PREZENTARE DE CARTE:

Larry Wolff, Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în epoca luminilor, traducere de Bianca
Rizzoli, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, 540 de pagini.

Larry Wolf s-a născut la New York în 1957, şi-a luat licenţa la Harvard (1979) şi
doctoratul la Stanford (1984) şi este în prezent profesor de istorie la Boston College. Domeniile
sale de cercetare sunt Iluminismul, istoria Europei Centrale şi de Est, istoria monarhiei
Habsburgice şi istoria copilăriei. Printre lucrările publicate de către profesorul Larry Wolf se
numără: The Vatican and Poland in the Age ofthe Partitions (1988), Inventing Eastern Europe:
The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment (1994), Venice and the Slavs: The
Discovery of Dalmatia in the Age of Enlightenment (2001), Paolina's Innocence: Child Abuse in
Casanova's Venice (2012), The singing Turk (2016). De asemenea, a publicat numeroase articole
în periodice de prestigiu, mai ales pe teme legate de studiul interdisciplinar şi poliglot al secolului
al XVIII-lea european. Pentru activitatea desfăşurată a primit, până în prezent, onoruri academice
şi premii de carte acordate de către Academia Americană de Arte şi Ştiinţe, Asociaţia Istorică
Americană, guvernul austriac, ş.a.1
În anul 1944, la Stanford University Press, Larry Wolff publică lucrarea Inventing Eastern
Europe: The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment. Volumul a apărut ulterior şi în
România, în anul 2000, la editura Humanitas din Bucureşti sub titlul Inventarea Europei de Est.
Harta civilizaţiei în Epoca Luminilor, traducerea din engleză fiind realizată de către Bianca
Rizzoli.
O motivare a apariţiei acestei lucrări este prezentată de către autor în Introducere: ”Am
început să mă gândesc la scrierea acestei cărţi pentru prima dată acum zece ani, în vremea când
mi-am petrecut un an făcând cercetări în Arhiva Secretă a Vaticanului pentru un studiu asupra
relaţiilor dintre Polonia şi Vatican în secolul al XVIII-lea. Am citit epistolele nunţiilor papali la
Varşovia. (....) Experienţele sale în Polonia, pretindea nunţiul Giovanni Archetti într-o scrisoare
trimisă la Roma în 1783, îi dăduseră posibilitatea să cunoască în mod deosebit aceste ţări nordice
–el asocia astfel Polonia şi Rusia. Exista, observa el, o prăpastie între popoarele mai cultivate şi
acele neamuri cultivate mai târziu. Cele din urmă, ţările nordice, practicau o etichetă excesivă,
într-o încercare de a egala popoarele mai rafinate.”2 Zece ani mai târziu, în 1994, prin lucrarea de
faţă, Larry Wolff a dezvoltat argumentul potrivit căruia Europa de Est a fost inventată în secolul al

1
https://as.nyu.edu/content/nyu-as/as/faculty/lawrence-wolff.html consultat la data de 8.01.2020.
2
Larry Wolff, Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în epoca luminilor, traducere de Bianca Rizzoli, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 31.

1
XVIII-lea de filosofii și călătorii Iluminării, care au atribuit sensul unei presupuse diviziuni a
Europei în regiuni complementare, Europa de Vest și Europa de Est.
Structural, volumul cuprinde în primele pagini Mulţumiri adresate familiei, colegilor,
oamenilor de ştiinţă, ş.a. şi o vastă Introducere, după care informaţiile grupate în opt capitole –
Intrarea în Europa de Est: călători din secolul al XVIII-lea la frontieră, Posedarea Europei de
Est: sexualitate, sclavie şi pedepse corporale, Imaginarea Europei de Est: ficţiune, fantezie şi
călătorii imaginare, Cartografierea Europei de Est: geografie politică şi cartografie culturală,
Sfătuirea Europei de Est. Partea I. Rusia lui Voltaire şi Partea a II-a. Polonia lui Rousseau,
Popularea Europei de Est. Partea I. Barbarii în istoria antică şi în antropologia modernă şi
Partea a II-a. Moravuri şi antropometrie rasială. Volumul se încheie cu câteva Concluzii, Note şi
Indice de nume.
Pentru realizarea volumului Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei în epoca
luminilor, Larry Wolff a folosit un bogat material bibliografic: colecţii de documente, periodice,
memorii, lucrări şi articole generale, lucrări şi articole speciale, documente ce au fost enumerate
pe parcursul a patruzeci de pagini la finalul lucrării, sub titlul Note.
O primă idee cuprinsă în volumul de faţă aduce în discuţie însemnările unor călători din
secolul al XVIII-lea, persoane de seamă ce proveneau din partea vestică a Europei: contele francez
Louis-Filippe de Ségur trimis extraordinar al lui Ludovic al XVI-lea la curtea Ecaterinei a II-a la
Sankt-Petersburg, istoricul Wiliam Coxe în călătoria sa prin Polonia spre Rusia, Lady Mary
Wortley Montagu, soţia ambasadorului Angliei la Constantinopol ce călătorea prin Viena, ş.a.
Autorul cuprinde în paginile lucrării frânturi din însemnările călătorilor şi scoate în evidenţă faptul
că aceştia redau sentimentul că trec o graniţă plină de semnificaţie după cum precizează, spre
exemplu, în însemnările sale contele Ségur: ”Traversând partea estică a domeniilor stăpânite de
regele Prusiei, ai impresia că părăseşti decorul unei naturi înfrumuseţate de eforturile artei şi ale
unei civilizaţii ajunse la perfecţiune. Ochiul este deja întristat de nisipurile aride, de codrii
întinşi.”3 Prin asemănări şi comparaţii, autorul descrie modul în care în secolul al XVIII-lea, pe
baza a ”un pic de civilizaţie în plus sau în minus”4, călătorii înţelegeau relaţia dintre Europa de
Vest şi Europa de Est, denumiri teritoriale ce nu erau consolidate la acea dată, dar care prind
contur în scrierile lor.
Aspecte referitoare la viaţa socială a locuitorilor din partea estică a Europei sunt descrise
de către autor ca fiind prezente şi în alte regiuni ale lumii, însă precizează că ”dacă alte regiuni ale

3
Ibidem, p. 37.
4
Ibidem, p. 76.

2
lumii erau supuse aceluiaşi tratament, aici ritmul şi intensitatea erau accentuate.”5 Sub titlul
Imaginarea Europei de Est, autorul subliniază faptul că mulţi au călătorit cu adevărat în ţările
despre care au scris, lăsând posterităţii observaţii pătrunzătoare, dar şi opinii subiective sau
jumătăţi de adevăruri.
Printre călătorii celebri ce au mers cu gândul în Europa de Est se numără Voltaire şi
Rousseau, care au comentat ţări unde n-au fost niciodată: Rusia şi respectiv Polonia. Însă ”formele
de adresare epistolară au fost esenţiale pentru semnificaţia politică a inventării Europei de Est.
Corespondenţa dintre Voltaire şi Ecaterina sau cea dintre doamna Geoffrin şi Stanislaw August
sugerează că prin sfătuirea Europei de Est, filozofia a putut să-şi negocieze de departe aspiraţiile la
putere şi relaţia cu puterea.”6 Atunci când scotea în evidenţă diferenţele dintre cele două părţi,
Voltaire a folosit ca standard partea noastră a Europei. Autorul remarcă faptul că inventarea
Europei de Est a fost, în istoria ideilor, un eveniment de subtilă autoreclamă şi uneori de
autoelogiere prin care Europa de Vest se definea şi îşi afirma superioritatea.
În partea finală a volumului, în Concluzii, autorul reia, într-o manieră generală, aspectele
analizate în paginile cărţii. Formularea acestor concluzii contribuie la conturarea unei imagini de
ansamblu privind problematica complexă a împărţirii Europei în Europa de Est şi Europa de Vest.
”Dacă Europa de Est apare în această carte ca un obiect intelectual în procesul constituirii sale –
pătruns, posedat, imaginat, cartografiat, sfătuit şi populat–, atunci subiectul activ poate fi
identificat folosind sursele, călătorii şi filozofii iluminişti. Dar si acest subiect se construia atunci,
cu propria lui mână şi pană, pentru că inventarea Europei de Est a fost inseparabil legată de
procesul reciproc de inventare a Europei de Vest.”7 În opinia autorului, discursul lui Churchill de
la Fulton s-a dovedit profetic, devenind o realitate geopolitică care din 1989, în urma ridicării
cortinei de fier, a rămas o idee foarte puternic întipărită în istoria a două secole.
Larry Wolff a cuprins în paginile volumului Inventarea Europei de Est. Harta civilizaţiei
în epoca luminilor o serie de informaţii ample referitoare la divizarea Europei. A reuşit să
surprindă, în cele opt capitole, aspecte din viaţa societăţii europene începând cu secolul al XVIII-
lea, aspecte ce se bazează pe observaţii, analize, afirmaţii ce sunt însoţite de numeroase referinţe
bibliografice.

5
Ibidem, p. 86.
6
Ibidem, p. 468.
7
Ibidem, p. 469.

3
4