•PÎ VSTO R A L e - $ C R I $ $ R M R e H l C t ’

PASTO R ALĂ TRIM ISĂ CLERULUI ŞI CREDINCIOŞILOR

DE PREA FERICITUL PĂ R IN TE PATR IA R H JUSTINIAN
CU PRILEJUL SFINTELOR SĂRBĂTORI
A LE ÎN V IE R II DOMNULUI DIN A N U L 1971

«H R ISTO S A Î N V I A Ţ I »

Iu b iţii m ei fii sufleteşti,

De cîte o r i sărbătorim în v ie r e a D o m n u lu i H ris to s , g în d u l nostru se

îndreaptă spre D e a lu l G o lg o te i, la m o r m în tu l în care trupul Său a îos t
pus. V e d e m cu o c h ii m in ţii noastre pe stră jerii puşi de c ă p e ten iile iu d e i-
lo r să păzească acest sfînt m o rm în t. V e d e m apoi, aşa cu m ne istorisesc
s fintele eva n g h e lii, în z o r ii a c e le i d im in eţi de dumin ică, pe c îte v a fe m e i
triste, v e n in d spre m o r m în t cu m iresm e, ca să ungă, după o b ic e iu l v r e -
m ii, trupul D o m n u lu i. Erau sfintele fem ei, cele care, fără teamă, u rm a -
seră pe Iisus D o m n u l pe d rum ul G o lg o te i, fuseseră m a rto re la răstignirea
Sa, îngropaseră trupul Său, iar acum, din dragostea l o r cea m are pentru
El, veneau din n o u la m o r m în t u l sfînt al în v ă ţă to ru lu i lor. M in t e a noas-
tră, urm ărind în con tin u a re f iru l is to ris irii e v a n g h e lic e, le v e d e pe aceste
fem ei ajunse la m o rm în t, înspăimîntate, căci m o r m în t u l era acum g o l
iar în el era un în g e r cu «în fă ţişa rea ca fu lgeru l şi îm brăcăm in tea albă
ca zăp ad a» ( M a t e i X X V I I I , 3), care le linişteşte, s p un în du -le : «N u v ă
îiispăim îritaţi ! Căutaţi pe Iisus N aza rin ea n u l C el ră s tig n it? A ‘ î n v i a t ! »
( M a r c u X V I , 6). «Ş i degrabă m ergînd, spuneţi u cen icilo r Lui că s-a sculat
din m orţi...». «Ia r ele p lecîn d în grabă de la m orm înt cu frică şi cu bucu-
ii<* mare au a lerg a t să vestească u cen icilor L u i» (M a t e i X X V I I I , 7— 8)
învierea lu i H r i s t o s !
238 BISERICA ORTODOX ROMÂN

Iu b iţii mei,
Să ză b o v im puţin cu g în d u l asupra acestor sfinte f e m e i , uceniţe şi
ele ale M î n t u i t o r u lu i Hristos, care îl urmaseră în tim pul p ro p o vă d u irii
Sale, îi ascultaseră învăţătura şi erau pline de dragoste sfîntă faţă de El.
N e c u n o s c în d teama, cu curaj, ele, fiin ţe plăpînde, v in din nou la m o r -
m în t să ungă trupul D o m n u lu i, pe cînd ce ila lţi u c e n ic i stau to ţi închişi
în casă de frică. P e ntru dragostea şi d e v o ta m e n tu l l o r faţă de D o m n u l
Iisus Hristos, pentru sufletul l o r plin de credinţă, iată că ele s<iu în v r e d -
n ic it de cea m ai mare răsplată şi b u cu rie : ele sînt p r im e le fiin ţe care au
auzit de la în g e r marea "veste că Hristos a înviat.
Iu b iţ ii mei, s lu jito r ii B iseric ii în fiecare noapte a Pa ş tilo r vă r e în -
n o ie sc vestea care de atunci a um plut v e a c u rile creştine, s p u n în d u -v ă :
«H risto s a î n v i a t !» Să nu uităm însă că nişte u m ile şi fira v e fe m e i s-au
î n v r e d n ic it să audă, p rim e le din lume, chiar de la înger, această veste.
Şi să nu uităm iarăşi că ele s-au în v re d n ic it, tot c e le dintîi, să vadă pe
D o m n u l î n v ia t r căci, aşa c u m ne spune Sfîntă E va n gh e lie , «p e cînd m er-
geau ele să vestească u cen icilor, iată Iisus le-a întîm pinat zicîn d : «Bucu-
r a ţ i- v ă !» Iar ele, apropiindu-se, au cuprins p ic io a re le Lui şi I s-au în -
chinat. A tu n ci Iisus le-a zis : «N u v ă t e m e ţ i! D u ceţi-vă şi v e s tiţi fra ţilor
M e i, ca să m eargă în G a lile e a şi a colo M ă v o r v e d e a » ( M a t e i
X X V I I I , 9— 10).

Iu b iţii m ei fii sufleteşti,

Purtarea fe m e ilo r m iro n o s iţe şi răsplata de care s-au în v re d n ic it,

ne fac să cugetăm m ai departe şi să constatăm că e x e m p lu l l o r de dra-
goste şi credinţă în D o m n u l Hristos a fost urmat de nenum ărate fe m e i
c reştine în istoria c e lo r aproape două m ii de ani c îţ i s-au scurs de la
slăvită Sa în v ie re . Dacă ele au fost trim ise şi de în g e r şi de D o m n u l să
vestească în v ie r e a Sa, apoi urmaşele lor, fe m e ile creştine, au con tin uat
şi ele şi c on tin uă şi astăzi lucrarea de ve stire a în v ă ţă tu rii D o m n u lu i
Hristos.
N o i sîn tem c o n v in ş i că dacă Biserica creştină a avu t şi are atîţia
sfinţi, aceasta se datoreşte în p rim u l rînd m a m e lo r lor. Biserica îşi am in -
teşte cu e v la v ie de S fîn t’a Elena, care a făcut să a v e m pe Sfîntul C o n -
stantin ; de Emilia, mama S fîn tu lu i V a s ile c e l M a r e ; de Antuza, mama
S fîn tu lu i lo a n Gură de A u r ; de N o n a , mama S fîn tu lu i G r ig o r ie de N a -
zianz ; de M o n ic a , mama F e r ic it u lu i A u g u s tin şi de atîtea alte m am e de
s finţi şi cu v io ş i, care prin educaţia dată f ii lo r lo r şi prin dragostea faţă
de D um n e z e u pe care au sădit-o în aceştia, au făcut ca ei să ajungă stele
lum in oa se pe c eru l nostru c reş tin . M u l ţ i din aceşti sfinţi mărturisesc că
datoresc m a ic ilo r lo r toată zidirea l o r sufletească, toată sim ţirea şi dra-
gostea lo r pentru Hristos.
PASTORALE , SCRISORI IRENICE 239

D ar, iu b iţii m e i , nu numai în trecut v o m găsi f e m e i şi m am e creştine

v re d n ic e de amintit. Să ne g în d im la v re m e a noastră, la m a m ele noastre,
la fe m e ile creştine de azi. C in e d e cît mama cred in cio a să , care este c o n -
vinsă că c o p ilu l său este un dar al lu i D um nezeu, face prim a sfîntă cru ce
pe pieptul c o p ilu lu i său ? C in e se roagă cu la c rim i la căpătîiul c o p ilu lu i
c în d el este b o ln a v ? C ine îl învaţă apoi să se în c h in e , u n in d u -i c ele trei
d e ge te de la m îna dreaptă ? C in e î l învaţă să stea seara în faţa icoan ei,
c u palm ele îm preun ate şi să-şi facă rugăciunea ? Cine-1 înv aţă să se î n -
c h in e înainte şi după masă, cîn d pleacă la şcoală sau la m uncă ? C in e
î l ia pe cop il, î n t îi în braţe şi apoi de mînă, şi-l duce la biserică, să-l î m -
părtăşească şi să asculte sfintele slu jbe ? C ine v o rb e ş te prim a dată c o p i -
l u lu i de D um nezeu şi cine îl învaţă să cunoască şi să păzească rînd uie-
lile creştine păstrate de Biserică ? Cine, d ecît fe m e ia , m am a creştină ?
N c am intim toţi cu duioşie de m am ele noastre care ne-au sădit în
s u lh 'Ic cnullnta, dragostea faţă de D um nezeu şi de Biserica Sa, ca şi
lo u lc s entim entele dc om en ie, de respect, de bunătate.
Femela creştină, Insă, nu numai ca mamă, ci şi ca soţie face apo s to -
lat creştin in fam ilia sa, căci ea stăruie ca în casa sa să domnească D u m -
nezeu, ca icoana şi candela să nu lipsească, ca sfin tele sărbători să fie
respectate de către toţi c e i din casă.
Şi nu numai ca mamă şi soţie, c i şi ca cetăţeană a ţării sale şi a lum ii,
fem eia creştină aduce nu numai prin ru g ă ciu n ile ei, ci şi prin c u v în tu l
şi atitudinea ei un s p rijin de m are fo lo s lum ii, prin aceea că ea este o
sinceră şi devotată luptătoare pentru apărarea păcii. Ea nu doreşte ca
f ii i pe care i-a născut şi crescut, sau soţul său să piară fără n ic i un rost
în f o c u l ră z b o a ielo r fără sens, aprins de duşmanii v ie ţ i i şi ai om u lu i, —
ea se opune şi spune un N U pu te rn ic ră z b o a ielo r pierzătoare de v ie ţ i
omeneşti.
D e aceea, Biserica preţuieşte c u m se c u v in e şi nu pregetă să laude
după c u v iin ţă activita tea şi faptele fe m e ii creştine.

Iu biţii m ei fii sufleteşti,

F em eile m iro n o s iţe care au auzit glasul în g e ru lu i spun în du -le că
Hristos a înviat, ele care, cele dintîi, au văzut pe D o m n u l înv ia t, nu p u -
teau să nu vestească adevărul î n v ie r i i M î n t u i t o r u lu i . «C ă c i noi nu putem
sii nu vo rb im despre ce le c e am vă zu t şi am a u zit» (Fapte I V , 20), puteau
spune şi ele, ca şi A p o s t o l i i D o m n u lu i.
Femeia creştină, pentru toată jertfa de care ea este în stare, pentru
sulletul său sensibil şi plin de sim ţăm in te înalte, pentru 'rostul c e l mare
pi* care îl are în v ia ţa lu m ii, a fost răsplătită de M î n t u i t o r u l H ristos cu
ildicarea ei din starea de ro b ie şi de în jo s ire în care se găsea pînă la
venirea D o m n u lu i Hristos. Ea nu poate şi nu trebuie să uite acest l u c r u :
Ih ls t o s a fă c u t-o egală cu bărbatul.
240 BISERICA ORTODOX ROM ÂN A

Dacă în trecu tu l B is e ric ii noastre fem eia creştină s-a d o ve d it a fi c u

adevărat prin viaţa ei pildă v ie de trăire a a d e v ă ru rilo r c reş tin e , ea tre -
buie şi astăzi să fie în casa sa un e x e m p lu p u te rn ic de trăire creştină. Ea
care răspunde cea d in tîi de creşterea c o p i i lo r săi şi, de asemenea, suferă
cea d in tîi din cauza n e c a z u r ilo r -lo r , — ea este datoare să insufle de la
în c e p u t în sufletele acestora dragostea de D u m n e z e u şi de oameni, de
ţară şi de neam, de m uncă şi de cinste, de pace şi de o m e n ie . Să ştie tot
creş tinul că Iisus, D o m n u l nostru, a cărui în v ie r e o prăznuim acum şi
«C a re s-a dat pentru p ă ca tele noastre, — a în v ia t pentru îndreptarea
n oa stră» (R o m a n i I V , 25).
Şi fe m e ia creştină poate, prin m unca sa modestă şi îm p lin ită cu răb-
dare şi dragoste, să facă acest lu c ru atît de m a re . «D u m n ezeu şi-a ales**
pe ce le slabe ale lum ii, ca să le ruşineze pe ce le ta r i» ( I C o rin te n i I, 27) t
ne spune S fîn tu l A p o s t o l Pavel.
Iată, iu b iţii m ei, cu ce g în d u ri am v e n it la v o i în s oţin d bucuria cea
m are pe care o r ic e creş tin o trăieşte în această zi a î n v i e r i i D o m n u lu i.
B in e c u v în tîn d u -v ă pe v o i toţi şi fiind m e re u acelaşi părinte iu b i t o r
şi ru g ă to r pentru v o i către D um nezeu, vă spun încă o dată din toată
inim a :
« HRISTOS A ÎN V I A T h

Patriarhul B isericii O rtodoxe Române

/■