Rânduiala Miezonopticii de toate zilele

- Binecuvântarea mică (din fața ușilor împărătești);

- Rugăciunile începătoare (Slavă Ție, Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...);
- Ecfonis;
- Veniți să ne închinăm.. (de trei ori) și Psalmul 50;
- Catisma a XVII-a;
- Simbolul credinței (Crezul);
- Rugăciunile începătoare (Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...);
- Ecfonis;
- Troparele Miezonopticii din Ceaslov: Iată Mirele vine în miezul nopții..., Slavă... La
ziua cea înfricoșătoare gândind..., Și acum... Pe tine, zidul cel nebiruit...;
- Doamne miluiește (40 de ori);
- Rugăciunea: Cel ce în toată vremea și tot ceasul..., Doamne miluiește (3 ori)... Slavă...
Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...;
- Ecfonis;
- Rugăciunea Sf. Mardarie din Ceaslov (Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotputernice...);
- Veniți să ne închinăm (3 ori)..., Psalmii 120 și 133;
- Rugăciunile începătoare (Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...);
- Ecfonis;
- Troparele: Pomenește, Doamne, ca un bun pe robii Tăi..., Cel ce prin adâncul
înțelepciunii..., Slavă... Cu sfinții odihnește, Hristoase..., Și acum... Te fericim pe tine
toate neamurile..., apoi rugăciunea pentru pomenirea morților din Ceaslov (Pomenește,
Doamne, pe cei ce în nădejdea Învierii...);
- Troparele de umilință (Miluiește-ne, pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi...);
- Ectenia întreită (din fața ușilor împărătești);
- Apolisul mic: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeul nostru...;
- Ectenia de obște;
- Pentru rugăciunile...
- AMIN!!!
!!! La sărbătorile Mântuitorului, ale Fecioarei Maria și ale Sf. Ioan Botezătorul, precum
și la hramul bisericii, în loc de troparele morților și cele de umilință, se citește comdacul
sărbătorii respective, apoi se zice „Doamne miluiește” (12 ori) și imediat otpustul mic.
 !!! Când se face Priveghere (Vecernia mare cu Litia urmată de Utrenie), de obicei nu se
mai citește Pavecernița și nici Miezonoptica:
!!! La praznicele Nașterii Domnului și al Bobotezei, Miezonoptica este înlocuită cu
Pavecernița și Litia.

Istoria și explicarea Miezonopticii

Miezonoptica sau slujba de la miezul nopții se oficiază de multe ori în practică, dimineața
înainte de Utrenie. În mănăstiri ea se oficiază în pronaos, iar în bisericile parohiale în naos și
are trei rânduieli:
- una pentru zilele din cursul săptămânii (luni-vineri);
- una pentru sâmbete;
- una pentru duminici.
În sec. al III-lea, Sf. Ipolit Romanul se referea la o veche tradiție, potrivit căreia, la
miezul nopții, întreaga creație - pământul, astrele, arborii, apele - rămâne pentru o clipă în
stare de repaus, spre a lăuda pe Creator împreună cu îngerii și cu sufletele drepților, la care
credincioșii trebuie să se alăture și ei prin rugăciunea din acest moment.
În sec. al IV-lea, Sf. Vasile cel Mare consfințește oficierea serviciului divin de noapte în
pravila zilnică a monahilor, însemnând că dimineața trebuie să ne găsească treji și meditând
la învățăturile dumnezeiești, după cum aflăm în Psalmi (Ps. 118,148).
Miezonoptica este pusă în strânsă legătură cu istoria sfântă a mântuirii și ne aduce
aminte de începutul Pătimirilor Domnului. Miezonoptica ne aduce și de Învierea Domnului,
care avut loc în a doua parte a nopții, către ziuă, iar toaca de la miezul nopții a fost
asemănată cu trâmbița îngerilor din vremea de apoi.
În rânduiala Miezonopticii de sâmbătă, întâlnim rugăciunea Sf. Eustratie: Slăvindu-Te,
Te slăvesc pe Tine Doamne... Ca și Rugăciunea Sf. Mardarie, Rugăciunea Sf. Eustratie,
reprezintă rugăciunea acelor mucenici creștini aflați în pragul morții, care poate fi rostită de
credincioși în momente grele din viață.
Canoanele treimice ale celor opt glasuri din slujba Miezonopticii de duminică sunt
opera marelui dogmatist și imnograf răsăritean Sf. Ioan Damaschin (+749), iar Troparele
treimice din rânduiala acestei slujbe sunt compuse de Sf. Grigorie Sinaitul (+1310).