Alexandre_Dumas REGELE RODRIGO

Peste o jumtate sau trei sferturi de or am urmat un debarcader ngust ca o panglic, cu marea la dreapta noastr si salinele la stnga. Dup aceast potec ngust, a urmat o cur iar Europa s-a terminat, urma golful Cadiz pe care naviga una din acele nave cu vele mici albe ce semna cu acelea pe care copii o trag cu o srm n bazinul de la Tuil eries. La aproape o jumtate de mil de oras, o redut tia digul. n curnd, am prsit coas mrii, i-am ntors spatele, si ne-am trezit n fata Insulei Lon. Aveam Trocadro la stnga noastr, si marile cmpii udate de Guadalte la dreapta. Aici, n aceast cmpie, pe malurile acestui ru cu nume dulce a luptat regele Rodrigo n acea btlie care a durat opt zile. Stii elegia poetic, nu-i asa, doamn? Spania a fos t nvins ca Troia, a pierdut precum Italia, pentru dragostea unei femei. Numai tu s tii c Homer, este tatl Iliadei, cunoscut doar de Titus Livius, naratorul sau poate chiar inventatorul traditiei romane, n timp ce noi nu-l cunoastem pe autorul ace stor romante fermectoare care au popularizat chiar si n Franta numele lui Rodrigo, Don Julian si Cava. Si totusi, toate aceste nenorociri care l-au urmrit pe regel e nefericit au fost prezise chiar n ziua cnd a deschis turnul lui Hercule. Da, doa mn, acest turn a lui Hercule, cruia i-am vzut ruinele n Toledo, a fost deschis de re gele Rodrigo, acum o mie o sut treizeci si sapte ani, el a crezut de a gsit comori dumnezeiesti, el nu a dat atentie acelor teribile cuvinte scrise pe perete: "Re ge, nefericirea se va abate asupra ta dac vei deschide acest turn; pedeapsa pentr u regele ce va deschide turnul este aceea c Spania va fi trecut prin foc."

Dar aceste cuvinte au fost citite cu neglijent, pe un pilonul greu care nchidea p oarta de fier. Rodrigo a spart usa. n aceast cavitate sub o mas era o lad metalic. Ro drigo a deschis lada. Dar, n loc de aur, el a gsit statuete vechi reprezentnd figur i de oameni clare mbrcati n tinut de gal. Acesti oameni erau arabi. Ei aveau sbii agt de gtul lor si toti erau narmati cu arbalete. Don Rodrigo, speriat, a prsit turnul. Dar un vultur a cobort n spatele lui, se prea c vine din cer. El avea o fclie ntre gh iarele sale, un fulger s-a produs si turnul a luat foc. Don Rodrigo a interpreta t gresit semnele, el a crezut c Dumnezeu i-a ordonat s lupte cu maurii din Africa. El a ridicat douzeci si cinci de mii de cavaleri, i-a pus sub comanda Contelui J ulian, si i-a trimis s cucereasc Africa.

Dar expeditia a fost un esec; Contele Julian a pierdut dou sute de vase, sute de galere cu vsle, si toti oamenii lui, cu exceptia a patru mii. Contele Julian a a vut o fiic. Numele ei era Dona Florinda. Dona Florinda era cea mai frumoas din reg at. Contele Julian a tinut-o ca pe o comoar. Ea nu iesit niciodat n lume, niciodat u n brbat, altul dect tatl ei nu i-a vzut fata. Totusi tatl su i-a permis s se plimbe pe te tot ntr-o grdin umbrit de copaci nalti, ale cror frunze, cnd erau nemiscate, interc ptau vederea ca o perdea.

Deci, n timp ce uraganul mprstia flota tatlui su, Dona Florinda, care a crezut c el e ste nvingtorul, Dona Florinda a cobort cu tovarsele ei n grdin, si s-au asezat pe iarb Tovarsele ei s-au culcat n jurul ei. Nebunaticele fete credeau c sunt departe de oc hii tuturor. Atunci, Dona Florinda le-a propus s-si msoare picioarele cu o panglic de mtase galben. Tovarsele ei au nceput, apoi, dup ce fiecare si-a luat msura la picio r cu banda, Dona Florinda a luat banda si la rndul ei si l-a msurat pe al ei. Si s-a ntmplat ca Dona Florinda s aib un picior foarte fin si cel mai elegant. Toate au

convenit aceasta. Dar soarta a vrut ca o fereastr a palatului regal, n stil gotic, s aib vedere n grdin a contelui, si atunci a fost o pal de vnt. Asa c vntul a desprtit ramurile copacilor, si privirea arztoare a regelui Roderigo a trecut prin frunzis. Regele nu mai vzus e niciodat o fata att de drgut si asa un picior. Abia a vzut aceasta si a simtit un foc mare, care i-a ars inima. A fost un foc mistuitor, cum nu s-a mai aflat n Spa nia. n aceeasi zi, el a trimis dup fiica contelui. Rodrigo era rege, si cnd el disp une, toti trebuie s i se supun. Dona Florinda a ascultat, si a mers la rege. "Trebuie s stii, draga mea Florinda , a spus el, c de cnd te-am vzut, eu sunt pe moarte: dac vrei s-mi redai viata, atunc i sceptrul si coroana mea sunt ale tale." Se spune c la nceput Florinda nu a spus nimic, si chiar a pretins a fi suprata. Dar la sfrsitul ntrevederii, regele nu i-a cerut acordul, si toat Spania a fost pierdut, din capriciul lui Rodrigo si slbiciun ea Florindei. Si dac v ntrebati cine a fost de vin, brbatii vor spune c este Cava si femeile vor spune c Rodrigo. Dar nu trebuie s credem c Dona Florinda s-a pocit, deoa rece ea i-a scris tatlui ei s-i spun c nu-i vina ei, cci ea l-a respins, desigur, pe regele Rodrigo. Atunci cnd btrnul a citit, de rusine el s-a apucat cu ambele mini de pr, si-a smuls firele din cap, si le-a aruncat n vnt, s-a ntmplat ca niste fire argintii s cad pe ico ana Fecioarei. "Oh, strig el, oh! Rege, care te-ai comportat ca un ticlos! Un nobil care au comi s o fapt care a distrus nobletea mea, sunt surprins, mofturile absurde si lipsa d e educatie a fcut posibil ce s-a ntmplat, pentru c un rege care trdeaz pe vasalul su ste un trdtor. Ah, Dumnezeule! aceasta va ruina toat Spania, aceast lasitate a regel e care a atentat la sngele meu: nevinovatul va plti pentru vinovat, supusul pentru stpn. Dac as fi fost n puterea mea un alt mod de rzbunare mai putin teribil, pe acel a l-as fi ales, dar nu am altul. Vai de voi, Don Rodrigo, al Spaniei, vai! Deci, s ntre africanii aici n Tarifa, care este a mea. Demisionez, jefuiti si ucideti ai ci pe domeniul meu, si tara mea. Nu voi spune c eu sunt mai lovit dect altii. Fata litate, fie ce soarta va hotr, zarurile au fost aruncate, si nimeni nu m va opri. A h, Dumnezeule! rege infam, indiferent ce vei face, vei pierde totul, jur, sceptr ul, onoarea si viata, si dac cerul este drept, vei fi dispretuit n vecii vecilor."

Si, de ndat ce el a spus asta, Contele Julian l-a chemat un btrn scrib maur. Si el i-a dictat o scrisoare n limba spaniol, care s fie tradus n limba arab. Apoi, odat ce terminat scrisoarea, Contele Julian l-a ucis, astfel ca nimeni s nu stie ceea ce el a scris. Oh! a fost un mesaj de tristete pentru toat Spania, aceast scrisoare era adresat regelui si mai mult Contele Julian i spunea regelui c dac va fi nevoie, el, Contele Julian, ar preda Spania. Oh! Sraca Spania, Spania att de faimoas, si er a drept s fie faimoas! Oh! Cea mai minunat, mai frumoas, cea mai iubit dintre tri, att de perfect n frumusete, att de bogat n curaj, aceast Spanie, pentru crima regelui vost ru, va trece sub dominatia maurilor! Dar nu nc Asturia. Asturia este tara celor vi teji.

Dar Regele Don Rodrigo nu stia nc ce soart l asteapt. El a strns tot ce se putea strn e dintre cavaleri si vasali, si a plecat s se bat cu maurii. Dar Mauri erau numero si, erau condusi de Tariq. Btlia a durat opt zile. n a opta zi, inamicii au fost vi ctoriosi, si soldatii lui Don Rodrigo au fugit n toate directiile. Rodrigo a prsit cmpul de lupt, la rndul su. Acesta era foarte nefericit! Era singur, fr nici un priete n care s-l nsoteasc. calul era att de obosit nct abia putea merge. mpreuna cu stpnul are i-a cluzit pasii au plecat unde au vzut cu ochii. Regele, fr putere, si-a pierdut orice sentiment. El era, pe jumtate mort de sete si de foame. Acesta era demn de mil. Era att de rusine de sngele poporului su si de sngele dusmanii si care strlucea a un tciune aprins. Armura sa care strlucea ca o bijuterie nainte de lupt, era cu to tul afectat, sabia i atrna n mn, ca un ferstru zimtat. Coiful su rsturnat peste cap

zndu-i fata lui umflat de oboseal si durere. El s-a urcat pe cel mai nalt deal, iar s-a uitat dup frumoasa sa armat. Dar, frumoasa sa armat fugise n dezordine. Se uit du p steagurile si flamurile sale. Dar, steagurile si flamurile sale au fost clcate n picioare si acoperite cu praf. El uit mprejur dup cpitanii lui. Dar, toti cpitanii lu i au fost ucisi. El se uit la cmpie. Cmpia este ptat cu snge, si sngele curgea n valu care se vrsau n ru. Si trist si rusinat de ce vedea, el a spus n timp ce plngea: "Ieri am fost rege al tuturor spaniolilor. Astzi am nu mai am un singur oras. Ie ri am avut sute de forturi si castele. Astzi nu mai am nici unul. Astzi, azi nu ma i exist nici mcar nu mai un crenel de turn care s nsemne ceva pentru mine. Oh! nef ericit a fost ziua, oh! nefericita a fost ziua n care m-am nscut, de la nastere mea am fost rusinea Spaniei! Oh! a fost o zi fatal, a fost un moment fatal cnd am mos tenit acest regat frumos, deoarece l-am pierdut ntr-o btlie!"

Apoi, dup ce el a spus acest lucru, l-a lovit pe Orelio cu pintenii, si Orelio, dup o scurt rezistent, realiz dorinta stpnului su, el o lu la fug cu capul nc nto l de lupt. Unul dintre cpitanii lui, pe nume Alcastras, l-a vzut fugind. El a era nt ins pe pmnt cu sngele curgnd din rnile lui, el s-a sculat, a fcut ctiva pasi spre stp su, dar stpnul su, purtat de Orelio a disprut. Alcastras a plecat apoi spre Toledo, unde era curtea, si s-a prezentat la Regin, desi era coplesit de faptul c aduce un mesaj negativ: "Doamn, a spus el, deschiznd usa, nu mai sunteti Regin. Nu aveti nici o putere, pentru c n opt zile de lupt ati p ierdut statutul dumneavoastr, si pe Rodrigo nsusi, l-am vzut fugind, grav rnit, si l a aceast or el trebuie s fie mort sau captiv."

Regina a lesinat pe tronul su, si a durat patru ore pn si-a recptat cunostinta. Apoi , ea i-a poruncit lui Alcastras s spun lucrurile asa cum s-au ntmplat. Alcastras a povestit fr a omite nimic si ea a ascultat cu atentie. Si regina a spus: "Trebuie s fie asa, si nu am nici o ndoial, pentru c noaptea trecut am avut un vis ru. Am visa t cum Don Rodrigo pleaca n grab, cu fata furioas si ochii rosii, pentru a merge si a rzbuna moartea nefericitul Sancho, si a venit napoi nsngerat si avnd corpul acoperi t cu rni, nainta spre mine, trgndu-m de brat, si spunndu-mi plngnd foarte tare:.... " o, Regina mea, fii calm. Plec. Maurii m-au nfrnt. Mauri au triumfat. S nu ai grij de a jeli moartea mea, nu ai nici grija regatului tu, a fost doar un vis, gndeste-te s gsesti un adpost, pleac ct mai departe posibil. Pleac repede, du-te n muntii din Ast ria, pentru c numai acolo vei fi n sigurant. Tot restul regatului este al maurilor. " Si n acest timp Spania plngea, spunnd: "O, Rodrigo, Rodrigo, ntoarce ochii pe mine, si vezi cum datorit infidelittii tale eu sunt cea jefuit si trecut prin foc. Vezi sn gele pierdut de soldatii ti n lupt, soldatii vostri sunt copiii mei. Srac Spanie, est i pierdut pentru un capriciu, pierdut pentru Cava! Pentru c eu nu m numesc Florinda. Pe Florinda, eu o numesc Cava. Slava strmosilor ti care s-a adunat n att de multe s ecole, nu mai este: ai sacrificat-o pentru un moment de plcere, pentru o plcere ai sacrificat regatul tu, trupul si sufletul tu. Fericirea ta s-a sfrsit si necazuril e tale ncep. Sraca Spanie, e pierdut dintr-un capriciu pentru Cava!" n timp ce Rodrigo fugea. El s-a refugiat n cei mai adnci munti pentru a nu fi gsit de ctre mauri, care l-au urmrit. El s-a ntlnit cu un cioban care ngrijea de turma lui , si el s-a apropiat de el, zicnd: "Arat-mi, biete, cea mai apropiat cas sau ferm unde m pot odihni, pentru c eu sunt mort de epuizare." Pstorul a rspuns imediat: "Voi cut ati n zadar domnule, aici nu exist dect un schit, unde trieste un pustnic care duce o viat sfnt."

Regele a fost bucuros s aud c el si-ar putea sfrsi zilele lui alturi de un pustnic, si a cerut pstorului ceva de mncare. Ciobanul a tras traista sa n care avea pinea lu i si a mprtit pinea cu Don Rodrigo, si o bucat de carne afumat, care din ntmplare o av a. Pinea era neagr si srac. Regele si-a amintit ce alimente a mncat n alte momente, si lacrimile curgeau din ochii ei, fr a le sterge. Apoi, dup ce a mncat si regele s-a odihnit, el a ntrebat de schit, pstorul l-a nvtat calea pe care s se duc, si regele i-

a dat lantul de la gt si inelul lui. Bijuteriile aveau un mare pret si regele s-a simtit grozav. Apoi, el a pornit si a ajuns la altar cnd soarele apunea. El a ngenuncheat imedia t si s-a rugat. Apoi, a vzut pe pustnic, el a mers direct la el. Pustnicul l-au nt rebat cine era si cum a ajuns acolo. Regele a rspuns: "Vai! Sunt Don Rodrigo, car e a fost rege al Spaniei. Dumnezeu a luat regatul meu n ispsire pentru pcatele mele . Eu am venit pentru pocint la tine, suport prezenta mea, n numele lui Dumnezeu si a Fecioarei Maria." Pustnicul a rspuns: "Desigur, ai ales calea cea bun pentru mntuirea ta, si Dumnezeu te va ierta."

Si asa zicnd acestea, pustnicul a ngenuncheat, rugndu-l pe Dumnezeu s-i dea o penit ent pentru ispsirea pcatelor regelui. Apoi Dumnezeu i-a trimis o revelatie, Don Rod rigo s se nchid ntr-un mormnt cu un sarpe viu, si ca Rodrigo s triasc cu acesta pentr ispsi greselile fcute. Pustnic, foarte fericit, a revenit la Don Rodrigo si i spus e ceea ce Dumnezeu a poruncit. Rodrigo si a zis: "Voia lui Dumnezeu se va mplini. " Deci, el s-a nchis ntr-un mormnt cu un sarpe lng el. Si a treia zi pustnicul a mers s-l vad. "Cum te simti cu partenerul tu?" l-a ntrebat el pe rege. "Pn n acest moment, a nu m-a atins, pentru c Dumnezeu probabil c nu doreste", a rspuns Rodrigo. "Dar ro ag-te pentru mine, om sfnt, ca s m ating si s termin cu viata." Pustnicul s-a rugat, si dup trei zile s-au ntors din nou. "Ei bine?" a ntrebat el. "Ei bine!" a rspuns Rodrigo, "Dumnezeu a avut mil de mine, sarpele m-a muscat." P ustnicul l-a ncurajat, si regele Rodrigo a murit de musctura de sarpe.

Astfel, s-a sfrsit regele Rodrigo, care, dup ce si-a ispsit crima lui pe pmnt, a mer s direct la cer. Cci, doamn, poemul este cntat nc de locuitorii din aceste cmpii frumo ase prin care curge Guadalte si sunt strjuite de Xrs. M ndoiesc c ntr-o mie de ani si ctoria francezilor n luptele de la Trocadro nu au lsat amintiri poetice.

Traducere de L.V. dup nuvela: LE ROI RODRIGUE De Alexandre Dumas

Alexandre DUMAS, Impressions de voyage : De Paris Cadix, 1847-1848.

Recueilli par Francis Lacassin dans "Contes et lgendes des grands chemins", dition tablie et prpare par Francis Lacassin, Bartillat, 2000.

Note asupra versiunii n limba romna: 1.- Rodrigo (n spaniol i portughez), Ludhriq, ????? (n arab), cunoscut ca i: Ruderic, oderic, Roderik, Roderich, Roderick sau Rodrigue - a murit n 711 sau 712. El a fo st un rege vizigot din Hispania pentru o scurt perioad ntre 710 i 712(711). El a rmas n legend ca "ultimul rege al goilor." n istorie de fapt el este o figur extrem de ob scur despre care se poate spune puine lucruri cu certitudine, dar c el a condus o p arte din Iberia i a fost nvins i ucis de invadatori musulmani care au cucerit n curn d cea mai mare parte a peninsulei. Vduva sa, Egilona se crede c s-a cstorit Abd al-A ziz zis Musa, care a fost ulterior asasinat.

2.- Printre legendele cele mai vechi din Hispania, una din cele mai cunoscute e ste cea a Contelui Julian, care, pentru a rzbuna violul (sau aventura) fiicei sal e Florinda (devenit mai trziu Cava Rumia sau Dona Cava), n timp ce tnra se afla la coa la din palatul lui Rodrigo. Se presupune c Julian i-a mprumutat maurului Tariq nav ele necesare pentru lansarea unei invazii. Adevrul este c aceti arabi posedau deja suficiente fore navale n Marea Mediteran de v est fiind atestate de activitile lor mpotriva Insulele Baleare. n timp ce violul (i n umele fiicei sale) sunt universal ignorate, Contele Julian n istoria arab a fost i dentificat cu un nord-african catolic pe nume Urban, care apare n Cronica de la 7 54. Acest Urban l-a nsoit pe Musa printre strmtori. Urban poate fi Julian din legen d, dar mai probabil Julian este legenda lui Urban. n conformitate cu o interpretar e a legendei Urban-Julian, el a fost un guvernator bizantin n Ceuta, care s-a altu rat arabilor la un raid pe coastele de sud a Iberiei n 710 cu Tariq. Thomas F. Glick a sugerat c numele de Tariq (Tarif) reprezint baza etimologic a o raului Tarifa. 3.- Printre alte legende care circul despre lupta de la Guadalete este aceea c Ro drigo a sosit pe cmpul de lupt ntr-un car tras de opt catri albi. n ceea ce privete cu ceririle sale, legenda camerei nchise din Toledo ("La Maison fermee de Tolede") i masa (sau covor, n funcie de traducere) lui Solomon, care Abd al-Hakam o invoc a fo st, de asemenea, descoperit n Toledo. Sandala de aur a lui Rodrigo ar fi fost recu perat din ru Guadalete. Scriitorul i istoricul militar american Henry Coppee, sec. al XIX-lea, a scris o istorie a cuceririlor care ncorporeaz i repovestete multe legende. 4.- Legenda lui Rodrigo i Florindei a inspirat i un cntec de petrecere, Rodrigo vo us avez grav, cam deocheat, cu o circulaie chiar mai mare dect celebrul Chevaliers de la table ronde, n taberele studeneti de pe rmul Mediteranei. 5.- n final autorul face referire la Btlia de la Trocadero, localitate n sudul Span iei, cu o cetate deinut de forele liberale spaniole, care a fost luat de ctre trupele franceze conduse de regele Carol al X-lea, n 1823. Btlia a fost comemorat prin denu mirea unei piee din Paris, n Place du Trocadero, i ridicarea unui monument n aceast p ia. Btlia de la Trocadero a dat natere la o varietate de localuri care-i poart numele ntreaga lume. ?? ?? ?? ??