I H D- R V M !

t R I PS\ S T O R f t U *

SPICUIRI DIN PASTORALELE DE PAŞTI (1971)

ALE IERARHILOR BISERICII ORTODOXE ROMANE

A v în d ca chip p rop ovă d u irea în d iferite locu ri şi în felu rite fo rm e

q S fin ţilor A p o s to li şi a S fin ţilor Părinţi care învăţau însă aceleaşi a d e-
văruri de credinţă care form ează tem elia B isericii lui H ristos, urm aşii
acestora, Ierarh ii B isericii de pretutindeni adresează, la praznicul în -
v ie r ii Dom nului, p ă storiţilo r lor cu vîn t de învăţătu ră şi sfaturi m o ra li-
zatoare pentru îm p od ob irea su fletelor cred in cioşilor, a vîn d ca punct de
reazim faptul î n v ie r i i D o m n u lu i şi legătura ei cu viaţa c e lo r ce cred
în Hristos.
■t Intr-adevăr, întem ein du -se pe cu vîn tu l Sfîntului A p o s to l P a v e l că :
«P recu m H ristos a în v ia t din m orţi prin slava Tatălu i, aşa să umblăm
şi noi întru în n oirea v ie ţii. C ăci dacă am crescut îm preună cu El prin
asem ănarea m orţii Lui, atunci vo m fi părtaşi şi în v ie r ii Lui. Cunoscînd
aceasta, că om ul nostru c e l v e c h i a fost răstignit îm preună cu El, ca să
n im icească trupul păcatulu i pentru a nu mai fi robi ai păcatulu i» (Rom .
V I, 4— 6), în a lţii Iera rh i ai B isericii O rto d o x e Rom âne dem onstrează
pă storiţilor lor că pentru fie c a r e credincios în v ie r e a Dom nului înseam -
nă înnoire a v ie ţii, dăruire în slu jirea lui D um nezeu şi în slu jirea o a -
m enilor, şi luptă pentru dreptate şi pace p e «pămînt, subliniind prin
aceasta legătu ra directă c e există între în v ie re a D om nului şi via ţa creş-
tinilor, ca via ţă nouă asem ănătoare cu via ţa păm înteaşcă a M în tu ito-,
rului închinată îm p lin irii v o ii lui Dum nezeu şi slu jirii oam enilor.
F iecare dintre în a lţii Ierarh i a i.B is e ric ii n oastre porn eşte cuvîntul
său dintr-un anumit punct şi stăruieşte asupra a celo r aspecte ale p ra z-
nicului în v ie r ii Dom nului care îi îngădu ie să răspundă m ai bine şi m ai
d irect la preocu pările fundam entale care frăm întă pe cred in cioşii din
Eparhia sa. însă fie c a re Pastorală ‘ ajunge la constatarea că în v ie re a
D om nului constituie elem entul de bază al în n o irii v ie ţ ii sufleteşti şi tru-
peşti a creştinilor, după chipul în n o irii pe care a su ferit-o trupul D om -
nului care a murit cu trup om enesc şi s-a ridicat din m orţi cu trup
duhovnicesc. '
ÎNDRUM RI PASTORALE 539

Pastorala Prea F e ric itu lu i Părinte Patriarh J U S T I N I A N , adresată

cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului clerulu i şi c re d in -
cio şilo r din cuprinsul A r h ie p is c o p ie i B u cu reştilor, se opreşte în acest
an la faptul istorisit în S fin tele E v a n gh elii al m ergerii, în zo rii z ile i de
dum inică, a cîto rva fem ei întristate la m orm întul Dom nului pentru a
unge, după ob iceiu l vrem ii, trupul Dom nului la a Cărui m oarte <pe cruce
şi în grop a re fuseseră de fa ţă ; la în ş tiin ţa re a pe -care le-a dat-o în geru l
«c u înfăţişarea ca fu lgeru l şi îm brăcăm intea albă ca zăp ad a» (M a te i
X X V I II , 3) că Dom nul lor, «Iisu s N aza rin ea n u l cel răstignit a în v ia t»
(M arcu X V I, 6) ; şi la m isiunea data fe m eilo r de m ir purtătoare de «a
ve sti u cen icilor L u i» (M a te i X X V III/ 7— 8) în v ie re a hii H ristos.
Z ă b ovin d cu gîndul asupra acestor fem ei sfinte, u cen iţe şi ele ale
M în tu itoru lu i H ristos, care îl urm aseră în timpul prop ovă d u irii, îi ascul-
taseră învăţătura şi erau plin e de dragoste sfîntă fa ţă -d e El, Prea F e r i-
citul Părinte Patriarh Justinian arată că ele s-au d o v e d it mai plin e de
curaj decît u cen icii, care şedeau închişi în casă de frică, şi au v e n it să
ungă trupul Dom nului. Pentru această dovadă de dragoste şi d e v o ta -
ment faţă de Domnul, ele s-au în v re d n ic it să fie cele din tîi fiin ţe care
au prim it de la în g er vestea în v ie r ii lui H ristos şi tot ele s-au în v re d -
nicit ce le dintîi să vadă pe Dom nul înviat, C are le-a poru ncit să v e s -
tească aceasta u c e n ic ilo r ; şi de atunci slu jitorii B isericii, în fie ca re
noapte de Paşti reîn n oiesc că tre cred in cioşi ve stea >că: «H risto s
a în v ia t».
în continuare Pastorala arată că. exem plu l de dragoste şi de cre-
dinţă al fe m eilo r m ironosiţe a fost urmat de nenum ărate fem ei creştine
în cele aproape două m ii de ani cîte s-au scurs de atunci. F em eile creş-
tine care au urmat exem plu l fe m e ilo r m iron osiţe au continuat şi con-
tinuă lucrarea de v e stire a în văţătu rii Dom nului H ristos. Pe de altă
parte faptul că B iserica creştină a avut şi are atîţia sfinţi se d atoreşte'
în prim ul rînd m am elor lor, care prin educaţia dată fiilo r lo r şi prin
dragostea faţă de Dum nezeu pe care le-au insuflat-o au făcut din fiii
lor lu ceferii B isericii creştine.
în continuare, Pastorala prezintă cu im presionantă duioşie m o-
mente din g rija plină de je r tfe ln ic ie cu care m am ele creştine îşi cresc
şi îşi educă pruncii sădindu-le în su flete credinţa, dragostea faţă de
Dumnezeu şi faţă de B iserică, sentim entele de om enie, de respect, de
bunătate şi de dreptate.
Pastorala continuă p rezen tîn d apostolatul creştin pe care îl e x e r -
cită fem eia creştină ca soţie, ca cetăţeancă a p a triei sale şi a lum ii în -
tregi. în d eoseb i contribuţia fe m e ilo r creştine la aşezarea mai bună a
lumii se m anifestă prin cu vîn tu l şi atitudinea lo r de sincere şi d e vo ta te
luptătoare pentru apărarea pă cii în lume. F em eia creştină «nu doreşte
ra fiii pe ca re i-a născut şi crescut, sau soţul său să piară fără nici un
rost în focu l ră zb o a ie lo r fără sens pe care le pornesc duşmanii v ie ţii
şi ai omului ; fem eia creştină se îm p o trive şte şi spune un nu ca tea oric
şi puternic ră zb o a ie lo r p ierză to a re de v ie ţi om en eşti». D e aceea B ise-
rica preţu ieşte cum se cu vin e şi nu pregetă să laude după cu viin ţă
a ctivitatea şi fa p tele fe m e ilo r creştin e, pentru că au în ţeles. în trecut
şi în prezent să vestea scă cu h otă rîre adevăru l în v ie r ii M în tu itoru lu i,
540 BISERICA ORTODOX ROM ÂN

ca şi fe m eile m ironosiţe, care puteau spune ca şi A p o s to lii : « N o i nu

putem să nu vo rb im despre ce le ce am văzu t şi am a u zit» (Fapte IV , 20).
De aceea, în partea ultim ă a cu vîntu lui său sărbătoresc, Prea F e ri-
citul Părinte Patriarh Justinian spune că, dacă în trecutul B isericii
noastre fem eia creştină s-a d o v e d it a fi cu ad evăra t prin viaţa ei pildă
v ie de trăire a a d evă ru rilor creştine, ea trebu ie şi astăzi să fie în casa
sa un exem plu pu ternic de trăire creştină. F em eia creştină, care răs-
punde cea din tîi de creşterea copiilor, şi suferă cea din tîi din pricina
n ecazu rilor copiilor, este datoare să insufle de la începu t în su fletele
c o p iilo r dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oam eni, faţă de ţară
şi faţă de neam, faţă de muncă şi de cinste, faţă de pace şi om enie.
Pastorala se în ch eie cu m ărturisirea co n v in g e rii că «fe m e ia creş-
tină poate, prin munca sa m odestă şi îm plinită cu răbdare şi dragoste,
să facă acest lucru atît de m are».
*

Pastorala înalt Prea S fin ţitului M i t r o p o l i t I U S T I N al M o l d o v e i şi

S u c e v e i , adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului
clerulu i şi cre d in cioşilor din A rh ie p is c o p ia Ia şilor, îşi propune să tîlm ă-
cească înţelesu l unitar al celor trei m om ente fundam entale ale «p re a -
m ă ririi» de către T atăl a Fiului Său întrupat : m oartea, în v ie re a şi în ă l-
ţarea Domnului, care desigu r sînt fapte separate, n-au avut loc în a c e -
eaşi vre m e şi fie c a re din e le îşi are însem nătatea ei prop rie în v ia ţa
M în tu itoru lu i şi înţelesu l ei adînc pentru via ţa noastră. Insă în m om en-
'tul cînd M în tu itoru l se ruga înainte de în cep erea P a tim ilor : «P ărin te,
ven it-a ceasul. Pream ăreşte pe Fiul Tău...» (Ioa n X V II, 1— 5), m oartea,
în v ie re a şi în ălţarea I se înfăţişau împreună, pentru că sînt atît de strîns
le g a te între ele încît una apare ca iz v o r al ce leila lte , iar toate sînt în-
veşm în tate în aceeaşi slavă : — m oartea pe cruce a fost prim ită din
dragoste faţă de noi şi din ascultare desăvîrşită de D um nezeu -Tatăl ţ
— în v ie re a a fost săvîrşită cu putere du m nezeiască, sfărîm înd puterea
m orţii dăruindu-ne nouă via ţa ; — înălţarea la -ceruri şi aşezarea de-a
dreapta Tatălu i s-a înfăptuit pe norii sla vei divin e, ca să poarte g rija
mântuirii noastre, de aceea «E l şade sus îm preună cu T a tăl şi aici este
îm preună cu noi, în‘ chip n evă zu t». A şa d a r prin aceste trei m om ente
M în tu ito ru l a intrat întru m ărirea Sa dum nezeiască.
In continuare*, Pastorala ex p lică mai pe la rg rap ortu rile între Dum -
nezeu-Tatăl, D um nezeu-Fiul şi omul ce trebuia m întuit în fie ca re din
c e le trei m om ente ale pream ăririi Fiului, Căruia pentru sm erenia şi as-
cu ltarea Sa pînă 1-a m oartea pe cruce, D u m n ezeu -Tatăl I-a dat putere
deplină pe pămînt, sus în cer şi jos în adîncuri, pentru ca pe toate să
le adune sub stăpînirpa Sa. De aceea dezbrăcîndu -se în m oarte de în -
făţişarea trupului Său păm întesc care-L făcea părtaş al neam ului lui
Israil, El s-a ridicat în în v ie r e în trupul Său du h ovn icesc deasupra
tuturor d e o s e b irilo r care separă neam de neam şi om de om. Şi cu toate
că aceste d eoseb iri ex istă în via ţa noastră pe păm înt, El a trim is pe
A p o s to li să în v e ţe to a te neam urile şi b o tezîn d u -le să le unească pe
tărîm du hovnicesc într-un singur Trup al Lui — B iserica, al cărei Cap
ÎNDRUM RI p a s t o r a l e

es te H ristos, -căci : «T o a te le-a supus sub p ic io a re le Lui şi m ai presus

d e toate L-a dat pe El cap al B is e ric ii» (Efes. 1, 22).
Este n e v o ie însă să nu se u ite că, deşi la dom nia aceasta El ne-a
făcut şi pe noi părtaşi, prin darul Său, totuşi noi toţi nu încetăm să
pream ărim , în rugăciu nile, cîn tă rile şi ce rerile noastre, pe H ristos ca
M în tu ito r al nostru. Pentru că noi sîntem în ad evăr uniţi cu El, dar noi
sîntem oam eni, iar El este Dumnezeu. Căci, dacă în întrupare El s-a
înfăţişat pe păm înt ca «'fiu al lu i D a vid după trup», după în v ie re «E l a
fost rînduit Fiu al lui Dum nezeu întru putere, după Duhul sfin ţen ie i»
(R om . I, 3— 4). Iar «d e ş e rta re a » sau «g o lir e a » de «m ă rir e » pe care El
a acceptat-o în via ţa Sa păm întească — înfăţişîndu-se mai mult ca Fiu
al O m ului decît ca Fiu al lui Dum nezeu — a fost înlăturată prin in -
trarea Sa din nou în m ărirea dum nezeiască, după în v ie re a Sa din m orţi.
De aceea, p recizea ză în continuare Pastorala, după trecerea Sa în
via ţa cerească noi nu-L mai putem căuta trupeşte, ci trebu ie să-L căutăm
cu duhul prin care noi sîntem aproape de El. C ăci, unindu-ne cu El,
noi ne-am făcut «trupul lui H risto s», adică trupul nostru este acum
«tem plu al Duhului Sfînt din n o i» (I Cor. V I, 19), «casă a lui Dum nezeu
ce l v iu » (II Cor. V I, 16). Pentru aceasta pe H ristos cel în v ia t din m orţi
să-L căutăm, în prim ul rînd, -în noi înşine. Şi El v a deschide in im ile
noastre să cunoaştem bunătatea şi bogăţia harului lui D um nezeu va
ridica de pe su fletele noastre p o va ra p ăcatelor şi ne va sfinţi cu Duhul
Său cel Sfînt, îndreptînd via ţa noastră pe calea adevăru lui, a bin elu i şi
a păcii.
în partea ultimă a cu vîntu lui său, înalt Prea Sfinţitul Iustin arată
că în v ie re a Dom nului din m orţi este tem ei şi iz v o r al în v ie r ii noastre,
întrucît între în v ie re a noastră şi în v ie re a M în tu itoru lu i este o legătu ră
a tît de strînsă încît înfăptuirea uneia dă naştere şi la cealaltă, iar lipsa
uneia nim iceşte pe cealaltă. De aceea, prăznuind astăzi în v ie re a D om -
nului, noi prăznuim şi începutul în v ie r ii noastre.
însă, făcîndu-ne părtaşi ai în v ie r ii Sale, M în tu ito ru l ne-a făcut păr-
taşi ai lu crării Sale de îm păcare a oam en ilor în tre ei şi de pace a tutu-
ror cu Dumnezeu. De aceea, ca « f i i ai în v ie r ii», noi putem dobîndi şi
vred n icia de « f ii ai lui D u m n ezeu », dacă ne d o ved im a fi a d evăra ţi « f ă -
cători de p a ce » şi v e s tito ri ai v o in ţe i poporu lui nostru de a lupta pen-
tru apărarea şi întărirea p ă cii pe toată faţa păm întului.

Pastorala înalt Prea S fin ţitu lu i M i t r o p o l i t N I C O L A E al A rd e a lu lu i,

adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului clerulu i
şi cred in c io şilo r din A rh ie p is c o p ia o rto d o x ă rom ână de A lb a Iu lia şi
Sibiu, pornind de la înfăţişarea p re g ă tirii su fleteşti pe care cre d in cioşii
şi-au făcu t-o în tim pul Postului M a re pentru a întâmpina p e H ristos c e l
în v ia t cu bucurie şi pentru a prim i lumina în v ie r ii Lui în fiin ţa lor, se
op reşte în d eosebi la D um inica S fin tei Cruci cînd toţi ne-am cutrem urat
la gîndu l că El îşi v a da via ţa de bu n ăvoie pentru ca noi «să a vem v ia ţă
şi cît m ai multă v ia ţă ». In tr-adevăr, p recizea ză Pastorala, nim eni nu L-a
542 BISERICA ORTODOX ROM Â N A

silit pe Dom nul H ristos să facă aceasta, nici Tatăl, n ici altcin eva, ci El
singur şi-a pus v ia ţa pentru noi din dra goste n em ărgin ită şi d ezin te-
resată, pentru ca prin în v ie r e a Sa să ne îm părtăşească nouă via ţa cea
nem uritoare. D eo arece m oartea Lui pe cruce este puntea spre v e ş n ic ie
ce ni se deschide prin în v ie r e a lui Hristos.
Prin aceasta M în tu ito ru l a arătat că crucea e calea spre în v ie re a
creştinilor, că je rtfa e ca le spre biruinţă, spre o v ia ţă ce rodeşte îm b e l-
şugat şi roada ei este veşn ică. în c ît le g e a v ie ţii c re ştin ilo r este le g e a
urcuşului spre cît m ai deplin ă viaţă, spre m întuire, spre desăvîrşire.
In continuare, în a lt Prea Sfinţitul M itro p o lit N ic o la e în făţişează
fe lu rite le p ild e şi asem ănări prin care M în tu itoru l ne-a în văţat că nu-
mai prin jertfa , care m erg e pînă la dăruirea v ie ţii, n oi putem slu ji cu
adevăra t v ie ţii, m ersului ei înainte, urcării ei spre ve şn ic ie.
N o i cinstim sfînta cruce pe care s-a je r tfit M în tu itotru l sfinţind-o
cu scump sîn ge le Său pentru că prin ea El ne-a îm păcat cu D um nezeu
Tatăl, prin ea ne-a m întuit, prin ea ne-a deschis p o rţile v ie ţii veşn ice.
De aceea, p recizea ză Pastorala, cine desparte pe H ristos de «c r u c e »,
chiar dacă declară că crede în El, se află pe cale greşită, pentru că Iisus
H ristos fără «c ru c e » nu este Iisus H ristos al N o u lu i Te'stament, ci este
o închipu ire deşartă a c e lo r ce «răstălm ăcesc S crip tu rile spre a lo r
p ie rza n ie».
De aceea, în ch eie cu vîn tu l său înalt Prea Sfinţitul M itro p o lit N ic o la e ,
je r tfir e a d e sine pentru alţii, je rtfire a din d ragoste prin care păşim p e
urm ele lui H ristos cel răstign it şi în viat, trebu ie să stea la tem elia v ie ţii
fiecăru ia, la tem elia v ie ţii de fam ilie, a v ie ţii bisericeşti, la tem elia
m uncii pe o g o a re şi în uzine, întrucît numai astfel putem d o v e d i că
sîntem în ad evăr slu jitori ai v ie ţii în necontenită d e zv o lta re.
*

Pastorala înalt Prea S fin ţitu lu i M i t r o p o l i t F I R M I L I A N al O l t e n i e i ,

adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii D om nului clerului şi
cre d in c io şilo r din A rh ie p is c o p ia C ra io v e i, tălm ăceşte num irile pe care
le întîlnim în Canonul Paştilor şi prin care M în tu ito ru l este numit «R ă -
săritul răsăritu rilor», iar ziua în v ie r ii este num ită « z i a lu m in ii» şi
«sărb ă toare a să rb ă to rilo r». Pastorala p recizea ză că aceste frum useţi
ale graiu lui şi p od oa b e ale lim b ii rom âneşti nu sînt numai nişte flo ri
ale v o rb ir ii ori ale scrisului, ci e le sînt nume ale adevăru lu i şi scîn teieri
ale sufletului creştinesc.
într-adevăr, cînd num eşte pe M în tu itoru l «R ăsăritu l răsăritu rilor».
Canonul pascal v re a să spună că, în viin d din m orţi, M în tu itoru l a d e -
v e n it pentru n o i : so a rele m întuirii, lum ina v ie ţii, d o va d a nem uririi. Şi
aş>a cum soarele de pe cer încape într-un strop de rouă, tot aşa, o ric ît
de m are este Scrarele-Hristos, El încape în m ica oglin d ă a sufletului creş-
tin şi lum inează şi fa ce să strălucească duhul nostru, aşa cum bobul de
rouă se lum inează şi strălu ceşte ca un m ărgăritar cînd raza de soare se
răsfrîn ge în el.
C redinţa în H ristos.şi în în v ie re a Lui a în frăţit şi a adus în su fletele
cre d in cioşilor sim ţăm inte de pace, de bucurie, de în c re d e re în viaţă, de
Î N D R U M Ă R I PASTORALE 543

cinste şi de hărnicie. De aceea pe drept se poate spune că creştinism ul

a dus la um anizarea om ului şi la sfin ţirea lui, făicînd din el un ins sim -
ţitor şi bun, stăpîn pe sine şi pe toate p o rn irile rele, ceea ce i-a adus
pacea conştiinţei prop rii, .pe care se zid eşte pacea lum ii şi iubirea de
oam eni. De aceea p ra vila con ştiin ţei creştine este p ra vila p ăcii u n iv e r-
sale şi veşn ice.
*
\

Pastorala înalt Prea S fin ţitu lu i M i t r o p o l i t N I C O L A E al Banatului,

adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului clerului
şi cred in cioşilor din A r h ie p is c o p ia T im iş o a re i şi a Caransebeşului, arată
la început că 'în vierea Dom nului cu toate că este prop ovă d u ită fără în -
cetare de atîtea veacu ri, ea nu este mai puţin iz v o r îto a r e de bucurii, de
n ădejdi şi de certitudini decît a fost în m om entul cînd s-a întîm plat. în-
tr-a d evă r în v ie re a Dom nului este iz v o rîto a re de bucurii pentru că a
vă d it neputinţa m o r ţ ii,* este iz v o r îto a r e de n ă dejdi pentru că a deschis
ză rile unei alte v i e ţ i i ; şi este iz v o r îto a r e de certitudini pentru că ne-a
încredinţat despre m întuirea tuturor. 4
După aceea, înalt Prea Sfinţitul M itro p o lit N ic o la e tălm ăceşte păs-
to riţilo r săi înţelesu l «m orm în tu lu i g o l» ca d ova d ă a în v ie r ii M în tu i-
torului. lisus H ristos cel în viat, ridicîndu -se din m orm înt şi înălţîndu-se
la cer, a d e ven it al tuturor, din orice loc şi din o rice timp, pentru că
locu l pătim irii, în grop ă rii şi sculării Sale din m orţi se află acum — la
fe l de real ca în C etatea Sfîntă — pretu tin den i unde' există altar de b ise-
rică creştină, pe care se aduce je rtfa euharistică cea fără de sînge.
De aceea cei ce credem în lisus H ristos, ven in d în această noapte
sfîntă aici în biserică, aflăm m orm întul Dom nului g o l de trupul Său v r e -
m elnic, însă plin de trupul d u h ovn icesc al lui lisus cel în viat, care ni se
oferă sub form a p îin ii şi a vin u lu i din Sfînta îm părtăşanie. Prim ind p e
H ristos în noi d even im urm aşii Lui nu numai pentru că ne închinăm
Lui, ci şi pentru că facem v o ia Lui : «P a c ea M e a las v o u ă », deven in d
«fă c ă to ri de p a ce». însă trebu ie să a vem pururea în m inte că pacea adu-
cătoare de linişte, de tihnă şi de m ulţum ire nu <se dobîndeşte prin sim pla
dorire, ci prin muncă neobosită pentru via ţa şi bunăstarea tuturor trăite
în dreptate, în lib erta te şi în deplină neatîrnare.
încheind cu vîn tu l său, înalt Prea Sfinţitul M itro p o lit N ic o la e arată
că, sărbătorind în v ie re a Dom nului, noi aflăm în ea noi tem eiu ri care ne
îndeam nă să contribuim je rtfe ln ic la aşezarea păcii în lume,, la p ro -
gresu l ei neîn cetat cu respectarea tuturor p o p o a re lo r şi a dreptului lo r
la lib erta tea şi autodeterm in area care ne sînt nouă atît de scumpe. D e
aceea, prosternîndu-ne înaintea m orm întului g o l al Dom nului, să ne le -
găm a nu ne îngădui odihnă pînă ce nu se v a înfăptu i v o ia lui Dum -
nezeu ca oam enii să trăiască în d esăvîrşită fră ţieta te şi bună în ţelegere.
*

Pastorala Prea S fin ţitu lu i E piscop IO S I F al R îm n ic u lu i şi A rg e ş u lu i,

adresată cu p rîle ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului clerului şi
cre d in c io şilo r din Eparhia sa, porn eşte de la a devăru l că «P â ş tile este
544 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

biruinţa v ie ţ ii», întru cît răspunde dorului de via ţă şi setei de a trăi,

care sînt p rezen te în toate, pentru că «v ia ţa este to t», de aceea ţelul
înalt atins de M în tu itoru l, C are şi-a dat via ţa Sa pentru v ia ţa lum ii, este
«să biruiască v ia ţa ».
Insă frum useţea şi m ăreţia praznicului în v ie r ii nu pot fi despărţite
de pătim irile «c r u c ii» prin care a v e n it «b u cu rie la toată lu m ea». De
aceea bu cu riile «c ru c ii şi ale în v ie r ii», care se pot gusta în via ţa păm în-
tească, ne impun ca, punînd început bun m întuirii noastre, să co n ti-
nuăm m ereu jertfa con stru ctivă pentru via ţa aproapelu i nostru de
aproape şi de departe, după m odelul C elu i ce din iu bire «şi-a pus su fle-
tul pentru n o i». D es ă v îrşirile du hovniceşti ca şi orica re a ltfel de desă-
v îrş iri au cerut totdeauna muncă şi luptă icontmuă, e x e rc iţii n e în tre-
rupte şi înnoirea sim ţăm intelor pentru a d even i capabili să ajungem la
biruinţa finală.
De aceea eterna prim ă va ră a v ie ţii pământeşti în cep e cu oam eni cu
adevăra ţi în n oiţi în cuget, căci numai prin asem enea cu gete în n oite se
tem elu ieşte «<î:n vierea v e a c u lu i» pe care-1 trăim. La form area acestui om
nou ajută, în patria noastră, toate pu terile obşteşti, în tre care şi B iserica
străm oşească. D atorită m uncii depuse de to a te in stitu ţiile obşteşti co n -
statăm astăzi că s-a form at şi întîlnim la tot pasul în ţara noastră om ul
nou care se trudeşte cu sîrgu inţă şi dragoste pentru m ai-b m ele tuturor.
A c e s t om nou trebu ie să fie şi să răm înă totdeauna, prin to t ce
sim te, v o ie ş te şi gîn d eşte un om cinstit, un om al datoriei, al m uncii, al
dreptăţii, un om al p ă c ii şi luptător pentru înfăptu irea ei. Pentru aceasta
Biserica noastră străm oşească se străduieşte să facă din fiii săi d u h o v-
niceşti oam eni m orali şi virtu o şi care să devin ă cetăţen i d esăvîrşiţi, care
să contribuie la în flo rire a patriei şi la instaurarea pă cii şi a bunăstării
in via ţa tuturor oam enilor.

Pastorala Prea S fin ţitu lu i Episcop P A R T E N I E [ al R om a nu lu i şi H u -

ş ilo r, adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului c le -
rului şi cred in cioşilor din Eparhia sa, tălm ăceşte, în prim a parte, înte-
m eindu-se pe cele cuprinse în Sfintele E van gh elii, sem nificaţia în v ie r ii
Dom nului, a cărei sărbătorire este întîm pinată de toţi creştinii cu bucu-
rie. Pentru că praznicul în v ie r ii Dom nului este sărbătorit din adm cu rile
cred in ţei şi e v la v ie i nem u ritoare a creştinilor, el rep rezen tîn d com oara
de sm erenie, d e n ob leţe şi de vre d n ic ie lăsată nouă m oştenire, pentru a
o transm ite la fe l de intactă urm aşilor.
P aştile creştin ne aduce am inte de trecerea noastră prin «cru cea şi
în v ie r e a » Dom nului de la robia păcatului şi de la osînda m orţii la sfin -
ţen ie şi la via ţa veşnică. Iar în această acţiune 'dum nezeiască minunea
în v ie r ii Dom nului p ecetlu ieşte şi încoronează cu strălucirea s la v e i şi
m ăreţia pu terii în treaga lu crare de m întuire a Fiului lui Dumnezeu. P en -
tru că între toate în v ie r ile despre care v o rb eş te Sfînta Scriptură că au
fost făcute de cin eva d in afară cu puterea lui Dumnezeu,’ în v ie re a M în -
tuitorului este cea m ai mare, pentru că ea a d o v e d it D um nezeirea Lui,
Î N D R U M Ă R I PASTORALE 545

De aceea M în tu ito ru l în v ia t nu s-a înălţat im ediat la cer, ci a rămas

încă patru zeci de z ile pe păm înt pentru ca să în cred in ţeze pe u cen ici de
rea lita tea în v ie r ii Sale şi astfel să facă din ei «m a rto rii n e în frica ţi» ai
în v ie r ii Lui în lume, ca toţi să se bucure de ro a d ele în v ie rii.
în partea a doua .a Pastoralei, Prea Sfinţitul Episcop P a rten ie arată
că idealu l de progres şi de fe ric ire om enească se poate rea liza numai
într-o lum e în care sălăşluieşte p a cea adevărată, iar pacea nu poate
trăi acolo unde lipseşte dreptatea. Pentru că p rop ovă d u irea creştină are
ca ţintă înfăptuirea îm părăţiei lui Dumnezeu, care — după cu vîntu l
Sfîntului A p o s to l P a v e l — este «p ace, dreptate şi bucurie întru Duhul
S fîn t» (Rom. X V , 17). Iar dacă egoism ul, lăcom ia, trufia, iubirea de *stă-
pîn ire şi ex p loa ta rea duc la n esocotirea aproapelu i şi la în călcarea drep-
tăţii, în schimb iubirea de oam eni topeşte şi arde aceste porniri, făcîn d
ca le dreptăţii, om en iei şi păcii între oam eni.
în în ch eiere, Prea Sfinţitul Episcop Parten ie am inteşte pă storiţilor
săi că aşa cum credinţa şi rugăciunea unesc su fleteşte pe toţi creştinii
la praznicu l în v ie r ii Dom nului, tot astfel cu toţii trebu ie să sp rijin e
acţiunile care urm ăresc pacea, frăţia şi solidaritatea din tre oam eni şi
să sp rijin e efo rtu rile d e azi ale p o p oa relor pentru zid irea unei v ie ţi noi
şi a fe ric irii în lume.

Pastorala Prea S fin ţitu lu i Episcop A N T I M al Buzăului, adresată cu

p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului clerului şi cre d in c io -
şilor din Eparhia sa, înfăţişează la început că în planul răscum părării
noastre din robia păcatului a fost rînduit ca «F iu L T a tă lu i celui fără d e
în cepu t» să ia trup om enesc întru totul asem enea nouă afară de păcat
şi să ia asupra Sa p ă ca tele noastre ; să fie răstignit de bu n ă voie pe
cruce ca să rupă zapisul g re ş e lilo r ; şi cu sîn gele Său «să înnoiască firea
noastră cea stricată prin păcat».
După aceea urm ăreşte felu l cum au decurs ev en im e n te le din u ltim ele
z ile ale v ie ţii M în tu itoru lu i, sem nele ce au «avut loc în tim pul m orţii
M întuitorului, precum şi îm p reju ră rile în ca re trupul M în tu itoru lu i a
fost în gropat în m orm înt nou. Pentru ca, după înfăţişarea «a d e vă ru lu i
istoric asupra m orţii şi în grop ă rii D om nului», să prezin te succint e v e n i-
m en tele ce s-au întîm plat în z o rii z ile i de dum inică cu fe m e ile m iron o-
siţe, v e n ite să ungă trupul Dom nului, cărora în geru l le-a anunţat că
«D om nu l 'a în v ia t». Era pentru prim a dată cînd fe m e ile m iron osiţe au-
zeau cu vîn tu l acesta p riv ito r la în v ie re a Dom nului. Şi cuprinse de spaim ă
şi nedu m erire au a lergat cu bucurie sfîntă să ve stea scă A p o s to lilo r c e
au văzu t şi ce-s-a petrecut la «m orm în tu l g o l». Din nedu m erire le-a scos
însuşi M îrîtuitorul care le-a întîm pinat, zicîn d u -le «B u cu ra ţi-vă », con-
v in gîn d u -le pe deplin despre în v ie re a Domnului.
A p o i Pastorala arată că, după în v iere, Dom nul s-a arătat u cen icilor
Săi, ceea ce a făcut ca în su fletele lo r să se fo rm e ze o co n vin g e re , o
credinţă de nezdruncinat că Dom nul a în viat, şi să-i hotărască să v e s -
tească fără în fricare şi fără p re ge t realitatea faptului în v ie r ii lui H ris -
tos cel răstignit, pe care s-a în tem eiat B iserica creştină. în acest fe l s-a
546 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă

g e n e ra liza t adevăru l de credinţă că între în v ie re a lui H ristos şi în v ierea

noastră este o strînsă legătu ră, întem eiată pe c o n v in g e re a că dacă D om -
n u l a în v ia t, atunci este cu putinţă şi în v ie re a noastră, care ne poate
asigura şi nădejdea în v ia ţa veşnică.
De aceea, avîn d p o m en irea m orţii D om nului şi văzând chipul în -
v ie r ii Lui, noi ne bucurăm că Dom nul a în viat, «n e luminăm cu prăz-
nuirea şi unul pe altul ne îm brăţişăm », deprinzînd datoria de a trăi în
p a ce şi frăţie, ţinînd seam a că cel din tîi cu vîn t g ră it de Domnul în ziua
în v ie r ii către Sfin ţii A p o s to li a fost «P a c e v o u ă l » şi că B iserica Lui ne
insuflă duhul p ăcii şi al în fră ţirii între toate p o p o a rele lumii.

Pastorala Prea S fin ţitu lu i Episcop C H E S A R IE al D u n ă rii de Jos, a d re-

sată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului către clerul şi
cred in cioşii din Eparhia sa, dem onstrează că toate sînt rînduite d e Dum -
nezeu cu înţelepciu ne pentru folosu l sufletesc şi trupesc al v ie ţii noastre.
A s tfe l praznicul sfintei în v ie r i a Dom nului um ple de bucurie şi de n ădejde
su fletele noastre, că ci H ristos în via t este bucuria şi n ădejdea tuturor
creştin ilor: bucurie, pentru că prin această slă vită minune a în v ie r ii
Lui ne încredinţăm că Dum nezeu a prim it jertfa Fiulu i Său pe cruce pen -
tru m întuirea noastră ; nădejde, pentru că prin în v ie r e a Lui am prim it
d e zle g a rea de păcatul străm oşesc şi încredinţarea că toţi cred in cioşii
creştini v o r în v ia ca părtaşi ai lui Hristos. în acest fe l se poate v e d e a
ceea ce este mai minunat în via ţa noastră în tocm ită după chipul lui
D um nezeu : fe ricirea de a locu i îm preună cu H ristos în ve ci.
într-adevăr, sfîntă în v ie r e lum inează că rările v ie ţii noastre şi ne
pune înainte pe H ristos, ca să nu rătăcim de la ca lea c e a .d re a p tă ; ea
ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine şi să cunoaştem pe sem enii
noştri ca fii ai lui Dumnezeu, şi, ajutîndu-ne ca fra ţii şi îm bărbătîndu-ne
unii pe alţii, să ne sfinţim prin rugăciune, p rin muncă şi prin fapte
bune. A s tfe l via ţa creştină, de-a lungul ve a cu rilor, s-a d esă vîrşit şi a
rod it ce le spre m întuire în măsura în care a avut l-a tem elia ei credinţa
în în v ie re a Dom nului şi că toţi cei ce cred în El sînt chem aţi să se îm -
părtăşească din darul nem u ririi «c a fii ai în v ie r ii» (Luca X X , 36).
De aceea Pastorala arată că pentru fie ca re credin cios în v ie re a în -
seam nă în n oirea v ie ţii, idealu ri şi n ădejdi sfinte, străduinţe şi dăruire în
slu jirea lui Dum nezeu şi a oam enilor, fapte de pace şi de bu n ă voire p e
pămînt. Iar toate acestea d o ved esc legătu ra directă între în v ie re a D om -
nului şi via ţa noastră, v ia ţă nouă, de asem ănare cu via ţa lui H ristos :
«c ă c i dacă am crescu t îm preună cu El prin asem ănarea m orţii Lui, atunci
vo m fi părtaşi şi ai în v ie r ii L u i» (Rom. V , 6). Iar asem ănîndu-ne cu via ţa
cea de pe păm înt a lui H ristos, omul cel nou, lu m inat de sfîntă în v ie re ,
se întoarce cu d ragoste către semeni, închinîndu-şi via ţa slu jirii
oam enilor.
în partea ultim ă a cu vîn tu lui său, Prea Sfinţitu l Episcop C hesarie
arată pă storiţilor săi că vo in ţa noastră cea m ai arzătoare, rugăciunea
şi munca noastră de fie c a re zi, g rija pentru v iito r u l co p iilo r noştri ne
Î N D R U M Ă R I PASTORALE 547

unesc în aceeaşi dorinţă sfîntă : pacea cea din tre noi şi pacea a toată
lum ea, căci pacea este plin irea v ie ţii şi m întuirea sufletului.

Pastorala Prea S fin ţitu lu i E piscop T E O C T I S T al A r a d u lu i, Ie n o p o l e i

şi H ălm agiului, adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii D om -
nului clerulu i şi cred in cioşilor d in Eparhia sa, pornind de la constatarea
că o dată cu lumina fă c liilo r cu care întîm pinăm pe «C e l ce a zd rob it
puterea m orţii şi a ieşit din m orm înt ca un m ire » se revarsă în su fletele'
noastre lumina cea pururea fiito a re a în v ie r ii lui H ristos, pacea şi bucu-
ria, arată că aceste daruri şi bunuri m întuitoare sînt sem ne care ne
lea g ă şi ne păstrează pe toţi în iubirea şi m ilo stivirea lui Dumnezeu, sînt
m ărturii lum inoase că de acum «sîn tem frăm întătură nouă».
în tr-ad evăr, îndreptîndu-ne paşii spre lum ina lui H ristos, care iz v o -
răşte şi străluceşte din m orm întul g o l al în v ie r ii Lui şi din B iserica ^înte-
m eiată pe scump S în gele Lui, noi m ergem către via ţa plină de lumină
şi de bucurie, către izvo ru l şi plin ătatea v ie ţii ce le i nem uritoare, către
îm părăţia lui Dum nezeu care este «d reptate, pace şi bucurie în Duhul
S fîn t» (Rom . X V I, 17).
în felu l acesta noi pătrundem mai adînc sensul v ie ţii, v a lo a rea şi
frum useţea ei care se îm plinesc dobîndind mai multă lumină, mai multă
bu cu rie şi mai multă pace. De aceea via ţa pentru care M în tu ittoru l a
în v ia t trebuie să fie neîn cetat îm podobită cu frum useţile îm plin irii p o -
ru n cilor Dom nului, a iu birii faţă de aproapele şi a îm bu nătăţirii v ie ţii.
C ă c i toate să vîrş irile noastre n ob ile trebu ie să se în tem eieze pe slu jirea
cu dragoste şi cu devotam en t a societă ţii din care facem parte să vîr-
şind aceasta nu numai «c a pentru oam eni, c i ca pentru D um nezeu». în
acest fe l noi putem d o v e d i «c red in ţa noastră lu cră toa re» şi putem m ăr-
turisi prin graiu l fa p telor că sîntem « f ii ai în v ie r ii».
Iar conştiinţa că sîntem « f i i ai în v ie r ii» sădeşte în fiin ţa noastră o
fo rţă de n eîn vin s care în su fleţeşte în treaga noastră osîrd ie şi sporeşte
dragostea şi rîvn a pentru slu jirea aproapelu i nostru şi «a lum ii în care
trebu ie să ved em locu l d escop eririi lui Dum nezeu şi al lu crării m întui-
toare a Fiului Său, precum şi chipul în care noi putem aju nge pînă la
treapta d esăvîrşirii.
în tr-ad evăr, în ch eie Prea Sfinţitul Episcop Teoctist, cu cît izbutim
să ne apropiem de sem enii noştri, cu cît reuşim să slujim şi să iubim
pe sem enii noştri, cu atît drumul spre D um nezeu şi slava Lui d e vin e m ai
drept, m ai luminos, iar noi îm plinim mai adînc rostu rile noastre fireşti.

Pastorala Prea S fin ţitu lu i Episcop T E O F I L al V a d u lu i, F e le a c u lu i şi

C lu ju lu i, adresată cu p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii D om nului
cleru lu i şi cre d in c io şilo r din Eparhia sa- tîlcu ieşte înţelesu l bu cu riei
ce izvo ră şte din «c ru c e a » lui H ristos şi pătrunde in im ile d e zle g a te de le -
g ă tu rile păcatului. O prindu-se m ai în tîi la ultim ul din ce le şapte cu v in te
rostite de M în tu itoru l pe c ru c e ; «S ă vîrşitu -s-a !», Pastorala arată că
548 BI SERI CA O R T O D O X Ă ROMÂNĂ

în ţelesu l acestui cu vîn t este : Eu am dus la în d ep lin ire tot ceea ce era
rînduit de T atăl M eu să îm plinesc pentru m întuirea lu m ii; aşadar «să-
v îrşitu -s-a » înseamnă : îm piinitu-s-a planul de iz b ă v ire a noastră şi a
fir ii neînsu fleţite.
- î n acest înţeles «strigătul lui Iisus pe cruce d e v in e un strigăt de b i-
ruinţă, strigătul rostit după lucrarea grea dusă la bun sfîrşit. C ăci m urind
pe cruce ca să pream ărească num ele Tatălu i prin ascultarea Sa, D om nul
H ristos a adus roadă de pocăinţă pentru toţi cei c e cred în El din toate
locu rile, din toate vrem u rile, din toate rasele, Pentru aceasta din u nealtă
de tortură ruşinoasă şi dureroasă pentru Domnul, crucea s-a prefăcut în
unealtă de biruinţă, unealtă bin ecu vîn tată şi b in efăcătoare, în altar al
je r tfe i lui Hristos. C rucea lui H ristos a d e ve n it sem nul biru inţei S a le
asupra diavolulu i, căruia i se păruse că spînzurînd p e cruce, prin com -
p lic ii săi, pe Stăpînul v ie ţii a biruit în lupta sa cu H ristos. însă ridicarea
pe cruce a Fiului O m ului a adus cu sine prăbuşirea d ia v o lu lu i şi despu-
ierea pu terilor întunericului d e stăpînirea lor de mai înainte asupra c e lo r
căzuţi în păcat.
De aceea, în ch eie cu vîn tu l său Prea Sfinţitul Episcop T e o fil, noi
sîntem datori să îm plinim chem area stăruitoare a M în tu itoru lu i : « C e l
ce v o ie ş te să vin ă după M in e, să se lep ed e de sine, să-şi ia crucea în
fie ca re zi, şi să u rm eze M ie » (Luca IX , 23). A cea sta înseam nă că H ristos
cel răstignit ne v re a uniţi cu El, alături de El — purtători de cruce, adică
să răstignim în fie ca re p o rn irile noastre rele. Purtarea crucii ne op reşte
să fim vîn ă to ri de p lă ceri pe o rice cale, să fim e g o iş ti-ş i n esim ţitori în
rela ţiile socia le cu sem enii noştri. De aceea în z ile le cînd prăznuim
biruinţa v ie ţii asupra m orţii este nim erit să în n oim h otărîrea noastră de
a ne ruga şi de a lupta pentru pace, pentru via ţă, pentru fe ricirea noastră
şi a sem enilor noştri de pretutindeni.

i *

Pastorala Prea S fin ţitu lu i Episcop V A S I L E al O ra d ie i, adresată cu

p rile ju l sfin telor sărbători ale în v ie r ii Dom nului cleru lu i şi cre d in c io şilo r
din Eparhia sa, se opreşte la început asupra stăruinţei depuse de M în -
tuitorul de a încredinţa pe Sfinţii Săi A p o s to li că El a în v ia t cu adevărat,
în tr-ad evă r timp de p atru zeci de z ile după în v ie re a Sa din m orţi, M în -
tuitorul s-a arătat în rep etate rînduri Sfinţilor A p o s to li şi m ulţim ilor ca re
erau cu e i ; El a v o rb it şi a m încat cu ei, i-a pus să-I p ip ă ie trupul ca
să-i în credin ţeze depre în v ie re a Sa şi să-i îndem ne să d e vin ă p ro p o v ă -
d u itori ai în v ie r ii şi în vă ţă tu rilo r Sale. A s tfe l au d e v e n it Sfinţii A p o s to li
şi cei ce L-au văzut, ca şi m ulţi alţii care au crezut lor, «m a rto rii în v ie r ii».
N o i, creştinii de azi, nu avem putinţa să ved em cu ochii trupeşti pe
H ristos cel înviat, fiin dcă El s-a înălţat în slava cerească — la Tatăl,
dar pe tem eiu l m ărturiei c e lo r ce L-au vă zu t şi auzit după în viere, m ăr-
turisim cu bucurie că vestea* în v ie r ii D om nului Iisus H ristos a d e v e n it
adevărul şi m ărturisirea de credinţă sau E va n gh e lia care stă la tem elia
creştinătăţii. A cea stă E v a n gh elie a fost răspîndită, încă din p rim ele
veacu ri creştine, şi pe întinsul păm întului locu it azi de poporu l nostru,
ÎNDRUMĂRI pas t o r al e 549

care de la începutul naşterii lui a prim it lumina în v ie r ii lui H ristos. De

aceea, obişnuind să ne spunem unii altora c u v in te le «H ris to s a î n v i a t ! »
şi «A d e v ă ra t a în v ia t», noi nu facem d e c ît să fim una cu credinţa m oşilor
şi străm oşilor noştri şi să continuăm a trăi în L eg ea creştinească în care
au trăit ei.
In continuare, Pastorala arată că în lumina în văţătu rii despre în -
v ie r e a Dom nului noi în ţelegem va lo a rea v ie ţii pe care o trăim, v a lo a rea
creştinism ului, a rostului şi în d a toririlo r pe care el le are în lume. N u m ai
îndeplin indu -ne cu conştiinţă şi răspundere în d a toririle faţă de sem enii
în m ijlocu l cărora trăim, noi urmăm chipului în care H ristos a trăit şi
a slu jit pentru m întuirea noastră. De aceea cînd rostim adevăru l că
H ristos a înviat, noi m ărturisim şi adevăru l că via ţa e mai tare d ecît
m oartea, .că b in ele este mai puternic d ecît răul, că dreptatea alungă n e-
dreptatea, că bucuria în v in g e întristarea, că adevăru l biru ieşte m inciuna
şi că lumina înlătură întunericul.
In în ch eierea cu vîn tu lu i său, Prea Sfinţitul Episcop V a s ile îndeam nă
pe p ăstoriţii săi să vieţu ia scă în aşa fe l în c ît să se va d ă din fapte'le lo r
că sînt « f ii ai în v ie r ii», fii ai lum inii, ai adevăru lui, ai dreptăţii şi ai
păcii în lume.
*

In sp icu irile din P a stora lele în a lţilo r Ierarh i ai B isericii O rto d o x e

Rom âne pe care le-am prezentat pînă acum ne-am oprit numai asupra la -
turii în care se stăruie asupra în văţătu rii de credinţă le g a te de faptul
în v ie r ii D om nului şi a leg ă tu rii ei «cu p rin cip iile după care trebu ie să se
conducă în v ia ţa lo r creştin ii pentru ca ei să ‘fie «m a rto r i"a i în v ie r ii»,
« f ii ai lu m in ii» şi urmaşi ai lui H ristos în opera de, înfăptuire a p ăcii în
su fletele oam en ilor şi între toţi oam enii. #
N u ne-am oprit — pentru a nu lungi cu vîn tu l — asupra latu rii în ■
care fie ca re Pastorală fa ce a p licarea cu vîntu lui de învăţătu ră dînd pă sto-
riţilor lor sfaturi m oraliza toa re de îm bunătăţire a su fletelor c re d in c io -
şilor, şi nici asupra pă rţilo r^ în ca re fie ca re în alt Ierarh cu deosebită
purtare de g r ijă îndeam nă pe .păstoriţii săi să se în cad reze 'loial şi je r t -
feln ic în acţiu nile con stru ctive pe care poporu l rom ân le îm plineşte cu
entuziasm şi eroism pentru înfăp tu irea unei v ie ţi noi, mai bune şi m ai
drepte pentru toţi fiii p a trie i noastre şi pentru toţi oam enii din lume.