Hazarduri Naturale.

Studiu de caz: Cutremurul din Turcia, 6 februarie 2023,

Magnitudinea de 7.8

Elev: Dibu Ionut Mihaita

Una dintre cele mai periculoase tendinţe ale epocii contemporane este creşterea
frecvenţei, intensităţii şi a consecinţelor hazardurilor naturale. Conform aprecierilor, în timpul de
faţă pierderile directe şi indirecte în urma acestora constituie 250 000 de victime anual, iar
prejudiciul economic - de la 50 pînă la 1001 milioane de dolari SUA.
“Hazardurile naturale constituie nişte manifestări extreme ale unor fenomene naturale,
cum ar fi cutremurele, furtunile, inundaţiile, alunecările de teren, secetele, care au o influenţă
directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi a mediului înconjurător în ansamblu.”2
Hazardurile Naturale reprezintă posibilitatea de apariție într-o zonă și pe o perioadă
determinată a unui fenomen ce poate genera distrugeri. Măsura hazardului este probabilitatea de
depășire a mărimii caracteristice a respectivului fenomen natural într-un areal și într-un interval
de timp dat.
În cazurile în care hazardurile creează distrugeri de amploare şi pierderi de vieţi
omeneşti, ele sînt denumite dezastre sau catastrofe naturale. Efectele acestor fenomene sînt atît
de mari, încît efortul de depăşire a acestora doar cu resurse locale este insuficient. În aceste
situaţii sînt necesare intervenţii rapide din partea unor echipe speciale de nivel naţional şi
internaţional. Se consideră că un fenomen natural extrem poate fi numit dezastru în cazul în care
sînt înregistrate cel puţin 10 pierderi de vieţi omeneşti sau 50 de persoane rănite şi dacă pagubele
materiale se evaluează la peste un milion de dolari. Reducerea efectelor acestor dezastre implică
studierea interdisciplinară a hazardurilor, a vulnerabilităţii, riscului şi, în mod
deosebit,desfăşurarea unor ample acţiuni de informare şi educare a populaţiei
Hazardurile naturale pot fi clasificate, în funcţie de diferite criterii, între care modul de
formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc. În funcţie de geneză, hazardurile
naturale se diferenţiază în:

1
NATURAL AND ANTHROPOGENIC HAZARDS, 2005, USA.
2
PRINCIPALELE TIPURI DE HAZARDURI NATURALE ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA MEDIULUI ŞI SOCIETĂŢII, Valeriu
CAZAC, dr. Ilie BOIAN, Afanasie PREPELIŢĂ, Serviciul Hidrometeorologic de Stat R.Moldova
Hazarduri natural endogene, a căror acţiune este generată de energia provenită din interiorul
planetei, în această categorie fiind incluse cutremurele şi erupţiile vulcanice;

 Hazarde de natura endogene (tectonice)

- cutremure ( seisme);
- eruptii vulcanice.

Cutremurele de pămant reprezintă mişcări bruşte ale scoarţei terestre, care produc unde
elastice şi trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane. Anual pe Glob au loc peste
un milion de cutremure, dar numai o mică parte dintre acestea sînt suficient de puternice pentru a
fi considerate hazarduri naturale. Cele mai numeroase şi mai puternice cutremure sînt generate
de dinamica internă a Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc în lungul
contactului dintre plăcile tectonice, care se realizează prin coliziune, prin mişcări divergente şi
prin mişcări paralele. În rezultatul şocurilor seismice se eliberează o cantitate mare de energie,
care este utilizată pentru calcularea magnitudinii cutremurului. Magnitudinea se măsoară cu
ajutorul scării Richter, cuprinsă între 0, 3 şi 9 grade.
 Intensitatea cutremurelor pune în evidenţă efectele acestora şi poate fi măsurată cu ajutorul
unor scări cu 12 unităţi, cum sînt scara Mercalli modificată (MM) şi scara Medvedev –
Sponhauer – Karnic (MSK).

Cea mai mare parte a cutremurelor de pe Terra se formează în zonele de subducţie.

Astfel, circa 2/3 din cutremurele de pe Terra se produc în lungul Cercului de Foc al Pacificului,
unde există şi cei mai numeroşi vulcani activi. Acest tip de cutremure se întîlneşte şi în lungul
lanţurilor de munţi tineri, cum este lanţul Alpino-Carpato-Himalaian.
Hazardurile legate de cutremure se diferenţiază în hazarduri primare şi hazarduri
secundare.

Hazardurile primare sunt legate de transmiterea undelor seismice din locul de producere a
cutremurului din adancul scoarţei, numit focar (hipocentru). Aceste unde se propagă spre exterior
cu viteze şi amplitudini diferite şi produc trepidaţii care duc la fisurarea, distrugerea şi prăbuşirea
clădirilor, la mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Amplitudinea mişcării terenului
este mai mare în apropierea epicentrului (proiecţia la suprafaţa scoarţei terestre a focarului).
Hazardurile secundare sunt legate de procesele generate de undele seismice la suprafaţa
Pămantului şi cuprind alunecări, prăbuşiri, formarea unor valuri uriaşe numite tsunami etc.
Cutremurele puternice au efecte imediate şi se răsfrang, în primul rand, asupra edificiilor.
Acestea fiind distruse, un număr mare de oameni poate nimeri sub dăramături. De exemplu, în
timpul cutremurului din Messina şi Calabria (1908) şi-au pierdut viaţa 200 000 de oameni sub
dăramături şi 100 000 de oameni – în incendii şi înecuri.
Erupţiile vulcanice sînt hazardurile endogene care au impresionat puternic omul încă din
antichitate. Acestea sînt datorate energiilor acumulate în rezervoarele subterane, care conţin lave,
şi presiunilor exercitate de forţele tectonice, care determină ascensiunea materiei incandescente
spre suprafaţă. Hazardurile principale legate de activitatea vulcanică constau în exploziile
vulcanice, curgerile de lavă, căderile de cenuşă vulcanică, emisiile de gaze fierbinţi, alunecări şi
prăbuşiri ale unor părţi din conul vulcanic. Erupţiile ultravulcanice sînt extrem de violente
datorită formării unor presiuni uriaşe la contactul dintre apa mării şi rezervorul subteran de lavă.
Vulcanul Krakatoa, care a erupt la 26 august 1883, se încadrează în această categorie. Erupţia s-a
manifestat printr-o explozie care a distrus în întregime conul vulcanului cu o înălţime de 800 m
şi a împrăştiat fragmentele pe distanţe mari. Valurile formate au invadat insulele învecinate şi au
produs 80 000 de victime.
Hazarduri exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde
categoriile de: hazarduri climatice, hidrologice, geomorfologice, oceanografice, biologice,
biofizice şi astrofizice.

 Hazarde natural exogene geomorfologice

- deplasari in masa ( alunecari de teren, curgeri de noroi si de grohotis);

- prabusiri;
- avalanse;
- eroziune.
Hazardurile geomorfologice cuprind o gama variată de procese, cum sînt alunecările de
teren, curgerile de noroi, prăbuşirile, procesele de eroziune în suprafaţă şi ravenarea, care
cauzează mari pagube materiale şi uneori victime. Aceste hazarduri au condiţii potenţiale de
dezvoltare pe circa 36% din suprafaţa uscatului şi corespund terenurilor înclinate şi înalte.
Alunecările sunt cele mai răspîndite fenomene de deplasare în masă pe versanţi, cauzează
mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti şi întrunesc o gamă variată de forme de
manifestare. Ele reprezintă procese de mişcare a unor mase de pămînt sub acţiunea gravitaţiei, în
lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separă de partea stabilă a versantului.
 Declanşarea alunecărilor este provocată de o mare diversitate de cauze, care pot fi grupate,
după cum urmează: - cauze legate de modificarea stabilităţii versantului; - cauze legate de
apariţia unui exces de apă pe versanţi, provenit din precipitaţii abundente, din topirea zăpezii şi
din izvoare. - cauze legate de şocurile produse de cutremurele puternice; - cauze legate de
modificarea utilizării terenurilor. În special, despăduririle reprezintă o cauză majoră a declanşării
alunecărilor pe versanţii cu înclinări accentuate.
Alunecările de teren se înregistrează cel mai frecvent pe versanţii cu înclinări moderate (10-
30 grade), constituiţi din roci cu o sistuozitate ridicată, intens fracturate şi alterate. Există şi
cazuri în care alunecările se produc pe versanţi cu pante de numai 2-3 grade, pe un tip de argile
numite „argile senzitive”, care au proprietatea de a-şi mări volumul atunci cînd sînt îmbibate cu
apă. Astfel de argile se întîlnesc, spre exemplu, în Norvegia, unde, în 1966, un an deosebit de
ploios, peste 30 de localităţi au fost afectate de alunecări, deşi erau amplasate pe terenuri aproape
plane.

 Hazarde natural exogene climnatice

- cicloni tropicali;
- tornade;
- furtuniextratropicale;
- viscole;
- valuri de frig/caldura;
- secete

Hazardurile climatice cuprind o gamă de fenomene şi procese atmosferice care generează

pierderi de vieţi omeneşti, mari pagube şi distrugeri ale mediului înconjurător. Ciclonii tropicali
reprezintă furtunile violente, formate pe oceane, în zona intertropicală, avînd viteze ale vîntului
de peste 118 km/h. Acestea poartă denumiri diferite de la o regiune la alta: "uragan", în Oceanul
Atlantic, „taifun”, în Oceanul Pacific şi „ciclon tropical” în Oceanul Indian şi în lungul coastelor
Australiei. Puterea de distrugere a ciclonilor este determinată de viteza vînturilor, care poate să
depăşească 250 km/h, de ploile abundente şi valurile uriaşe.
 .

 Hazarde natural exogene hidrologice

- inundatii;
- procese de albie ( eroziune, acumulari).

Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai larg răspîndit pe Terra, cu numeroase pierderi de
vieţi omeneşti şi cu pagube materiale de proporţii. Anual pe glob se înregistrează peste 20 000 de
victime, 100 de milioane de oameni fiind afectaţi, în diferită măsură, de consecinţele acestor
fenomene. Inundaţiile sînt procese de scurgere şi revărsare a apei din albiile rîurilor în lunci,
unde ocupă suprafeţe întinse, utilizate de om pentru agricultură, habitat, căi de comunicaţie etc.
Inundaţiile se datorează pătrunderii în albii a unor cantităţi mari de apă provenită din ploi, din
topirea bruscă a zăpezii şi a gheţarilor montani, precum şi din pînzele subterane de apă.
Despăduririle favorizează scurgerea rapidă a apei pe versanţi şi provoacă inundaţii puternice.
Uneori pe văi se înregistrează inundaţii catastrofale, în urma ruperii unor baraje naturale sau
construite de om. Aluviunile transportate în timpul viiturilor puternice reprezintă o ameninţare
gravă pentru om, acoperind culturile agricole, căile de comunicaţie şi uneori chiar diferite
localităţi. Cele mai puternice inundaţii se înregistrează în Asia de Sud-Est şi se datorează ploilor
abundente aduse de musoni. Periodic, 30% din suprafaţa Bangladeshului, ţară considerată drept
cea mai afectată de inundaţii, este acoperită de ape. Anual, 5% din produsul intern brut (PIB) sînt
destinate reparării pagubelor cauzate de dezastrele naturale. Inundaţii de amploare se produc şi în
China, de-a lungul rîurilor Huanghe şi Yangtze, unde terenurile inundabile depăşesc 1 milion km
pătraţi şi adăpostesc aproape jumătate din populaţia acestei ţări.

Sisteme de prevenire şi avertizare

Predicţia este bazată pe teoria statistică şi utilizează date istorice ale unor evenimente trecute,
pentru a estima o probabilitate viitoare, o recurenţă în evenimente similare. Pentru ca rezultatele
sunt exprimate în termenii unor probabilităţi medii, nu există o indicaţie precisă pentru data când
un anumit eveniment se poate produce. Prin definiţie, predicţiile tind să fie relative pe termen
lung. Pentru unele dezastre cum ar fi cutremurele, nu este posibilă o specificare a localizării sau
magnitudinii cu o precizie mare. Previziunea depinde de detecţia şi evaluarea unui eveniment
individual ce se dezvoltă prin intermediul unei secvenţe de procese ale mediului înconjurător
care sunt bine înţelese. Previziunea se bazează pe fapte observabile ştiinţific; ea tinde a fi pe
termen scurt. Avertizarea este un mesaj care informează şi alertează publicul în legătură cu un
eveniment extrem şi indică paşii care trebuie făcuţi pentru minimizarea pierderii. Se bazează
întotdeauna pe predicţii sau pe previziuni. Combinaţia acestora este necesară în procesul de
protejare a vieţii oamenilor în cazul unor dezastre cu timp de acţiune foarte scurt. Cele mai bune
rezultate s-au obţinut în cazul uraganelor, inundaţiilor şi tornadelor. Seceta rămâne încă dificil de
prevăzut.

Cutremurul din Turcia, 06.02.2023, Magnitudine 7,8

 Țări afectate: Cipru, Turcia, Iordania, Liban, Siria, Irak, Georgia și Armenia
La 20 km față de Elbistan/Provincia Kahramanmaraș, Turcia · 6 feb., 12:24

Platoul Anatolian s-a deplasat cu 103 metri, după ce cutremurele au activat o nouă falie la granița
dintre Turcia și Siria
Seismologul Alessandro Amato de la Institutul Naţional de Geofizică şi Vulcanologie (INGV) a
declarat pentru agenţia de presă italiană ANSA că seismele au activat o nouă falie la graniţa
dintre Turcia şi Siria, care a provocat o deplasare a solului cu până la 10 metri. "A existat o
mişcare transversală", a spus el, adăugând că pământul a alunecat orizontal de-a lungul celor
două margini ale liniei de falie spre stânga, în direcţia Mării Egee. La rândul său, Tina Larsen,
cercetător la National Geological Surveys of Denmark and Greenland (GEUS), a declarat că
seismele s-au resimţit în Danemarca şi Groenlanda, potrivit postului de televiziune public KNR
din Groenlanda.

3
Alessandro Amato de la Institutul Naţional de Geofizică şi Vulcanologie (INGV)
 Mihai Diaconescu4, a comentat declaraţiile de la Institutul Naţional de Geofizică şi
Vulcanologie (INGV), potrivit cărora seismele au activat o nouă falie la graniţa dintre Turcia şi
Siria, care a provocat o deplasare a solului cuprinsă între 3 şi 10 metri.
Acesta a declart:
"Discutăm despre aceste deplasări pe planul de falie, pentru că niște cercetători italieni au
studiat site-ul USGS, de unde avem și noi partea grafică și au aruncat pe piață aceste date.
Eu nu știu dacă aceste date de 3 metri și 10 metri au ajuns în zona epicentrală, pentru că
bagă o spaimă și o teroare.
Uitați-vă puțin pe adâncime, deci până la aproape 25-27 de kilometri, pe o distanță de 40
de kilometri, este foarte concentrată sursa. Asta înseamnă că zona afectată este mult mai mică
decât la cel de 7-8 care se întinde pe vreo sută de kilometri.”

→ Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului din Romania

(INCDFP) precizează, marți, pe Facebook, faptul că cutremurul de 7,8 pe scara Richter de luni
dimineață din Turcia s-a produs în urma unei falieri de tip alunecare pe direcţie și, cu toate că
România și Turcia se află pe plăci tectonice diferite, seismicitatea din țara noastră poate fi
influențată în anumite condiții.

→ „Cutremurul din Turcia a produs unde seismice care s-au propagat în toate direcțiile și au
ajuns și pe teritoriul țării noastre, fiind suficient de mari pentru a declanșa cutremure”5

4
Seismolog roman
5
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului din Romania (INCDFP)
→ „Seismul care a fost în estul Turciei, pe falia estică a Anatoliei, este destul de departe şi este
pe o falie la suprafaţă. A fost o coincidenţă că s-a produs în acelaşi timp un cutremur şi la noi şi
la ei, dar niciunul nu l-a pornit pe celălalt. Adică cutremurul din Turcia nu l-a pornit pe acesta
din România. Nu a avut nicio influenţă chiar dacă au fost de suprafaţă”, a precizat specialistul 6
INCDFP.

→ “Este posibil ca aceste cutremure mici din Buzău să fie declanșate de undele seismice
produse de cutremurul din Turcia. Din punct de vedere tectonic, nu cred că există o legătură.
Sunt prea depărtate una de alta, dar e posibil ca aceste cutremure mici din zona Buzăului, tot de
suprafață, să fi fost declanșate de undele seismice produse de cutremurul din Turcia. Deci, în
momentul în care se produc undele seismice, se propagă în scoarța terestră, în toate direcțiile, ele
creează un surplus de tensiune, destul de mare. E posibil ca undele seismice, când au ajuns în
zona Râmnicu Sărat, acolo unde s-au produs cutremurele din țara noastră, să fi declanșat cumva
apariția acestor cutremure. Asta înseamnă că aceste cutremure nu pot să fie prea mari ca
magnitudine, că altfel nu puteau fi declanșate.”7

→ “Ceea ce s-a întâmplat este debutul unei serii de cutremure datorită faptului că această falie
anatoliană este în acest moment activă. S-a văzut foarte clar că microplaca anatoliană este
bordată de 2 sisteme seismice active, una care s-a manifestat extrem de puternic în 1999 când au
fost 7 cutremure cu intensități de peste 7 grade pe Richter și cea est anatoliană care se manifestă
acum. Activitatea sa se datorează împingerii spre nord a microplăcii care supune la o mișcare de
compresiune microplaca anatomiană care e delimitată de cele 2 plăci. Rezultă o activitate
puternică seismică pe falie și o împingere către vest a întregii microplăci anatoliene. Este un
precedent care a însemnat acea suită de cutremure pe placa nord anatoliană. Este vorba de cel din
1999. Ar fi avut oarecare legătură și cu microplaca Mării Negre, deci ar fi putu să activeze
cumva și în zona seismică Vrancea. Nu există nicio legătură cu țara noastră, nici potențială,
pentru că în acest moment putem să ne așteptăm la o continuare în zona de încălecare, în zona
orogeă, în munții Zagros din Iran sau la o activare a unei ale falii transformate care e în

6
Constantin Ionescu, seismolog INCDFP
7
Directorul științific al INCDFP, Mircea Radulian
prelungirea plăcii est-anatoliene, cea a Mării Moarte. În niciun caz nu se va petrece ceva
catastrofal în aceeași vreme la nivelul plăcii nord-anatoliene și a faliei nord-anatoliene.”8

→ Cutremurul cu magnitudine 7.8 s-a produs în urma unei falieri de tip alunecare pe direcţie, la
adâncime superficială. Ruperea s-a produs fie pe o falie aproape verticală, orientată nord-est –
sud-vest, cu deplasare senestră, fie pe o falie orientată sud-est – nord -vest, cu deplasare dextră.
Falia Est Anatoliană presupune deplasarea spre vest a Turciei ȋn Marea Egee, în timp ce zona
faliei transformante a Mării Moarte presupune deplasarea spre nord a plăcii Arabice în raport cu
plăcile Africană și Eurasiatică.

→ Falia nord-anatoliană care se deplasează către sud-est este mai apropiată de România și ar
putea influența mișcarea seismică din Vrancea, cu toate că România și Turcia se afla pe plăci
tectonice diferite. Falia care se deplasează înspre sud este mai puțin probabil să influențeze
seimicitatea din țara noastră. Cutremurul din Turcia a produs unde seismice care s-au propagat în
toate direcțiile și au ajuns și pe teritoriul țării noastre, fiind suficient de mari pentru a declanșa
cutremure.

→ Mecanismul cutremurului cu magnitudine 7.5 este de tip alunecare pe direcție. Ruperea s-a
produs fie pe o falie aproape verticală, orientată est – vest, cu deplasare senestră, fie pe o falie
orientată nord – sud, cu deplasare dextră. Localizarea preliminară a cutremurului de magnitudine
7.5 îl plasează în vecinătatea unei triple joncțiuni între plăcile tectonice Anatolia, Arabia și
Africa.

8
Ștefan Marincea, cercetător științific la Institutul Geologic
 Bibliografie

 https://educatieonline.md/Files/Materials/12/geo-12-ComendantTatiana-(4)-ro.pdf
 http://www.ahgr.ro/media/117069/managementulriscului.pdf
 https://inundatii.ro/managementul-riscului-la-inundatii/
 https://www.oar-bucuresti.ro/glosar/termen/hazardul-natural
 https://www.digi24.ro/stiri/externe/seismolog-platoul-anatolian-s-a-deplasat-cu-10-metri-
dupa-ce-cutremurele-au-activat-o-noua-falie-la-granita-dintre-turcia-si-siria-2243597
 https://www.g4media.ro/cutremurul-devastator-din-turcia-a-influentat-activitatea-
seismica-din-vrancea-expertii-de-la-institutul-pentru-fizica-pamantului-vin-cu-afirmatii-
contradictorii-nu-are-nicio-legatura.html
 https://www.digi24.ro/stiri/externe/video-ce-a-provocat-cutremurul-devastator-din-turcia-
2241747
 https://www.facebook.com/INCDFP/posts/559824959506760
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur
 https://jurnalul.rohttps//jurnalul.ro/it/stiinta/cand-pamantul-se-misca-537827.html
 https://dexonline.ro/definitie/cutremur
 https://geofon.gfz-potsdam.de/eqinfo/