poveste jalnica. - Seniore cavaler, te-ascult din toata inima si cu luare-aminte si, daca sta n pu terea mea sa-ti fiu de folos cu ceva, ti stau la dispozitie. - Stiu, nobile Robin Hood, ca ntinzi cu generozitate ocrotirea asupra celor napas tuiti si ca ei se bucura de binevoitoarea dumitale simpatie.

- Messire, cruta-ma, te rog! l ntrerupse Robin. Sa ne ocupam de lucruri care te in tereseaza. - Ma numesc Richard ? continua strainul ? familia mea se trage din regele Ethelr ed. - Atunci esti saxon? ntreba tnarul. - Da si originea mea nobila a fost izvorul multor nenorociri. - ngaduie-mi sa strng mna unui frate ? spuse Robin Hood, cu un surs vesel pe buze. S axonii sunt bineveniti n padurea Sherwood. Cavalerul raspunse cu afectiune mbratisarii gazdei sale si continua astfel: - Mi se spune sir Richard de la Plaine pentru ca am un castel situat n centrul un ui ntins domeniu, la vreo doua mile de mnastirea Sfnta Maria. M-am casatorit de tnar cu o femeie pe care o iubeam nca din frageda copilarie. Cerul ne-a binecuvntat ca snicia si ne-a dat un fiu. Nicicnd un tata si o mama nu si-au iubit copilul mai m ult dect l iubim noi pe Herbert al nostru si nicicnd un copil nu s-a aratat mai vre dnic de o asemenea dragoste puternica. Apropierea noastra de mnastirea Sfnta Maria ne-a dat prilejul sa tinem cu ea o strnsa legatura. Ma mprietenisem cu calugarii, nct traiam ntr-un fel de intimitate. ntr-o zi, un calugar caruia i aratasem o simpat ie deosebita, mi-a cerut sa-i acord cteva minute si, lundu-ma deoparte, mi-a spus: - "Sir Richard, sunt n ajun de a face un juramnt sacru, sunt n ajun de a ma despart i de lume pentru totdeauna si las lnga mormntul mamei sale o biata orfana fara ave re si fara sprijin. Ma consacru lui Dumnezeu pentru totdeauna si sper ca austeri tatea vietii monahale mi va da curajul sa mai ndur nca vreo ctiva ani povara vietii. n numele cerului, va rog sa aveti mila de biata mea fiica." - "Draga frate ? i-am raspuns nefericitului ? ti multumesc pentru ncrederea dumita le si pentru ca, ti-ai pus nadejdea n mine, sa stii ca nadejdea aceasta nu-ti va fi nselata, fiica dumitale va fi fiica mea." Calugarul, miscat pna la lacrimi de ceea ce numea el generozitate, mi multumi cald uros si, la rugamintea mea, trimise dupa fata. N-am simtit niciodata o emotie as emanatoare cu cea pe care am ncercat-o la vederea acestei copile. Avea doisprezec e ani; era nalta si subtire si avea o deosebita eleganta; parul blond si lung i ac operea umerii delicati cu buclele-i matasoase. Intrnd n sala unde asteptam, saluta cu gratie, atintind asupra mea doi ochi mari albastri, plini de melancolie. Dup a cum cred ca banuiesti, draga gazda, fetita aceasta ncntatoare mi s-a lipit de in ima; i-am luat minile n minile mele si am sarutat-o parinteste pe frunte. - "Nu-i asa, sir Richard ? spuse calugarul ? ca acest copil merita o ocrotire pa rinteasca?" - "Da, frate si marturisesc ca n viata mea ochii acestia n-au admirat o fiinta ma i ncntatoare." - "Lila seamana foarte bine cu sarmana ei mama, mi raspunse calugarul ? si de cte ori o vad, durerea mi se rennoieste, ea mi alunga gndul de la lucrurile ceresti si mi-l ndreapta spre blnda faptura care odihneste sub lespedea rece a mormntului. Ado ptati-mi copila, sir Richard, nu veti regreta aceasta fapta caritabila. Lila are calitati alese, o fire buna, e pioasa, blnda si cuminte." - "Am sa-i fiu ca un tata, ca un tata iubitor" ? i-am spus eu, adnc miscat. Sarmana fata ne asculta uimita si, mutndu-si privirea ngrijorata a ochilor ei alba stri de la tatal ei la mine, zise: - "Tata draga, vrei sa..." - "ti vreau binele, fetita mea draga ? raspunse calugarul ? trebuie sa ne despart im." N-am sa ncerc sa-ti descriu, dragul meu, scena dureroasa care a urmat dupa lungil e explicatii pe care i le-a dat calugarul fetei lui ndurerate. A plns cu ea, apoi, la un semn pe care mi l-a facut nenorocitul, am smuls-o pe fata din bratele sal e si am iesit cu ea din mnastire. n primele zile dupa instalarea ei la castel, Lila paru trista si gnditoare, apoi t impul si tovarasia binevoitoare a fiului meu Herbert reusira sa-i aline durerea. Cei doi copii au crescut unul lnga celalalt, iar cnd au mplinit, Lila saisprezece ani, iar Herbert vrsta fericita de douazeci de ani, mi-a fost usor sa nteleg ca se iubeau cu o dragoste curata. "Inimile acestea tinere ? i-am spus sotiei mele du pa ce am facut aceasta descoperire ? nu au cunoscut ce este amaraciunea, sa-i fe rim de loviturile ei. Herbert o adora pe Lila si Lila, de asemenea, l iubeste cu

pasiune pe fiul nostru. N-are nici o importanta ca Lila este de origina modesta, ca tatal sau a fost nainte un simplu cultivator de pamnt; astazi el este un sfnt. Prin grija noastra, Lila a dobndit toate calitatile potrivit cu sexul sau, ea l iu beste pe Herbert si-i va fi o tovarasa credincioasa." Sotia mea a consimtit din toata inima la casatoria copiilor nostri si chiar n aceeasi zi i-am logodit. Ziua fixata pentru casatorie era aproape, cnd un cavaler normand, stapnul unui mic dom eniu situat n Lancashire, vizita mnastirea Sfnta Maria. Normandul vazuse si admiras e proprietatea mea. Dorinta de a si-o nsusi puse de ndata stapnire pe el. Fara sa-s i dea n vileag aceasta pofta, reusi sa afle ca aveam sub ocrotire parinteasca o f ata frumoasa, buna de maritat. Banuind, pe drept cuvnt, ca o parte din avere urma sa i-o dau ei ca dota, normandul veni la poarta casei mele si, sub pretext ca v rea sa viziteze castelul, reusi sa patrunda n intimitatea familiei noastre. Cum t i-am spus, Robin, Lila era foarte frumoasa, la vederea ei, imaginatia musafirulu i meu se aprinse; el veni din nou n vizita si-mi marturisi dragostea lui pentru l ogodnica fiului meu. Fara sa resping cererea onorabila a normandului, i-am adus la cunostinta angajamentele luate tnara fata, adaugind ca Lila era libera sa disp una de mna ei. Atunci el i se adresa direct. Refuzul fetei fu delicat, dar hotart; ea l iubea pe Herbert. Normandul parasi castelul, jurnd sa se razbune pe ceea ce numea el obraznicia noastra. La nceput n-am facut altceva dect sa rdem de amenintarile lui. Evenimentele aveau s a ne nvete nsa ct erau de serioase. Dupa doua zile de la plecarea normandului, fiul cel mare al unui vasal de-al meu mi spuse ca, la vreo patru mile departare de ca stel, l-a ntlnit pe strainul care venise n vizita la mine ducnd-o n brate pe biata me a fiica, deznadajduita. Vestea aceasta ne-a aruncat ntr-o crunta disperare. Mie n u-mi venea sa cred, nsa flacaul care ne adusese vestea ne dadu dovezi sigure desp re nenorocirea care ne lovise. "Sir Richard ? mi spuse el ? din pacate, cuvintele mele sunt foarte aderate si iata cum am putut sa ma ncredintez ca era miss Lila. Stam pe marginea drumului cnd un cavaler calare, ducnd n fata lui pe cal o femeie care plngea si urmat de scutierul sau, se opri la ctiva pasi lnga mine. Harnasament ul calului sau se rupsese si el ma chema, amenintndu-ma, sa-l ajut. M-am apropiat , miss Lila si frngea minile. "Potriveste frul", mi spuse cu asprime cavalerul. Am as cultat si, fara sa fiu vazut, am taiat chinga seii, apoi, prefacndu-ma ca cercete z daca potcoavele calului sunt n buna stare, am reusit sa nfig un cui ntr-o copita. Dupa ce am facut asta, am rupt-o la fuga si am venit n goana ca sa va dau de ves te." Fiul meu Herbert nu asculta mai departe; se duse la grajd, nseua un cal si porni n galop. Siretenia flacaului a fost ncununata de succes. Cnd Herbert l ajunse pe nor mand, acesta cazuse din sa. Mai nti ntre acest nenorocit si fiul meu se dadu o lupt a cumplita, dar dreptatea nvinse; fiul meu l ucise pe rapitor. ndata ce se afla de moartea normandului, o trupa de soldati fu trimisa dupa fiul meu. L-am ascuns pe Herbert si m-am adresat regelui, cu o smerita cerere. I-am a ratat maiestatii sale purtarea miseleasca a normandului, i-am aratat ca fiul meu se batuse cu dusmanul sau si ca l-a ucis primejduindu-si el nsusi viata. Regele m i ceru sa rascumpar iertarea lui Herbert cu un pret urias. Prea fericit ca am ob tinut iertarea, m-am grabit sa satisfac dorinta regala. Mi-am golit sipetul, am facut apel la vasalii mei, mi-am vndut vesela si mobilele. Dupa ce-am istovit toa te resursele mi mai lipseau nca patru sute de scuzi de aur. Abatele mnastirii sfnta Maria mi-a propus sa-mi mprumute suma de care aveam nevoie si pe care trebuia sa o garantez cu o ipoteca. Se ntelege de la sine ca am primit bucuros oferta binevo itoare. Conditiile mprumutului au fost astfel stabilite: o vnzare simulata a propr ietatilor mele i da posibilitatea sa retina venitul pe timp de un an. Daca nu res titui cei patru sute de scuzi de aur pna n ultima zi din cea de-a douasprezecea lu na a acestui an, toata averea mea ramne n posesia lui. Iata care e situatia mea, d raga mea gazda ? adauga cavalerul ? se apropie ziua scadentei si toata averea me a, toate bunurile mele sunt acesti zece pistoli. - Crezi ca abatele mnastirii Sfnta Maria n-o sa-ti mai acorde o pasuire ca sa-ti p latesti datoria? ntreba Robin Hood. - Din nenorocire, sunt sigur ca n-o sa-mi acorde nici un ceas, nici un minut. Da ca la ziua scadentei, suma nu-i va fi restituita pna la cel din urma scud, propri etatile mele vor ramne n minile lui. Vai, ct sunt de nenorocit! Sotia mea iubita nu

va mai avea adapost, sarmanii mei copii vor ramne fara pine. Daca as suferi numai eu singur, mi-as face curaj, dar sa-i vad suferind pe cei care-mi sunt dragi, o, este o ncercare peste puterile mele. Am cerut sprijin la toti cei care se numeau prietenii mei pe vremea cnd eram bogat; am fost refuzat de toti: un refuz rece l a unii, indiferent la altii; nu mai am prieteni, Robin Hood, am ramas singur. Cnd ispravi de vorbit, cavalerul si ascunse fata n minile-i tremuratoare si un oftat amar i scapa de pe buze. - Sir Ricbard ? spuse Robin Hood ? povestea dumitale e trista, dar nu trebuie sa -ti pierzi nadejdea n Dumnezeu, bunatatea lui vegheaza asupra dumitale si cred ca esti pe punctul de a ntlni un ajutor pe care ti-l trimite cerul. - Ah, Doamne! exclama cavalerul. Daca as putea obtine o amnare, poate ca as izbut i sa-mi achit datoria. Din pacate, nu pot oferi drept garantie dect un legamnt n fa ta Sfintei Fecioare. - Primesc garantia ? raspunse Robin Hood ? si, n numele veneratei mame a lui Dumn ezeu, sfnta noastra patroana, am sa-ti mprumut eu cei patru sute de scuzi de aur d e care ai nevoie. Cavalerul scoase un strigat: - Dumneata, Robin Hood? O, fii binecuvntat de o mie de ori! ti jur cu toata sincer itatea unei inimi recunoscatoare ca-ti voi napoia cinstit aceasta suma. - Cred, cavalere. Micule-John ? zise Robin ? stii unde este vistieria pentru ca esti casierul padurii. Adu-mi patru sute de scuzi, iar dumneata, Will, fa-mi pla cerea si vezi daca printre hainele mele nu se gaseste un vesmnt potrivit pentru m usafirul nostru. - Cu adevarat, Robin Hood, bunatatea dumitale este att de mare... ? striga cavale rul. - Lasa, lasa ? l ntrerupse Robin, rznd ? am ncheiat, unul fata de celalalt, un angaja ment, iar eu ti datorez toata cinstea pentru ca n ochii mei esti un trimis al Sfin tei Fecioare. Will, adauga la haine si ctiva coti de stofa buna; pune un harnasam ent pe calul sur pe care episcopul de Herford ni l-a ncredintat ca sa-l ngrijim, a poi, draga Will, adauga la aceste daruri modeste toate obiectele pe care spiritu l tau nascocitor le socoteste a-i fi de folos cavalerului. Micul-John si cu Will se dusera n mare graba sa ndeplineasca poruncile. - Vere ? zise John ? minile dumitale sunt mai sprintene dect ale mele; numara bani i, eu am sa masor stofa si am sa ma slujesc de arc drept masura. - Bine ? raspunse Will, rznd ? masura o sa fie buna. - Pai cum sa nu, ai sa vezi. Micul-John lua arcul ntr-o mna, cu cealalta despaturi un balot de stofa si ncepu, n u sa masoare ctiva coti, ci s-ar fi zis ca vrea sa stie ct are tot balotul. William izbucni n rs: - Da-i nainte, prietene John, da-i nainte! n felul asta, o sa se duca toata bucata. .. asa cum faci tu: trei coti pentru unul! Bravo!... - Taci din gura, limba lunga! Nu stii ca Robin s-ar arata si mai darnic daca ar fi n locul nostru?! - Atunci am sa mai adaug si eu ctiva scuzi ? spuse William. - Ctiva pumni de scuzi, vere; o sa-i luam napoi de la normanzi. - Gata, s-a facut! Vaznd darnicia lui John si generozitatea lui Will, Robin zmbi multumindu-le din pr iviri. - Seniore cavaler ? spuse Will, nmnnd cavalerului aurul ? fiecare fisic numara o su ta de scuzi. - Dar sunt sase fisicuri, tnarul meu prieten... - Gresesti, oaspete drag, nu sunt dect patru. Si-apoi, n-are importanta! Pune ban ii n punga, strnge-o bine si sa nu mai vorbim. - Cnd sa ti-i restitui? ntrebi cavalerul. - De azi ntr-un an, exact n aceeasi zi, daca termenul ti convine si daca mai sunt p e lume ? spuse Robin. - Primesc. - Sub acest copac. - Voi fi punctual la ntlnire, Robin Hood ? spuse cavalerul, strngnd cu recunostinta minile tnarului sef ? nsa nainte de a ne desparti da-mi voie sa-ti spun ca toate lau

dele aduse purtarii dumitale nobile nu egaleaza pe cele care mi umplu inima. Mi-a i salvat mai mult dect viata, mi-ai salvat sotia si copiii. - Messire ? raspunse Robin ? esti saxon si numele acesta ti da dreptul la ntreaga mea prietenie si, n afara de asta, ai pe lnga mine o atotputernica ocrotitoare; ne fericirea. Eu sunt, ceea ce spun oamenii, un tlhar, un hot, fie! Dar daca-i storc pe bogati, nu iau nimic de la cei saraci. Urasc violenta si nu vars snge. mi iube sc tara si-i urasc pe cotropitorii normanzi pentru ca, alaturi de uzurpare, au p us tirania. Nu-mi multumi, n-am facut nimic deosebit; ti-am dat fiindca dumneata nu aveai, asadar, a fost foarte drept. - Purtarea dumitale fata de mine, orice ai spune, este nobila si generoasa. Desi ti sunt un strain, ai facut pentru mine mai mult dect cei care se numesc prieteni i mei. Dumnezeu sa te binecuvnteze, Robin, pentru ca ai adus-din nou fericirea n i nima mea. Oriunde si oricnd, voi fi mndru sa spun ca-ti sunt ndatorat si ma rog cer ului din tot sufletul sa-mi harazeasca fericirea de a putea sa-mi arat ntr-o zi r ecunostinta mea fierbinte. Adio, Robin Hood, adio, adevaratul meu prieten.! De a zi ntr-un an mi voi achita datoria fata de dumneata. - La revedere, messire ? raspunse Robin, strngnd cu prietenie mna oaspetelui. Daca vreodata se va ntmpla sa am nevoie de ajutorul dumitale, o voi face cu ncredere si fara sovaire. - Sa te-auda Dumnezeu! Dorinta mea cea mai vie va fi atunci sa te ajut din toata inima, cu trupul si cu sufletul meu. Apoi sir Richard strnse mna lui Will, Micului-John si ncaleca pe calul sur-rotat al episcopului de Herford. Calul cavalerului, ncarcat cu darurile lui Robin Hood ve nea n urma stapnului. Vazndu-si oaspetele disparnd la cotitura drumului, Robin Hood se adresa celor doi de lnga el: - Am facut un om fericit; ziua a fost bine folosita. Capitolul V Marianne si Maud locuiau de o luna la castelul din Barnsdale si n-aveau sa-si re ia vechiul fel de viata dect dupa completa lor restabilire, caci nu am uitat ca c ele doua femei erau mame. Robin Hood nu a putut ndura multa vreme lipsa preaiubitei lui sotii. ntr-o diminea ta lua cu el o parte din ceata si o instala n padurea Barnsdale. William, care, f ireste, l urmase pe tnarul sau sef, se grabi sa spuna ca locuinta subterana constr uita n pripa n apropierea castelului era de o mie de ori mai buna dect cea din inim a padurii Sherwood, sau cel putin ca daca i lipseau diferite lucruri care sa comp leteze conditiile de trai ale cetei, apropierea de Barnsdale Hall era o foarte a greabila compensatie. Robin si William erau deci ncntati de schimbarea domiciliului, iar alte doua cunos tinte ale noastre mpartaseau vadita lor satisfactie pentru aceleasi motive. Acei doi tineri se numeau Micul-John si Much Cokie, fiul morarului. De la un timp, Ro bin observase ca Micul-John si Much lipseau toata ziua fara sa aiba vreun motiv. Aceasta dezertare se repeta de attea ori, nct Robin vru sa-i cunoasca pricina; cnd se informa, afla ca verisoara lui, Winifred, careia i placea nespus de mult sa se plimbe, i ceruse Micului-John sa o nsoteasca prin locurile cele frumoase din padu rea Barnsdale. "Bun ? si zise Robin ? asta n ce-l priveste pe Micul-John, dar Much ?" I se spuse ca miss Barbara, mpartasind curiozitatea surorii sale cu privire la fr umusetile campestre, tinuse s-o nsoteasca n plimbarile sale pe cmp, nsa ca Micul-Joh n cu o prudenta demna de toata lauda, i aratase tinerei domnisoare ca raspunderea fata de o femeie fiind ea singura un lucru de mare nsemnatate, lui i era cu neput inta sa accepte sa mearga si ea si nici sa-si asume obligatiile ce rezultau de a ici. Asa ca Much s-a oferit s-o ocroteasca pe miss Barbara si aceasta a primit. Cele doua perechi rataceau prin padure si prin locurile cele mal tainice si mai umbroase, vorbind nu se stie despre ce si uitnd sa priveasca lucrurile pentru car e se dusesera acolo si batrnii stejari cocrjati, fagii cu crengile lor gratioase,

ulmii seculari defilau prin fata lor fara a fi bagati n seama ct de ct. Apoi, o fat alitate si mai ciudata dect aceasta nepasare fata de frumusetile padurii calauzea mereu pasii fiecareia din cele doua perechi pe alt drum dect drumul bun, asa ca tinerii nu se ntlneau dect n poarta castelului, o data cu primele licariri ale stele lor. Plimbarile acestea, care se repetau zilnic, i lamurira lui Robin dubla absenta a celor doi tovarasi. ntr-o seara, dupa o zi fierbinte, un vnt caldut racorea vazduh ul: Marianne si Maud, la bratul lui Robin si William, iesira din castel ca sa fa ca o plimbare pe pajistile nmiresmate ale padurii. Winifred si Barbara veneau n ur ma celor doua perechi, iar Micul-John si nedespartitul sau Much tineau loc de um bre celor doua surori. - Aici respir ? spuse Marianne, ntorcndu-si n bataia vntului chipul ei slabit. Mi se pare ca n casa mi lipseste aerul si de-abia astept sa ne ntoarcem ta padure. - Asadar, e placut sa traiesti n padure, nu? ntreba miss Barbara. - Da ? raspunse Marianne ? e atta soare, lumina, umbra, flori si frunze! - Much mi spunea ieri ? continua Barbara ? ca paldurea Sherwood ntrece n frumusete pe cea din Barnsdale; nseamna ca strnge laolalta toate minunile lumii, caci si loc urile de aici de la noi sunt ncntatoare. - Asadar, Barbara, gasesti ca padurea din Barnsdale este foarte frumoasa? ntreba Robin, ascunzndu-si zmbetul. - ncntatoare ? raspunse cu vioiciune tnara fata ? sunt privelisti fermecatoare. - Care parte din padure ti-a atras cu precadere privirea, verisoara draga? - N-as putea raspunde foarte precis la ntrebarea dumitale, Robin, totusi cred ca amintirea mea acorda o mica preferinta unei vai care, sunt sigura, nu-si are per eche n padurea Sherwood. - Si unde se gaseste valea aceasta?... - O, departe de aici, nsa nu poti sa-ti nchipui ceva mai proaspat, mai linistit, m ai nmiresmat ca acel coltisor de pamnt. nchipuieste-ti, vere, o pajiste nemarginita nconjurata de colinele unui deal pe coama caruia cresc din belsug tot soiul de c opaci. n lumina soarelui, frunzele lor diferit colorate se nfatiseaza ochiului cnd ca o perdea de smaralde, cnd ca o pnza multicolora ce-ti flutura dinaintea priviri lor. Iarba care acopera valea seamana cu o mare verde, nu zaresti nici o cuta pe suprafata ei. nchipuiti-va la radacina copacilor si pe povrnisurile acestui deal flori rosii, violete sau aurii, iar n partea de jos a rpei, strecurndu-se n umbra, u n firicel de apa ce murmura rostogolindu-se printre maluri si veti avea n fata oc hilor oaza padurii Barnsdale. Si apoi ? continua fata ? este atta pace n acest min unat coltisor retras, aerul este att de curat, ca-ti simti inima tresaltnd de bucu rie. ntr-un cuvnt, n viata mea n-am vazut un loc mai ncntator. - Unde-i aceasta vale ncntatoare, Barbara? ntreba Winifred, cu naivitate. - Pai nu va plimbati mpreuna? o ntreba Robin, zmbind. - Ba da ? raspunse Winifred ? numai ca ne ratacim mereu... adica nu, vreau sa zi c adesea... uneori, e si mai bine zis. Vreau sa spun ca Micul-John greseste drum ul si atunci ne trezim deodata despartiti. Ne cautam, dar nu stiu cum se face ca nu ne ntlnim niciodata nainte de a sosi la castel. nsa aceasta vesnica despartire e ste, va asigur, cu totul ntmplatoare. - Da, nu ne ndoim: cu totul ntmplatoare ? repeta Robin, ironic ? doar nimeni nu cre de ca ar fi altfel. Dar de ce rosesti, Barbara? De ce-ti cobori privirea n pamnt, Winifred? Uitati-va, nici John, nici Much nu par stingheriti, ei stiu bine ca va rataciti prin padure fara sa bagati de seama! - Pe Dumnezeul meu, asa e! raspunse Much. Stiind ca lui miss Barbara i plac locur ile singuratice si linistite, am dus-o n valea aceea mica pe care v-a descris-o. - Sunt ndemnat sa cred ? continua Robin ? ca Barbara are un dezvoltat simt de obs ervatie daca a putut mbratisa dintr-o singura privire toate frumusetile pe care n i le-a zugravit. Dar ia spune-mi, Barbara, n oaza aceea din padurea Barnsdale, cu m numeai adineauri valea descoperita de Much, n-ai gasit altceva si mai ncntator d ect copacii cu frunzele pestrite, dect iarba verde, rul care susura si florile mult icolore? Barbara rosi: - Nu-nteleg ce vrei sa spui, vere. - Adevarat? Cred ca Much ma-ntelege mai bine. Ia sa vedem. Much, raspunde-mi sin

cer: nu cumva Barbara a uitat sa pomeneasca de un episod ncntator petrecut n timpul vizitei voastre n acest rai pamntesc? - Ce episod, Robin? ntreba tnarul, ncercnd sa schiteze un surs. - Discretul meu prieten ? spuse Robin ? ai auzit cumva ca doi tineri ndragostiti unul de celalalt s-au dus singuri n ncntatorul colt retras de lume a carei amintire Barbara o pastreaza att de bine n adncul inimii? Much rosi pna-n vrful urechilor. Ei bine ? continua Robin ? doi tineri pe care-i cunosc foarte bine au vizitat acum cteva zile raiul vostru de verdeata. Ajunsi pe marginea rusorului, ei s-au asezat unul lnga celalalt. Mai nti au admirat privelistea, au ascultat cntecele pasarelelo r si au ramas cteva clipe orbi si muti, apoi tnarul, ncurajat de singuratate, de ta cerea emotionata a nfioratei lui nsotitoare, a luat n minile sale doua micute mini al be. Tnara nu si-a ridicat privirea din pamnt, dar a rosit si aceasta roseata a vor bit pentru ea. Atunci, cu o voce care fetei i s-a parut mai dulce dect cntecul pas arelelor, mai armonioasa dect adierea vntului, tnarul i-a spus: "Nu iubesc pe nimen i n lumea asta mai mult dect pe dumneata; as prefera sa mor dect sa-ti pierd dragos tea si daca ai vrea sa fii sotia mea, m-ai face omul cel mai fericit". Spune-mi, Barbara ? adauga surznd Robin ? ai putea sa-mi spui daca fata a primit cu placere rugamintea fierbinte a curtenitorului ei cavaler? - Nu raspunde la asemenea ntrebare indiscreta, Barby! striga Marianne. - Much, vorbeste n numele Barbarei ? spuse Robin. - Ne pui si unuia si celuilalt niste ntrebari att de ciudate ? raspunse tnarul, ncre dintat ca Robin fusese de fata la convorbirea lui ntre patru ochi cu Barbara ? nct mi-e cu neputinta sa le-nteleg rostul. - Pe legea mea, Much! spuse William. Mi se pare ca Robin vorbeste n numele adevar ului si daca ar fi sa judecam dupa mutra ta stnjenita si dupa roseata care mpodobe ste fruntea si obrajii surorii mele, voi sunteti ndragostitii din valea aceea. Ur a! Barbara, daca mie mi se spune Will Roscovanul, din pricina culorii parului me u, ai putea si tu sa te numesti Barby Roscovana, caci chipul tau este tot o vapa ie. Nu-i asa, Maud? - Domnule William ? spuse Barbara, nemultumita ? daca ai fi lnga mine, tare ti-as mai smulge o suvita din chica ta nesuferita. - Ai putea sa faci asta daca aceeasi chica ar mpodobi alt cap dect al meu ? replic a William uitndu-se la Much. Capul fratelui tau nu poate fi atins; el are tiranul lui personal, nu-i asa, Maud? - Asa, e, Will, dar eu nu te-am tras niciodata de par. - Va veni vremea, draga mea. - Niciodata ? spuse Maud, rznd. - Asadar, Much, nu vrei sa-mi spui ce-a raspuns fata? - Daca n vreo zi ai s-o ntlnesti pe fata aceea, va trebui s-o ntrebi chiar pe ea, Ro bin. - N-am sa uit. Dar dumneata, Micule-John, cunosti un baiat simpatic caruia i plac e la nebunie singuratatea ntre patru ochi cu o persoana ncntatoare? - Nu, Robin, dar daca ai sa vrei sa-l cunosti pe acest ndragostit, am sa ncerc sal gasesc ? raspunse Micul-John, cu naivitate. - Am o idee, John! striga Will, izbucnind n rs. ndragostitii de care vorbeste Robin nu va sunt necunoscuti si pun ramasag pe tot ce vrei ca tnarul despre care e vor ba poate fi numit varul meu si ca tnara fata este o dragalasa persoana din apropi ere. - Ideea e proasta, Will ? raspunse John ? nu-i vorba de mine. - ntr-adevar, am gresit drumul ? spuse Will, zmbind ? nu poate fi vorba de tine, v ere draga, pentru ca tu n-ai fost ndragostit niciodata. - Iarta-ma, te rog, Will ? raspunse calm uriasul ? iubesc din toata inima si de multa vreme o fata frumoasa si ncntatoare. - Oh, oh! exclama Will. Micul-John ndragostit, iata ceva nou! - Si de ce oare Micul-John n-ar putea sa fie ndragostit? ntreba John, cu naivitate . Nu mi se pare nimic nemaipomenit n asta. - Absolut nimic, viteazul meu prieten, vreau sa vad toata lumea fericita si feri cire nseamna dragoste, dar pe sfntul Pavel, as fi foarte fericit s-o cunosc pe doa mna gndurilor tale. - Doamna gndurilor mele?! exclama tnarul. Pai cine vrei sa fie altcineva daca nu s

ora ta Winifred, vere Will? Sora ta pe care o iubesc din copilarie, cum o iubest i si tu pe Maud sau Much pe Barbara. Un hohot de rs raspunse sinceritatii lui John, iar Winifred, nconjurata de felicit ari, arunca tnarului o privire plina de o dojana dragastoasa. - Vezi, Much ? zise Robin ? mai curnd sau mai trziu adevarul iese la iveala. Am ni merit n plin cnd te-am indicat drept eroul micii scene petrecute n padurea Barnsdal e. - Ai fost de fata? ntreba Much. - Nu, am banuit sau, mai degraba, mi-am adus aminte de propriile mele impresii. Si mie mi s-a ntmplat acelasi lucru acum un an. Marianne m-a atras... - Cum, eu te-am atras?! striga tnara femeie. Tu ai fost acela, Robin, crede-ma, t e rog, caci daca as fi prevazut pe-atunci cum o sa te porti dupa casatorie... - Ce-ai fi facut, Marianne? o ntrerupse Barbara. - M-as fi maritat mai repede, Barby ? adauga tnara femeie, zmbindu-i lui Robin. - Iata, sper, un raspuns care ar trebui sa ncurajeze ncrederea de care ai dat dova da n ascuns, glumeata Barby. Sa vorbim deschis, suntem n familie. Spune-ne ca-l iu besti pe Much si Much ne va face si el aceeasi marturisire. - Da, voi face aceasta marturisire! striga Much, emotionat. Da, voi spune cu gla s tare: o iubesc pe Barbara Gamwell din toata inima. Voi spune tuturor celor car e vor vrea sa ma asculte: ochii Barbarei sunt pentru mine lumina zilei; vocea ei dulce si tulburatoare mi suna n urechi ca un cntec armonios de pasarele. Prefer gi ngasa tovarasie a scumpei mele Barbara n loc de placerea ospatului, de vrtejul bal ului sub frunzisul verde de mai; prefer gingasa privire a ochilor ei, zmbetul buz elor sale, strngerea minii ei micute n locul tuturor bogatiilor de pe lume. Sunt cu desavrsire devotat Barbarei si dect sa fac un lucru care ar putea sa nu-i placa, m-as duce mai curnd la seriful din Nottingham si i-as cere sa ma trimita la spnzur atoare. Da, dragi prieteni, o iubesc pe copila aceasta si chem asupra capsorului ei balai toate binecuvntarile cerului. Daca ar vrea sa-mi daruiasca fericirea de a o ocroti cu numele si cu dragostea mea, va fi fericita si iubita cu toata gin gasia. - Ura! striga Will, aruncndu-si boneta n aer. A marturisit. Surioara, sterge-ti oc hii tai frumosi si ntindeti obrajii trandafirii spre acest viteaz ndragostit, ti da u voie. Daca n loc sa fiu un baiat viteaz, as fi fost o fata sfioasa si as fi auz it asemenea vorbe dulci, i-as fi ntins mna si, cu inima n palma, m-as fi trezit n br atele logodnicului. N-ai face si tu la fel, Maud? Sigur ca da, nu-i asa? - Vai, nu, Will, modestia... - Doar suntem n familie, n-ai de ce sa rosesti de o pornire att de fireasca. Nu ma -ndoiesc, Maud, ca esti de parerea mea. Daca eu as fi Much, iar tu ai fi Barby a i fi fost de mult n bratele mele si m-ai fi sarutat din toata inima. - Eu sunt de parerea lui William ? spuse Robin, schitnd un zmbet usor ironic. Barb ara trebuie sa ne dovedeasca dragostea ei pentru Much. Astfel interpelata, tnara pasi n mijlocul grupului vesel si rosti sfioasa: - Cred n dragostea pe care mi-o marturiseste Much, de aceea i sunt recunoscatoare si trebuie sa marturisesc la rndul meu ca... ca... - Ca-l iubesti si tu tot att ct te iubeste si el pe tine ? adauga repede Will. Ast azi ti gasesti anevoie cuvintele, surioara; te-asigur ca mie mi-a trebuit mult ma i putin timp ca sa ma fac nteles de Maud ca o iubesc din toata inima; nu-i asa, M aud? - Asa e, Will ? raspunse tnara femeie. - Much ? continua William, cu un aer mai serios ? ti dau pe draguta Barbara de so tie; are toate calitatile si ai sa fii un sot fericit. Barby, dragostea mea, Muc h este un om cinstit, un saxon viteaz, credincios ca otelul, el nu-ti va nsela sp erantele tale cele mai gingase si te va iubi mereu. - Mereu, mereu! striga Much, lund n minile lui minile logodnicei. - Saruta-ti viitoarea sotie, Much ? spuse Will. Tnarul se supuse si, cu toata slaba mpotrivire a domnisoarei Gamwell, el i atinse o brajii rosii ca focul. Baronetul si dadu consimtamntul la casatoria fiicelor sale, iar data celebrarii ce lor doua cununii fu stabilita de ndata. A doua zi de dimineata, Robin Hood, Micul John si Will Roscovanul se gaseau mpreu

na cu vreo suta de oameni n padurea Barnsdale, cnd un baiat tnar, care parea sa fi facut un drum lung, se nfatisa dinaintea lui Robin. - Nobilul meu stapn ? spuse el ? va aduc o veste buna. - Foarte bine, George ? raspunse Robin. Zi repede despre ce-i vorba. - Este vorba de vizita episcopului de Herford. naltimea sa trebuie sa treaca azi prin padurea Barnsdale, nsotit de vreo douazeci de servitori. - Bravo! Iata ntr-adevar o veste buna. Stii cam pe la ce ora ne va onora monsenio rul eu prezenta? - Catre ceasurile doua, capitane. - Minunat! Dar spune-mi, cum de-ai aflat despre trecerea naltimii sale pe aici? - De la un om de-ai nostri care, trecnd prin Sheffield, a aflat ca episcopul de H erford se pregatea sa faca o vizita la mnastirea Sfnta Maria. - George, esti un baiat strasnic si-ti multumesc ca ti-a venit gndul al bun sa-mi dai de veste. Copii ? adauga Robin ? fiti atenti la ordinele mele, o sa rdem. Wi ll Roscovanul, ia cu tine vreo douazeci de oameni si du-te sa supraveghezi drumu l din apropierea castelului tatalui tau. Tu, Micule-John, ai sa supraveghezi, cu acelasi numar de oameni, cararea care coboara n partea de miazanoapte a padurii. Much, du-te si te-asaza la rasarit de padure, cu restul cetei. Eu am sa m-asez pe drumul cel mare. Monseniorul nu trebuie lasat sa fuga, vreau sa-l invit sa ia loc la o masa regeasca; va fi ospatat din belsug, dar va plati pe masura. Tu, G eorge, alege un cerb frumos si o caprioara grasa si pregateste-le ca sa fim laud ati pentru masa oferita. Dupa ce plecara cei trei locotenenti, fiecare cu mica lui ceata, Robin porunci o amenilor sa se mbrace n haine ciobanesti (padurarii aveau n magazie tot felul de ve sminte), iar el si puse o simpla bluza. Dupa ce efectuara aceasta transformare, c erbul si caprioara fura nfipti n protapi. Un foc bine alimentat cu craci uscate nce pu sa muste din carnea gustoasa a vnatului, cu vapaia lui fierbinte. Asa cum i vestise George, catre ceasurile doua, episcopul de Herford, nsotit de su ita, aparu la capatul drumului, n mijlocul caruia sta Robin cu oamenii lui mbracat i ca ciobanii. - Se apropie prada ? spuse Robin, rznd. Hai, prieteni veseli, stropiti friptura, o aspetele soseste! Episcopul si suita lui mergeau repede si curnd ajunsera n dreptul ciobanilor. La v ederea uriasei frigari ce se rasucea ncet deasupra jarului, prelatul scoase o vio lenta exclamatie de mnie: - Ce este aici, ticalosilor? Ce-nseamna asta?... Robin Hood ridica ochii spre ep iscop, privindu-l cu un aer natng fara sa raspunda. N-auziti, ticalosilor? ntreba din nou episcopul. V-am ntrebat pentru cine pregatiti acest ospat stralucit? - Pentru cine? repeta Robin, cu o mutra de natarau admirabil prefacuta. - Da, pentru cine? Cerbii din aceasta padure apartin regelui, de aceea gasesc ca sunteti nerusinati ca ati ndraznit sa puneti mna pe ei. Raspundeti-mi: pentru cin e este pregatit acest ospat? - Pentru noi, monseniore ? raspunse Robin, rznd. - Pentru voi, nataraule?! Pentru voi?! Auzi la el ce gluma! Doar n-o sa ma facet i sa cred ca belsugul asta de carne e pentru voi! - Monseniore, spun adevarul, ne este foame si, de ndata ce carnea va fi fripta, n e vom aseza la masa. - Ai cui sunteti voi? Cine sunteti voi? - Suntem niste bieti ciobani. Pazim oile. Astazi am vrut sa ne odihnim dupa atta oboseala si sa ne nveselim putin. De-aia am omort cele doua caprioare. - Asa, vasazica, ati vrut sa va veseliti! Ce raspuns naiv! Dar ia spuneti-mi, ci ne v-a dat ncuviintarea sa doborti vnatul regelui? - Nimeni. - Nimeni, ticalosule?! Si vreti sa mncati n liniste roadele unui furt att de ndrazne t? - De buna seama, monseniore, nsa, daca va face placere sa luati si dumneavoastra parte, ne vom simti maguliti de aceasta cinste. - Propunerea voastra este o adevarata insulta, cioban obraznic! O resping cu ind ignare. Ati uitat ca braconajul se pedepseste cu moartea? Hai, destule vorbe de prisos! Pregatiti-va sa ma urmati la nchisoare; de acolo o sa va duca la spnzurato

are. - La spnzuratoare? striga Robin, prefacndu-se disperat. - Da, baiete, la spnzuratoare! - Nu vreau sa fiu spnzurat! gemu Robin Hood, cu un accent care-ti facea mila. - De-asta sunt convins, dar n-are nici o importanta si tu si tovarasii tai merit ati sa fiti pusi n streang. Haideti, netotilor, pregatiti-va sa ma urmati, n-am t imp de pierdut. - Iertare, monseniore, de o mie de ori iertare! Am gresit din nestiinta, fiti nga duitor cu niste bieti nenorociti mai vrednici de mila dect de pedeapsa. - Niste bieti nenorociti care mannca o friptura att de gustoasa nu sunt de plns. Ah a, voinicilor, vasazica va ndopati cu vnat regesc! Bine! Foarte bine! Vom merge mpr euna n fata maiestatii sale si vom vedea noi daca ea o sa va acorde iertarea pe c are eu v-o refuz. - Monseniore ? relua Robin, cu glas rugator ? avem neveste, copii, fie-va mila! Va implor n numele nevolniciei celor dinti, a inocentei celorlalti; ce se vor face fara noi aceste biete fiinte? - Nevestele si copiii vostri nu ma intereseaza ctusi de putin ? replica episcopul , necrutator. Puneti mna pe acesti ticalosi ? porunci el, ntorcndu-se catre oamenii din suita ? si daca ncearca sa fuga, ucideti-i fara mila. - Monseniore ? spuse Robin Hood ? ngaduiti-mi sa va dau un sfat bun: retrageti-va aceste cuvinte nedrepte; ele miros a violenta si sunt lipsite de mila crestina. Credeti-ma, ar fi mai cuminte din partea dumneavoastra sa primiti propunerea pe care v-am facut-o ca sa luati masa cu noi. - ti interzic sa-mi mai adresezi un singur cuvnt! striga nfuriat episcopul. Soldati , puneti mna pe tlharii astia! - Nu va apropiati! striga Robin, cu glas de tunet. Sau, pe Sfnta Fecioara, o sa v a caiti! - Atacati-i cu ndrazneala pe acesti sclavi nemernici ? repeta episcopul ? nu-i cr utati! Servitorii prelatului se aruncara asupra grupului oamenilor veseli, iar ncaierare a ameninta sa devina sngeroasa, Robin suna din corn si deodata aparura grupuri-gr upuri, care, prevenite de prezenta episcopului, se apropiasera pe nesimtite. Pri ma actiune a noilor-veniti a fost sa dezarmeze suita episcopului. - Monseniore ? se adresa Robin prelatului, mut de groaza cnd si dadu seama n ce mini picase ? v-ati aratat nenduplecat si noi vom fi fara mila. Ce facem cu cel care voia sa ne duca la spnzuratoare? si ntreba tovarasii tnarul comandant. - Vesmntul pe care-l poarta mblnzeste asprimea osndei mele ? spuse John, linistit. N u trebuie lasat sa sufere. - Te porti ca un om cinstit, viteazule padurar. - Credeti, monseniore? continua calm John. Ei bine, am sa-mi sfrsesc de rostit gnd urile mele pasnice: n loc de a va chinui trupul si sufletul si de a va ucide ncetu l cu ncetul, va vom taia capul, pur si simplu. - Sa-mi taiati capul, pur si simplu?! murmura episcopul, fara vlaga n glas. - Da ? spuse Robin ? pregatiti-va sa muriti monseniore! - Robin Hood, fie-ti mila de mine, te conjur! se ruga episcopul, mpreunndu-si minil e. Acorda-mi cteva ceasuri, nu vreau sa mor fara sa ma spovedesc. - Semetiei dumneavoastra de la nceput i-a luat locul acum o prea mare umilinta, m onseniore ? raspunse rece Robin. nsa aceasta umilinta nu ma tulbura, singur v-ati osndit: pregatiti-va sufletul sa se nfatiseze n cer. Micule-John ? adauga Robin, f acndu-i un semn convenit ? vegheaza sa nu lipseasca nimic din solemnitatea ceremo niei. Monseniore, binevoiti sa ma urmati. Vreau sa va conduc n fata instantei de judecata. Pe jumatate mort de spaima, episcopul se tr clatinndu-se n urma lui Robin Hood. Cnd a junsera n dreptul copacului "ntlnirii", Robin l pofti pe prizonier sa se aseze pe un maldar de iarba si porunci unuia din oamenii sai sa aduca apa. - Monseniore, doriti sa va racoriti fata si minile? ntreba cuviincios tnarul sef. D esi foarte uimit de o atare propunere, episcopul raspunse plin de ifose si dupa ce se spala, Robin adauga: mi veti face onoarea sa prnziti cu mine? Mai nti mannc, ca ci n-as putea sa dau o sentinta cu burta goala. - Voi prnzi, daca mi-o ceri ? raspunse episcopul, resemnat.

- Nu v-o cer, monseniore, va rog. - Atunci ma supun rugamintii dumitale, sir Robin. - Ei bine, la masa, monseniore! Zicnd acestea, Robin si duse musafirul n sala de ospete, adica spre o pajiste nflori ta unde masa era gata pusa. Masa ncarcata de bucate nfatisa privirii un spectacol n cntator, asa ca acest lucru paru sa-i mai alunge prelatului gndurile negre. Nemncat din ajun, episcopul simtea ca-i lasa gura apa, iar mirosul mbietor al vnatului l a metea pur si simplu. - Iata ? zise el, asezndu-se ? o carne foarte bine fripta. - Si foarte gustoasa ? adauga Robin, servindu-i o bucata aleasa. Catre mijlocul mesei, episcopul si uita teama care-l stapnise pna atunci, iar la de sert nu mai vazu n Robin dect un comesean foarte binevoitor. - Minunatul meu prieten ? spuse, ? vinul dumitale este delicios, mi ncalzeste inim a; adineauri mi-era frig, eram bolnav, trist, ngrijorat, acum ma simt foarte vese l. - Sunt deosebit de fericit sa v-aud vorbind astfel, monseniore, caci mi laudati o spitalitatea. n general, oaspetii mei sunt foarte ncntati de buna primire de care s e bucura aici. Totusi vine o clipa neplacuta pentru ei si anume atunci cnd trebui e sa plateasca; le place foarte mult sa primeasca, dar li se pare foarte neplacu t sa dea. - Este adevarat, este foarte adevarat ? zise prelatul, fara a sti ctusi de putin ce voia sa spuna prin aceasta ncuviintare. Da, de fapt, asa se ntmpla. Mai toarna-m i, te rog; as zice ca-mi curge foc prin vine. A, dar stii, gazda draga, ca ducet i o viata fericita? - Ni se spun oamenii veseli din padure. - Chiar asa, chiar asa. Acum, domnule, nu va cunosc numele... dati-mi voie sa-mi iau ramas bun; trebuie sa-mi continui drumul. - Nimic mai adevarat, monseniore. Va rog sa platiti ce-ati consumat si pregatiti -va sa bem un pahar la botul calului. - Sa platesc ce-am consumat?! mormai episcopul. Dar ce, aici sunt la han? Ma cre deam n padurea Sherwood. - Monseniore, sunteti ntr-un han, eu sunt hangiul, iar oamenii care ne nconjoara s unt slujitorii. - Cum, toti acestia sunt slujitorii dumitale?! Pai sunt cel putin o suta cincize ci, doua sute. - Asa este, monseniore si fara a-i pune la socoteala pe cei absenti. ntelegeti, a sadar, ca, avnd un asemenea numar de valeti, trebuie sa cer musafirilor mei sa-mi plateasca pentru gazduirea oferita ct mai mult cu putinta. Episcopul ofta adnc. - Da-mi nota ? spuse el ? si trateaza-ma ca pe un prieten. - Ca pe un mare senior, cinstitul meu oaspete, ca pe un mare senior! raspunse ve sel Robin. Micule-John! striga el. Acesta sosi de ndata. Fa socoteala monseniorul ui episcop de Herford. Prelatul se uita la John si ncepu sa rda. - Ei, asta-i buna! exclama el. Mic, ti se spune mic, dar ai putea fi copilul unu i copac. Hai, da-mi nota, dragutule casier! - De prisos, monseniore. E destul sa-mi spuneti unde tineti banii, ma voi servi singur. - Nerusinatule! izbucni episcopul. Nu-ti ngadui sa-ti vri degetele tale uriase n pu nga mea. - Doream sa va crut oboseala de a mai numara, monseniore. - Oboseala de a numara?! Da' ce, crezi ca sunt beat? Cauta-mi geanta si ada-mi-o , am sa-ti dau un galben. Micul-John nici ca se gndi sa dea ascultare ultimei porunci a episcopului; i desc heie haina si gasi o punga de piele pe care o goli: n punga erau trei sute de gal beni. Seniorul de Herford, cu ochii mijiti, asculta fara sa priceapa exclamatiile triu mfatoare ale lui John, iar cnd Robin i spuse: "Monseniore, va multumim pentru gene rozitatea dumneavoastra", nchise ochii si mormai cuvinte nentelese, printre care R obin izbuti sa desluseasca aceste cteva vorbe: - La mnastirea Sfnta Maria, numaidect...

- Vrea sa plece ? zise John. - Spune sa i se aduca bidiviul ? raspunse Robin. La un semn al lui John, unul din oameni aduse calul nseuat: animalul avea capul mp odobit cu flori. Episcopul, pe jumatate adormit, fu ridicat n sa si legat bine ca sa nu alunece, caci o cadere i-ar fi fost fatala. Si astfel, urmat de mica lui trupa nveselita de mncare si de bautura, episcopul o porni spre mnastire. O parte d in oamenii lui Robin, nfratiti cu cei din escorta prelatului, nsoti alaiul pna la p oarta mnastirii. Nu-i nevoie sa mai spunem ca, ndata ce au tras clopotul de la int rare, padurarii se ndepartara n goana cailor. Nu vom ncerca sa descriem uimirea si spaima ce i cuprinse pe sfintii calugari cnd l vazura aparnd n fata lor pe episcopul de Herford, cu fata surzatoare, cu mersul nes igur si cu hainele n dezordine. A doua zi dupa aceasta tragica ntmplare, episcopul era sa nnebuneasca de rusine, de furie si de umilinta. El petrecu ceasuri ntregi n rugaciune, cernd lui Dumnezeu sa-i ierte greselile, invocnd n acelasi timp ocrotire a divina mpotriva ticalosului de Robin Hood. La cererea prelatului att de grav jignit, staretul mnastirii Sfnta Maria narma cinci zeci de oameni si-i puse la dispozitia oaspetelui sau. Episcopul, cu inima cloco tind de mnie, porni n fruntea acestei mici armate pe urmele faimosului proscris. n ziua aceea, Robin Hood vrnd sa cunoasca personal situatia lui sir Richard de la P laine, mergea singur pe o poteca din padure ce dadea n drumul mare. Zgomotul unei cavalcade numeroase i atrase atentia, grabi pasul n directia de unde venea tropot ul si se gasi fata n fata cu episcopul de Herford. - Robin Hood! striga prelatul, recunoscndu-l pe eroul nostru. E Robin Hood! Preda -te, tradatorule! Dupa cum va puteti nchipui, Robin Hood nici ca se gndea sa raspunda la aceasta inv itatie. mpresurat din toate partile, cu neputinta de a se apara sau macar de a-si chema oamenii n ajutor, el se strecura cu ndrazneala printre doi calareti care pa reau ca vor sa-i taie calea si se avnta cu o iuteala de cerb spre o casuta aflata cam la un sfert de mila de locul unde se gaseau soldatii episcopului. Acestia s e luara dupa Robin, dar fiind siliti sa faca un ocol, nu putura ajunge la fel de repede ca el la casuta unde, fara ndoiala, avea sa ceara adapost. Robind Hood ga sise usa casei deschisa; intrase si baricadase ferestrele, fara a tine seama de strigatele unei batrne asezate n fata vrtelnitei. - Nu-ti fie teama, maicuta ? spuse Robin dupa ce nchise usile si ferestrele. Nu s unt hot, sunt un biet nenorocit caruia poti sa-i faci un bine. - Ce bine? Cine esti? ntreba femeia cu glas nu prea linistit. - Sunt un proscris, maicuta, sunt Robin Hood; episcopul de Herford ma urmareste si vrea sa ma omoare. - Cum? Dumneata esti Robin Hood? zise taranca, mpreunndu-si minile. Nobilul si darn icul Robin Hood? Dumnezeu fie laudat ca i-a dat putinta unei biete fiinte ca min e sa-si plateasca datoria de recunostinta fata de proscrisul milos cu toti oamen ii. Uita-te la mine, copile si cauta sa-ti amintesti, printre cei pe care i-ai a jutat, chipul aceleia care-ti vorbeste acum. Sunt doi ani de atunci: ai venit ai ci, din ntmplare, ar spune o femeie lipsita de recunostinta, eu spun ca adus de pr ovidenta. M-ai gasit singura, sarmana si bolnava. Barbatul meu murise de curnd si eu nu mai asteptam altceva dect sa mor la rndu-mi. Vorbele dumitale blnde si mngioas e mi-au redat curajul, forta, sanatatea. A doua zi, un om trimis de dumneata mia adus merinde, mbracaminte si bani. I-am cerut sa-mi spuna numele generosului me u binefacator. "Se numeste Robin Hood", mi-a spus el. Din ziua aceea, copile, ti pomenesc numele n toate rugaciunile mele. Casa mea ti apartine, viata mea asijdere a; sunt sluga dumitale. - Multumesc, maicuta ? raspunse Robin Hood, strngnd cu prietenie minile tremuratoar e ale tarancii. ti cer sprijinul, nu de teama primejdiei, dar ca sa prentmpin o var sare de snge fara rost. Episcopul vine nsotit de vreo cincizeci de oameni si, dupa cum vezi, o lupta ntre noi nu este cu putinta. Eu sunt singur. - Daca ucigasii vor descoperi unde te-ai ascuns, au sa te omoare ? spuse batrna. - Fii fara grija, maicuta, n-ajung ei pna acolo! O sa gasim noi un mijloc ca sa n e ferim de violenta lor. - Ce mijloc, copilul meu? Vorbeste, sunt gata sa te-ascult. - Ai vrea sa schimbi hainele cu mine?

- Sa ne schimbam hainele ntre noi?! exclama batrna. Ma tem, fiule, ca viclenia ast a n-are rost; cum ai sa faci dintr-o femeie care numara anii mei un cavaler chip es?! - Am sa te schimb att de bine, maicuta ? raspunse Robin ? ca vom putea sa-i nselam pe soldati, caci, pare-se, ei nu stiu cum arat la fata. Ai sa te faci ca esti b eata, iar monseniorul episcop de Herford va fi att de grabit sa puna mna pe mine, n ct n-o sa vada dect mbracamintea. Travestirea se facu repede. Robin si puse rochia cenusie si boneta batrnei, dupa c are o ajuta pe aceasta sa mbrace pantalonii, vestonul si sa se ncalte cu ghetele l ui. Apoi Robin ascunse cu grija, sub tichia lui, parul ncaruntit al batrnei si-i p rinse armele la bru. Abia ispravira, ca soldatii si sosira la usa casutei. Mai nti lovira cu putere, apoi, un soldat i propuse episcopului sa sparga usa cu ajutorul picioarelor dinapoi ale calului sau. Episcopul fu de acord cu propunerea. Calar etul si ntoarse calul cu spatele si-l repezi mpotriva usii, mpungndu-l cu lancea. ntep atura produse un efect contrar celui la care se astepta soldatul, caci animalul cabra cu putere si-l zvrli pe calaret din sa. Zborul bietului soldat strabatu spa tiul ca o sageata, avu un rezultat dezastruos. Episcopul, care se apropiase vrnd sa vada cum va cadea usa si sa-i taie calea lui Robin Hood daca acesta ar fi ncer cat sa fuga, fu izbit peste fata de pintenii soldatului. Durerea pricinuita de a ceasta lovitura l nfurie att de rau pe batrn, nct, fara sa se mai gndeasca la cruzimea nedreapta a mniei, ridica un fel de maciuca pe care o purta n mna ca semn al rangul ui sau si-l ucise pe nenorocitul care zacea, mai mult mort dect viu, la picioarel e calului furios. n vreme ce episcopul de Herford se ndeletnicea cu asemenea fapte de vitejie, usa c asei se deschise. - Strngeti rndurile! striga episcopul, autoritar. Strngeti rndurile! Soldatii se bulucira cu larma n jurul casei. Episcopul cobor de pe cal, dar, cnd pu se piciorul pe pamnt, se mpiedica de trupul nsngerat al soldatului si cazu cu capul n ainte prin usa deschisa. Dezordinea pricinuita de acest grotesc accident i sluji de minune lui Robin Hood. Ametit si rasuflnd anevoie, episcopul si ndrepta privirea , fara a-l cerceta, spre un om care sta nemiscat n ungherul cel mai ntunecos al od aii. - Puneti mna pe ticalosul de colo! siriga episcopul, aratnd-o soldatilor pe batrna. Puneti-i un calus si legati-l pe cal, raspundeti cu capul pentru el! Daca va sc apa, veti fi spnzurati cu totii pna la unul, fara mila! Soldatii se aruncara asupra persoanei indicate de tipetele furioase ale conducat orului lor si, n lipsa unui calus, nfasurara fata batrnei, cu o batista mare pe car e o gasira la ndemna. ndraznet pna la imprudenta, Robin Hood se ruga, cu voce tremur atoare, pentru iertarea prizonierului, nsa episcopul l alunga si iesi din casuta d upa ce avu grozava multumire sa-si vada dusmanul, cocotat pe spinarea calului, c u minile si picioarele legate fedeles. Bolnav si aproape orb din pricina ranii care-i spintecase fata, episcopul ncaleca si porunci oamenilor sa-l urmeze la copacul "ntlnirii" proscrisilor. Episcopul av ea de gnd sa-l spnzure pe Robin de craca cea mai nalta a acestui copac. Mndrul prela t tinea cu orice pret sa dea proscrisilor un nspaimntator avertisment cu privire l a soarta care i astepta daca ar fi continuat sa se poarte asemenea sefului lor. De ndata ce calaretii se mistuira n adncul padurii, Robin Hood iesi din casuta si s e ndrepta n goana spre copacul "ntlnirii". Abia ajunse ntr-un luminis, cnd zari, dar n a foarte departe, pe Micul John, pe Will Roscovanul si pe Much. - Ia priviti colo, n mijlocul luminisului ? le spunea John prietenilor sai ? ce f aptura ciudata vine spre noi, parca ar fi o vrajitoare. Pe Maica Domnului, daca as banui ca zgripturoaica asta are niscai gnduri vrajmase, i-as trimite o sageata din cele bune. - Sageata ta n-ar putea s-o atinga! raspunse Will, rznd. - Si, de ce, ma rog? mi pui ndemnarea la ndoiala? - Nici pomeneala de asa ceva, nsa daca asa cum crezi tu, femeia asta este vrajito are, ea ti va opri sageata n zbor. - Pe legea mea! spuse Much, care nu-si luase ochii de la ciudata calatoare. Zic si eu la fel ca Micul-John, femeia asta e cu totul altfel: are o statura uriasa, si-apoi nici nu merge ca suratele ei, ci face cogeamite salturile, ce mai, ma-n

spaimnta; daca ne-ai da voie, Will, am pune la ncercare puterea ei vrajitoreasca, cu care, pare-mi-se, este din belsug daruita. - Much, nu fiti usuratici! i sfatui Will. Aceasta sarmana faptura poarta niste ve sminte vrednice de tot respectul nostru, si-apoi, n ce ma priveste, doar stiti ca eu nu-s n stare sa fac nici cel mai mic rau unei femei. Si daca aratarea asta nu e vrajitoare? Nu trebuie sa ne luam dupa ce vedem la suprafata, caci se ntmpla ad esea ca o coaja urta s-ascunda un miez dulce. n ciuda nfatisarii sale caraghioase, sarmana batrna poate ca este o femeie cumsecade, o crestina cinstita. Crutati-o s i, pentru ca purtarea voastra sa fie mai blnda, gnditi-va la ordinele lui Robin: e le ne opresc de la orice fapta dusmanoasa sau chiar numai lipsita de respect fat a de femei. Micul-John se facu totusi ca-si ncordeaza arcul si ca tinteste cu sageata n direct ia pretinsei vrajitoare. - Opreste! striga o voce grava si sonora. Cei trei tineri scoasera un strigat de uimire. Eu sunt, Robin Hood ? adauga personajul care retinuse atta timp atentia padurarilor si, n timp ce-si rostea numele, Robin smulse boneta ce-i acoperea cap ul ascunzndu-i si o buna parte a fetei. Chiar eram cu desavrsire de nerecunoscut? n treba eroul nostru cnd ajunse n mijlocul tovarasilor lui. - Erai tare slut, draga prietene ? i raspunse Will. - De ce te-ai mbracat att de urt? l ntreba Much. Robin le povesti pe scurt patania lui. - Si-acum ? zise el, ncheindu-si istorisirea ? sa ne gndim la aparare. nainte de to ate am nevoie de haine. Tu, draga Much, te rog sa-mi faci un bine si sa dai fuga la magazie sa-mi aduci de-acolo un vesmnt potrivit. ntre timp, Will si John vor a duna n jurul copacului "ntlnirii" toti oamenii care se gasesc n padure. Grabiti-va, baieti, va fagaduiesc o rasplata pentru toate necazurile pe care ni le prilejuie ste monseniorul de Herford. Micul-John si Will se repezira n padure pe doua drumuri diferite, iar Much pleca sa-i aduca haine lui Robin. Un ceas mai trziu, mbracat n frumoase vesminte de padur ar, Robin se afla lnga copacul "ntlnirii". John adusese saizeci de oameni, iar Will vreo patruzeci. Robin si risipi ceata n tufisurile ce alcatuiau jur. mprejurul lum inisului un zid de nepatruns, apoi se aseza la radacina uriasului copac ales de monsenior ca sa-i slujeasca drept spnzuratoare. Abia fusesera luate aceste masuri, ca pamntul prinse sa rasune de ropotul cavalca dei; episcopul se ivi nsotit de ntreaga-i suita. Cnd soldatii patrunsera n mijlocul luminisului, se auzi sunetul unui corn, frunzele tufisurilor se clatinara si, de jur mprejur, din gardul viu de verdeata, rasarira oameni narmati pna n dinti. La ve derea formidabilei aparitii a padurarilor, care, la un semn al sefului lor ? pe care episcopul nca nu-l vazuse ? se asezara n ordine de bataie, un fior de gheata l strabatu pe prelat din crestet pna-n talpi. Aruncnd n juru-i o privire speriata, e l zari un tnar mbracat ntr-o tunica rosie, care, asemenea unui comandant, dadea ord ine cetei de proscrisi. - Cine-i omul acela? ntreba episcopul, aratndu-l pe Robin unui soldat care se afla n apropierea prizonierului legat pe cal. - Omul acela este Robin Hood ? raspunse prizonierul, cu tremur n glas. - Robin Hood?! exclama episcopul. Dar tu cine esti, ticalosule? - Sunt o femeie, monseniore, o biata femeie batrna. - Ah, fii blestemata, vrajitoare afurisita! striga episcopul, exasperat. Fii ble stemata! Haideti, copii ? adauga monseniorul, chemndu-si trupa cu un gest ? sa ie sim din luminis, nu va fie teama de nimic; croiti-va drum cu vrful sabiei prin rnd urile acestor nemernici! nainte, inimi viteze! nainte! nsa inimile viteze socotira, fara ndoiala, ca daca ordinul de a-i ataca pe proscri si era usor de dat, n schimb era mai greu de dus la ndeplinire, asa ca nu se clint ira din loc. La un semn al lui Robin, padurarii si potrivira sagetile si-si ridicara arcurile n tr-o miscare de ansamblu de toata frumusetea si cum faima ndemnarii lor era cunosc uta si temuta, soldatii episcopului, nemultumiti sa stea nemiscati, se aplecara att de mult, nct se facura una cu saua. - Aruncati armele! porunci Robin. Eliberati prizonierul! Soldatii se supusera or dinului dat de tnarul sef. Maicuta ? se adresa Robin batrnei, scotnd-o din luminis

? du-te acasalia dumneata, mine am sa-ti trimit rasplata pentru fapta buna pe car e ai savrsit-o. Du-te repede, n-am vreme acuma sa-ti multumesc, dar nu uita ca ra splata mea e mare. Batrnica saruta mna lui Robin si pleca nsotita de o calauza. - Fie-ti mila de mine, Doamne! Fie-ti mila de mine! striga episcopul, frngndu-si mi nile. Robin se apropie de dusmanul lui. - Fiti binevenit, monseniore! rosti el, binevoitor. ngaduiti-mi sa va multumesc p entru vizita dumneavoastra. Bag de seama ca ospitalitatea mea are un farmec att d e mare, nct nu v-ati putut mpotrivi dorintei de a mai mpartasi nca o data cu noi buna dispozitie. Episcopul i arunca lui Robin o privire disperata si ofta adnc. Pareti trist, monseniore, e adevarat? ntreba tnarul .Aveti vreo suparare? Nu va bucurati ca ma revedeti? - N-as putea spune ca sunt fericit ? raspunse episcopul ? caci situatia n care ma gasesc face cu neputinta acest sentiment. Banuiti, fara greutate, cu ce gnd am v enit aici si, de buna seama, va veti razbuna pe mine, cu constiinta mpacata, deoa rece loviti un dusman. Totusi cred ca trebuie sa va spun urmatoarele: lasati-ma sa plec si niciodata si n nici o mprejurare n-am sa caut sa va fac vreun rau; lasa ti-ma sa plec mpreuna cu oamenii mei si sufletul dumitale nu va trebui sa raspund a n fata lui Dumnezeu pentru un pacat de moarte, caci pacat de moarte ar fi daca cineva s-ar atinge de viata unui mare preot al sfintei biserici. - Urasc moartea si violenta, monseniore ? raspunse Robin Hood ? si dovada o fac zilnic faptele mele. Nu atac niciodata, ma multumesc sa-mi apar viata mea si a v itejilor care au ncredere n mine. Daca as pastra n inima cel mai mic simtamnt de ura sau de razbunare mpotriva dumneavoastra, monseniore, v-as pedepsi cu pedeapsa pe care mi-o pregateati mie. nsa nu este asa; nu va urasc si nu ma razbun niciodata pentru raul care nu a putut sa mi se faca. Va voi reda libertatea, nsa cu o cond itie. - Vorbiti, messire ? spuse politicos episcopul. - mi veti fagadui sa-mi respectati independenta si libertatea oamenilor mei; mi ve ti jura ca niciodata n viitor si n nici o mprejurare nu veti sprijini vreo ncercare n scopul de a mi se lua viata. - V-am fagaduit de buna voie ca n-am sa va fac nici un rau ? vorbi cu blndete epi scopul. - O fagaduiala nu angajeaza cu nimic o constiinta care nu prea se sperie, monsen iore. Vreau sa jurati. - Jur pe sfntul Pavel sa va las sa traiti dupa bunul dumneavoastra plac. - Prea bine, monseniore, acum sunteti liber. - Va multumesc de o mie de ori, Robin Hood. Acum va rog sa porunciti sa mi se ad une oamenii; s-au raspndit care ncotro si s-au nfratit cu tovarasii dumneavoastra. - Va ascult, monseniore; n cteva clipe, soldatii vor fi n sa. nainte de a pleca, nu doriti sa beti ceva rece? - Nu, nu vreau nimic ? se grabi sa raspunda episcopul, nspaimntat numai la auzul a cestei periculoase propuneri. - N-ati pus nimic n gura cam de mult, monseniore si o felie de friptura... - Nici macar un dumicat, gazda draga, nici macar un dumicat. - Atunci o cupa cu vin bun? - Nu, nu, de o suta de ori nu! - Asadar, nu vreti nici sa beti, nici sa mncati mpreuna cu mine, monseniore? - Nu mi-e nici foame, nici sete, vreau doar sa plec, atta tot. Va rog, nu ncercati sa ma retineti mai mult. - Faca-se voia dumneavoastra, monseniore. Micule-John ? adauga Robin ? naltimea s a vrea sa plece. - naltimea sa este liber s-o faca ? raspunse John, ironic ? i voi ntocmi socoteala. - Socoteala?! repeta episcopul, mirat. Ce vreti sa spuneti? N-am baut si n-am mnc at nimic. - A, n-are importanta ? raspunse linistit John ? daca ati intrat n han, luati par te la cheltuieli. Oamenilor dumneavoastra le e foame si cer de mncare; caii dumne avoastra au si fost saturati, de aceea nu-i cu putinta ca noi sa patimim din pri cina sobrietatii dumneavoastra si sa fim siliti sa nu primim nimic, pentru ca du

mneavoastra nu doriti sa luati nimic. Noi pretindem ceva daruri pentru slujitori i care s-au obosit sa gazduiasca oameni si animale. - Luati ct vreti ? raspunse episcopul, nelinistit ? si lasati-ma sa plec. - Punga-i tot n acelasi loc? ntreba Micul-John. - Uite-o! raspunse episcopul, aratnd spre un saculet de piele agatat la oblncul se ii calului sau. - Mi se pare mai grea dect la ultima dumneavoastra vizita, monseniore. - Cred si eu ? raspunse episcopul, straduindu-se sa-si pastreze cumpatul ? conti ne o suma foarte mare. - Sunt foarte fericit, monseniore; as putea sa va ntreb ce suma este n aceasta pun ga? - Cinci sute de galbeni... - Strasnic! Cta generozitate sa vii aici cu o asemenea comoara! spuse ironic tnaru l. - Comoara asta ? se blbi episcopul ? comoara asta o s-o mpartim, nu-i asa? Doar n-o sa ndrazniti sa ma pradati, sa-mi furati o suma att de mare... - Sa va furam? repeta Micul-John, pe un ton dispretuitor. Ce vorbe rostiti? Oare nu faceti deosebire ntre a fura si a lua unui om ceea ce nu-i apartine? Ati luat banii acestia n chip necinstit de la oameni care aveau nevoie de ei, iar eu vrea u sa li-i napoiez. Asadar, vedeti, monseniore, ca eu nu va fur. - Noi numim felul nostru de a lucra filozofie de padurar ? spuse rznd Robin Hood. - Legalitatea acestei filozofii este foarte ndoielnica ? raspunse episcopul ? nsa, neputnd sa ma apar, sunt silit sa ma supun si sa dau tot ce va place sa-mi ceret i. Luati deci punga. - Mai vreau sa va cer nca ceva, monseniore ? spuse John. - Ce anume? ntreba ngrijorat episcopul. - Parintele nostru spiritual lipseste deocamdata din Barnsdale si cum a trecut f oarte multa vreme de cnd nu ne-am mai bucurat de ocrotirea lui pioasa, va rugam, monseniore, sa ne faceti o slujba. - Cum ndraznesti sa-mi faci o asemenea cerere njositoare? Mai bine moartea dect sa savrsesc atare nelegiuire. - Este totusi de datoria dumneavoastra, monseniore ? spuse Robin ? sa ne ajutati sa-l slavim pe Dumnezeu n orice clipa. Micul John are dreptate, de mai multe sap tamni n-am mai luat parte la o sfnta slujba si nu putem lasa sa se piarda prilejul fericit care ni se iveste astazi. Binevoiti sa va pregatiti, va rog, ca sa ndepl initi dreapta noastra cerere. - Ar fi un pacat de moarte, o faradelege, as putea sa fiu lovit de mna lui Dumnez eu, daca as consimti la acest sacrilegiu dezonorant! raspunse episcopul, rosu de mnie. - Monseniore ? rosti Robin ? noi cinstim cu crestineasca umilinta simbolurile re ligiei catolice si, va rog sa ma credeti, nu veti gasi nicicnd, nici chiar n imens a dumneavoastra catedrala, oameni care sa asculte cu mai multa luare-aminte si c u mai multa reculegere dect proscrisii acestia din padurea Sherwood. - Sa ma-ncred oare n cuvintele dumneavoastra? ntreba episcopul, cu ndoiala n glas. - Da, monseniore si veti recunoaste n curnd adevarul adevarat. - Sa mergem, vreau din toata inima sa va cred, conduceti-ma la capela. - Veniti, monseniore. Urmat de episcop, Robin se ndrepta spre un loc aflat n apropierea copacului "ntlniri i". Acolo, n mijlocul unei vaioage, se nalta un altar din pamnt, acoperit cu un str at gros de muschi presarat cu flori. Toate obiectele necesare slujbei religioase erau asezate pe altar, iar eminenta sa ramase uimita de prospetimea acestui sfnt lacas n aer liber. Dupa slujba, oamenii veseli si aratara recunostinta lor fata de prelat, iar acest a ramase att de uimit de purtarea respectuoasa a padurarilor n timpul slujbei, nct n u se putu stapni de a nu-i pune lui Robin o multime de ntrebari privitor la felul de trai sub copacii uriasi din batrna padure. n timp ce Robin raspundea cu o curtenie fermecatoare la ntrebarile episcopului, pa durarii i poftira pe soldati la masa ncarcata de bucate; Much veghea la pregatirea celui mai ales ospat ce s-a servit vreodata n padurea verde. ncet, fara sa bage d e seama, Robin l aduse pe episcop n fata comesenilor veseli. Acesta i privi cu nesa

t, iar veselia lor i risipi si ultimele ramasite de proasta dispozitie, - Oamenii dumneavoastra si petrec bine timpul ? spuse Robin, aratnd eminentei sale grupul cel mai mncacios din toata adunarea. - Mannca ntr-adevar cu mare pofta. - Nu-ncape ndooiala ca le este foame, monseniore, e doua si parca si eu simt nevo ia sa gust ceva. Vreti sa primiti invitatia mea la un prnz modest, fara pretentii ? - Multumesc, gazda draga, multumesc ? raspunse episcopul, ncercnd sa ramna surd la n demnurile repetate ale stomacului. Nu vreau nimic, absolut nimic, desi mi-e cam foame. - Nu trebuie sa nemultumiti niciodata nevoile firesti, monseniore ? zise Robin, foarte serios ? caci vor avea de suferit si spiritul si inima, iar sanatatea se naruie. Veniti, luati loc pe acest covor de verdeata, veti fi servit si daca va temeti sa nu zaboviti prea mult, veti mnca doar o bucatica de pine. - Asadar, trebuie negresit sa v-ascult? ntreba episcopul, cu o bucurie pe care cu greu si-o putea ascunde. - Nu sunteti obligat, monseniore ? raspunse Robin, ironic ? si daca nu va face p lacere sa gustati mpreuna cu mine din aceasta delicioasa friptura si din vinul ac esta ales, atunci va rog sa va abtineti, caci este mai periculos sa silesti stom acul sa primeasca unele bucate, dect sa-l lipsesti mai multe ceasuri de hrana. - A, nu-mi silesc stomacul ? raspunse episcopul, rznd. Am o strasnica pofta de mnca re si cum n-am pus nimic n gura cam de multisor, cred ca am sa onorez binevoitoar ea dumitale invitatie. - Atunci, poftiti la masa, monseniore si pofta buna! Episcopul de Herford mnca bine si bau bine, caci i placea sa bea, numai ca vinul p e care i-l turna Robin se dovedi att de tare, nct, la sfrsitul mesei, eminenta sa er a beat turta. Apoi, catre seara, monseniorul se ntoarse la mnastirea Sfnta Maria ntr -o astfel de stare a spiritului si a trupului, nct cuviosii calugari ai mnastirii s coasera din nou strigate de groaza si de indignare. Capitolul VI

- As da mult sa stiu cum se simte astazi episcopul de Herford ? i spunea Will Ros covanul varului sau Micul-John, care, mpreuna cu Much, l nsotea pe Will la Barnsdal e. - Bietul prelat, nu ncape ndoiala ca-si simte capul un pic cam greu ? raspunse Muc h ? desi sunt ndemnat sa cred ca eminenta sa este oarecum deprinsa sa ntreaca masu ra. - Observatia ta este plina de adevar, dragul meu ? raspunse John ? monseniorul d e Herford poate sa bea foarte mult fara a-si pierde capul. - Robin si-a batut joc de el ? adauga Much. Asa o fi facnd cu toti preotii pe car e-i ntlneste? - Da, atunci cnd acesti preoti sunt asemenea episcopului de Herford si profita de puterea lor spirituala si vremelnica numai ca sa jupoaie poporul. S-a ntmplat ca Robin nu s-a multumit doar s-astepte venirea acestor piosi calatori, ci s-a abat ut din drum ca sa le iasa n cale. - Ce-ntelegi prin a se abate din drum? ntreba Much. - n timp ce vom merge, am sa va povestesc o ntmplare ce va va lamuri vorbele mele. n tr-o dimineata, Robin Hood a aflat ca doi calugari mbracati n rase negre, care duc eau o foarte mare suma de bani pentru mnastirea lor, trebuiau sa treaca pe undeva prin padurea Sherwood. Vestea aceasta i facu deosebita placere lui Robin caci ba nii nostri erau pe sfrsite, iar suma ne pica tocmai la tanc. Fara sa spuna nimic nimanui (arestarea celor doi calugari era un fleac), Robin si mbraca un vesmnt lung de pelerin si se aseza pe drumul pe care urmau sa treaca cei doi calugari. Aste ptarea fu scurta, calugarii se ivira curnd n fata lui Robin: erau doi barbati nalti , bine nfipti n saua cailor. Robin le iesi n cale, i saluta pna la pamnt si, ridicndue, apuca de fru caii care mergeau unul l\nga celalalt. Apoi vorbi cu voce tnguitoa re:

"- Fiti binecuvntati, sfinti frati si lasati-ma sa va spun ct sunt de fericit ca v -am ntlnit. Pentru mine este o mare bucurie, multumesc cu umilinta cerului!" "- Ce-nseamna potopul asta de vorbe?" ntreba unul dintre calugari. "- Parinte, el exprima bucuria pe care o simt. Dumneavoastra sunteti reprezentan tii lui Dumnezeu, al Dumnezeului bunatatii, sunteti imaginea ndurarii divine. Am nevoie de ajutor, sunt un nenorocit, mi-e foame, fratilor, mor de foame, facetiva mila cu ce va lasa inima." "- N-avem nimic la noi ? raspunse calugarul care vorbise si mai nainte. Asa ca ce rerea dumitale este de prisos si trebuie sa se opreasca aici; da-ne pace sa ne v edem de drum!" Robin Hood, tinnd n mna friele cailor, i mpiedica pe calugari sa fuga. "- Fratilor ? ncepu iar, cu o voce si mai tnguitoare si mai sfrsita ? fie-va mila d e nenorocirea mea si daca nu puteti sa-mi dati un codru de pine, faceti-va pomana macar cu un gologan. De ieri dimineata ratacesc prin padurea asta fara sa mannc si fara sa beau. Dragii mei frati, n numele preasfintei mame a lui Cristos, va co njur, faceti-mi acest bine umil." "- Asculta, limbut natng, lasa frul cailor si da-ne pace! Nu vrem sa pierdem timpu l cu un natarau ca tine." "- Asa e ? spuse cel de-al doilea calugar, repetnd aproape cuvnt cu cuvnt vorbele c onfratelui sau ? nu vrem sa pierdem timpul cu un natarau ca tine." "- Bunii mei calugari, macar ctiva banuti ca sa nu mor de foame!" "- Chiar daca as vrea sa-ti dau ceva de pomana, cersetor tare de cap ce esti, mi -ar fi cu neputinta, caci n-avem la noi nici un chior." "- Cu toate acestea, fratii mei, nu v-arata nfatisarea ca sunteti chiar att de nev oiasi; aveti cai frumosi, sunteti bine mbracati, iar pe chipurile voastre straluc este multumirea." "- Am avut bani pna mai adineauri, dar ne-au jefuit hotii." "- Nu ne-au lasat nici macar un banut ? adauga calugarul care parea sa aiba meni rea de a repeta ca un ecou cuvintele superiorului sau." "- Sunt ncredintat ca amndoi mintiti cu o multa nerusinare" ? spuse Robin. "- Tu ne faci pe noi mincinosi, ticalos nenorocit!" striga calugarul. "- Da! Mai nti pentru ca nu v-a jefuit nimeni, fiindca n batrna padure Sherwood nu s unt hoti, apoi pentru ca ma nselati cnd mi spuneti ca n-aveti bani. Urasc minciuna si-mi place sa cunosc adevarul. Drept pentru care o sa vi se para firesc sa vrea u sa ma-ncredintez cu propriile mele mijloace de neadevarul spuselor voastre." Ispravindu-si amenintarea, Robin lasa friele si puse mna pe un sac ce atrna de oblnc ul seii primului calugar. Acesta, nspaimntat, dadu pinteni calului si se ndeparta n galop, urmat de aproape de cel de-al doilea calugar. Robin, care stiti ca avea p icioare de cerb, se repezi dupa ei, i ajunse si, dintr-o miscare, i dadu jos de pe cai pe amndoi. "- Bunule cersetor, cruta-ne ? murmura calugarul cel voinic ? fie-ti mila de fra tii tai! N-avem sa-ti dam nici merinde, nici bani, ti-o jur. Asa ca, pe buna dre ptate, e cu neputinta sa ceri de la noi sa te-ajutam pe loc." "- N-avem nimic, bunule cersetor ? adauga ecoul calugarului superior, un biet ne norocit slabanog care, de spaima, era alb la fata ca varul. Nu putem sa-ti dam c e n-avem nici noi." "- Ei bine, parinteilor ? spuse Robin ? as vrea sa dau crezare cuvintelor voastr e ce par sincere. Asa ca am sa va arat eu un mijloc ca sa capatam ceva bani si u nii si altii. O sa ngenuncherii tustrei si o sa-i cerem Sfintei Fecioare sa ne vi na ntr-ajutor. Maica Domnului nu m-a parasit niciodata n clipe de grea cumpana si nu ma-ndoiesc ca va raspunde cu bunatatea ei nemarginita la rugamintile mele. Er am cufundat n rugaciune cnd v-ati ivit la capatul drumului si, creznd ca poate ceru l v-a trimis n ajutorul meu, v-am facut modesta mea rugaminte. Refuzul vostru nu m-a deznadajduit; nu sunteti trimisii providentei, asta este. Dar sunteti, sau t rebuie sa fiti, niste oameni credinciosi. O sa ne rugam si glasurile noastre, la olalta, vor purta mai lesne rugaciunea noastra pna la picioarele atotputernicului ." Cei doi calugari se mpotrivira sa ngenuncheze si Robin nu izbuti sa-i sileasca dect amenintndu-i ca o sa le cerceteze buzunarele. - Adica s-au asezat n genunchi tustrei ca sa ceara cerului sa le trimita bani? l nt

rerupse Will Roscovanul. - Da ? raspunse povestitorul ? si din porunca lui Robin cei doi se rugau cu glas tare si limpede. - A, trebuie sa fi fost o priveliste tare caraghioasa ? spuse Will. - Foarte caraghioasa, ntr-adevar. Robin se stapni si ramase serios: el asculta cu toata gravitatea rugaciunea calugarilor: "Sfnta Fecioara, spuneau ei, trimite-ne bani, ca sa ne scapi de primejdie". Este de prisos sa va spun ca n-a picat nici un ban. n schimb, glasul calugarilor se facea din ce n ce mai trist si mai jalnic, asa nct Robin Hood, nemaiputndu-se stapni n fata acestui ciudat spectacol, izbucni nt r-un rs zgomotos. Vaznd aceasta izbucnire de veselie, calugarii se linistira si nce rcara sa se scoale de jos, dar Robin ridica ciomagul, ntrebndu-i: "- Ati primit banii?" "- Nu ? raspunsera ei ? nu." "- Atunci rugati-va mai departe." Un ceas ncheiat, calugarii fura supusi la acest chin obositor; ncepura sa-si frnga minile, sa dispereze, sa-si smulga parul din cap, sa plnga de ciuda. Erau istoviti , coplesiti de umilinta si totusi o tineau una si buna ca nu au nimic. "- Sfnta Fecioara nu m-a parasit niciodata ? le spunea Robin, drept mngiere. Ce-i d rept, nca nu tin n mna dovada bunatatii sale, dar n-o sa se lase prea mult asteptat a. Asa ca, dragi prieteni, nu va pierdeti curajul, dimpotriva, rugati-va cu si m ai multa rvna." nsa cei doi calugari se vaitau asa de tare, nct Robin sfrsi prin a se plictisi sa-i mai asculte. "- Acum, dragii mei frati ? le spuse el ? ia sa vedem cti bani v-a trimis cerul." "- Nici un ban!" striga calugarul cel voinic. "- Nici un ban? repeta Robin. Cum se poate asa ceva?" Bunii mei frati, spuneti-m i, sunteti siguri ca eu n-am nici un ban, desi v-am spus ca buzunarele mele sunt goale?" "- Nu, ntr-adevar, nu putem fi siguri" ? spuse unul dintre calugari. "- Exista un mijloc de a va convinge." "- Care?" ntreba calugarul cel voinic. "- Unul foarte simplu ? continua Robin ? sa ma cautati, nsa cum voua prea putin v a pasa daca am sau nu vreun ban si cum treaba asta ma priveste numai pe mine, o sa-mi iau ngaduinta sa ma uit eu n buzunarele voastre." "- Nu putem sa ngaduim o asemenea ocara!" strigara amndoi calugarii ntr-un glas. "- Nu e nici o ocara, fratilor; vreau sa va fac dovada ca, daca cerul mi-a ascul tat ruga, mi-a trimis un ajutor prin minile voastre cucernice." "- N-avem nimic, nimic." "- Tocmai de lucrul asta vreau sa ma ncredintez. Oricare ar fi suma ce vi s-ar cu veni prin mparteala, o s-o mpartim n doua; una pentru voi si una pentru mine. Va ro g sa va scotociti buzunarele si sa-mi spuneti ce-ati gasit." Calugarii se supusera de ndata; fiecare si vr mna n buzunar, dar nu scoase nimic. "- Vad, fratii mei ? spuse Robin ? ca vreti sa-mi lasati placerea sa va caut eu. Bine, fie." Calugarii se mpotrivira drz, nsa Robin, narmat cu ciomagul, i ameninta, cu toata seri ozitatea, ca o sa-i snopeasca n bataie, asa nct se resemnara sa fie supusi unei cer cetari amanuntite. Dupa cteva minute de cautare, Robin Hood adunase cinci sute de scuzi de aur. Disperat ca-si pierduse scuzii, calugarul cel voinic l ntreba ngrijo rat pe Robin: "- Nu mparti banii cu noi?" "- Pai cum, voi credeti ca v-au picat din cer de cnd suntem mpreuna? zise Robin, p rivindu-i pe cei doi cu toata seriozitatea. Calugarii nu mai scoasera un cuvnt. A ti mintit, ati tinut-o una si buna ca n-aveti nici un ban n vreme ce voi aveati n buzunare o suma cu care s-ar putea rascumpara un om cumsecade. N-ati vrut sa-l m iluiti pe cel care se tnguia ca-i mort de foame; credeti oare si unul si celalalt , ca v-ati purtat ca niste adevarati crestini? Eu nsa va iert si vreau sa-mi tiu n parte fagaduiala pe care v-am facut-o. Uite, cte cincizeci de scuzi de aur pentr u fiecare. Acum plecati si daca o sa-ntlniti pe drum vreun biet cersetor, aduceti -va aminte ca Robind Hood v-a lasat putinta sa-i veniti n ajutor." La numele de Robin Hood, calugarii tresarira, uitndu-se plini de uimire la priete

nul nostru. Fara sa dea atentie mutrelor lor uluite, Robin i saluta si disparu n p adure. Abia se stinse zgomotul pasilor lui n departare, ca cei doi calugari ncalec ara degraba si o luara la sanatoasa, fara sa se mai uite napoi. - Robin trebuie sa fi fost travestit cu multa iscusinta, daca n-a putut fi recun oscut de calugari ? spuse Much. - n asa ceva, Robin e nentrecut, de altfel, ai vazut cum a stiut sa se preschimbe n tr-o femeie batrna. As putea sa va povestesc sute de renghiuri cnd s-a deghizat si n-a putut fi recunoscut si va asigur ca farsa pe care i-a jucat-o ntr-o zi serif ului din Nottingham a fost nemaipomenita. - Da ? spuse Much ? a fost o festa frumoasa care strnit vlva; toti au rs de serif s i au aplaudat ndrazneala lui Robin Hood. - Pai ce s-a ntmplat? ntreba William. Eu n-am auzit de povestea asta. - Cum, nu cunosti tarasenia cu Robin Hood deghizat n macelar? - Nu, hai povesteste-mi-o, Micule-John! - Cu placere. Acum vreo patru ani era o mare lipsa de carne n comitatul Nottingha m. Macelarii cereau att de mult pe carne, nct numai cei bogati si ngaduiau s-o aiba l a masa. Robind Hood, care pndea orice veste, afla aceasta stare de lucruri si se hotar sa-i ajute pe cei nevoiasi. ntr-o zi de trg, Robin se aseza la pnda pe drumul pe care trebuia sa-l strabata, prin padurea Sherwood, un negustor de vite, princ ipalul furnizor al orasului Nottingham. l ntlni pe omul sau mergnd pe un cal pur snge si mnnd din urma o mare cireada de cornute. Robin cumpara cireada, calul, hainele macelarului si tacerea acestuia, iar drept garantie pentru aceasta ultima cumpa ratura, ni-l ncredinta noua pe om ca s-avem grija de el pna la napoierea lui n padur e. Robin voia sa vnda carnea pe un pret foarte mic, de aceea se gndi ca ar fi bine sa -si asigure protectia cuiva, a serifului, de pilda, pentru ca macelarii s-ar fi n teles ntre ei si ar fi putut sa-l mpiedice sa-si realizeze bunele lui gnduri fata d e saraci. Seriful tinea un han mare unde se adunau negustorii din mprejurimi cnd veneau la N ottingham. Robin stia acest lucru si, pentru a prentmpina o ciocnire ntre el si con fratii lui, si duse cireada la trg, alese dintre animale pe cel mai gras si-l mna s pre hanul serifului. Acesta statea n pragul usii si ramase mut de admiratie n fata juncanului pe care-l mna Robin. Prietenul nostru, ncntat de primirea interesata, p oate, pe care i-o facu seriful, i spuse ca el are cea mai frumoasa cireada din to t iarmarocul si ca ar fi fericit daca ar vrea sa primeasca n dar acest juncan. Se riful protesta cu modestie fata de acest dar bogat. "- Domnule serif ? i spuse Robin ? eu nu cunosc obiceiurile de prin partea loculu i, nu-i cunosc nici pe confratii mei si mi-e teama sa nu-mi caute cearta. De ace ea v-as ramne foarte ndatorat daca ati vrea sa acordati ocrotirea dumneavoastra un ui om care tine foarte mult sa va fie pe plac. Seriful jura numaidect ca va spnzura pe cel ce ar ndrazni sa-l supere pe prietenul nostru (caci n clipa aceea recunostinta lui era la fel de mare pe ct de greu era j uncanul); apoi mai jura ca Robin este un baiat ndatoritor si cel mai frumos macel ar care vnduse vreodata carne. Linistit asupra acestui punct important, Robin se n toarse n piata. Cnd ncepu vnzarea, o multime de saraci ncepura sa ntrebe care-i pretul carnii; din pacate, pentru pungile sarmane, pretul era foarte ridicat. Dupa ce vazu ca s-a stabilit pretul, Robin ncepu sa dea pentru un gologan atta car ne ct ceilalti macelari dadeau pentru trei gologani. Vestea despre aceasta ieftin atate nemaipomenita se raspndi repede n tot orasul, iar saracii venira buluc. Robi n le da pentru un penny aceeasi cantitate de carne pe care ceilalti le-ar fi dat -o pentru cinci. Curnd se afla n toata piata ca Robin nu vindea dect la saraci. Lum ea si facu o parere foarte buna despre el, nsa ceilalti macelari, prea putin mboldi ti sa-i urmeze exemplul, l socoteau un risipitor care, ntr-o pornire de generozita te nesabuita, si risipea cea mai mare parte din avere. Cnd aceasta presupunere dev eni o realitate, macelarii i trimisera la Robin pe cei carora nu le puteau vinde nimic. Pe la amiaza, negustorii de vite se adunara laolalta si, toti ntr-un glas, hotarra ca era cazul sa-l cunoasca pe noul venit. Unul dintre ei se desprinse din grup si, apropiindu-se de Robin, i spuse: "- Fermecator amic si frate, purtarea dumitale ni se pare ciudata, caci, ti-o sp

unem fara suparare, ea face prapadul prapadului din ndeletnicirea de macelar. n sc himb, pentru fapta dumitale vrednica de lauda, nu putem dect sa te felicitam si s a aplaudam cu amndoua minile aceasta minunata generozitate. Tovarasii mei, foarte entuziasmati de bunatatea inimii dumitale, m-au nsarcinat sa-ti prezint respectel e lor si sa te invitam la cina." "- Primesc invitatia din toata inima ? raspunse vesel Robin ? si sunt gata sa va urmez acolo unde vreti sa ma duceti." - Noi obisnuim sa ne adunam la hanul serifului ? raspunse macelarul ? si daca naveti nimic mpotriva..." - Vai de mine! l ntrerupse Robin. Dimpotriva, voi fi foarte fericit sa ma aflu n to varasia unui om pe care l onorati cu ncrederea dumneavoastra." "- Daca-i asa, atunci, messire, o sa ispravim ziua cu veselie." - Erai si dumneata cu Robin? ntreba Much, mirat ca povestitorul cunoaste toate ac este amanunte. - Vezi bine ca da. Cum crezi ca l-as fi lasat pe Robin, lipsit de aparare, sa ra mna n voia primejdiei de a fi recunoscut? El mi poruncise sa ma tin deoparte, nsa eu n-am socotit de cuviinta sa iau n seama sfatul lui; asa ca m-am asezat foarte ap roape de el. Deodata m-a vazut si, apucndu-ma de mna, m-a dojenit mnios ca nu l-am ascultat. I-am lamurit pe soptite din ce pricina nu i-am ascultat porunca. S-a p otolit numaidect si, privindu-ma cu zmbetul lui fermecator pe care i-l cunoasteti, mi-a spus: "Amesteca-te n multime, dragul meu John, si, veghind asupra mea, vegh eaza cu grija si asupra ta. Daca ti s-ar ntmpla vreo nenorocire, as ramne pe veci n emngiat". L-am ascultat si m-am pierdut n multime, iar cnd Robin, nsotit de grupul ve sel al macelarilor, s-a ndreptat spre locuinta serifului hangiu, m-am luat dupa e i si am intrat mpreuna n sala de mese. Am cerut sa mi se aduca bucate bune si m-am asezat n firida unei ferestre. n ziua aceea Robin era foarte vesel; el s-a asezat la masa cu gazdele sale si, spre sfrsitul cinei, i-a poftit sa bea cel mai bun v in din pivnita, adaugnd ca face cinste pe socoteala lui. Va dati seama ca propune rea-i generoasa a fost primita cu aplauze vesele; vinul s-a plimbat prin toate u ngherele salii; mi-am primit si eu partea mea. n clipa cnd veselia mesenilor era n toi, seriful se arata n pragul usii. Robin l pofti sa ia si el loc. Omul primi si cum Robin i se parea, pe buna dreptate, eroul acestei sarbatori, vru sa stie cin e este. "- E un flacau siret! striga unul din macelari. Un smecher, un suflet rar, un ba iat bun." Seriful m-a zarit. Nu eram beat si fata mea linistita l-a ndemnat sa-mi puna cteva ntrebari. "- Tnarul asta ? mi spuse el, aratndu-l pe Robin din ochi ? trebuie sa fie un risip itor care, dupa ce si-a vndut proprietatile, casa ori castelul, are de gnd sa-si i roseasca nebuneste toata averea." "- Se prea poate" ? am raspuns eu, nepasator. "- O mai fi avnd oare ceva?" ntreba seriful. "- S-ar putea, messire." "- Credeti ca ar vrea sa vnda pe nimica toata animalele ce i-au mai ramas?" "- Nu stiu, nsa puteti foarte simplu sa aflati..." "- Cum?" ntreba prosteste seriful. "- La dracu! Sa-l ntrebati chiar pe el." "- Aveti dreptate, domnule." Zicnd aceasta, seriful se apropie de Robin si, dupa ce-i lauda n chip pompos gener ozitatea, l felicita pentru felul nobil n care-si folosea averea. "- Tnarul meu prieten ? zise seriful ? nu mai aveti cumva de vnzare niscai cornute ? V-as gasi eu un cumparator si, facndu-va acest bine, mi-as ngadui sa va spun ca un om de rangul dumneavoastra si cu nfatisarea dumneavoastra nu poate, fara a-si compromite demnitatea, sa se faca negustor de vite." Robin, ntelegnd foarte bine adevarata cauza a acestei sirete reflectii, ncepu sa rda si-i spuse binevoitorului serif ca are o mie de cornute, de care s-ar lipsi buc uros pentru cinci sute de scuzi de aur. "- Va dau trei sute" ? spuse seriful. "- La cursul actual ? replica Robin ? vitele mele valoreaza, una peste alta, doi scuzi de cap."

"- Daca vreti sa-mi vindeti toata cireada, va dau trei sute de scuzi de aur, atr agndu-va atentia, galantul meu gentilom, ca trei sute de scuzi de aur vor sta mai bine n punga dumneavoastra dect cele o mie de cornute pe pasunile dumneavoastra." "- Este prea prost platit" ? spuse Robin, aruncndu-mi o privire pe furis. "- O inima larga ca a dumneavoastra, milord ? adauga seriful ncercnd sa-l maguleas ca pe Robin ? nu se tocmeste pentru ctiva scuzi. Haideti, trgul e facut. Bateti pa lma. Unde sunt vitele? As vrea sa le vad pe toate la un loc." "- Pe toate la un loc!- repeta Robin rznd la gndul care-i trecu prin minte. "- De buna seama, tnarul meu prieten si daca locul unde se gaseste aceasta minuna ta cireada nu-i prea departe de aici, putem sa mergem pna acolo calare si sa face m trgul la fata locului. Am sa iau banii cu mine si, daca sunteti ntelegator, totu l se va ispravi nainte de a ne napoia la Nottingham." "- Am pamnturi ntinse cam la o mila departare de oras ? raspunse Robin; vitele mel e sunt acolo si le puteti vedea asa precum doriti. "- Pamnturi ntinse, la o mila de oras... ? repeta seriful. Cunosc mprejurimile si n u pot sa-mi dau seama unde se afla proprietatile dumneavoastra." "- Taceti ? murmura Robin, aplecndu-se la urechea serifului. Din motive speciale, vreau sa-mi tin secret si numele si calitatea. Daca as destainui locul unde tin vitele, ar nsemna sa-mi tradez incognito-ul necesar intereselor mele. Ma-ntelege ti, nu-i asa?" "- De minune, tnarul meu prieten ? raspunse seriful, clipind cu tlc. Si prietenii si familia sunt de temut, nteleg, nteleg." "- Ce strasnica inteligenta patrunzatoare aveti! spuse Robin, cu un aer misterio s. Sunt ndemnat sa cred c-o sa ne ntelegem de minune. Asa! Daca vreti, o sa profit am de neatentia macelarilor si o s-o stergem fara sa bage nimeni de seama. Sunte ti gata sa ma urmati?" "- Cum sa nu! Eu sunt cel care v-asteapta. Ma duc sa dau porunca sa se nseueze ca ii." "- Duceti-va, eu va urmez ndata." Seriful iesi din sala, iar eu, din porunca lui Robin, m-am dus la tovarasii nost ri veseli, pe care, pentru a prentmpina orice neplacere, i rnduisem, prevazator, la o departare de unde puteai sa auzi sunetul cornului si le-am vestit sosirea seri fului. La cteva minute dupa plecarea mea, seriful l duse pe Robin la el n casa, l prezenta sotiei sale, o faptura tnara si frumoasa de vreo douazeci de ani si-l ruga sa ia loc pna o sa numere banii. Cnd seriful se napoie n camera unde l lasase pe Robin sing ur cu sotia lui, l gasi pe tnar la picioarele doamnei. Scena aceasta l supara din c ale afara pe mohortul sot, nsa nadejdea ca-l va face pe Robin sa ncheie un trg din c are sa iasa nselat, i dadu putere sa-si stapneasca mnia. si musca buzele si-i spuse l ui Robin: "- Sunt gata sa va urmez, domnule gentilom." Robin trimise frumoasei doamne un sarut si, spre furia turbata a sotului revolta t, i anunta apropiata sa rentoarcere. Curnd dupa aceea, seriful si Robin ieseau cal are din Nottingham. Robin si duse tovarasul pe cele mai pustii poteci din padure pna ajunsera la rascrucea unde trebuia sa-i ntlnim noi. "- Iata ? spuse Robin, ntinznd bratul spre o vale ncntatoare din batrnul codru ? iata una din proprietatile mele." "- Ceea ce-mi spuneti espe pe de-a-ntregul neadevarat si nascocit ? raspunse ser iful, fiind ncredintat ca-i vorba de o mistificare. Padurea aceasta mpreuna cu tot ce cuprinde ea este proprietatea regelui." "- Se poate ? replica Robin ? nsa pentru ca eu am pus stapnire pe ea, a mea este." "- Cum a dumitale?" "- Foarte bine, o sa vedeti ndata n ce fel." "- Ne aflam ntr-un loc pustiu si plin de primejdii ? spuse seriful. Padurea misun a de tlhari; Doamne fereste sa cadem n minile ticalosului de Robin Hood! Daca s-ar n tmpla o asemenea nenorocire, am fi pradati ct ai zice peste de tot ce avem asupra noastra." "- O sa vedem noi ce-o sa faca ? spuse Robin rzand ? caci pun ramasag unu contra o mie ca n curnd o sa dam ochii cu el." Seriful se ngalbeni, aruncnd priviri speriate spre tufisurile nconjuratoare.

"- As fi dorit ca proprietatile dumneavoastra sa se afle ntr-un loc mai sigur si daca mi-ati fi vorbit despre primejdiile ce pndesc din vecinatate, v-asigur ca nas fi venit aici." "- Va spun, domnule ? relua Robin ? ca aici suntem pe domeniile mele." "- Ce vreti sa spuneti? Despre ce domenii vorbiti?" ntreba seriful, nelinistit. "- Mi se pare totusi ca vorbele mele sunt foarte clare ? zise Robin. Va arat lum inisurile, vaile si rascrucile acestea si va spun: "Iata proprietatile mele". Du mneavoastra cnd vorbiti despre sotia dumneavoastra, nu spuneti: "Sotia mea"?" "- Ba da, ba da, fara ndoiala ? se blbi seriful. Dar dumneavoastra cum va numiti, v a rog? As vrea sa cunosc ct mai repede numele unui proprietar att de bogat." "- Curiozitatea dumneavoastra fireasca va va fi n curnd satisfacuta ? raspunse Rob in, rznd. n aceeasi clipa, o turma mare de cerbi strabatu poteca. Priviti, priviti, messire, priviti spre dreapta; iata vreo suta din cornutele mele; sunt grase si frumoase, nu-i asa? Ce ziceti?" Seriful tremura din toate madularele. "- Mai bine n-as fi venit aici" ? spuse el, cercetnd cu privirea speriata padurea deasa dimprejur. "- Pai de ce? ntreba Robin. Va asigur ca batrna padure este o locuinta ncntatoare; d e altfel, de ce va temeti, nu sunt si eu alaturi de dumneavoastra?" "- Tocmai asta ma nelinisteste, domnule. Marturisesc ca, de cteva minute, prezent a dumneavoastra nu mi-e tocmai placuta." "- Din fericire pentru mine, putini oameni sunt de aceeasi parere, domnule ? ras punse Robin, rznd ? nsa pentru ca, spre marea mea parere de rau, dumneavoastra va n umarati printre acestia, este de prisos sa mai lungesc vorba noastra n doi." Zicnd acestea, Robin se nclina n fata serifului cu un aer ironic si duse cornul la gura. Am uitat sa va spun, dragi prieteni, ca noi i urmaream din apropiere pe cei doi calatori. La prima chemare am aparut. nspaimntat, seriful era gata sa cada de pe cal. "- Ce doriti, nobilul meu stapn?" l-am ntrebat eu pe Robin. Binevoiti a-mi da poru nca si pe loc va fi dusa la ndeplinire." - ntotdeauna i vorbesti n felul asta lui Robin, Micule-John? l ntreba Will Roscovanul . - Da, Will, pentru ca asa se cade si asa mi place ? raspunse uriasul, cu toata si nceritatea. "- L-am adus pna aici pe puternicul serif din Nottingham ? raspunse Robin. naltime a sa vrea sa vada cteva din cornutele mele si sa ia masa cu noi. Locotenente drag a, ai grija ca oaspetele nostru sa fie tratat cu toata cuviinta si cu tot fastul cuvenit rangului sau." "- i vom servi cele mai alese bucate ? i-am raspuns eu ? caci sunt ncredintat ca v a plati cu multa darnicie." "- Sa platesc?! striga seriful. Ce-ntelegi prin asta?" "- Lamurirea va va fi data la timpul potrivit, messire ? raspunse Robin. Si-acum , ngaduiti-mi sa va raspund la ntrebarea pe care mi-ati facut cinstea sa mi-o pune ti cnd am intrat n padure." "- Ce ntrebare?" murmura seriful. "- Ati vrut sa stiti cum ma numesc." "- Ah!" gemu hangiul. "- Ma numesc Robin Hood, messire." "- Vad" ? spuse seriful, aratnd din ochi trupa vesela care-l nconjura. "- Cu privire la ceea ce ntelegem noi prin a plati, iata: saracii au oricnd loc la masa noastra, dar ne acoperim cheltuielile din plin de la oaspetii care au feri cirea sa aiba o punga bine garnisita." "- Care va sunt conditiile?" ntreba seriful, cu voce jalnica. "- Noi nu punem conditii si nici nu fixam preturi. Noi luam toti banii comeseanu lui nostru, fara sa-i numaram. De pilda, dumneavoastra aveti n punga trei sute de scuzi de aur." "- Dumnezeule mare!" murmura seriful. "- Cheltuiala dumneavoastra va fi de trei sute de scuzi de aur." "- Trei sute de scuzi?!" "- Da si va sfatuiesc sa mncati ct veti putea si sa beti ct mai mult cu putinta, ca

sa nu platiti pentru ce n-ati consumat." Apoi o masa strasnica a fost servita pe iarba. Cum nu-i era foame, seriful a mnca t foarte putin, n schimb a baut vrtos. Noua ni s-a parut ca setea asta nemasurata era pricinuita de deznadejde. La sfrsit ne-a dat cei trei sute de scuzi de aur si , ndata ce ultima moneda a disparut n punga mea, a dorit sa ne paraseasca. Robin a poruncit sa fie adus calul serifului, l-a ajutat pe acesta sa ncalce, i-a dorit drum bun si l-a rugat foarte mult sa nu uite sa-i aminteasca de el, ncntatoarei sa le sotii. Seriful n-a raspuns la plecaciunile noastre; att de tare se grabea sa p lece din padure, nct a dat pinteni calului si s-a departat n galop, fara sa rosteas ca un cuvnt. Asa s-a sfrsit aventura lui Robin Hood cu macelarii din Nottingham. - ntr-o zi as vrea si eu sa-mi pun iscusinta la ncercare si sa ma deghizez ? spuse Will Roscovanul. Ai ncercat vreodata, Micule-John? - Da, ca sa dau ascultare poruncii lui Robin. - Si cum te-ai descurcat? ntreba Will. - Destul de bine pentru ce a fost nevoie ? raspunse John. - Si despre ce a fost vorba? ntreba Much. - Iata. ntr-o dimineata pe cnd Robin Hood se pregatea sa faca o vizita lui Halbert Lindsay si frumoasei sale sotii, i-am atras atentia asupra primejdiei care-l pnd este daca va intra n oras fara sa ia nici o masura de prevedere. Dupa cele ntmplate serifului cu asa-zisa vnzare de animale, trebuia sa ne temem de o cumplita razbu nare din partea lui. Robin si-a rs de spaimele mele si mi-a spus ca, pentru a nu fi recunoscut, o sa se deghizeze n normand. ntr-adevar, s-a mbracat cu un maret ves mnt de cavaler, s-a dus la Halbert, iar de la locuinta tnarului paznic al castelul ui, la hanul tinut de serif. Aici a cheltuit o groaza de bani, s-a purtat curten itor cu sotia gazdei, laudndu-i gingasa-i frumusete, a vorbit cu seriful, care la coplesit cu bunavointa lui, apoi, cu cteva clipe nainte de a pleca, l-a luat pe serif deoparte si i-a spus rznd: "Mii de multumiri, scumpa gazda, pentru primirea att de curtenitoare pe care ai binevoit sa i-o faci lui Robin Hood". Si mai nainte ca seriful sa-si vina n fire din uimirea n care-l aruncasera vorbele lui Robin Ho od, acesta si disparuse. - Foarte bine! zise William. nsa aceasta dovada de iscusinta din partea lui Robin nu ne spune cum te-ai deghizat dumneata, Micule John. - M-am mbracat ca cersetor. - n ce mprejurari? - Asa cum v-am mai spus: ca sa dau ascultare unei porunci a lui Robin. Robin voi a sa-mi puna la ncercare iscusinta: Voia sa vada daca sunt n stare sa tin hangul n emaipomenitei lui ndemnari. M-a lasat deci sa-mi aleg eu felul n care sa ma deghize z si, cum aflasem de moartea unui normand bogat ale carui proprietati se nvecinau cu Nottingham-ul, m-am hotart sa ma amestec printre saracii care nsoteau cortegiu l mortuar. mi pusesem pe cap o palarie veche, mpodobita cu scoici, mbracasem un ves mnt de pelerin, o bta zdravana n mna, o desaga pentru de-ale gurii si o punga mica n care sa pun daniile de bani. Hainele mele erau att de saracacioase, iar eu semana m att de bine cu un sarac adevarat, nct veselii mei tovarasi au fost ispititi sa-mi dea de pomana. Cam la o mila de ascunzatoarea noastra, am ntlnit un plc de cersetori; si ei, ca si mine, se ndreptau spre catastelul raposatului. Unul dintre ticalosii aceia parea orb, al doilea schiopata de mai mare mila, ultimii doi n-aveau altceva care sai deosebeasca dect niste zdrente rufoase. "Iata ? mi-am zis eu, prinvindu-i cu co ada ochiului ? iata niste baieti care mi pot sluji de model; am sa-i opresc si am sa fac asa fel ca sa iau lectii de la ei." "- Buna ziua, fratilor ? am strigat ct am putut mai curtenitor ? sunt fericit ca n tmplarea a facut sa ne ntlnim. ncotro va duceti?" "- P-aici ncolo pe drum" ? mi-a raspuns scurt flacaul caruia i-am vorbit cu preca dere. Tovarasii neghiobului ma masurara din crestet pna n talpi, iar pe chipul lor se ci tea uimire amestecata cu teama. "- Nu-i asa ca flacaul asta poate fi asemuit cu turnul abatiei din Linton? spuse unul dintre saracani tragndu-se mai ndarat. "- Pot fi asemuit, fara teama de a gresi, cu un om care nu se teme de nimic" ? a m raspuns eu, amenintator.

"- Haide-haide, faceti pace!" mormai un cersetor. "- Fie, pace! am zis eu. Dar ce e de ros la capatul drumului, de a rasarit de pr etutindeni sfnta noastra confrerie a zdrentarosilor? De ce bat clopotele abatiei din Linton cu atta jale?" "- Pentru ca a murit un normand." "- Va duceti la nmormntarea lui?" "- Ne ducem sa ne luam si noi partea noastra din pomenile ce se vor mparti la nmor mntare unor bieti prliti ca noi; n-ai dect sa ne-nsotesti." "- Ba bine ca nu si n-am sa va multumesc ca-mi dati voie" ? am raspuns eu, batjo coritor. "- Coada de matura slinoasa! striga cel mai n putere dintre cersetori. Daca-i asa , sa stii ca n-avem chef sa-ti mai rabdam multa vreme tovarasia ta neroada. Seme ni cu un ticalos adevarat, iar prezenta ta nu ne e pe plac. Cara-te si, n chip de compliment, na, tine, o sa-ti crap teasta!"... Sfrsindu-si vorba, calicul mi trase una n cap de-am vazut stele verzi. Acest atac n easteptat m-a scos din fire ? continua Micul-John. M-am aruncat asupra nemernicu lui si, dintr-o singura miscare, l-am potolit cu o ploaie de lovituri. Ticalosul , nemaifiind n stare sa se apere, mi-a cerut repede ndurare. "- Acum e rndul vostru, cini blestemati!" am strigat eu, amenintndu-i cu ciomagul p e ceilalti netrebnici. Va asigur, dragi prieteni, ca v-ati fi prapadit de rs vazndu-l pe orb deschiznd och ii si urmarindu-mi ngrozit miscarile, sau pe olog rupnd-o la fuga spre padure. Leam poruncit galagiosilor sa taca, deoarece urlau de ma asurzisera, apoi, pe ndele te, le-am mngiat cu ciomagul umerii lor puternici. Dintr-o traista sfsiata de lovit urile mele cazura cteva monede de aur; ticalosul caruia i apartineau galbenii se t rnti n genunchi n fata comorii; spera, desigur, sa le ascunda de mine. "- Oho! am exclamat eu. Iata ceva care schimba fata lucrurilor, calici netrebnic i, sau mai bine zis, hoti ce sunteti! O sa-mi dati acum, pe loc si ultima lascai e pe care o aveti, ca de nu, va stlcesc pe toti trei." Lasii se mai rugara nca o data de ndurare si cum bratul mi obosise de atta ciomageal a nentrerupta, m-am aratat marinimos. Cnd i-am parasit pe cersetori, cu buzunarele doldora de prada luata, ei abia se mai puteau tine pe picioare. Am facut repede cale ntoarsa, ncntat de izbnda mea, caci este cinstit sa jefuiesti niste hoti, mai ales pe o poteca din padure. Robin Hood, nconjurat de oamenii lui veseli, se ndele tniceau tragnd cu arcul. "- Ce s-a ntmplat, Micule-John? striga el, vazndu-ma. Te-ai si ntors? N-ai avut cura jul sa-ti joci rolul de frate cersetor pna la capat?" "- Iarta-ma, draga Robin, mi-am facut datoria st cersitul mi-a fost ndestulat. Am adus sase sute de scuzi de aur." "- Sase sute de scuzi de aur! striga el. Asta nseamna ca ai pradat un cardinal sa u un episcop?" "- Nu, capitane, am strns aceasta suma de la membrii tribului de cersetori." Robin Hood lua un aer grav. "- Lamureste-ma cu de-amanuntul, John ? spuse el. Nu-mi vine sa cred ca ai jefui t niste oameni sarmani." I-am povestit lui Robin tarasenia, atragndu-i atentia ca niste cersetori putrezi de bogati nu puteau fi dect niste tlhari de meserie. Robin fu de aceeasi parere si chipul lui prinse din nou sa zmbeasca. - A fost o zi buna ? spuse Much, rznd. Sase sute de scuzi de aur doar ct ai aruncat o data navodul! - n aceeasi seara ? continua John ? am mpartit saracilor din vecinatatea padurii S herwood jumatate din prada mea. - Ce om de treaba esti, John! spuse Will, strngndu-i mna. - Ce marinimos este Robin, vrei sa zici, William; pentru ca, facnd astfel, n-am f acut dect sa ma supun poruncilor sefului meu. - Iata-ne ajunsi la Barnsdale ? spuse Much ? drumul nu mi s-a parut de loc lung. - Am sa-i spun asta sora-mi ? zise Will, rznd. - Si eu am sa adaug ? replica Much ? ca nici o clipa n-am ncetat sa ma gndesc la e a.

Capitolul VII Trecusera sapte zile de cnd William, Much si Micul-John se aflau la castelul din Barnsdale si toata lumea din casa, fericita, se pregatea sa sarbatoreasca nunta lui Winifred si a Barbarei. Sub ndrumarile lui Will Roscovanul, parcul si gradina castelului fusesera transformate n arene si sali de bal, pentru ca ndatoritorul tn ar se ngrijea necontenit sa-i multumeasca pe toti, n general si pe fiecare, n speci al. Neobosit n stradaniile sale, punea mna la toate, se ocupa de toate si umplea c asa cu veselia lui plina de haz. n timp ce lucra astfel, vorbea, rdea, se adresa lui Robin sau l necajea pe Much. De odata, o idee nastrusnica l facu pe Will Roscovanul sa izbucneasca n hohote de rs. - Ce ai, William? l ntreba Robin. - Dragul meu, te las sa ghicesti pricina veseliei mele ? raspunse Will ? si pun ramasag ca n-ai sa reusesti. - Pricina asta trebuie sa fie tare vesela, daca rzi asa de unul singur. - Ce-i drept, este foarte vesela. i cunosti pe cei sase frati ai mei, nu-i asa? T oti sunt facuti cam dupa acelasi calapod: blonzi ca spicul, blnzi, linistiti, viz eji, cinstiti. - Unde vrei s-ajungi, William? - Uite unde: baietii astia buni nu stiu ce-i dragostea. - Ei, si? ntreba Robin, rznd. - Ei bine ? continua Will Roscovanul, mi-a venit o idee care ar putea sa ne nvese leasca foarte mult. - Ce idee? - Dupa cum stii, am asupra fratilor mei o mare nrurire; chiar azi am sa-ncerc sa-i conving sa se-nsoare cu totii. Robin izbucni n rs. Am sa-i adun n curte, undeva ntr -un coltisor, si-am sa le vr n cap sa se-nsoare n aceeasi zi cu Much si cu Micul-Jo hn. - Asa ceva nu e cu putinta, draga Will ? raspunse Robin. Flacaii acestia sunt pr ea linistiti si prea nepasatori ca sa se nflacareze dintr-o data la cuvintele dum itale; de altfel, dupa cte stiu, nici macar nu sunt ndragostiti de cineva. - Cu att mai bine, or sa faca curte tinerelor prietene ale surorilor mele si lucr ul acesta va fi un spectacol dintre cele mai vesele. nchipuieste-ti o clipa mutra lui Gregory, ordonatul, greoiul, bunul Gregory cautnd sa placa unei femei! Vino cu mine, Robin, n-avem timp de pierdut, n-au mai ramas dect trei zile ca ei sa-si poata face alegerea. Am sa-l chem si am sa le tin cu voce grava o cuvntare parin teasca. - Casatoria este o treaba serioasa, Will, de aceea nu trebuie privita cu usurint a. Convinsi de elocinta dumitale, s-ar putea sa se nsoare, dar mai trziu, daca vor fi nefericiti din cauza unei alegeri pripite, oare n-o sa-ti musti minile ca ai contribuit la necazul acesta pe care ei l vor purta o viata ntreaga? - n privinta asta, Robin, fii linistit! Ma voi stradui sa le gasesc niste fete ca re sa merite toata dragostea lor si acum si n viitor. Chiar cunosc o tnara persoan a care e foarte ndragostita de fratele meu Herbert. - Asta nu-i destul, Will. Tnara aceasta este demna sa le numeasca, pe Barbara si Winifred, "surorile mele"? - Sigur ca da, ba mai mult dect att, sunt sigur ca va fi o sotie foarte buna. - Herbert a vazut-o pe fata asta? - Da, nsa bietul baiat, naiv cum este, nu-si nchipuie ctusi de putin ca ar putea fi iubit de cineva. De mai multe ori am ncercat sa-l fac sa nteleaga ca este ntotdeau na bine venit n casa lui miss Anna Maydow. Dar degeaba. Herbert nu pricepe nimic. Desi are douazeci si noua de ani, tot copil a ramas! Acum, ca pe el l-am capatu it, sa trecem la altul. M-am mprietenit cu o tnara ncntatoare, care i s-ar potrivi l ui Egbert din toate punctele de vedere. Apoi Maud mi-a vorbit chiar ieri de o fa ta care locuieste pe-aproape si care gaseste ca Harold e un baiat tare dragut. A sa ca, vezi, Robin, avem o buna parte din ce ne trebuie pentru ducerea la ndeplin ire a planului meu. - Din pacate, nu-i destul, Will, fiindca ai sase frati de nsurat.

- Nu te nelinisti, am sa caut si am sa mai gasesc trei fete. - Foarte bine. Dar dupa ce le vei gasi, crezi oare ca fratii tai or sa le fie pe plac? - De-asta nu ma-ndoiesc; fratii mei sunt tineri, voinici, chipesi... mi seamana m ie ? adauga Will, cu o usoara ngmfare n glas ? si daca nu au pe vino-ncoace ca dumn eata, Robin si o fire deschisa si vesela, n schimb, nfatisarea lor n-are nimic car e sa poata supara privirea unei fete ntelepte si cu judecata, o fata care-si caut a un sot de nadejde. Iata-l pe Herbert ? zise Will, ntorcnd capul spre un tnar care tocmai trecea pe o alee din gradina ? am sa-l chem. Herbert, baiete, ia vino nco ace! - Ce vrei, Will? spuse tnarul, apropiindu-se. - Vreau sa vorbesc cu tine, prietene. - Te-ascult, Will. - Ceea ce vreau sa-ti spun i priveste si pe fratii nostri, du-te si-i cauta. - Alerg. Timp de cteva minute ct a durat absenta lui Herbert, Will ramase pe gnduri. Tinerii sosira n graba la chemarea lui, cu fruntea luminoasa si cu zmbetul pe buze. - Iata-ne, William, am sosit ? spuse vesel cel mai mare. Care-i pricina ca ne-ai adunat n jurul tau? - O grava pricina ? dragii mei frati. Dar mai ntii mi dati voie sa va-ntreb ceva? Tinerii ncuviintara printr-un semn. l iubiti mult pe tatal nostru, nu-i asa? - Cine s-ar putea ndoi de dragostea noastra pentru el? ntreba Gregory. - Nimeni. ntrebarea aceasta este numai un punct de plecare. Asadar, l iubiti mult pe tata si v-ati ncredintat ca vrednicul batrn s-a purtat ntotdeauna ca un om de on oare, ca un adevarat saxon, nu? - Fara doar si poate! striga Egbert. Dar pentru numele lui Dumnezeu, ce-nseamna cuvintele astea, Will! L-a insultat cineva pe tata? Spune-mi mie cine-i ticalosu l si ma-nsarcinez eu sa spal onoarea familiei Gamwell. - Onoarea familiei Gamwell este neatinsa, dragii mei frati, caci daca ar fi fost pngarita de minciuna, pata ar fi fost spalata pna acum n sngele calomniatorului. Vr eau sa va vorbesc despre un lucru mai putin grav, dar totusi serios. nsa nu trebu ie sa ma ntrerupeti daca vreti sa ispravesc cuvntarea nainte de sfrsitul zilei. ncuvi intati sau nu ncuviintati spusele mele numai dnd din cap. Atentie, ncep! Purtarea t atalui nostru este purtarea unui om cinstit, ea trebuie sa ne fie calauza si pil da. - Da ? raspunsera sase capete blonde, nclinndu-se toate o data. - Mama noastra a urmat acelasi drum ? continua Will ? ea si-a nchinat viata ndepli nirii tuturor obligatiilor, este o pilda a tuturor virtutilor, da? - Da, da. - Scumpul nostru tata si blnda noastra mama s-au iubit, au trait mpreuna, s-au buc urat unul pe altul. Daca tatal nostru nu s-ar fi nsurat, noi n-am fi fost pe lume a asta si deci n-am fi cunoscut bucuria de a trai. E clar ce spun? - Da, da. - Ei bine, baieti, noi trebuie sa fim recunoscatori tatalui si mamei noastre ca s-au casatorit, ca ne-au adus pe lume si ca ne-au dat viata, nu-i asa? - Da, da. - Atunci cum se face ca ramneti orbi n fata unei asemenea mari fericiri? Cum se fa ce ca va aratati nerecunoscatori fata de providenta? Cum se face ca va-ncapatnati sa dati parintilor nostri dovada de respect, de dragoste si de recunostinta? Ascultndu-l pe Will, tinerii cascara niste ochi mari, plini de uimire: nu pricepe au nimic din vorbele fratelui lor. - Ce vrei sa spui, William? ntreba Gregory. - Vreau sa spun, domnilor, ca, urmnd pilda parintelui nostru, ar trebui sa va-nsu rati si sa faceti prin aceasta fapta dovada admiratiei voastre fata de purtarea tatalui nostru, care s-a casatorit. - O, Doamne! strigara tinerii, cam nemultumiti. - Casatoria nseamna fericire ? continua Will. Gnditi-va ce fericiti veti fi cnd o f iinta micuta se va anina de bratul vostru, asa precum o floare sta aninata de un copac puternic, de o fiinta micuta care va va iubi, care se va gndi la voi si pe ntru care voi veti nsemna toata bucuria. Priviti n jurul vostru, strengarilor si v

eti vedea fructele dulci ale casatoriei. Mai nti, Maud si cu mine, pe care sunt si gur ca ne invidiati cnd ne vedeti jucndu-ne cu scumpul nostru copil. Apoi Robin si Marianne. Gnditi-va la Micul-John si luati exemplu de la acest baiat vrednic. Ma i vreti si alta dovada de fericire pe care cerul v-o pogoara asupra tinerilor so ti? Faceti-i o vizita lui Halbert Lindsay si frumoasei sale Grace; coborti pna la valea rului Mansfeld si-i veti gasi acolo pe Allan Clare si lady Christabel. Sunt eti ngrozitor de egoisti daca nu v-ati gndit niciodata ca sta n puterea voastra sa faceti o femeie fericita. Nu dati din cap, caci n-o sa convingeti niciodata pe n imeni ca sunteti baieti buni si genrosi. Rosesc eu pentru lipsa voastra de caldu ra sufleteasca si sunt mhnit cnd aud spunndu-se peste tot: "Fiii batrnului baronet s unt oameni rai." M-am hotart sa va-nsor, asa sa stiti! - Adevarat? spuse revoltat Rupert. Ei bine, eu, unul, nu vreau sa ma-nsor. O fi casatoria un lucru foarte placut, dar mie putin mi pasa n clipa asta. - Nu vrei sa te-nsori? replica Will. Se prea poate, dar ai s-o faci, caci eu cun osc o tnara care o sa-ti schimbe hotarrea. Rupert clatina din cap. Asculta-ma, sun tem n familie, spune-mi adevarul: iubesti vreo femeie mai mult dect pe celelalte? - Da ? raspunse tnarul, cu seriozitate. - Bravo! izbucni Will, foarte surprins de o destainuire att de neasteptata, caci Rupert fugea de societatea tinerelor fete. Si cine este? Spune-mi cum o cheama. - Mama ? raspunse baiatul, cu naivitate. - Mama ta? repeta Will, cu o usoara ironie. Nu-mi spui nimic nou. Stiu ca de mul ta vreme o iubesti, o venerezi, o respecti pe mama noastra. Eu nu-ti vorbesc de dragostea filiala cu care sunt nconjurati parintii! Eu ti vorbesc de altceva, de d ragoste. Dragostea este un simtamnt care... o gingasie care... n sfrsit, o pornire care da ghes inimii catre o fata tnara. Se poate foarte bine ca n timp ce-ti adori mama, sa fii ndragostit de o persoana tnara. - Nici eu nu vreau sa ma-nsor ? spuse Gregory. - Crezi ca-n felul asta dai dovada de vointa, baiete? i se adresa Will. Ai sa ve zi ndata ca gresesti. Poti sa-mi spui de ce nu vrei sa te-nsori? - Nu ? ngna cu teama Gregory. - Vrei sa traiesti numai pentru tine? Gregory nu raspunse. Ai avea ndrazneala sami spui ? ridica Will glasul, lundu-si un aer revoltat ? ca mpartasesti parerea ti calosilor acelora care dispretuiesc tovarasia unei femei? - Nu spun asta si nici macar n-o gndesc, dar... - Nu exista nici un "dar" care sa tina piept argumentelor att de puternice cu car e eu vin n ntmpinarea voastra a tuturor. Asa ca, pregatiti-va, baieti, sa va casato riti, caci o veti face o data cu Winifred si cu Barbara. - Cum se poate?! striga Egbert. Peste trei zile? Esti nebun, Will. Pna atunci nic i n-avem timp sa ne gasim pe cineva. - ncredintati-mi mie aceasta grija, ma nsarcinez eu s-o fac mai bine dect ar ndrazni sa spere modestia voastra. - n ceea ce ma priveste, eu refuz cu hotarre sa-mi pierd libertatea ? spuse Gregor y. - Nu mi-as fi nchipuit ca fiul marnei mele sa fie att de egoist ? zise William, cu un aer jignit. Bietul Gregory rosi. - Asculta, Gregory ? interveni Rupert ? lasa-l pe Will sa faca cum stie el. La u rma urmei, ne vrea numai fericirea si, daca are bunatatea sa-mi caute o femeie, am s-o iau. Stii bine, frate, ca mpotrivirea este de prisos. William a facut ntotd eauna cu noi ce-a vrut. - Daca Will tine mortis sa ne-nsoare ? adauga Stepan ? apai mi-e totuna ca ma-ns or peste trei zile sau peste sase luni. - Si eu zic la fel ca Stepan ? ngaima sfiosul Harold. - Eu, unul, ma plec n fata fortei ? adauga Gregory ? fiindca Will este un drac mpi elitat. Mai devreme sau mai trziu tot o sa ma prinda n plasa lui. - Ba ai sa-mi multumesti foarte curnd ca ti-am spulberat parerile tale gresite, i ar fericirea ta ma va rasplati din plin. - Ma-nsor ca sa-mi rami dator ? adauga Gregory ? sper nsa, Will, ca pentru a-ti ra mne dator, la rndul meu, ai sa-mi gasesti o fata draguta. - Am sa va prezint pe toti unor domnisoare tinere si fermecatoare si daca n-o sa

le gasiti pline de dragalasenie, va dau voie sa spuneti tuturor ca Will Roscova nul nu se pricepe ce-nseamna un chip frumos. - n ce ma priveste, te scutesc de oboseala ? zise Herbert. Eu mi-am gasit nevasta . - Oho! striga, rznd Will. Ai sa vezi, Robin, ca baietii mei sunt rostuiti si ca si la lor fata de nsuratoare era doar un joc nevinovat. Si cum o cheama pe iubita ta , Herbert? - Anna Maydow. Ne-am nteles ntre noi sa ne casatorim n acelasi timp cu surorile mel e. - Strengarule! zise Will, batndu-l usor pe umar. Alaltaieri ti-am vorbit de fata asta si n-ai suflat o vorba. - De abia azi am primit raspunsul din partea scumpei mele Anna. - Foarte bine, dar cnd am pomenit de dragostea ei pentru tine, ai tacut mlc. - N-aveam ce sa-ti raspund. Tu mi spuneai: "Miss Anna este foarte frumoasa, are u n caracter ncntator, o sa fie o sotie minunata". Eu stiu toate astea de multa vrem e, asa ca parerile tale nu erau altceva dect ecoul parerilor mele. Si ai mai spus : "Miss Anna te iubeste mult". ti dai seama, cred, ca amndoi stiam la fel de bine unele lucruri, asa ca n-aveam ce sa-ti spun. - Strasnic raspuns, dragul meu Herbert si vad dupa tacerea fratilor nostri ca nu mai tu esti vrednic de stima mea. - Eram de mult hotart sa ma-nsor ? spuse Harold. Maud m-a facut sa doresc acest l ucru. - Ti-a ales Maud vreo fata? ntreba Will, rznd. - Da, frate! Maud mi-a spus ca este foarte placut sa-ti duci viata lnga o fetita n cntatoare si eu sunt nitel de parerea ei. - Ura! striga Will, ncntat la culme. Fratilor, consimtiti de buna voie si cu mna pe inima sa va casatoriti o data cu Winifred si cu Barbara? - Da ? rostira doua voci hotarte. - Da ? murmurara tinerii care n-aveau nici o sotie n perspectiva. - Ura! Traiasca nsuratoarea! striga Will, aruncndu-si boneta n aer. - Ura! repetara n cor cele sase glasuri reunite. - Will ? spuse Egbert ? sa ne gndim la viitoarele noastre sotii; trebuie sa te gr abesti sa ni le prezinti, caci, de buna seama, or sa vrea sa stam putin de vorba nainte de casatorie. - Tot ce se poate; veniti cu mine; am pentru Egbert o domnisoara gingasa si cred ca mai cunosc trei fete care vor fi pe placul lui Gregory, Rupert si Stepan. - Draga Will ? zise Rupert ? eu mi doresc o fata blonda si subtire; nu vreau sa m a-nsor cu una prea grasa. - Las' ca-ti cunosc eu gusturile tale romantice si am sa ma-ngrijesc de tine ca atare; logodnica ta e subtire ca o trestie si frumoasa ca un nger. Haideti, baiet i, sa mergem sa va prezint pe rnd. O sa le faceti curte si, daca n-o sa stiti cum trebuie sa va purtati ca sa placeti unei femei, eu am sa va dau sfaturi, ba mai mult dect att, am sa va-nlocuiesc eu pe lnga frumoasele voastre copile. - Pacat ca nu poti sa te si nsori cu viitoarele noastre neveste, prietene Will, t reaba ar merge ca pe roate. William l ameninta cu degetul pe fratele sau, l lua de brat pe Gregory si pleca di n Barnsdale, nsotit de alaiul ndragostitilor. Cei sapte frati ajunsera curnd n sat. Acolo, Herbert se desparti de ei ca sa-i fac a o vizita iubitei sale; cteva clipe mai trziu disparu si Harold, iar Will, nsotit de ceilalti frati, se ndreptara spre locuinta fetei pe care i-o harazise lui Egbe rt. Chiar miss Lucy deschise usa. Era o tnara ncntatoare, cu fata trandafirie, cu o chii negri scnteind de siretenie. Zmbetul i exprima bunatate si fata zmbea mereu. Wi lliam l prezenta pe fratele sau lui miss Lucy si-i vorbi despre calitatile lui Eg bert. Se arata att de convingator si att de elocvent nct, cu consimtamntul mamei sale , tnara fata l lasa pe Will sa spere ca dorinta i va fi ndeplinita. ncntat de bunavointa lui miss Lucy, William l lasa pe Egbert n tovarasia tinerei fet e, sa continue a-i face curte, o curte nceputa att de bine si pleca nsotit de ceila lti frati ai sai. Abia iesira din casa, ca Stepan i spuse lui Will : - As fi fericit daca as avea si eu inteligenta, usurinta si farmecul tau n vorbir

e. - Nimic nu-i mai lesne dect sa vorbesti curtenitor unei femei, dragul meu; cuvint ele, n sine, n-au prea multa nsemnatate; nu trebuie negresit sa-ti nfloresti spusel e cu vorbe frumoase, este de ajuns sa spui lucruri adevarate si s-o faci cu buna -cuviinta. - E frumoasa fata pe care mi-ai ales-o? - Spune-mi cum ti-ar placea sa fie, ce fel sa fie frumoasa? - A, eu nu sunt prea mofturos; m-as multumi sa semene cu Maud ? raspunse Stepan. - M-as multumi sa semene cu Maud! repeta Will, mirat din cale afara. Pai bine, d ragul meu, te cred si eu si da-mi voie sa ti-o spun: nu esti deloc modest. Pe sfn tul Pavel, o femeie ca Maud e lucru rar, Stepan, ca sa nu zic de negasit. Stii t u, sarman ambitios, ca nu exista pe pamnt o fiinta care sa semene cu scumpa mea s otioara? - Crezi, Will? - Sunt sigur ? i-o taie hotart sotul lui Maud. - Uite ca n-am stiut, iarta-mi nepriceperea, Will. Eu nca n-am calatorit ? raspun se tnarul, cu naivitate ? nsa daca ai putea sa-mi gasesti o fata frumoasa, asa cam ca Maud... - Nu exista nimeni pe lumea asta care sa aiba macar una din calitatile lui Maud ? raspunse William, pe jumatate suparat de dorinta fratelui sau. - Atunci stii ce, Will, da-mi-o pe aceea pe care ai ales-o dupa gustul tau ? spu se Stepan, descurajat. - Ai sa fii ncntat. Mai nti am sa-ti spun numele: o cheama Minny Meadows. - O cunosc ? spuse Stepan, zmbind ? este o fata cu ochii negri si cu parul cret. Minny avea obiceiul sa rda de mine; zicea ca par natng si adormit. Dar cu toate ca ma necajea, mi placea. ntr-o zi, cnd eram numai noi doi, ea m-a ntrebat rznd daca am sarutat vreo fata n viata mea. - Si tu ce i-ai raspuns? - I-am raspuns ca sigur ca da, mi-am sarutat surorile. Minny a nceput sa rda cu ho hote si m-a ntrebat mai departe: "n afara de surori, ai mai sarutat vreo femeie?" "Iarta-ma, miss, i-am raspuns, am sarutat-o pe mama." - Pe maica-ta, mare natarau! Ei bine si ce ti-a spus cnd a auzit acest strasnic r aspuns? - A rs si mai tare. Apoi m-a ntrebat daca n-as vrea sa sarut si alte doamne n afara de mama si de surorile mele. I-am raspuns: "Nu, domnisoara". - Mare prost! Trebuia s-o saruti pe Minny, asta era raspunsul care trebuia dat l a ntrebarile ei. - Nici prin cap nu mi-a trecut ? adauga Stepan, foarte linistit. - Si cum v-ati despartit dupa aceasta convorbire att de gingasa? - Minny m-a facut natng, apoi a fugit rznd sa moara. - ncuviintez pe de-a-ntregul epitetul cu care ai fost onorat de viitoarea ta soti e. Dar fata ti place? - Da. Si ce sa-i spun cnd o sa fim numai noi doi? - Sa-i spui de toate. - nteleg. Dar spune-mi, Will, cum trebuie sa-ncep o fraza frumoasa? ntotdeauna, pr imul cuvnt e cel mai greu de gasit. - Cnd o sa fii singur cu Minny sa-i spui ca vrei sa iei cteva lectii cu privire la arta de a saruta fetele si. tot vorbindu-i, s-o si saruti. Dupa acest prim pas, n-o sa-ti fie greu sa-ti continui drumul. - Niciodata n-o sa am atta ndrazneala ? spuse Stepan, cu teama. - Niciodata n-o sa am atta ndrazneala! repeta Will, zeflemitor. Pe sufletul meu! S a stii, Stepan, ca daca n-as fi ncredintat ca esti un padurar viteaz si curajos, te-as lua drept o copila mbracata n haine barbatesti. Stepan rosi. - Dar daca fata o sa se simta jignita de purtarea mea? ntreba el, sovaitor. - Ei bine! Ai s-o saruti ntr-una spunndu-i: "ncntatoare miss, dragalasa Minny, n-am sa ncetez sa te sarut pna n-ai sa ma ierti". Si nca ceva, baga la cap ce-ti spun si fa asa ca sa-ti aduci aminte la nevoie: o fata nu se mpotriveste cu tot dinadins ul sa fie sarutata de cel pe care-l iubeste. A, daca tnarul cavaler nu-i place, l ucrurile se schimba, atunci ea se apara si se apara att de bine, ca n-ai ce-i fac

e. nsa dinspre partea lui Minny, n-ai de ce sa te temi de un refuz adevarat. Am a flat de la cineva demn de ncredere ca fata asta draguta te priveste cu simpatie. Stepan se narma cu mult curaj si-i fagadui lui Will sa-si nfrnga sfiala. Minny era singura acasa. - Buna ziua, ncntatoare Minny! zise Will, lund mna ntinsa a fetei, care se rosise uso r. Ti-l aduc pe fratele meu Stepan, care vrea sa-ti spuna ceva de foarte mare nse mnatate. - El?! exclama fata. Si ce vrea sa-mi spuna att de important? - Vreau sa va spun ? ncepu repede Stepan, galben la fata ca te-nspaimnta ? ca vrea u sa iau cteva lectii... - Sst! Sst! l ntrerupse Will. N-o lua asa repede, baiete! Draga Minny, Stepan o sa -ti explice ndata ce asteapta el de la bunatatea dumitale. Pna atunci, ngaduie-mi s a-ti anunt casatoria surorilor mele. - Am auzit vorbindu-se ca la castel se fac pregatiri pentru niste petreceri frum oase. - Sper, draga Minny, ca vei vrea sa mpartasesti cu noi aceasta bucurie, nu? - Cu placere, Will; fetele din sat au si nceput sa vada de rochii, iar eu abia as tept sa joc la nunta. - Vei veni si cu iubitul dumitale, nu-i asa, Minny? - Nu, nu ? l ntrerupse Stepan ? uiti Will... - Nu uit nimic ? i-o reteza Will, la rndul lui. Fa-mi placerea si taci cteva clipe . ti vei aduce si iubitul, nu-i asa Minny? continua tnarul, repetnd ntrebarea. - Eu n-am iubit ? raspunse fata. - Adevarat, Minny? o ntreba Will. - Foarte adevarat; nu cunosc pe nimeni caruia sa-i pot spune astfel. - Daca vrei, Minny, voi fi eu iubitul dumitale! striga Stepan, apucnd cu mini trem uratoare minile fetei. - Bravo, Stepan! exclama Will. - Da, da ? continua tnarul, ncurajat de aprobarea fratelui sau ? da, Minny, vreau sa fiu iubitul dumitale; am sa vin sa te iau n ziua petrecerii si o sa ne casator im o data cu surorile mele. Naucita de aceasta declaratie neasteptata, tnara nu stia ce sa raspunda. - Asculta-ma draga Minny ? spuse Will ? fratele meu te iubeste de multa vreme si tacerea pe care a pastrat-o nu vine din inima, ci din nemaipomenita lui sfiala. ti jur pe cinstea mea ca Stepan ti vorbeste de dragoste cu toata sinceritatea. Du mneata esti libera, Stepan e un baiat frumos si, mai ales, bun, e un baiat groza v! Va fi un barbat vrednic de dumneata. Daca dumneata si familia dumitale suntet i de acord, atunci o sa va casatoriti o data cu surorile mele. - De fapt, Will ? raspunse fata, plecndu-si stnjenita ochii ? am fost att de putin pregatita pentru cererea dumitale att de neasteptata, nct nu stiu ce sa raspund. - Raspunde: "l vreau pe Stepan de barbat" ? zise tnarul, simtindu-se la largul lui datorita privirilor calde ale tinerei fete. Simt o mare dragoste pentru dumneat a, Minny ? continua el ? si as fi cel mai fericit dintre oameni daca ai vrea sami dai mna. - Mi-e cu neputinta sa raspund astazi onorabilei propuneri pe care mi-o faci ? z ise fata, facnd o plecaciune plina de gratie si glumeata sfiosului ei amorez. - Eu am sa va las singuri, dragii mei prieteni ? spuse William ? prezenta mea va stnjeneste si nu va puteti destainui, dar sunt sigur ca Minny le iubeste nitel p e Winifred si pe Barbara si ar vrea sa le numeasca surorile sale. - Le iubesc din tot sufletul si pe Winifred si pe Barbara ? raspunse fata, foart e emotionata. - n cazul asta ? spuse Stepan ? pot spera, domnisoara, ca, tinnd seama de prieteni a pe care o nutresti fata de surorile mele, vei binevoi sa te-arati generoasa si fata de mine. - Asta ramne de vazut ? raspunse fata, cu cochetarie. - La revedere, ncntatoare Minny! zise William, surznd. Te rog sa fii ngaduitoare si b una cu un baiat dragut care te iubeste mult, desi nu stie sa-si marturiseasca dr agostea ntr-un fel mai convingator. - Esti aspru, Will ? i replica fata, cu toata seriozitatea. Eu gasesc ca Stepan s e exprima cum nu se poate mai bine.

- Atunci ? continua Will ? vad ca esti o persoana minunata, buna mea Minny. Da-m i voie sa-ti sarut mna si sa-ti spun nca o data: la revedere, surioara! - Trebuie ntr-adevar sa-i raspund lui William: la revedere, fratioare? ntreba fata , ntorcndu-se spre Stepan. - Da, scumpa mea domnisoara, da ? striga Stepan, plin de bucurie. Spune-i: "La r evedere, fratioare", ca sa plece mai repede. - Faci progrese baiete ? spuse Will, rznd. Pare-se ca lectiile mele ti-au prins bi ne. Apoi William o mbratisa pe Minny si pleca nsotit de Gregory si de Rupert. - Acum e rndul nostru, nu-i asa, Will? zise Gregory. De abia astept s-o vad pe fa ta cu care trebuie sa ma-nsor. - Si eu la fel ? adauga Rupert. - Unde sta? ntreba Gregory. - Am s-o vad chiar azi pe logodnica mea? continua Rupert. - Curiozitatea voastra fireasca va fi satisfacuta. Viitoarele voastre sotii sunt verisoare; se numesc Mabel si Editha Harowfeld. - Le cunosc pe-amndoua ? spuse Gregory. - Si eu le cunosc ? adauga Rupert. - Sunt doua fete frumoase ? relua Will ? si nu ma mir ca chipul lor ncntator v-au atras privirile. Eu am venit de-abia de un an si jumatate n Barnsdale, dar cu toa te astea cunosc toate fetele din comitat, indiferent ca sunt blonde sau brune. C a si voi si eu mi-am ndreptat atentia spre Mabel si Editha. - n viata mea n-am vazut un baiat ca tine, Will ? spuse Gregory. Cunosti toate fe meile, tu esti mereu pe drum; ce-i drept, nu semanam ctusi de putin. - Din pacate, pentru voi, baieti, caci, daca mi-ati fi semanat ct de ct, n-as fi f ost silit acum sa va caut neveste si sa va-nvat eu sa faceti curte celor care va plac. - A, n-o sa ne fie din cale afara de greu sa ne-aratam curtenitori fata de Mabel si de Editha ? riposta cu hotarre Gregory. Rupert o gaseste ncntatoare pe Mabel, i ar eu sunt convins ca Editha este o fata buna. Am s-o ntreb, pur si simplu, daca vrea sa fie nevasta lui Gregory Gamwell. - Nu trebuie sa pui aceasta ntrebare asa deodata, dragul meu, caci s-ar putea sa rami cu buza umflata. - Atunci nvata-ma cum s-o fac pe Editha sa priceapa ce vreau eu. Nu stiu sa umblu cu siretlicuri. Eu vreau s-o iau de nevasta si credeam ca e firesc sa-i spun : "Editha, sunt gata sa ma-nsor cu dumneata". - Daca i-ai face o asemenea declaratie pe nepregatite, ai pune fata ntr-o mare ncu rcatura. - Atunci ce trebuie sa fac? ntreba disperat Gregory. - Trebuie sa aduci vorba ncet-ncet pe calea pe care vrei s-o urmezi: vorbesti mai n ti despre serbarea ce se da peste trei zile la castel, despre fericirea Micului-J ohn, despre bucuria lui Much, pomenesti cu iscusinta despre apropiata ta casator ie si, n legatura cu asta, ntreab-o, asa cum am facut eu cu Minny, daca se gndeste si ea sa se marite, daca o sa vina la serbarea de la Barnsdale mpreuna cu vreun i ubit. - Si daca Editha mi raspunde: "Da, Gregory, o sa vin cu un iubit"? - Eh, atunci ai sa-i spui: "Miss acest iubit voi fi eu". - Si daca Editha ma refuza? se ncumeta bietul Gregory sa ntrebe mai departe. - Atunci i propui lui Mabel. - Si eu? zise Rupert. - Editha n-o sa refuze ? replica Will ? asa ca fiti pe pace, fiecare o sa ia de nevasta fata care-i place. Tinerii strabatura piata satului si se oprira dinaintea unei case ncntatoare, n pra gul caruia stateau doua tinere. - Buna ziua brunei Editha si blondei Mabel! spuse Will, salutndu-le pe cele doua verisoare. Fratii mei si cu mine am venit sa va poftim la nunta. - Fiti bineveniti, domnilor ? raspunse Mabel cu o voce dulce ca un ciripit. Face ti-ne placerea sa poftiti n casa si sa luati ceva sa va racoriti. - Mii de multumiri, ncntatoare Mabel ? raspunse William ? o propunere facuta cu att a curtenie si gratie nu se izbeste niciodata de vreun refuz. O sa bem o oala de

bere n sanatatea voastra si a fericirii noastre. Editha si Mabel, care erau persoane pline de bunavointa si de spirit, primira rznd vorbele galante ale celor trei frati; apoi, dupa un ceas de taifas vesel, Grego ry si lua inima n dinti, ntrebnd-o pe Editha daca are de gnd sa vina la castel nsotita de iubitul ei. - N-am sa vin nsotita de un iubit, ci de o jumatate de duzina de baieti draguti ? raspunse, vesela, cocheta Editha. Acest raspuns neasteptat pricinui o mare confuzie n gndurile bietului Gregory. El lasa sa-i scape un suspin si, ntorcndu-se catre fratele sau, i spuse n soapta: - Am pierdut, nu-i asa, ce zici? Doar nu ma pot lupta cu o jumatate de duzina de pretendenti! Daca stau si judec putin, nici n-am cum sa cstig; nseamna ca sunt si lit sa ramn flacau. - Cum tot nu voiai sa te-nsori, asta pica bine ? i raspunse Will, necajindu-l. - Ce-i drept, nu ma gndeam, dar cnd mi-a intrat n inima dorinta asta, ma tem ca n-a m sa-mi gasesc nevasta. - Ai s-o iei pe Editha, las' pe mine. Miss Editha ? spuse William ? vizita noast ra avea un ndoit tel: mai nti de a va pofti pe amndoua la petrecerea noastra de fami lie, apoi as vrea sa-ti prezint, nu un iubit cu care sa mergi la nunta, un adora tor de douazeci si patru de ore, ai sase dintr-acestia, iar al saptelea n-ar fac e figura buna, ci un baiat cinstit, la locul lui, cuminte, bogat, ceea ce nu str ica si care ar fi foarte mndru si foarte fericit sa-ti daruiasca inima, mna si num ele lui. Editha cazu pe gnduri. - Vorbesti serios, Will? ntreba ea. - Foarte serios, miss. Gregory te iubeste, de altfel el e aici si daca ai nchide ochii la privirea lui att de graitoare, te rog sa dai un pic de atentie cuvintelo r lui sincere. Vreau sa-i las lui placerea de a sustine o cauza care, cred, ca e ste n parte cstigata ? adauga tnarul, socotind ca zmbetul vesel ce nflorea pe buzele Edithei era de bun augur pentru fratele sau. William l lasa pe Gregory sa se apro pie de fata si-l cauta din priviri pe Rupert pentru a-i veni n ajutor daca ar fi fost nevoie. Dar nu era nevoie sa-l ajute pe Rupert; tnarul vorbea pe soptite cu Mabel; i luase minile fetei si, pe jumatate ngenuncheat n fata ei, parea ca-i martur iseste o mare recunostinta." "Bun ? si zise Will ? se descurca singur; pot sa-l las cu propriile lui puteri. Tnarul se mai uita o clipa la cele doua perechi de ndragostiti, apoi, fara sa le a traga atentia, iesi din odaie si se duse la castel ntr-o fuga. Ajungnd la Barnsdal e Hall, Will i ntlni pe Robin, pe Marianne si pe Maud. Le povesti toate cele petrec ute, le vorbi despre sfiala plina de teama a viitorilor soti, dar sfrsi prin a re cunoaste ca cei patru tineri s-au descurcat foarte bine n situatia lor dificila. Spre seara, noii logodnici aparura la castel, stralucind de bucurie; victoria lo r era completa: obtinusera consimtamntul din partea iubitelor lor. Parintii tiner elor domnisoare socoteau ca este curata nebunie sa te casatoresti cu atta graba ns a cinstea de a face parte din nobila familie Gamwell nlatura orice rezerva. Sir Guy, pregatit cu iscusinta de Robin ca sa-si dea ncuviintarea cu privire la a legerea facuta de fiii sai, primi cu multa bunavointa pe cele sase frumoase logo dnice. Cele opt casatorii fura celebrate cu mare fast la data stabilita si fieca re fu multumit de norocul ce daduse peste el. Capitolul VIII La o luna dupa ntmplarile pe care le-am povestit, Robin Hood, sotia lui si toata c eata oamenilor veseli se ntorsesera din nou sub copacii uriasi ai padurii Sherwoo d. Cam n aceeasi vreme, multi normanzi, platiti cu darnicie de regele Henric al I I-lea pentru serviciile lor militare, si luara n primire domeniile ce le fusesera daruite de generozitatea regala. Unii din acesti normanzi, obligati sa treaca pr in padurea Sherwood pentru a ajunge la noile lor proprietati, au fost siliti de ceata oamenilor veseli sa plateasca scump aceasta trecere. Noii veniti au protes tat si s-au plns judecatorilor din orasul Nottingham, nsa plngerile, considerate dr

ept exagerari, au ramas fara raspuns. Dar iata de ce serifii si alte personalita ti cu vaza din oras pastrau o tacere prudenta. Multi din membrii cetei lui Robin Hood se nrudeau cu locuitorii din Nottingham si , cum era si firesc, acestia din urma se foloseau de trecerea lor asupra sefilor civili sau militari pentru a prentmpina orice masura aspra ce s-ar fi putut lua mp otriva oaspetilor padurii. Tare se mai temeau oamenii acestia de treaba ca nu cu mva, n caz ca un atac victorios i-ar fi alungat pe oamenii veseli din adapostul l or verde, ntr-o dimineata sa aiba trista multumire de a vedea pe vreuna din rudel e lor leganndu-se cu streangul de gt n spnzuratoarea orasului. Totusi, pentru ca era necesar n ochii reclamantilor, sa se faca parada de indigna re si de justitie, rasplata fagaduita celui care ar fi izbutit sa-l rapeasca pe Robin Hood fu dublata. Oricine se prezenta obtinea pe loc autorizatia de a-l are sta pe faimosul proscris. Multi oameni nzestrati cu o forta fizica remarcabila sa u foarte hotarti s-au ncumetat sa porneasca n aceasta aventura, dar se petrecea un lucru cu totul neasteptat: intrau si ei, de buna voie, n ceata padurarilor veseli . ntr-o dimineata, Robin si Will Roscovanul se plimbau prin padure, cnd deodata l vaz ura pe Much aparnd n fata lor, gfind si leoarca de naduseala. - Ce-i cu tine, Much? l ntreba, ngrijorat, Robin. Te-a urmarit cineva? Esti tot o a pa. - Nu te speria, Robin ? spuse tnarul, stergndu-si fata aprinsa. Slava Domnului, nam ntlnit nici o primejdie. M-am luptat cu ciomagul cu Arthur cel pasnic. Sa ma ba ta Dumnezeu, dar baiatul asta are n brate o putere de urias. - Este adevarat, draga Much si e foarte greu sa te bati cu Arthur cnd el ia lupta n serios. - Arthur nu-si pierde o clipa sngele rece ? adauga Much. nsa cum nu cunoaste adeva ratele reguli ale artei, si datoreste izbnda numai fortei nemarginite a muschilor sai. - Te-a silit sa-i ceri ndurare? - Te cred, caci altfel m-ar fi lasat lat, fara suflare; acum s-a ncaierat cu Micu l-John, nsa cu un asemenea potrivnic, nfrngerea lui Arthur nu poate fi pusa la ndoia la, fiindca de ndata ce ncepe sa loveasca prea tare, Micul-John i zvrle ciomagul din mna si-l croieste zdravan pe spinare ca sa-l nvete minte sa-si domoleasca puterea . - Cum de te-ai prins n lupta cu nemblnzitul Arthur? ntreba Robin. - Fara nici o pricina, doar asa ca sa petrec un ceas placut si sa ne punem n misc are trupurile ntr-un exercitiu sanatos. - Arthur este un luptator grozav ? relua Robin ? ntr-o zi m-a biruit si pe mine n lupta cu ciomagul. - Pe dumneata? ntreba Will. - Da, vere draga, m-a tratat cam la fel cum l-a tratat pe Much: flacaul se sluje ste de ciomagul lui de lemn ca de un drug de fier. - Cum s-a facut de te-a biruit? Si n ce loc anume? ntreba Will, plin de curiozitat e. - Lupta a avut loc n padure si am sa va spun cum am facut cunostinta cu Arthur. E ram singur; ma plimbam pe o carare pustie, cnd, deodata, l-am zarit pe uriasul Ar thur, sprijinit n ciomagul lui ferecat, cu gura si ochii cascati, uitndu-se tinta la o turma de cerbi ce trecea linistita la vreo suta de pasi de el. nfatisarea lu i de urias si expresia de naiva candoare ce-i lumina chipul m-au ndemnat sa-mi ba t joc de el. M-am strecurat tiptil n spatele lui si, cnd am fost aproape, i-am ars un pumn zdravan ntre spete. Arthur a tresarit, a ntors capul si m-a privit furios . "- Cine esti tu ? l-am ntrebat eu ? si de ce hoinaresti prin padure? Semeni foart e bine cu un hot care se pregateste sa fure un cerb. Fa-mi placerea si sterge-o chiar acum! Eu sunt paznicul padurii si nu sufar sa vad pe aici vlajgani de teap a ta." "- Zau? mi raspunse el, nepasator nevoie mare. ncearca sa ma gonesti daca vrei sami iau talpasita, ca eu nu vreau sa plec. N-ai dect sa-ti chemi si niscai ajutoar e, daca-ti place, eu nu ma mpotrivesc." "- N-am nevoie de nimeni ca sa te fac sa respecti legea si vointa mea, frumosule

! i-am raspuns. Sunt obisnuit sa ma folosesc de propriile mele puteri, care, dup a cum vezi, sunt vrednice de respect. Am doua mini, o sabie, un arc si sageti." "- Micutul meu padurar ? zise Arthur masurndu-ma din cap pna n picioare, cu o privi re plina de dispret ? daca am sa-ti trag o singura lovitura de ciomag peste dege te, n-ai sa te mai poti sluji nici de sabie, nici de arc." "- Vorbeste cuviincios, baiete ? m-am stropsit eu ? daca nu vrei sa-ncasezi o pl oaie de lovituri." "- Adica sa biciuiesti un stejar cu o trestie! Ai, micutule? Cin' te crezi ca es ti, nfumuratule? Afla ca nu ma sinchisesc de tine nici ct negru sub unghie. nsa, da ca vrei sa te lupti, sunt omul tau." "- N-ai sabie" ? i-am spus. "- N-am nevoie de sabie, caci am ciomag." "- Atunci sa-mi caut si eu un ciomag la fel cu al tau." "- Fie"! spuse el. Si Arthur se puse n garda. Prima lovitura i-am dat-o eu; am vazut cum i tsneste sngele din frunte si cum i se prelinge pe obraji. Naucit, se trase napoi. Eu am lasat arma jos, nsa el, vazndu-mi gestul, care de buna seama i se paru a fi victorios, ncepu sa mnuiasca ciomagul c u o forta si cu o dibacie nemaipomenite. Si lovea att de virtos, nct abia puteam sa fac fata loviturilor si sa tin ciomagul cu minile nclestate. Sarind napoi pentru a ma feri de o lovitura puternica, am pierdut din vedere sa ma apar, iar el, prof itnd de mprejurare, mi trase una n cap, cea mai grozava lovitura pe care am ncasat-o vreodata! Am cazut pe spate ca strapuns de o sageata, totusi nu mi-am pierdut cu nostinta si am sarit repede n picioare. Lupta, ntrerupta o clipa, ncepu din nou. Lo viturile curgeau cu nemiluita si att de nspaimntatoare, nct abia-abia de puteam sa ma apar. Ne-am batut asa vreo patru ceasuri; ecoul loviturilor noastre rasuna n bat rna padure, iar noi ne nvrteam unul n jurul celuilalt ntocmai ca doi mistreti care sau ncaierat. n cele din urma, socotind ca e de prisos sa continui o lupta n care naveam nimic de cstigat, nici macar multumirea de a-mi fi ciomagit potrivnicul, am aruncat ciomagul. "- Ei, destul! am spus eu. Sa punem capat ncaierarii. Putem sa ne croim asa pna min e si sa ne facem praf unul pe celalalt fara nici un folos. Esti liber sa umbli p rin padure fiindca esti un baiat viteaz." "- Foarte multumesc pentru marea cinste ? mi raspunse dispretuitor. Datorita ciom agului meu mi-am cstigat dreptul de a face ce vreau, asa ca lui trebuie sa-i mult umesc, nu dumitale." "- Ai dreptate, viteazule, nsa o sa-ti fie cam greu sa-ti aperi acest drept daca n-ai dect ciomagul ca sa ti-l valorifici. n padurea verde mai sunt destui luptator i priceputi si n-ai sa-ti poti pastra libertatea dect cu pretul unor capete spart e sau madulare nvinetite. Crede-ma, traiul la oras este mai bun dect viata pe care ai duce-o aici." "- Si totusi as vrea sa traiesc n padure" ? raspunse Arthur. Raspunsul viteazului meu adversar mi dadu de gndit ? continua Robin. I-am cercetat din priviri statura nalta, chipul prietenos si sincer si mi-am zis n sinea mea ca un asemenea flacau ar fi un mare noroc pentru mica noastra comunitate. "- Nu-ti place sa stai la oras?" l-am ntrebat. "- Nu ? mi-a raspuns el ? m-am saturat sa mai fiu sclavul blestematilor de norma nzi si sa-i aud ca ma striga mereu ba cine, ba sclav, ba sluga. Stapnul meu m-a ci nstit azi-dimineata cu cele mai josnice vorbe si, nemultumit sa ma scie cu limba l ui de vipera, a vrut sa ma loveasca. N-am asteptat sa dea; un ciomag se gasea la ndemna, l-am nhatat si i-am trasnit una pe spinare ca si-a pierdut cunostinta. Apo i am fugit." "- Cu ce te-ndeletnicesti?" l-am ntrebat. "- Sunt tabacar ? mi-a raspuns ? si locuiesc de ctiva ani n comitatul Nottingham." "- Ei bine, viteazul meu amic ? i-am spus eu ? daca n-ai o slabiciune deosebita pentru mestesugul dumitale, ai putea sa-i spui adio si sa e stabilesti aici. Eu sunt Robin Hood. Ai auzit de mine?" ,,- Cum sa nu. Dar oare esti cu adevarat Robin Hood? Adineauri mi-ai spus ca est i unul din paznicii padurii." "- Pe cuvntul meu de cinste ca sunt Robin Hood!" i-am raspuns eu, ntinzndu-i mna bie tului baiat, uluit cum nu se mai poate.

"- Adevarat?" bigui el. "- Pe sufletul si pe constiinta mea!" - Atunci sunt ntr-adevar foarte fericit ca te-am ntlnit ? adauga Arthur, cu o expre sie n care se citea bucuria ? caci si eu venisem n cautarea dumitale, generosule R obin Hood. Cnd mi-ai spus ca esti paznicul padurii, te-am crezut si n-am mai ndraz nit sa-ti marturisesc ce vnt m-aducea la Sherwood. Vreau sa intru n ceata voastra si daca ma primiti, nu veti avea alt slujitor mai devotat si mai credincios dect Arthur cel Pasnic, tabacar din Nottingham." "- mi place sinceritatea ta, Arthur ? i-am spus eu ? si ma-nvoiesc sa intri n ceat a noastra, a oamenilor veseli. Legile noastre sunt simple si putine, nsa ele treb uie respectate. n afara de asta, libertate desavrsita. O sa fii bine mbracat, bine platit si bine tratat." "- Inima mi tresalta n piept cnd te-aud, Robin Hood, iar la gndul ca o sa fac parte dintre ai vostri ma simt tare fericit. De altfel, eu nu sunt pentru dumneata chi ar strain cu totul, asa cum ai putea sa crezi: Micul-John mi-e ruda. Unchiul meu din partea mamei s-a nsurat cu mama Micului-John, care era sora cu sir Guy de Ga mwell. Nu-i asa ca am sa-l vad n curnd pe Micul John? Ard de dorinta sa-l mbratisez ." "- Am sa-l chem repede aici" ? i-am spus lui Arthur si am sunat din corn. Cteva clipe mai trziu, Micul-John se ivi n luminisul din padure. La vederea sngelui care ne mnjise fetele cu pete ngrozitoare, Micul-John se opri brusc. "- Ce s-a-ntmplat Robin? striga el, nspaimntat. Fata ti-e ntr-un hal far' de hal!" "- Fiindca am fost ciomagit ? i-am raspuns eu, calm ? iar vinovatul se afla n fat a dumitale." "- Daca vlajganul asta te-a batut, nseamna ca mnuieste frumusel ciomagul! striga M icul-John. Ei bine, am sa-i platesc cu vr si ndesat loviturile cu care te-a pricops it. Ia vino ncoace, baiete!" "- Opreste-ti bratul, prietene John si ntinde-i mna unui aliat credincios, unei ru de; tnarul acesta se numeste Arthur." "- Arthur din Nottingham, poreclit cel Pasnic?" ntreba John. "- Chiar el ? raspunse Arthur. Nu ne-am mai vazut din copilarie, dar totusi te r ecunosc, vere John." "- Eu nu pot sa spun acelasi lucru ? zise John, cu sinceritatea lui naiva. Nu-mi amimesc nici o trasatura de a ta; dar asta n-are mare nsemnatate, fie cum spui, vere si fii binevenit. Vei gasi n padurea verde din Sherwood inimi si chipuri bin evoitoare." Arthur si John se mbratisara, iar restul zilei l petrecura n veselie. - De atunci te-ai mai luptat vreodata cu Arthur? l ntreba Will pe Robin. - N-am mai avut prilejul; de altfel, cred ca m-ar birui iar si asta ar fi pentru a treia oara. - Cum? Pentru a treia oara? striga Will. - Da, am mai mncat o bataie zdravana de la Gaspard spoitorul de vase. - Adevarat? Cnd asta? Fara ndoiala ca nainte de a intra n ceata. - Da ? raspunse Robin ? m-am deprins sa ncerc eu nsumi curajul si forta unui om nai nte de a-i acorda ncrederea. Nu vreau sa am drept tovarasi niste inimi slabe si n iste capete usor de dobort. ntr-o zi l-am ntlnit pe Gaspard spoitorul pe drumul spre Nottingham. Stiti ce barbat voinic si lat n spate este, nu-i nevoie sa vi-l mai descriu. De cum l-am vazut, mi-a placut nfatisarea lui; mergea cu pas hotart, flui ernd un cntec vesel. I-am iesit n cale. "- Buna ziua, viteaz prieten ? i-am spus eu ? dupa cum vad, esti drumet. Cica um bla un zvon despre niscai vesti proaste; or fi adevarate?" "- Despre ce vesti anume vorbesti? ma ntreba el. Nu stiu nici una care sa merite sa fie povestita; de altfel, vin de la Bamburg, sunt de meserie aramar si nu ma intereseaza dect mestesugul meu." "- Si totusi vestea despre care-i vorba trebuie sa te intereseze, viteazule. Am auzit ca zece spoitori au fost pusi n lanturi fiindca s-au mbatat." "- Vestea dumitale nu face doi bani ? mi raspunse el. Daca ar fi pusi n lanturi to ti cei care beau, fii sigur ca locul dumitale s-ar afla n primele rnduri ale osndit ilor, caci nu s-ar zice ca dispretuiesti un vin bun." "- Asa-i, nu sunt dusmanul unei sticle de vin rosu si nu cred ca se gaseste n lum

e un om vesel caruia sa nu-i placa vinul. Ce te-a adus de la Bamburg pe meleagur ile astea? Ca, de buna seama, nu te-a adus numai mestesugul." "- Ce-i drept, nu m-a adus mestesugul ? raspunse Gaspard. Am pornit pe urmele un ui tlhar, l cheama Robin Hood. Se da o rasplata de o suta de scuzi de aur celui ca re va izbuti sa puna mna pe tlhar, iar eu tin foarte mult sa cstig banii astia." "- Cum, ai de gnd sa pui mna pe el?" l-am ntrebat eu pe aramar, caci eram nespus de mirat de felul grav si linistit n care mi facuse aceasta ciudata marturisire. "- Am un ordin de arestare semnat de rege" ? ma lamuri Gaspard. "- Ordinul este n regula?" "- n perfecta regula: mi da dreptul sa-l arestez pe Robin si-mi fagaduieste recomp ensa." "- Vorbesti de arestarea asta, ncercata zadarnic de attea ori, ca si cum ar fi cel mai usor lucru din lume." "- Pentru mine n-o sa fie greu ? zise aramarul; sunt puternic, am muschi de otel , un curaj fara pereche si multa rabdare. Dupa cum vezi, pot sa sper sa-l nhat." "- Dar daca l-ai ntlni din ntmplare, l-ai cunoaste?" "- Nu l-am vazut niciodata; daca as sti cum arata la fata, treaba ar fi pe jumat ate facuta. n privinta asta, dumneata esti mai cstigat? "- Da, l-am ntlnit de doua ori pe Robin Hood si poate as putea sa te-ajut." "- Frumosule, daca faci asta ? mi spuse el ? am sa-ti dau o parte bunicica din ba nii pe care-i voi cstiga." "- Am sa-ti arat un loc unde ai sa-l poti ntlni ? i-am raspuns. nsa nainte de a merg e mai departe cu nvoiala noastra, as vrea sa vad si eu ordinul de arestare; ca sa fie bun, trebuie sa fie bine ntocmit." "- ti ramn ndatorat pentru prevedere ? mi raspunse aramarul, nencrezator ? dar n-am s a dau nimanui hrtia din mna. Nu ma-ndoiesc ca este buna si ntocmita cum trebuie, eu sunt pe deplin ncredintat si asta mi-ajunge, putin mi pasa daca dumneata crezi sa u nu. Robin Hood o sa vada ordinul regelui cnd o sa-l am n mna, legat fedeles de min i si de picioare." "- Poate ca ai dreptate, viteazule ? i-am raspuns eu, nepasator. La urma urmei, nici nu tin mortis, cum ti s-ar parea, sa ma-ncredintez daca ordinu-i bun au ba. Ma duc la Nottingham nu numai din curiozitate, dar si din lipsa de treaba, caci am auzit azi-dimineata ca Robin Hood o sa vina n oras. Daca vrei sa ma-nsotesti, am sa ti-l arat pe faimosul proscris." "- Te cred pe cuvnt, baiete ? zise cu nsufletire aramarul ? dar daca, dupa ce-om a junge la destinatie, o sa observ din partea ta vreo smecherie, ai sa faci cunost inta cu ciomagul meu." Am ridicat dispretuitor din umeri. Vaznd gestul meu, izbucni n rs. "- N-o sa-ti para rau ca m-ai ajutat ? spuse el ? caci eu nu sunt om nerecunosca tor." Cnd am ajuns la Nottingham, ne-am oprit la hanul lui Pat, iar eu am cerut stapnulu i o sticla cu bere speciala. Aramarul, care umbla pe drum de dimineata, era mort de sete, asa ca berea disparu repede. Dupa bere, am cerut sa ni se aduca vin, d upa vin iar bere si asa mereu vreme de un ceas ncheiat. Aramarul golise, fara sasi dea seama, toate sticlele care-i fusesera puse dinainte, caci eu, prea putin n clinat din fire sa beau fara masura, m-am multumit doar cu cteva pahare. Nu mai e nevoie sa va apun ca omul meu s-a mbatat turta. Beat cum era, mi-a povestit n chi p pompos cam n ce fel avea sa faca si sa dreaga pentru a pune mna pe Robin Hood; a junse pna acolo, nct, dupa ce-l facea prizonier pe capetenia oamenilor veseli, ares ta ntreaga ceata si o ducea la Londra. Regele rasplatea vitejia lui Gaspard, dndui bogatii si mare slujba n stat, dar n clipa cnd ilustrul nvingator era sa se nsoare cu o printesa din Anglia, aluneca de pe scaun si, dormind bustean, se rostogoli sub masa. I-am luat punga aramarului: continea ordinul de arestare si ctiva bani. Am platit hangiului tot ce s-a baut si i-am spus: "- Cnd omul asta s-o trezi, sa-i ceri sa-ti plateasca ce-a dat de dusca; apoi, da ca ntreaba cine sunt eu si unde ma poate gasi, spune-i ca locuiesc n padure si ca ma numesc Robin Hood." Hangiul, un om foarte cumsecade n care am toata ncrederea ncepu sa rda vesel. - "Fiti linistit, messire Robin ? mi spuse el ? am sa va-ndeplinesc ntocmai porunc a si daca vrea sa va vada, n-are dect sa va caute."

"- Ai nteles, bravul meu ? am raspuns eu, lund cu mine punga caldararului. De altf el, fara doar si poate ca omul n-o sa ma lase multa vreme sa-l astept." Zicnd acestea, l-am salutat prieteneste pe hangiu si am plecat. Gaspard se trezi dupa vreo cteva ore de somn. si dadu repede seama si de absenta mea si de pierdere a pungii. "- Hangiu! striga cu o voce de tunet. Am fost jefuit, sunt ruinat! Unde-i tlharul ?" "- Despre ce tlhar vorbiti?" ntreba hangiul, cu snge rece. "- De tovarasul meu. M-a jefuit." "- Iata un lucru care nu-mi face nici o placere ? spuse hangiul, foarte nemultum it ? caci aveti de plata o suma frumusica." "- De plata?! repeta Gaspard, gemnd. Nu mai am nimic, nimic, ticalosul mi-a luat tot. Aveam n punga un ordin de arestare dat de rege. Cu aceasta hrtie puteam sa ma -mbogatesc, puteam sa pun mna pe Robin Hood. Tlharul asta necunoscut mi-a fagaduit ca-mi da ajutor, trebuia sa ma duca la capetenia proscrisilor. Ah, nemernicul! A profitat de buna mea credinta si mi-a furat hrtia asta att de pretioasa." "- Ce?! izbucni hangiul. I-ai marturisit acelui tnar gndurile rele care te-au adus la Nottingham?" Aramarul se uita chiors la hangiu. "- S-ar zice ca dumneata n-ai da o mna de ajutor tnarului ndraznet care ar vrea sal aresteze pe Robin Hood, nu-i asa?" "- Pe legea mea! raspunse hangiul. Robin Hood nu mi-a facut nici un rau si trebu rile lui cu autoritatile statului nu ma privesc. Dar cum dracu se face ? continu a el ? ca ai baut cu el si i-ai dat hrtia aceea, n loc sa-l nhati.?" Aramarul l privi uluit. "- Ce vrei sa spui?" "- Vreau sa spun ca ai pierdut prilejul sa-l nhati pe Robin Hood." "- Cum adica?" "- A, ca neghiob esti! Robin Hood a fost adineauri aici; ati intrat mpreuna, ati baut mpreuna, iar eu am crezut ca esti din ceata lui." "- Am baut eu cu Robin Hood?! Am ciocnit eu cu Robin Hood?!" striga aramarul, nma rmurit. "- Da, da! De o mie de ori da!" "- Asta-i nemaipomenit ! exclama nenorocitul, caznd pe scaun. Ah, dar las' pe min e, nu se va putea spune ca si-a batut joc de Gaspard spoitorul si a ramas nepede psit. Ah, nemernicul! Ah, tlharul! ncepu el sa urle. Asteapta tu, asteapta, pornes c eu n urmarirea ta." "- As vrea sa-mi platesti nainte de a te lasa sa pleci" ? spuse hangiul. "- La ct se ridica suma?" ntreba furios Gaspard. "- Zece silingi" ? spuse gazda, ncntat de chipul furios al nefericitului aramar. "- Nu pot sa platesc nici macar un penny ? zise Gaspard, ntorcndu-si buzunarele pe dos. n schimb, am sa-ti las sculele mele pentru aceasta nefericita datorie; face de trei sau de patru ori mai mult dect mi ceri. Ai putea sa-mi spui unde l pot gas i pe Robin Hood?" "- Asta-seara, nu stiu; dar mine l vei gasi pe omul dumitale vnnd caprioarele regelu i." "- Bun, atunci amn pe mine prinderea tlharului" ? raspunse aramarul, cu o siguranta care-l puse pe gnduri pe hangiu. Caci ? adauga Robin ? povestindu-mi toate acest ea, hangiul mi-a marturisit ca, vaznd furia lui Gaspard, s-a temut pentru mine. A doua zi de dimineata am nceput sa caut nu caprioare, ci sa-l ntlnesc pe aramar, da r n-a trebuit sa caut multa vreme. ndata ce m-a zarit, a tras un racnet si s-a re pezit spre mine, amenintndu-ma cu ciomagul. "- Cine-i badaranul care ndrazneste sa apara n fata mea, ntr-un chip att de putin cu viincios?" am strigat eu. "- Nu-i nici un badaran ? raspunse aramarul ? este pagubasul, foarte hotart sa se razbune." Spunnd acestea, ncepu sa ma atace cu ciomagul; m-am ferit din calea lui si am tras sabia din teaca. "- Opreste-te ? i-am spus eu ? nu ne batem cu arme asemanatoare; mi trebuie si mi e un ciomag."

Gaspard ma lasa sa-mi pregatesc n liniste o craca de stejar, apoi se napusti din nou. Tinea ciomagul cu amndoua minile si tragea n mine ca un taietor de lemne ntr-un copac. Bratele si pumnii ncepura sa-mi slabeasca si-atunci am cerut ncetarea lupt ei, caci nu era nici o cinste sa cstigi ntr-o asemenea lupta. "- Vreau sa te spnzur de primul copac din drum" ? mi spuse el, furios, aruncnd ciom agul. Am facut un salt napoi si am sunat din corn; vlajganul asta avea putere sa ma tri mita pe lumea cealalta. Micul-John si ceata oamenilor veseli alergara la chemare a mea. Ma asezasem la radacina unui copac, frnt de oboseala, si, fara sa scot un cuvnt, i-am aratat, cu un gest, lui Gaspard ntaririle care sosisera n ajutorul meu. "- Ce s-a ntmplat?" ntreba John. "- Dragul meu ? am raspuns ? iata un om care m-a ciomagit zdravan si pe care til recomand pentru ca merita stima noastra. Si, ntorcndu-ma spre Gaspard, am adauga t: Daca vrei sa intri n ceata mea, vei fi binevenit." Aramarul a primit si de atunci face parte din ceata noastra, dupa cum stii. - Eu, unul, prefer arcul si sagetile n locul tuturor ciomegelor din lume ? spuse William ? fie ca le socotesti un joc, fie arme de atac sau de aparare. Dupa pare rea mea, mi-ar placea sa fiu trimis pe lumea cealalta dintr-o singura lovitura d ect sa plec pe bucatele, si-apoi prefer de o mie de ori rana pricinuita de sageat a dect durerile pe care le nduri dupa o lovitura de ciomag. - Dragul meu ? raspunse Robin ? ciomagul aduce mari servicii acolo unde arcul es te neputincios. Rezultatele sale nu depind de o tolba plina si cnd nu vrei moarte a dusmanului, o ploaie de lovituri lasa amintiri mai dureroase dect rana facuta d e o sageata. Vorbind asa, cei trei prieteni se ndreptara spre drumul ce duce la Nottingham, cnd , deodata, le iesi n cale o tnara cu ochii n lacrimi. Robin se repezi spre tnara nlac rimata. - De ce plngi, copila mea? o ntreba el prietenos. Fata izbucni n hohote. - Vreau sa-l vad pe Robin Hood ? spuse ea. Fie-va mila, messire si duceti-ma la el. - Eu sunt Robin Hood, frumoasa copila ? raspunse tnarul, cu blndete ? oamenii mei s-au purtat urt cu cei saisprezece ani ai tai? Ti-e mama bolnava? Vii sa-mi ceri ajutor? Vorbeste, sunt cu totul la dispozitia ta. - Messire, ne-a lovit o mare nenorocire. Trei din fratii mei, care fac parte din ceata dumneavoastra, au fost facuti prizonieri de seriful din Nottingham. - Spune-mi, copila, cum i cheama pe fratii tai? - Adalbert, Edelbert si Edroin, inimi vesele ? raspunse fata printre suspine. Un strigat de durere scapa de pe buzele lui Robin. - Dragi tovarasi ? zise el ? sunt cei mai viteji si mai ndrazneti din toata ceata mea. Cum de-au cazut n mna serifului, mica mea prietena? ntreba Robin. - Sarind sa-l scape pe un tnar, care era trt la nchisoare fiindca-si aparase mama mpo triva silniciei mai multor soldati. n clipa asta se nalta spnzuratoarea la poarta o rasului, seniore Robin Hood; fratii mei or sa fie spnzurati acolo. - Sterge-ti lacrimile, frumoasa fata ? raspunse Robin cu bunatate, fratii tai nau de ce sa se teama, nu exista nici un om din padurea Sherwood care sa nu fie g ata sa-si dea viata pentru a-i salva pe cei trei viteji. Plecam spre Nottingham; tu, ntoarce-te acasa si, cu glasu-ti dulce, linisteste inima ntristata a tatalui tau, iar mamei tale spune-i ca Robin Hood i va napoia copiii. - Cerul sa va binecuvnteze, messire ? murmura fata, surznd printre lacrimi. Am auzi t eu ca totdeauna sunteti gata sa-i ajutati pe cei nenorociti, sa-i aparati pe c ei saraci. nsa, seniore Robin, grabiti-va caci fratii mei sunt n primejdie de moar te. - ncrede-te n mine, copila draga, voi ajunge la vreme. ntoarce-te degraba la Nottin gham si nu sufla nimanui nici un cuvnt despre drumul pe care l-ai facut la noi. Tnara i apuca minile lui Robin Hood si i le saruta cu caldura. - Ma voi ruga toata viata pentru fericirea dumneavoastra, messire ? spuse ea, em otionata. - Dumnezeu sa te aiba n paza, copila mea! La revedere! Copila porni n fuga pe drumul spre oras si disparu curnd sub frunzisul copacilor.

- Ura! striga Will. O s-avem ceva de facut si-am sa ma distrez putin. Acum, Robi n, porunceste! - Du-te la Micul-John si spune-i sa adune toti oamenii care-i sunt la ndemna si sa -i duca la marginea padurii dinspre Nottingham, dar sa aiba grija sa nu fie vazu ti. Apoi, de ndata ce veti auzi sunetul cornului meu, sa va croiti drum pna la min e, cu arcul ntins sau cu sabia n mna. - Ce-ai de gnd sa faci? ntreba Will. - Sa ma duc n oras si sa vad daca pot gasi vreun mijloc ca sa ntrzii executia. Nu u itati, prieteni, ca trebuie sa actionam cu cea mai mare prudenta, caci daca ar a fla seriful ca eu cunosc situatia nefericita n care se gasesc oamenii mei, ar mpie dica orice ncercare de eliberare din partea mea si ar porunci sa-i spnzure pe tova rasii nostri n interiorul castelului. Asta, cu privire la prizonieri. n ce ne priv este pe noi, stiti bine ca baronul s-a laudat n gura mare ca, daca-i vom pica vre odata n mna, ne va atrna n spnzuratoarea orasului. De asta data seriful a procedat bi ne si repede, asa ca nu se teme ca as fi avut timp sa fiu ncunostintat de soarta ce li se pregateste celor trei. Asa stnd lucrurile si pentru a baga frica n locuit orii din Nottingham, i va spnzura n public pe tovarasii nostri. Eu plec ndata la ora s; tu du-te chiar acum, ntlneste-ti oamenii si urmati ntocmai sfaturile mele. Acestea fiind zise, Robin Hood se ndeparta n mare graba. Abia se desparti de tovar asii lui, ca ntlni n cale un pelerin cersetor. - Ce noutati mai sunt prin oras, bunul meu batrn? ntreba Robin. - Noutatile din oras vestesc lacrimi si gemete, tinere ? raspunse pelerinul. Tre i tovarasi de-ai lui Robin Hood urmeaza sa fie spnzurati din porunca baronului Fi tz Alwine. Pe Robin l fulgera deodata un gnd. - Parinte ? zise el ? as vrea sa iau si eu parte la executarea acestor tlhari, da r fara sa fiu recunoscut caci sunt paznic al batrnei paduri. Vrei sa-ti schimbi h ainele cu mine? - Glumesti, tinere? - Nu, parinte, vreau sa-ti dau hainele mele si eu sa ma-mbrac cu ale dumitale. D aca te-nvoiesti, am sa-ti dau patruzeci de silingi pe care sa-i folosesti dupa p lac. Batrnul cerceta plin de curiozitate pe acela care i facea o asemenea cerere. - Hainele dumitale sunt frumoase ? spuse el ? vesmntul meu e rupt. E de necrezut ca vrei sa-ti schimbi mbracamintea dumitale nou-nouta cu niste biete zdrente. Cin e insulta un batrn savrseste un mare pacat; l insulta chiar pe Dumnezeu si-l paste nenorocirea. - Parinte ? zise Robin ? respect parul dumitale alb si rog pe Sfnta Fecioara sa t e ia sub ocrotirea ei. Eu nu ti-am cerut acest lucru cu gnd sa te jignesc, ci pen tru a face o fapta buna. Tine ? adauga Robin, dndu-i batrnului vreo douazeci de mo nede de aur ? iata pretul ntelegerii noastre. Pelerinul arunca asupra banilor o privire lacoma. - Tinerii au adesea idei trasnite ? spuse el ? si daca esti ntr-o clipa de vesela fantezie, nu vad de ce n-as vrea sa te multumesc. - Asadar ? replica Robin ? te rog sa te dezbraci... Nadragii astia au fost meste sugiti de vreme ? spuse Robin, vesel ? caci daca ar fi sa judec dupa puzderia de petice din care sunt alcatuiti, gasesti pe ei postavuri din toate cele patru an otimpuri. Pelerinul rse. - Vesmntul meu seamana cu constiinta unui normand ? raspunse el ? este alcatuit d in bucati si bucatele, pe cnd hainele dumitale sunt ca o inima de saxon; puternic a si fara pata. - Cuvintele dumitale sunt de aur, parinte ? spuse Robin, mbracnd zdrentele batrnulu i, cu toata ndemnarea de care era n stare ? si daca trebuie sa-ti laud spiritul, es te de datoria mea sa laud deopotriva dispretul vadit pe care ti-l insufla bogati a, caci vesmntul dumitale este de o adevarata simplitate crestina. - E nevoie sa las blazonul pe haina? ntreba pelerinul. - Nu, parinte, caci nu-mi mai trebuie. Acum, dupa ce ne-am schimbat, da-mi voie sa-ti dau un sfat. ndeparteaza-te grabnic de aceasta parte a padurii si, mai ales , spre binele dumitale, fereste-te sa ma urmaresti. Porti hainele mele, ai banii

mei n buzunar, esti bogat si bine mbracat, cauta-ti norocul la cteva mile departe de Nottingham. - ti multumesc pentru sfat tinere, este ntru totul pe potriva dorintei mele tainic e. Primeste binecuvntarea unui batrn si daca-i cinstit ceea ce ai de gnd sa faci, ti doresc grabnica izbnda. Robin l saluta curtenitor pe pelerin si porni n graba spre oras. n clipa n care tnaru l arcas, astfel deghizat si neavnd drept arma dect un ciomag de stejar, ajungea la Nottingham, un plc de soldati calari iesea din castel, ndreptndu-se catre marginea orasului unde se ridicasera trei spnzuratori. Deodata prin multime se raspndi o v este: calaul era att de bolnav, nct sta gata-gata sa dea ortul popii, asa ca nu mai putea trimite pe nimeni pe lumea cealalta. Din ordinul serifului se facu o stri gare: se cauta un om care, n schimbul unei recompense corespunzatoare, sa primeas ca a ndeplini slujba gdelui. Robin, care se strecurase n fruntea cortegiului, facu un pas nfatisndu-se baronului Fitz Alwine. - Nobile serif ? spuse el, vorbind pe nas ? ce-mi dati daca ma-nvoiesc a-l nlocui pe calau? Baronul se trase napoi ctiva pasi, ca un om care se teme de o atingere primejdioas a. - Socotesc ca daca ti-as da mai multe rnduri de haine, ai putea primi aceasta rec ompensa ? raspunse nobilul senior, masurndu-l pe Robin din crestet pna n talpi. Asa ca, cersetorule, daca vrei sa ne scoti din ncurcatura, am sa poruncesc sa ti se dea sase rnduri noi de haine si pe deasupra, drepturile banesti ale calaului, adi ca 13 soli. - Si ct mi mai dati, monseniore, daca va mai spnzur si pe dumneavoastra? ntreba Robi n, apropiindu-se de baron. - Pastreaza o distanta cuviincioasa, cersetorule si repeta ce mi-ai spus ca n-am auzit. - Mi-ati oferit sase rnduri noi de haine si 13 soli ? relua Robin ? ca sa-i spnzur pe asti bieti flacai. ntreb ce mai adaugati la rasplata mea daca ma nsarcinez sa va spnzur si pe dumneavoastra mpreuna cu o duzina de cini normanzi. - Ticalos nerusinat! Ce-nseamna cuvintele astea? striga seriful, foarte uimit de ndrazneala pelerinului. Stii tu cu cine vorbesti? Slugoi obraznic, nca un cuvnt si vei fi a patra pasare ce se va legana de bratul spnzuratorii. - Cred ca ati bagat de seama, seniore ? replica Robin ? ca nu mi-s dect un biet o m mbracat ca vai de lume, nu? - Da, ce-i drept, mbracat ca vai de lume... ? raspunse seriful, facnd un gest de s ila. - Ei bine! zise eroul nostru. Mizeria asta exterioara ascunde o inima mare, o fi re tare gingasa. Sunt foarte simtitor la insulta si simt dispretul si ocara la f el ca si domnia voastra, nobile baron. Dumneavoastra n-ati avut nici un scrupul ca sa-mi primiti serviciile si, totusi va bateti joc de saracia n care ma aflu. - Taca-ti gura, cersetor palavragiu! ndraznesti sa te compari cu mine, eu, lordul Fitz Alwine? Ce, esti nebun?! - Eu sunt un biet om ? spuse Robin ? un biet om tare nenorocit. - N-am venit aici ca s-ascult trancanelile unuia de teapa ta ? zise baronul, ner abdator. Daca refuzi propunerea pe care ti-o fac, pleaca! Daca o primesti, treci la treaba! - La drept vorbind, nu stiu n ce consta slujba mea ? raspunse Robin, ncercnd sa csti ge timp pentru a ngadui oamenilor sai sa ajunga la marginea padurii. N-am facut n iciodata meseria de calau si multumesc Sfintei Fecioare ca n-am facut-o. Blestem ata fie ndeletnicirea asta si ticalosul care o exercita! - Ah, badaranule, ti bati joc de mine? zbiera baronul, scos din fire de obraznici a lui Robin. Asculta, daca nu te-apuci numaidect de treaba, am sa pun oamenii sa te snopeasca n bataie. - Si cu asta ati facut vreun pas mai 'nainte, monseniore? spuse Robin. Credeti c a veti gasi pe altcineva care sa se nvoiasca acum pe loc a se supune poruncilor d umneavoastra? Nu. S-a facut o strigare care a fost auzita de toti si totusi eu s unt singurul care m-am nfatisat sa va ndeplinesc dorinta. - nteleg eu unde vrei s-ajungi, ticalos netrebnic! striga seriful, turbat de furi

e. Vrei sa ti se mareasca suma fagaduita pentru a-i trimite pe lumea cealalta pe cei trei badarani. Robin ridica din umeri. - N-aveti dect sa puneti pe cine vreti sa-i spnzure ? raspunse el, aratnd o totala nepasare. - Ba nicidecum, nicidecum ? replica seriful, cu glasul ndulcit ? tu ai sa te-apuc i de treaba. ti ndoiesc rasplata si daca n-ai sa-ti faci bine meseria, am sa am dr eptul sa spun ca esti cel mai putin constiincios calau din lume. - Daca as vrea sa-i ucid pe nenorocitii astia ? raspunse Robin ? m-as multumi cu plata pe care mi-ati oferit-o; dar nu vreau ctusi de putin sa-mi mnjesc minile ati ngnd spnzuratoarea. - Ce spui, ticalosule? racni baronul. - Asteptati, monseniore, am sa chem niste oameni care, la porunca mea, or sa va scape pentru totdeauna de neplacerea de a-i mai vedea pe acesti fiorosi vinovati . Sfrsindu-si vorba, el si scoase cornul: o cascada de sunete ca o fanfara se reva rsa n vazduh n timp ce Robin l apuca cu amndoua minile pe baronul nspaimntat. Monsenio e ? spuse el ? viata dumneavoastra atrna de un singur gest; daca faceti o miscare , va nfig cutitul n inima. Interziceti servitorilor dumneavoastra sa va dea ajutor ? adauga Robin, ridicnd deasupra capului batrnului ditamai cutitul de vnatoare. - Soldati, ramneti pe locurile voastre! striga baronul cu voce puternica. Soarele sclipea n lama stralucitoare a cutitului si acest reflex luminos l ametea pe batrnul senior, facndu-l sa aprecieze puterea adversarului sau. De aceea, n loc sa opuna o rezistenta imposibila, se supuse gemnd. - Ce vrei de la mine, cinstite pelerin? ngaima baronul, ncercnd sa dea glasului sau o blndete binevoitoare. - Viata celor trei oameni pe care vreti sa-i spnzurati, milord ? spuse Robin Hood . - Nu pot sa-ti acord aceasta favoare, viteazul meu drag ? raspunse batrnul. Nefer icitii astia au omort cerbii care apartin regelui si vina asta se pedepseste cu m oartea. Tot Nottingham-ul stie de faradelegea pe care au savrsit-o si de osndirea lor, asa ca, daca dintr-o slabiciune condamnabila, as pleca urechea la rugaminti le tale, regelui i s-ar aduce la cunostinta aceasta bunatate a mea de neiertat. n acel moment se isca n multime o mare agitatie si se auzira suiernd sagetile. Robi n, vaznd ca oamenii sai sosisera, scoase un strigat. - Ah, dumneata esti, Robin Hood! striga baronul, cu un aer vrednic de mila. - Da, milord ? raspunse eroul nostru ? sunt ntr-adevar Robin Hood. Ocrotiti prieteneste de locuitorii orasului, oamenii veseli se ivira din toate p artile. Will Roscovanul si oamenii lui se amestecara repede cu cei trei tovarasi ai lor. Dupa eliberarea prizonierilor, baronul Fitz Alwine ntelese ca singurul m ijloc de a scapa teafar dintr-o situatie att de critica era de a se ntelge cu Robi n Hood. - Duceti-i repede pe osnditi de aici ? i zise el ? soldatii mei, mniosi din pricina unei nfrngeri suferite de curnd pe care n-au uitat-o, ar putea sa se mpotriveasca, zadarnicindu-ti planul. - Curtenia de care dati dovada este pornita din teama ? zise Robin Hood, rznd. Nu mi-e frica de mpotrivirea soldatilor dumneavoastra. Datorita numarului si vitejie i lor, oamenii mei sunt de nenvins. Apoi, Robin Hood l saluta cu ironie pe batrn, i ntoarse spatele si porunci oamenilor sai sa se ntoarca n padure. Chipul palid ca de ceara al baronului exprima n acelas i timp si furie si spaima; el si aduna trupa, ncaleca si se ndeparta n graba. Locuitorii orasului Nottingham, care nu osndeau ctusi de putin braconajul, i nconjur ara pe oamenii veseli, strignd "ura" si coplesindu-i de laude. Apoi, notabilitati le orasului, la largul lor dupa fuga baronului, si dadura n vileag dovezile lor de simpatie fata de Robin Hood, n timp ce parintii tinerilor prizonieri mbratisau ge nunchii eliberatorului fiilor lor. Multumirile modeste, dar sincere ale acestor oameni sarmani i mergeau la inima lui Robin mai mult dect ar fi putut s-o faca nis te sentimente exprimate ntr-o retorica nflorita. Capitolul IX

Trecuse un an din ziua n care Robin l ajutase cu atta generozitate pe sir Richard d e la Plaine, iar de cteva saptamni oamenii veseli se stabilisera din nou n padurea din Barnsdale. nca din dimineata zilei hotarte pentru vizita cavalerului, Robin Ho od se pregati sa-l primeasca, dar ceasul ntlnirii sosi fara a-l aduce si pe debito rul asteptat. - N-o sa vina ? spuse Will Roscovanul, care, stnd la umbra unui copac, ntre MiculJohn si Robin Hood, cerceta cu oarecare nerabdare drumul ce se asternea n fata lu i. - Nerecunostinta lui sir Richard o sa ne serveasca drept lectie ? raspunse Robin . Ea o sa ne nvete sa nu ne mai ncredem n fagaduiala oamenilor; nsa cum mie oamenii m i sunt dragi, n-as vrea sa fiu nselat de sir Richard, caci n viata mea n-am vazut un om pe al carui chip sa fi fost mai limpede ntiparita loialitatea si buna-credi nta si marturisesc ca, daca debitorul meu nu-si respecta cuvntul, n-as mai sti du pa ce semn exterior ai mai putea recunoaste un om cinstit. - Eu sunt ncredintat ca acest cavaler cumsecade va veni ? spuse Micul-John. Cu un ceas mai nainte de a se ascunde soarele dupa copaci, sir Richard va fi aici. - Sa te-auda Dumnezeu, draga John! exclama Robin Hood. Caci vreau sa cred si eu, ca si dumneata, ca vorba unui saxon este un legamnt de onoare. Am sa stau aici pn a se vor ivi primele stele si de nu va veni, absenta lui va nsemna pentru mine ca mi-a murit un prieten. Luati-va armele, prieteni, chemati-l si pe Much si plimb ati-va tustrei pe drumul ce duce spre mnastirea Sfnta Maria. Poate o sa-l vedeti p e sir Richard, iar n lipsa acestui nerecunoscator, pe vreun normand bogat sau chi ar vreun nenorocit nfometat. Vreau sa vad un chip necunoscut, porniti n cautarea u nei aventuri si aduceti-mi pe cineva sa ia masa cu mine. - Iata un fel ciudat de a te mngia, draga Robin ? spuse Will, rznd. Dar fie precum d oresti! O sa-ti cautam o distractie trecatoare. Cei doi tineri l strigara pe Much si dupa ce acesta raspunse la chemare, plecara toti trei n directia aratata de Robin. - Robin este foarte trist azi ? spuse Will, gndind cu glas tare. - De ce? ntreba Much, surprins. - Pentru ca i-e teama ca s-a pacalit ncrezndu-se n sir Richard de la Plaine ? repli ca Micul-John. - Nu vad de ce greseala asta ar putea fi o pricina de suparare pentru Robin ? vo rbi Will. Nevoie de bani n-avem si patru sute de scuzi, mai mult sau mai putin, n lada... - Robin nu se gndeste la bani ? l ntrerupse John, cu o voce cam iritata ? ceea ce s pui, vere draga, este o adevarata prostie. Robin e necajit ca a ndatorat o inima nerecunoscatoare, asta e. - Aud tropotul unui cal ? zise Will. Sa ne oprim. - Ma duc naintea calatorului! striga Much, pornind n fuga. - Daca este cavalerul, striga-ne si pe noi ? spuse John. William si varul lui asteptara; Much se arata curnd pe carare. - Nu este sir Richard ? spuse el, apropiindu-se de cei doi prieteni ? sunt doi c alugari dominicani nsotiti de vreo doisprezece oameni. - Daca dominicanii au un alai dupa ei ? zise John ? nseamna ca sunt plini de aur, puteti fi siguri. Drept care, eu zic ca merita sa-i poftim sa ia masa cu Robin al nostru. - Sa mai chemam ctiva oameni veseli? ntreba Will. - Nu-i nevoie, inima slugilor sta n picioare si ntr-atta este ea sclava acestora di n urma, nct, n fata primejdiei, alcatuiesc un tot si nu stiu dect un singur lucru: s a dea bir cu fugitii. O sa vedeti ca am avut dreptate. Atentie, iata-i pe caluga ri! Tineti minte ca trebuie neaparat sa-i ducem lui Rouin; prietenul nostru se p lictiseste si pentru el va fi o distractie placuta. Pregatiti-va arcurile si fit i gata sa taiati drumul frumoasei cavalcade. William si Much se grabira sa ndepli neasca porunca sefului lor. Dnd cotul drumului care serpuia capricios printre dou a rnduri de copaci, calatorii i zarira pe padurari si pozitia dusmanoasa pe care o luasera. nspaimntati de aceasta primejdioasa ntlnire, oamenii si oprira caii, iar ca lugarii, care se gaseau n fruntea micii coloane, ncercara sa se ascunda n spatele s

lujitorilor. - Nu va miscati, parinteilor ? striga poruncitor John, caci altfel va lovesc de moarte! Calugarii se ngalbenira pe rnd, dar, vaznd ca se afla n puterea padurarilor, se supu sera ordinului dat cu atta violenta. - Scumpul meu strain ? spuse unul dintre calugari, schimonosind un zmbet dulceag ? ce vreti de la un umil slujitor al sfintei biserici? - Vreau sa grabiti pasul cailor; stapnul meu v-asteapta de trei ceasuri, asa ca mn carea o sa se raceasca. Dominicanii schimbara o privire plina de ngrijorare. - Tlcul vorbelor dumneavoastra este pentru noi o taina, prietene; va rog sa ne la muriti ? raspunse calugarul, cu o voce mieroasa. - Va mai spun o data si asta nu-i nevoie s-o mai lamuresc: stapnul meu v-asteapta . - Cine este stapnul dumneavoastra, prietene? - Robin Hood ? raspunse scurt Micul-John. Un fior de spaima asemenea unei rafale nghetate i strabatu pe nsotitorii calugarilo r. Ei aruncara n jurul lor priviri tematoare, creznd, fara ndoiala, ca vor vedea vr eun proscris tsnind din mijlocul desisului isau al padurii. - Robin Hood? repeta calugarul, cu o voce mai mult sparta dect muzicala. l cunosc pe Robin Hood: este un tlhar nrait pe capul caruia s-a pus pret. - Robin Hood nu este un tlhar ? raspunse furios Micul-John ? si nu sfatuiesc pe n imeni sa se faca ecoul acuzarii nerusinate pe care ati adus-o nobilului meu stapn . nsa n-am timp sa discut cu dumneavoastra despre o treaba att de gingasa. Robin H ood va pofteste la masa, urmati-ma fara mpotrivire. Ct despre slugi, le poftesc sa -si ia talpasita daca vor sa scape cu viata. Will si Much, doborti-l la pamnt pe p rimul care ar vrea sa ramna aici mpotriva vointei mele. Padurarii, care n timpul convorbirii dintre calugar si Micul-John si lasasera arcu rile n jos, le ridicara numaidect pregatindu-se sa trimita sageata ucigatoare. Vazn d arcurile ridicate si ndreptate mpotriva lor, servitorii calugarilor dadura pinte ni cailor si disparura cu o graba care merita toate laudele pentru firea lor pre vazatoare. Calugarii se pregateau sa urmeze pilda nsotitorilor lor, cnd John nhata caii de cap estre si-i sili sa ramna pe loc. n spatele dominicanilor, John zari un lacheu care parea a avea sarcina sa duca un cal de povara, iar lnga lacheu, nghetat de spaima , sta un baiat purtnd vesminte de paj. Mai curajosi dect oamenii din escorta, cei doi copii nu dezertasera de la posturile lor. - Pazeste-i p-asti doi tineri caraghiosi ? i spuse John lui Will Roscovanul. Lor le dau voie sa-si urmeze stapnii. Robin statea la umbra copacului "ntlnirii"; de cum l zari pe John si pe nsotitorii s ai, se ridica repede, merse n ntmpinarea lor si-i saluta calduros pe calugari. Acea sta buna-cuviinta i facu pe dominicani sa creada ca nu se gasesc n fata lui Robin Hood, de aceea nu-i raspunsera la salut. - Robin, nu-i lua n seama pe neobrazatii astia ? spuse John, mnios de necuviinta c alugarilor. Sunt oameni lipsiti de buna crestere; niciodata n-ai s-auzi de la ei o vorba buna fata de saraci si nici nu sunt curtenitori fata de cineva. - N-are nici o importanta ? raspunse Robin ? i cunosc eu pe calugari si n-astept de la ei nici cuvinte frumoase, nici zmbete curtenitoare. Buna-cuviinta este o da torie si eu sunt sclavul ei. Dar ? ce-ai acolo, Will? ntreba Robin, privind spre cei doi paji si spre calul de povara. - Ramasitele unei trupe alcatuite dintr-o duzina de oameni ? raspunse tnarul rznd. - Si ce-ai facut cu grosul acestei trupe viteze? - Nimic; vaznd arcurile noastre ncordate, a fost cuprinsa de spaima si de zapaceal a; a fugit fara macar sa se uite napoi. Robin izbucni n rs. - Preacinstiti calugari ? li se adresa el ? de buna seama ca dupa o calatorie att de lunga va e foame; nu vreti sa luati masa cu mine? Dominicanii se uitara att de speriati la oamenii veseli care sosisera la chemarea cornului, nct Robin le vorbi cu blndete, ca sa-i linisteasca: - Nu va temeti, bunilor calugari, nimeni nu va va face nici un rau; asezati-va l

a masa si mncati dupa pofta inimii. Calugarii se supusera, dar se vedea ct de colo ca nu se simteau prea linistiti de vorbele binevoitoare ale tnarului sef. - Unde se gaseste mnastirea dumneavoastra ? ntreba Robin ? si cum se numeste? - Eu apartin de mnastirea Sfnta Maria ? raspunse cel mai batrn dintre calugari ? si sunt marele chelar al mnastirii. - Fiti bine venit, frate ? spuse Robin. Sunt fericit sa primesc un om ca dumneav oastra. O sa va exprimati parerea asupra vinului meu, caci n privinta aceasta tre buie sa fiti un judecator nentrecut. ndraznesc chiar sa sper ca o sa-l gasiti dupa gustul dumneavoastra, caci, fiind si eu foarte pretentios, beau ntotdeauna vin d e cea mai buna calitate. Nencrederea calugarilor se risipi ncetul cu ncetul si ei mn cara cu pofta, iar chelarul recunoscu deschis ca bucatele sunt strasnice, iar vi nul, deosebit de bun, adaugnd ca este o adevarata placere sa mannci pe iarba verde , cu tovarasi att de veseli. - Draga frate ? spuse Robin, la sfrsitul mesei ? ati parut uimit ca ati fost aste ptat la masa de un om pe care nu-l cunoasteti. Am sa va explic n putine cuvinte m isterul acestei invitatii. Acum un an am mprumutat o suma de bani unui prieten al staretului dumneavoastra si am primit drept garantie pe Maica Domnului Nostru I sus, sfnta noastra patroana. ncrederea mea n bunatatea Fecioarei divine mi-a dat co nvingerea ca, la sorocul hotart pentru achitarea datoriei, voi primi, pe o cale o arecare, banii pe care i-am mprumutat. Asa ca am trimis trei dintre tovarasii mei n ntmpinarea calatorilor; ei v-au vazut si v-au adus la mine. Apartineti unei mnast iri, iar eu nu pot pune la ndoiala misiunea delicata ce v-a fost ncredintata de pr evazatoarea si generoasa bunavointa a sfintei dumneavoastra patroane. Ati venit n numele ei sa-mi napoiati banii pe care i-am dat unui nenorocit; fiti bineveniti! - Mi-e cu desavrsire necunoscuta datoria de care-mi vorbiti, messire ? raspunse c alugarul ? si nu v-am adus nici un ban. - Va-nselati, parinte, sunt sigur ca lazile acelea ferecate de pe cal, pe care l e-ati dat n seama pajilor, contin suma ce mi se datoreaza. Cte monede de aur aveti n aceasta dragalasa lada mbracata n piele si att de trainic legata pe spinarea nefe ricitului patruped? Calugarul, naucit de ntrebarea lui Robin Hood, se facu alb ca varul la fata si blbi cu o voce de nenteles: - N-am cine stie ce, messire: cel mult vreo douazeci de monede de aur. - Numai douazeci de monede de aur? repeta Robin, tintuindu-l pe calugar cu o pri vire aspra. - Da, messire ? raspunse calugarul, a carui fata palida se lumina deodata de o r oseata puternica. - Daca spuneti adevarul, frate ? adauga Robin, pe un ton prietenos ? nu ma voi a tinge de nici un ban din mica dumneavoastra comoara, ba mai mult nca, am sa va da u bani att ct veti avea nevoie. Dar daca, dimpotriva, ati avut proasta inspiratie sa ma mintiti, n-am sa va las nici macar un penny. Micule-John ? continua Robin ? cerceteaza cufarasul cu pricina si, daca ai sa gasesti numai douazeci de moned e de aur, respecta avutul oaspetelui nostru; daca suma e dubla sau tripla, ia-o toata. Micul-John se grabi sa ndeplineasca ordinul lui Robin. Calugarului i pieri culoare a din obraji; o lacrima de furie i se prelinse de-a lungul fetei, el si nclesta sp asmodic minile si lasa sa-i scape din gtlej o exclamatie nfundata. - Ah! Ah! zise Robin, privindu-l pe calugar. Pare-se ca cele douazeci de monede de aur sunt ntr-o tovarasie foarte numeroasa. Ei, John, oaspetele nostru e chiar att de sarac pe ct spune? ntreba Robin. - Nu stiu daca-i sarac ? raspunse John ? dar ce e sigur este c-am gasit n lada op t sute de monede de aur. - Lasati-mi banii, messire ? se ruga calugarul ? nu sunt ai mei; eu raspund de e i fata de superiorul meu. - Cui duceati aceste opt sute de monede de aur? ntreba Robin. - Inspectorilor mnastirii Sfnta Maria, din partea abatelui nostru. - Inspectorii abuzeaza de darnicia abatelui dumneavoastra, parinte si rau fac ca cer un pret att de mare pentru cteva cuvinte de iertaciune. De data asta nu vor p rimi nimic si le veti spune ca Robin Hood, avnd nevoie de bani si i-a nsusit pe ce

i pe care-i astepta. - Mai este o ladita ? spuse John ? pot s-o deschid? - Nu ? raspunse Robin ? ma multumesc cu cele opt sute ds monede de aur. Domnule calugar, sunteti liber sa va continuati drumul. Ati fost tratat cu buna-cuviinta si sper sa plecati pe de-a-ntregul multumit. - Eu nu numesc buna-cuviinta o invitatie silita si un furt pe fata ? riposta cal ugarul, cu asprime n glas. Iata-ma obligat sa ma ntorc la mnastire si ce-am sa-i sp un staretului? - l veti saluta din partea mea ? raspunse rznd Robin Hood. Ma cunoaste preacinstitu l parinte si amintirea caldei prietenii dintre noi i va face nespusa placere. Calugarii ncalecara si, cu inima clocotind de mnie, pornira n galop pe drumul care trebuia sa-i duca la manastirea Sfnta Maria. - Sfnta Fecioara fie binecuvntata! striga Micul-John. Ea ne-a napoiat banii pe care i-ai mprumutat lui sir Richard si chiar daca acesta nu si-a tinut cuvntul, tot ne putem mngia fiindca, la urma urmelor, n-am pierdut nimic. - Eu nu ma mpac att de usoar ca mi-am pierdut ncrederea n cuvntul unui saxon ? raspun se Robin ? si as fi fost mai bucuros sa primesc vizita lui sir Richard, sarac li pit pamntului, dect sa fiu ncredintat ca este un nerecunoscator si un om lipsit de onoare. - Nobilul meu stapn! striga deodata o voce vesela dinspre luminis. Un cavaler vin e pe drumul mare; e nsotit de vreo suta de oameni narmati pna-n dinti. Sa le-atinem calea? - Sunt normanzi? ntreba repede Robin. - Rar vezi saxoni cu vesminte att de bogate cum sunt calatorii acestia ? raspunse flacaul care vestise apropierea numeroasei trupe. - Atunci, alarma, oameni veseli! striga Robin. Luati-va arcurile si la posturi! Pregatiti-va sagetile, dar nu trageti mai nainte de a primi ordin sa ncepeti atacu l. Oamenii disparura, iar rascrucea unde se gasea Robin paru, dintr-o data, pustie. - Nu vii cu noi? l ntreba John pe Robin, care ramasese nemiscat la radacina copacu lui. - Nu ? raspunse tnarul ? vreau sa-i astept pe straini si sa vad cu cine avem de-a face. - Atunci ramn si eu cu dumneata ? raspunse John. E periculos sa rami singur: sagea ta zboara asa de repede. Daca te loveste, cel putin voi fi aici ca sa te apar. - Vreau sa te pazesc si eu ? spuse Will, asezndu-se lnga Robin, care se ntinsese al ene pe iarba. Sosirea att de neasteptata a unei trupe aproape formidabile, fata de numarul mic al padurarilor, care, mai tot timpul, se aflau raspnditi pretutindeni n padure, i p ricinui lui Robin o vaga ngrijorare si de aceea nu voia sa nceapa ostilitatile mai nainte de a se ncredinta ca victoria este posibila. Calaretii naintau repede spre luminis. Cnd ajunsera la o bataie de sageata de locul unde statea Robin, cel care parea a fi seful se repezi n galop spre Robin. - Este sir Richard! striga vesel John dupa ce se uita la aprigul calaret. - Maica sfnta, ti multumesc! striga Robin, sarind n picioare. Un saxon nu si-a calc at cuvntul dat! Sir Richard descaleca repede, alerga spre Robin si i se arunca n brate. - Dumnezeu sa te ocroteasca, Robin Hood! spuse el, mbratisndu-l parinteste pe tnar. Dumnezeu sa-ti dea bucurie si sanatate pna n ultimul ceas! - Fii binevenit n padurea verde, scumpul meu cavaler! raspunse emotionat Robin. S unt fericit sa vad ca ti-ai tinut fagaduiala si ca inima ti-e plina de simtamint e frumoase pentru slujitorul tau devotat. - As fi venit chiar cu mna goala, Robin Hood, ntr-att ma simt de onorat sa-ti strng mna; din fericire pentru inima mea, pot sa-ti napoiez banii pe care mi i-ai mprumut at cu atta delicatete, bunatate si curtenie. - Asadar, ti-ai redobndit bunurile? ntreba Robin Hood. - Da si cerul sa-ti rasplateasca din belsug toata fericirea pe care ti-o datorez . Minunat mbracati dupa moda timpului, oamenii alcatuiau o linie stralucitoare n jur ul lui sir Richard; ei atrasera repede atentia lui Robin.

- Trupa aceasta att de frumoasa este a ta? ntreba el. - n clipa de fata mi apartine ? raspunse zmbind cavalerul. - mi place tinuta oamenilor si chipurile lor impunatoare ? zise Robin, placut sur prins. Par foarte disciplinati. - Da, sunt viteji, cinstiti si credinciosi si sunt toti saxoni, le-am pus la ncer care calitatile de care ti vorbesc. Mi-ai face un mare bine, dragul meu Robin, da ca ai vrea sa dai porunca oamenilor tai sa-mi gazduiasca oamenii; au facut un dr um lung si cred ca au nevoie de cteva ceasuri de odihna. - Vor afla ndata ce nseamna ospitalitatea unui padurar ? raspunse pe loc Robin. Oa meni veseli ? se adresa el tovarasilor lui, care ncepusera sa se iveasca din toat e colturile codrului. Strainii acestia sunt frati de-ai nostri, sunt saxoni; le este foame si sete. Va rog sa le-aratati cum ne purtam noi cu prieteni care vin la noi n padurea verde. Padurarii se grabira sa dea ascultare ordinelor lui Robin, graba care, de buna s eama, l-a multumit pe sir Richard, caci, mai nainte de a se retrage deoparte cu g azda la, el vazu iarba acoperita cu bucate, oale cu bere si sticle cu vin. Robin Hood, sir Richard, Micul-John si Will se asesara dinaintea unei mese mbelsu gate, iar cnd ajunsera la desert, cavalerul ncepu sa povesteasca ntmplarile prin car e trecuse din ziua cnd se ntlnise pentru prima data cu eroul nostru. - Nu pot sa va spun, dragii mei prieteni, cu ce sentimente de recunostinta si de nesfrsita bucurie am parasit padurea aceasta, acum un an de zile. Inima mi salta n piept si eram att de grabit sa-mi vad sotia si copiii, ca am ajuns la castel ntrun timp mai scurt dect mi trebuie ca sa va istorisesc toata povestea mea. "- Suntem salvati!" am strigat eu, mbratisndu-i pe toti ai mei, sarmanii! Sotia me a a izbucnit n lacrimi si era gata sa lesine, ntr-att de coplesitoare au fost surpr iza si emotia pe care le ncerca. "- Cum l cheama pe generosul prieten care ne-a venit n ajutor?" m-a ntrebat Herbert . "- Copiii mei ? le-am spus eu ? zadarnic am batut la toate usile, zadarnic am ce rut ajutor de la cei care spuneau ca ne sunt prieteni, n-am gasit mila dect la un om care mi-era necunoscut. Binefacatorul acesta este un nobil proscris, ocrotit orul saracilor, sprijinitorul napastuitilor, razbunatorul celor oropsiti. Omul a cesta este Robin Hood." Copiii mei au ngenuncheat alaturi de mama lor si, cu evlavie, au naltat spre Dumne zeu multumiri fierbinti pornite dintr-o adnca recunostinta. Dupa ce au sfrsit cu a ceasta datorie a inimii, Herbert m-a rugat sa-i dau voie sa vina sa te vada, dar l-am lamurit ca pornirea aceasta a lui att de spontana mai degraba te-ar stinghe ri dect te-ar ncnta, deoarece tie nu-ti place sa ti se vorbeasca de faptele bune pe care le faci. - Dragul meu cavaler ? l ntrerupse Robin ? sa lasam aceasta parte a povestirii si spune-ne mai bine cum te-ai descurcat cu abatele de la Sfnta Maria. - Rabdare, draga mea gazda, rabdare ? replica zmbind sir Richard ? nu vreau sa te laud, fii linistit; stiu ct esti de modest; totusi cred ca trebuie sa-ti spun ca scumpa Lila si-a unit rugamintile cu ale lui Herbert, asa ca a trebuit sa folos esc toata autoritatea mea de parinte ca sa silesc aceste inimi tinere sa se rese mneze. Le-am fagaduit, n numele tau, ca vor avea bucuria sa te vada la castel. - Bine ai facut, sir Richard, ti fagaduiesc ca ntr-una din zile am sa-ti cer ospit alitate ? spuse afectuos Robin. - ti multumesc draga mea gazda. Am sa-i vorbesc Lilei si lui Herbert despre angaj amentul pe care ti l-ai luat, asa ca speranta de a-ti multumi prin viu grai i va umple de multumire. Chiar a doua zi dupa sosirea mea ? continua sir Richard ? mam dus la mnastirea Sfnta Maria. Mai trziu am aflat ca, la ceasul cnd eu ma ndreptam spre mnastire, abatele si staretul, aflati n sala de mese, vorbeau astfel despre m ine: "- Acum un an ? i spunea staretului abatele ? un cavaler, al carui domeniu este v ecin cu mnastirea, a mprumutat de la mine patru sute de monede de aur. Trebuie sami napoieze aceasta suma mpreuna cu dobnda, de nu, toata averea lui mi revine mie. D upa mine, ziua nceputa ia sfrsit la amiaza; prin urmare, socotesc ca ceasul scaden tei a sosit si cred ca sunt stapnul ntregii sale averi." "- Frate ? raspunse staretul, indignat ? esti crud; un biet om care are o datori

e de platit trebuie sa aiba dreptul la o ultima pasuire de douazeci si patru de ore. Ar fi rusinos din partea dumitale sa pretinzi o proprietate asupra careia n u ai nca nici un drept. Procednd astfel, ruinezi un nenorocit, l aduci la sapa de l emn, ori datoria dumitale ca membru al preasfintei biserici te obliga sa usurezi , pe ct ti sta n putinta, povara necazurilor care apasa pe umerii fratilor nostri l oviti de napasta." "- Pastrati-va sfaturile pentru cei ce vor sa le primeasca ? raspunse abatele, i ritat. Am sa fac ce-o sa cred eu de cuviinta fara sa tin seama de reflectiile du mneavoastra ipocrite. (n clipa aceea a intrat n sala de mese marele chelar). Ati p rimit vreo veste de la sir Richard de la Plaine?" l-a ntrebat abatele. "- Nu, dar asta n-are nici o importanta. Tot ce stiu, domnule abate, este ca pro prietatea lui e acum a dumneavoastra." "- Marele judecator se afla aici ? replica abatele. Vreau sa aflu de la el daca pot sa ma socotesc proprietarul castelului lui sir Richard." Abatele s-a dus sa-l caute pe marele judecator, care, n schimbul unei sume de ban i, i-a spus: "- Sir Richard n-o sa vina astazi; prin urmare, te poti considera stapnul ntregii sale averi." Tocmai se rostea aceasta judecata nedreapta, cnd eu soseam la poarta mnastirii. Ca sa pun la ncercare generozitatea creditorului meu, ma mbracasem cu haine ponosite , la fel si oamenii care ma nsoteau purtau vesminte foarte saracacioase. Portarul mnastirii mi-a iesit nainte. Pe vremea fericita cnd fusesem bogat, l cinstisem de m ulte ori, iar omul, cumsecade, mi pastrase o amintire plina de recunostinta. El m i-a povestit convorbirea care avusese loc ntre abate si staret. Lucrul acesta nu m-a mirat; stiam ca nu trebuie sa m-astept la vreo binefacere din partea prea cu cernicului om. "- Fiti binevenit ? continua calugarul portar ? sosirea dumneavoastra i va face p lacere staretului. Fara ndoiala ca domnul abate va fi mai putin fericit, caci se si crede proprietarul frumoasei dumneavoastra locuinte. n sala veti gasi multa lu me, gentilomi, mai multi lorzi. Sper, sir Richard, ca n-ati dat crezare vorbelor mieroase ale superiorului nostru si ca aduceti banii" ? mai spuse portarul pe u n ton de prieteneasca ngrijorare. L-am linistit pe bunul calugar si am intrat numai eu n sala unde toata lumea acee a adunata n mare consiliu lua masuri ca sa mi se aduca la cunostinta exproprierea domeniilor mele. Nobila adunare a fost att de uluita cnd m-a vazut, nct s-ar fi zis ca eram un strigoi nfricosator venit dinadins de pe aceea lume ca sa le rapesc o prada rvnita cu atta lacomie. Am salutat sfios preacinstita adunare si, cu un aer de prefacuta umilinta, i-am spus abatelui: "- Domnule abate, mi-am tinut fagaduiala, iata-ma." "- Mi-ati adus banii?" ntreba repede sfintia sa. "- Din pacate, nici un penny"... Un zmbet de fericire nflori pe buzele generosului meu creditor. "- Atunci de ce ai mai venit, daca nu esti n masura sa-ti achiti datoria?" "- Am venit sa va rog, cu tot respectul, sa-mi ngaduiti un ragaz de cteva zile." "- Cu neputinta; dupa ntelegerea noastra, trebuie sa-mi platesti chiar astazi. Da ca nu poti s-o faci, proprietatile tale sunt ale mele; de altfel, asa a hotart si marele judecator. Asa este, milord?" M-am prefacut ca sunt deznadajduit si l-am rugat pe abate sa-i fie mila de mine si sa ma mai ngaduie trei zile. I-am nfatisat soarta cruda care o astepta pe sotia mea si pe copii daca i-ar fi alungat din casa lor. Abatele a ramas surd la ruga mintile mele; plictisit de prezenta mea, mi porunci sa parasesc sala numaidect. Sc os din sarite din pricina purtarii lui urte, am ridicat semet fruntea si, naintnd n mijlocul salii, am pus pe masa un sac plin cu bani. "- Iata cele patru sute de monede de aur pe care mi le-ati mprumutat; ceasul amie zii nca n-a sunat, asa ca am ndeplinit toate obligatiile din ntelegerea pe care am n cheiat-o amndoi si, n ciuda vicleniilor dumneavoastra, proprietatile mele nu-si vo r schimba stapnul." Nu poti sa-ti nchipui, draga Robin ? zise rznd cavalerul, uimirea, turbarea, furia abatelui; ntorcea capul cnd la dreapta, cnd la stnga, deschidea ochii, bolborosea cu vinte fara noima. Parca era nebun. Dupa ce m-am bucurat o clipa de privelistea a

sta de furie muta, am iesit din sala si m-am dus la casuta portarului. Acolo neam mbracat cu vesminte pe potriva si eu si oamenii mei, si, nsotiti de o escorta v rednica de rangul meu, am intrat din nou n sala. Toata lumea a fost foarte uimita cnd a vazut schimbarea survenita n nfatisarea mea; calm, am naintat pna naintea jiltu lui ocupat de marele judecator si i-am spus tare si raspicat: "- Ma adresez dumneavoastra, milord, ca sa va ntreb, n prezenta onorabilei adunari care va nconjura, daca, dupa ce am ndeplinit toate conditiile din ntelegerea pe ca re am semnat-o, pamnturile si castelul de la Plaine nu sunt si ramn ale mele? "- Sunt ale dumneavoastra" ? raspunse n sila judecatorul. M-am nclinat n fata acestei hotarri drepte si am parasit mnastirea cu sufletul plin de bucurie. n drum spre casa mi-am ntlnit sotia si copiii. "- Fiti fericiti, scumpii mei ? le-am spus mbratisndu-i ? si rugati-va pentru Robi n Hood, caci fara el, acum am fi fost niste bieti cersetori. Si-acum sa cautam s a-i aratam generosului Robin Hood ca nu uitam binele pe care ni l-a facut." Ne-am apucat de lucru chiar de a doua zi, iar pamntul meu, bine lucrat, mi-a daru it curnd banii pe care mi i-ai mprumutat. Draga Robin, ti-aduc cinci sute de moned e de aur, o suta de arcuri facute din cel mai bun lemn de tisa si tot attea saget i si tolbe si, pe deasupra, ti daruiesc trupa de oameni a caror tinuta frumoasa a i admirat-o adineauri. Oamenii sunt bine narmati si fiecare din ei are un strasni c cal de lupta. Primeste-i sa te slujeasca; o vor face cu recunostinta si cu cre dinta. - Mi-as pierde stima fata de mine nsumi daca as primi acest dar bogat, draga cava lere ? zise Robin, vadit emotionat. Nu vreau sa primesc nici macar banii pe care mi i-ai adus. Marele chelar al mnastirii Sfnta Maria a luat masa cu mine azi-dimi neata, iar cheltuiala pe care a facut-o aici ne-a adus n lada sute de monede de a ur. Nu iau niciodata bani de doua ori n aceeasi zi; am luat aurul calugarului n lo cul banilor tai, asa ca fata de mine esti achitat. Stiu, draga cavalere, ca veni turile proprietatii tale s-au micsorat din pricina pretentiilor regelui, de acee a ele trebuiesc crutate. Gndeste-te la copiii tai; eu sunt bogat, normanzii trec mereu pe meleagurile astea si sunt plini de aur. Sa nu mai vorbim de servicii si de recunostinta, macar de ti-as putea fi de folos ntru prosperitatea averii tale si fericirea celor pe care-i iubesti. - Ai un fel att de nobil si de generos de a te purta ? raspunse nduiosat sir Richa rd ? nct mi s-ar parea ca savrsesc o necuviinta insistnd sa primesti darurile pe car e le refuzi. - Da, domnule cavaler si sa nu mai vorbim de asta ? zise vesel Robin. Dar spunemi, cum se face ca ai venit att de trziu la ntlnire? - Venind ncoace ? raspunse sir Richard ? am trecut printr-un sat unde avea loc o n trecere ntre cei mai voinici oameni din partile de apus ale tarii: erau ocupati s a se lupte ntre ei. Premiul harazit nvingatorului era un taur alb, un cal, o sa cu un capastru batut n tinte de aur, o pereche de manusi de otel, un inel de argint si un butoi cu vin vechi. M-am oprit si eu o clipa ca sa privesc lupta. Unul di n luptatori de statura potrivita dadea dovada de atta putere, nct era limpede ca pr emiile aveau sa-i ncununeze triumful. ntr-adevar, dupa ce si-a dobort toti adversar ii, a ramas singur n picioare, stapn desavrsit pe cmpul de lupta. Era gata sa i se d ea toate lucrurile pe care pe drept le cstigase, cnd cineva l-a recunoscut ca facnd parte din ceata dumitale. - Si era ntr-adevar, unul din oamenii mei? se grabi Robin sa ntrebe. - Da, se numea Gaspard. - Asadar, viteazul Gaspard a cstigat premiul? - Le-a cstigat pe toate, nsa, sub motiv ca facea parte din ceata oamenilor veseli, nu voiau sa i le dea. Gaspard si-a aparat dreptul cu ndrazneala. Atunci doi sau trei luptatori s-au apucat sa puna lnga numele tau vorbe de ocara. Ar fi trebuit sa vezi cu ce forta si cu ce plamni ti-a luat Gaspard apararea. Vorbea asa de tar e si dadea din mini att de bine, nct cutitele au fost scoase din teaca. Bietul tau G aspard era gata sa fie biruit de numarul si de viclenia dusmanilor sai, cnd, ajut at de oamenii mei, i-am pus pe toti pe fuga. Dupa ce i-am facut acest mic servic iu viteazului baiat, i-am dat cinci monede de aur pentru butoiul cu vin si i-am poftit pe fugari sa faca degraba cunostinta cu continutul acestuia. Asa cum ti nch ipui, n-au avut nimic mpotriva. Iar eu l-am luat cu mine pe Gaspard, ca sa-l scap

de razbunarea pe care o ntrziasem. - Draga cavalere, ti multumesc ca ai luat apararea unuia din vitejii mei slujitor i; cel care, cu puterea lui, mi ajuta tovarasii are dreptul la prietenia mea vesn ica. Daca ai sa ai vreodata nevoie de mine, da-mi de veste si bratul si punga me a vor fi ale tale. - Te voi socoti ntotdeauna un adevarat prieten raspunse cavalerul ? si sper ca si tu, Robin, vei face la fel fata de mine. Ultimele ceasuri ale dupa-amiezii se scursera n veselie, iar catre seara, sir Ric hard i nsoti pe Robin, pe Will si pe Micul-John la castelul din Barnsdale, unde er au adunati toti membri familiei Gamwell. Sir Richard nu-si putu stapni zmbetul, admirnd pe cele zece femei ncntatoare care i fu ra prezentate. Dupa ce Will atrase atentia cavalerului asupra frumoasei sale Mau d, l lua deoparte si-l ntreba la ureche daca a mai vazut vreodata un chip mai ncntat or dect acela al sotiei sale. Cavalerul ncepu sa rda si-i sopti lui Will ca ar fi l ipsit de curtenie fata de celelalte doamne daca ar ndrazni sa-si ngaduie sa martur iseasca cu glas tare ceea ce gndeste despre frumoasa Maud. ncntat de acest raspuns gratios, Will si mbratisa sotia, ncredintat ca el este cel mai norocos dintre soti si omul cel mai fericit din lume. Dupa caderea noptii, sir Richard parasi Barnsdale si, nsotit de o parte din oamen ii lui Robin ca sa-i calauzeasca prin padure, intra curnd, cu suita-i numeroasa, n incinta castelului de la Plaine. Capitolul X Seriful din Nottingham (vorbim de lordul Fitz Alwine, de fericita amintire), afln d ca Robin Hood si o parte din oamenii lui sunt plecati n Yorkshire, socoti ca ar fi cu putinta ca, ajutat de o trupa numeroasa de soldati viteji, sa descotorose asca padurea Sherwood de tlharii care, lipsiti de seful lor, s-ar gasi n imposibil itate de a se apara. Planuind aceasta expeditie, lordul Fitz Alwine si propunea s a supravegheze marginile batrnei paduri ca sa-l poata aresta pe Robin cnd acesta a vea sa se ntoarca. Dupa cum stim, soldatii baronului nu erau niste eroi ai curaju lui, de aceea baronul aduse de la Londra o trupa de soldati viteji si-i pregati chiar el pentru vnatoarea pe care avea de gnd s-o porneasca mpotriva proscrisilor. Oamenii veseli cunosteau atta lume la Nottingham, nct fura nstiintati de soarta ce l i se pregatea de catre milostivul baron, mai nainte chiar, ca acesta sa fi hotart ziua cnd trebuia sa aiba loc sngeroasa batalie. Acest interval de timp le dadu pad urarilor ragazul trebuitor ca sa se pregateasca pentru a ntmpina trupele seniorulu i. Ispititi din cale afara de momeala unei mari rasplate, oamenii baronului mergeau la atac avnd o nfatisare brava de nenfrnt. Dar abia patrunsera n padure, ca o ploaie ucigatoare de sageti se abatu asupra atacatorilor, nct jumatate dintre ei acoperi pamntul cu cadavre. Prima salva fu urmata de a doua, mai vie, mai naprasnica, ma i ucigatoare; fiecare sageata si atingea tinta, iar tragatorii ramneau nevazuti. Dupa ce bagara spaima si dezordinea n rndurile vrajmasilor, padurarii tsnira din as cunzatorile lor si, scotnd strigate nfricosatoare, doborra la pamnt pe toti cei care ncercau sa se mpotriveasca. O panica nfricosatoare mprastie trupa, care, ntr-o neornd uiala de nedescris, se ntoarse la castelul din Nottingham. n aceasta lupta ciudata n-a fost ranit nici macar un singur om din ceata padurarilor veseli. Spre seara , odihniti, cu fortele refacute si bine dispusi cum fusesera nainte de lupta, ei adunara pe nasalii trupurile soldatilor ucisi si le asezara n fata portilor caste lului lordului Fitz Alwine. Furios si disperat, baronul si petrecu noaptea gemnd de necaz. si acuza oamenii, si spuse ca a fost parasit de sfntul lui patron, nvinui toata lumea de nfrngerea armate i sale si se declara un sef viteaz, victima a relei credinte a subordonatilor sa i. A doua zi, spre seara, dupa aceasta trista ntmplare, lordul Fitz Alwine primi v izita unui normand, un prieten de-al sau, care venise nsotit de vreo cincizeci de oameni. Baronul i povesti nefericita ntmplare, adaugnd, fireste, ca sa-si motiveze vesnicele nfrngeri, ca ceata lui Robin Hood era invizibila.

- Draga baroane ? spuse linistit sir Guy de Gisborne (asa se numea vizitatorul) ? chiar daca Robin Hood ar fi dracu n carne si oase si daca mi s-ar nazari sa-i s mulg coarnele, as face-o. - Vorbele nu-s fapte, draga prietene ? raspunse acru batrnul senior ? usor de zis : "Dac-as vrea, as face asa si pe dincolo". Ma-ndoiesc ca puteti pune mna pe Robi n Hood. - Daca as vrea sa-l nhat ? raspunse normandul, cu nepasare ? n-as avea nevoie sa fiu attat. Ma simt destul de puternic ca sa mblnzesc un leu si, la urma urmei, Robi n Hood nu-i dect un om; un om destoinic, recunosc, dar nu o faptura draceasca si de negasit. - Puteti sa spuneti ce vreti, sir Guy ? adauga baronul, vadit hotart sa-l mpinga p e normand sa ntreprinda o actiune mpotriva lui Robin Hood ? dar nu exista n toata A nglia un singur om, fie el taran, soldat sau mare senior, n stare sa faca sa se p lece dinaintea lui capul acestui viteaz proscris. El nu se teme de nimic, nu-i e frica de nimic, o armata ntreaga nu l-ar nspaimnta. Sir Guy de Gisborne zmbi cu dispret. - Nu ma ndoiesc ctusi de putin ? replica el ? de curajul acestui viteaz proscris; n sa marturisiti, baroane, ca pna azi Robin Hood n-a avut de luptat dect cu niste fa ntome. - Ce face?! striga baronul, profund jignit n amorul lui propriu de comandant gene ral. - Chiar asa, fantome, o repet, batrnul meu prieten. Soldatii dumneavoastra sunt p lamaditi, nu din carne si oase, ci din noroi si lapte. Cine a mai vazut asemenea caraghiosi? Sa fuga din fata sagetilor proscrisilor si doar numele lui Robin Ho od sa-i bage-n sperieti?! A, daca as fi fost eu n locul dumneavoastra!... - Ce-ati fi facut? ntreba grabit baronul. - L-as fi spnzurat pe Robin Hood. - Pentru asta nu-mi lipseste nici dorinta, nici vointa ? raspunse mhnit baronul. - mi dau prea bine seama, baroane: ci puterea. Eh, este o adevarata fericire pent ru vrajmasul dumneavoastra ca nu s-a gasit niciodata fata n fata cu mine. - Ha, ha! exclama baronul, rznd. Caci altfel l-ati fi strapuns cu lancea, nu-i asa ? Ma faceti sa rd, prietene, cu ngmfarea dumneavoastra. Lasati, lasati si dumneavoa stra ati tremura din cap pna-n picioare numai daca v-as spune: "Uite-l pe Robin H ood!" Normandul sari de pe scaun. - Sa stiti ? zise el, furios ? ca mie nu mi-e frica nici de oameni, nici de drac u, nici de nimeni pe lumea asta si, la rndul meu, va sfidez fiindca ati crezut ca ma puneti ntr-o situatie mai presus dect curajul meu. Si pentru ca numele lui Rob in Hood a servit ca punct de plecare al discutiei noastre, va cer ca o favoare s a ma puneti pe urmele acestui om pe care va place sa-l socotiti de nebiruit fiin dca n-ati putut sa-l biruiti. Am sa ma fac luntre si punte ca sa-l prind, sa-i t ai urechile si sa-l spnzur de picioare, nici mai mult, nici mai putin, ntocmai ca pe un porc. Unde poate fi ntlnit acest om puternic? - n padurea de la Barnsdale. - La ce departare de Nottingham se afla aceasta padure? - Se poate ajunge acolo n doua ceasuri mergnd pe drumuri ocolite si cum as fi nemngi at, sir Guy, daca vi s-ar ntmpla o nenorocire din vina mea, daca mi ngaduiti, as ada uga oamenii mei la ai dumneavoastra ca sa mergem mpreuna n cautarea ticalosului. A m aflat dintr-un izvor vrednic de ncredere ca pentru moment el este despartit de cea mai mare parte din ceata lui; deci ne va fi usor, daca actionam cu prudenta, sa ncercuim brlogul tlharilor, sa-l nhatam pe seful lor si sa lasam ceata n seama dr eptei razbunari a soldatilor nostri. Ai mei au avut mult de suferit n padurea She rwood, asa ca vor fi foarte fericiti sa-si ia o revansa rasunatoare. - Primesc cu mare placere propunerea dumneavoastra att de ndatoritoare, draga prie tene ? raspunse normandul ? deoarece mi va da putinta sa va dovedesc ca Robin Hoo d nu este nici drac, nici om invizibil si pentru ca, nu numai lupta dintre mine si proscrisul acesta sa fie egala, ci si pentru a va arata ca nu ma gndesc sa umb lu cu dedesubturi, am sa ma mbrac ca un om de rnd si am sa ma lupt corp la corp cu Robin Hood. Baronul nu lasa o clipa sa se ghiceasca placerea pe care i-o pricinuia raspunsul

mndrului sau oaspete si, pe un ton temator si afectuos, ndrazni sa faca totusi un ele observatii sfioase asupra primejdiei la care se expunea minunatul sau priete n, asupra imprudentei de a folosi o deghizare care avea sa-l puna n contact direc t cu un om renumit pentru ndemnarea si forta lui fizica. Normandul, plin de o vanitoasa ncredere n el, reteza scurt nentemeiatele temeri ale baronului, care, cu o graba remarcabila pentru vrsta lui, se duse sa dea ordin t rupei sale sa se narmeze. Un ceas mai trziu, sir Guy de Gisborne si lordul Fitz Al wine, nsotiti de vreo suta de oameni si avnd un aer de cuceritori, pornira pe drum ul care avea sa-i duca n padurea Barnsdale. Baronul si noul sau aliat se ntelesera ca acesta din urma sa-l lase pe Fitz Alwine sa duca trupa ntr-un loc din padure dinainte hotart, n vreme ce sir Guy, ocrotit de vesmntul sau de om de rnd mpotriva or icarei ncercari rauvoitoare trebuia sa se ndrepte n alta directie, sa-l caute pe Ro bin Hood, sa se lupte cu el, fie de voie, fie de nevoie si, binenteles, sa-l trim ita pe lumea cealalta. Izbnda normandului ? caci pentru el izbnda era nendoielnica ? avea sa fie vestita baronului printr-un cntec deosebit, cu un corn de vnatoare. La chemarea triumfala a cornului, seriful urma sa anunte victoria normandului si sa porneasca n galopul cailor spre locul unde se daduse lupta. Dupa constatarea victoriei, la vederea cadavrului lui Robin Hood, soldatii urmau sa rascoleasca d esisurile, hatisurile, adaposturile subterane si sa ucida sau sa faca prizonieri , dupa bunul lor plac, pe toti proscrisii care din nefericire le-ar fi cazut n mna . n timp ce trupa nainta cu grija si n tacere spre marginea padurii din Barnsdale, Ro bin Hood statea ntins fara grija sub copacul "ntlnirii" si dormea adnc. Micul-John, asezat la picioarele sefului sau, veghea asupra odihnei lui, gndindu-se la calita tile inimii si ale spiritului ncntatoarei sale sotii, blnda Winifred, cnd deodata fu trezit din aceasta dulce visare ,de tipatul ascutit al unui sturz, care, asezat jos pe o craca n copacul "ntlnirii", fluiera din rasputeri batnd din aripi. Ciripit ul acesta strident l trezi brusc pe Robin, care se ridica cu un gest de teama. - Ce s-a ntmplat, draga Robin? zise John. - Nimic ? raspunse tnarul, venindu-si n fire. Am visat si nici nu-mi vine sa spun ca mi-a fost frica. Parca eram atacat de doi oameni de rnd; ma bateau fara mila, iar eu le ntorceam loviturile cu vrf si ndesat. Cu toate acestea era gata-gata sa f iu nvins, vedeam cum moartea si ntinde minile spre mine, cnd deodata o pasare, venind nu stiu de unde, mi-a spus pe limba ei cntatoare: "Curaj, am sa-ti trimit ajutor !" M-am trezit si nu vad nici primejdia, nici pasarea; asadar, orice vis e o min ciuna ? spuse rznd Robin. - Eu nu sunt de parerea dumitale, capitane ? raspunse ngndurat John ? caci o parte din vis s-a dovedit. Adineauri, chiar pe ramura care te-atinge, cnta de te asurz ea un sturz. Cnd te-ai trezit, l-ai speriat si a fugit. Poate ti vestea... ceva. - Ei, asta-i acum! Am ajuns sa fim superstitiosi, prietene John? ntreba vesel Rob in. Haide, la vrsta noastra, ar fi caraghios; sa lasam copilariile astea pe seama fetelor si a baieteilor, dar noi!... Totusi ? continua Robin ? este poate ntelep t sa fim atenti la tot ce se ntmpla, mai ales ntr-o viata att de plina de neprevazut cum este a noastra. Cine stie, poate ca sturzul ne-o fi spus: "Santinela, atent ie!", iar noi suntem santinelele naintate ale unei trupe de viteji. nainte deci, o primejdie prevenita este n parte nlaturata! Robin suna din corn, iar oamenii veseli, raspnditi prin luminisurile dimprejur, s osira la chemarea lui. Robin i trimise pe drumul ce cobora spre York, caci numai din partea aceea s-ar fi putut teme de vreun atac, iar el, nsotit de John, pleca sa cerceteze partea cealalta a padurii. Willlam, mpreuna cu doi padurari voinici, o lua pe drumul spre Mansfeld. Dupa ce iscodira din priviri potecile si drumurile catre care se ndreptasera oame nii lor, Robin si John pornira si ei pe drumul urmat de Will Roscovanul. Acolo, la o cotitura a vaii, ntlnira un om, cu trupul nfasurat ntr-o piele de cal n chip de vesmnt. Pe vremea aceea, aceasta ciudata mbracaminte era la mare pret n rndurile cel or din Yorkshire, care se ocupau mai ales cu cresterea cailor. Noul venit purta la sold o sabie si un pumnal, iar chipul lui, pe care sta ntiparita cruzimea, mar turisea cu prisosinta ca omul era obisnuit sa ucida cu aceste arme. - Ah! Ah! exclama Robin, zarindu-l. Pe legea mea, iata un strasnic ticalos! De d eparte duhneste o crima! Am sa-l ntreb si daca nu raspunde cinstit la ntrebarea me

a, am sa ncerc sa-i vad culoarea sngelui. - Seamana cu un cine nzestrat cu colti zdraveni, draga Robin; fii atent, rami aici sub copac, ma nsarcinez eu sa-i aflu numele, prenumele si nsusirile. - Draga John ? spuse repede Robin ? simt ceva ciudat pentru vlajganul acesta. La sa-ma sa-l tesal n felul meu. De mult timp nu m-am mai batut cu cineva si, pe mai ca lui Dumnezeu, sfnta mea protectoare, daca as pleca urechea la vorbele voastre, n-as putea sa schimb nici macar un pumn cu cineva. Fii atent, prietene John ? a dauga Robin, dragastos ? va veni o vreme cnd, lipsindu-mi un potrivnic, am sa fiu silit sa te snopesc n bataie; ei, doar asa ca sa-mi deprind mna; iar tu, din pric ina asta, vei fi victima propriei tale bunavointe. Du-te sa-l ajungi pe Will din urma si nu veniti la mine pna nu veti auzi cntecul victorios al cornului. - Vointa ta e lege pentru mine, Robin Hood ? raspunse suparat John ? iar eu mi fa c o datorie din a te asculta, desi o fac fara tragere de inima. Sa-l lasam pe Robin sa-si urmeze calea n ntmpinarea strainului si sa-l urmarim pe M icul-John, care, ca un rob credincios poruncii sefului sau, se grabea sa-l ajung a pe William, plecat, mpreuna cu doi oameni, pe drumul mare ce ducea spre Mansfel d. La vreo trei sute de metri de locul unde l lasase pe Robin, gata sa intre n vorba cu strainul, Micul-John l gasi pe Will Roscovanul si pe cei doi tovarasi ai lui nc rucisndu-si sabiile cu o duzina de soldati. John scoase un strigat si, dintr-o sa ritura, fu alaturi de tovarasii lui. Dar primejdia, foarte greu de nlaturat, deve ni si mai si cnd un zanganit de arme si un tropot de cai atrase atentia tnarului s pre capatul drumului. Acolo, n penumbra proiectata de copaci, aparu o companie de soldati n fruntea carora salta n mers un cal acoperit cu valtrapuri bogate. Pe ca l sta mndru, cu sulita pregatita da atac, seriful din Nottingham. John se arunca n ntmpinarea noilor veniti, si pregati arcul si trase n baron. Miscari le tnarului se succedara cu atta rapiditate si violenta, nct arcul, prea ntins, se frn se de parca ar fi fost de sticla. John lasa sa-i scape un blestem la adresa sage tii inofensive si nhata alt arc, pe care i-l ntinsese un proscris ranit de moarte de soldatii cu care se lupta William. Baronul ntelese gestul si intentia arcasulu i, el se apleca pe grumazul calului, facndu-se una cu trupul animalului. Sageata harazita sa-i aduca moartea trnti n colbul drumului un soldat care se afla n spatel e sau. Prabusirea tovarasului lor scoase din sarite ntreaga trupa, care, ferm hot arta sa obtina victoria si vazndu-se superioara n privinta numarului, dadu pinteni cailor si nainta cu repeziciune. Dintre cei doi tovarasi ai lui William, unul fusese ucis, iar al doilea continua sa lupte, nsa era lesne de nteles ca ceasul nfrngerii lui va suna curnd. John si dadu seama de pericolul la care se expune varul sau; el se arunca n mijlocul luptator ilor, l smulse pe Will din minile lor si-i striga sa fuga. - Niciodata! raspunse hotart Will. - Te rog, Will ? zise John n timp ce-si izbea vrajmasii. Du-te si cauta-l pe Robi n Hood si cheama oamenii nostri. Vai! Astazi iarba verde va fi naclaita de ruri d e snge. Cntecul sturzului a fost o prevestire. William se supuse rugamintii varului sau; era usor de nteles toata gravitatea sit uatiei, vaznd numarul soldatilor care ncepusera sa navaleasca n luminis. Lovi cu se te ntr-un om care ncerca sa-i taie calea si disparu n desis. Micul-John se lupta ca un leu, dar era nebunie curata sa lupti singur mpotriva att or dusmani. John fu nvins, el cazu; soldatii i legara picioarele si minile si-l pro ptira de trunchiul unui copac. Sosirea baronului avea sa hotarasca soarta sarman ului nostru prieten. Chemat cu strigate puternice, lordul Fitz Alwine dadu fuga n tr-un suflet. La vederea prizonierului, un zmbet de ura satisfacuta dadu chipului sau o expresie de ferocitate. - Aha! exclama el, gustnd, beat de fericire, bucuria triumfului. Iata-te n minile m ele, prajina a padurii! Ai sa-mi platesti scump obraznicia ta nainte de a te trim ite pe lumea cealalta. - Pe legea mea! rosti John, foarte linistit, desi si musca cu furie buza de jos. La orice chinuri v-ar placea sa ma supuneti, ele nu va vor putea face sa uitati ca viata dumneavoastra a stat n mna mea si ca, daca azi aveti putinta sa-i martiri zati pe saxoni, asta se datoreste numai bunatatii mele. Acum, luati aminte: Robi n Hood va sosi ndata, dar pe el nu-l veti nfrnge la fel de lesne cum m-ati nfrnt pe m

ine. - Robin Hood! exclama rnjind baronul. Robin Hood o sa auda foarte curnd sunndu-i ul timul ceas. Am dat ordin sa i se taie capul, iar trupul sa fie lasat aici, n padu re, ca sa slujeasca drept hrana lupilor hamesiti. Soldati ? adauga baronul, ntorcn du-se spre doi oameni, sclavi supusi la poruncile sale ? asezati-l pe ticalosul asta n spinarea unui cal si s-asteptam aici, fara a ne departa, ntoarcerea lui sir Guy; banuiesc ca ne va aduce capul ticalosului de Robin Hood. Oamenii descalecara si ramasera lnga cai, gata sa ncalece pe data, daca ar fi fost nevoie, iar baronul, asezat n largul lui pe o movila de iarba, astepta rabdator sunetul cornului lui sir Guy de Gisborne. S-o lasam pe senioria sa sa se odihneasca dupa atta oboseala si sa vedem ce s-a p etrecut ntre Robin Hood si necunoscutul cu vesmnt din piele de cal. - Buna dimineata! zise Robin, apropiindu-se de strain. Judecnd dupa arcul strasni c pe care-l tineti n mna, s-ar putea crede ca sunteti un arcas viteaz si cinstit. - Am pierdut drumul ? replica strainul, nebinevoind sa raspunda la reflectia int erogativa care-i fusese adresata ? si ma tem sa nu ma ratacesc prin acest labiri nt de rascruci, luminisuri si poteci. - Cunosc bine toate drumurile din padure, messire ? raspunse Robin Hood, cuviinc ios ? si daca ati binevoi sa-mi spuneti n ce parte a padurii vreti s-ajungeti, va pot sluji de calauza. - Nu ma duc ntr-un loc anume ? zise strainul, cercetndu-si cu atentie interlocutor ul. Vreau sa m-apropii de inima padurii, caci am toate motivele sa cred ca acolo voi ntlni un om cu care mi-ar fi nespus de placut sa schimb doua-trei vorbe. - De buna seama, omul acela va este prieten, nu? ntreba Robin, cu amabilitate. - Nu ? raspunse repede strainul. Este un nemernic, cel mai primejdios dintre nem ernici, un proscris care merita sa fie spnzurat. - Ah! Ah! exclama Robin, mereu cu zmbetul pe buze. Pot oare sa va-ntreb numele ac estui client pentru spnzuratoare, fara a savrsi o indiscretie? - Cum sa nu! l cheama Robin Hood si, vezi, tinere, as da bucuros o duzina de mone de de aur ca sa am placerea sa ma-ntlnesc cu el. - Draga domnule ? zise Robin ? felicitati-va pentru ntmplarea care m-a scos n calea dumneavoastra, caci pot, fara a pune la ndoiala generozitatea dumneavoastra, sa va duc pna la Robin Hood. ngaduiti-mi numai sa va-ntreb cum va numiti. - Ma numesc sir Guy de Gisborne, sunt bogat si am un mare numar de vasali. Dupa cum va puteti da seama, vesmntui meu este o deghizare iscusita. Robin Hood nu se va feri de un nenorocit att de prost mbracat si ma va lasa sa m-apropii de el. Tot ul e numai sa stiu unde se afla. Si-atunci, cnd mi va fi la ndemna, va muri, v-o jur , fara a avea nici ragazul, nici posibilitatea sa se apere; am sa-l ucid fara mi la. - Robin Hood v-a facut, desigur, mult rau, nu? - Mie? Nimic! Pna acum cteva ceasuri nici macar nu auzisem de numele lui si, cum o sa vedeti, daca ma veti nsoti pna la el, chipul meu i este cu desavrsire necunoscut . - Atunci de ce vreti sa-i luati viata? - N-am nici un motiv, doar fiindca asa mi place mie. - Ciudata placere, ngaduiti-mi sa va spun, si-apoi, va plng din suflet ca aveti as emenea gnduri sngeroase. - Ei bine, va-nselati, nu sunt un om rau si fara natngul de Fitz Alwine, la ceasu l la care va vorbesc, as fi fost n drum spre casa. El m-a ndemnat sa pornesc n acea sta aventura, ndoindu-se ca l-as putea dobor pe Robin Hood. Deci, fiind n joc amoru l meu propriu, trebuie cu orice pret sa nving. A, dar pentru ca veni vorba ? adau ga sir Guy ? acum ca eu v-am spus cum ma cheama, cine sunt si ce planuri am, e rn dul dumneavoastra sa raspundeti la ntrebarile mele. Cine sunteti? - Cine sunt eu? repeta Robin, cu glas tare si privind grav. Ai sa vezi: sunt con tele de Huntingdon, regele padurii; eu sunt omul pe care-l cauti, sunt Robin Hoo d! Normandul facu un salt napoi. - Atunci pregateste-te sa mori! striga el, tragndu-si sabia din teaca. Sir Guy Gi sborne n-are dect un cuvnt: a jurat sa te ucida si vei muri! Fa-ti rugaciunea, Rob in Hood, caci peste cteva clipe cornul meu de vnatoare va vesti nsotitorilor mei ca

re se afla undeva pe-aproape ca seful proscrisilor nu mai este dect un cadavru ci umpavit, un cadavru fara cap. - nvingatorul are dreptul si puterea de a hotar ce sa faca cu trupul potrivnicului sau ? raspunse rece Robin Hood. n garda deci! Ai jurat sa nu ma cruti, jur si eu , la rndul meu, daca Sfnta Fecioara mi va harazi victoria, sa ma port dupa cum meri ti. Haide, nici o ndurare nici pentru unul, nici pentru celalalt; viata si moarte a stau fata-n fata! Acestea fiind zise, cei doi adversari si ncrucisara spadele. Normandul era nu numa i un adevarat Hercule, dar era si foarte priceput n arta scrimei. El l ataca pe Ro bin cu atta furie, nct tnarul, ncoltit de aproape, fu silit sa dea napoi si se mpiedic de radacinile unui stejar. Sir Guy, cu ochiul la fel de ager ca si mna, si dadu p e loc seama de avantajul pe care l obtinuse, si dubla loviturile si, de mai multe ori, Robin simti ca spada i tremura n mna-i nclestata pe garda. Pozitia lui Robin de venea ngrijoratoare: stnjenit n miscari de radacinile noduroase ale copacului care i zgriau gleznele, el nu putea nici sa nainteze, nici sa dea napoi. Se hotar atunci s a iasa din cercul n care se gasea nchis si, avntndu-se ca un cerb ncoltit, sari n ceal alta parte a potecii, dar facnd acest salt, ntlni o creanga trtoare care i se prinse de piciorul stng, asa ca se rostogoli n colbul drumului. Robin vazu primejdia, nchi se ochii si murmura cu ardoare: - Sfnta maica a lui Dumnezeu, vino-mi n ajutor! Sfnta Fecioara, te-nduri oare sa ma lasi n voia astui normand ticalos ca sa ma ucida? Abia ispravi Robin de rostit aceste cuvinte, pe care sir Guy nu ndrazni sa le ntre rupa, socotindu-le, fara ndoiala, un act de pocainta, ca deodata simti o noua vla ga curgndu-i n vine; ntoarse vrful spadei spre dusman si, n vreme ce acesta cauta sa n departeze arma amenintatoare, Robin sari n picioare, aflndu-se, liber si puternic, n mijlocul drumului. Lupta, ntrerupta o clipa, rencepu cu o noua furie; nsa victori a si schimbase fata, ea trecuse de partea lui Robin. Sir Guy, dezarmat si atins n piept, cazu fara sa scoata un cuvnt: murise. Dupa ce multumi lui Dumnezeu pentru victoria dobndita, Robin se ncredinta ca sir Guy si daduse cu adevarat ultima sufla re si, privind chipul normandului, si aminti ca omul acesta nu venise singur sa-l caute, ca adusese cu el o trupa de soldati si ca trupa aceasta, ascunsa undeva n padure, astepta semnalul cornului de vnatoare. "Cred ca ar fi cuminte ? si zise n gnd Robin ? sa vad daca vitejii astia nu sunt cumva soldatii baronului Fitz Alwin e si sa-mi dau singur seama de negraita placere pe care i-ar pricinui-o vestea m ortii mele. Am sa ma-mbrac cu hainele lui sir Guy, am sa-i tai capul si am sa-i atrag aici pe rabdatorii lui tovarasi." Robin Hood l dezbraca pe normand de o parte din vesminte, pe care si le puse el, cu toate ca simtea un fel de sila. Cnd si arunca pe umeri si pielea de cal, puteai sa juri ca este sir Guy de Gisborne n carne si oase. Dupa ce se deghiza si aseza capul normandului n asa fel ca sa nu fie recunoscut la prima vedere, Robin Hood suna din corn. Un strigat de triumf raspunse chemarii tnarului, care se repezi n g raba spre locul de unde se auzeau glasurile vesele. - Ascultati, ascultati cu luare-aminte! striga Fitz Alwine, ridicndu-se de jos. E ste oare ntr-adevar cornul lui sir Guy? - Da milord ? raspunse un om care facea parte din trupa cavalerului ? este cornu l sau, nu ncape ndoiala; cornul stapnului meu are un sunet deosebit. - Atunci, victoria-i a noastra! izbucni seniorul. Viteazul si mndrul sir Guy l-a ucis pe Robin Hood. - O suta de sir Guy n-ar fi n stare sa-l loveasca pe Robin Hood, daca l-ar ataca pe rnd si-n mod cinstit! racni bietul John, desi o cumplita neliniste i strngea ini ma. - Taca-ti gura, neghiob cu picioare lungi! se rasti baronul la ei. Si daca ai oc hi buni, uita-te colo n marginea luminisului si-ai sa-l vezi ndreptndu-se spre noi n goana pe nvingatorul sefului tau ticalos, ai sa-l vezi pe viteazul sir Guy de Gi sborne. John se nalta si, dupa spusele baronului, vazu un om, pe jumatate nfasurat ntr-o pi ele de cal. Robin imita att de bine mersul cavalerului, nct John crezu ca recunoast e n el pe necunoscutul pe care-l lasase stnd de vorba cu prietenul sau. Un strigat de furie neputincioasa tsni din pieptul lui John. - Ah, ticalosul! Nelegiuitul! striga tnarul, disperat. L-a omort pe Robin Hood! L-

a omort pe cel mai viteaz saxon din toata Anglia! Razbunare, razbunare, razbunare ! Robin Hood are prieteni, iar n comitatul Nottingham se gasesc mii de mini care v or izbuti sa-l pedepseasca pe ucigas. - Fa-ti mai bine ultima rugaciune, cine si lasa-ne n pace! striga baronul. Stapnul tau e mort si curnd ai sa-i calci si tu pe urme. Fa-ti rugaciunea ca sa-ti cruti sufletul de chinurile la care ti va fi supus trupul. Crezi ca amenintnd cu blestem ele tale zadarnice pe nobilul cavaler care a curatat pamntul de un ticalos, ai sa dobndesti vreun drept la mila noastra? Apropie-te, viteazule sir Guy ? continua Fitz Alwine, adresndu-se lui Robin Hood, care se apropia repede. Meriti toata lau da si recunostinta noastra: ai scapat tara de tlhari, ai ucis un om, pe care popo rul, ngrozit l socotea de nenvins, l-ai omort, n sfrsit, pe faimosul Robin Hood! Ceremi ce crezi ca ti se cuvine pentru aceasta fapta admirabila; ti pun la dispozitie trecerea mea la Curte, sprijinul vesnicei mele prietenii; cere-mi ce vrei, nobi le cavaler, sunt gata sa-ti ndeplinesc orice dorinta! Robin cumpani situatia dint r-o aruncatura de ochi si privirile furioase pe care i le arunca John l ncredintar a mai vrtos dect accesul de recunostinta al nobilului senior de reusita deghizarii sale. - Nu merit attea multumiri ? raspunse Robin, imitnd ntocmai ca un ecou vocea cavale rului. L-am ucis n lupta dreapta pe cel care m-a atacat si daca-mi dati voie, dom nule baron, sa va cer pretul victoriei mele, va cer, n schimbul serviciului pe ca re l-am facut, sa ma bat cu ticalosul pe care l-ati arestat. Ma sfsie din ochi si privirea lui ma oboseste; vreau sa-l trimit pe lumea cealalta ca sa-i tina de u rt dragalasului sau tovaras. - Cum doriti! raspunse lordul Fitz Alwine, frecndu-si bucuros minile. Ucideti-l da ca va face placere. Viata lui va apartine. Vocea lui Robin nu l-a putut nsela si pe Micul-John, asa ca un oftat de negraita multumire i nlatura de pe inima povara ngrijorarii pe care uriasul o ncercase. Robin se apropie de John; baronul l urma. - Milord ? spuse Robin, rznd ? binevoiti sa ma lasati singur cu ticalosul acesta. Sunt convins ca teama de o moarte rusinoasa l va hotar sa-mi ncredinteze taina ascu nzatorii unde se gasesc oamenii care fac parte din ceata lui. ndepartati-va si po runciti si oamenilor dumneavoastra sa se ndeparteze, caci, de nu, i voi trata pe c uriosi n acelasi fel cum l-am tratat pe omul al carui cap iata-l aici. Zicnd aceste cuvinte, Robin arunca trofeul nsngerat n bratele lordului Fitz Alwine. Batrnul scoase un strigat de groaza si scapa arcul si sagetile pe care le tinea n mna. Capul lui sir Guy se rostogoli la pamnt si se opri cu fruntea n pulberea drumu lui. Soldatii, nspaimntati, se ndepartara n graba. Ramas singur cu Micul-John, Robin Hood i taie repede legaturile, i dadu arcul si sagetile lui sir Guy si suna din c ornul sau. Abia se stinse sunetul cornului, ca din adncul padurii razbatura strig ate nfricosatoare, iar crengile copacilor ndepartate cu violenta lasara drum liber mai nti lui Will Roscovanul, cu chipul att de rosu, nct s-ar fi zis ca e de purpura, apoi unei multimi de oameni veseli, cu sabia n mna. Aceasta aparitie fulgeratoare i se paru serifului mai mult vis dect realitate. El privea, fara sa vada, ascult a, fara sa auda, iar trupul si mintea i erau paralizate de o groaza coplesitoare. Clipa aceasta de spaima cumplita i se paru o vesnicie; facu un pas spre cel pe care-l luase drept cavalerul normand si se gasi fata n fata cu Robin Hood, care, dupa ce-si lepadase pielea de cal de pe umeri, cu spada n mna, i tinea la respect p e soldati, la fel de abatuti ca si seful lor. Scrsnind din dinti si incapabil sa spuna vreun cuvnt, baronul se ntoarse brusc, ncal eca si, fara sa dea trupei vreun ordin, porni n galop. Soldatii, ispititi de o pi lda att de putin vrednica de lauda, si imitara seful si se aruncara tot n galop pe urmele lui. - Lua-te-ar dracu ct mai curnd! striga John, furios. Lasitatea ta n-o sa te mai sc ape; sagetile mele ajung destul de departe ca sa-ti poata strapunge teasta. - Nu trage, John! spuse Robin, apucndu-si prietenul de brat. Vezi bine ca, tinnd s eama de legile firii, omul acesta nu mai are mult de trait; la ce bun sa grabest i moartea batrnului cu cteva zile? Las' sa-l chinuie remuscarea, departe de orice legatura cu familia, numai cu ura lui neputincioasa. - Asculta, Robin, nu pot sa-l las pe tlharul asta batrn sa scape asa de usor; ngadu ie-mi sa-i dau o lectie, o amintire, sa tina minte trecerea lui prin padure; nu-

l omor, ti dau cuvntul meu. - Atunci, fie, ocheste, dar ocheste repede, ca acum dispare la cotitura drumului . John trase si, judecnd dupa saltul baronului n sa si dupa graba cu care si scoase s ageata din locul unde fusese atins, nu mai ncapea nici o ndoiala ca multa vreme Fi tz Alwine n-avea sa mai ncalece, ci avea sa stea ntins, linistit, n jiltul sau. Micul-John strnse recunoscator mna salvatorulul sau, iar Will i ceru lui Robin sa-i povesteasca ntmplarile prin care trecuse n ultimele ore ale acestei zile de neuita t. Capitolul XI Baronul Fitz Alwine l considera pe Robin drept cosmarul vietii sale, iar dorinta nestavilita de a se razbuna crunt pentru toate umilintele pe care le ndurase din partea acestui tnar nu se domolea o clipa. Vesnic nfrnt de dusmanul sau, baronul o tinea una si buna, jurnd, nainte de atac si dupa nfrngere, sa nimiceasca toata ceata de proscrisi. Dar cnd se vazu silit sa recunoasca fara nconjur ca niciodata nu-i va fi cu putinta sa-l nvinga pe Robin prin forta, se hotar sa recurga la viclesug. Chibzuind ndelung noul sau plan, ajunse la convingerea ca a descoperit, n sfrsit, un mijloc pasnic de a-l prinde pe Robin n lat. Fara sa piarda o clipa, baronul tr imise la Nottingham dupa un negustor bogat din localitate, caruia i destainui pla nul sau, recomandndu-i sa pastreze cel mai mare secret. Omul acesta, slab din fir e si nehotart, mpartasi lesne ura pe care baronul o nutrea mpotriva celui pe care-l numea tlhar de drumul mare. Chiar a doua zi dupa ntlnirea lui cu lordul Fitz Alwine, negustorul, credincios fa gaduielii facute artagosului batrn, aduna n casa lui pe cei mai de vaza cetateni d in oras si le propuse sa mearga mpreuna cu el la serif spre a-i cere ngaduinta sa organizeze o ntrecere de tragere la tinta, la care sa vina sa-si ncerce ndemnarea lo cuitorii din Nottingham si cei din Yorkshire. - De ctava vreme, cele doua comitate se cam pizmuiesc ntre ele ? zise negustorul ? si, pentru onoarea orasului, as fi fericit sa ofer vecinilor nostri prilejul de a-si dovedi iscusinta lor de arcasi, sau, mai bine zis, de a arata nca o data su perioritatea categorica a arcasilor nostri att de dibaci. Pentru ca lupta dintre cele doua tabere sa fie deopotriva de dreapta, vom stabili ca tragerea cu arcul sa aiba loc la hotarul dintre cele doua comitate, iar rasplata va fi o sageata c u vrful de argint si cu penele de aur. Cetatenii convocati de aliatul baronului se grabira sa accepte cu toata generozi tatea aceasta propunere si, nsotiti de negustor, pornira sa-i ceara lordului Fitz Alwine ngaduinta de a anunta o ntrecere de arcasi ntre cele doua comitate rivale. Batrnul, ncntat de grabnica reusita a celei dinti parti a planului pe care-l urzise, si ascunse multumirea si, cu un aer nepasator, si dadu consimtamntul, adaugnd ca, d aca prezenta lui putea fi de vreun folos la stralucirea serbarii, va fi pentru e l o placere si o datorie sa prezideze ntrecerile. Cetatenii strigara ntr-un glas c a prezenta seniorului lor ar fi o binecuvntare a cerului si parura att de fericiti de fagaduiala pe care le-o facu baronul de a lua parte, ca si cum acesta ar fi fost legat de ei prin cele mai gingase legaturi. Ei parasira castelul, cu inima plina de bucurie si aratara concetatenilor lor bunavointa de care daduse dovada baronul, nsotindu-si vorbele cu gesturi nsufletite, cu ochii stralucind de fericir e si cu o larmuiala care ntrecea cu mult chiar propria lor uimire. Bietii oameni, erau att de putin obisnuiti sa aiba parte de o asemenea curtenie n raporturile lo r cu seniorul normand! O proclamatie iscusit ntocmita dadea de veste ca urma sa aiba loc o ntrecere ntre l ocuitorii comitatelor Nottingham si York. Se fixase si ziua, iar locul fusese al es ntre padurea Barnsdale si satul Mansfeld. Cum s-a avut grija ca vestea despre aceasta ntrecere sa fie raspndita n toate colturile tinuturilor pentru care fusese pregatita, ea a ajuns si la urechile lui Robin Hood. Pe data, tnarul se hotar sa p articipe si el ca sa sprijine onoarea orasului Nottingham. Alte vesti i adusera l a cunostinta lui Robin ca baronul Fitz Alwine avea sa prezideze ntrecerea. Aceast

a bunavointa, att de putin potrivita cu firea morocanoasa a batrnului, l facu pe Ro bin sa priceapa scopul tainic pe care-l urmareau dorintele nobilului lord. "Ei, bine! si zise Robin. Sa-ncercam si noi, lundu-ne toate masurile de prevedere trebuincioase unei aparari vitejesti." n ajunul zilei n care trebuia sa aiba loc ntrecerea, Robin si aduna oamenii si le sp use ca are de gnd sa se duca si sa cstige premiul arcului, n cinstea orasului Notti ngham. - Baieti ? zise el ? ascultati-ma bine: baronul Fitz Alwine vine la serbare si, fara ndoiala, un motiv cu totul deosebit l ndeamna sa se arate att de dornic de a fi pe placul cetatenilor. Cred ca cunosc acest motiv; el ncearca sa puna mna pe mine . Asa ca voi lua cu mine o suta patruzeci de tovarasi , sase vor participa la ntr ecere, iar ceilalti se vor risipi prin multime n asa fel, nct n cazul cnd am fi trada ti, sa se poata aduna la prima chemare. Pregatiti-va armele si fiti gata sa tine ti piept ntr-o lupta pe viata si pe moarte! Ordinele lui Robin Hood fura executate ntocmai, asa ca, la ceasul hotart pentru pl ecare, grupuri de oameni pornira pe drumul spre Mansfeld si ajunsera fara nici o greutate la locul ntrecerii, acolo unde o multime de lume se si gasea adunata. Robin Hood, Micul-John, Will Roscovanul, Much si alti cinci oameni veseli trebui au sa ia parte la lupta. Fiecare era altfel mbracat si vorbeau ntre ei foarte puti n, tocmai spre a nu da nimanui putinta sa-i recunoasca. Locul ales pentru ntrecer e era un luminis larg aflat chiar la marginea padurii Barnsdale, aproape de drum ul mare. Puzderie de oameni veniti din mprejurimi se nghesuiau zgomotosi n acest lo c, n mijlocul caruia fusesera asezate niste scuturi mici, drept tinte. O estrada ridicata n fata tirului, l astepta pe baron, caruia i revenea cinstea de a judeca l oviturile si de a nmna premiul. Curnd sosi si seriful nsotit de o escorta de soldati. Altii cincizeci, apartinnd to t baronului, se strecurasera prin multime, mbracati n vesminte de oameni de rnd, cu porunca de a-i aresta ndata pe cei care li s-ar fi parut suspecti si de a-i aduc e n fata serifului. Lund aceste masuri de prevedere, lordul Fitz Alwine era pe dep lin ndreptatit sa creada ca Robin Hood, care, cu firea lui aventuroasa, si batea j oc de primejdii, va veni la serbare nensotit si ca astfel el, seniorul, va avea, n sfrsit, multumirea sa-si ia o revansa care se lasase asteptata dincolo de margin ea rabdarii omenesti. ntrecerea ncepu: trei oameni din Nottingham lovira scuturile, sagetile lor atinser a semnul, dar nu n centru. Dupa acestia, urmara alti trei din Yorkshire, obtinnd un succes asemanator cu al adversarilor dinainte. Cnd veni rndul lui Will Roscovanul, el strapunse centrul se mnului cu cea mai mare usurinta. Un "ura" victorios consfinti ndemnarea lui Will, pe care l urma Micul-John. Tnarul trimise sageata n gaura facuta de sageata lui Wil liam, apoi, mai nainte ca pazitorul scutului sa fi avut timp s-o scoata, Robin Ho od o sfarma n bucati si nfipse alta n locul ei. Multimea entuziasmata se agita cu mare zgomot, iar locuitorii din Nottingham nche iara la iuteala ramasaguri pe sume nsemnate. Trei dintre cei mai buni arcasi din Yorkshire naintara si, cu o mna hotarta, atinsera centrul ochiului de bou, desenat pe scuturi. Atunci fu rndul oamenilor din nord sa-si strige n gura mare victoria s i sa accepte ramasagurile puse de cetatenii din Nottingham. n acest timp, baronul, foarte putin interesat de succesul obtinut de una sau de c ealalta din parti, supraveghea cu multa luare-aminte pe arcasi. Robin Hood i atra sese atentia, dar cum vederea i slabise de o buna bucata de vreme, nu putea sa re cunoasca de la o asemenea distanta trasaturile fetei dusmanului sau. Much si oamenii veseli desemnati de Robin sa traga la tinta atinsera si ei semnu l fara nici o greutate; patru oameni din Yorkshire care le urmara facura acelasi lucru. Cei mai multi dintre arcasi erau att de obisnuiti sa traga la tinta, nct vi ctoria, farmitndu-se astfel, putea sa fie ori nula, ori generala. Atunci se lua ho tarrea sa se aseze drept tinta niste nuiele si sa se aleaga sapte insi dintre nvin gatorii celor doua tabere. Cetatenii din Nottingham l desemnara pe Robin Hood si pe oamenii lui sa le apere onoarea; locuitorii din Yorkshire alesera pe cei care se dovedisera cei mai buni arcasi. Cei din Yorkshire trasera primii: cel dinti r upse nuiaua, al doilea o atinse numai, iar al treilea o sterse att de aproape, nct s-ar fi zis ca adversarii lor nu-i vor putea ntrece n ndemnare.

Will Roscovanul trecu n fata si, ntinznd cu nepasare arcul, trase pe neasteptate si rupse n doua nuiaua de salcie. - Ura pentru Nottinghamshire! strigara cetatenii din Nottingham, aruncndu-si bone tele n aer, fara sa se gndeasca daca le vor mai gasi sau nu. Se pregatira alte nuiele; oamenii lui Robin, de la Micul-John si pna la ultimul d intre ei, le frnsera cu usurinta. Sosi rndul lui Robin. El arunca trei sageti n cel e trei nuiele, cu o asemenea repeziciune, ca, daca lumea nu le-ar fi vazut frngndu -se, n-ar fi crezut nimeni ca este cu putinta atta ndemnare. Se luara la ntrecere si cu alte probe, dar Robin i nvinse pe toti, desi adversarii lui erau si ei arcasi iscusiti. Ctiva ncepura sa spuna ca nici chiar faimosul Robi n Hood n-ar putea tine piept omului cu jacheta rosie: asa l desemna multimea pe R obin. Parerea aceasta att de primejdioasa, pentru Robin Hood, care nu voia sa-si tradeze prezenta, se transforma curnd n afirmatie, ba mai mult, se raspndi zvonul c a nvingatorul la proba cu arcul nu era altul dect Robin Hood, n carne si oase. Cei din Yorkshire, foarte umiliti de nfrngerea suferita, se grabira sa strige n gur a mare ca lupta n-a fost egala ntre ei cu un om ca Robin Hood: ei se plnsera ca au fost atinsi n onoarea lor de arcasi, ca si-au pierdut banii (ceea ce pentru ei r eprezenta cel mai puternic argument) si, spernd, de buna seama, sa nu-si respecte ramasagurile ncheiate, ncercara sa transforme discutiile n cearta. Oamenii veseli, de cum si dadura seama de intentiile dusmanoase ale adversarilor lor, se adunara laolalta si alcatuira, fara sa lase impresia, un grup de vreo op tzeci si sase de persoane. n timp ce vrajba si ntetea vapaia n rndul celor care ncheia sera ramasaguri, Robin Hood era dus la serif n mijlocul aclamatiilor vesele ale c etatenilor din Nottingham. - Faceti loc nvingatorului! Traiasca arcasul iscusit! strigau vreo doua sute de g lasuri. Iata-l pe cel care a cstigat premiul! Robin Hood, tinndu-si fruntea plecata cu modestie, sta dinaintea lordului Fitz Al wine, ntr-o atitudine foarte respectuoasa. Baronul casca ochii mari ct cepele, ca sa vada mai bine chipul tnarului barbat. O oarecare asemanare n ce priveste statur a, poate chiar si vesmntul, l facea pe baron sa creada ca-l are n fata pe proscrisu l acela pe care nu putuse niciodata sa-l nhate. nsa, prins ntre doua sentimente pot rivnice, ntre ndoiala si o firava certitudine, nu putea, fara a compromite reusita planului pe care-l urzise, sa se arate prea grabit. El i ntinse lui Robin sageata -premiu, spernd sa-l recunoasca pe tnar dupa timbrul vocii. nsa Robin nsela speranta baronului: el lua sageata, se nchina adnc si o nfipse la cingatoare. Se scurse o c lipa. Robin paru ca pleaca, dar cnd baronul, deznadajduit ca-l vede ndepartndu-se, tocmai se pregatea sa ncerce o lovitura hotartoare, tnarul ridica ochii, l privi tin ta si-i spuse rznd: - Cuvintele n-ar putea sa exprime tot pretul pe care eu l acord darului ce mi-ati facut, dragul meu prieten. Am sa ma ntorc la singuratica-mi locuinta din mijlocu l padurii verzi, cu inima plina de recunostinta si voi pastra cu deosebita grija nepretuita dovada a bunatatii dumneavoastra. Nobile senior de Nottingham, va sa lut cu toata afectiunea! - Stai! Stai! racni baronul. Soldati, faceti-va datoria! Omul acesta este Robin Hood, puneti mna pe el! - Las ticalos! izbucni Robin. Ai anuntat ca aceasta ntrecere este deschisa tuturo r, harazita placerii tuturor oamenilor, fara primejdie si fara oprelisti! - Un proscris n-are nici un drept ? replica baronul. Tu n-ai fost cuprins n chema rea adresata cetatenilor cinstiti. Haideti, soldati, puneti mna pe tlharul asta! - Primul care se apropie l ucid! striga Robin, cu voce puternica, ridicnd arcul sp re un vlajgan care se ndrepta spre el; vaznd atitudinea amenintatoare a arcasului, omul se trase napoi si disparu n multime. Robin sufla n corn si oamenii sai veseli, pregatiti sa sustina o lupta sngeroasa, n aintara degraba ca sa-l ocroteasca. Robin pasi n mijlocul cetei sale, porunci oam enilor sa-si ncordeze arcurile si sa se retraga ncet, deoarece numarul soldatilor baronului era prea mare ca sa poata angaja cu ei o lupta fara a se teme de o cum plita varsare de snge. Baronul se repezi n fruntea oamenilor sai si, furios, le porunci sa-i aresteze pe proscrisi. Soldatii se supusera; iar cetatenii din Yorkshire, plini de naduf pe ntru nfrngerea suferita si suparati de pierderea ramasagurilor pe care le ncheiaser

a, se alaturara oamenilor baronului si se avntara mpreuna cu ei pe urmele padurari lor. nsa locuitorii din Nottingham i datorau lui Robin Hood prea multa prietenie s i recunostinta ca sa-l lase fara ajutor, la bunul plac al soldatilor seniorului lor. Multimea le deschise drum proscrisilor prin mijlocul ei si, salutndu-i cu ac lamatii prietenesti, nchise n urma lor drumul pe care-l deschisese. Din nefericire, protectorii lui Robin Hood nu erau nici att de numerosi, nici att de puternici ca sa-i ocroteasca timp mai ndelungat fuga lui prudenta. Ei fura sil iti sa se dea la o parte, iar soldatii ajunsera la drumul pe care padurarii se r etrageau n goana. ncepu o urmarire nversunata. Din cnd n cnd, padurarii se opreau si t rimiteau o ploaie de sageti asupra soldatilor; acestia raspundeau si ei cum pute au si, cu tot prapadul pricinuit n rndurile lor, continuau sa-i urmareasca pe fuga ri, cu tot curajul. Trecuse un ceas de cnd cele doua tabere schimbau sageti ntre e le, cnd Micul-John, care mergea alaturi de Robin n fruntea padurarilor, se opri de odata si-i spuse tnarului sau sef: - Mi-a sunat ceasul, prietene! Sunt grav ranit si nu mai am putere sa merg. - Cum se poate? striga Robin. Esti ranit? - Da ? raspunse Micul-John ? m-au atins la genunchi si de o jumatate de ceas pie rd atta snge, ca-mi simt madularele vlaguite. Nu pot sa ma mai tin pe picioare. Si zicnd acestea, John se prabusi la pamnt. - Oh, Doamne Dumnezeule! striga Robin, ngenunchind lnga prietenul sau. John, bunul meu John, curaj, ncearca sa te ridici, sa te sprijini de mine. Eu nu sunt obosit , am sa te-ajut sa mergi; nca putin si am scapat de orice primejdie. Lasa-ma sa-t i leg rana, ai sa te simti mult mai bine. - Nu, Robin, e zadarnic ? murmura John, cu voce stinsa ? piciorul nu-l mai simt, mi-ar fi cu neputinta sa-l misc. Nu te opri, lasa n plata Domnului un nenorocit care nu cere dect sa moara. - Sa te parasesc?! Eu?! striga Robin. Stii bine ca nu sunt n stare de o asemenea mrsavie. - Nu va fi o mrsavie, Rob, va fi o datorie. Tu raspunzi n fata lui Dumnezeu de via ta oamenilor care ti s-au alaturat tie cu trup si suflet. Lasa-ma aici; dar daca ma iubesti, daca m-ai iubit vreodata, nu-i ngadui ticalosului de serif sa ma pri nda viu: mplnta-mi n inima cutitul tau de vnatoare, ca sa mor ca un saxon cinstit si viteaz. Pleaca-ti urechea la rugamintea mea, Robin, omoara-ma, ma vei cruta de chinuri crude si de durerea de a-i revedea pe dusmanii nostri. Sunt att de lasi n ormanzii astia, ca s-ar bucura sa-si bata joc de clipele mele de pe urma. - Asculta, John ? raspunse Robin, stergndu-si pe furis o lacrima ? nu-mi cere un lucru imposibil. Stii bine ca n-am sa te las sa mori fara a-ti da ajutor si depa rte de mine, stii bine ca mi-as sacrifica viata mea si a oamenilor mei ca sa te salvez. Si mai stii ca, departe de a te parasi, mi-as varsa si ultima picatura d e snge ca sa te apar. Cnd voi cadea, nadajduiesc sa fiu alaturi de tine, John si a tunci vom porni amndoi pe lumea cealalta, mna n mna si cu inimile unite, asa cum am fost si pe lumea asta. ? Vom lupta si vom muri alaturi de tine daca cerul ne refuza sprijinul pe care ni l-a dat pna acum! spuse Will, mbratisndu-si varul. Si ai sa vezi ca mai sunt pe lume baieti viteji. Copii ? zise Will, ntorcndu-se spre padurari, care se oprisera si ei ? iata, prietenul vostru, tovarasul vostru, seful vostru este ranit de mo arte. Credeti ca ar trebui sa-l parasim prada razbunarii ticalosilor care ne urm aresc? - Nu, nu, de o suta de ori nu! strigara oamenii ntr-un singur glas. Sa facem zid n jurul lui si sa-l aparam pna vom cadea. - Dati-mi voie ? spuse voinicul Much, apropiindu-se ? pare-mi-se ca nu foloseste la nimic sa ne riscam pielea. John este doar ranit la un genunchi, asa ca poate , fara sa ne temem ca va pierde snge, sa ndure sa fie luat de aici. Am sa-l asez p e umerii mei si am sa-l duc ct m-or tine picioarele. - Cnd n-ai sa mai poti tu, Much ? zise Will ? am sa te nlocuiesc eu si altul pe mi ne, nu-i asa, baieti? - Da, da! raspunsera vitejeste padurarii. n ciuda mpotrivirii lui John, Much l lua pe sus si, cu ajutorul lui Robin, l salta p e umeri. Apoi fugarii si continuara drumul cu toata graba. Popasul silit pe care mica trupa l facuse daduse soldatilor posibilitatea sa se apropie si iata-i ca se

si zareau la capatul drumului. Oamenii veseli trimisera o ploaie de sageti si si ntetira fuga, n nadajdea sa ajunga acasa, ncredintati ca soldatii n-ar fi avut nic i puterea, nici curajul, sa-i urmareasca pna acolo. La o cotitura a drumului cel mare ce se pierdea n cmpie, padurarii zarira n mijlocul frunzisului copacilor turnu rile unui castel. - Al cui o fi domeniul acesta? ntreba Robin. l cunoaste careva dintre voi pe propr ietar? - Eu, capitane ? raspunse un om de curnd intrat n ceata. - Ce zici, crezi ca vom fi bine primiti de acest senior? Caci suntem pierduti da ca nu ni se deschid portile castelului. - Raspund de bunatatea lui sir Richard de la Plaine ? spuse padurarul. Este un b rav saxon. - Sir Richard de la Plaine! striga Robin. Ah, suntem salvati! nainte, baieti, nain te! Will, ia-o nainte si spune-i paznicului podului mobil ca Robin Hood si o part e din oamenii lui, urmariti de normanzi, i cer lui sir Richard ngaduinta sa intre n castel. William strabatu ca o sageata distanta care-l despartea de domeniul lui sir Rich ard. n timp ce tnarul si ndeplinea misiunea, Robin si tovarasii lui se ndreptau spre castel. Curnd, un drapel alb fu naltat pe zidul nconjurator, un cavaler iesi din ca stel si, urmat de Will, porni n galop n ntmpinarea lui Robin. Ajuns n fata tnarului se f, descaleca si-i ntinse amndoua minile. - Messire ? zise tnarul, strngnd minile lui Robin, cu vadita emotie ? sunt Herbert G ower, fiul lui sir Richard. Tatal meu m-a nsarcinat sa va spun ca sunteti bineven it n casa noastra si ca se va simti cel mai fericit dintre oameni daca i veti da p rilejul sa-si plateasca macar o parte din obligatiile pe care le avem fata de du mneavoastra. Sunt al dumneavoastra cu trup si suflet, sir Robin! adauga tnarul, c u un elan plin de adnca recunostinta. Dispuneti de mine cum va place. - ti multumesc din suflet, tnarul meu prieten ? raspunse Robin, mbratisndu-l pe Herb ert. Propunerea dumitale ma ispiteste, caci voi fi mndru sa am n rndurile locotenen tilor mei un cavaler att de ndatoritor. nsa acum trebuie sa ne gndim la primejdia ca re-mi ameninta ceata. Este istovita de oboseala, cel mai drag dintre tovarasii m ei a fost atins la picior de sageata unui normand si, de aproape doua ceasuri, s untem urmariti de soldatii baronului Fitz Alwine. Priveste, copilul meu ? contin ua Robin, aratndu-i tnarului un grup de soldati care cotropise drumul ? ne vor ran i si pe noi daca nu ne vom grabi sa cautam adapost n spatele zidurilor castelului . - Podul mobil a si fost lasat ? spuse Herbert. Sa ne grabim si peste zece minute nu va trebui sa va mai temeti de dusmanii dumneavoastra. Seriful si oamenii ajunsera tocmai la timp ca sa vada cum mica ceata a proscrisi lor pasea pe podul mobil ca sa intre n castel. nnebunit de aceasta noua nfrngere, ba ronul lua numaidect ndrazneata hotarre de a cere lui sir Richard, n numele regelui, sa-i predea oamenii care, abuznd, desigur, de ncrederea lui, izbutisera sa se asez e sub ocrotirea sa; la cererea lordului Fitz Alwine, cavalerul aparu sus, pe met erez. - Sir Richard de la Plaine ? spuse baronul, care aflase de la oamenii sai numele stapnului castelului ? i cunoasteti pe cei care au patruns adineauri n casa dumnea voastra? - i cunosc, milord ? raspunse rece cavalerul. - Cum adica?! Stiti ca ticalosul care comanda aceasta ceata de tlhari este un pro scris, un dusman al regelui, si-i dati adapost? Stiti ca va expuneti sa fiti ped epsit ca tradator? - Eu stiu ca acest castel si pamntul care-l nconjoara sunt proprietatea mea; stiu ca am dreptul sa fac ce-mi place si sa primesc n castel pe cine vreau. Iata, domn ule, raspunsul meu: binevoiti, asadar, sa plecati numaidect daca vreti sa evitati o lupta n care dumneavoastra nu veti fi avantajati, deoarece dispun de o suta de oameni narmati, iar sagetile mele sunt cele mai ascutite din tot comitatul. Buna ziua, domnule! Dupa ce sfrsi acest raspuns ironic, cavalerul parasi meterezul. Baronul, care nu se simtea prea sprijinit de soldatii sai ca sa ncerce un atac mpo triva castelului, se hotar, spumegnd de mnie, cum ne putem lesne nchipui, sa se retr

aga mpreuna cu oamenii lui si sa se ntoarca la Nottingham. - Fii binevenit de mii de ori n casa pe care o datorez bunatatii tale, dragul meu Robin Hood! spuse cavalerul, mbratisndu-si oaspetele. Fii binevenit de mii de ori ! - Multumesc, cavalere! raspunse Robin. Dar te rog nu mai vorbi de modestul servi ciu pe care am avut multumirea sa ti-l fac. Prietenia ta l-a rasplatit de sute d e ori, iar astazi ma scapi de o adevarata primejdie. Spune-mi, ti aduc un ranit s i as vrea sa-l ngrijesti cu afectiune. - Va fi socotit ca si cnd ai fi tu nsuti, draga Robin. - Acest vrednic baiat nu-ti este necunoscut, cavalere ? adauga Robin. Este Micul -John, primul meu locotenent, cel mai drag si cel mai credincios dintre tovarasi i mei. - Sotia mea si Lila se vor ocupa de el ? raspunse sir Richard ? si-l vor ngriji b ine; de asta poti fi linistit. - Daca vorbiti de Micul-John, sau, mai bine zis, de cel mai mare John care a mnui t vreodata un ciomag ? interveni Herbert ? sa stiti ca a si ncaput pe minile unui priceput medic din York, care a sosit la noi de aseara. I-a si legat rana si l-a asigurat ca o sa se vindece foarte repede. - Domnul fie laudat! spuse Robin Hood. Dragul meu John este n afara de primejdie. Acum cavalere ? adauga el ? sunt cu totul al dumitale si al familiei dumitale d ragi. - Sotia mea si Lila sunt nerabdatoare sa te vada, draga Robin ? spuse cavalerul. Te-astepta n camera de alaturi. - Draga tata ? zise Herbert, rznd ? i-am spus prietenului meu ? si vorbind astfel, tnarul l arata pe Will Roscovanul ? ca sunt sotul fericit al celei mai frumoase f emei din lume; si stii ce mi-a raspuns? Sir Richard si Robin Hood schimbara un zm bet. Mi-a spus ? continua Herbert ? ca el are o sotie a carei uimitoare frumuset e n-are pereche n lume. Dar o s-o vada pe Lila si atunci... - Ah, daca ai fi vazut-o pe Maud, n-ai vorbi asa, tinere! Nu-i adevarat, Robin? - Nu ma-ndoiesc ca Herbert o va gasi pe Maud foarte frumoasa ? raspunse Robin, mp aciuitor. - Fara ndoiala, fara ndoiala ? zise Herbert ? nsa Lila este frumoasa ca o minune si n ochii mei nu exista femeie cu care s-o pot compara. Will Roscovanul l asculta pe Herbert, ncruntnd sprncenele. Bietul baiat se simtea ni tel ranit n amorul lui propriu de sot. nsa trebuie sa recunoastem ca, de ndata ce W ill a dat cu ochii de sotia lui Herbert, a scos un strigat de admiratie. Lila si tinuse toate fagaduielile facute din frageda copilarie: frumoasa copila pe care am vazut-o la mnastirea Sfnta Maria devenise acum o femeie ncntatoare. nalta, zvelta si gratioasa ca o caprioara, Lila si ntmpina oaspetii, cu ochii plecati si cu un zmb et divin pe buzele-i trandafirii. Ridica spre Robin Hood doi ochi albastri mari si sfiosi si-i ntinse mna. - Salvatorul nostru nu este un strain pentru mine ? spuse ea, cu o voce suava. Robin Hood, mut de amiratie, duse la buze mna alba a Lilei. Herbert, care se stre curase lnga Robin, i spuse atunci lui Will, cu, un zmbet plin de mndra afectiune: - Prietene Will, ti prezint pe sotia mea... - Este foarte frumoasa... ? rosti ncet Will Roscovanul ? nsa Maud... ? adauga el s i mai ncet. Mai mult nu mai spuse, caci Robin Hood i porunci din priviri sa nu vada nimic alt ceva dincolo de ncntatoare sotie a lui Herbert. Dupa un schimb reciproc de afectuoase complimente ntre sotia lui sir Richard si o aspetii sai, cavalerul i lasa pe Will si pe fiul sau de vorba cu doamnele, iar el , tragndu-l deoparte pe Robin Hood, i spuse: - Draga Robin, vreau sa-ti dovedesc ca nu exista n lumea asta un om pe care sa-l iubesc mai mult dect pe tine si-ti rennoiesc dovada prieteniei mele pentru ca sa p oti actiona dupa cum vrei si dupa cum ai planuit. Vei fi aici n siguranta atta tim p ct casa aceasta va putea sa te apere, atta timp ct pe metereze va fi un om n picio are, iar eu voi tine piept, cu arma n mna, tuturor serifilor din regat. Am porunci t sa se nchida portile si sa nu fie nimanui ngaduit sa intre n castel, fara ncuviint area mea. Oamenii mei sunt pregatiti si gata sa se mpotriveasca din rasputeri ori carui atac. Oamenii tai se odihnesc, lasa-i sa se bucure linistiti de o saptamna

de fericire, iar ntre timp noi ne vom gndi ce hotarre sa iei. - Ma-nvoiesc cu placere sa ramn aici cteva zile ? raspunse Robin ? dar cu o condit ie. - Care? - Oamenii mei veseli se vor napoia mine n padurea Barnsdale; i va nsoti Will Roscovan ul. El se va ntoarce aici nsotit de draga lui Maud, de Marianne si de sotia sarman ului John. Sir Richard primi bucuros propunerea lui Robin si totul se aranja spre deplina m ultumire a celor doi prieteni. Se scursera cincisprezece zile foarte placute n castelul de la Plaine si, la sfrsi tul lor, Robin, Micul-John, complet vindecat, Will Roscovanul si incomparabila M aud, Marianne si Winifred erau din nou sub frunzisul verde al copacilor din padu rea Barnsdale. ...A doua zi dupa napoierea la Nottingham, baronul Fitz Alwine pleca la Londra, o btinu o audienta la rege si-i povesti jalnica lui aventura. - Maiestatea voastra ? spuse baronul ? va gasi, desigur, foarte ciudat ca un cav aler caruia Robin Hood i-a cerut adapost sa refuze sa mi-l predea pe vinovat, cnd i-am poruncit acest lucru n numele regelui. - Cum se poate? Un cavaler a dovedit atta lipsa de respect fata de suveranul sau? striga Hernic, mnios. - Da, sire, cavalerul Richard Gower de la Plaine a respins cererea mea ntemeiata; mi-a raspuns ca el este rege pe domeniile lui si ca putin i pasa de puterea maie statii voastre. Dupa cum se vede, baronul mintea cu nerusinare pentru a obtine cstig de cauza. - Ei bine! zise regele. O sa apreciem noi nsine ndrazneala acestui netrebnic. Pest e cincisprezece zile vom fi la Nottingham. Luati cti oameni aveti nevoie pentru a da lupta si daca o ntmplare nefericita nu ne va ngadui sa va ntlnim, procedati cum v eti crede de cuviinta; puneti mna pe acest nemblnzit Robin Hood, pe cavalerul Richa rd si aruncati-i pe amndoi n cele mai ntunecoase temnite pe care le-aveti; cnd vor f i pusi sub zavoare, anuntati justitia noastra. Vom chibzui atunci asupra a ceea ce ne ramne de facut. Baronul Fitz Alwine se supuse ntocmai ordinului regal. Strnse o armata numeroasa s i se ndrepta n fruntea ei spre castelul lui sir Richard. nsa bietul baron n-a avut noroc, caci sosi la castel a doua zi dupa plecarea lui Robin Hood. Gndul de a-l u rmari pe Robin pna n adapostul acestuia nu-i trecu o clipa prin minte batrnului sen ior. O anumita amintire si o anumita durere din pricina careia plimbarile pe cal i mai casunau necazuri i temperau zelul n aceasta privinta. Neputnd face altceva ma i bun, si propuse sa-l prinda pe sir Richard, dar cum un asalt asupra castelului era un lucru dificil de ncercat si primejdios de pus n practica, se hotar sa recurg a la viclenie pentru a obtine un succes mai sigur. Baronul si raspndi oamenii, lua cu el numai vreo douazeci de vlajgani voinici si s e aseza la pnda la o mica departare de castel. Asteptarea a fost de scurta durata ; a doua zi de dimineata, sir Richard, fiul sau si ctiva servitori cazura n cursa nevazuta ce le fusese ntinsa si, cu toata apararea lor vitejeasca, fura nvinsi, le gati, asezati pe cai si dusi la Nottingham. Un servitor al lui sir Richard putu sa scape si, desi grav ranit de loviturile primite, reusi sa duca stapnei sale ac easta veste trista. Lady Gower, deznadajduita, vroia sa plece dupa sotul ei, dar Lila o facu pe nefe ricita femeie sa priceapa ca interventia ei nu ar fi avut un rezultat favorabil pentru situatia celor doi barbati; ea o sfatui pe mama el sa se adreseze lui Rob in Hood. Numai el era n stare sa judece sanatos situatia lui sir Richard si sa ac tioneze pentru eliberarea lui. Lady Gower asculta rugamintea tinerei femei si, f ara a mai pierde o clipa, alese doi servitori credinciosi, ncaleca si se ndrepta n cea mai mare graba spre padurea Barnsdale. Un padurar care ramasese la castel fi ind bolnav se simti destul de n putere ca sa-i slujeasca de calauza pna la copacul "ntlnirii". Printr-o ntmplare fericita Robin Hood era la post. - Dumnezeu sa te binecuvnteze, Robin! striga lady Gower, descalecnd repede. Vin la dumneata cu o rugaminte, vin sa-ti cer nca o favoare. - Ma speriati, lady! Pentru Dumnezeu, ce s-a ntmplat? striga Robin, n culmea uimiri

i. Spuneti-mi ce doriti, sunt gata sa ma supun. - Ah, Robin! suspina sarmana femeie. Sotul si fiul meu au fost prinsi de dusmanu l dumitale, seriful din Nottingham. Robin, scapa-mi sotul, scapa-mi copilul, opr este-l pe ticalosii care-i duc cu ei; nu sunt multi si de-abia au parasit castel ul. - Linistiti-va, doamna ? spuse Robin Hood ? sotul va va fi n curnd redat. Nu uitat i ca sir Richard este cavaler si, n aceasta calitate, tine de justitia regatului. Oricare ar fi puterea baronului Fitz Alwine, ea nu-i ngaduie sa omoare un nobil saxon. Lui sir Richard trebuie sa i se faca proces, daca vina care i se pune n crc a este de natura sa constituie obiectul unui proces. Linistiti-va, uscati-va lac rimile, sotul si fiul dumneavoastra va vor mbratisa n curnd. - Cerul sa te-auda! striga lady Gower, mpreunndu-si minile. - Acum, doamna, ngaduiti-mi sa va dau un sfat: ntoarceti-va la castel, ferecati to ate portile si nu lasati sa intre nici un strain. Eu mi voi aduna oamenii si ma v oi repezi n fruntea lor n urmarirea baronului de Nottingham. Lady Gower, mbarbatata de cuvintele mngietoare ale tnarului arcas, se desparti de el cu inima ceva mai usoara. Robin Hood aduse la cunostinta oamenilor sai capturar ea lui sir Richard si dorinta lui de a taia calea serifului; padurarii scoasera un strigat, jumatate de indignare mpotriva tradarii baronului, jumatate de bucuri a de a avea un nou prilej spre a-si folosi arcul si si facura pregatirile n graba si cu mare veselie. Robin se aseza n fruntea vitezei sale cete si, nsotit de Micul-John, de Much si de Will Roscovanul, se repezi n urmarirea serifului. Dupa un mars lung si obositor, ceata ajunse n orasul Mansfeld, iar, acolo, Robin afla de la un hangiu ca, dupa ce se odihnisera, soldatii baronului si continuasera drumul spre Nottingham. Robi n Hood si lasa oamenii sub comanda lui Much si a Micului-John ca sa se racoreasca , iar el, nsotit de Will, se napoie n galopul vijelios al unui cal strasnic la copa cul "ntlnirii" din padurea Sherwood. Ajuns la gura subteranei, Robin suna voios di n corn; la aceasta chemare att de bine cunoscuta, venira n fuga vreo suta de padur ari. Robin lua cu el aceasta noua ceata si o ndruma n asa fel, ca escorta baronului sa se afle ntre cele doua cete ale sale; caci oamenii lasati la Barnsdale trebuiau s a plece si ei spre Nottingham, dupa un ceas de odihna. Oamenii veseli ajunsera r epede ntr-un loc destul de aproape de oras si, spre marea lor multumire, aflara c a trupa serifului nca nu trecuse. Robin alese o pozitie propice, ascunse o parte din oameni, iar restul i aseza de o parte si de alta a drumului. Aparitia unei jumatati de duzina de soldati vesti ca n curnd urma sa soseasca seri ful si armata lui de calareti. Padurarii se pregatira n tacere sa le faca o primi re calduroasa. Cercetasii trecura fara piedica pe lnga ceata care statea la pnda, iar cnd fura destul de departe pentru ca trupa pe care o precedau sa creada ca nu are nimic de temut, sunetul unui corn strabatu vazduhul si o ploaie de sageti s aluta rndul strns al primilor soldati. Seriful ordona un popas si trimise vreo tre izeci de oameni sa cerceteze tufisurile. Dar n felul acesta i trimitea la pieire. Soldatii, mpartiti n doua grupe, fura atacati din ambele parti deodata si siliti s a depuna armele si sa ceara ndurare. Odata ispravita aceasta actiune, oamenii veseli se aruncara asupra escortei baro nului, care, bine narmata si iscusita n mnuirea armelor, se apara cu drzenie. Robin si oamenii lui se luptau ca sa-l elibereze pe sir Richard si pe fiul acestuia. L a rndul lor, calaretii veniti de la Londra cautau sa obtina rasplata fagaduita de rege celui care l va nhata pe Robin Hood. Asa ca, de ambele parti, lupta era furi oasa si crncena, iar victoria nesigura, cnd, deodata, strigatele unei a doua cete de padurari vestira ca situatia se schimba cu totul. Era Micul-John, cu ceata lu i, care, venind dinspre Barnsdale, se arunca n ncaierare cu o furie dezlantuita. Vreo doisprezece arcasi i si nconjurasera pe sir Richard si pe fiul sau, le taiase ra legaturile, le dadusera arme si, fara a se teme de primejdia la care se expun eau, se luptau corp la corp cu oamenii n armuri de fier sau mbracati n camasi de za le. Nesocotit si impetuos ca orice tnar, Herbert, nsotit de ctiva oameni veseli, se nap ustise chiar n mijlocul escortei baronului. Aproape un sfert de ora, curajosul co pil tinu piept calaretilor, dar, coplesit de numarul lor, era gata-gata sa plate

asca scump temerara-i imprudenta, cnd un arcas, fie pentru a-i veni n ajutor, fie pentru a grabi sfrsitul luptei, l ochi repede pe baron, i strapunse gtul cu o sageat a, l dobor de pe cal si-i taie capul. Apoi, nfignd capul n vrful sabiei, l ridica n a strignd din rasputeri. - Cini normanzi, ia uitati-va la seful vostru! Priviti pentru ultima oara mutra s luta a semetului vostru serif si aruncati armele daca nu vreti s-aveti si voi ac eeasi s... Dar padurarul nu-si sfrsi ultimul cuvnt: un normand i crapa teasta, care se rostogo li n tarna din drum. Moartea lordului Fitz Alwine i sili pe normanzi sa depuna armele si sa ceara ndura re. Din ordinul lui Robin, o partea din oamenii veseli i nsoti pe nvinsi pna la Nott ingham, n timp ce, n fruntea cetei care ramase cu el, tnarul barbat porunci sa fie ridicati mortii, ajuta ranitii si facu sa dispara urmele luptei. - Adio pentru totdeauna, om cu inima de fier si negrait de cruda ! spuse Robin, privind cu dezgust cadavrul baronului. Te-ai ntlnit cu moartea si o sa-ti primesti rasplata pentru faptele tale urte. Inima ti-a fost lacoma si nemiloasa, mna ta sa ntins ca o molima asupra nefericitilor saxoni; ti-ai chinuit vasalii, ti-ai tra dat regele, ti-ai parasit fiica, meriti toate chinurile iadului! Sir Richard ? s puse Robin, dupa ce trupul batrnului senior fu ridicat de soldati si dus spre Not tingham ? iata o zi trista. Te-am smuls din ghearele mortii, dar nu de la ruina, caci bunurile tale vor fi confiscate. As fi vrut, draga Richard, sa nu te fi cu noscut niciodata. - De ce? ntreba cavalerul, foarte mirat. - Pentru ca si fara ajutorul meu, ai fi reusit, desigur, sa-ti platesti datoria catre mnastirea Sfnta Maria, iar recunostinta nu te-ar fi obligat sa-mi faci un bi ne. Fara sa vreau, eu sunt cauza nenorocirii tale: vei fi surghiunit, proscris d in regat, casa ta va fi luata de un normand, scumpa ta familie va suferi si toat e astea din vina mea... Vezi si tu, Richard, ca prietenia mea este primejdioasa. - Dragul meu Robin ? spuse cavalerul, cu nespusa blndete ? sotia si copiii mei tr aiesc, tu esti prietenul meu; ce-as putea sa regret? Daca regele ma osndeste, voi parasi castelul parintilor mei, cu desavrsire sarac, dar fericit si binecuvntnd ce asul care m-a calauzit lnga nobilul Robin Hood! Tnarul barbat clatina ncet din cap. - Sa vorbim serios despre situatia ta, draga Richard ? continua el. Vestea despr e cele ntmplate va ajunge la Londra, iar regele va fi necrutator. I-am atacat sold atii, iar el te va sili sa platesti nfrngerea, nu numai prin surghiun, ci printr-o moarte dezonoranta. Paraseste-ti casa, vino cu mine, ti dau cuvntul meu de om ca, atta vreme ct un suflu de viata va iesi de pe buzele mele, vei fi n siguranta n paz a oamenilor mei veseli. - Primesc, din toata inima propunerea ta generoasa, Robin Hood ? raspunse sir Ri chard ? o primesc cu bucurie si recunostinta. nsa, nainte de a ma stabili n padure, am sa-ncerc, caci viitorul copiilor mei mi-o cere ca o datorie, sa mblnzesc mnia r egelui. O suma mare de bani l va hotar, poate, sa crute viata unui nobil cavaler. Chiar n aceeasi seara, sir Richard trimise un mesaj la Londra ca sa ceara unui me mbru influent din familia sa sa-l apere pe lnga rege. Curierul se ntoarse de la Lo ndra n galop si-l anunta pe stapnul sau ca Henric al II-lea, foarte suparat de moa rtea baronului Fitz Alwine, trimisese la castelul cavalerului o companie ntreaga alcatuita din soldatii sai cei mai buni, cu porunca de a-l spnzura pe el si pe fi ul sau de primul copac de pe drum. Comandantul acestei trupe era un normand fara avere care primise n dar din mna regelui, pentru el si pentru descendentii lui pna la ultima generatie, castelul de la Plaine. Ruda lui sir Richard i mai aducea la cunostinta condamnatului ca n comitatele Nott ingham, Derby si York se oferea o rasplata foarte mare omului destul de ndemnatic care ar fi fost n stare sa puna mna pe Robin Hood si sa-l predea viu sau mort unui a din cei trei serifi. Sir Richard l preveni de ndata pe Robin Hood de primejdia c e-i ameninta viata si-i anunta sosirea lui nentrziata n mijlocul alor sai. Ajutat d e vasalii lui, cavalerul goli castelul de tot ce cuprindea si-si trimise mobilel e, armele si vesela la castelul din Barnsdale. Cnd ultimul furgon trecu podul mob il, sir Richard, sotia sa, Herbert si Lila parasira calare scumpa lor locuinta s i ajunsera fara piedici n padurea verde.

Cnd trupa trimisa de rege sosi n fata castelului, portile erau date de perete, iar ncaperile cu desavrsire pustii. Noul proprietar al domeniilor lui sir Richard se arata foarte dezamagit sa gaseasca locul pustiu, nsa cum el si petrecuse cea mai m are parte din viata luptnd mpotriva capriciilor soartei, se aranja n asa fel ca sa nu sufere prea mult din pricina asta. n consecinta, trimise napoi soldatii si, spr e marea disperare a vasalilor, se instala ca stapn n castelul de la Plaine. Capitolul XII Se scursera trei ani tihniti de la evenimentele pe care le-am povestit. Ceata lu i Robin Hood se marise foarte mult, iar faima nenfricatului ei conducator se raspn dise n toata Anglia. Dupa moartea lui Henric al II-lea se urcase pe tron fiul sau Richard, care, dupa ce irosise averea coroanei, plecase n cruciade, lasnd regenta regatului n seama printului John, fratele sau, un om destrabalat, nespus de zgrci t si foarte sarac cu duhul, ceea ce l facea incapabil sa-si duca la ndeplinire obl igatiile ce-i fusesera ncredintate. Poporul, saracit n timpul domniei lui Henric al II-lea, ajunse la sapa de lemn n t impul lungii perioade ct a durat aceasta sngeroasa regenta. Robin Hood alina sufer intele saracilor din Nottinghamshire si din Derbyshire, cu o generozitate neseca ta, asa ca ajunsese idolul tuturor acestor napastuiti. Dar daca dadea saracilor, n schimb lua de la cei bogati, astfel ca normanzii, preotii si calugarii contrib uiau din plin, spre marea lor disperare, la actiunile frumoase ale nobilului pro scris. Marianne continua sa locuiasca n padure, iar cei doi soti se iubeau ca n primele z ile ale fericitei lor casnicii. Timpul nu facuse sa scada pasiunea lui William p entru ncntatoarea lui sotie; n ochii credinciosului saxon, Maud si pastra neschimbat a frumusetea, asemenea unui diamant curat. Micul-John si Much se mai felicitau s i acum pentru alegerea pe care o facusera lund de sotii, unul pe blnda Winifred, c elalalt pe zburdalnica Barbara. Ct priveste pe fratii lui Will, nici ei n-aveau m otive sa se caiasca de alegerea lor facuta n pripa. Erau fericiti si vedeau viata n roz. nainte de a ne desparti pentru totdeauna de doua personaje care au jucat un rol i mportant n povestirea noastra, sa le facem o vizita prieteneasca la castelul Val, din valea rului Mansfeld. Allan Clare si lady Chrislabel traiau fericindu-se unul pe celalalt. Casa lor, c onstruita n mare parte dupa indicatiile cavalerului, era o minune de confort si d e bun gust. Un zid de copaci batrni mpiedica orice privire indiscreta sa patrunda n gradina si parea sa puna o bariera de netrecut n jurul acestei locuinte poetice. Copiii, frumosi, cu chip suav, flori vii n aceasta oaza a dragostei, nviorau cu jo aca lor galagioasa pacea tihnita ce domnea peste imensul domeniu. Glasul lor ves el trezea ecoul, iar pasii usori ai picioruselor lor abia lasau urme pe nisipul aleilor din parc. Allan si Christabel ramasesera cu inima, cu sufletul si cu chi pul tnar. Pentru ei, saptamna avea durata unei zile, iar ziua trecea repede ca un ceas. Christabel nu-si mai vazuse tatal de la casatoria ei cu Allan n mnastirea din Lint on, caci artagosul batrn se ncapatnase cu cruzime, respingnd ncercarile de mpacare fac ute si de fiica lui si de cavaler. Moartea baronului o afecta profund pe Christa bel; dar cu ct i-ar fi fost durerea mai mare, daca, pierzndu-l pe toturatorul zile lor ei, ar fi pierdut si un adevarat parinte! Allan manifestase intentia de a-si valorifica drepturile sale asupra baroniei si comitatului Nottingham si, dupa sfatul lui Robin, care l povatuia sa grabeasca a ceasta ndreptatita pretentie, tocmai se pregatea sa se adreseze regelui, cnd afla ca printul John devenise proprietarul castelului din Nottingham, cu veniturile s i cu bunurile ce depindeau de el. Allan era prea multumit ca sa-si primejduiasca pacea si fericirea ntr-o lupta care, datorita superioritatii adversarului sau, p utea sa fie pe ct de periculoasa, pe att de inutila. Asa ca nu facu nici un demers si nici nu regreta pierderea acestei bogate mosteniri. Atacurile ndreptate de Robin Hood mpotriva normanzilor si a preotilor devenira att

de numeroase si de daunatoare pentru averea acestor persoane de vaza, nct ajunsera sa atraga atentia marelui cancelar al Angliei, Longchamp, episcop de Ely. Episc opul se hotar sa puna capat existentei arcasilor veseli si pregati n acest scop o expeditie de mari proportii. Cinci sute de oameni, n fruntea carora se afla print ul John, sosira la castelul din Nottingham si facura pregatiri pentru a pune mna pe Robin Hood. Acesta, informat numaidect de intentiile respectabilei trupe, se m ultumi sa zmbeasca si se pregati, la rndul sau, sa-i zadarniceasca ncercarile fara a-si expune oamenii riscului unei lupte. Robin si ascunse ceata, mbraca o duzina de padurari n tot felul de haine si-i trimi se la castel, unde se nfatisara ca sa slujeasca drept calauze pentru trupa, pe po tecile att de nclcite ale padurii. Propunerea lor fu primita cu toata graba de coma ndantii trupelor si cum padurea se ntindea pe aproape treizeci de mile, este lesn e de nteles ct i-au ocolit si i-au rasocolit calauzele pe bietii soldati. Ici trup a se nfunda n adncul vailor, colo intra pna la genunchi n apa mocirloasa a mlastinilo r sau, n sfrsit, rasfirata pe creste, bombanea cu disperare mpotriva ndatoririlor de soldat, trimitnd la toti dracii pe marele cancelar al Angliei, pe Robin Hood si ceata lui invizibila, caci este de prisos sa spunem ca nici o haina de padurar n u se ivi n zare. La caderea noptii, soldatii se gaseau ntotdeauna la sapte sau opt mile de castelu l din Nottingham, unde trebuiau sa ajunga negresit, daca nu voiau sa nnopteze sub cerul liber. Se ntorceau frnti de oboseala, morti de foame, fara sa fi zarit ceva care sa le poata dovedi prezenta oamenilor veseli. Timp de doua saptamni aceste plimbari obositoare se repetara cu regularitate, iar rezultatul fu ntotdeauna ace lasi. Printul John, chemat la Londra de placerile sale, abandona partida si se nt oarse n capitala cu trupa. Dupa doi ani de la aceasta ultima expeditie, Richard se ntoarse n Anglia, iar prin tul John, care, pe buna dreptate, se temea de fratele sau, si cauta refugiu mpotri va mniei regelui ntre zidurile batrnului castel din Nottingham. Richard Inima de Le u, care aflase despre ticaloasa purtare a regentului, ramase la Londra doar trei zile, apoi, nsotit de o mica trupa, porni hotart mpotriva razvratitului. Castelul din Nottingham fu ncercuit; dupa lupte care durara trei zile, fortareata se preda fara conditii dar printul John reusi sa fuga. n timp ce se lupta ca ultimul dint re soldati, Richard observa ca o ceata de oameni voinici i dadea ajutor si ca num ai multumita sprijinului lor viguros izbutise sa nvinga. Dupa lupta si dupa ce se instala la castel, Richard ceru informatii asupra acelo r arcasi iscusiti care i venisera n ajutor, dar nimeni nu-i putu spune nimic, asa ca se vazu silit sa se adreseze serifului din Nottingham. Seriful era acelasi om caruia Robin Hood i jucase festa ducndu-l n padure, unde l pusese sa-i plateasca vi zita cu trei sute de scuzi de aur. Sub nrurirea acestei amintiri dureroase, serifu l i spuse regelui ca arcasii de care maiestatea sa ntreaba nu puteau fi, desigur, dect ai cumplitului Robin Hood. - Acest Robin Hood ? adauga hangiul, ranchiunos ? este un ticalos nrait, si hranes te ceata pe seama calatorilor, jefuieste oamenii cumsecade, ucide cerbii regelui si savrseste zilnic tot soiul de nelegiuiri. Halbert Lindsay, fratele de lapte al frumoasei Maud, care avusese norocul sa-si pastreze functia de portar al castelului, se gasea, din ntmplare, lnga rege n timpul acestei convorbiri. ndemnat de un sentiment de recunostinta fata de Robin si de un avnt firesc unui caracter generos, si uita situatia lui modesta si, facnd un pas spre augustul interlocutor al serifului, rosti cu toata convingerea: - Sire, Robin Hood este un saxon cinstit, un proscris nefericit. Daca-i jefuiest e pe bogati de prisosul lor, o face ca sa usureze mizeria celor saraci. Din Nott inghamshire pna n Yorkshire, numele lui Robin Hood este rostit cu respectul datora t unei vesnice recunostinte. - l cunosti pe acest viteaz arcas? l ntreba regele pe Halbert. ntrebarea aceasta l aduse la realitate: tnarul se rosi si raspunse ncurcat: - L-am vazut pe Robin Hood, dar mai demult si eu nu fac dect sa repet maiestatii voastre vorbele frumoase pe care le spun saracii despre acela care nu-i lasa sa moara de foame. - Haide, viteazul meu baiat ? zise regele, zmbind ? ridica fruntea si nu-ti reneg a prietenul! Pe sfnta treime, daca el se poarta asa cum ne-ai povestit, atunci es

te un om a carui prietenie trebuie sa fie pretioasa. Marturisesc ca voi fi foart e fericit sa-l vad pe acest proscris si, pentru ca m-a ajutat, n-o sa se poata s pune ca Richard al Angliei s-a aratat nerecunoscator, chiar fata de un proscris. Mine de dimineata voi merge n padurea Sherwood. Regele se tinu de cuvnt: chiar a doua zi, nsotit de o escorta de cavaleri si solda ti si calauzit de serif, care nu gasea plimbarea prea ispititoare, batu potecile , drumurile, luminisurile batrnei paduri; nsa cautarea fu cu totul de prisos caci Robin Hood nu se arata. Foarte nemultumit de insuccesul ncercarii sale, Richard c hema un om care ndeplinea slujba de padurar n padurea Sherwood si-l ntreba daca sti e vreun mijloc ca sa-l ntlneasca pe seful proscrisilor. - Maiestatea voastra poate sa scotoceasca padurea si un an de zile ? raspunse om ul ? ca tot n-o sa ntlneasca nici macar umbra vreunui proscris daca umbla nsotit de escorta. Robin Hood se fereste sa se bata, pe ct este cu putinta, nu de teama, c aci cunoaste att de bine padurea nct nu-i e frica de nimic, nici chiar de un atac c u cinci-sase sute de oameni, dar o face din cumpatare si din prudenta. Daca maie statea voastra doreste sa-l vada pe Robin Hood, sa se mbrace ca un calugar, mpreun a cu patru sau cinci cavaleri, mbracati si ei la fel. Eu voi sluji drept calauza maiestatii voastre si jur pe sfntul Dunstan ca nimeni n-o sa pateasca nimic! Robi n i opreste pe preoti, i gazduieste, le ia banii, dar nu le face nici un rau. - Pe sfnta cruce, padurarule, vorbele tale sunt de aur! zise rznd regele. Am sa-ti ascult sfatul tau iscusit. Rasa de calugar n-o sa-mi vina prea bine, dar n-are i mportanta. Sa mi se caute o rasa de calugar! Nerabdatorul monarh mbraca repede vesminte de abate, alese patru cavaleri, care si pusera si ei rase monahale si, folosind o noua stratagema sugerata tot de padur ar, fura pregatiti trei cai n asa fel ca sa se creada ca duc cu ei o comoara nsemn ata. Cam la trei mile departare de castel, padurarul care slujea drept calauza p retinsilor calugari se apropie de rege si-i spuse: - Monseniore, priviti acolo la marginea luminisului, iata-i: sunt Robin-Hood, Mi cul-John si Will Roscovanul, cei trei sefi ai cetei. - Prea bine ? zise bucuros regele. Si dnd pinteni calului, Richard se facu ca ar vrea sa fuga. Robin Hood tsni n drum, apuca animalul de drlogi si-l opri. - Cer iertare cu umilinta, domnule abate ? rosti el. Binevoiti sa va opriti o cl ipa si sa primiti salutul meu de bunvenit. - Mirean pacatos! striga Richard, cautnd sa imite vorbirea obisnuita a oamenilor bisericii. Cine esti tu care-ti ngadui sa opresti din drumul sau un om cucernic c are are de ndeplinit o misiune sacra? - Sunt un om de rnd din aceasta padure ? raspunse Robin Hood ? iar tovarasii mei traiesc, ca si mine, de pe urma vnatoarei si datorita generozitatii cucernicilor membri ai sfintei biserici. - Pe viata mea, esti un ticalos ndraznet ? raspunse regele, ascunzndu-si zmbetul ? daca ndraznesti sa-mi spui n fata ca mi mannci... ca mannci cerbii regelui si ca jefu lesti clerul. Pe sfntul Hubert! Cel putin ai meritul ca esti sincer! - Sinceritatea este singura bogatie a oamenilor care nu au nimic ? raspunse Robi n Hood ? nsa cei care au rente, domenii, monede de aur si de argint pot sa se lip seasca de ea, caci n-ar sti ce sa faca cu ea. Eu cred, nobile abate ? continua R obin, cu ironie ? ca si dumneavoastra va numarati n rndul prea fericitilor de care va vorbesc. De aceea mi iau ngaduinta sa va cer sa veniti n ajutorul nevoilor noas tre modeste, n ajutorul mizeriei oamenilor saraci, care sunt prietenii si obladui tii nostri. Prea adesea uitati, frati calugari, ca n preajma bogatelor voastre lo cuinte se afla case de unde lipseste pinea si, cu toate acestea, aveti mai mult a ur dect va trebuie pentru a va satisface tot ce vi se nazare. - Poate ca-i adevarat ce spui, tinere ? replica regele, aproape uitnd ca purta ve sminte religioase ? si mi place sinceritatea care ti se citeste pe fata. Pari mai cinstit dect esti n realitate; de aceea, pentru chipul tau de om cumsecade si din dragoste fata de mila crestineasca, ti daruiesc toti banii pe care i am acum la m ine , patruzeci de monede de aur. mi pare rau ca n-am mai mult, nsa, dupa cum stii , desigur, regele locuieste de cteva zile n castelul Nottingham si aproape ca mi-a golit buzunarele. Asadar, ia banii acestia si foloseste-te de ei, pentru ca mi p lace nfatisarea si fetele hotarte ale voinicilor tai tovarasi.

Sfrsind aceste cuvinte, regele i ntinse lui Robin Hood un saculet de piele cu patru zeci de piese de aur. - Dumneavoastra sunteti o pasare rara printre preoti, messire abate ? spuse rznd R obin ? si daca n-as fi jurat sa-i storc, mai mult sau mai putin, pe toti membrii sfintei biserici, as refuza sa primesc ofranda dumneavoastra att de generoasa; t otusi nu se va putea spune ca ati avut prea mult de suferit trecnd prin padurea S herwood. Escorta si caii dumneavoastra vor trece n deplina libertate si, pe deasu pra, mi veti ngadui sa nu primesc dect douazeci de monede de aur. - Padurare, te porti ca un adevarat nobil ? raspunse Richard, parnd miscat de cur tenia lui Robin ? si-mi voi face o placere sa-i vorbesc despre tine suveranului nostru. Maiestatea sa te cunoaste putin, caci mi-a spus sa te salut din partea s a, daca voi avea norocul sa te ntlnesc. ntre noi fie vorba, cred ca regelui Richard , caruia i place vitejia oriunde ar ntlni-o, nu i-ar fi cu suparare sa-i multumeasc a prin viu grai viteazului arcas care l-a ajutat sa deschida portile castelului din Nottingham si sa-l ntrebe de ce a disparut ndata dupa batalie, mpreuna cu vitej ii lui tovarasi. - Daca as avea vreodata fericirea sa ma aflu n fata maiestatii sale, n-as sovai s a-i raspund pe loc la aceasta ntrebare, nsa, deocamdata, sa vorbim despre altceva, domnule abate. l iubesc mult pe regele Richard, pentru ca este englez trup si su flet, desi prin legaturi de snge apartine unei familii normande. Aici, noi toti, preoti sau laici, suntem slujitorii credinciosi ai maiestatii sale si daca ati b inevoi sa primiti, vom bea mpreuna, domnule abate, n sanatatea nobilului Richard. Padurea Sherwood stie sa fie ospitaliera fara nici o plata atunci cnd primeste su b batrnii sai copaci inimi saxone si preoti generosi. - Primesc cu placere binevoitoarea ta invitatie, Robin Hood ? raspunse regele ? si sunt gata sa te urmez oriunde vei vrea sa ma duci. - Va multumesc pentru aceasta ncredere, bunule calugar ? spuse Robin ? ndemnnd calu l pe care sta Richard s-o apuce pe poteca ce ducea la copacul "ntlnirii". Micul-John, Will Roscovanul si cei patru cavaleri travestiti n calugari veneau n u rma regelui, care era precedat de Robin. Abia patrunse mica trupa pe carare, cnd un cerb nspaimntat de zgomot le taie drumul fulgerator, dar, mai iute dect sarmanul animal, sageata lui Robin i strapunse coasta, lovindu-l de moarte. - Strasnica lovitura! Strasnica lovitura! striga regele ncntat. - Lovitura nu este deloc nemaipomenita, domnule abate ? spuse Robin, privindu-l pe Richard, oarecum mirat ? toti oamenii mei, dar toti, pot omor un cerb asa cum am facut-o eu, chiar sotia mea stie sa traga cu arcul si vadeste iscusinta n ncerc ari care sunt mult mai presus dect umila isprava pe care am savrsit-o eu sub ochii dumneavoastra. - Sotia ta? ntreba regele. Ai o sotie? Pe sfnta liturghie! Sunt curios s-o cunosc pe aceea care mparte cu tine primejdiile aventuroasei taie cariere. - Sotia mea, messire abate, nu este singura din sexul ei care prefera o inima cr edincioasa si o locuinta n salbaticie unei dragoste nselatoare si luxului vietii d e la oras. - Am sa-ti prezint pe sotia mea, domnule abate! striga Will Roscovanul. Si daca nu vei recunoaste ca frumusetea ei este vrednica de un tron, ai sa-mi dai voie s a-ti spun ca esti ori orb, ori ca ai gusturi dintre cela mai proaste. - Pe sfntul Dunstar! exclama Richard. Are dreptate lumea ca v-a poreclit oamenii veseli; nimic nu va lipseste aici, aveti de toate: femei frumoase, vnat regal, ve rdeata proaspata, libertate deplina. - De aceea suntem si foarte fericiti, messire ? raspunse Robin, rznd. Grupul ajunse curnd n poiana, unde masa pusa si astepta oaspetii. Si masa aceasta nb elsugata, cu vnat placut mirositor, strni cunoscuta pofta de mncare a lui Richard I nima de Leu. - Pe constiinta mamei mele! striga regele (sa ne grabim sa spunem ca doamna Eleo nora avea att de putina constiinta, ca era curata gluma s-o invoci). Iata o cina cu adevarat regeasca! Apoi regele lua loc la masa si ncepu sa nfulece cu o pofta g rozava. Spre sfrsitul mesei, Richard se adresa gazdei: M-ai facut curios si dores c sa le cunosc pe frumoasele femei care traiesc pe ntinsul tau domeniu; prezintami-le, sunt curios sa vad daca sunt vrednice sa mpodobeasca nobila curte a regelu i Angliei, cum mi dadea de nteles tovarasul acela al tau cu parul rosu.

Robin l trimise pe Will sa le aduca pe frumoasele nimfe ale padurii si porunci oa menilor sa pregateasca jocurile pe care le practicau n timpul zilelor de odihna. - Oamenii mei vor ncerca sa va distreze putin, ? domnule abate ? spuse Robin, ase zndu-se lnga rege ? si veti vedea ca placerile noastre si felul oarecum neobisnuit al traiului nostru nu au ntr-nsele nimic care sa merite a fi osndit si atunci cnd v a veti gasi n apropierea bunului rege Richard, sa-i spuneti, va cer aceasta ca o favoare, ca oamenii veseli din padurea Sherwood nu sunt nici de temut pentru sax onii de treaba, nici rai fata de cei care mpartasesc necazurile de nenlaturat ale vietii lor aspre. - Fii linistit, cinstite padurar, maiestatea sa va fi tot att de bine informata d e ceea ce se petrece aici, ca si cum ea nsasi ar fi stat la masa ta, n locul meu. - Messire, dumneavoastra sunteti cel mai curtenitor abate pe care l-am ntlnit vreo data si sunt foarte fericit ca am avut placerea sa va tratez ca pe un frate. Acu m binevoiti sa urmariti arcasii mei. Nimeni nu-i ntrece n dibacie si ca sa va dist reze, nu ma-ndoiesc ca vor face azi minuni. Oamenii lui Robin ncepura sa traga cu arcul, dovedind o mna att de sigura si un och i att de strasnic, nct regele i felicita cu sincera uimire. Exercitiul dura de vreo jumatate de ora, cnd aparu Will Roscovanul, aducnd cu el pe Marianne si pe Maud, mb racate n costume de amazoana, croit din stofa verde de Lincoln si purtnd si una si cealalta, un arc si o tolba cu sageti. n spatele celor trei veneau Barbara, Wini fred, dalba Lila si frumoasele sotii ale tinerilor Gamwell. Regele deschise ochii mari, plini de uimire si contempla fara sa scoata un cuvnt chipurile ncntatoare ce se roseau sub privirea lui. - Domnule abate ? spuse Robin, lund mna Mariannei ? va prezint pe regina inimii me le, iubita mea sotie. - Poti sa adaugi, fara sa gresesti, regina oamenilor tai veseli, viteazul meu Ro bin! striga regele. Si ai dreptate sa fii mndru ca insufli o dragoste gingasa une i fiinte att de ncntatoare! Scumpa doamna ? continua regele ? dati-mi voie sa salut n persoana dumneavoastra pe regina padurii Sherwood si sa va aduc omagiul unui s upus credincios. Zicnd acestea, regele puse un genunchi n pamnt, lua mna alba a Mariannei si o saruta cu respect. - Dati dovada de o mare curtenie, domnule abate ? spuse Marianne, cu modestie ? dar binevoiti a va aduce aminte, va rog, ca unui om cu rangul sacru al dumneavoa stra nu se cade sa se ncline astfel dinaintea unei femei; aceasta expresie de umi linta si respect se cuvine sa o aduceti doar lui Dumnezeu. - Iata o dojana plina de nvataminte din partea sotiei unui simplu padurar ? murmu ra regele, relundu-si locul sub copacul "ntlnirii". - Domnule abate, iat-o pe sotia mea! striga Will, tragnd-o de mna pe Maud catre re ge. Regele se uita la Maud si spuse zmbind. - Aceasta frumoasa persoana este desigur doamna care va face cinste n palatul unu i rege? - Da, messire ? ncuviinta Will: - Ei bine, prietene, sunt de aceeasi parere cu tine si, daca mi dai voie, voi sar uta frumosii obraji ai aceleia care ti-este draga ? spuse regele. William zmbi, iar regele lua acest zmbet drept o ncuviintare si o saruta galant pe tnara femeie. - Dati-mi voie sa va spun un cuvnt la ureche, domnule abate ? zise Will, apropiin du-se de rege, care se nvoi cu bunavointa la cererea tnarului. Sunteti un om de gu st ? continua Will ? iar n padurea Sherwood nu veti mai avea de ce va teme. ncepnd de azi, va fagaduiesc o primire cordiala ori de cte ori o ntmplare fericita va va a duce n mijlocul nostru. - ti multumesc pentru amabilitatea ta, dragul meu ? replica vesel regele. Ah, ah, dar ce mai vad?! striga Richard, cu ochii la surorile lui Will, care nsotite de Lila, se nfatisara dinaintea lui. ntr-adevar, baieti, driadele voastre sunt adevar ate zne. Regele lua mna tinerei Lila. Pe maica Domnului! murmura el. N-as fi crezu t sa existe pe lume alta femeie mai frumoasa dect dulcea mea Brengre, dar, pe sufle tul meu, sunt silit sa recunosc ca aceasta copila i este deopotriva si n candoare si n frumusete. Micuta mea ? spuse regele, strngnd mna fetei ? ai ales o viata foart

e aspra, cu desavrsire lipsita de placerile vrstei tale. Nu ti-e teama, sarmana co pila, ca furtunile din padure vor nimici viata ta plapnda, cum nimicesc florile f ragede? - Parinte ? raspunse Lila cu blndete ? vntul se ia la ntrecere cu puterea copaceilo r si el i cruta pe cei mai slabi. Aici sunt fericita: o fiinta care mi-e draga lo cuieste n batrnul codru si alaturi de ea nu stiu ce nseamna durerea. - Ai dreptate sa-ti marturisesti dragostea daca omul pe care-l iubesti este demn de tine, dulce copila ? raspunse Richard. - Este demn, parinte, de o dragoste si mai mare dect cea pe care i-o port ? raspu nse Lila ? si totusi l iubesc cu toata dragostea cu care sunt n stare sa iubesc. Tnara femeie se rosi cnd ispravi de vorbit; ochii mari, albastri ai lui Richard o priveau cu atta ardoare, nct, cuprinsa de o nelamurita teama, Lila si trase binisor mna din mna regelui si se duse lnga Marianne. - ti marturisesc, jupne Robin ? spuse regele ? ca n toata Europa nu exista o singur a curte care sa se poata lauda ca reuneste n jurul tronului attea femei tinere si frumoase cte vad n jurul nostru. Am vazut femei din fel si fel de tari, dar nicaie ri n-am ntlnit frumusetea calma si suava a femeilor saxone. - Sunt fericit sa va aud vorbind astfel, domniile abate ? replica Robin ? mi dove diti, o data mai mult, ca n vinele dumneavoastra curge snge englez. Eu nu pot sa-m i dau parerea ntr-o chestiune att de gingasa, pentru ca am calatorit putin si, n af ara de Derbyshire si Yorkshire, nu cunosc altceva. Cu toate acestea, ma simt ndem nat sa spun ca si dumneavoastra ca femeile saxone sunt cele mai frumoase femei d in lume. - Nu ncape ndoiala ca sunt cele mai frumoase femei din lume ? interveni Will, cu h otarre. Eu am strabatut o mare parte din regatul Frantei si pot sa spun sus si ta re ca n-am gasit o singura domnisoara sau doamna care sa poata fi comparata cu M aud. Maud este idealul frumusetii engleze, asta-i parerea mea! - Ai fost n serviciul regelui? ntreba Richard, privindu-l cu luare-aminte pe tnarul barbat. - Da, messire ? raspunse William ? am fost n serviciul regelui Henric n Acvitania, n Poitou, la Harfleur, la Evreux, la Beauvais, la Rouen si n alte multe cetati. - Ohoho! exclama regele, ntorcnd capul de teama ca nu cumva Will, n cele din urma, sa-l recunoasca. Robin Hood ? continua el ? oamenii dumitale se pregatesc sa renc eapa jocurile; mi-ar placea sa asist la noi exercitii. - Va fi dupa voia dumneavoastra, messire; am sa va arat cum fac ca sa deprind mna arcasilor mei. Much! striga Robin. Zi sa puna pe nuielele de tragere la tinta n iste coronite de trandafiri. Much executa ordinul si, curnd, vrful fiecarei nuiele aparu perpendicular din cerc ul mpodobit cu flori. - Acum, baieti, ochiti nuiaua! striga Robin. Cel care nu va nimeri tinta mi va da rui o sageata buna si va primi o palma. Fiti atenti, caci, pe Maica Domnului, nu -i voi cruta pe neghiobi; se-ntelege de la sine ca trag si eu cu voi si ca, n caz ca nu voi nimeri, voi ndura aceeasi pedeapsa. Mai multi padurari dadura gres si primira cu seninatate cte o palma zdravana. Rob in Hood sfarma nuiaua n bucatele; alta fu pusa n locul ei; Will si Micul-John dadur a gres si, n mijlocul hohotelor de rs, si primira plata pentru nendemnarea lor. Robin trase ultima lovitura, dar, dorind sa arate falsului abate ca, n asemenea caz, n u se face nici o deosebire ntre el si oamenii lui, gresi dinadins tinta. - Ah, ah! exclama uimit un padurar. V-ati abatut de la tinta, jupne! - E adevarat, pe legea mea, si-mi merit pedeapsa! Care dintre voi vrea sa-mi mngie obrazul? Tu, Micule-John, tu esti cel mai puternic dintre noi si ai sa stii sa lovesti zdravan. - Nici nu ma gndesc ? raspunse John ? sarcina asta mi-e att de neplacuta, nct, ca so ndeplinesc, ar trebui sa ma cert pentru totdeauna cu mna dreapta. - Ei bine, Will, ma adresez tie. - Multumesc, Robin, refuz din toata inima sa-ti fac aceasta placere. - Si eu refuz ? spuse Much. - Si eu! striga un om. - Si noi la fel! strigara padurarii ntr-un glas. - Toate astea-s copilarii, e caraghios... ? spuse Robin, cu severitate. Eu n-am

sovait sa-i pedepsesc pe cei care au gresit, voi trebuie sa faceti la fel si cu aceeasi asprime. Pentru ca nici unul din oamenii mei nu ndrazneste sa ridice mna a supra mea, va revine dumneavoastra, domnule abate, sarcina sa rezolvati aceasta problema. Iata cea mai buna sageata a mea si acum, messire, va rog sa ma serviti la fel de generos, cum mi-am servit eu arcasii nendemnatici. - Nu ndraznesc sa iau asupra mea obligatia de a te satisface, draga Robin ? raspu nse regele, rznd ? caci am mna grea si lovesc cam tare. - Nu sunt nici sensibil, nici delicat, domnule abate; loviti cum va place! - Vrei neaparat? ntreba regele, dezvelindu-si un brat musculos. Ei bine, fie, vei fi servit dupa cum doresti! Lovitura fu att de puternica, nct Robin cazu pe spate, dar se ridica numaidect. - Marturisesc n fata lui Dumnezeu ? spuse el, surznd si cu chipul mpurpurat ? ca sun teti cel mai zdravan calugar din vesela Anglie. Bratul dumneavoastra are mai mul ta forta dect este necesar pentru linistea unui om care ndeplineste o misiune cuce rnica, si-mi pun capul ramasag (el este pretuit la patru sute de scuzi de aur) c a va pricepeti mai bine sa tineti n mna un arc sau sa va folositi de ciomag dect sa duceti crucea. - Tot ce se poate ? raspunse regele, rznd ? si sa mai adaugam, daca vrei, sa mnuies c o spada, o lance sau un scut. - Vorba si felul dumneavoastra de a fi dovedesc mai degraba un om obisnuit cu vi ata aventuroasa a unui soldat dect un servitor al preasfintei biserici ? raspunse Robin, cercetndu-l pe rege cu luare-aminte. As vrea tare mult sa stiu cine sunte ti, caci mi trec prin cap niste gnduri foarte ciudate. - Alunga-ti gndurile acestea, Robin Hood si nu cauta sa afli daca sunt sau nu omu l care se nfatiseaza naintea ta ? raspunse repede regele. Cavalerul Richard de la Plaine, care lipsea nca de dimineata, sosi tocmai atunci si se apropie de Robin. Zarindu-l pe rege, cavalerul tresari, caci l cunostea pre a bine pe suveran. El se uita la Robin, dar acesta parea ca n-are habar de rangu l nalt al oaspetelui sau. - l cunosti pe cel ce poarta vesmnt de calugar superior? ntreba sir Richard, n soapt a. - Nu ? raspunse Robin ? dar cred ca am descoperit abia de cteva minute ca parul a cesta rosu si ochii mari albastri nu pot fi dect ai unui singur om n lumea asta... - Richard Inima de Leu, regele Angliei! striga cavalerul fara sa vrea. - Ah, Ah! exclama falsul calugar, apropiindu-se. Robin Hood si sir Richard cazur a n genunchi. - Recunosc acum chipul august al suveranului meu ? spuse seful proscrisilor ? es te chipul bunului nostru rege Richard al Angliei. Dumnezeu sa ocroteasca pe vite aza sa maiestate! Un zmbet binevoitor nflori pe fata regelui. Sire ? continua Robi n, ramnnd n aceeasi atitudine umila ? acum maiestatea voastra stie cine suntem: nis te proscrisi alungati din casa parintilor nostri de o mpilare nedreapta si cruda. Saraci si fara adapost, am cautat un refugiu n singuratatea padurii. Am trait di n vnatoare, din pomeni, cerute, desigur, dar fara violenta si folosind cea mai de savrsita curtenie; ni se dadea de voie sau de nevoie, dar noi nu luam fara sa fim pe deplin ncredintati ca cel care se mpotrivea sa vina n ajutorul mizeriei noastre avea n punga de la bru putinta sa rascumpere un cavaler. Sire, implor maiestatii voastre iertarea pentru tovarasii mei si pentru seful lor. - Ridica-te, Robin Hood ? raspunse regele, cu bunatate ? si spune-mi ce te-a fac ut sa-mi dai ajutor cu vitejii tai arcasi atunci cnd am atacat baronia din Nottin gham? - Sire ? raspunse Robin Hood, care, desi se supuse ordinului regelui, sta totusi plecat cu respect n fata lui ? maiestatea voastra este idolul inimilor cu adevar at engleze. Faptele voastre, att de vrednice de respectul tuturor, v-au facut sa cstigati deosebita faima de cel mai viteaz dintre viteji, barbat cu inima de leu, care, ca un cavaler viteaz, triumfa cu arma n mna mpotriva dusmanilor sai si-si nti nde ocrotirea generoasa peste cei napastuiti. Printul John merita dizgratia maie statii voastre si, cnd am aflat ca regele meu se afla n fata zidurilor castelului din Nottingham, m-am asezat sub ordinele sale. Cnd maiestatea voastra a cucerit c astelul care slujea drept refugiu printului razvratit, misiunea mea, odata ndepli nita, m-am retras fara sa spun un cuvnt, deoarece constiinta ca-mi slujisem cu lo

ialitate regele ma multumea pe deplin. - ti multumesc din inima pentru sinceritatea ta, Robin Hood ? raspunse regele ? s i dragostea pe care mi-o porti mi este negrait de placuta. Vorbesti si te porti c a un om cinstit; sunt multumit si-ti acord iertare deplina pentru oamenii veseli din padurea Sherwood. Ai tinut n minile tale o putere foarte mare, aceea de-a fac e rau si n-ai dat curs acestei puteri primejdioase. Ai ajutat pe cei nevoiasi si sunt multi n comitatul Nottingham. N-ai ncasat contributii curtenitoare dect de la normanzii bogati si asta ca sa ndestulezi nevoile cetei tale. ti iert greselile; ele au fost urmarile firesti ale unei situatii cu totul exceptionale: nsa, pentru ca legile padurii au fost ncalcate, pentru ca principii bisericii si seniorii su zerani s-au gasit n situatia de a lasa n minile tale cteva farme din uriasele lor ave ri, iertarea ta cere un act ntocmit cu toate formele ca sa poti trai de aci nainte la adapost de orice nvinuire si de orice urmarire. Mine, n prezenta cavalerilor me i, voi proclama anularea actului prin care ai fost proscris si care te punea mai jos dect cel din urma iobag din regat. ti redau, tie si tuturor celor care au mpar tit cu tine viata ta aventuroasa, drepturile si privilegiile de oameni liberi. A m zis si jur sa-mi tin cuvntul, prin gratia lui Dumnezeu atotputernicul! - Traiasca Richard Inima de Leu! strigara cavalerii ntr-un glas. - Sfnta Fecioara s-o ocroteasca vesnic pe maiestatea voastra! spuse Robin Hood, c u vocea nabusita de emotie si, punnd un genunchi n pamnt, saruta respectuos mna gener osului principe. Dupa ce ndeplini acest act de recunostinta, Robin se ridica, suna din corn, iar o amenii veseli, ocupati fiecare cu cte o treaba, unii tragnd la tinta cu arcul, alt ii exersndu-se n mnuirea ciomagului, si parasira ndeletnicirile si se adunara n jurul tnarului lor sef. - Bravii mei tovarasi ? ncepu Robin ? puneti cu totii un genunchi n pamnt si descop eriti-va: va aflati n fata suveranului nostru legitim, preaiubitul rege al Anglie i vesele, Richard Inima de Leu! Salutati-l cu respect pe nobilul nostru stapn si senior! Proscrisii se supusera ordinului lui Robin si, n timp ce ntreaga ceata ngen unchia cu umilinta, Robin aduse la cunostinta tuturor clementa suveranului. Si a cum ? adauga tnarul barbat ? faceti sa rasune batrnul codru de strigatele voastre de bucurie! Pentru noi, baieti, s-a nascut o zi mare: sunteti liberi prin gratia lui Dumnezeu si a nobilului Richard! Oamenii veseli n-au mai avut nevoie de un nou ndemn ca sa-si arate bucuria lor la untrica: scoasera un ura att de puternic, nct nu-i de mirare daca s-a auzit pna la v reo doua mile de copacul "ntlnirii". Dupa ce larma se potoli, Richard al Angliei l pofti pe Robin sa-l nsoteasca la castelul din Nottingham, mpreuna cu ntreaga ceata. - Sire ? raspunse Robin ? magulitoarea dorinta pe care si-a manifestat-o maiesta tea voastra mi umple inima de o negraita bucurie. Sunt cu trup si suflet al suve ranului meu si, daca ar binevoi sa-mi ngaduie, as alege dintre oamenii mei o suta patruzeci de arcasi, care, cu un devotament desavrsit, vor fi umilii slujitori a i maiestatii voastre. Regele, la fel de magulit pe ct era de surprins de modesta purtare a viteazului p roscris, i multumi din inima lui Robin Hood si, invitndu-l sa-si trimita din nou o amenii la exercitiile ntrerupte pentru o clipa, lua o cupa de pe masa, o umplu oc hi si o sorbi dintr-o nghititura; apoi spuse cu o ciudata veselie familiara: - Si-acum, prietene Robin, spune-mi, te rog, cine este uriasul acela; caci mi-ar fi foarte greu sa-l numesc altfel pe uriasul flacau pe care natura l-a nzestrat cu un chip att de cinstit. Pe sufletul meu, pna azi am crezut ca sunt un om foarte nalt, dar vad acum ca, daca m-as aseza alaturi de vlajganul acesta, as semana cu un pui pricajit. Ce brate! Ce picioare! Cta vigoare! Omul acesta este admirabil croit! - Este si admirabil de bun, sire ? raspunse Robin ? si are o putere nemaipomenit a: el singur ar putea sa tina n loc o armata, dar la auzul unei povesti triste se nduioseaza ca un copil. Omul care are onoarea sa atraga atentia maiestatii voast re este fratele meu, tovarasul meu, cel mai bun prieten al meu; are o inima de a ur, o inima credincioasa ca otelul sabiei sale nenvinse. Mnuieste ciomagul cu atta n demnare, nct n-a fost biruit niciodata; pe deasupra, este cel mai dibaci arcas din toata tara si cel mai viteaz baiat din toata lumea. - Iata, Robin, laude care, cu adevarat, mi suna dulce cnd le aud ? spuse regele ?

caci cel care ti le insufla merita sa fie prietenul tau. Vreau sa-i vorbesc aces tui cinstit barbat. Cum l cheama? - John Naylor, sire, nsa noi i spunem Micul-John, tinnd seama de naltimea lui modest a. - Hei, frumosule copac din padure, turn al Babilonului, baiatul meu, ia vino lnga mine, vreau sa te privesc de aproape ? zise regele rznd. John se apropie cu capul descoperit, si, calm si sigur de sine, astepta ordinele lui Richard. Regele puse tnarului cteva ntrebari privitoare la puterea extraordina ra a muschilor sai, ncerca sa se lupte cu el, dar fu nvins cu tot respectul de uri asul sau partener. Dupa aceasta ncercare, regele se amesteca n jocurile, n exerciti ile oamenilor veseli att de firesc, de parca ar fi fost unul dintre tovarasii lor . La sfrsit declara ca de multa vreme nu petrecuse o zi att de placuta. n noaptea a ceea, regele Angliei dormi pazit de proscrisii din padurea Sherwood, iar a doua zi de dimineata, dupa ce facu cinste unei mese mbelsugate, se pregati sa se rentoa rca la Nottingham. - Viteazul meu Robin ? spuse printul ? ai putea sa-mi dai niste haine la fel cu cele pe care le poarta oamenii tai? - Da, sire. - Ei bine, porunceste sa ni se aduca, mie si cavalerilor mei, cte un vesmnt aseman ator cu al tau. La intrarea n Nottingham o sa ne distram putin. Oamenii din servi ciul nostru sunt grozav de zelosi cnd simt n apropiere un superior care le poate s upraveghea purtarea, de aceea nu ma-ndoiesc ca viteazul serif si nenfricatii lui soldati ne vor face dovada vitejiei lor de nenfrnt. Regele si cavalerii se mbracara cu hainele alese de Robin si, dupa un sarut curte nitor dat Mariannei n numele tuturor oamenilor, Richard, nconjurat de cavalerii sa i, de Robin Hood, de John, de Will Roscovanul, de Much si de o suta patruzeci de arcasi, se ndrepta vesel catre locuinta-i senioriala. La portile orasului Nottingham Richard dadu ordin suitei sa scoata un strigat de victorie. Acest ura formidabil i facu pe locuitori sa iasa n pragul caselor; dar, la vederea unei cete de oameni veseli narmati pna n dinti, ei crezura ca regele a fost ucis de proscrisi si ca acestia, ntartati de sngeroasa lor victorie, se napust eau acum asupra orasului pentru a macelari toti locuitorii. Cuprinsi de spaima, bietii oameni se repezira gramada care ncotro; unii se ascunsera n ungherele cele mai tainice ale locuintei, altii o rupsera la fuga ncotro vedeau cu ochii; altii trasera clopotele n semn de alarma, chemara trupele din oras, l cautara pe serif, care, printr-o ciudata ntmplare, se facu nevazut. Trupele regelui se pregateau sa-i atace pe proscrisi, cnd sefii lor, foarte putin dornici sa intre n lupta fara a cunoaste motivul, pusera fru pornirii lor razboin ice. - Iata si ostasii nostri! spuse Richard, privind rautacios la fricosii aparatori ai orasului. As zice ca si locuitorii si soldatii tin tare mult la pielea lor. Seriful lipseste, sefii tremura. Pe Dumnezeul meu, lasii acestia ar merita o bat aie exemplara. Dar abia ispravi regele aceasta reflectie prea putin magulitoare pentru locuitorii Nottingham-ului, ca trupele sale personale, avndu-l n frunte pe capitan, iesira n graba din castel si se asezara n linie de bataie, cu lancile gat a de atac. Pe sfntul Denis! Baietii mei nu glumesc! striga regele, ducnd la gura c ornul pe care i-l daduse Robin. El suna de doua ori: un semnal pe care l indicase dinainte capitanului garzilor, sale, iar acesta, recunoscnd semnalul stabilit de principe, porunci soldatilor sa lase jos armele si astepta respectuos apropierea suveranului. Vestea napoierii l ui Richard al Angliei, nsotit triumfator de printul proscrisilor, se raspndi la fe l de repede precum se raspndise vestea apropierii proscrisilor nutrind gnduri snger oase. Locuitorii, care, prevazatori, se pitisera n fundul caselor, iesira afara, galbeni la fata, dar cu zmbetul pe buze. Si de ndata ce se ncredintara ca Robin Hoo d si ceata lui cstigasera bunavointa regelui, se strnsera prieteneste n jurul oamen ilor veseli, laudndu-i, strngndu-le mna, declarndu-se care mai de care prietenii si o crotitorii lor. Din mijlocul multimii se naltau strigate de bucurie si felicitari ; din toate partile se auzeau cuvinte rostite cu dragoste, ca de pilda: "Glorie nobilului Robin Hood, viteazul padurar, frumosului proscris! Glorie bunului si g entilului Robin Hood!" Apoi din ce n ce mai ndraznete, glasurile ncepura sa-l aclam

e att de furtunos pe seful proscrisilor, nct Richard, obosit de zarva aceasta care se ntetea mereu, striga: - Pe coroana si pe sceptrul meu, as zice ca tu esti rege aici, Robin Hood! - Oh, sire ? raspunse tnarul, zmbind cu tristete ? nu dati importanta si nu puneti pret pe aceste dovezi de aparenta prietenie; ea nu este dect un firav rezultat a l nepretuitei bunavointe cu care maiestatea voastra l copleseste pe proscris. Un cuvnt al regelui Richard poate preschimba n urlete de ura aceste strigate nsufletit e pe care le strneste prezenta mea aici si aceiasi oameni, fara sa se gndeasca si fara remuscare, ar trece de ndata de la elogiu la ocara, de la admiratie, la disp ret. - Ai dreptate, dragul meu Robin ? raspunse regele, rznd ? ticalosi sunt peste tot si am avut prilejul sa constat lipsa de inima a unora dintre locuitorii Nottingh am-ului. Cnd am venit cu gndul sa-l pedepsesc pe printul John, unii au privit ntoar cerea mea n Anglia cu retinere plina de prevedere. Pentru acestia, dreptul este a l celui mai tare; ei nu stiau ca, avnd ajutorul tau, mi-era usor sa cuceresc cast elul si sa-l alung de acolo pe fratele meu. Acum ne arata latura frumoasa a chip ului lor hd si ne scot ochii cu lingusirea lor josnica. Draga Robin, ti-am fagadu it o rasplata nobila pentru serviciul pe care mi l-ai facut; exprima-ti dorinta; regele Richard n-are dect un cuvnt; el si respecta si si ndeplineste angajamentele p e care si le ia. - Sire ? raspunse Robin ? maiestatea voastra ma face fericit mai mult dect pot sa exprim eu prin cuvinte, oferindu-mi din nou generosul sau sprijin: primesc pent ru mine, pentru oamenii mei si pentru un cavaler care, lovit de dizgratia regelu i Henric, a fost silit sa-si caute adapost n lacasul ocrotitor al padurii Sherwoo d. Cavalerul acesta, sire, este un om inimos, un vrednic tata de familie, un sax on viteaz si daca maiestatea voastra ar vrea sa-mi faca cinstea de a asculta pov estea lui sir Richard Gower de la Plaine, sunt sigur ca ar binevoi sa-mi ncuviint eze cererea pe care mi voi ngadui sa i-o fac. - Prietene Robin, ti-am dat cuvntul nostru de rege ca-ti acordam toate favorurile pe care vei vrea sa le ceri de la noi ? raspunse regele afectuos. Vorbeste fara teama si spune-ne datorita caror mprejurari a cazut acest cavaler n dizgratia tat alui meu. Robin se grabi sa dea ascultare ordinului regesc si istorisi foarte pe scurt pov estea cavalerului de la Plaine. - Pe Maica Domnului! striga Richard. Acest brav cavaler a fost tratat cu cruzime , iar tu te-ai purtat ca un nobil, venindu-i n ajutor. Dar n-o sa se spuna, vitea zule Robin Hood, ca si n cazul acesta, l-ai ntrecut pe regele Angliei n noblete suf leteasca si n generozitate. La rndul meu, vreau sa-l ocrotesc pe prietenul tau; ch eama-l n fata noastra. Robin l chema pe cavaler, iar acesta se nfatisa regelui cu i nima zvcnind de emotiile unei dulci sperante. Sir Richard de la Plaine ? spuse re gele, cu prietenie ? viteazul tau prieten Robin Hood mi-a vorbit despre nenoroci rile care ti-au lovit familia si primejdiile care te-au pndit. Sunt fericit ca, f acndu-ti dreptate, pot sa-i dovedesc lui Robin admiratia mea sincera si stima mea adnca pe care mi le insufla purtarea lui. ti redau drepturile si bunurile tale, i ar vreme de un an vei fi scutit de orice bir si de orice contributie. n afara de aceasta, anulez decretul prin care ai fost proscris, pentru ca amintirea acestui act de nedreptate sa se stearga cu desavrsire din amintirea concetatenilor tai. n apoiaza-te la castel; nscrisurile prin care ti-am acordat iertarea deplina ti vor fi eliberate din porunca noastra. Iar tu, Robin Hood, mai cere-i ceva aceluia ca re nu va crede niciodata ca si-a platit datoria de recunostinta fata de tine, ni ci chiar atunci cnd ti va fi ndeplinit toate dorintele. - Sire ? spuse cavalerul, punnd un genunchi n pamnt ? cum as putea sa va arat recun ostinta care-mi umple inima? - Spunndu-mi ca esti fericit ? raspunse vesel regele ? si fagaduindu-mi ca n-ai s a mai insulti pe oamenii preasfintei biserici. Sir Richard saruta mna generosului principe si se retrase discret n grupurile adunate la ctiva pasi de rege. Ei bine , viteaz arcas ? relua printul, ntorcndu-se spre Robin Hood ? ce-mi ceri? - Nimic deocamdata, sire; mai trziu, daca maiestatea voastra binevoieste sa-mi nga duie, am sa-i cer o ultima favoare. - ti va fi acordata. Acum sa ne ndreptam spre castel. n padurea Sherwood am fost pr

imiti cu o generoasa ospitalitate si e de crezut ca si castelul Nottingham va di spune de ceva mijloace ca sa se pregateasca un ospat regal. Oamenii tai se price p de minune sa prepare vnatul, iar aerul proaspat si oboseala drumului ne-au dat o strasnica pofta de mncare, mai vrtos ca de obicei, asa ca am mncat cu lacomie. - Maiestatea voastra avea tot dreptul sa mannce dupa pofta inimii ? raspunse rznd R obin ? caci vnatul era proprietatea sa. - Al nostru sau al primului vnator venit ? replica vesel regele ? si daca toata l umea se preface a crede ca cerbii din padurea Sherwood sunt proprietatea noastra si numai a noastra, exista un anumit padurar pe care-l cunosti foarte bine, dra ga Robin si trei sute de tovarasi ai lui, care alcatuiesc ceata lui vesela, care prea putin s-au sinchisit de prerogativele coroanei. Tot vorbind astfel, Richard se ndrepta spre castel, iar aclamatiile entuziaste al e multimii nsotira cu strigate zgomotoase, pna la portile vechii cetati, pe regele Angliei si pe faimosul proscris. Chiar n aceeasi zi, regele si ndeplini fagaduiala pe care i-o facuse lui Robin Hood : el semna un act prin care anula ordinul de proscriptie si-l repunea pe tnarul b arbat n posesia drepturilor si titlurilor asupra bunurilor si demnitatilor aparti nnd familiei de Huntingdon. A doua zi dupa aceasta fericita zi, Robin si aduna oamenii ntr-una din curtile cas telului si le anunta neasteptata schimbare a norocului sau. Aceasta veste umplu inimile vitejilor padurari de o sincera bucurie; ei si iubeau nespus de mult sefu l, dar toti, ntr-un glas, refuzara libertatea pe care voia sa le-o acorde Robin. Se hotar, asadar, chiar atunci pe loc, ca oamenii veseli sa nceteze pe viitor a ma i lua contributii de la normanzi si preoti, urmnd sa fie hraniti si mbracati pe se ama nobilului lor stapn, Robin Hood, acum bogatul conte de Huntingdon. - Baieti ? adauga Robin ? pentru ca vreti sa traiti n apropierea mea si sa ma nsot iti la Londra, daca porunca preaiubitului nostru suveran m-ar chema acolo, va ce r sa jurati ca nu veti dezvalui niciodata locul adapostului nostru din padure. S a ne pastram acest nepretuit refugiu pentru cazul cnd vom mai avea alte necazuri. Oamenii jurara asa cum le ceruse seful lor, iar Robin i pofti sa-si faca, fara ntrz iere, pregatirile de plecare. La 20 martie 1194, n ajunul plecarii sale la Londra, Richard tinu sfat n castelul din Nottingham si, printre problemele importante care fura discutate atunci, a f ost si stabilirea drepturilor lui Robin Hood asupra comitatului Huntingdon. Rege le si manifesta n mod hotart dorinta de a i se restitui lui Robin proprietatile det inute de abatele de Ramsay, iar sfetnicii lui Richard i fagaduira solemn sa dea v iata, spre deplina sa multumire, actului de dreptate care trebuia sa repare neno rocirile ndurate cu atta curaj de nobilul proscris. Capitolul XIII nainte de a se desparti, poate pentru totdeauna, de batrnul codru care i slujise de adapost, Robin Hood fu curpins de o att de adnca parere de rau pentru trecut si d e teama pentru viitor ? de altfel putin justificata fata de perspectivele pe car e generoasele fagaduieli ale lui Richard l lasasera sa le ntrevada ? nct se hotar sa astepte sub frunzisul ocrotitor al padurii rezultatul definitiv al angajamentelo r luate de regele Angliei. Ramnnd n padurea Sherwood, Robin se dovedi fericit inspirat, caci ncoronarea lui Ric hard, care avu loc la Winchester, putin timp dupa ntoarcerea sa la Londra, absorb i att de mult spiritele, nct facu nepotrivita orice interventie care ar fi amintit de drepturile recunoscute, dar nca neproclamate, ale proaspatului conte de Huntin gdon. Dupa ncoronare, Richard pleca pe continent, acolo unde l chema apriga lui dorinta de a se razbuna pe Filip, regele Frantei, si, ncrezndu-se n cuvntul sfetnicilor sai, lasa n seama acestora grija de a restabili averea viteazului Robin Hood. Baronul de Broughton (abatele de Ramsey) care continua sa detina averea familiei de Huntingdon, se folosi de toata trecerea de care se bucura, precum si de toat a imensa lui bogatie, pentru a ntrzia aducerea la ndeplinire a decretului dat de Ri

chard n favoarea adevaratului mostenitor al titlurilor si al domeniului din acest bogat comitat. Dar, tot cautndu-si protectori si prieteni, prudentul baron nu nce rca sa se mpotriveasca pe fata actelor emise din vointa lui Richard, multumindu-s e doar sa ceara timp, sa-l copleseasca pe cancelar cu cele mai bogate daruri, iz butind n felul acesta sa se mentina nestingherit n posesia uriasei averi pe care o uzurpase. n timp ce Richard se lupta n Normandia, n timp ce abatele de Ramsey cstiga pentru ca uza sa ntreaga cancelarie, Robin Hood astepta cu ncredere vestea care trebuia sa-i aduca la cunostinta intrarea n posesia averii tatalui sau. Unsprezece luni de as teptare pasiva avura darul sa slabeasca rabdarea neclintita a tnarului barbat. El se narma deci cu curaj si, sigur de bunavointa pe care i-o aratase regele cnd tre cuse prin Nottingham, adresa o cerere lui Hubert Walter, arhiepiscop de Canterbu ry, lordul pastrator al sigiliului Angliei si mare judecator al regatului. Cerer ea lui Robin ajunse la destinatie, arhiepiscopul lua cunostinta de ea, dar daca aceasta dreapta cerere nu fu respinsa pe fata, n schimb ramase fara raspuns, fiin d considerata ca neavenita. Reaua vointa a celor care se aratasera gata sa-i restituie lui Robin Hood bunuri le familiei sale se manifesta prin aceasta inertie, iar tnarul barbat si dadu lesn e seama ca o lupta surda se angajase mpotriva lui. Din nenorocire, abatele de Ram sey, devenit baron de Broughton si conte de Huntingdon, era un adversar prea put ernic ca sa fie cu putinta, n absenta lui Richard, sa se ncerce asupra lui cea mai usoara constrngere. Asa ca Robin se hotar sa nchida ochii asupra nedreptatilor car ora le cazuse victima si sa astepte cuminte rentoarcerea regelui Angliei. Dupa ce lua aceasta hotarre, Robin Hood trimise un al doilea mesaj marelui judeca tor. El i marturisi via lui nemultumire pentru vadita protectie pe care acesta o acorda abatelui de Ramsey si-i declara ca, spernd n grabnica dreptate din partea l ui Richard, o data cu rentoarcerea lui n Anglia, el si reia locul n fruntea cetei sa le, continund sa traiasca n padurea Sherwood, ca mai nainte. Aparent, Hubert Walter nu dadu nici o atentie celei de-a doua scrisori a lui Rob in; nsa, lund masuri severe pentru restabilirea ordinei si linistii pe tot ntinsul Angliei si nimicind numeroasele cete organizate din diferite comitate ale tarii, arhiepiscopul l lasa n pace pe protejatul lui Richard si pe veselii sai tovarasi. Patru ani se scursera n calmul nselator care preceda furtuna pe cer si razmeritele pe pamnt. ntr-o dimineata, vestea mortii lui Richard cazu ca un trasnet asupra re gatului Angliei si sadi spaima n toate inimile. Urcarea pe tron a printului John, care parca si daduse osteneala sa-si atraga ura tuturor, fu semnalul unui lung s ir de crime si de violente rusinoase. n timpul acestei regretabile perioade, abatele de Ramsey, nsotit de o suita numero asa strabatu padurea Sherwood, ndreptndu-se spre York si fu arestat de Robin. Facu t prizonier, mpreuna cu escorta sa, abatele nu-si redobndi libertatea dect cu pretu l unei rascumparari foarte mari. Plati blestemnd, dar fagadui sa se razbune si ra zbunarea sa nu se lasa asteptata. Abatele de Ramsey se adresa regelui, iar John, care n vremea aceea avea mare nevo ie de sprijinul nobilimii, pleca urechea la plngerile baronului si trimise pe loc n urmarirea lui Robin Hood vreo suta de oameni, sub comanda lui sir William Gray , fratele cel mare al lui John Gray, favoritul regelui, cu ordinul de a taia n bu catele ntreaga ceata. Cavalerul Gray era normand si nu-i putea suferi pe saxoni. Stapnit de ura, el jur a sa depuna n cel mai scurt timp, la picioarele abatelui de Ramsey, capul nerusin atului sau adversar. Sosirea neasteptata a unei companii de soldati mbracati n camasi de zale si cu nfat isarea razboinica, strni panica n micul oras Nottingham; cnd se afla nsa ca scopul v enirii lor era padurea Sherwood si nimicirea cetei lui Robin, spaima facu loc ne multumirii, iar ctiva oameni devotati proscrisilor se grabira sa le vesteasca nen orocirea ce avea sa cada pe capul lor. Robin Hood primi vestea ca un om pregatit pentru asa ceva si care se asteapta di ntr-o clipa ntr-alta la represalii din partea unui dusman foarte ofensat, fiind nc redintat ca abatele Ramsey participase la organizarea acestei rapide expeditii. Robin si strnse oamenii si-i pregati sa opuna atacului normanzilor o drza rezistent a, apoi trimise n ntmpinarea dusmanilor sai un arcas ndemnatic, mbracat taraneste, car

e trebuia sa le propuna soldatilor sa-i conduca la copacul cunoscut n tot comitat ul ca fiind locul de ntlnire al cetei oamenilor veseli. Aceasta viclenie att de simpla, de care Robin se folosise cu succes si alta data, reusi din plin si de data aceasta, iar cavalerul Gray primi fara nici o banuial a propunerea trimisului lui Robin. Binevoitorul padurar se aseza n fruntea trupei , pe care o plimba prin tufisuri, prin desisuri si prin maracinisuri mai bine de trei ceasuri, fara sa para a-si da seama ca strasnicile camasi de zale ngreunau tare mult mersul bietilor soldati. n sfrsit, cnd acestia fura coplesiti sub greutat ea apasatoare a armurilor, cnd fura zdrobiti de oboseala, calauza i duse, nu la co pacul "ntlnirii", ci n mijlocul unui luminis larg nconjurat de ulmi, de fagi si de s tejari, batrni de sute de ani. n acest loc, unde era o iarba att de proaspata si de deasa, de ai fi zis ca-i pajistea din fata unui castel, se afla ntreaga ceata a oamenilor veseli, unii stnd n picioare, altii tolaniti pe jos. La vederea dusmanului, n aparenta dezarmat, soldatii si simtira fortele remprospata te; fara sa se gndeasca la calauza, care se si strecurase n rndul proscrisilor, ei scoasera un strigat de triumf si se napustira vijelios asupra padurarilor. Spre marea uimire a normanzilor, oamenii veseli abia daca si parasira atitudinea nepas atoare pe care si-o luasera si, aproape fara sa se urneasca din loc, ridicara de asupra capetelor niste ciomege uriase si ncepura sa le nvrteasca, rznd cu hohote. Scosi din minti de aceasta primire batjocoritoare, soldatii, cu sabia n mna, se ar uncara la ntmplare asupra padurarilor, iar acestia, fara sa-si piarda ct de ct cumpa tul, i doborra pe atacatori, unii dupa altii, cu nemaipomenite lovituri de ciomag; apoi, ametitor de repede, le zdrobira cu lovituri ucigatoare capetele si umerii . Zgomotul surd pe care l faceau zalele si coifurile se amestecau cu urletele sol datilor doborti la pamnt, cu strigatele padurarilor, care s-ar fi zis ca nu-si apa ra propria lor viata, ci ca-si ncearca ndemnarea asupra unor trupuri fara viata. Sir William Gray, care conducea atacul soldatilor, privea turbat de furie cum ca de n jurul lui floarea trupei sale si-si blestema din toata inima ideea pe care o avusese sa-si mbrace oamenii cu o mbracaminte att de grea. ndemnarea si sprinteneala corpului erau primele conditii ale unei victorii ? si asa destul de nesigura, nt r-o lupta data cu niste oameni de o forta neobisnuita ? iar normanzii abia se pu teau misca. Temndu-se de o deruta completa, cavalerul ntrerupse lupta si, datorita generozitatii lui Robin, putu sa-si readuca la Nottingham resturile trupei cu c are venise. Este de la sine nteles ca recunoscatorul cavaler si fagaduia n gnd sa re ia atacul chiar de-a doua zi, nsa cu oameni purtnd o mbracaminte mai usoara dect a n ormanzilor adusi de la Londra. Robin Hood, care ghicise intentiile dusmanoase ale lui sir William, si aseza oame nii n ordine de bataie n acelasi loc unde se daduse lupta n ajun si astepta linisti t sosirea soldatilor, care fusesera semnalati la vreo doua mile de copacul "ntlnir ii", de unul din padurarii trimisi ca observatori n diferite puncte ale padurii d in apropierea Nottingham-ului. De data aceasta, normanzii purtau vesminte usoare de arcasi; erau narmati cu arcu ri, sageti, sabii scurte si scuturi. Robin Hood si oamenii lui erau la posturile lor de vreun ceas si totusi soldatii nu se aratau. Tnarul ncepu sa creada ca dusmanii si schimbasera gndul, cnd un padura r sosi n goana de la postul unde fusese asezat ca santinela si-i spuse lui Robin ca normanzii, ratacindu-se pe drum, se ndreptau direct spre copacul "ntlnirii", und e se adunasera femeile, din ordinul lui Robin. Vestea aceasta i dadu lui Robin un fior de moarte; el se ngalbeni la fata si spuse oamenilor: - Repede naintea normanzilor, trebuie sa le taiem calea; nenorocire lor si noua d aca ajung la femeile noastre. Padurarii se repezira ca un singur om pe urmele soldatilor, propunndu-si fie sa l e taie drumul, fie sa ajunga naintea lor la copacul "ntlnirii". Din nefericire, sol datii aveau un avans prea mare ca sa mai poata fi opriti sau padurarii sa ajunga naintea lor att de repede, nct sa se prentmpine o cumplita nenorocire. Obiceiurile sa u, mai bine zis cruzimea din acea epoca barbara, l faceau pe Robin si pe tovarasi i lui sa se teama de salbaticile represalii ale normanzilor asupra femeilor cu d esavrsire lipsite de aparare. Normanzii ajunsera curnd la copacul "ntlnirii". La vederea lor, femeile se ridicara

nspaimntate si, scotnd strigate de groaza, se napustira deznadajduite, care ncotro. Sir William ntelese dintr-o privire tot folosul pe care ura sa mpotriva saxonilor l-ar putea trage din disperarea si slabiciunea femeilor lor; se hotar sa puna mna pe ele si sa se razbune de insuccesul primului atac mpotriva lui Robin Hood, uci gndu-le. Din ordinul comandantului, soldatii se oprira, iar sir William urmari o clipa di n ochi zbuciumul sarmanelor femei nfricosate. Una dintre ele fugea n frunte, iar t ovarasele ei ncercau sa o ajunga si n acelasi timp sa-i acopere fuga. Aceasta grij a vadita l facu pe normand sa priceapa rangul deosebit al celei care alerga nainte a tuturor. Se gndi ca ar fi bine s-o loveasca pe ea cea dinti: lua arcul, puse n el o sageata si tinti cu snge rece. Cavalerul era bun ochitor: nefericita, atinsa nt re umeri, cazu nsngerata n mijlocul femeilor, care, fara sa se mai gndeasca la propr ia lor scapare, ngenuncheara n jurul ei scotnd strigate sfsietoare. Un om vazuse gestul aducator de moarte al ticalosului normand, un om ochise cava lerul n frunte, spernd sa mpiedice lovitura mortala. Dar sageata lui si atinse tinta prea trziu, caci sir William apucase sa-si trimita sageata nainte de a se prabusi , lovit de moarte de sageata lui Robin Hood. - Lady Marianne a fost lovita! Lovita de moarte! Vestea aceasta zbura din gura n gura; la auzul ei, lacrimile mpaienjenira ochii vi tejilor saxoni, care si iubeau regina cu o netarmurita dragoste. Ct priveste pe Ro bin, durerea lui fu un adevarat delir; nu vorbea, nu plngea, se lupta. Micul-John si el se aruncau ca niste tigri nsetati de snge n mijlocul normanzilor, semannd moa rtea n rndurile dusmanilor, fara sa scoata un strigat, fara sa-si desclesteze falc ile; bratele lor sprintene pareau nzestrate cu o putere supraomeneasca: o razbuna u pe Marianne si o razbunau crunt! Doua ceasuri dura aceasta lupta sngeroasa; nor manzii fura casapiti, ei nu obtinura nici iertare, nici ndurare; un singur soldat reusi sa fuga si el i povesti fratelui lui sir William de Gray sfrsitul nenorocit al expeditiei. Marianne fu dusa pe o pajiste, departe de cmpul de lupta; acolo o gasi Robin pe M aud, n lacrimi, ncercnd n zadar sa opreasca sngele care curgea n valuri din rana ngroz toare. Robin se arunca n genunchi lnga Marianne; inima toata i era un zbucium; nu p utea nici sa vorbeasca, nici sa se miste si un fel de horcait i zguduia pieptul; se sufoca. La apropierea lui Robin, Marianne deschise ochii, privindu-l cu nesfrs ita dragoste. - Asa e ca nu esti ranit, dragul meu? ntreba ea, cu voce stinsa, dupa o clipa de muta contemplare. - Nu, nu ? murmura Robin, care abia putea sa-si desclesteze dintii. - Sfnta Fecioara fie laudata! adauga Marianne, zmbind. M-am rugat pentru tine Maic ii Domnului si ea mi-a mplinit ruga. S-a ispravit lupta aceasta ngrozitoare, Robin ? - Da, scumpa Marianne; dusmanii nostri au disparut pentru totdeauna si nu se vor mai ntoarce... Dar sa vorbim despre tine, sa ne gndim la tine, tu esti... eu... S fnta Maica a lui Dumnezeu ! striga Robin. Durerea asta este peste puterile mele! - Haide, curaj, dragul meu, iubitul meu Robin, ridica fruntea, uita-te n ochii me i ? spuse Marianne, ncercnd sa zmbeasca. Rana nu-i adnca si se va vindeca, mi-au sco s sageata. Stii bine, dragul meu, ca daca ar fi sa ma tem de ceva, eu as fi prim a care sa-mi dau seama ca mi-a sunat ceasul... Haide, uita-te la mine, Robin... Vorbind astfel, Marianne ncerca sa-si apropie capul lui Robin. dar efortul acesta i slei si ultimele puteri si cnd tnarul barbat ridica ochii n lacrimi spre sarmana ranita, aceasta lesinase. Marianne si reveni repede si, dupa ce-l mngie pe sotul ei cu blndete, spuse ca simte nevoia sa se odihneasca un pic si curnd cazu ntr-un som n adnc. De ndata ce Marianne adormi pe patul de muschi, pregatit de tovarasele ei la umbra copacilor, Robin Hood se duse sa se intereseze de starea trupei. i gasi pe John, pe Will Roscovanul si pe Much ocupati cu ngrijirea ranitilor si cu ngropa rea mortilor. Numarul ranitilor nu era prea mare, doar vreo zece oameni fusesera loviti mai greu, iar din rndurile lor nu aveau nici un mort de plns. Normanzii, n schimb, pierisera cu totii: mai multe santuri sapate la marginea luminisului tre buiau sa le slujeasca de mormnt. Cnd se trezi dupa trei ceasuri de somn adnc, Marianne si gasi sotul lnga ea si ngerea sca faptura, vrnd sa-i mai dea o speranta aceluia care o iubea cu atta dragoste, nc

epu sa-i spuna ca nu mai simte nici o slabiciune si ca se va vindeca n curnd. Mari anne suferea, Marianne simtea o sfrseala de moarte si-si dadea seama ca orice spe ranta este zadarnica; dar durerea lui Robin i sfsia sufletul si ea cauta, pe ct i st a n putere, sa-i aline durerea care avea sa-l loveasca n curnd. Chiar de a doua zi, rana se agrava, se umfla si orice speranta de vindecare se t opi chiar si n inima lui Robin. - Draga Robin ? spuse Marianne, punndu-si minile ei fierbinti n minile sotului sau ? mi se apropie ceasul de pe urma, clipa despartirii noastre va fi dureros de cru da, dar nu cu neputinta de ndurat de catre doua fiinte care au ncredere unul n cela lalt. - O, Marianne, scumpa mea Marianne! striga Robin, izbucnind n hohote de plns. Oare Sfnta Fecioara ne-a parasit pna ntr-atta, nct sa ngaduie sa ni se zdrobeasca inimile? Moartea ta mi va aduce si mie moartea, Marianne, caci nu voi putea sa traiesc far a tine. - Credinta si datoria vor fi sprijinul slabiciunii tale, dragul meu Robin ? spus e blnd tnara femeie. Te vei resemna sa nduri nenorocirea care s-a abatut asupra noa stra si vei trai, daca nu fericit, cel putin linistit si puternic, n mijlocul oam enilor a caror fericire depinde de viata ta. Am sa te parasesc, prietenul meu, d ar mai nainte de a nchide ochii n lumina zilei, lasa-ma sa-ti spun ct de mult te iub esc, ct de mult te-am iubit. Daca recunostinta care mi umple tot sufletul ar putea mbraca o forma vizibila, ai ntelege forta si ntinderea unui sentiment, caruia doar dragostea mea i este deopotriva. Te-am iubit, Robin, cu ncrederea desavrsita a une i inimi devotate; tie ti-am nchinat viata mea si m-am rugat cerului sa-mi daruias ca harul de a-ti fi mereu pe plac. - Si cerul ti-a daruit acest har, scumpa Marianne ? spuse Robin, ncercnd sa-si pot oleasca clocotul durerii ? caci pot sa-ti spun, la rndul meu, ca numai tu mi-ai s tapnit inima si ca, alaturi de mine sau departe de mine, tu ai fost singura mea n adejde, cea mai dulce mngiere a mea. - Daca cerul ne-ar fi ngaduit, draga Robin, sa mbatrnim unul lnga celalalt ? adauga Marianne ? daca ne-ar fi daruit un lung sir de zile fericite, despartirea ar fi fost si mai cruda, pentru ca ai fi avut mai putina putere sa nduri aceasta sfsieto are durere. Dar amndoi suntem tineri si te las singur ntr-o perioada cnd ti umpli si nguratatea cu amintiri si, poate, chiar cu speranta... Ia-ma n brate, draga Robin ... Asa... lasa-ma sa-mi sprijin capul de obrazul tau. Vreau sa-ti mngi urechea cu ultimele cuvinte pe care le mai pot sopti. Vreau ca sufletul sa mi se nalte lini stit si zmbitor... Vreau sa-mi dau ultima suflare cu capul pe inima ta... - Scumpa mea Marianne, nu vorbi asa! striga Robin, cu o voce sfsietoare. Nu pot s -ascult cum buzele tale rostesc acest cuvnt funest: despartirea. Ah, Sfnta Maica a lui Dumnezeu! Sfnta Maica ocrotitoare a celor deznadajduiti! Tu care mi-ai ndepli nit toate rugile mele umile, daruieste-mi viata celei care mi-e draga, daruieste -mi viata sotiei mele! Te rog, te implor n genunchi si cu minile mpreunate! Si Robin, cu fata scaldata n lacrimi, ntinse minile rugatoare spre cer. - nalti catre Maica Domnului o ruga zadarnica, scumpul meu ? spuse Marianne, spri jinindu-si fruntea palida pe umarul lui Robin. Zilele mele... ce zic eu, ceasuri te mi sunt numarate. Dumnezeu mi-a trimis un vis ca sa ma vesteasca. - Un vis? Ce vrei sa spui, copila scumpa? - Da, un vis; asculta. Te-am vazut nconjurat de oamenii tai veseli, ntr-un luminis larg din padurea Sherwood. Parca dadeai o serbare n cinstea vitejilor tai tovara si, caci copacii din batrnul codru erau mpodobiti cu ghirlande de trandafiri, iar flamuri rosii ca purpura fluturau vesele n bataia vntului nmiresmat. Stam lnga tine, te tineam de mna si-mi simteam inima coplesita de o nespusa fericire, cnd un stra in cu chipul palid si mbracat n negru s-a oprit n fata noastra si mi-a facut semn c u mna sa-l urmez. M-am ridicat fara voia mea si tot fara voia mea am raspuns ciud atei chemari a sumbrului vizitator. Totusi, nainte de a ma departa, te-am ntrebat din priviri, caci gura mea nu mai lasa sa treaca nici macar un suspin din pieptu -mi zbuciumat. Privirea ta surzatoare si calma mi-a ntlnit privirea mea; ti-am facu t semn aratndu-ti-l pe necunoscut, iar tu ai ntors capul spre el, zmbind mereu. Team facut sa ntelegi ca ma duce cu el departe; o usoara paloare s-a ntiparit pe fat a ta, dar zmbetul de pe buze nu ti s-a sters. Eram deznadajduita, am nceput sa tre mur, apoi sa plng, cu capul n mini. Necunoscutul ma tra cu el. Cnd am ajuns la ctiva p

asi de luminis, ne-a iesit n cale o femeie acoperita cu valuri; necunoscutul s-a retras, iar cnd femeia si-a ridicat valul care-i acoperea fata, am vazut chipul d rag al mamei mele. Am scos un strigat si, tremurnd de mirare, de fericire si de f rica, am ntins bratele spre mama. "Copila draga, mi-a spus ea. cu voce blnda si me lodioasa, nu plnge, primeste cu resemnare soarta tuturor muritorilor. Mori n pace! ..." Nu mai tin minte sfrsitul visului, draga Robin ? spuse Marianne, dupa o scur ta tacere. M-am trezit si am nteles ca trebuie sa te parasesc... - Scumpa, scumpa Marianne!... - Dragul meu ? continua tnara femeie ? simt ca si ultimele puteri mi se sting; la sa-ma sa-mi odihnesc capul pe inima ta... ia-ma n brate si, asemenea unui copil o bosit care adoarme la pieptul mamei sale, voi adormi si eu n ultimul meu somn... Robin o saruta cu nfrigurare pe muribunda n timp ce lacrimi fierbinti cadeau pe fr untea ei. Cerul sa te binecuvnteze, dragul meu ? ngna tnara, cu o voce din ce n ce ma i pierduta... Cerul sa te binecuvnteze... Totul se ntuneca n jurul meu si totusi as vrea sa te mai vad o data zmbind, as vrea sa mai citesc o data n ochii tai ct ti su nt de draga... Robin, aud glasul mamei... ma cheama... adio!... Robin!... - Marianne! Marianne! striga Robin, caznd n genunchi linga tnara femeie. Mai vorbes te-mi... mai vorbeste-mi! Nu vreau sa mori! Nu, nu vreau. Doamne atotputernic, a juta-ma! Sfnta Fecioara, fie-ti mila de noi! - Draga Robin ? murmura Marianne ? vreau sa fiu ngropata sub copacul "ntlnirii"... vreau sa-mi fie mormntul acoperit cu flori... - Da, scumpa mea Marianne, da, ngerul meu scump, ai sa dormi sub un covor de verd eata nmiresmata, iar cnd mi va suna si mie ultimul ceas, si-l chem cu toata fiinta mea, voi cere celui care mi va nchide ochii sa-mi harazeasca un loc alaturi de tin e... - Multumesc, dragul meu, ultima bataie a inimii mele este pentru tine... mor fer icita pentru ca mor n bratele tale... Adio... ad... Un suspin scapa laolalta cu un sarut de pe buzele Mariannei; minile ei apasara bln d gtul lui Robin, pe care pna atunci l tinusera nlantuit, apoi se desprinsera fara v iata. Robin ramase mult timp aplecat, privind dulcele chip, mult timp nadajdui s-o vad a deschiznd ochii, dar ochii ramasera nchisi; mult timp astepta un cuvnt de pe buze le palide, macar o tresarire a fiintei care-i era att de draga; dar, vai, astepta rea i fu zadarnica: Marianne murise! - Sfnta Maica lui Dumnezeu! striga Robin, aseznd ncet pe covorul de muschi trupul f ara viata al nefericitei sale sotii. A plecat! Iubita mea, singura mea fericire, sotia mea, a plecat pentru totdeauna!... Si, nebun de durere, nefericitul barba t se ridica de jos si o rupse la fuga, urlnd: A murit Marianne! A murit Marianne! ... Capitolul XIV Robin Hood ndeplini cu sfintenie ultima dorinta a sotiei sale; puse sa se sape o groapa sub copacul "ntlnirii" si aseza acolo, pe un pat de flori, ramasitele pamnte sti ale ngerului care-i fusese sprijin si mngiere n viata. Fetele din comitat, venit e sa ia parte la ceremonia funebra, acoperira mormntul proaspat al Mariannei cu g hirlande de trandafiri, amestecndu-si lacrimile lor cu lacrimile sarmanului Robin . Allan si Christabel, anuntati prin curier de tragica ntmplare, sosira n primele c easuri ale zilei; amndoi erau deznadajduiti si plnsera amarnic pierderea ireparabi la a iubitei lor surori. Cnd totul lua sfrsit, cnd trupul Mariannei disparu pentru totdeauna din fata ochilo r, Robin Hood, care supraveghease ndeaproape dureroasele amanunte ale nmormntarii, scoase un urlet sfsietor, se cutremura din crestet pna n talpi, asa cum face un om atins n piept de o sageata ucigatoare, si, fara a-l asculta pe Allan, fara a-i ra spunde Christabelei, speriati de aceasta deznadejde plina de furie, se smulse di n minile lor si disparu n padure. Sarmanul Robin voia sa fie singur, singur cu dur erea lui. Timpul care tamaduieste si alina ranile cele mai cumplite, n-avu nici o nrurire as

upra lui Robin Hood: n inima lui rana ramase vesnic deschisa. Plnse fara ncetare si avea s-o plnga mereu pe femeia care, cu chipul ei blnd, i luminase salasul din bat rnul codru, pe aceea care-si gasise fericirea n dragostea lui, care fusese singura bucurie a vietii lui. Sederea n padure i deveni curnd greu de ndurat si el se retrase la Barnsdale Hall; d ar si aici amintirile sfsietoare ale trecutului i ramasesera att de vii, nct Robin Ho od cazu ntr-o apatie mohorta. Nu mai traia nici cu spiritul, nici cu gndul, nici ch iar cu amintirea. Aceasta tristete arunca asupra cetei oamenilor veseli umbrele n tunecate ale unei adnci melancolii. Lacrimile tnarului sef le stinsese toata licar irea de veselie, asa ca sarmanii padurari rataceau gnditori pe cararile codrului batrn, asemenea unor suflete chinuite. Nu se mai auzea rasunnd, sub cununa verde a copacilor, rsul gros al calugarului Tuck; nu se mai auzeau rasunnd, n mijlocul str igatelor de izbnda, ciomegele sprintare ntrecndu-se n vigoare si n dibacie; sagetile ramneau inofensive n tolbe, iar tragerea cu arcul la tinta fusese parasita. Lipsa de somn, sila fata de hrana adusera o vadita schimbare n nfatisarea lui Robin; se n galbenise, ochii aveau cearcane de culoare pamntie, o tuse seaca i chinuia pieptul , iar o fierbinteala lenta desavrsea opera nceputa de durere. Micul-John, care asi sta n tacere la aceasta dureroasa prefacere, reusi ntr-o zi sa-l faca pe Robin sa n teleaga ca trebuie nu numai sa plece din Barnsdale, dar si din Yorkshire si sa c aute, n placerea unei calatorii, usurarea durerii care-l coplesea. Dupa un ceas d e mpotrivire, Robin se nvoi sa asculte de sfaturile ntelepte ale Micului-John si, na inte de a se desparti de tovarasii sai, i ncredinta bunului sau prieten conducerea cetei. Pentru a calatori fara sa fie recunoscut de cineva, Robin mbraca haine taranesti si, sub aceasta modesta nfatisare, ajunse pna la Scarborough. Acolo se opri la poa rta unei colibe saracacioase, locuita de vaduva unui pescar si ceru voie sa se o dihneasca. Buna batrna l primi prieteneste pe eroul nostru si, n timp ce-i aduse cte ceva de-ale gurii, i povesti micile necazuri ale vietii ei; i spuse ca are o cora bie de pescuit, cu un echipaj alcatuit din trei oameni, dar ca ntretinerea lor es te o adevarata povara pentru posibilitatile ei, desi nici attia nu erau destui ca sa manevreze corabia si s-o aduca la mal dupa ce o ncarcau cu peste. Dorind sa-si omoare timpul ntr-un fel oarecare, Robin Hood i propuse batrnei sa com pleteze el numarul celorlalti trei tovarasi pentru o plata modesta, iar taranca, fericita de bunele intentii ale oaspetelui sau, primi cu draga inima propunerea lui. - Cum te cheama, flacaule? l ntreba femeia dupa ce sfrsi cu instalarea lui Robin Ho od n coliba. - Numele meu este Simon de Lee, cinstita doamna ? raspunse Robin Hood. - Ei bine, Simon de Lee, de mine te-apuci de lucru si daca ti place ndeletnicirea d e pescar, vom ramne multa vreme mpreuna. Chiar de a doua zi, Robin Hood iesi pe mare cu noii sai tovarasi, dar suntem sil iti sa spunem ca, n ciuda interesului pe care si-l dadu, Robin, care nu avea nici cele mai elementare cunostinte de manevrare, nu putu fi de nici un folos ndemnati cilor pescari. Din fericire pentru Robin, nu avea de a face cu niste oameni rai, asa ca acestia, n loc sa-l ia la rost pentru nepriceperea lui, se multumira doar sa rda de ideea pe care o avusese de a-si lua cu el, pe mare, arcul si sagetile. "Daca vlajganii acestia ar fi fost ai mei, n padurea Sherwood ? si zicea Robin ? nu s-ar fi grabit sa faca haz pe socoteala mea; dar, ce vrei, fiecare cu meseria lui; nu le sunt ctusi de putin deopotriva n mestesugul lor." Dupa ce ncarcara pna sus corabia cu peste, pescarii ntinsera pnzele si pornira spre tarm. Pe drum vazura ca o corveta franceza se ndreapta catre ei. Corveta nu parea sa aiba oameni multi la bord, totusi pescarii se speriara la apropierea ei si nc epura sa strige ca sunt pierduti. - Pierduti? Pai de ce? ntreba Robin. - Cum de ce? Prost mai esti! se otar unul din pescari. Pentru ca pe vasul asta se afla dusmanii tarii noastre, pentru ca suntem n razboi cu ei, pentru ca, daca ne abordeaza, or sa ne ia prizonieri. - Sunt ncredintat ca n-au sa poata ? replica Robin. O sa ne aparam. - Cum o sa ne putem apara? Ei sunt vreo cincisprezece, iar noi suntem trei. - Pai ce, pe mine nu ma pui la socoteala, viteazule? ntreba Robin.

- Nu, baiete, caci minile ti-s prea albe ca sa ti se fi jupuit vreodata pe vsle or i muncind din greu. N-ai habar de mare si daca ai cadea n apa, ar fi un natng mai putin pe lume. Nu te supara, esti baiat de treaba, mi-e drag de tine, dar nu mer iti pinea pe care o mannci. Un zmbet usor nflori pe buzele lui Robin. - Amorul meu propriu nu se simte zgndarit ? spuse el ? totusi vreau sa va dovedes c ca pot fi si eu bun la ceva n caz de primejdie. Arcul si sagetile mele ne vor s coate din ncurcatura. Legati-ma de catarg, trebuie sa am mna sigura si lasati corv eta sa se apropie pna n bataia arcului meu. Pescarii ascultara: Robin fu legat zdravan de catarg si, cu arcul ntins, astepta. De ndata ce coverta se apropie, Robin ochi un om aflat la prova vasului. Cu o sa geata nfipta n gt, l arunca fara viata n mijlocul puntii. Un al doilea marinar avu ac eeasi soarta. Dupa o clipa de uimire si de ncntare, pescarii scoasera un strigat d e triumf, iar cel care era mai mare peste tovarasii lui i arata lui Robin un om c are sta la crma corvetei. Robin l ucise la fel de repede ca si pe ceilalti doi. Ce le doua vase se lipira bord la bord; pe corveta mai erau doar sase oameni, dar c urnd Robin reduse la trei numarul nenorocitilor francezi. Vaznd ca pe corveta rama sesera numai trei marinari, pescarii se hotarra numaidect sa puna mna pe vas si nu le fu greu de loc, deoarece, dndu-si seama ca orice mpotrivire este de prisos, fra ncezii se predara fara conditii. Marinarilor li se lasa viata si libertatea de a se ntoarce n Franta, cu o corabie de pescari. Corveta franceza era o prada bogata caci ea ducea regelui Frantei o mare suma de bani si anume: douasprezece mii de livre. Este de la sine nteles ca, punnd stapnire pe aceasta comoara nesperata, pescarii i c erura iertare celui de care si batusera joc cu cteva ceasuri mai nainte, apoi, sinc er dezinteresati, declarara ca prada i apartine n ntregime lui Robin, deoarece Robi n hotarse singur victoria, datorita iscusintei sale si curajului sau neclintit. - Bunii mei prieteni ? spuse Robin ? numai eu am dreptul sa rezolv aceasta probl ema si iata cum vreau sa facem: jumatate din corveta si din ncarcatura ei va fi p roprietatea sarmanei vaduve careia i apartine corabia asta, iar restul va fi mpart it ntre voi trei. - Nu, nu ? protestara oamenii ? nu se poate ca tu sa te lipsesti de un bun pe ca re l-ai dobndit fara sa te fi ajutat cineva. Vasul este al tau si, daca vrei, noi te vom sluji. - Va multumesc, dragii mei ? raspunse Robin ? dar nu pot sa primesc marturia dev otamentului vostru. mpartirea corvetei se va face dupa cum vreau eu, iar cele dou asprezece mii de livre le voi folosi ca sa construiesc, pentru voi si pentru sar manii locuitori din golful Scarborough, case mai sanatoase dect cele pe care le a veti acum. Pescarii se straduira, dar zadarnic, sa schimbe planul lui Robin; ei se straduir a sa-l convinga ca, dnd vaduvei, saracilor si lor un sfert din cele douasprezece mii de livre, s-ar fi dovedit prea generos; dar Robin nici nu vru sa auda si sfrs i prin a le cere cinstitilor sai tovarasi sa nu mai adauge un cuvnt. Robin Hood ramase cteva saptamni n mijlocul oamenilor pe care generozitatea lui i fa cuse att de fericiti, apoi, ntr-o dimineata, satul de mare si dornic sa-si revada batrnul codru si pe scumpii lui tovarasi, aduna pescarii si le spuse ca pleaca. - Dragi prieteni ? zise Robin ? ma despart de voi cu inima plina de recunostinta pentru toata grija si bunatatea pe care le-ati avut fata de mine. Poate n-o sa ne mai vedem niciodata, totusi vreau sa pastrati o amintire frumoasa celui care a fost oaspetele vostru, prietenului vostru Robin Hood. Mai nainte ca pescarii, uluiti din cale afara, sa-si recapete graiul, Robin Hood disparuse. Micul golf care a adapostit sub umilul acoperis al colibelor sale pe faimosul pr oscris poarta si astazi numele de Golful lui Robin Hood. Robin ajunse la marginea padurii Barnsdale n primele ceasuri ale unei frumoase di mineti de iunie. Cu sufletul rascolit de o adnca emotie, el pasi pe poteca din pa dure, unde, vai, de attea ori venise sa-l astepte, cu inima plina de bucurie si c u zmbetul pe buze, fiinta scumpa a carei absenta o va plnge nencetat. Dupa cteva cli pe de contemplare muta a acestor locuri, martore fara grai a fericirii lui pierd ute, Robin respira mai linistit; simti ca trecutul renvie, iar amintirea Marianne

i aluneca, usoara si suava, ca o adiere nmiresmata, de-a lungul cararilor ntunecoa se, peste pajistile nflorite, prin luminisurile umbrite de stejarii seculari ce-s i lasau perdelele de frunze n calea soarelui. Robin Hood urmari naluca scumpa si pasi mpreuna cu ea n tufisurile dese, cobor pe urmele ei n fundul vailor si, nsotit m ereu de dulcea vedenie, ajunse la rascrucea unde se aduna de obicei grosul cetei oamenilor veseli. n ziua aceea, locul era pustiu: Robin duse la gura cornul de vnatoare si adncurile padurii rasunara la chemarea-i puternica. Un strigat, sau mai degraba un fel de urlet raspunse la glasul cornului: crengile copacilor ce mprejmuiau raspntia fura date n laturi cu violenta, iar Will Roscovanul, nsotit de ntreaga ceata, se repezi spre Robin Hood, cu bratele ntinse. - Draga Rob, scump prieten! murmura frumosul Will, cu vocea ntretaiata. Iata-te, n sfrsit, napoi! Binecuvntat fie Domnul! Te asteptam cu mare nerabdare, nu-i asa, Mi cule-John? - Da, asa e ? raspunse John, care, cu ochii plini de lacrimi, privea ndurerat chi pul palid al calatorului. Lui Robin i-a fost mila de nelinistea si de grijile no astre, daca s-a ntors. - Da, draga John si sper sa nu te mai parasesc niciodata. John i lua mna lui Robin Hood si i-o strnse cu atta vigoare plina de netarmurita dra goste, nct tnarul nu ndrazni sa se plnga de durerea pe care i-o pricinui nflacarata st rngere de mna. - Fii bine venit n mijlocul nostru, Robin Hood! strigara veseli padurarii. Fii de o mie de ori bine venit! Manifestarile de bucurie pricinuite de prezenta lui se asezara ca un balsam raco ritor peste rana netamaduita din inima eroului nostru. El si dadu seama ca nu mai trebuie sa se lase prada durerii sale si sa-i lipseasca de sprijin pe acesti oa meni viteji care-si legasera soarta de soarta lui nefericita. Lund aceasta hotarre curajoasa, sarmanul Robin si simti fruntea cuprinsa de fierbinteala. Dar, vai, i nima se ridica mpotriva vointei, dar vointa se dovedi mai tare, caci dupa ce-si l ua n gnd un ramas bun de la amintirea Mariannei, ntinse mna spre slujitorii lui cred inciosi si le spuse cu voce calma si hotarta: - Dragi tovarasi, de azi nainte l veti avea alaturi de voi oricnd pe prietenul, cal auza si seful vostru, pe Robin Hood, proscrisul, pe capitanul Robin Hood! - Ura! strigara padurarii, aruncndu-si bonetele n aer. Ura! Ura! - Acum, sa ne veselim ? spuse Robin ? si de azi nainte, n mijlocul nostru sa domne asca iar veselia. Astazi, repaus; de mine, vnatoare si atentie la normanzi! Noile ispravi ale lui Robin Hood ajunsera n curnd subiectul tuturor discutiilor n A nglia, iar bogatii seniori din Nottingham, Derbyshire si Yorkshire contribuira d in plin la nevoile saracilor si la ntretinerea cetei. Se scursera multi ani fara a interveni vreo schimbare n situatia proscrisilor, nsa , mai nainte de a nchide aceasta carte, trebuie sa facem cunoscut cititorilor soar ta unora din personajele cu care s-au ntlnit de-a lungul ei. Sir Guy de Gamwell si sotia sa au murit la adnci batrnete, lasnd pe fiii lor la Bar nsdale Hall, unde acestia se retrasesera, ncetnd sa mai faca parte din ceata lui R obin Hood. Will Roscovanul urmase si el exemplul fratilor lui; locuia ntr-o casa ncntatoare mpr euna cu scumpa lui Maud, mama a mai multor copii si iubita de sotul ei, cu aceea si dragoste ca n primele zile ale casniciei. Much si Barbara se stabilisera, de a semenea, lnga Maud, nsa Micul-John, care avusese durerea s-o piarda pe Winifred, n eavnd nici un motiv sa dezerteze din padure, a ramas credincios lui Robin; de alt fel, trebuie sa ne grabim sa spunem, John l iubea prea mult pe Robin pentru a se fi gndit, fie numai o clipa, sa-l paraseasca, iar cei doi tovarasi traiau laolalt a, convinsi n sinea lor ca numai moartea i va putea desparti vreodata. Sa nu uitam sa spunem cteva cuvinte despre viteazul Tuck, piosul capelan care a b inecuvntat attea casatorii. Tuck i ramasese credincios lui Robin si nu pierduse nim ic din remarcabilele sale calitati: era acelasi calugar betiv, zgomotos si fleca r. Halbert Lindsay, fratele de lapte al frumoasei Maud, numit maresal al castelului din Nottingham de catre Richard Inima de Leu, si ndeplinise att de bine obligatiil e functiei sale, nct reusise sa si-o pastreze. Sotia lui Hal, frumoasa Grace May,

ramasese la fel de ncntatoare n ciuda trecerii timpului, iar micuta ei Maud fagadui a sa fie n viitor portretul viu al mamei sale. Sir Richard de la Plaine traia linistit si fericit lnga sotia si cei doi copii ai sai, Herbert si Lila. Cinstitul saxon i pastra lui Robin Hood o recunostinta si o dragoste care nu aveau sa se stinga dect o data cu ultima-i bataie a inimii si era o adevarata sarbatoare la caslel cnd Robin, atras de aceasta afectiune ca de un magnet, venea acolo mpreuna cu Micul-John sa se odihneasca.... ...Nu trecu mult timp de cnd fu semnata Magna Carta si regele Ioan, dupa un sir d e fapte monstruoase, porni personal n urmarirea tnarului rege al Scotiei, care fug ea din fata lui si se ndrepta spre Nottingham, semannd jalea si spaima n drumul sau . Ioan era nsotit de mai multi generali ale caror ispravi le atrasesera porecle e locvente, ca de pilda: Jaleo cel Fara Maruntaie, Mauleon Sngerosul, Walter Much U cigasul, Sottim cel Crud, Godeshal Inima de Bronz. Acesti ticalosi erau capeteni ile unei bande de mercenari straini, al caror drum era presarat de siluiri, moar te si incendii. Vestea apropierii acestei armate de tlhari suna ca un dangat de nm ormntare n urechile populatiei nspaimntate, care fugea deznadajduita ncotro vedea cu ochii, lasndu-si casele n minile normanzilor. Robin Hood afla despre ticaloasa purtare a soldatilor si se hotar de ndata sa-i fa ca sa ndure aceleasi chinuri, pe care le ndurau victimele lor lipsite de aparare. Padurarii raspunsera la chemarea sefului lor cu o nsufletire care i-ar fi nfiorat pe oamenii regelui Ioan, ntr-att de nenduratoare era ura nvinsului fata de nvingator, a saxonului mpotriva normandului. Dupa ce si pregati ceata de lupta, Robin Hood astepta. Apropiindu-se de padurea S herwood, capeteniile normanzilor trimisera nainte o mica trupa ca sa cerceteze te renul, iar cnd grosul armatei patrunse n padure, zarira, spnzurnd de crengile copaci lor, morti pe carari sau tragnd sa moara n colbul drumului, oamenii a caror napoier e o asteptasera zadarnic. Aceasta priveliste nfioratoare mai domoli avntul razboin ic al normanzilor; totusi, cum erau n numar mare, si continuara drumul. Robin nu p utea sa atace deschis o armata ntreaga si cum numai prin viclenie ar fi obtinut v ictoria, folosi cu pricepere istetimea si ndemnarea fara pereche a oamenilor sai. i hartui pe soldati, trimitndu-le sageti ucigatoare, sageti al caror punct de plec are ramnea nevazut; urmarea armata, omornd pe cei care ramneau n urma sau macelarind fara mila pe cei care-i cadeau n mna. O groaza generala paraliza miscarile armate i; ea se socoti pierduta, caci, datorita superstitiilor din vremea aceea, soldat ii erau ncredintati ca se afla n puterea farmecelor unui duh necurat. Unul dintre sefii straini, Sottim cel Crud, ncerca sa puna capat macelului care ameninta sa s emene dezordinea si dezbinarea n rndurile armatei. El dadu ordin sa se faca un pop as, si sfatui oamenii ca, n interesul propriei lor salvari, sa-si stapneasca teama si, n fruntea a vreo cincizeci de normanzi hotarti, porni el nsusi sa cerceteze adnc ul padurii. Dar mica trupa abia apuca sa se nfunde pe una din potecile pierdute s i ntortocheate, ca o ploaie de sageti se abatu din vrful copacilor, se nalta din adn cul tufisurilor si l lovi de moarte pe Sottim si pe cei cincizeci de oameni ai lu i. Disparitia soldatilor plecati n cercetare si a curajosului lor comandant spori groaza instinctiva a normanzilor si le dadu aripi ca sa strabata padurea Sherwo od si sa ajunga ct mai repede la Nottingham. Sositi acolo, frnti de oboseala si tu rbati de furie, ei se dedara, cu si mai multa salbaticie, la excese si mai incal ificabile dect cele care le semnalasera trecerea lor prin valea Mansfeld. A doua zi dupa aceste represalii, armata, tot sub comanda regelui Ioan, se ndrept a spre Yorkshire, incendiind si macelarind de placere pe pasnicii locuitori din satele pe unde trecea. n timp ce normanzii si croiau un drum de lacrimi, de snge si de foc, saxonii, dintre care unii fusesera jefuiti de bunuri, altii despartiti prin silnicie de sotiile si de copiii lor, se alaturara cetei lui Robin, nsetati, la rndul lor, de moarte si de macel, astfel ca Robin Hood, acum n fruntea a opt s ute de saxoni, se arunca pe urmele sngeroasei cohorte. Un noroc neasteptat ferise de furia normanzilor locuinta pasnica a lui Allan Cla re si castelul lui sir Richard de la Plaine. Nici una, nici cealalta din cele do ua case nu se afla n drumul urmat de jefuitori, caci este de la sine nteles ca Joh n nu-i cruta pe saxonii bogati. El i alunga din casele lor, pe care apoi le dadea favoritilor sai, cu dreptul de a se instala ca stapni ai acelor bunuri, n locul n enorocitilor gentilomi izgoniti. nsa, n urma lui, sosea Robin Hood, cu strasnicii

lui tovarasi, iar noul proprietar si soldatii pe care si-i luase cu plata ca sal ajute sa-si pastreze cu forta drepturile obtinute prin aceasta uzurpare, cadea u n minile proscrisilor, care-i ucideau fara mila. Regele, aflnd, din protestele strigate n gura mare si din plngerile oamenilor sai d e marsul triumfal al celui care i razbuna pe saxoni, trimise mpotriva lui o parte din armata sa, spernd ca va izbuti sa mpresoare ceata lui Robin Hood, despre care se zvonea ca si facuse tabara ntr-o padurice. Credem potrivit sa spunem ca soldati i regelui nu avura nici macar multumirea sa se napoieze si sa-i povesteasca suver anului lor nfrngerea suferita; ei fura ucisi nainte chiar de a ajunge la asa-zisa t abara, unde ar fi trebuit sa-l surprinda pe Robin Hood. Actele de vitejie ale eroului nostru avura mare rasunet n Anglia, iar numele sau deveni la fel de faimos pentru normanzi ca si cel al lui Hereward the Wake pentr u naintasii lor, n timpul domniei lui Wilhelm I. Ioan ajunse la Edimbourg, dar neputnd sa-l prinda pe regele Scotiei, se ndrepta sp re Dower, lasnd ordin trupelor sale raspndite n mai multe locuri sa vina dupa el. C ea mai mare parte din aceste trupe fura nsa atacate de oamenii lui Robin, unele n Derbyshire, altele n Yorkshire. Tocmai atunci, regele Ioan muri si i urma la tron fiul sau Henric. n timpul domniei noului rege, viata lui Robin Hood fu mai putin aventuroasa si ma i putin activa dect pe vremea sngeroasei domnii a regelui Ioan, caci contele de Pe mbroke, tutorele tnarului suveran, se ocupa ndeaproape sa mbunatateasca starea popo rului si izbuti sa mentina pacea pe tot cuprinsul tarii. ntreruperea brusca a oricarei activitati fizice si morale l arunca pe Robin Hood nt r-o stare de depresiune care-i slabi fortele. Este drept ca eroul nostru nici nu mai era tnar: atinsese cincizeci si cinci de ani, iar Micul-John, respectabila vr sta de saizeci si sase de ani. Dupa cum am mai spus, timpul nu adusese nici o al inare durerii lui Robin Hood, iar amintirea Mariannei, la fel de proaspata si de vie ca a doua zi dupa despartire, zavorse inima lui Robin pentru orice alta drag oste. Mormntul Mariannei, ngrijit cu piosenie de oamenii veseli, se acoperea n fiec e an cu alte flori si foarte adesea, dupa ntronarea pacii, padurarii si gaseau sef ul, palid si mohort, ngenuncheat pe iarba ce se ntindea ca un covor de smarald n jur ul copacului "ntlnirii". Din zi n zi, tristetea lui Robin devenea tot mai grea, mai coplesitoare; din zi n zi, chipul lui se ntuneca, zmbetul i pieri de pe buze, iar J ohn, rabdatorul si devotatul John, nu mai reusea ntotdeauna sa obtina de la priet enul sau un raspuns la ntrebarile sale ngrijorate. Se ntmpla totusi ca Robin sa fie miscat de ngrijirile tovarasului sau si se nvoi, la rugamintea acestuia, sa mearga si sa ceara mngierea religiei la stareta unei mnast iri ce se afla n apropierea padurii Sherwood. Stareta, care-l mai vazuse pe Robin si cunostea amanuntele vietii lui, se grabi sa-l primeasca oferindu-i tot ajutorul pe care era n stare sa i-l dea. Robin Hood se arata simtitor fata de primirea binevoitoare a calugaritei si-i ceru, daca a r fi avut bunatatea, sa-i scoata putin snge. Stareta se nvoi, l duse pe bolnav ntr-o chilie si, cu o ndemnare nemaipomenita, facu operatia ceruta, apoi, la fel de pri ceputa ca un medic, i bandaja bratul bolnav si-l lasa ntins pe pat, pe jumatate le sinat. Un zmbet ciudat de crud desclesta buzele calugaritei, care, iesind din chi lie, rasuci cheia n broasca de doua ori si lua cheia cu ea. Sa spunem cteva cuvinte despre aceasta calugarita. Ea era ruda cu sir Guy de Gisborne, cavalerul normand care, ntr-o expeditie ntrepr insa alaturi de baronul Fitz Alwine mpotriva oamenilor veseli, avusese nenorocul sa moara de moartea pe care i-o pregatise lui Robin Hood. Totusi acestei femei n u i-ar fi trecut prin minte niciodata sa-si razbune varul, daca fratele acestuia din urma, prea las ca sa-si riste viata ntr-o lupta cinstita, n-ar fi convins-o ca ea ar ndeplini n acelasi timp un act de dreptate si o fapta buna, descotorosind regatul Angliei de preafaimosul proscris. Stareta, fire slaba, se supuse vointe i ticalosului normand: ea savrsi crima, taind artera radiala a ncrezatorului Robin Hood. Dupa ce-l lasa pe bolnav timp de o ora sa doarma somnul de nebiruit care trebuia sa urmeze dupa o att de mare pierdere de snge, calugarita se ntoarse tiptil la el, i scoase bandajul care-i strngea artera si cnd sngele ncepu din nou sa curga, se ndep arta n vrful picioarelor.

Robin Hood dormi pna dimineata, fara sa simta nimic, dar, deschiznd ochii si ncercnd sa se ridice, simti o slabiciune att de mare, nct crezu ca i-a sunat ceasul din ur ma. Sngele, care continuase sa se scurga prin taietura arterei, inundase patul. R obin Hood ntelese atunci primejdia de moarte n care se gasea. Cu o vointa aproape supraomeneasca, izbuti sa se trasca pna la usa; ncerca s-o deschida, dar vazu ca e n cuiata; sustinut de vointa lui nenfrnta, att de puternica nct reusi sa-i nsufleteasca treaga fiinta, el ajunse la fereastra, o deschise si se apleca peste pervaz, ncer cnd sa sara. Dar neputnd s-o faca, si nalta ochii spre cer ntr-un strigat deznadajdui t. Ca inspirat de un duh bun, apuca cornul de vnatoare, l duse la gura si slobozi anevoie cteva sunete slabe. Micul-John, care nu se putuse desparti fara durere de tovarasul lui iubit si-si petrecuse noaptea lnga zidul mnastirii, tocmai se trezise si se pregatea sa ncerce sa-l vada pe Robin Hood, cnd urechea i fu izbita de sunetele istovite ale cornului de vnatoare. - Tradare! Tradare! striga Micul-John, alergnd ca un nebun spre paduricea unde si stabilise tabara o parte din oamenii veseli. La mnastire, baieti, la mnastire! Rob in Hood ne cheama, Robin Hood este n primejdie! ntr-o clipa, padurarii sarira n picioare si se repezira pe urmele Micului-John, ca re si ncepuse sa izbeasca din rasputeri n poarta mnastirii. Calugarita de la poarta refuza sa deschida; John nu mai pierdu o clipa ca s-o roage, stiind ca ruga i-a r fi fost de prisos; asa ca sfarma poarta cu ajutorul unui bolovan de granit afla t la ndemna si, calauzindu-se dupa sunetele cornului, gasi chilia unde zacea Robin Hood ntr-un lac de snge. La vederea lui Robin gata sa-si dea sfrsitul, puternicul padurar simti ca-si pierde cunostinta; doua lacrimi de durere si de indignare se rostogolira pe chipul lui ars de soare; cazu n genunchi si, lundu-si n brate vechi ul prieten, i spuse printre suspine: - Stapne, stapne preaiubit, cine a savrsit crima infama lovind un bolnav? Care mna n elegiuita a savrsit o crima ntr-un sfnt lacas? Raspunde, pentru numele lui Dumnezeu , raspunde! Robin clatina din cap. - La ce bun ? murmura el ? acum cnd totul s-a sfrsit pentru mine, acum cnd am pierd ut si ultima picatura de snge din vine? - Robin ? zise John ? spune-mi adevarul! Trebuie sa stiu, trebuie sa stiu! Trada rii, nu-i asa, tradarii trebuie sa cer socoteala pentru aceasta ucidere? Robin H ood ncuviinta dnd din cap. Scumpul meu prieten ? continua John ? lasa-mi suprema mn giere de a-ti razbuna moartea, ngaduie-mi sa aduc, la rndul meu, moartea si durerea acolo unde s-a savrsit o crima, acolo unde s-a nascut pentru mine cea mai crunta durere. Spune-mi un cuvnt, fa un semn si mine nu va mai ramne nici urma din aceast a dezgustatoare casa: o voi darma piatra cu piatra, simt ca mai am nca puterea unu i urias si am cinci sute de viteji care mi vor veni n ajutor. - Nu, John, nu, nu vreau ca minile tale curate si cinstite sa se-atinga de caluga rite; ar fi un sacrilegiu. Aceea care m-a ucis a ascultat, desigur, de o vointa mai puternica dect sunt sentimentele sale religioase. Ea va avea de ndurat chinul remuscarilor. Eu o iert. Stii. John, ca eu n-am facut si nici n-am lasat sa se f aca rau vreunei femei, iar pentru mine o calugarita este de doua ori mai sfnta si mai venerabila. Sa nu mai vorbim de asta, dragul meu; da-mi arcul si o sageata si du-ma la fereastra; vreau sa-mi dau ultima suflare acolo unde va cadea ultima mea sageata. Sprijinit de Micul-John, Robin Hood ochi n departari, trase de coar da arcului si sageata, trecnd ca un porumbel peste vrful copacilor, cazu la o foar te mare distanta. Adio, frumosul meu arc... adio, sageti credincioase... ? murmu ra Robin, nduiosat, lasndu-le sa-i lunece din mna. John, prietenul meu ? adauga el, mai calm ? du-ma la locul unde ti-am spus ca as vrea sa mor... Micul-John l lua pe Robin n brate si, cu nepretuita-i povara, cobor n curtea mnastiri i, unde, din ordinul sau, oamenii veseli se adunasera n liniste. Dar la vederea s efului lor culcat ca un copil pe umarul puternic al lui John, la vederea chipulu i sau palid, scoasera un strigat de durere si vroira sa pedepseasca de ndata pe c ele care-l doborsera pe Robin. - Pace, baieti! spuse John. Lasati lui Dumnezeu grija de a face dreptate; deocam data, numai starea stapnului nostru trebuie sa ne dea de gndit. Urmati-ma cu totii la locul unde vom gasi ultima sageata trasa de Robin.

Trupa se desparti n doua pentru a deschide drum batrnului prin mijlocul ei; John s trabatu aceasta cale, cu pas hotart; apoi afla repede locul unde se nfipsese n pamnt ultima sageata trasa de Robin Hood. Acolo, John ntinse pe iarba haine aduse de o amenii veseli si-l culca pe ele, cu foarte mare grija, pe sarmanul muribund. - Acum ? spuse Robin, cu voce stinsa ? cheama-mi toti oamenii veseli; vreau sa f iu nconjurat nca o data de inimile viteze care m-au slujit cu atta dragoste si devo tament. Vreau sa-mi dau ultima suflare n mijlocul vitejilor tovarasi ai vietii me le. John suna din corn de trei ori la intervale diferite: un astfel de apel le veste a proscrisilor o primejdie iminenta, cerndu-le sa se grabeasca. Printre oamenii c are raspunsera la chemarea lui John se gasea si Will Roscovanul, caci, desi nceta se sa mai faca parte din ceata, el sosea adesea n mijlocul lor si rar lasa sa tre aca o saptamna fara sa vina sa doboare un cerb, sa strnga minile prietenilor si sa m parta cu ei roadele vnatoarei. Nu vom ncerca sa descriem uimirea si disperarea bunului William cnd afla despre st area lui Robin Hood, cnd vazu chipul descompus al acestui prieten att de scump si vrednic de dragostea pe care i-o insufla. - Sfnta Fecioara! striga Will. Ce s-a-ntmplat, sarmanul meu prieten, sarmanul meu frate, dragul meu Robin? Spune-mi, spune-mi si mine vinovatul si va ispasi crima. Robin Hood ridica ncet capul ndurerat de pe bratul Micului-John, pe care se rezema , se uita la Will cu nesfrsita dragoste si-i spuse zmbind ? un zmbet firav si trist : - ti multumesc, bunul meu Will, nu vreau sa fiu razbunat; alunga din inima ta ori ce ura mpotriva ticalosului de a carui mna mor, daca nu fara parere de rau, cel pu tin fara suferinta. Am ajuns la capatul zilelor mele, fara ndoiala. Am trait mult , Will, am trait, iubit si onorat de toti cei care m-au cunoscut. Mi-e greu sa m a despart de voi, prietenii mei buni si dragi ? continua Robin, mbratisndu-i cu o privire plina de dragoste pe Micul-John si pe Will. Prezenta ta lnga patul meu de moarte este o mare mngiere pentru mine, draga Will, frate drag, caci am fost, unu l pentru altul, frate bun si iubitor. ti multumesc pentru toate dovezile de drago ste cu care m-ai nconjurat; te binecuvntez din inima si din gura si rog cerul sa t e faca fericit pe ct meriti sa fii. Sa-i spui din partea mea lui Maud, scumpa ta sotie, ca n-am uitat-o urndu-ti tie fericire, iar tu s-o mbratisezi din partea fra telui ei, Robin Hood. William izbucni ntr-un hohot de plns zguduitor. Nu plnge asa, Will ? continua Robin, dupa o clipa de tacere ? plnsul tau mi face foarte rau; as adar, inima ta e la fel de slaba ca a unei femei si nu mai poti sa nduri cu barba tie durerea? William nu raspunse, lacrimile l necau. Batrnii mei tovarasi, dragi pr ieteni ai inimii mele ? continua Robin, adresndu-se oamenilor veseli, strnsi n tace re n jurul lui ? voi care ati mpartit cu mine greutatile si primejdiile, bucuriile si necazurile, cu un devotament si cu o credinta mai presus de orice lauda, pri miti multumirile mele cele de pe urma si binecuvntarea mea. Adio, fratii mei, adi o, viteji saxoni! Ati fost groaza normanzilor, ati cstigat pentru totdeauna recun ostinta saracilor. Fiti fericiti, fiti binecuvntati si rugati-va uneori pentru pr ietenul care a plecat dintre voi, pentru dragul vostru Robin Hood! Cteva gemete nf undate au fost singurul raspuns la cuvintele lui Robin; zdrobiti de durere, oame nii ascultau cuvintele de ramas bun, refuznd sa nteleaga cruda lor realitate. Si t u, Micule-John ? vorbi din nou muribundul, cu o voce care din clipa n clipa deven ea tot mai domoala si mai slaba ? tu, inima nobila, tu, pe care te-am iubit cu t oata puterea sufletului meu, ce-ai sa faci, cui ai sa-i daruiesti dragostea pe c are mi-o purtai mie? Cu cine vei mai locui sub copacii batrnului codru? O, John a l meu, ai sa fii singur, singur si foarte nefericit! Iarta-ma ca te parasesc asa ; am nadajduit sa am parte de o moarte mai blnda, am nadajduit sa mor o data cu t ine, alaturi de tine, cu arma n mna, pentru apararea tarii mele. Soarta a hotart al tfel! Ceasul meu se apropie, John. Ochii mi se mpaienjenesc, da-mi mna, vreau sa m or tinnd-o strns n minile mele. John, mi cunosti dorinta, cunosti locul unde urmeaza sa fie nmormntate ramasitele mele pamntesti: sub copacul "ntlnirii", lnga aceea care m a asteapta, lnga Marianne. - Da, da ? suspina nefericitul John, cu ochii plini de lacrami ? ai sa fii... - Multumesc, batrne, mor fericit. Am s-o ntlnesc pe Marianne si pentru totdeauna. A dio, John...

Vocea stinsa a ilustrului proscris nu se mai auzi. Sufletul celui pe care-l iubi sera att si luase zborul. - ngenuncheati, copii! spuse batrnul, facndu-si semnul crucii. Nobilul si generosul Robin Hood a ncetat din viata! Toate fruntile se nclinara, iar William rosti lnga trupul lui Robin o rugaciune sc urta dar fierbinte, apoi, ajutat de Micul-John, l dusera la locul unde trebuia sa -si gaseasca ultima odihna. Doi padurari sapara groapa lnga cea n care se odihnea Marianne, iar Robin fu asezat acolo pe un strat gros de flori si de frunze. Micu l-John i puse alaturi arcul si sagetile sale. Asa lua sfrsit viata celui care a oferit una din cele mai extraordinare povestiri din analele acestei tari. Odihneasca-se n pace! Bunurile cetei fura mpartite cinstit ntre membrii sai de catre Micul-John, care vo ia sa-si sfrseasca n singuratate ultimele zile ale unei existente, dureroase de ac um nainte. Proscrisii se despartira; unii traira la Nottingham, altii se raspndira pe ici, pe colo, prin comitatele nvecinate, dar nici unul nu se ncumeta sa mai ra mna n inima batrnului codru. Moartea lui Robin Hood facuse ca sederea lor acolo sa fie nespus de trista. Micul-John nu se putea hotar sa plece din padure, el petrecu acolo cteva zile, hoi narind pe potecile singuratice si chemndu-l cu glas tare pe cel care nu-i mai put ea raspunde. n cele din urma se hotar sa-i ceara adapost lui Will Roscovanul. Will l primi cu bratele deschise si, cu toate ca si el era foarte mhnit, ncerca sa-i ad uca o slaba alinare durerii lui pe veci nemngiate: dar John nu voia sa fie mngiat. ntr-o dimineata, William l cauta pe Micul-John; l gasi n gradina, stnd n picioare, spr ijinit cu spatele de un stejar batrn si cu capul ntors spre padure. Chipul lui Joh n era palid, ochii deschisi si ficsi pareau ca nu privesc nicaieri. Speriat, Wil l l apuca pe varul sau de mna, strigndu-l cu glas tremurator, dar batrnul nu-i mai r aspunse. Murise. Aceasta lovitura neasteptata fu o mare durere pentru bunul William; el l duse n ca sa pe Micul-John, iar a doua zi toata familia Gamwell l conducea pe acest frate p reaiubit la tintirimul din Hathersage, aflat la o departare de sase mile de Cast leton, n Derbyshire. Mormntul care acopera ramasitele pamntesti de bunului John mai exista si astazi; e l se face remarcat prin lespedea deosebit de lunga, asezata deasupra. Privirile iscoditoare ale curiosilor vor descoperi pe aceasta lespede doua initiale, J.N., artistic sapate n granit. Sfrsit

* * * O formatare unitara facuta de BlankCd. Pentru a fi evidentiata de alte formatari , fiecare volum va purta pe lnga numele fisierului si mentiunea: [v. BlankCd]. n a ceeasi formatare unitara veti mai putea citi: Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Dumas Cavalerul Reginei [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.1 [v. BlankCd] Cei Patruzeci si Cinci vol.2 [v. BlankCd] Cei trei muschetari [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.1 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.2 [v. BlankCd] Contele de Monte-Cristo vol.3 [v. BlankCd] Dupa douazeci de ani [v. BlankCd] Familia de'Medici [v. BlankCd] Laleaua neagra [v. BlankCd] Marchiza de Brinvilliers [v. BlankCd] Masca de fier [v. BlankCd]

Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre Alexandre

Dumas - Mna de mort [v. BlankCd] Dumas - Otrava si pumnalul familiei Borgia [v. BlankCd] Dumas - Robin Hood [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.1 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.2 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.3 [v. BlankCd] Dumas - Vicontele de Bragelonne vol.4 [v. BlankCd] Dumas-fiul - Dama cu camelii [v. BlankCd]

n pregatire: Alexandre Dumas - Cele doua Diane [v. BlankCd] Nota: Daca ti-a placut formatarea si ti lipseste una sau mai multe carti formatat e unitar, le poti gasi (cu ctrl+click-stnga) aici. Atentie: Pentru a va deplasa mai usor prin e-book, plasati cursorul mouse-ului n Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi apasati tasta ctrl apoi click-stnga. Cuprins e-book Robin Hood: Printul Hotilor - 1 Capitolul I - 1 Capitolul II - 6 Capitolul III - 11 Capitolul IV - 17 Capitolul V - 23 Capitolul VI - 36 Capitolul VII - 40 Capitolul VIII - 45 Capitolul IX - 50 Capitolul X - 55 Capitolul XI - 63 Capitolul XII - 68 Capitolul XIII - 77 Capitolul XIV - 84 Capitolul XV - 91 Capitolul XVI - 97 Capitolul XV - 104 Capitolul XVIII - 115 Capitolul XIX - 129 Capitolul XX - 140 Proscrisul - 149 Capitolul I - 149 Capitolul II - 163 Capitolul III - 177 Capitolul IV - 187 Capitolul V - 195 Capitolul VI - 208 Capitolul VII - 217 Capitolul VIII - 225 Capitolul IX - 235 Capitolul X - 243 Capitolul XI - 250 Capitolul XII - 260 Capitolul XIII - 271 Capitolul XIV - 276 -

1 Om liber. 2 n limba engleza, tuck nseamna a salta, a sufleca. 3 Tatal nostru carele esti n ceruri ... 4 Mntuieste-ne, Doamne... 5 Doamne, asculta ruga mea. 6 n gnd. ?? ?? ?? ?? Robin Hood

Alexandre Dumas 2 - 285 Alexandre Dumas ? Robin Hood 1