Demostene sau cum devii orator

Acela pe care destinul l hrzise s ajung cel mai mare sau mcar cel mai celebru dintre toi oratorii, nu era un vorbitor nnscut. Demostene reprezinta un exemplu graitor al adevarului ca oratoria se dobandeste prin munca; ea nu este numai un har. La inceput, Demostene nu a avut succes: de la tribuna politica a fost respins cu huiduieli de mai multe ori. Desi natura nu-l dotase cu toate calitatile unui mare orator (avea un defect la pronuntare, vorbea incet, isi misca mereu un mar), prin straduinta si o vointa iesita din comun, a reusit sa-si infranga aceste scaderi. Era blbit; i, pentru a se putea vindeca de aceast boal, se spune c obinuia s vorbeasc innd pietricele n gur i s declame urcnd n fug un deal. Discursurile lui nu erau un joc de figuri de stil, o broderie de argumente si contraargumente, dar cuvintele lui aveau forta, vehementa, aveau un ritm secret, erau impetuoase, pline de foc, demne. In caracteriza o mare energie in exprimare care reusea sa incalzeasca inimile si sa mobilizeze la actiune. Isi pregatea auditoriul cu o fraza sau doua si apoi ataca din plin subiectul care il preocupa. I se putea reprosa lipsa de dulceata, dar nu i se putea nega forta superioara a elocventei sale, barbateasca, irezistibila, capabila sa trezeasca cele mai vii emotii. Dar nu a a ajuns niciodat un improvizator. Deseori se nchidea ntr-o peter, brbierit numai pe jumatate de obraz, ca s evite tentaia de a iei n lume, i-i pregtea n scris discursurile. Avea nevoie chiar de luni de zile; apoi le repeta n faa oglinzii, ca s le studieze toate efectele, chiar i ale mimicii. Ca s le realizeze, nu renuna nici la urlete sau grimase. Demostene dorea sa trezeasca unui popor vestit pentru cultura si umanismul lui, curajul de a se opune dusmanului. Marele orator si om politic incerca sa constietizeze pe atenieni; el le reprosa ca erau prea toleranti cu dusmanul (macedonenii) si ca prin o asemenea atitudine isi tradeaza patria. n aceast situaie, asculttorul de rnd se distra ca la teatru.