Conservare – Restaurare

Factori de degradare
 Pe lângă îmbătrânire, procesele fizice, chimice și factorul uman, obiectele de artă sunt afectate în mare măsură
de factorii biologici – microorganisme (bacterii, ciuperci, licheni) și anumiți reprezentanți animali (insecte, păsări,
lilieci, etc). Biodeteriorarea trebuie luată în calcul indiferent de tipul de artefacte istorice (pictură pe panou de lemn,
lemn policrom, obiecte de mobilier, ceramică, pictură murală, monumente de piatră, etc), chiar și pentru materialele
moderne.

PIATRĂ, ZIDĂRIE, PICTURĂ MURALĂ

MICROORGANISMELE – se întâlnesc în mod special în spații închise, neaerisite, cu temperaturi fluctuante,

umiditate ridicată, umiditate de infiltrație, umiditate de capilaritate, condens și lumină redusă. În cazul monumentelor
de piatră, umiditatea asociată cu ventilația și lumină redusă crează un microclimat favorabil dezvoltării
microorganismelor.

Poluanții din mediile urbane sunt bogați în dioxid de nitrogen și dioxid de sulf ( derivați din combustibilii folosiți de
om) accelerând biodeteriorarea prin surplusul de nutrienți. Acești compuși sunt purtați de aer sau apă și ulterior ajung
în contact cu monumentele.

În cazul monumentelor, contrastul termic dintre temperatura pereților și volumul umidității ambientale care se
formează în timpul serviciilor religioase sau în timpul fluenței grupurilor de turiști poate determina procesul de
condens pe suprafața pereților. Astfel se crează aglomerări punctiforme albicioase sau de culoare închisă care
reprezintă diferite tipuri de alge, mucegaiuri și/sau ciuperci. În România aceste fenomene au fost identificate la
mânăstiri ca Moldovița, Suceviță, Voroneț, Arbore și multe altele.
Chiar și în timpul procesului de restaurare se pot crea condiții prielnice dezvoltării agenților biologici, prin modifcarea
climatului, folosirea unor materiale infestate sau în condiții de umiditate, etc. În plus, în timpul decapărilor anumitor
materiale se pot întâlni formațiuni biologice (roz), dezvoltate între straturi, ai căror spori pot fi foarte ușor împrăștiați în
mediul înconjurător.
Acțiunea microorganismelor contribuie la deteriorarea materialelor utilizate în arghitectură cum sunt cimenturile,
mortarele, laptele de ciment, filme picturale, sticlă, metal.
Biserica mănăstirii Humor, naos, arc de nord – contaminare microbiologică ce a ocolit elementele pe bază de cupru,
zonele aurite și roșu cinabru.
Biserica mănăstirii Humor, naos, arc de nord – contaminare microbiologică ce a ocolit elementele pe bază de cupru,
zonele aurite și roșu cinabru.
Biserica mănăstirii Humor, naos, arc de nord – suprafața după curățare
Metode de control ale agenților de degradare și tratamente
Cea mai eficientă metodă este bineînțeles prevenția, o sumă de masuri luate în așa fel încât microorganismele și
agenții animali să nu își poată lăsa amprentele asupra monumentelor sau obiectelor de patrimoniu. Cu toate acestea,
există nenumărate situații în care este nevoie de tratament curativ. Prin aceste tipuri de tratamente se urmărește
eliminarea sub aspect estetic al factorilor biologici de degradare dar și distrugerea sistemului evolutiv de la nivelul
substraturilor.
În cazul pietrei și monumentelor de zid există mai multe metode de acțiune:
• Controlul mediului – cel mai simplu mod de a controla acțiunea agenților de biodeteriorare este menținerea unor
nivele scăzute de temperatură și umiditate; bineânțeles, în cazul monumentelor exterioare acest tip de abordare
este impractic. Este destul de scăzut ca și eficiență în cazul fungilor. Curățarea periodică a suprafețelor, realizată
de un specialist, in mod controlat, este un mod eficient de prevenție în formarea biofilmelor.
• Biocidarea – aplicarea de biocide a devenit o ruină în conservarea și restaurarea materialelor de patrimoniu. Cu
toate acestea problemele ce țin de mediu au redus semnificativ biocidele chimice eficiente. Biocidarea depinde de
mai mulți factori:
- Capacitatea de penetrare a substanței folosite
- Compoziția chimică a acesteia
- Concentrația
- Solventul utilizat
- Metoda de aplicare
- Prezența produșilor organici
- Condiții meteo
- Porozitatea materialului.
- Se recomandă însoțirea biocidării de curățare mecanică.
 BIODETERIORARE LEMN / PÂNZĂ / MATERII ORGANICE
Lemnul a fost folosit ca suport pentu pictură și obiecte de artă din cele mai vechi timpuri. În secolul XVII a jucat un
rol foarte important, atunci când unii dintre cei mai importanți artiști au folosit lemnul la majoritatea lucrărilor lor.
- deși este material durabil în timp acesta poate fi afectat de numeroși factori de degradare printre care si cei
biologici. Aceasta are legatură direct cu structura lemnului și substanțele conținute de acesta.
- Lemnul poate fi atacat de organisme vegetale( fungi) sau animale (insecte), capabile să îl distrugă parțial sau în
totalitate.
- Cea mai cunoscută ciupercă este putregaiul de lemn și cea care produce cele mai mari daune. Aceasta alterează
caracteristicile lemnului pe care trăiesc; acesta pierde dramatic în greutate și duritate. În funcție de atac, lemnul
este decolorat, devine poros și sensibil la umiditate – celuloza dispare. Acest tip de ciupercă descompune pereții
celulelor cauzând putrezirea.
Biserică de lemn, învelitoarea acoperișului (șindrilă), latura de nord – colonii de licheni și alge
Pictură – zonă cu mucegai alb
Altar poliptic (detaliu), Muzeul Mitropoliei Cluj – zonă infestată cu mucegai alb
Tablou în tehnica ulei – colonii de mucegai
Ladă de bucate zona Brașov – colonii de mucegaiuri întreținute de mediu umed și pânze de păianjen
Chaetomium – mucegai care se dezvoltă în medii cu apă din abundenţă, foarte alergenic, cu eliberare de spori în
cantităţi mari în mediul înconjurător. Provoacă probleme respiratorii, tuse frecventă, iritaţii.
Bibliografie :
• Paolo și Laura Mora/ Paul Philippot, Conservarea picturilor murale, ed. Meridiane, București, 1986
• ACS, Caietele Restaurării 2012 -2016
• Iulian Olteanu, Piatra în patrimoniul romînesc. Degradări specifice și tratamente adecvate, ed. ACS, 2015
• Aurel Moldoveanu, Conservarea Preventivă a bunurilor culturale, București, 1999