UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN

ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

RETORICĂ

Oratoria

Coordonator: Lect. Univ. Dr. Alexandru Țiclea

Student Ana Mădălin-Adelin
Anul I, IFR

Page 1 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

Ce este oratoria?

Oratoria este o artă, arta de a compune și de a rosti discursuri, arta de a vorbi în

public frumos, emoționant, convingător, cu pasiune și creativitate.

Oratoria este considerată cea mai înaltă formă de artă deoarece cuprinde toate
celelalte discipline. Este nevoie de o cunoaștere a literaturii, de o capacitate de a
construi proza și de o ureche pentru ritm, armonie și muzicalitate. Oratoria nu
înseamnă doar vorbire, ci înseamnă vorbire care apelează la sentimentele noastre
cele mai nobile, animă suflete, stimulează pasiunile și emoțiile și inspiră. În
perioadele de criză, război, durere, frică, oratoria reprezintă un ghid pentru cei
care nu pot înțelege haosul, un mod care te poziționează pe drumul cel bun.

Puterea cuvântului vorbit este incontestabilă. În toate marile crize din istorie
găsim mari discursuri care au influențat viitorul; discursuri importante care au
motivat oamenii să lupte împotriva nedreptății, să elimine tirania și să-și dea
viața pentru o cauză nobilă. Cuvintele pot face oamenii să se schimbe, să râdă,
să plângă, să-și redobândească valorile sau să simtă că sunt patrioți. Se spune că
puterea oratoriei, a cuvântului este asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu.
Desigur, chiar și cei mai răi conducători au știut acest lucru și au căutat să
perfecționeze această abilitate în scopuri nefaste. Puterea cuvântului poate fi
folosită în scopuri bune sau rele și vine cu o mare responsabilitate. Cei care
susțin virtutea și bunătatea trebuie să fie pregătiți să vorbească cu aceeași
măiestrie cu care care încearcă alții să convingă publicul să renunțe la valorile și
principiile sale.

Page 2 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

Oratoria în Grecia Antică

Grecia antincă este locul unde discursul și vorbirea în public au fost ridicate la
rang de artă. Primul care a dat startul unei „epoci de aur a oratoriei” este Pericle,
al cărui discurs funerar – care reprezenta o glorificare a reușitelor atenienilor,
formulat astfel încât să dea curaj spiritelor unui stat care încă se afla în război –
a fost primul discurs mare care a fost scris pentru public și care a stabilit
standarde pentru toate celelalte oratorii. Cu toate acestea, Demostene este cel
mai mare orator al tuturor timpurilor. Abilitatea sa de vorbire a stârnit un popor
atenian, cufundat într-o somnolență apatică, pentru a lupta împotriva lui  Philip
al Macedoniei.

Cu toate acestea, practica oratoriei nu se limita doar la elitele societății ateniene.

Oratoria a fost considerată una dintre cele mai înalte forme de artă. A fost o
parte esențială a educației fiecărui om, bază pe care au fost construite toate
celelalte activități academice și discipline. Stăpânirea oratoriei a fost considerată
o parte esențială a unui om bine educat. Oratoria a înflorit rapid în Grecia Antică
datorită funcției sale centrale în viața publică.

Page 3 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

Oratoria în Roma
Arta oratoriei a fost lentă în Roma, dar a început să înflorească atunci când
imperiul a cucerit Grecia și a început să fie influențat de tradițiile sale.

Oratoria era reprezentată de două instanțe, Comitia (adunările în care oamenii

dezbăteau adoptarea legilor) și Senatul. Oratoria romană a împrumutat o mare
parte din stilul Greciei, deși au existat diferențe. Romanii erau mai puțin
intelectuali decât grecii, discursurile lor erau mai slabe și ușor stilizate. Unul
dintre virtuozii oratoriei rome a fost Cicero. El a rămas cunoscut ca „regele
baroului” în viața politică a Romei și era considerat oratorul optim, cu un stil
oratoric care îmbina asianismul (stil artificial, cu exces de patos și gesticulație
exuberantă – la început de carieră) cu aticismul (argumentație simplă, logică,
fără înflorituri). Cele mai importante discursuri au fost cele patru „Catilinare”
folosite de Cicero pentru a-l acuza pe Catilina de complot împotriva statului și
de a-i cere să plece din Roma. Remarcăm că a folosit în discursurile

Page 4 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

sale: exordium – principium  (introducere în problema aflată în discuţie), îl atacă

pe Catilina ex abrupto (direct ,fără introducere ) – procedeu  retoric de mare
efect, insinuatio (atragerea bunăvoinţei auditorilui) și narratio –
confirmatio (prezentarea probelor auditoriul care este convins de adevărul celor
susţinute). Cicero a urmărit să-şi atragă senatul de partea sa, amintind de
asprimea măsurilor pe care înaintaşii le luau împotriva duşmanilor periculoşi
pentru stat. Prin narațiune, emfază, scriitura discursurilor lui, arta de a atrage și a
încânta auditoriul, Cicero rămâne o figură importantă în oratoria Romei.

Oratoria modernă.
Odată cu declinul democrației, arta oratoriei s-a diminuat. În timpul Evului
Mediu și al Renașterii, oratoria a fost în mare măsură limitată la sfera religioasă.
Dar a reînviat în secolele al XVIII-lea, în timp ce Franța, Anglia și America au
creat organisme parlamentare de guvernare, iar problemele de libertate au fost
dezbătute puternic.

Discursul de la Gettysburg (alături de discursul „Casa dezbinată”) este unul

dintre cele mai cunoscute și citate discursuri ale lui Abraham Lincoln. Ținut cu
ocazia inaugurării cimitrului de la Gettysburg, construit pentru soldații căzuti în
acele locuri în timpul războiului de secesiune, Lincoln, prin acest discurs, a
redefinit războiul civil ca o luptă nu doar pentru păstrarea Uniunii, ci ca „o nouă
naștere a libertății” care avea să aducă adevărata egalitate tuturor cetățenilor și
care avea să creeze o națiune unită. Iată câteva metode folosite în discursul său:
și-a convins publicul prin argumente comune, în care credeau toți, a repetat
cuvintele importante (noi de 10 ori, aici de 8 ori, dedicat/dedicare de 6
ori, națiune de 5 ori), a structurat discursul cronologic (trecut-prezent-viitor), nu
a fost subtil și nu a făcut aluzie, pur și simplu a folosit clar cuvintele care a
îndemnat audiența la acțiune.
Page 5 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

„Am un vis” (I have a dream) este titlul discursului de 17 minute al lui Martin

Luther King Jr. în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării. A fost
un moment important pentru susținătorii drepturilor civile și este considerat cea
mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea; un discurs puternic care a avut
un impact nu numai în Statele Unite ci și în restul orașelor mari ale lumii, unde
oamenii îi împărtășeau visul pastorului baptist despre care John F. Kennedy a
spus: „Este al naibii de bun!”. Ce anume a făcut ca discursul lui să fie o
capodoperă oratorică? A făcut apel la surse emblematice precum Biblia, a
invocat Declarația de Independență a Statelor Unite, Proclamația de
emancipare și Constituția Statelor Unite, a folosit anafora, repetiția unor cuvinte
la începutul propozițiilor (un procedeu stilistic utilizat pentru a accentua ideile),
de asemenea a folosit repetarea anumitor cuvinte cheie ( libertate de 20 de
ori, noi de 30 de ori, a/ale noastre de 17 ori, națiune de 10 ori, justiție de 8 ori
și vis de 11 ori), a dat exemple specifice (locuri, orașe) pentru a trimite direct cu
gândul la anumite evenimente pline de însemnătate ce s-au petrecut deja și a
folosit metafore pentru a accentua ideile și pentru a face audiența să simtă și să
vadă mai clar conceptul expus în discurs.

„Discursul infamiei” a lui Franklin D. Roosevelt este considerat ca fiind cel mai

complex discurs din lumea politică de până atunci. Având doar 7 minute,
discursul a fost o declarație dată în numele întregului popor imediat după ce
Japonia a atacat America (Pearl Harbor). Roosevelt a optat pentru un discurs
scurt, pentru un efect mult mai dramatic. Astfel, discursul a fost mult mai
puternic mai ales datorită faptului că Roosevelt a insistat că posteritatea va

Page 6 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

împărtăși pentru todeauna viziunea americană privind atacul de la Pearl Harbor.

De ce discursul său a fost de mare impact și a schimbat vieți? Prin primul
paragraf scris cu atenție, Statele Unite deveneau victima inocentă a unei
agresiuni japoneze. Președintele și-a ales în mod deliberat cuvintele și tonul
vocii pentru a-și transmite ideile. Astfel, în loc să folosească o voce activă și să
folosească fraze precum „Japonia a atacat Statele Unite”, Roosevelt a preferat să
sublinieze statutul de victimă al țării sale. Aflându-ne în anii ’30, opinia publică
americană era sceptică în privința idealismului. Roosevelt a trebuit astfel să
ridice miza, aceasta fiind mai degrabă un apel direct la patriotism decât la
idealism. Cu toate acestea, președintele se folosește de durerea și șocul suferite
de poporul american pentru a stabili o legătură simbolică între aprilie 1917 și
atacul de la Pearl Harbor. Pe tot parcursul discursului, tonalitatea denota realism.
A accentuat și a repetat cuvinte precum „Japonia” și „a atacat” pentru a atrage
atenția audienței asupra cuvintelor cheie (folosite de peste 7 ori într-un singur
paragraf).Pentru a-și încuraja audiența, Roosevelt subliniază încrederea pe care
o are în poporul american de a face față problemei impuse de Japonia, bazându-
se pe o determinare neclintită a poporului. Acesta a asigurat populația că, chiar
în acel moment, se luau măsuri pentru a proteja oamenii.

Pe 5 martie 1946, Winston Churchill ținea renumitul său discurs despre așa

numita „Cortină de fier”.  Iniţial, discursul lui Churchill nu s-a bucurat de prea
mult succes, însă în anul următor, apelul lui la unitatea statelor democratice
împotriva expansionismului sovietic devenise politică de stat în Marea Britanie
şi în Statele Unite. La scurtă vreme după acest discurs istoric, Cortina de Fier
devenea o prezenţă fizică: sateliţii din estul Europei ai URSS ridicau garduri de
fier ghimpat între ei şi vecinii din Europa de Vest. Winston a mărturisit că

Page 7 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

discursul său (și dorința sa de a forma Statele Unite ale Europei) a fost cel mai
important pe care l-a rostit vreodată. Datorită modului plin de carismă pe care l-
a abordat în momentul discursului, l-a făcut pe Winston Churchill să rămână în
istorie. A folosit metafore, zâmbete, analogii, a motivat și a convins audiența că
ceea ce spune se poate înfăptui și a utilizat întrebările retorice. Prin afirmațiile la
sentimentul publicului, cuvintele familiare și îndemnarea spre scopuri mult mai
înalte, Churchill a reușit să schimbe viitorul.

A fi un orator bun înseamnă multă muncă.

Oratoria (în latină oratoria, „vorbire”) este arta de a vorbi convingător și

frumos[1], de a ține un discurs de către o persoană în fața unui grup de
ascultători. În mod tradițional, oratoria este considerată parte a artei
persuasiunii. Oratoria a fost dezvoltată în Roma Antică, Grecia Antică și
America Latină. Gânditorii proeminenți din aceste țări au influențat evoluția
artei oratorice. În prezent, sunt dezvoltate tehnologii, cum ar fi videoconferințe,
prezentări multimedia și alte forme netradiționale

Părțile discursului oratoric

Exordium
Prima parte a unui discurs, care urmărește câștigarea atenției și bunăvoința auditorului. Face
apel la sensibilitatea și bunăvoința ascultătorilor.

Propozițiunea
Constă în formularea temei discursului în termeni scurți, preciși și clari. Poate căpăta și forma
unei sentințe. Este o enunțare a temei.

Diviziunea
Constă în alăturarea părților mari ale discursului pentru ca auditoriul să poată urmări cu mai multă
ușurință tema tratată.

Page 8 of 9
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
STUDENT: ANA MĂDĂLIN-ADELIN
ANUL I IFR
FACULTATEA DE DREPT

Narațiunea
Este partea discursului în care oratorul dezvoltă tema și confirmă cele anunțate prin exordiu și
prin propozițiune. După viziunea anticilor, narațiunea trebuie să aibă trei calități esențiale. Să fie
concisă, clară și verosimilă.

Argumentația
Sau confirmarea probelor. Constituie partea discursului în care se probează tot ce s-a spus în
propozițiune și s-a dezvoltat în narațiune.

Perorația
Are un caracter practic, de aceea, epilogul va fi conceput și rostit încât să solicite la maximum
puterea de sinteză, de concentrare, a argumentelor și totodată să angajeze personalitatea
oratorului, atât rațional cât și afectiv.[2]

Page 9 of 9