Cugetari Nemurit-Vol-2

Pag.
CUGETÃRI NEMURITOARE
Vol. 2
- 1 - Lumina iubitului fiu

- caietul 4 -
- 2 - Calea bunului urmaº
- caietul 5 -
- 3 - Avuþia sfîntului moºtenitor
- caietul 6 -
Adevãruri duhovniceºti
Pag. 2
Tot ce v-am scris aici cu lacrimi

e adevãr curat ºi greu
mãrturisit pe conºtiinþã
ºi-n Numele lui Dumnezeu
Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

din tot ce spun acum ºi scriu
cã tot ce nu-nþelegeþi astãzi
veþi înþelege mai tîrziu.
Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 4 - Lumina Iubitului Fiu Pag. 3
Lumina Iubitului Fiu
Cugetãri duhovniceºti
- caietul 4 -
de
Traian Dorz
Pag. 4 Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 4 - Lumina Iubitului Fiu
Dumnezeule-al Luminii Tu eºti Cel Prea Strãlucit

Tu Lumina tuturora
ce s-au dus
ori n-au venit
Tu eºti Unica Luminã pentru cîþi se duc
ºi vin
fãrã Tine-i întuneric ºi pustiu ºi veºnic chin.
Tu, Cel mai aprins ca Sorii

Tu, Cel Nevãzut ºi-Ascuns
Tu ce þii tot Universul
ºi în totul ne ajuns
Cel Nemuritor
Cel Unic
Cel Puternic
Cel Cãutat
Singur Tu eºti Strãlucirea
- sã fii binecuvîntat.
Tu Lumina din Luminã

Cel Deplin din Cel Deplin
Cel din care este Totul
Cel în care toate vin
Cel pe care-L cîntã toate
Cel de toate mai presus
Þie veºnicã-nchinare
Preaslãvit ºi Sfînt Isus
Fiul meu, Hristos e Domnul ºi Mîntuitorul tãu

ºi pe mine ºi pe tine El ne-a izbãvit de rãu
El ne lumineazã calea cãtre-al Sãu Ierusalim
El ne dã ºi-nvãþãtura ºi puterea s-o trãim
El ne e nu numai pildã ºi Dumnezeiesc Model
ci ne este ºi puterea sã trãim cum cere El.
Fiul meu iubit, urmeazã-L pe Isus în orice cale

ºi El va purta-n luminã toate umbletele tale
iar la capãtul vieþii, dusã-n umbrã ºi luminã
El va fi a ta rãsplatã strãlucitã ºi deplinã.
În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Lumina noastrã Scumpã
Slavã veºnicã Þie...
Pentru cã Tu eºti Lumina din Luminã

ºi Dumnezeu Adevãrat din Dumnezeu Adevãrat
Creatorul Strãlucirii de orice fel
ºi al tuturor celor cãrora le-ai dat-o
Cel care ai luminat venirea noastrã în lume
ºi vei lumina plecarea noastrã din ea
Pentru cã Tu ai fost Soarele sfintei noastre copilãrii

ºi al copiilor noºtri sfinþi
Tu ai luminat pe pãrinþii noºtri care s-au dus
ºi Tu ne vei lumina pe fiii noºtri care vin
Pentru cã Tu i-ai cãlãuzit pe înaintaºii noºtri

ºi Tu ne vei cãlãuzi urmaºii
Tu Focul care i-ai umbrit pe ei cei dintîi
ºi Norul care ne vei lumina pe noi cei din urmã
pînã la ajungerea lor în Canaanul cel ceresc
ºi pînã la a noastrã în Ierusalimul cel de Sus
care sînt unul ºi acelaºi
ªi pentru cã Acolo vom fi

toþi ºi pe totdeauna
în Umbra Ta strãlucitã
ºi în Lumina Ta odihnitoare.
Slavã veºnicã Þie

Lumina noastrã Scumpã Marele nostru Dumnezeu
Isus Hristos.
Cel ce binecuvînteazã pe cei mici

- ºi ei cresc mari
tot El binecuvînteazã pe cei slabi
ºi se fac tari
El sã binecuvînteze pe sãrac
spre-a fi bogat
El sã dea cununa Vieþii
celor care au alergat.
El, Cel Unic, n-are seamãn niciodatã nicãieri

ºi mai mari ca veºnicia sînt a-Lui nemãrginiri
ºi mai nalt ca Infinitul e-nsoritu-I nehotar
- Slavã,
înmiitã slavã,
Lui, Izvorului de Har.
O, cît de sublim e totul lîngã Tine Drag Isus

ce luminã înfãºoarã, tot ce pe altar Þi-am pus
ce transfigurare-nalþã duhul nostru pe Tabor
cînd de slava Ta ne umpli ochii din strãfundul lor
ºi cînd Dragostea ne-nalþã spre tãrîmul cel sublim
de la care doar o treaptã
ºi vom fi-n Ierusalim...
Sufletul ce Te pãtrunde fericit - Cel nepãtruns -

a aflat mãrgãritarul cel de mare preþ, Ascuns
dobîndind comoara care e de înmiite ori
mai presus ºi mai frumoasã decît oriºice comori.
Binecuvîntat e veºnic al Tãu Nume Scump Isus

binecuvîntat e-oricine Te urmeazã mai presus
binecuvînteazã-mi fiul ºi Þi-l fã un sol divin
pîn-la marginile lumii preamãrindu-Te deplin
a Ta slavã ºi Lucrare înãlþîndu-le mãreþ
sã-l faci vrednic de cununa celei mai cereºti vieþi.
1 - Împlinirea hotãrîrilor lui Dumnezeu
1 - Tot ce a hotãrît Dumnezeu se va împlini totdeauna negreºit. ªi nu se va împlini

niciodatã decît ceea ce a hotãrît Dumnezeu - iar nu ce au hotãrît cei rãi.
Dar toatã rãspunderea celor rãi care fac planuri contra lui Hristos ºi a lor Lui, rãmîne
vinovatã ºi veºnicã. Pentru cã ei nu au avut numai mintea ºi conºtiinþa care sã-i împiedice a
sãvîrºi nelegiuirea, ci au avut ºi voinþa liberã sã nu o facã, dacã ar fi vrut sã nu o facã. Dar
au vrut - ºi de aceea au fãcut-o.
Este drept sã rãspundã pentru asta.
2 - Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor Lui. Chiar ºi rãul urzit contra lor de
cei rãi. Cei rãi nu ºtiu asta. De aceea rãspunderea ºi vina lor rãmîne întreagã pentru rãu.
Fiindcã ei rãul au vrut sã-l facã.
3 - Dumnezeu nu trimite niciodatã pe nimeni în lucrul Sãu fãrã a-l pregãti mai întîi pentru
asta. Nici cei doisprezece ucenici n-au fost trimiºi decît dupã ani lungi de învãþãturã ºi
experienþã prin care au fost pregãtiþi.
Dumnezeu a lucrat împreunã cu ei, fiindcã ºi ei lucrau împreunã cu El. De aceea roadele
lor au ºi duratã ºi frumuseþe, ca ale lui Dumnezeu.
Ce minunate sînt hotãrîrile ºi lucrãrile lui Hristos.
4 - Cei rãi au ºi ei libertatea sã facã ce voiesc. Dar nu cît voiesc. ªi nu cum voiesc. Are
Dumnezeu grijã sã le punã mãsura la timp.
În s ã c î n d î º i u m p l e f i e c a r e m ã s u r a s a , c î n d î º i p u n e v î r f p ã c a t e l o r s a l e
(1 Tes. 2, 16)
- atunci fiecãruia îi vine plata sa.
Are Dumnezeu Însuºi grija asta.
5 - Nu puteþi face tot ce voiþi - spune Biblia (Gal. 5, 17) .

Nici cei buni nu pot sã facã tot binele pe care îl voiesc. Nici cei rãi tot rãul.
Însã intenþia, gîndul, îºi are toatã însemnãtatea sa fie cã reuºeºte fapta fie cã nu. Cãci dacã
ar avea stãpînire ºi asupra împrejurãrilor, cel care doreºte asta-ar face.
De aceea omul rãmîne cu meritul sãu cu rãspunderea sa întreagã ºi se cuvine sã-ºi
primeascã ºi rãsplata ºi osînda tot aºa.
Aºa judecã ºi Dreptatea lui Dumnezeu (Matei 5, 28)
ºi aºa judecã ºi Dreptul omenesc.
6 - Dar bunãtatea ºi Înþelepciunea lui Dumnezeu vegheazã totdeauna asupra alor Lui, ca
orice rãu sã se întoarcã spre binele lor.
Rãul fãcut de fraþii lui Iosif, - l-a întors Dumnezeu spre binele lui ºi al lor
rãul fãcut lui Daniel - s-a întors spre slavã ºi biruinþã
rãul fãcut de iudei apostolilor, s-a întors spre binele Bisericii. De acest lucru cei rãi nu
ºtiu.
Ce minunat ºtie sã le orînduiascã Dumnezeul nostru!
7 - Cînd ajungi nesuferit undeva, este bine sã nu mai rãmîi acolo.

Cînd nu te mai poate suferi o familie, o adunare, o societate sau o inimã, cel mai bine este
ca în liniºte sã ieºi ºi sã pleci de acolo. Rãmînerea pe mai departe, nu poate aduce nici un
folos nimãnui.
Pleacã cel puþin pentru o vreme. Lasã un timp sã se vindece ºi sã se liniºteascã totul.
8 - Cînd legãturile tale cu cineva s-au stricat fãrã leac. Cînd îi vine greu sã te mai ºi vadã
ºi nu mai poate sã te asculte, nici sã-þi vorbeascã,
- cel mai bun lucru este sã faci cum a fãcut Avraam: sã te desparþi cu pace
(Facere 13,9) .
Trãim aºa de puþin pe pãmîntul acesta, - de ce sã trãim fãrã pace ºi acest puþin amãrîndu-i
pe alþii ºi amãrîndu-ne ºi pe noi înºine?
Dacã nu poþi pleca pe totdeauna, pleacã cel puþin pentru o vreme.
Dacã nu poþi pleca din curte, pleacã cel puþin din casã.
Dacã nu poþi pleca mai mult, pleacã cel puþin pentru momentele cele mai grele.
9 - Cînd în Iudeea nu mai este loc pentru tine, va fi totdeauna o Galilee care sã te aºtepte.
Du-te acolo!
Cînd într-un loc nu mai poate fi suferit Cuvîntul lui Dumnezeu, mergi cu El în altã parte.
Vor fi totdeauna alþii care chiar vor aºtepta sã-L audã. ªi Îl vor primi cu bucurie.
Saturarea unora a fost totdeauna prilejul unui mare har pentru alþii care flãmînzeau
demult.
10 - Dacã primii creºtini ar fi fost bine primiþi ºi iubiþi în Ierusalim, poate n-ar fi ajuns
Evanghelia pînã la marginile pãmîntului.
Dacã pãrintelui nostru sufletesc nu i-ar fi fost spart cuibul de acasã, - cine ºtie dacã ar mai
fi ajuns chemarea mîntuirii vreodatã pînã la inimile noastre!
Dacã din durerea lor a ieºit bucuria noastrã. ªi din lacrimile lor cîntãrile noastre.
O, cît de tainic lucreazã harul lui Dumnezeu!
11 - Dacã uneltirile unor oameni cautã sã te alunge ºi pe tine de unde eºti - vestitorule al
lui Dumnezeu, nu te îndurera prea tare ºi nu deznãdãjdui. Du-te fãrã sã þi se sfîºie inima,
fiindcã Domnul îngãduie asta.
ªi sã ºtii cã din toate nu va ieºi decît un bine. Dacã nu trupesc pentru tine dar pentru alþii
sufletesc sigur.
12 - Uneori ne miºcãm foarte greu dintr-un loc unde am prins cîteva rãdãcini. ªi începem
sã ne lenevim sau sã ne îngrãºãm.
Dar Domnul are grijã sã nu pierim. Dacã dragostea ºi rîvna pentru El nu ne poate miºca,
atunci vin cei rãi ºi ne fac sã mergem.
Sau vin necazurile ºi ne silesc sã plecãm.
Ce bine este cã Domnul are grijã de asta. Cãci altfel greu am ajunge sã ne socotim strãini
ºi cãlãtori pe pãmînt cînd ne merge bine pe el.
Nouã nu ne prea place sã locuim în corturi ca Avraam, spre a ne muta uºor. Ci mai
degrabã zidim pietre ca Lot.
Din acestea apoi numai trimiºii lui Dumnezeu ne pot scoate, adesea împingîndu-ne, ca sã
nu ardem acolo cu ele cu tot.
13 - Hristos nimiceºte ura ºi dezbinarea - oriunde ajunge El.

El este Pacea - care din doi totdeauna face unul. Care apropie pe cei depãrtaþi, care
împacã pe cei certaþi, care acopere prãpãstiile, care nimiceºte vrãjmãºiile, - care trece peste
orice deosebire dintre suflete.
Aceasta o face Hristos oriunde este primit ºi ascultat sincer.
14 - Oriunde se ridicã ziduri despãrþitoare, priviþi bine ºi veþi vedea cã diavolul este acela
ce le ridicã - ºi pãcatul.
Cãci numai pãcatul dezbinã - ºi ceea ce este din pãcat.
Dumnezeu ºi Cuvîntul Lui nu desparte ci uneºte sufletele oamenilor.
Nu versetele sfinte fac dezbinarea - ci pãcatul, trufia, neascultarea ºi ura, o fac.
Hristos Se aratã totdeauna ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului.
Ajutaþi-L pe Hristos - ºi nu pe Satana.
15 - Unde lucreazã dragostea ºi Duhul lui Hristos, acolo se niveleazã totul. Cei de sus se
coboarã iar cei de jos sînt ridicaþi. Mulþimea sufletelor stã fericitã în jurul aceleiaºi mese de
dragoste la care se aduce ºi de la care se ia cu plinãtate ºi bucurie, fiecare simþindu-se cu toþi
ceilalþi, o inimã ºi un gînd.
O, ce dulce este masa aceasta. ªi ce neuitat rãmîne ospãþul acesta!
17 - Izolaþi pe cei care fac dezbinãrile - ºi sã nu mai aveþi nici o legãturã cu ei.
Ajutaþi-L pe Hristos sã nimiceascã barierele, sã zdrobeascã încredinþãrile greºite,
interesele înguste, trufia sectarã, setea dupã întîietate ºi cãutarea slavei deºarte dintre voi.
Cãci numai aceste ispite satanice despart sufletele în tabere, aþîþã clevetirile, otrãvesc
bucuria ºi strãpung inimile fraþilor buni. Cu acestea îi cîºtigã satana pe unii, dintre fraþi.
Izolaþi-i pe cei molipsiþi de lepra asta - ºi veþi salva toatã familia.
18 - În Fiinþa Mîntuitorului Întrupat, erau mereu cele douã naturi ale Sale: cea omeneascã
ºi cea Dumnezeiascã. Un at ot put erni cã º i nem ãrgi nitã, cealaltã suferind, luptînd ºi
chinuindu-Se.
Minunile ºi Învierea Sa, Domnul le-a fãcut prin Firea Sa Dumnezeiascã.
Ostenelile, suferinþele ºi moartea, le-a îndurat într-o fire asemãnãtoare cu a noastrã.
Pentru cã numai aºa putea face rãscumpãrarea deplinã a tuturor pãcatelor pe care noi le-am
fãcut în firea aceasta (Rom. 6, 5-10) .
19 - Vestitorul Domnului care trebuie sã adevereascã despre El, trebuie sã fie nedespãrþit
de Isus, ori prin ce ar fi sã treacã El. Trebuie sã aibã parte ºi el de osteneli, de privegheri, de
foame, de frig, de arºiþã, de suferinþã. Cãci soarta lui trebuie sã fie soarta lui Hristos.
Unde Hristos este iubit va fi iubit ºi el. Unde Hristos va fi prigonit - acolo ºi lui i se va
face aºa.
ªi unde Hristos osteneºte, el nu va putea niciodatã lenevi.
20 - Nicãieri nu se spune cã Hristos era ostenit, decît cînd a trecut prin Samaria... adicã
acolo unde erau dezbinãri, certuri ºi urã între fraþi.
Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo unde este dezbinare ºi vrãjmãºie între
suflete.
O, cît de vinovaþi sînt ºi vor fi veºnic, acei care iscã ºi întreþin între fraþi dezbinarea
încredinþãrilor strãine ºi a învãþãturilor deosebite.
Blestemaþi sînt ºi vor fi veºnic oricine le provoacã ºi le întreþin (Gal. 1, 8-9) .
Ocoliþi-i ºi înlãturaþi-i pe aceia pentru a nu vã nimici pe toþi.
Dezbinarea este lepra credinþei ºi ucigaºul dragostei.
Dumnezeule al dragostei - Te rugãm scapã-ne de lepra aceasta înainte de a ne îmbolnãvi.
Amin.
Sã n-ajungi prea tîrziu
Sã n-ajungi prea tîrziu în Har

sã nu-þi pierzi locul sfînt promis
cãci în zadar, - vai în zadar
ajungi cînd uºa s-a închis
- mulþi vor veni-n zadar
cînd nu va mai fi har!...
ºi uºa s-a închis...
Sã n-ajungi prea tîrziu

sã nu plîngi în pustiu
sã nu aºtepþi pîn-la apus
- acum vin la Isus!
Sã nu strigi prea tîrziu la cer

ci strigã-acuma cît eºti viu
cãci veºnic pier, o, veºnic pier
cei ce veni-vor prea tîrziu
- vin prea tîrziu la cer
acei ce-n rele pier...
ºi strigã prea tîrziu...
Sã nu cauþi prea tîrziu în Sus

spre mîntuirea lui Hristos
cînd timpu-i dus, vai timpul dus
îl plîngi în veci fãrã folos
- cauþi prea tîrziu în Sus
cînd mergi fãrã Isus...
ºi plîngi fãrã folos...
2 - Pãcatul ºi ispãºirea
1 - Sînt unele suflete pe care pãcatul din alþii ºi slãbiciunile din ele - le împing la fapte
de care se ruºineazã ºi se îngrozesc chiar ºi ele în clipa cînd le fac.
Sãvîrºesc pãcate pe care le osîndesc ei înºiºi, - dar de care n-au tãria nici sã fugã de ele
ºi nici sã rupã legãtura cu cei de care sînt tîrîþi sã le facã. Le este ruºine de pãcatul pe care
îl fac, dar nu se pot împotrivi. N-au nici plãcerea de pãcat, dar n-au nici voinþa s-o rupã cu
el.
O, ce îngrozitoare este mocirla prin care se tîrãsc astfel de suflete zdrobite!
ªi cîtã nevoie au ele de Hristos, Singurul care le poate salva.
2 - Nimeni pe lume nu poate ºti ce amarã este ispãºirea acelor suflete care sînt îngropate
în pãcat fãrã voia lor. Pentru cã unii nu le cred, alþii nu le ascultã ºi toþi le dispreþuiesc. Chiar
cei ce se folosesc de chinul lor.
Din pricina aceasta, aceste suflete nefericite îi urãsc pe toþi oamenii, nu se încred în nici
unii ºi se feresc sã nu întîlneascã pe nimeni.
Dumnezeule, numai Tu Singur le mai poþi cîºtiga inima ºi salvarea.
3 - Suflet zdrenþuit ºi singuratic: nu deznãdãjdui - Hristos te iubeºte, El te cautã, El te

cheamã. Vin-o la El.
Nimeni n-ar mai fi în stare sã te iubeascã, - dar El te iubeºte înalt, curat ºi fierbinte. Crede
ºi te încrede în El.
Priveºte-I ranele suferite ºi pentru tine. Crede în iubirea acestor rãni - ºi vino la
Mîntuitorul tãu. Îmbrãþiºarea Lui îþi va însãnãtoºi fiinþa ta curãþind-o. El îþi va reda luminã,
bucuria ºi seninãtatea fericitã a nevinovãþiei, fiindcã îþi va da o fãpturã nouã.
ªi o fericire nemaicunoscutã. Vin-o ºi vezi.
4 - Oricît de însetat ai fi tu suflet credincios, nu te adãpa niciodatã din apele lumeºti ºi

din bãuturile poftelor fireºti.
Oricîtã trebuinþã omeneascã ai avea, rabdã mai bine setea ºi arºiþa chinuitoare decît sã-þi
“stîmperi” trupul cu otrava pãcatului.
N-ai drept sã-þi cumperi mulþumirea trupului, cu preþul mîntuirii sufletului tãu.
Vai de acei ce fac aceasta. Cãci nu o cîºtigã pe una, dar o pierd pe cealaltã.
5 - Cînd pofta firii vechi va veni sã te ispiteascã aminteºte-þi totdeauna cã tu eºti “iudeu”.
Adicã un om nou închinat Domnului. ªi nu bea din bãltoaca patimilor urîte ºi murdare ale
iadului, nici din bãuturile lumii de nici un fel.
Nu cãuta satisfacþia cãrnii, cãci este usturãtoare ºi amarã ºi pe pãmînt ºi sub el.
6 - Ce lucru trist este sã vezi un credincios care bea ºi petrece “ca lumea”. Un credincios
care a ajuns sã se facã ºi el “ca lumea”.
Nu numai pentru Dumnezeu, dar chiar ºi pentru lume, ajunge o scîrbã un astfel de
“credincios”.
7 - Marile ocazii nu vin de douã ori în viaþa unui om.

Marile primejdii omul nu le are decît poate o singurã datã în viaþã.
De un astfel de prilej atîrnã apoi toatã fericirea sau nefericirea care urmeazã, pe toatã
viaþa omului.
De felul cum primeºte sau respinge omul ocazia aceasta, atîrnã tot viitorul fericit sau
nefericit al lui.
8 - Fiecare credincios a avut cîndva, sau mai are încã o familie duhovniceascã, în mijlocul
cãreia s-a nãscut din nou prin harul lui Dumnezeu.
În ea a gustat el, sau mai gustã încã, dulceaþa dragostei dintîi ºi fericirea frãþiei frãþeºti...
Dar pe care mulþi nu ºtiu sã o preþuiascã.
ªi fac totul ca s-o întristeze, ca s-o dezbine, ca s-o slãbeascã ºi s-o facã de ruºine.
Ce platã îngrozitoare vor lua toþi cei ce fac rãul!
9 - Iubirea pe care dezbinãtorul a nimicit-o, nu mai învie niciodatã cum a fost.

Unde nu-i supunere ºi ascultare, armonia nu se va mai putea reface niciodatã.
Lipsit va fi acel om pe pãmînt de bucuria frãþeascã ºi lipsit va fi ºi în veºnicie de lumina
ei.
Ba va purta pe conºtiinþã în veci toatã povara pãcatului prin care i-a lipsit ºi pe alþii nu
numai de pãrtãºia iubirii frãþeºti ci ºi de rãsplata vieþii.
Fiindcã i-a ademenit ºi pe ei la dezbinarea de fraþi...
10 - Mergi în odãiþa ta, sau în pãdure, sau în grãdinã sub smochinul tãu,
sau în adunarea fraþilor,
în singurãtate sau între fiinþele iubite
ºi cazi în genunchi, împreunîndu-þi mîinile în rugãciune,
lacrimile în pocãinþã,
ºi legãmîntul cu Hristos, chiar acum!
Uneºte-þi sufletul cu Domnul ºi inima cu fraþii.
ªi pãstreazã-þi viaþa ta pînã la sfîrºit, prin rugãciune, prin adîncirea Cuvîntului ºi prin
dragostea de fraþi neprefãcutã, - în starea aceasta binecuvîntatã.
11 - Ne uitãm în jurul nostru ºi vedem mulþimi de vrãjmaºi, dar nici un înger. ªi gîndim:
Doamne, aici vom muri! Tu n-ai cum sã ne scoþi!
Ne uitãm în jurul nostru ºi vedem ziduri înalte, porþi zãvorîte, pazã întãritã, iar noi
deznãdãjduiþi ºi zdrobiþi plîngem: unii dincoace alþii dincolo de ele, gîndim: Doamne, aºa
vom muri. Tu n-ai cum sã ne scoþi de aici.
Tînjim adesea dupã zile fericite ºi dupã fiinþe dragi care ne sînt departe...
Dupã dorinþe frumoase care ne par cu neputinþã de împlinit...
Dupã locuri ºi lucruri scumpe ºi neuitate, dar care sînt prea departe de noi...
- ªi nu mai putem crede în revederea lor. Fiindcã omeneºte noi nu mai putem vedea cum
s-ar putea face aceasta.
Cãci noi umblãm numai prin vedere...
ªi dacã nu putem explica ceva, sîntem gata sã nu mai credem!
Dar ce minunat nãdãjduieºte, liniºtit cel credincios adevãrat.
12 - Dar pornind pe drumul credinþei noi trebuie sã ºtim cã am pãtruns într-o lume nouã,
în care lucrurile nu se vãd ºi nu se mai petrec dupã gîndurile fireºti. ªi dupã cãile dinainte.
Cã totul se petrece dupã un fel nou, printr-o lucrare nouã, dupã o rînduialã nouã ºi dupã
o raþiune nouã.
Dupã rînduiala Duhului Sfînt, pe care o putem pricepe numai prin credinþã.
Aici apa nu se mai scoate cu gãleata din fîntînã ci cu toiagul din stîncã.
Nu se mai vindecã boala cu un tratament medical, ci cu un cuvînt minunat.
Nu se mai iese din temniþã cu chei, ci cu îngerii
(Exod 17, 6; Luca 5, 24-25; Fap. Ap. 12, 7-10) .
13 - În Domnul nu numai un fel de ieºire ai din strîmtoare, ci ai o mie.

Pot fi fîntînile cît de adînci, Hristos poate scoate fãrã gãleþi apa.
Pot fi împrejurãrile cît de grele,
primejdiile cît de mari,
vrãjmaºii cît de mulþi,
- Hristos poate izbãvi întotdeauna ºi îndatã! El este Dumnezeul Atotputernic.
14 - Nu existã nici un loc greu ºi nici o stare nefericitã pe care El sã nu þi-o ºtie ºi din
care sã nu te poatã scãpa.
Numai dacã alergi la El.
ªi dacã este spre binele tãu sã te scape!
15 - Nu privi la slãbiciunile tale ºi la împrejurãrile potrivnice, ca Sara

(Facere 18, 12-15) .
ªi nu spune cã este cu neputinþã ceva, numai pentru cã tu nu înþelegi cum se va putea face
acest lucru!
Ci crede în puterea lui Dumnezeu ºi vei vedea ce cale minunatã va alege El pentru
împlinirea fãgãduinþelor Sale.
Calea poate fi normalã sau anormalã,
- fãgãduinþa Lui se va împlini însã neapãrat. Dacã tu crezi.
Iar dacã nu poþi crede, cel puþin sã nu tãgãduieºti, cã nu se poate.
16 - Un înþelept este mai mult decît un împãrat - spune o scriere sfîntã.

Cãci împãrat poate fi oricine, dar înþelept nu.
Un împãrat uºor poate fi înlocuit cînd moare, dar pe un credincios înþelept nu-l mai poate
înlocui decît Dumnezeu.
Tot aºa un adevãrat purtãtor de Hristos este mai mare decît oricare alt nume omenesc.
Fiindcã el este trimis în slujba Celei mai înalte Autoritãþi. Care este Autoritatea lui
Dumnezeu.
17 - Cînd o lucrare duhovniceascã mãrturiseºte puternic cu har de la Duhul Sfînt Cuvîntul

Evangheliei
ºi cînd mii de suflete se întorc prin ea în chip cutremurãtor, la Dumnezeu, - atunci tu
primeºte-o ºi urmeaz-o, cãci aceasta este dovada pe care þi-o dã Dumnezeu ca sã o asculþi.
18 - Trimiºii Domnului sînt rari...

Niciodatã n-au fost mulþi de aceºtia pe pãmînt.
Ei au întotdeauna semnul Lui, dupã care pot fi cunoscuþi ºi recunoscuþi
(Gal. 6, 17; 2 Cor. 4, 10; Matei 24, 30) .
Dar trimiºii vrãjmaºului care se prefac în slujitori ai lui Dumnezeu sînt mulþi.
Ei de asemenea au semnele lor (Rom. 1, 28-32) .
Feriþi-vã totdeauna de amãgitori ºi cercetaþi duhurile lor.
Semnele lor le cunoaºteþi.
19 - Suflete însetate dupã viaþã

sau dupã fericire,
sau dupã dragoste...
- nici un izvor de pe lume nu-þi poate stîmpãra setea acea care din adîncul sufletului tãu
se ridicã cerînd sãturare!
Nici o apã din lumea aceasta nu þi-o poate potoli. Cãci oricare ar fi obiectul dorinþelor
tale, ceea ce cauþi tu cu adevãrat este fericirea.
Iar aceasta se gãseºte numai la Hristos.
20 - Însetezi tu oare dupã glorie, dupã slava lumii, dupã celebritate?

O, oricui va bea din apa aceasta îi va fi iarãºi sete, o sete mai mare ºi mai nepotolitã.
Þi se pare cã primind ceva din aceste lucruri pe care le cauþi îþi stîmperi puþin setea. Dar
numai þi se pare! Cãci ea rãmîne din nou ºi mai fierbinte.
Iar la urmã sufletul tãu scîrbit de toatã aceastã apã întinatã cu atîtea murdãrii “celebre”,
se va îneca în deznãdejde.
Dumnezeule Bun, - fã-ne sã însetãm numai dupã Tine.
Amin.
3 - Însetarea ºi Apa Vieþii
1 - Alexandru Macedon a spus: Universul este plin de atîtea miliarde de planete uriaºe,
iar eu n-am putut cuceri ºi pãstra nici mãcar una din acestea, cea mai micã:
ce nemernic sînt! niºte bieþi nemernici sînt toþi lãudãroºii lumii.
2 - Însetezi tu oare dupã locuri înalte, dupã scaune alese, dupã slujbe mari?
Diavolul þi le poate da, dacã te închini lui. Dar vai ce prãbuºire te aºteaptã.
Priveºte la cei dinaintea ta - ca sã vezi pe ce urme alergi ºi în ce adînc vei putrezi ºi vei
arde.
3 - Faci totul sã le dobîndeºti avuþiile ºi slava lumii acesteia?

Calci în picioare mila, dreptatea, prietenia, cinstea ºi sufletul tãu ºi al altora numai sã le
ajungi ºi sã pui mîna pe aceste deºertãciuni?
- O, nu te zbate prea tare: Oricui va bea ºi din apa aceasta îi va fi iarãºi sete.
Va dori o treaptã mereu ºi mai înaltã, iar pentru aceasta va face noi nelegiuiri ca sã le
poatã ridica... ªi în felul acesta prãbuºirea sã-i fie cît se poate mai de sus ºi mai ruºinoasã.
4 - Însetezi tu oare dupã bãuturi tari, alcool, sau dupã acele nefericite otrãvuri care te fac
sã visezi frumos pentru ca sã te trezeºti mai ruºinat ºi mai nenorocit decît erai mai înainte?
Bei ºi te îmbeþi?
Bei tu!
Dar în pahar bei sîngele copiilor tãi. Lacrimile soþiei tale. Sãnãtatea ºi viitorul familiei
tale. Sufletul tãu ºi mîntuirea ta.
Cu cît vei bea mai mult, cu atît o sã-þi fie mai sete.
Nu vezi oare ce faci ºi unde vei ajunge.
Oricît de puþin ai cunoaºte spitalele, temniþele ºi casele de nebuni, tot ar trebui sã te
înspãimînþi ce blestem este bãutura!
5 - Însetezi tu oare dupã distracþii, dupã petreceri lumeºti, dupã aventuri desfrînate?
- Nu vezi ce sete îi vine tot mai pãtimaºã celui care bea din aceste ape murdare?
ªi nu vezi în ce ruinã trupeascã ºi sufleteascã se prãbuºesc pînã la urmã toþi cei care se
dedau la ele?
Oricît de puþin ai cunoaºte viaþa, nu se poate sã nu te îngrozeºti de sfîrºitul acestora!
6 - Oricît de puþin ai cunoaºte oamenii, tot ar trebui sã vezi cît de nefericiþi sînt toþi cei
care au primit cele mai multe daruri ale lui Dumnezeu, fãrã a-L dobîndi pe El Însuºi.
7 - Suflete însetat, nici un izvor de pe lumea asta nu-þi poate stîmpãra setea ta. ªi nici o
apã nu þi-o poate potoli.
Cãci oricare ar fi obiectul dorinþelor tale, ceea ce cauþi tu prin acestea este fericirea.
Iar fericirea nu se gãseºte nicãieri decît în Hristos.
Tot ce este fãrã El este numai nefericire.
Ai fost destul ºi ai vãzut lumea, acum vino ºi-L vezi ºi pe Isus.
8 - Binecuvîntarea dãruitã de Domnul va da gustul plãcut ºi dulce la tot ceea ce ai în

cãminul tãu ºi în viaþa ta.
Nu-þi va mai fi sete dupã mult. Te vei mulþumi cu ceea ce este modest, cuviincios ºi curat.
În cîºtigul tãu, în îmbrãcãmintea ta ºi în toate celelalte trebuinþe pãmînteºti ale tale.
9 - Gãsind cã orice purtare care nu este potrivitã cu voia lui Hristos este rea, vei afla cea
mai mare fericire în a umbla numai dupã felul Lui plãcut.
Fericirea nu stã în m ult ci în p uþin. C u cît poþi sã te m ulþum eºti cu m ai puþin, cu atît eºti m ai fericit.
În “mult” este numai nefericire. ªi cînd îl cauþi ºi cînd îl gãseºti.
10 - Simþi tu vreo sete dupã vreunele din aceste bãuturi înºelãtoare?

Doreºte inima ta dupã ele?
Se frãmîntã mintea ta cum sã le aibã ºi aleargã ºi picioarele tale sã le ajungã?
- O, dacã este aºa, tu încã n-ai bãut din Apa aceea pe care o dã Hristos! În inima ta Harul
Sãu nu s-a prefãcut într-un Izvor de Apã Vie, de aceea îþi mai este sete...
Ai aflat numai litera Bibliei, ai aflat numai clãdirea bisericii ºi adunãrii.
Ai aflat numai cîntãri, fraþi, surori,
- dar tu nu L-ai aflat pe Hristos!
Cãci dacã L-ai fi aflat pe El, nu þi-ar fi sete dupã nimic lumesc.
11 - Merge-þi pînã la Hristos!

Scoate-þi din El bucuria voastrã ºi puterea voastrã ºi liniºtirea duhului vostru, cãci în veac
nu vã va mai fi sete.
Nu veþi mai simþi nevoia sã vã duceþi cu ruºine, pînã acolo unde mergeþi acum.
Veþi pãrãsi fîntînile crãpate ale lumii care nu þin nici un strop de apã rãcoritoare pentru
suflet (Ieremia 2, 13) .
ªi nici nu vã veþi mai uita la ele.
Cãci Izvorul îndestulãtor va fi în voi înºivã.
12 - Sã ne mãrturisim pãcatele este o poruncã (Iacov 5, 16) .

Sã ni le mãrturisim sincer fãrã nici o prefãcãtorie sau scuzã,
aceasta este singura condiþie a iertãrii noastre
(1 Ioan 1, 8-10; Matei 6, 14-15) .
13 - Sã ºtii însã cã nu ajunge numai mãrturisirea pãcatului

ci trebuie ºi pãrãsirea lui.
ªi despãgubirea de-aproapelui de vãtãmarea adusã lui prin pãcat. Despãgubire atît
semenilor noºtri cît ºi lui Dumnezeu.
Dacã pocãinþa va fi sincerã, ºi dacã vrei sã afli cu adevãrat iertarea, pacea ºi mîntuirea,
atunci nu vei sta pe gînduri,
nici nu vei face lucrul acesta cu viclenie sau pe jumãtate.
14 - Sufletele singuratice, apãsate ºi triste, n-au nevoie de multe dovezi pînã vãd.
E nevoie doar de un strop de milã caldã,
de o razã de iubire apropiatã
ºi de cîteva adevãruri Dumnezeieºti, ca sufletul împovãrat ºi pãrãsit sã simtã ºi sã vadã
cã nevoia lui cea mai mare este dupã Dumnezeu!
15 - O, cît de mult fac certurile deosebirilor religioase ºi dezbinãrile provocate Bisericii.

Pe cîte suflete au îndepãrtat acestea ºi le-au împiedicat de la mîntuire.
Cîtã pierdere a avut ºi are Evanghelia Domnului din pricina acestor lucruri rele!
Pe cît sînt de departe de dragoste, pe atît sînt de strãini ºi de Adevãr toþi cei care fac aºa.
Dumnezeu e înafara lor ºi împotrivã!
16 - Cîtã vreme sufletul nu aude certuri religioase, este liniºtit ºi mulþumit. Duhul lui e
împãcat ºi odihnit.
Lucrarea e rodnicã ºi frumoasã.
Cuvîntul este preþuit pentru cã e limpede.
Iar fraþii sînt fericiþi ºi binecuvîntaþi totdeauna.
- Dar îndatã ce diavolul aruncã sãmînþa dezbinãrii, toate se tulburã ºi se întunecã.
Sufletele încep sã se zbuciume ºi sã se loveascã.
Domnul pleacã ºi toþi vãd cã El nu mai este acolo.
Numai cei care fac rãul acesta nu vãd.
17 - Celui ce Îl cautã cu toatã inima, Domnul îi iese înainte.

Cui Îl cheamã cu stãruinþã ºi cu o dorinþã fierbinte, Domnul îi rãspunde îndatã.
Iar cui îi rãspunde aºa, îi rãspunde limpede, cald ºi dulce.
Atît de apropiat încît sufletul strigã fericit:
- Doamne acum vãd!...
O, slãvit sã fie Domnul, pentru clipa asta.
18 - Pãrinþii noºtri cei din Hristos,

pãrinþii noºtri cei din bisericã,
din Evanghelie ºi din Lucrarea lui Dumnezeu, - s-au închinat ºi au slujit lui Hristos cu o
inimã ºi cu o credinþã mai puternicã decît flãcãrile ºi decît sabia prin care au trecut biruitori.
Chiar dacã trupul lor a rãmas scrum sau cadavru!
19 - Pãrinþii noºtri s-au închinat,

dar nouã multora, ne este ruºine sã ne mai închinãm!
Pãrinþii neamului nostru, pãrinþii familiilor noastre, pãrinþii noºtri, - s-au închinat.
- Nici unuia nu i-a fost ruºine de Casa Domnului, de altarul ºi de Numele Domnului
nostru Isus Hristos.
Ce ruºine cã astãzi multora dintre noi ne este ruºine de Dumnezeul pãrinþilor noºtri.
20 - Pãrinþii noºtri au ridicat Domnului nu numai jertfele lor ºi închinarea a tot ce aveau
de preþ pe pãmînt
- ci laudele cele mai alese,
slujbele cele mai frumoase,
ascultarea cea mai deplinã...
O, ce pãrinþi vrednici am avut, nevrednicii de noi.
4 - Pãrinþii noºtri...
1 - În urma pãrinþilor noºtri au rãmas cele mai frumoase sãlaºe de rugãciune, biserici,
schituri, paraclise, cruci, mînãstiri... Aceste dovezi aratã marea lor credinþã ºi adînca lor
închinare...
- iar noi nevrednicii nu sîntem în stare nici mãcar sã le pãstrãm!
2 - Nu-i de-ajuns sã vezi numai,

nu-i de-ajuns sã afli numai cîteva adevãruri începãtoare,
ci trebuie sã mergi pînã la credinþã.
Cele ce se vãd trebuie sã te ducã spre cele ce nu se vãd.
Legea trebuie sã te conducã spre Har,
prorocii trebuie sã te conducã pînã la Hristos.
- El este Þinta. ªi El trebuie sã fie!
3 - Ochii tãi ºi urechile tale trebuie sã te ducã la credinþã!

Mintea ta ºi inima ta sã te ducã la credinþã!
Gîndurile tale ºi simþãmintele tale sã te ducã la credinþã.
Tot ce este în tine. ªi tot ce este în afarã de tine, sã te ducã la credinþã.
Numai cînd ai ajuns acolo - sã fii sigur.
4 - Voi cinstiþi pe un Dumnezeu pe care nu cãutaþi sã-L cunoaºteþi.

Pe care nu-L iubiþi ºi nu-L doriþi. Chiar vã temeþi de apropierea ºi cunoaºterea Lui, atîþi
de mulþi dintre voi!
Îi daþi jertfe,
Îi înãlþaþi case falnice,
Îi strigaþi slujbe ºi rugãciuni lungi,
Îi aduceþi închinarea voastrã, îndepãrtatã ºi plinã de teamã,
- dar nu vã apropiaþi de El. Cãci cei mai mulþi nici nu doriþi sã-L cunoaºteþi. Ca nu cumva
cunoscîndu-L sã-L ascultaþi!
5 - Vã temeþi pãstori, rabini, hagii, predicatori...

plãtiþi orice ºi oricui
numai nu vã apropiaþi voi de El. Sã meargã alþii înaintea Lui. Pentru voi, care nu-L
cunoaºteþi ºi care nu doriþi sã-L cunoaºteþi.
Îi daþi lui Dumnezeu cu bucurie ºi în grabã pomenile voastre, închinarea voastrã, datoriile
voastre, orice,
- numai sã nu-I daþi inima voastrã. Sã nu-I daþi viaþa voastrã în toatã intimitatea ei.
6 - Cum sã vã mai arate ºi cum sã vã mai spunã, ca sã înþelegeþi odatã cã nimic din ceea
ce vreþi sã-I daþi nu-L poate mulþumi. ªi nu poate primi de la voi dacã nu-I daþi inima
voastrã?
Nimic din ceea ce-I daþi nu poate înlocui darul cel mai de preþ al inimii pe care îl vrea El.
Singurul dar pe care îl aºteaptã Domnul de la voi ºi pe care îl primeºte cu cea mai mare
bucurie (Prov. 23, 26; Rom. 6, 13-19; 12, 1) .
O, inima, inima...
7 - O, cînd Îl veþi cunoaºte pe Dumnezeu atunci Îi veþi ºi aduce o închinare vrednicã de

El!
Atunci nu veþi zice cã “aici” sau “acolo” , vrea El
- numai ca sã nu faceþi nici aici nici acolo.
Ci “în toatã vremea ºi în tot locul” (Efeseni 6, 18)
- veþi cãuta sã-I slujiþi cu ascultarea lui Dumnezeu, prin Hristos.
8 - Un ceas are vestirea, un ceas iertarea, un ceas slujirea, - dar veºnicã e bucuria
rãsplãtirii!
Un ceas are ispita, un ceas cãderea, un ceas judecata, - dar veºnicã va fi ispãºirea!
Cãci dupã cum fãgãduinþa îºi are ceasul ei, ºi împlinirea îºi are ceasul ei...
ªi dupã cum ceasul soseºte tot aºa ceasul trece.
Numai veºnicia rãmîne. La aceasta sã ne gîndim!
9 - Pînã nu-L cunoºti pe Hristos,

pînã nu soseºte ceasul sã-L întîlneºti pe El,
- ai felul tãu de închinare. Felul tãu de credinþã. Felul tãu de viaþã ºi felul de umblare.
Însã cînd vine Hristos, în viaþa ta, felul acesta a trecut! Soseºte un fel nou. Ceasul acesta
trebuie sã schimbe totul cu El. ªi sã laºi totul pentru El (Filip. 3, 7-9) .
Sã începi totul din nou cu El.
10 - Duhul este miezul, Adevãrul este coaja.

Duhul este conþinutul duhovnicesc lãuntric, Adevãrul este forma concretã dinafarã.
Duhul este credinþa, Adevãrul este învãþãtura.
Duhul este puterea, Adevãrul este Cuvîntul prin care lucreazã aceastã putere ºi ni se
împarte.
Duhul lucreazã asupra inimii ºi simþãmintelor. Adevãrul lucreazã asupra minþii, a
raþiunii...
Aceasta este lucrarea desãvîrºitã în noi.
11 - O învãþãturã sãnãtoasã care lumineazã mintea ºi o îndrumã spre înfãptuirea binelui,

este lucrarea Adevãrului. Iar partea care miºcã inima aducînd în ea luminã, bucurie, dragoste,
evlavie, cumpãtare ºi rîvnã în realizarea Binelui, este lucrarea Duhului Sfînt...
Duhul este Izvorul, iar Adevãrul este albia pe care curge ordonat ºi folositor acest izvor
binecuvîntat în viaþa noastrã ºi în Biserica Domnului nostru Isus Hristos.
De aceea numai cînd acestea amîndouã merg ºi lucreazã împreunã este într-adevãr
împlinirea voii lui Dumnezeu.
12 - Marile nenorociri ale vremilor din urmã vor veni din pricina învãþãturilor înºelãtoare
ºi rãtãcite care vor fi rãspîndite cu mare putere de duhul cel amãgitor ºi vrãjmaº al lui
Anticrist (2 Tesal. 2, 11-12; 1 Ioan 4, 3) .
De aceea suflete dragã fii bãgãtor de seamã, cã nu ajunge numai sã aibã cineva o rîvnã
puternicã ºi un duh aprins, ci este foarte important dacã ºi învãþãtura lui este cea sãnãtoasã
doveditã prin veacuri de vieþuire ºi de rodiri sfinte, din trecut ºi pînã astãzi.
Cãci Duhul se pãstreazã prin Adevãr, dupã cum Adevãrul devine rodnic ºi aprins prin
Duhul.
13 - Cine îºi schimbã învãþãtura, acela nu mai are nici acelaºi Duh nici aceeaºi credinþã.
De aici vine dezbinarea ºi vin partidele,
certurile ºi neînþelegerile. De aici vine lipsa armoniei ºi a iubirii.
De aceea aveþi toatã grija sã nu pãrãsiþi învãþãtura, nici sã adãugaþi sau sã scoateþi nimic
din ea.
Cãci Adevãrul numai întreg poate fi pãstrat.
14 - Toatã fiinþa noastrã trebuie sã se cutremure cînd stãm în faþa Domnului, cãci atunci
stãm în faþa Aceluia care cunoaºte toate tainele noastre, toate pãcatele noastre, toate dorinþele
noastre, toate nevoile noastre, tot viitorul nostru.
Înaintea Lui, inima noastrã sã fie sincerã în tot ce are ºi în tot ce mãrturiseºte.
Ochii noºtri sã fie plecaþi cu respectuoasã smerenie,
urechile noastre sã fie atente cu teamã ascultãtoare,
gura noastrã sã fie cumpãtatã în vorbe ºi tãcere
iar gîndurile stãpînite numai de curãþie ºi evlavie.
15 - Nu rupeþi legãtura scumpã a dragostei dintre voi aºa de uºor cu bãnuieli ºi cu ºoapte
care de cele mai multe ori, nu sînt adevãrate ci sînt doar scorniri drãceºti de la cei rãi.
Cãci niciodatã nu se mai poate reface între voi cum a fost iubirea, dacã o rupeþi.
Chiar ºi dacã se mai leagã iarãºi, tot se va cunoaºte cã a fost ruptã odatã.
ªi vai de acela din vina cãruia se rupe.
16 - Nu vorbiþi niciodatã mai ales lucruri pe care nu le cunoaºteþi bine.

Acestea cu atît mai mult atunci cînd e vorba de mai marii voºtri, pentru cã uºor te poate
înºela ºi ochiul ºi urechea ta.
Bãnuind ºi ºoptind despre învãþãtorul tãu, te poþi face vinovat de un pãcat foarte greu.
ªi poþi fi aspru pedepsit (Numeri 12, 1-15; 1 Tim. 5, 19) .
Cãci este scris: pe mai marele poporului tãu sã nu-l cleveteºti (Fap. Ap. 23, 5) .
17 - Chiar dacã fiecare Îl aflãm pe Hristos în chip deosebit, chiar dacã pe fiecare dintre
noi Isus ne gãseºte în alt loc, ºi ne cheamã într-un fel,
- urmãrile aflãrii Lui, dovadã cã L-am aflat ºi întîlnit, cã L-am cunoscut pe Domnul, se
aratã la fiecare în acelaºi fel!
Adicã fiecare îi predã Domnului îndatã totul.
ªi fiecare lasã totul ºi pleacã la mãrturisirea ºi vestirea Lui.
ªi fiecare uitã ºi frica ºi ruºinea, alergînd în cãutarea ºi aducerea altora la Hristos!
18 - Dar ai fãcut tu oare pe cineva sã vinã la Hristos?

- Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta sã iasã afarã la El?
Dacã da, atunci ferice de tine! Înseamnã cã mãrturisirea ta a fost curatã ºi binecuvîntatã
de Dumnezeu fiindcã a fost fãcutã bine.
Fã ºi mai departe la fel - ºi vei fi binecuvîntat!
19 - Dacã nu s-a luat nimeni dupã cuvîntul tãu ºi mãrturisirea ta ca sã meargã pînã la Isus,
- atunci vezi cã trebuie sã fie ceva nepotrivit în mãrturisirea ta sau în viaþa ta! Sau în
amîndouã.
Vezi unde este vina!
Cãci ori glasul tãu nu are convingerea ºi puterea mãrturiei, ori se vede în viaþa ºi purtãrile
tale dovada cã tu nu L-ai întîlnit ºi cunoscut pe Hristos.
Ori ºi una ºi alta.
20 - Dar cei care s-au luat dupã tine, unde au ajuns?

Unde ai îndrumat ºi la cine au ajuns cei ce vin dupã tine?
Nu cumva în loc sã-i duci la Hristos i-ai dus la pãcat?
Nu cumva i-ai dus la credinþe greºite, la învãþãturi strãine, la urã, la neînþelegeri, la
adunãri strãine, - ºi nu la Hristos? (1 Tim. 6, 3-5) .
Vouã celor cu credinþã
Vouã celor cu credinþã

în al Domnului Cuvînt
Dumnezeu sã vã-mplineascã
tot ce cereþi pe pãmînt
sã vã apere în luptã
sã v-ajute-n încercãri
sã v-aducã-n viaþa voastrã
numai binecuvîntãri.
Vouã, care-aveþi nãdejde

în tot ce-a promis Hristos
tot ce-I cereþi, spre folos
nãzuinþa sã v-o creascã
sã priviþi mai drept la Þel
duhul sã vã-nsufleþeascã
mai cu Domnul mai cu El.
Celor care-aveþi iubirea

pentru Dulcele Isus
tot ce vreþi, - ºi nu I-aþi spus
binefacerile-ascunse
tainicele-mpãrtãºiri
Domnul dragostei sã facã
nesfîrºite rãsplãtiri...
5 - Totul pentru Hristos
1 - Ioan ºi Iacov au lãsat mrejile ºi pe tatãl lor ºi au mers dupã Isus Hristos îndatã.
Petru ºi Andrei au lãsat ºi ei corabia ºi peºtii prinºi,
Matei a lãsat vama ºi banii,
samariteana a lãsat gãleata ºi ruºinea ºi frica...
- Tu ce-ai lãsat pentru Hristos?
2 - Ia pildã de la Domnul: El unde vorbeºte despre pãcat, nu-i spune numele pãcãtosului
(Ioan 8, 3) ,
iar unde vorbeºte despre pãcãtos cu numele, nu-i spune pãcatul anume
(Luca 19, 7-8) .
Acela care ºtie tot ce a fãcut, nu ne mai spune nimãnui...
Acela care ne spune tuturor, nu ºtie cu adevãrat ce am fãcut niciodatã. Ci ne bîrfeºte,
neºtiind adevãrul.
De obicei se întîmplã aºa: Cine spune nu ºtie, cine ºtie nu spune.
3 - Misiunea pentru alþii sã nu vã slãbeascã pãrtãºia cu Hristos.

Vorbirile, cercetãrile ºi ostenelile pentru alþii sã nu vã rãpeascã timpul rugãciunii, citirii,
meditaþiei ºi adîncirii voastre în pãrtãºia cu Domnul.
Starea cu alþii sã nu vã ocupe timpul stãrii cu Isus.
Ceea ce faceþi pentru alþii, sã nu rãpeascã ceea ce trebuie sã faceþi pentru El.
Domnul trebuie sã aibã partea Lui din inima voastrã, din timpul vostru, din ostenelile
voastre, din cîºtigul vostru, din toate.
Sã nu uitãm niciodatã partea lui Hristos, datoria faþã de El.
4 - Cînd inimile noastre vor fi pline de înviorarea Apei Vii, adusã de Hristos, sã nu uitãm
cã ºi cel care ni le-a adus are nevoie de ceva de la voi.
Cînd sufletele noastre vor fi îmbelºugate cu hrana cereascã sã nu uitãm cã Hristos este
adeseori flãmînd printre voi. ªi ai Lui la fel.
Cînd El ne-a dãruit atîta iubire, sã nu uitãm cã ºi El are nevoie sã-L iubim...
ªi sã-I arãtãm aceasta Lui - ºi celor ai Lui.
5 - Nu întrebaþi dacã îi este foame sau sete, celui ce-þi vine în casã.
Nu întrebaþi dacã are sau nu are - ci daþi-i!
Cine întreabã nu dã bucuros.
Ci dacã vreþi sã-i daþi cu adevãrat, aºezaþi-l la masã, apoi rugaþi-l sã mãnînce.
De multe el n-ar mînca altfel.
ªi nici n-ar spune cã îi este foame, oricît de flãmînd ar fi, -
dacã îl întrebaþi înainte de a-i pune pe masã, - nu faceþi bine.
Dacã nu-l rugaþi, el se va duce flãmînd de la voi.
Faceþi aºa, oricînd va veni cineva în casã, de pe un drum mai lung.
6 - Nu-i un lucru rar ºi neobiºnuit cel care s-a petrecut cu mulþi dintre noi de multe ori
ºi anume ca atunci cînd am stat la ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu hrãnindu-ne din El,
a trecut noaptea sau ziua întreagã, fãrã sã simþim nici foame, nici sete, nici somn trupesc.
Sufletul umplut pînã sus, îndestulase ºi trupul nostru, în aºa fel încît el nu-ºi mai simþea
trebuinþele. Fiind copleºit de mulþumirea sufleteascã!
7 - Nu-i nici o nenorocire cã ucenicii nu înþeleg deocamdatã un cuvînt sau o lucrare a

Domnului, nu-i nici un rãu cã ei n-au putut înþelege imediat dintr-o vorbã adevãratã sau
dintr-o faptã.
- Nenorocirea este cã nu tac, cînd nu înþeleg.
Nenorocirea este cã ei încep sã zicã cu totul altceva decît este realitate.
Rãul este cã lucrurile pe care nu le cunosc ºi nu le pricep, încep sã le rãstãlmãceascã ºi
sã le interpreteze greºit ºi sã le zicã cum nu sînt.
8 - Lucrurile pe care nu le-am înþeles sau nu le-am vãzut bine - sã nu le zicem.

Sã aºteptãm pînã vom vedea bine adevãrul ca sã nu-l zicem greºit.
Sã nu rãstãlmãcim nici un lucru cãci aceasta este rãu ºi este ºi spre pierzarea noastrã
(2 Petru 3, 16) .
Cãci din aceasta vine un lung ºir de alte rele, pentru încã cine ºtie cîþi oameni!
9 - Cînd sufletele aºteaptã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi cînd ai ocazia sã li-L propovãduieºti,
lasã mîncarea.
Foloseºte prilejul ºi propovãduieºte-le Cuvîntul mîntuirii,
dupã aceea, apoi, ai tot timpul sã mãnînci!
10 - Cînd ai prilejul sã fi cu oameni ai lui Dumnezeu, pe care rar îi vezi sau poate n-ai
sã-i mai întîlneºti sau sã-i mai auzi niciodatã, iarãºi lasã-þi mîncarea.
ªi stai lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu tot timpul scurt pe care îl ai, cãci în curînd ei vor
pleca. Apoi vei tot avea vreme sã mãnînci.
11 - Cînd dupã timp îndelungat de aºteptare ºi de dor ai ajuns în sfîrºit clipa sã te

întîlneºti cu fraþii iubiþi ºi doriþi...
cînd ai bucuria rarã sau unicã a unei întîlniri dorite,
cînd ai harul sã auzi sau sã vezi ceva deosebit, atunci iarãºi lasã-þi mîncarea!
Bucurã-te de ceasul acela ºi fii atent la tot ce vei vedea ºi vei auzi.
Curînd vremea trece.
Curînd vor trebui sã plece cei iubiþi sau va trebui sã pleci tu...
Dupã aceea vei avea tot tipul sã mãnînci cît vrei.
12 - Dacã mergi la Hristos numai ca sã ai foloase pãmînteºti,

dacã mergi la adunare numai sã-þi saturi stomacul,
dacã umbli cu Domnul numai dupã pomeni ºi dupã afaceri,
dacã aºtepþi ºi cauþi numai slava deºartã sau hrana trufiei tale,
dacã nu dintr-o foame ºi sete lãuntricã umbli, vorbeºti ºi lucrezi - ci numai pentru cã aºa
afli un trai mai uºor ºi mai plin,
dacã mergi la adunare sau la biserica Domnului numai ca la o distracþie religioasã, fiindcã
nu poþi merge la alte distracþii,
- atunci sã ºtii cã tu eºti cea mai urîtã lipitoare pe trupul Evangheliei.
13 - Mulþi oameni nu-ºi ridicã ochii niciodatã în Sus.

nici cu admiraþie pentru minunatele lucrãri ale Domnului,
nici cu mulþumire ºi cu recunoºtinþã pentru darurile Sale,
nici cu cãinþã ºi rugãciune pentru pãcatele lor,
- aceºtia nu vãd niciodatã cerul deschis, ci numai pe cel închis spre Dumnezeu.
ªi cînd te ridici spre El.
14 - O, nu este o crizã a lucrãrii, dar este o crizã a lucrãtorilor. De lucru este pretutindeni,
suflete care sã asculte sînt, ocazii sînt, dar lucrãtori nu.
Moartea îi va afla pe mulþi, doar privind, fãrã sã fi lucrat nimic.
15 - Priviþi lumea gata pentru a primi ºi auzi Cuvîntul lui Dumnezeu.

Priviþi mulþimea coaptã pentru a fi seceratã de Cuvîntul Sfînt.
ªi sã nu vã gîndiþi cã încã nu-i vremea sã lucraþi!
Nu vã gîndiþi cã împrejurãrile nu sînt prielnice.
ªi nici cã mai aveþi timp, dupã ce veþi trece zilele acestea.
Holdele sînt gata acum. Fiþi ºi voi tot acum gata de ele.
16 - Binele îºi poartã ºi rãsplata lui în el însuºi.

Cel care se bucurã întîi de un bine, este chiar acela care îl face.
Înainte de a se bucura cel cãruia i l-ai fãcut, te bucuri tu care îl faci.
Faceþi un bine cuiva ºi veþi vedea dacã nu-i aºa!
Numai sã faceþi binele din toatã inima, fãrã nici un gînd de rãsplãtire, ºi veþi vedea.
17 - Sînt unii care pot sã primeascã platã aici... ºi totuºi sã n-aibã strînsã nici o roadã
dincolo.
Cãci plata o primeºte imediat ºi e o arvunã. Pe cînd rãsplata adicã roada, o strîngi numai
cînd ai terminat munca ºi ai dus grîul ales în grînarul Stãpînului.
18 - Întreabã-te cu grijã dacã tu seceri acum numai pentru platã sau ºi pentru roadã.
Cine nu secerã pentru roadã, ci numai pentru platã fireascã, adesea nu o aflã nici pe
aceasta.
19 - Nu-i invidiaþi pe cei care ostenindu-se mai mult ca voi ºi punîndu-ºi viaþa în
primejdie în fiecare zi mai mult ca voi,
- vi se pare cã primesc ºi ei o bucatã de pîine cu care îºi þin sufletul. ªi o hainã cu care
îºi învelesc goliciunea lor ºi a celor pe care îi au!
Invidia mãreºte totdeauna lucrurile!
Ceea ce primesc ei de fapt este nespus mai puþin decît i se pare geloziei ºi rãutãþii voastre!
ªi au nespus mai puþin decît ar merita. Voi aveþi nespus mai mult decît meritaþi.
20 - Sînteþi geloºi cã cei ce lucreazã primesc?

- Faceþi ºi voi aºa ca ei! Puneþi-vã ºi voi viaþa aºa în primejdie. ªi jertfiþi-vã aºa ºi voi.
Veþi vedea atunci ce vi se va da ºi vouã. Cît veþi primi ºi
voi.
Gî n d i þ i-vã: voi ce le-aþi dat? ca sã aveþi dreptul sã-i
judecaþi!
6 - Un semãnat neîntrerupt
1 - Lucrarea lui Dumnezeu este un semãnat ºi un seceriº neîntrerupt.

Ceea ce au semãnat alþii, secerãm noi. Iar ceea ce semãnãm noi, adesea vor veni alþii sã
secere.
Unii se trudesc ani de zile sã semene, dar adesea nu ajung sã culeagã nici un rod pentru
Hristos. Propovãduiesc ani de zile Cuvîntul într-un loc, dar nu vãd nici un suflet predat ºi
întors la Dumnezeu.
Iar altul e de-ajuns sã treacã o singurã datã pe acolo, ca sã secere cu uºurinþã mulþimea
de snopi pentru Hristos.
Noi toþi sîntem împreunã-lucrãtori.
2 - Nu te întrista dragã suflete semãnãtor dacã dupã ani îndelungaþi de muncã, nu ajungi
sã seceri nici un snop acolo unde ai trudit!
Poate slujba ta a fost numai sã semeni.
Ci bucurã-te cã în curînd Domnul va trimite un secerãtor al Sãu care va aduna snopi
binecuvîntaþi la Domnul, din ogorul pe care l-ai semãnat tu.
La rãsplãtire Domnul tãu ºtiind cã roadele acelea sînt ºi rezultatul ostenelilor tale
îndelungi, îþi va da o bunã rãsplãtire (1 Cor. 15, 38) .
Tu vei împãrþi roada cu fratele tãu care a secerat.
ªi amîndoi vã veþi bucura în acelaºi timp!
3 - Seceriºul este cel mai plãcut dintre toate lucrãrile la o holdã.

Culesul roadelor este cea mai plãcutã ºi cea mai fericitã dintre toate muncile la un ogor,
fiindcã atunci vezi cu ochii tãi rãsplata muncii pe care o faci.
Pipãi cu mîinile tale rodul ostenelilor depuse.
Primeºti îndatã ºi pe loc, plata lucrului fãcut!
4 - O, secerãtori binecuvîntaþi care alergaþi acum pe tot întinsul cîmpiilor prin lanuri ºi
ogoare atît de frumoase.
Voi seceraþi astãzi multe roade pentru Domnul. ªi bucuriile voastre se þin acum lanþ.
Dar vã rog sã nu uitaþi în bucuriile ºi în izbînzile voastre pe cei care s-au ostenit aici
întîi... ºi în osteneala cãrora voi aþi intrat.
Ca sã vã simþiþi pãrtaºi cu ei la aceiaºi rãsplatã.
Cine nu respectã pe înaintaºii care s-au ostenit acolo, acela nu respectã nici Adevãrul
pentru care au fãcut ei jertfe,
nici lucrarea în care s-au sfîrºit ei,
nici pe Hristos care i-a fãcut strãlucitori.
Cine poate sã treacã peste numele lor fãrã respect sau fãrã teamã, acela va cãlca aºa ºi
peste Lucrarea lui Dumnezeu fãcutã prin ei!
Un astfel de om, nu va avea urmaºi care sã-l respecte. Dar va avea pãcate care sã-l
blesteme veºnic.
6 - Nu uitaþi mormintele înaintaºilor voºtri.

Nu uitaþi numele lor.
Nu uitaþi cãrþile lor.
- Cãci uºor veþi uita apoi ºi ostenelile lor.
Domnul vã aduce aminte de toate aceste lucruri (Evrei 13, 7) .
7 - Aduceþi-vã aminte cã alþii s-au ostenit. Ei acum se odihnesc.

ªi voi aveþi datoria sã vã osteniþi acum, nu sã vã odihniþi. Acum nu-i vremea odihnei,
acum este vremea ostenelilor.
Va veni ºi în curînd ºi vremea odihnei. Atunci ºi voi vã veþi odihni.
Vã veþi odihni numai voi cei care v-aþi ostenit!
8 - Nu cumva tu te osteneºti numai pentru rãu?

- Nu cumva tu te osteneºti numai sã furi munca altora?
- Numai sã intri în ostenelile altora, sau sã bîrfeºti pe fraþii ostenitori?
- Numai sã iei de-a gata din adunãri ceea ce alþii au strîns la Domnul cu osteneli ºi jertfe
mari?
- Nu cumva eºti ºi tu numai un trîntor care nu se osteneºte decît sã mãnînce de-a gata
mierea strînsã de alþii?
9 - Cînd spune despre Hristos un om care a învãþat aceasta numai din cãrþi, care a fãcut
o ºcoalã, care a urmat pentru aceasta numai o pregãtire ºi care are pentru aceasta o platã,
oamenii ascultã...
- ascultã unii cu plãcere.
Alþii cu interes.
Cei mai mulþi însã cu nepãsare ºi plictisealã. ªi rãmîn numai cu atît.
De altfel nici vorbitorul nu pretinde mai mult decît sã fie ascultat cum vorbeºte. ªi cît
vorbeºte. ªi plãtit cît mai bine.
10 - Dar cînd spune despre Hristos un om, sau o femeie care pînã ieri oamenii ºtiau cã a
fost beþiv, un fumãtor, un stricat, o mincinoasã, o lacomã, o femeie lumeascã ºi rea, - iar
acum este un om nou,
cînd spune despre Hristos o femeie sau un om fãrã pregãtire ºi fãrã cunoºtinþe anume
pentru aceasta,
ºi mai ales cînd predica aceluia este mãrturisirea pãcatului sãu din trecut ºi mãrturisirea
schimbãrii sale fericite din prezent
- o atunci e cu totul altceva!
Atunci ascultãtorii rãmîn uimiþi ºi convinºi.
La cinci cuvinte de mãrturie a unui astfel de suflet se alarmeazã o cetate,
se trezeºte un sat întreg,
se miºcã o mulþime de oameni,
ºi se întorc cu grãmada suflete la Hristos.
Dragii mei, sã vã fie aceasta ceva de neuitat!
11 - Dacã vreþi sã aveþi rãsunet între oameni,

dacã vreþi sã treziþi pe alþii pentru Dumnezeu,
dacã vreþi sã-i scoateþi din pãcate ºi sã-i aduceþi pe alþii la Hristos,
- atunci nu predicaþi ci mãrturisiþi.
Spuneþi: Iatã ºi eu eram orb, umblam ca un orb, trãiam ca un orb, - dar Hristos mi-a dat
vederea ºi lumina...
Atunci vor veni ºi alþii sã te urmeze!
12 - Numai dacã stãrui de Hristos sã rãmînã la tine, este dovadã cã ai venit la El. ªi cã
L-ai cunoscut.
Numai dacã faci totul ca Domnul sã poatã rãmînea la tine, este dovada cã ai gustat bucuria
aflãrii Lui.
Numai dacã Hristos poate sã rãmînã statornic la tine, ai un folos din faptul cã ai venit la
El.
Altfel totul e zadarnic.
13 - Alþii au venit la Hristos într-un moment de entuziasm

sau dintr-o clipã de puternicã miºcare sufleteascã, la o stãruitoare chemare, sau la o
mãrturisire impresionantã.
Adicã au ieºit ºi ei puþin, din cetatea pierzãrii pînã la o fîntînã afarã din hotarul lor.
L-au vãzut de departe pe Hristos, sau poate chiar L-au ºi întîlnit de aproape
dar ei nu L-au chemat în casa lor, în inima ºi în viaþa lor!
Ci mai ales nu L-au oprit sã rãmînã la ei.
- Aceastã venire nu-i nimic.
Numai rãmînerea lui Hristos în voi, este ceva.
14 - Priveºte din nou ºi priveºte atent: Hristos e tot acolo, unde L-ai lãsat tu. Te aºteaptã
sã te întorci din nou la El.
Vin-o din nou...
Mai poþi încã sã te întorci ca sã fii salvat! Aleargã iarãºi ºi cazi, prãbuºindu-te în braþele
Lui ºi roagã-L plîngînd sã rãmînã la tine ºi sã rãmîi ºi tu la El.
Pe totdeauna.
15 - Cînd într-o problemã nu ai putut cãpãta de la alþii o încredinþare, cel mai bun lucru
este sã te apuci sã cercetezi tu însuþi sã afli adevãrul.
În toate lucrurile vieþii e bine sã mergi la sigur!
În toate problemele sã te încredinþezi bine de ceea ce primeºti,
- dar mai ales este necesar acest lucru în problema mîntuirii sufletului tãu!
16 - Auzirea nu-i de-ajuns. Cãci auzirea nu-i totdeauna ascultare.

Mulþi aud, dar puþini ascultã.
Mulþi aud cu urechile fãrã sã asculte cu inima.
Cine numai aude, fãrã a ºi asculta, - acela nu ºtie!
Cine nu ascultã cînd aude, acela nu va ajunge sã ºtie niciodatã.
ªi niciodatã nu va avea nici pricepere, nici cunoºtinþã, mai ales în lucrurile mîntuirii
sufleteºti. ªi în cunoaºterea lui Dumnezeu!
17 - Cine aude cu urechile lui ºi primeºte în mintea lui, cugetînd la Cuvîntul Domnului
cu tot dinadinsul, acela este cu neputinþã sã nu ajungã a ºti cã Isus Hristos este Mîntuitorul
Lumii!
Iar de aici ºi pînã la a afla cã El este Mîntuitorul tãu, nu mai este apoi decît un pas. Pasul
cel mai fericit.
18 - Dar pasul acesta, nespus de mulþi oameni nu-l mai fac niciodatã.
Cãci pe lîngã harul lui Dumnezeu se mai cere ºi voinþa inimii.
Iar inima omului, care este atît de înºelãtoare ºi de înºelatã, acest pas îl face cel mai greu
acest lucru.
ªi dacã nu-l face, tot ce ºtie omul, nu-i mai foloseºte decît la o ºi mai mare osîndã.
19 - Ce fericite clipe se trãiesc în locul unde toate sufletele sînt credincioase.

Iar prezenþa Mîntuitorului este puternicã ºi luminoasã în mijlocul lor.
Totdeauna clipele petrecute acolo sînt pline de bucurie ºi de binecuvîntare.
Iar amintirea lor umple totdeauna inima de înviorare ºi ochii de lacrimi.
Zilele acelea sînt aºa de scurte.
ªi trec aºa de repede,
- dar amintirea lor rãmîne neuitatã pentru toatã viaþa.
Preþuiþi aceste avuþii veºnice.
20 - Ce bine facem dacã atunci cînd Domnul vine la noi, lãsãm totul la o parte ca Maria
ºi stãm la picioarele Lui ascultîndu-L!
Cãci în curînd vine ziua sã plece.
ªi dupã aceea cine ºtie cînd va mai veni din nou. Sau dacã noi vom mai fi atunci!
O, vino Doamne Isuse.
Amin.
7 - Sfinþii din mijlocul nostru
1 - Într-o salã mare a unei facultãþi din oraºul C. existã o placã de marmurã în amintirea
unui profesor mort acum cîteva zeci de ani.
Pe aceastã placã scrie: “Aici a muncit 30 de ani profesorul R. fãrã sã se ºtie cã faþa lui
strãlucea...”
În tot timpul celor 30 de ani cît profesorul trãise ºi umblase muncind acolo, poate nimeni
nu i-a vãzut strãlucirea feþei sale.
Aceasta s-a vãzut numai cînd el nu mai era.
O, ce oameni minunaþi au trãit printre noi. Dar ce tîrziu vedem aceasta!
2 - Cu cîte feþe nu se petrece ºi astãzi mereu acelaºi lucru.

- Cîtã vreme trãiesc ºi învaþã, oamenii le vãd feþele negre, sau chinuite, sau îndurerate,
- ori se strãduiesc, sã le facã sã fie aºa.
- Numai pentru puþini oameni strãlucirea lor rãzbate prin vãlul care le înfãºoarã sufletul
luminos ºi aprins.
Dar ochii care vãd aceasta sînt foarte puþini,
iar aceºtia, ori sînt slabi, ori sînt muþi.
3 - Slujitorii lui Dumnezeu care strãlucesc cu adevãrat în Hristos, în mãsura în care îºi
dau seama de acest lucru, îºi acopãr ei înºiºi faþa... De teamã sã nu primeascã pentru ei, ceva
din ceea ce I se cuvine numai Domnului lor
(Exod 34, 35; Fapt. Ap. 14, 14-15; Apoc. 19, 10) .
Iar ceilalþi vãd strãlucirea lor sfîntã numai cînd nu le mai pot vedea faþa aceasta
pãmînteascã.
Fiindcã oamenii nu învaþã nimic din istorie, nici nu cautã sã ia exemple din trecut.
4 - Prorocii sînt oamenii lui Dumnezeu, mai de preþ decît toatã generaþia în care au trãit
sau trãiesc.
ªi uneori mai de preþ poate chiar decît întreg poporul din care s-au nãscut ºi în care sînt.
Iatã cã de nenumãrate generaþii de oameni - ºi chiar de popoare - nu se mai pomeneºte
nimic, dar de oamenii mari ai lui Dumnezeu, despre trimiºii Domnului care au strãlucit în
întunericul vremii lor ca niºte luceferi luminoºi, se va vorbi cît va fi grai omenesc pe pãmînt.
Dar totdeauna se va vorbi cu ruºine ºi cu revoltã, despre contemporanii lor, care în loc
sã-i urmeze cu admiraþie, i-au prigonit ºi i-au osîndit cu dispreþ.
5 - Pînã cînd îndelunga rãbdare milostivã a lui Dumnezeu, le va mai trimite vreun proroc,
oamenii se vor purta mereu tot aºa cu purtãtorii soliei cereºti.
Aºa s-au purtat cu prorocii (Luca 11, 47-51) .
Aºa s-au purtat cu Fiul lui Dumnezeu Însuºi (Ioan 1, 11) .
Aºa s-au purtat cu apostolii Domnului (1 Cor. 4, 9-13) .
Aºa s-au purtat cu sfinþii ºi martorii Bisericii, pînã azi (Evrei 11) .
Aºa s-au purtat ºi se poartã ºi în zilele noastre.
6 - Primiþi bine pe toþi oamenii lui Dumnezeu care vin în casã la voi sau în sat la voi.
Dar pe cei care n-au adãpost sau n-au familii unde sã fie mîngîiaþi iubiþi-i ºi primiþi-i ºi
mai bine.
Isus a zis: am fost strãin... ªi M-aþi primit!...
Eu eram ei.
7 - Dar cei care sînt alungaþi din pricina Domnului, care n-au locul lor ºi casa lor pe lume,
ºi care sînt prigoniþi pentru Evanghelia Sa, pe aceºtia primiþi-i ºi mai bine.
Isus a spus: cine îi primeºte pe ei, pe Mine Mã primeºte...
8 - Primiþi bine pe toþi trimiºii lui Dumnezeu! dar pe cei care au fãcut lucruri mari pentru
El, - primiþi-i ºi mai bine!
Cãci cine îi primeºte pe ei, vor fi primiþi cei mai dintîi, fiindcã ei, Îl primesc chiar pe El
(Matei 10, 40) .
9 - E foarte frumos cã voi aþi fãcut o nuntã la care aþi invitat ºi pe Isus.
Dar este ºi mai frumos dacã El poate reveni mereu ºi dupã aceea totdeauna în casa voastrã
cu bucurie, spre a Se odihni.
Este ºi mai bine dacã Domnul poate afla totdeauna o bunã primire în casa voastrã ºi sã
rãmînã în cãminul vostru.
Dacã poate sã rãmînã mereu, nu ca un strãin ºi cãlãtor la voi, ci ca un stãpîn iubit ºi
preþuit!
O, numai atunci este cu adevãrat bine.
10 - Faceþi aºa încît oricînd Hristos va trece prin satul vostru, casa voastrã sã fie ºtiutã
ºi cãutatã ca o casã a Lui.
Sã vinã acolo totdeauna El ºi sã poatã veni toþi ai Lui familiar ºi prietenos.
Sã fie primiþi cu cãldurã ºi cu bucurie.
Sã stea liniºtiþi ºi fãrã greutate la voi.
Sã fie adãpostiþi ºi îngrijiþi totdeauna cu iubire ºi plãcere sub acoperiºul vostru.
Apoi sã fie petrecuþi cu lacrimi ºi cu rugãciune cînd vor pleca...
11 - Altfel dacã nu va fi aºa, ci vor cãuta casa tot mai rar, ºi mai rar.
Iar odatã cu cel din urmã frate care vã va pãrãsi, vã va pãrãsi ºi Domnul ºi binecuvîntãrile
Lui,
pe totdeauna!...
12 - Durerea înfrînge totdeauna mîndria din om.

Bunãtatea Tatãlui Ceresc, nu trimite ºi nu îngãduie cu bucurie în viaþa oamenilor
necazurile ºi durerea.
Însã pentru mîntuirea sufletului sãu, omul trebuie uneori sã fie ºi cercetat de durere ºi de
întristare.
13 - Cînd este sãnãtos ºi îi merge bine, omul totdeauna este “ î m b r ã c a t ” . Este

“cineva” . E totdeauna o “autoritate” .
Cînd ajunge însã în durere ºi în primejdie, atunci e gol, e dezbrãcat de trufie, atunci
rãmîne numai om!
14 - Cînd omul e “autoritate” atunci n-are nici inimã, nici iubire, nici bunãtate, atunci nu
este om.
Acestea - gîndeºte el - nu se potrivesc la “titlu” . ªi adesea n-are nici creier, nici minte,
ca sã judece ce face. Cãci se închipuie supraom.
- Cînd însã ajunge “om” , atunci le are pe toate acestea.
Cînd durerea îl face sã se simtã om ºi el - atunci n-o mai considerã o înjosire rugãciunea
ºi lacrimile.
Revine adicã la ceea ce trebuia sã fie ºi el - la ceea ce trebuia sã rãmînã totdeauna, acela
care este un om ºi care are o minte sãnãtoasã.
15 - Nimic nu-l înalþã pe om mai mult ca smerenia ºi ca buna cuviinþã. Dupã cum nimic
nu-l înjoseºte mai mult ca trufia ºi ca nesimþirea.
16 - Omul mic cautã sã fie cît mai mare. Dar cel cu adevãrat mare va cãuta sã se arate
totdeauna mic.
Cine nu se smereºte el însuºi, pe acela îl înjoseºte Dumnezeu, care are totdeauna grijã de
aceasta, atunci cînd omul se aºteaptã mai puþin (Luca 14, 11) .
17 - Dragi pãrinþi amãrîþi... ai cãror copilaºi zac bolnavi, Dumnezeu vã iubeºte ºi de aceea
vã încearcã ( E v r e i 1 2 , 5 - 1 3 ) . Vã loveºte în locul cel mai dureros, ca sã vã trezeascã
din starea cea rea pe care poate o aveþi
ºi sã veniþi cu rugãciune ºi lacrimi la El.
Poate cã durerea vã va umili ºi vã va aduce la rugãciune, dacã bucuria n-a putut face cu
voi acest lucru.
Dacã veþi fi sinceri, Hristos va fi binevoitor!
18 - Dacã nu vedeþi - nu credeþi!

Bine! dar dupã ce vedeþi , de ce tot nu vreþi sã credeþi?
N-aþi vãzut voi oare atîtea semne ºi minuni?
Nu s-a petrecut aceasta cu voi chiar? Cu pãrinþii voºtri? Cu copiii voºtri, cu cei pe care îi iubiþi?
Nu vã aduceþi aminte deloc?
Voi n-aveþi dezvinovãþire dacã nu credeþi (Ioan 9, 41) .
Fiindcã multe izbãviri v-a dat Dumnezeu, multe rugãciuni v-a împlinit ºi multe minuni aþi
vãzut.
19 - Ce aþi fãcut pentru mîntuirea sufletului copiilor voºtri?

Poate copiii voºtri se aflã bolnavi ºi sînt departe de Domnul.
Ei nu pot sã vinã la Isus, sau nu vreau sã vinã la El.
Voi aveþi datoria sã vã duceþi pentru ei la Hristos ºi sã-L rugaþi fierbinte sã vinã El sã-i
vindece pe copiii voºtri!
20 - Aduceþi pe Hristos la copiii voºtri, pînã nu ajung la moarte.

Aduceþi pe Hristos rugîndu-vã fierbinte ºi neîncetat pentru ei.
Aduceþi-L prin Cuvîntul Sãu Biblia ºi prin cãrþile bune.
Aduceþi-L prin alþi tineri credincioºi,
prin adunãrile fãcute în familie,
prin cîntãri ºi lecturi plãcute ºi duhovniceºti.
Doamne, cînd vrei Tu

Doamne, cînd vrei Tu cum trece
lunga iarnã într-un ceas
ºi pustiul cum sfîrºeºte
într-un fericit popas,
ºi-ntristarea înnoptãrii
într-un rãsãrit plãcut
ºi-ndelunga despãrþire
într-un sfînt ºi scump sãrut!...
Doamne, cînd vrei Tu furtuna

trece ca un nor grãbit
iar în urmã totdeauna
soarele-i mai strãlucit
cînd vrei Tu se duce boala
lãsînd trupul sãnãtos
cînd vrei Tu - se duc vrãjmaºii
lãsînd sufletul voios.
Doamne, cînd vrei Tu - cum vine

de frumos tot ce-am dorit
cum învie dintr-o datã
tot ce ne credeam pierit
cum rãsare dintr-o datã
tot ce ne credeam uscat
... Doamne, fã-ne Tu sã credem
tot ce spui - cu-adevãrat.
8 - Adevãrata credinþã
1 - Credinþa care nu te face sã porneºti, nu-i credinþã.
Dacã tu cu adevãrat crezi în Hristos ºi în Cuvîntul Sãu,
dacã crezi în Evanghelia ºi Dumnezeirea Sa,
dacã crezi în Judecata ºi în rãsplata Lui,
- atunci neapãrat trebuie sã porneºti.
Sã porneºti pe calea întoarcerii din pãcate la Dumnezeu.
Sã porneºti pe calea cãinþei, înfrînãrii ºi mîntuirii
sã porneºti prin rugãciune, prin lacrimi, prin ascultare, prin binefaceri, prin iubire.
Sã porneºti acum, sã porneºti convins, sã porneºti voios.
Sã porneºti pentru tine, pentru ai tãi ºi pentru alþii.
2 - Pãrinte credincios, oare fiul tãu este sãnãtos sufleteºte?

Oare fiul tãu crede în Domnul ºi face el parte cu ascultare dintre fiii Domnului, - sau nu?
Dacã nu, ce faci tu mamã, ce faci tu tatãl lui, ce faceþi voi pentru el? Alergaþi voi oare la
Domnul stãruitor în rugãciune ºi aºteptînd cu rãbdare izbãvirea Lui, - sau nici nu vã pasã de
pierzarea fiului vostru?
3 - Cum puteþi voi pãrinþilor, sã mergeþi liniºtiþi pe cãile Domnului cînd fiul sau fica
voastrã merg pe cãile lui satana?
Sau nu cumva chiar voi îi gãtiþi ºi îi trimiteþi la acelaºi potop de desfrîu, la care aleargã
lumea pãcãtoºitã, ca sã fie ºi ei “ca lumea” ?
Nu vi-i groazã cã moartea la care îi trimiteþi pe ei vã va înghiþi ºi pe voi?
4 - Nu existã boalã mai grea ca pãcatul

ºi nu existã sãnãtate mai fericitã ca credinþa în Hristos!
Ferice de oricine scapã de boala pãcatului ºi se întãreºte în credinþã spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun rãului bine ºi desfrînãrii bucurie. Vai celor care în loc sã se fereascã
de focul pãcatului se joacã cu el.
Aceºtia mergînd la moarte, mai împing, sau mai duc ºi mai trag în pierzare ºi pe alþii...
unii chiar pe cei iubiþi ai lor. Pe fiii ºi pe fiicele lor.
5 - Nenumãrate sînt minunile rugãciunii.

Fiecare suflet care crede ºi se încrede în Domnul, dacã a trãit o viaþã de ascultare de
Dumnezeu ºi o viaþã de rugãciune, are atît de multe minuni vãzute în urma rugãciunii fierbinþi
înãlþate spre Dumnezeu, de cãtre el ºi de cãtre alþii cu credinþã pentru el,
Tu oare le-ai vãzut pe acestea?
6 - Nenumãrate sînt în viaþa noastrã primejdiile pe care le vedem ºi din care rugîndu-ne
sîntem ajutaþi ºi izbãviþi.
Dar mult mai multe sînt ocaziile cînd sîntem în cea mai mare primejdie ºi noi nici nu
bãgãm de seamã, nici nu vedem primejdia, decît mult mai tîrziu, sau poate niciodatã chiar,
cãci Dumnezeu chiar fãrã sã-I fi cerut ajutorul Sãu - ne-a izbãvit.
O, cît de nemãrginit de bun ºi de puternic este El.
7 - Vai, noi cei mai mulþi uitãm aºa de repede minunea pe care Domnul a fãcut-o cu noi
sau cu ai noºtri.
- ªi nu ne mai întoarcem sã-I mulþumim lui Dumnezeu dupã ce ne-am vindecat noi sau ai
noºtri.
Cîþi facem oare ca al zecelea lepros - ºi ce mulþi sîntem nerecunoscãtori ca cei nouã care
au uitat sã se întoarcã sã-I mulþumeascã Domnului dupã ce au fost vindecaþi.
Sã nu mai fie tot aºa!
8 - Lumea este un uriaº spital cu bolnavi care aºteaptã.

Cei ce aºteaptã în paturi aºteaptã uºurarea vindecãrii sau a morþii.
Cei ce zac în închisori aºteaptã seara sau dimineaþa.
O mîncare sau o minune.
O scãpare pe pãmînt, sau sub el.
Cei ce zac în rãtãcire, aºteaptã sã scape de ea.
Cei dispreþuiþi, sã se ridice,
cei vinovaþi osînda,
iar cei ce chinuiesc a se pãstra curaþi, Îl aºteaptã pe Hristos.
9 - Dumnezeu a iubit ºi iubeºte smerenia, cãci ea este sincerã, dupã cum a urît totdeauna
mîndria pentru cã aceasta este ºi fãþarnicã (Luca 18, 10-14) .
N-a fost vreodatã cineva care smerindu-se înaintea Domnului de pocãinþã sincerã ºi adîncã
sã nu fi fost vindecat. ªi sã nu fi fost izbãvit de El cu toatã graba ºi plinãtatea.
10 - N-a fost nimeni care venind la Domnul,

coborîndu-se înaintea Lui,
aplecîndu-se la Crucea Sa,
întorcîndu-se cu sinceritate,
ºi cerîndu-I cu credinþã ajutorul, - ºi totuºi vreodatã sã fie scos afarã cu mîinile goale,
ºi sã se fi rugat, sau sã fi plîns în zadar (Ioan 6, 37) .
11 - Vai de omul care are o singurã grijã, a spus cineva. ªi cît de adevãrat este lucrul
acesta!
Cã bolnavii au numai o singurã grijã: sã se vindece!
Cel închis are numai o singurã grijã: sã ajungã liber.
Cel ajuns în primejdie, o singurã grijã: sã scape.
Pãrinþii cu copii nenorociþi, o singurã grijã: sã li se vindece.
O singurã grijã dar ce grea este aceasta una! Toate celelalte la un loc, oricîte ar fi, nu sînt
atît de grele, ca aceasta una singurã.
Ferice de cel ce are grija lui Hristos.
12 - Existã în suferinþã ºi o pedeapsã, ca ºi o ispãºire (Ioan 40, 1-2) .

Pãcatele unor oameni sînt cunoscute ºi merg înainte la judecatã, spune Cuvîntul lui
Dumnezeu (1 Tim. 5, 24) . Acestea se ispãºesc aici pe pãmînt.
Ale unora merg pe urmã. Acestea se vor ispãºi acolo sub pãmînt.
Unii sînt pedepsiþi acum, ca sã nu fie osîndiþi ºi ei odatã cu lumea (1 Cor. 11, 32) .
Unii ispãºesc pãcatele altora (1 Cor. 1, 5-6; Col. 1, 24) .
Unii îºi ispãºesc pãcatele ºi aici ºi acolo.
E mult mai bine sã ne ferim de pãcat.
13 - Mai degrabã cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi!

Cãci nu existã nimic care sã nu trebuiascã sã fie ispãºit.
Ori aici, ori dincolo.
Ori ºi aici ºi dincolo.
Ori de voi, ori de alþii.
Ori ºi de voi ºi de alþii, pentru voi.
14 - Pãcatele dinainte de credinþã þi le-a iertat Tatãl cãci le-a ispãºit Hristos în locul tãu.
Cele de dupã credinþã þi le iartã Hristos, dar trebuie sã le ispãºeºti tu...
15 - Cãci nu este nici un singur pãcat care sã nu trebuiascã sã fie ispãºit, într-un fel. ªi
într-o zi.
Dacã pãcatul e uºor, atunci ºi ispãºirea va fi uºoarã.
Dar dacã pãcatul e greu ºi ispãºirea va fi grea.
16 - Tuturor celor care aveþi o mare dorinþã, Isus vã zice: Vreþi?

Vrei tu într-adevãr?
Vrei tu cu tot dinadinsul?
Vrei neapãrat?
Pentru cã de voinþa ta, atîrnã primirea lucrului dorit!
17 - Vrei sã te faci bolnav? - Vei ajunge sã fii!

Vrei sã te faci sãnãtos? - Dacã vrei puternic ºi cu credinþã, ºi aceasta este cu putinþã!
Cunoºti ºi tu atîtea cazuri!
Vrei sã faci rãul? Poþi sã-l faci ºi pe acesta. Pînã într-un loc ºi pînã într-o zi - desigur!
Vrei sã faci binele? - Dacã ai cuget curat ºi o voinþã puternicã, totdeauna vei reuºi!
18 - Totul depinde de voinþa ta.

De aceea eºti rãspunzãtor numai tu de tot ce se întîmplã ºi de toate urmãrile faptelor tale.
Atît faþã de oameni cît ºi faþã de Dumnezeu.
Hristos este lîngã tine ºi duios îþi îmbie binele. Viaþa, mîntuirea, slava ºi cununa,
întrebîndu-te: vrei?
Diavolul este la fel lîngã tine, îmbiindu-þi rãul, moartea, pierzarea, ruºinea ºi dispreþul
veºnic - ascunse sub un vãl de înºelãtoare dulceaþã. ªi obraznic te îmbie - vrei?
- Iar tu alegi.
Alegi liber,
alegi zilnic,
alegi conºtient,
alegi nesilit,
alegi pe totdeauna.
ªi în veac vei rãmîne cu ceea ce singur þi-ai ales acum.
19 - Ai o mamã sau un tatã,

ai un soþ sau o soþie,
ai vreun copil iubit sau vreun prieten adevãrat?
- Pînã unde merge sufletul iubit cu tine, ºi cît cunoaºte el din tainele tale cele mai grele
ºi mai adînci?
Cîte lucruri încã nu þi le-ai spus fiinþei iubite ºi nici nu le vei putea spune nimic odatã!
- Nici ei, nici nimãnui pe pãmînt.
Fiindcã simþi cã nu te-ar putea înþelege. Ori nu te-ar mai putea iubi.
20 - Tainele sînt totdeauna ori ele prea grele, ori oamenii sînt prea slabi! Nu le pot purta.
Vezi cu durere cît de aproape este hotarul pînã la care te pot însoþi chiar ºi cei mai iubiþi
ai tãi, în tainele sufletului tãu.
O, Doamne Isuse însoþeºte-ne Tu.
Amin.
9 - Marele nostru Binefãcãtor
1 - Numai Isus Hristos, Mîntuitorul ºi Dumnezeul tãu, care ºtie toatã viaþa ta ºi cunoaºte
toate pãcatele tale, - cãci El le-a ispãºit, -
numai El Singur, te poate înþelege. Numai Lui poþi sã-i spui totul ºi fãrã nici o teamã.
O, ce Prieten Bun ne este El.
2 - Crede cã Isus este lîngã tine, ºi vei simþi cã este.

Vino la El ºi vei simþi cã te învãluie cald în iubirea ºi braþele Sale.
Cere-I iertare ºi vei simþi cã þi-a dãruit-o.
Dã-i inima ta ºi vei simþi cã þi-o primeºte.
Predã-te lui Hristos cu credinþã, cerîndu-I naºterea din nou, apoi rãmîi lîngã El cu iubire
neschimbatã.
Slujeºte-L cu nãdejde toatã viaþa ta,
- ºi vei simþi cã eºti înfiat de Dumnezeu.
3 - Fiindcã aþi renunþat la toate acum pentru Hristos, le veþi primi pe toate ºi pe totdeauna
prin El.
Dar cine n-are pe Hristos e cea mai nefericitã fiinþã de pe faþa pãmîntului.
Acum o vãd numai unii, mîine o vor vedea aceasta cu toþii.
4 - Sãnãtos este numai acela care poate purta poveri.

- Povara rãbdãrii, povara pagubei, povara jignirii.
- Povara Crucii, povara Evangheliei, adicã povara lui Hristos.
Pot totul în Hristos - a spus sf. Pavel (Filip. 4, 13) .
Într-adevãr, în Hristos poþi.
Numai în El poþi.
5 - Cînd nu eºti în Hristos atunci nu poþi purta greu (Ioan 15, 5) .

Deci dacã nu poþi, înseamnã cã nu eºti în El. Cãci dacã ai fi, ai fi sãnãtos deplin.
- Adicã ai putea purta totul.
6 - Viaþa sfîntã pretinsã de Hristos, propovãduitã de apostolii Sãi, trãitã de primii creºtini
ºi apãratã de Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, a devenit în mijlocul acestui fel de lume o excepþie
batjocoritã ºi huiduitã.
Cît de îngrozitor s-au falsificat lucrurile. ªi totuºi aproape nimãnui nu i se pare îngrozitor.
7 - Apostolii ºi Sf. Pãrinþi au fost sãraci, curaþi ºi darnici.

Aºa ne-au învãþat ei sã trãim ºi noi în Biserica Domnului.
Dar cei care s-au ocupat de lucruri necinstite, au adus în lume ura, nu faþã de ei, ci faþã
de Evanghelie ºi faþã de Bisericã prin purtãrile lor.
Ce blestem este acesta pentru cei vinovaþi de el.
8 - Creºtinismul este Hristos, nu necinstiþii care s-au strecurat în creºtinism ºi în Biserica

Sa.
Evanghelia este luminã ºi binefacere, nu obscurantism ºi superstiþie ºi înapoiere.
Biserica este curãþie, dragoste ºi cãldurã în unitate, nu afacerism, simbrie, fãþãrnicie ºi
sectarism.
Oamenii trebuie sã ajungã sã vadã ºi sã facã deosebirea.
Iar cei nelegiuiþi ori sã-ºi schimbe viaþa, ori sã plece din Bisericã!
Cerul n-are numai atîtea stele cîte se vãd.
Nici Biserica adevãratã numai atîþia luptãtori cîþi par.
9 - Ce mare pãcat este frica!

Frica este unul din pãcatele cele mai grele împotriva credinþei ºi a iubirii.
Frica te duce la lepãdarea de credinþã ºi la trãdarea iubirii lui Hristos.
Frica te face sã-þi pierzi legãmîntul ºi sã-þi pierzi mîntuirea.
Frica te face sã-þi vinzi binefãcãtorul ºi fraþii.
Frica te face sã calci porunca Domnului ºi sã pãrãseºti calea Lui.
Frica îþi sugrumã conºtiinþa, îþi ucide bucuria, îþi otrãveºte toatã pacea vieþii ºi cãminului.
Îþi întunecã mintea, îþi întunecã sufletul ºi îþi nimiceºte adunarea.
Frica îþi pierde viaþa întreagã ºi pe totdeauna (Apoc. 21, 8) .
Nu fiþi fricoºi voi pe care vã apãrã Hristos Biruitorul, de cine aþi putea sã vã temeþi?
10 - O, suflete, nu fii fricos niciodatã. Niciunde. ªi în faþa nimãnui! Cere-I putere

Domnului - ºi ai curaj! Totdeauna în Numele Lui ºi în slujba Lui - trebuie sã ai cel mai mare
curaj.
Teme-te numai de un singur duºman: pãcatul!
de o singurã nenorocire: pãcatul,
de o singurã osîndã: pãcatul,
ºi apoi de nimic altceva sã nu te mai temi niciodatã!
11 - Nu trebuie sã uiþi niciodatã un lucru: cine te întreabã.

Nu ce te întreabã ºi ce-þi vorbeºte cineva, ci cine te întreabã: cine îþi vorbeºte!
Cã dacã te uiþi la ce te întreabã un om, de cele mai multe ori nu vei fi atent ºi nu-i vei da
nici o importanþã, cãci zici: a, niºte lucruri de nimic!...
Dar dacã te uiþi atent cine este omul care vine la tine sau la care te duci tu sã te
întrebe, - ochii þi se vor deschide mai cu grijã ºi gura þi se va închide mai cu cumpãtare.
Cãci mintea îþi va fi mai atentã.
12 - Cît de vinovat este oricine se foloseºte de un suflet slab ºi fricos, ca sã-l sileascã a
face lucruri care pe urmã îl nefericesc ºi îl degradeazã pe toatã viaþa lui. Acel care face din
om o zdreanþã netrebnicã. Vrednic de scîrba ºi de dispreþul celorlalþi oameni pe totdeauna
adicã un pîrîtor ºi o iscoadã.
Omul cãzut într-o astfel de stare, nu mai e om. A ajuns fãrã nici o demnitate, mai jos decît
orice tîrîtoare.
Este degradat ºi în proprii sãi ochi ºi rãmîne pe totdeauna cea mai nefericitã creaturã de
pe lume...
13 - Omul care ºi-a pãtat conºtiinþa ºi s-a compromis ajungînd un vînzãtor netrebnic ºi-a
terfelit cinstea ºi-a murdãrit ºi cugetul ºi caracterul sãu de om fãcîndu-se pîrîºul altor semeni
ai sãi.
- Omul acela nu mai este om, ci demon ori viperã.
Creatura asta, dacã totuºi mai are o cît de micã parte de conºtiinþã treazã în el, se va simþi
cea mai chinuitã fiinþã. Cea mai nefericitã, cea mai osînditã ºi mai nenorocitã creaturã de pe
faþa pãmîntului.
O rîmã sau o broascã vor fi mai fericite decît el.
14 - Nu folosi puterea pe care o ai momentan, spre a ucide sufletul oamenilor, în numele

nici unui principiu. Cãci e de o mie de ori mai cumplit decît le-ai ucide trupul lor.
ªi tu vei cãdea odatã în Mîinile Viului Dumnezeu. Fii sigur de asta. ªi vei vedea atunci
ce îngrozitor va fi sã rãspunzi în faþa Lui pentru silirea conºtiinþei cuiva. ªi pentru nimicirea
unicului bun al fiecãrui om: personalitatea sa, caracterul sãu, cinstea sa
(Evrei 10, 31) .
Aceastã crimã este cea mai cumplitã ispãºire dintre toate crimele.
15 - Faþã de unele suflete rele, Dumnezeu Îºi mai aratã încã odatã marea bunãtate, într-o
supremã ºi ultimã dovadã de iubire.
Dacã nici aceasta nu-i salveazã, aceste suflete sînt pierdute pe vecii vecilor.
16 - Cine nu iubeºte pe nimeni, nici nu meritã sã aibã pe nimeni.

Cine n-a ajutat ºi n-a mîngîiat nici un suflet, nici el nu va avea nici un ajutor ºi nici o
mîngîiere, cînd va avea cea mai mare nevoie.
Cãci fiecare trebuie sã secere ceea ce a semãnat,
ºi sã i se mãsoare cu mãsura cu care a dat ºi el altora.
17 - Nimenea dintre noi nu face altuia rãul pe care îl face, ci numai lui însuºi ºi-l face.
Dupã cum nici binele pe care îl face cuiva, nu-l face altuia, ci numai lui însuºi.
Îºi primeºte fiecare din Mîna lui Dumnezeu, ceea ce a dat ºi altora. Întocmai ceea ce
meritã.
Cãci Dumnezeu este drept în toate cãile Sale ºi fãrã de vinã în toate judecãþile Sale
(Ps. 175, 17) .
Fiecare trebuie sã ispãºeascã dupã cum a pãcãtuit
ºi sã capete bunãvoinþa pe care a dat-o.
Cine udã pe altul va fi udat ºi el (Prov. 11, 25) .
Dar cine arde pe altul, va fi ºi el ars.
18 - Oamenii nu iubesc pe Adevãratul Dumnezeu ci forma Evangheliei, exteriorul

credinþei.
Acesta este falsul dumnezeu la care se închinã astãzi oamenii.
Cînd Adevãratul Dumnezeu S-a ridicat sã nimiceascã pe acest fals dumnezeu al lumii,
oamenii L-au rãstignit pe Cel Adevãrat, spre a-l apãra pe celãlalt, pe cel fals.
L-a omorît pe Hristos pentru Sabat. Pentru Lege pe Dãtãtorul Legii. ªi pentru superstiþii
pe Dumnezeu.
19 - Lumea nu vrea adevãrul, ci închipuirea adevãrului.

Nu vrea miezul, ci coaja, sau nici atît.
Nu vrea Harul, ci Legea.
Nu pe Hristos, ci forma de evlavie a unor crezuri.
Pentru a salva cele ce se vãd, sînt gata sã ucidã totul ce nu se vede. Atît în inimile lor,
cît ºi ale altora.
Iudeii au omorît pe Hristos, pentru a-ºi salva Sabatul.
20 - Prejudecãþile luptã împotriva lui Hristos oriunde se iveºte El, ºi trãirea Lui. Pentru
cã oriunde pãtrunde El, Hristos luptã cu prejudecãþile care au ajuns un nou dumnezeu pentru
oameni. Luînd pe nedrept locul Celui Viu ºi Adevãrat.
Toate aceste lucruri, Hristos trebuie sã ªi le subordoneze. Sã le coboare la picioarele Sale.
Adicã la locul lor.
ªi sã ridice mai presus de toate Slava Tatãlui Sfînt.
10 - Pãcatul, izvorul rãului
1 - Unde domneºte pãcatul, toate lucrurile sînt rãsturnate. Acolo ceea ce trebuie sã fie
înãlþat este dispreþuit. Dar ceea ce trebuie sã fie jos, se gãseºte deasupra.
Numai cînd vine Hristos se face ordine ºi rînduialã într-un loc.
2 - Oameni învechiþi în rãtãcirile vinovate se gãsesc oriunde.

ªi ei sînt gata sã omoare oricînd pe oricine pentru ele chiar ºi pe Hristos, din inimile lor
ºi ale altora.
Fãrã nici o ezitare ºi fãrã nici o întîrziere.
Unii Îl omoarã pentru sabat,
alþii pentru botez,
alþii pentru vorbirea în limbi,
alþii pentru împãrãþia de o mie de ani,
alþii pentru stilul vechi,
alþii pentru minuni,
alþii pentru alte superstiþii ºi obiceiuri.
Cãci uriaºul cel negru al formalismului necredincios, este cel mai grozav duºman al
credinþei vii ºi al unitãþii Bisericii vii.
3 - Nu existã pe pãmînt nimic mai pãgubitor ºi mai vrednic de osîndã ca o fiinþã care nu
lucreazã, trãind în pãcatul leneviei,
care are pricepere ºi putere, dar nu lucreazã nimic folositor,
care cheamã ºi trãieºte din binefacerile cerului ºi ale pãmîntului, dar nu produce nimic,
nici pentru cer, nici pentru pãmînt.
Cînd tot ce are pe pãmînt viaþã, ºi tot ce nu este blestemat de Dumnezeu, lucreazã ºi
rodeºte ceva bun, leneºul singur nu face decît rãu.
4 - Priviþi Natura! - Ce este oare fãrã rost ºi fãrã muncã în miºcarea de rotaþie de la orice
rãsãrit spre orice rãsãrit? De la o primãvarã spre o altã primãvarã? De la un rod spre alt rod?
De la o viaþã spre alta?
Este o neîncetatã lucrare în tot ce se vede, sau nu se vede.
De la cea mai micã fiinþã pînã la cel mai necuprins Sistem, - absolut toate cu ascultare
ºi cu o rînduialã desãvîrºitã lucreazã ºi se miºcã mereu.
În toate acestea, viaþa ºi miºcarea tuturor este Dumnezeul Veºnic Pretutindeni, Prezent
ºi Puternic ºi Iubitor.
5 - Tu fiinþã omeneascã, oricare ai fi ºi oriunde ai fi, ai fost creat numai pentru a lucra
binele ºi pentru a aduce partea ta de rod. Spre a face ceea ce este frumos ºi folositor pe lume,
sã fie ºi mai frumos ºi mai folositor. Mai bine. ªi mai mult, din partea ta.
Unit cu Hristos poþi face binele.
Rupt de El, poþi face numai rãul ºi pãcatul.
6 - Faci rãul ºi pãcatul chiar ºi atunci cînd nu faci nimic.

Fiindcã omul care nu face nimic bun, este un om care furã ºi înºalã, adicã face rãul.
Furã ºi timpul ºi aerul ºi lumina ºi pîinea ºi locul pe care stã, fãrã sã lucreze nimic.
ªi înºalã pe Dumnezeu ºi pe oamenii Sãi, luînd din munca acestora pe degeaba. Fãrã a
face el nimic.
Leneºule, toate cîte sînt pe lumea asta te osîndesc. Toate fac ceva. Pînã ºi o rîmã se miºcã.
Numai tu nu lucrezi nimic, decît pãcat.
7 - Hristos a venit sã dezlege totul din lanþurile pãcatului, ale morþii ºi ale diavolului.
Toatã lucrarea lui Hristos este de a dezlega.
El a dezlegat de la început lumina de întuneric,
cerul de pãmînt,
uscatul de ape,
binele de rãu,
neprihãnirea de pãcat,
viaþa de moarte.
El a dezlegat legãturile pãcatului în care zãcea omenirea cãzutã.
El a dezlegat neputinþele noastre (Luca 13, 16) .
El a legat pe satana ºi ne-a dezlegat pe noi
(Matei 12, 29; Luca 10, 19; Evrei 2, 14-15) .
De aceea toate puterile rãului s-au unit totdeauna ca sã lupte împotriva Lui, cãci Hristos
este Cãpetenia Biruitorilor ºarpelui. A ºarpelui ce umblã mereu numai ca sã lege sufletele
oamenilor.
8 - Dintre toþi vrãjmaºii libertãþii omeneºti, cei care Îl urãsc mai necruþãtor pe Hristos,
sînt cei care au interesul ca sufletele sã fie legate ºi robite.
Cei care au interesul exploatãrii sufletului. ªi avantajele dezbinãrii ºi robirii duhovniceºti.
Cei care au interesul ca oamenii sã nu fie dezlegaþi din ceea ce odatã a fost statornicit prin
ºiretenie ºi pãstrat prin apãsare ºi minciunã.
Cei care au interesul ca sistemul lor de exploatare sã nu se prãbuºeascã.
Întreaga lor existenþã fiind clãditã numai pe aceasta, ei ar rãmîne atunci ai nimãnui. De
aceea ei urãsc pe Hristos Eliberatorul.
9 - În locul sabatului, Mîntuitorul a adus odihna Lui (Matei 11, 29) .

În locul odihnei trecãtoare, El a adus pentru toþi cîþi vin la El odihna veºnicã a iubirii, a
credinþei, a împãcãrii cu Tatãl (Evrei 4, 5-11) .
Odihna netulburatã a unirii omului cu Izvorul Veºnic al Odihnei. Pacea sufletului numai
în aceasta odihnã este desãvîrºitã.
10 - Pentru ca sufletul sã iasã la soare, trebuie sã-i fie luat opaiþul la care încã mai
orbecãieºte.
Numai atunci omule dezlegat deplin, cînd Hristos îi rupe ºi legãturile îngustimii
confesionaliste în care este legat de mîndria ºi egoismul celor obiºnuiþi sã nu se supunã
nimãnui, ci numai sã comande tuturor.
11 - Dupã cum calculat face Hristos miºcarea de rotaþie a nopþii ºi a zilei, a iernii ºi a
verii, a soarelui ºi a stelelor, cu precizie de miimi de secundã, - aºa este ºi va fi El în toate.
Toate evenimentele vin exact la timpul lor rînduit de Dumnezeu ºi nimic din ce se
întîmplã nu este întîmplãtor.
Totul este aºa, nu pentru cã oamenii vor sã fie aºa ci pentru cã Domnul vrea sã fie aºa.
Puteþi fi încredinþaþi voi toþi cei care trãiþi pe pãmînt, cã aºa este. Fie cã vreþi, fie cã nu
vreþi sã credeþi acum în existenþa lui Dumnezeu, - fiþi încredinþaþi de acest adevãr, prin
lucrãrile Lui.
12 - Dacã Isus Hristos S-a fãcut deopotrivã cu Dumnezeu, este pentru cã El era ºi este
Dumnezeu într-adevãr.
ªi dacã este într-adevãr Dumnezeu, El fãcînd ispãºirea pãcatelor noastre, fiþi siguri cã ele
sînt chiar ispãºite.
13 - Unitatea dintre Tatãl ºi Fiul fiind desãvîrºitã, Fiul are aceeaºi putere ca ºi Tatãl.
Tot ce se supune Fiului ºi se face pentru Fiul, Tatãlui I se supune ºi Lui I se face.
Toþi cei care Îl adorã pe Tatãl, Îl adorã pe Hristos,
ºi oricine tãgãduieºte pe Hristos, Îl tãgãduieºte pe Dumnezeu.
Tatãl ºi Fiul sînt nu numai Una ci Unul.
14 - Tatãl dã viaþã ºi Fiul dã viaþã precum ºi Duhul Sfînt dã viaþã.

Tatãl lucreazã, Fiul lucreazã precum ºi Duhul lucreazã (Fap. Ap. 13, 2-4) .
Dar pentru cã Tatãl a dat totul în Mîinile Fiului, numai aceia care cred în Numele Fiului
au totul, în El (Colos. 1, 15-20) .
Iar cei care n-au pe Fiul, nu pot avea nici pe Tatãl (1 Ioan 2, 23) . Aceasta este o
tainã ºi un adevãr în care este toatã mîntuirea pentru oricine o crede.
15 - Privind munþii, sau privind marea,

privind furtuna zbuciumatã sau seninul liniºtit,
privind cerul încãrcat cu stele sau cîmpul încãrcat cu minuni,
- numai din puþinul pe care îl putem vedea ºi cuprinde din toate acestea, toatã fiinþa
noastrã se umple de uimire ºi de admiraþie,
de respect ºi de evlavie faþã de Dumnezeu.
Faþã de Acela care le-a gîndit atît de desãvîrºit
ºi le-a creat atît de frumos.
16 - Existã o alegere datoritã harului (Rom. 11, 6) .

Dar aceastã alegere a venit în urma cunoaºterii de cãtre Domnul, pentru aceia pe care i-a
ºtiut mai dinainte... Cãci pe aceia i-a hotãrît El sã fie asemenea Chipului Fiului Sãu, fiindcã
dupã cum cunoaºte toate lucrurile viitoare, El i-a ºtiut pe toþi oamenii viitori.
17 - ªi acelora care au primit credinþa Lui le-a fãgãduit El viaþa. ªi vrea sã le-o dea.
Pentru cã i-a cunoscut mai dinainte, cã atunci cînd vor afla despre viaþa aceasta, ei vor
primi-o cu bucurie ºi o vor preþui cu adevãrat.
Acesta este singurul criteriu al alegerii ºi nu predestinaþia.
18 - Numai acela poate judeca drept pe altul, care a fost judecat cîndva el însuºi pe
nedrept.
Numai acela trebuie sã judece, care cunoaºte osînda nevinovatã.
ªi numai acela are dreptul sã judece, care are o inimã plinã de iubire ºi de milã. Adicã
Dumnezeu. ªi cei ca El.
Oricine nu-i iubeºte pe toþi, nu trebuie sã judece niciodatã pe nimeni.
19 - Numai cel care iubeºte poate judeca simþit ºi cu înþelepciune.

Toþi ceilalþi judecã cu patimã sau cu nepãsare.
Judecã fãrã inimã sau fãrã judecatã.
20 - O, dacã toþi judecãtorii de pe lume are trece ei înºiºi întîi ca Hristos prin toate
judecãþile lor nedrepte, înainte de a ajunge ei ca sã judece pe alþii.
Dacã ar trece ºi ei prin bãtãi, prin închisori,
prin batjocuri ºi prin foamete,
prin mizerie ºi chinuri, prin care fac ei sã treacã alþii,
- pentru a cunoaºte din experienþa lor personalã, cum se trãieºte acolo unde ei aruncã
zilnic mii ºi mii de oameni,
pe zeci ºi zeci de ani,
cu atîta uºurinþã prin sentinþele lor.
Abia atunci am avea judecãtori drepþi.
11 - Nu judecaþi nedrept
1 - Dacã inima care judecã s-ar cutremura rostind o sentinþã, atunci n-ar fi sentinþe
nedrepte,
nici nu s-ar mai chinui acolo oameni nevinovaþi,
nici n-ar fi atîtea lacrimi nevinovate care sã cearã pedeapsã,
nici atîta sînge nevinovat care sã cearã rãzbunare,
nici atîtea fãrãdelegi care sã cearã blestem,
nici atîtea vieþi îngropate de tinere în iad, toate cerînd osîndã asupra celor care se fac
vinovaþi de aceste nedreptãþi,
- dacã inima care judecã s-ar cutremura.
2 - Fie prin cuvîntul, fie prin tãcerea lor, toþi oamenii judecã pe alþii.
Poate aceia care tac cînd trebuie sã vorbeascã, sau vorbesc cînd trebuie sã tacã, fac cea
mai rea judecatã.
Sau fac ce nu trebuie sã facã, sau spun ce nu trebuie sã spunã...
ªi cu ce judecatã judecaþi, cu aceea veþi fi judecaþi voi înºivã.
3 - ... Voi toþi cei care sãvîrºiþi urîciuni împreunã lui Dumnezeu sau împotriva celor
nevinovaþi sau neajutoraþi,
- sã ºtiþi cã Cel ce vã va judeca pentru toate acestea este Dumnezeu, Fiul, care a fost
mereu junghiat ºi strãpuns de fãrãdelegile voastre, El suferã pentru strãpunºii Lui ºi îi va
rãzbuna asupra tuturor celor ce i-au strãpuns.
4 - Ferice de aceia care se judecã totdeauna pe ei înºiºi, ca sã nu judece deloc pe alþii,

oricît ar fi fost ei judecaþi ºi osîndiþi de alþii.
Cãci numai aceºtia nu vor fi judecaþi (Matei 7, 11) .
5 - Datoria de cinstire faþã de Domnul nostru Isus Hristos este asemenea datoriei de
cinstire faþã de Tatãl.
Fiind Una în lucrare, Tatãl ºi Fiul, Una sînt ºi în Persoanã.
ªi oricine pãcãtuieºte împotriva Fiului, pãcãtuieºte în acelaºi timp împotriva Tatãlui. Va
fi judecat ºi osîndit la fel.
6 - Ce uimitor de fericit va fi pentru noi harul revelaþiei Dumnezeieºti, cînd Adevãrul pe

care noi acum Îl bãnuim,
ºi I ne închinãm prin credinþa inimii
- ne va ridica pînã la cuprinderea Lui ºi cu toatã priceperea minþii.
Cu toatã recunoºtinþa vom mulþumi atunci pentru credinþa de astãzi.
7 - Nu auzirea cu plãcere ºi primirea cu bucurie numai,

- ci ascultarea cu împlinire ºi credinþa cu statornicie, are fãgãduinþa vieþii veºnice!
Fiindcã mulþi au auzit cu plãcere ºi au primit cu bucurie în inima lor Cuvîntul lui Hristos,
ca sãmînþa cãzutã în loc pietros,
dar n-au adus nici un rod pentru Dumnezeu.
8 - Într-un fel este bucuria fãgãduinþei.

ªi cu totul altfel trebuie sã fie bucuria primirii.
Într-un fel ne bucurãm acum prin nãdejde
dar cînd va sosi vremea sã primim cu adevãrat harul care ni-l va aduce arãtarea lui
Hristos, - bucuria noastrã va fi negrãitã ºi strãlucitã (1 Petru 1, 8) .
ªi abia atunci va fi deplinã.
9 - Prin Hristos puteþi privi plini de liniºte ºi de îndrãznealã apropierea morþii. ªi venirea
Judecãþii.
Puteþi sã vã apropiaþi plini de pace de capãtul vieþii ºi de capãtul plecãrii,
voi nu veþi mai vedea Judecata, dacã aþi umblat cu toatã sfinþenia ºi credinþa în ascultarea
de Hristos Domnul nostru Preaiubit.
Nici o fricã sã nu vã înfioare ºi nici o teamã sã nu vã tulbure lumina feþei ºi a inimii
niciodatã.
Tot ce vã aºteaptã va fi numai fericit pentru voi ºi în viaþã ºi în moarte.
ªi pe pãmînt ºi în ceruri.
ªi pe drumul dintre acestea douã.
10 - Vine un ceas cînd orice mort aude.

Cînd fiecãrui mort i se strigã.
Cînd fiecãrui suflet pãcãtos, personal i se adreseazã Hristos, îi strigã Hristos, îl cheamã
Hristos.
Tu ai fost mort, dar ºi ceasul tãu a sosit (Colos. 2, 13) .
Poate a sosit demult, sau poate a sosit chiar acum.
Poate ai auzit demult chemarea lui Dumnezeu ºi tot nu te-ai întors încã...
Acum este ceasul sã te întorci. Vino!
11 - Oamenii pot sã cerceteze tot ceea ce cade sub simþurile lor fizice sau sufleteºti.
Pot sã cunoascã multe din aceste lucruri,
dar puþine pot sã explice convingãtor ºi adevãrat.
Una din minunile pe care oamenii le-au cercetat mereu ºi pe care o tot cerceteazã, o
constatã fãrã a putea explica, este viaþa. Originea, miºcarea ºi puterea vieþii.
Cum a apãrut viaþa în lume?
Ce este ea în sine
ºi care este izvorul ei?
- Asta încã nimeni în afarã de Hristos n-a mai îndrãznit sã spunã cã ºtie sigur.
Fiindcã El este Viaþa.
Viaþa de orice fel.
12 - În Hristos erau! În El era viaþa noastrã înainte de a fi.

În Hristos era viaþa noastrã ºi nu numai a noastrã ci ºi a tuturor copiilor Sãi credincioºi.
Viaþa întregii Sale Biserici vii cãci Hristos are viaþa în Sine ºi o dã cui vrea.
În El era ºi viaþa noastrã duhovniceascã pe care o simþim acum în noi. ªi care o trãim mai
puternic ºi mai din plin chiar decît viaþa ºi miºcarea astalaltã trupeascã. ªi toate gîndurile
noastre noi, erau în El (Colos. 1, 16) .
Nu ºtim noi oare cã atunci cînd avem pãrtãºie cu Hristos simþim atît de puternicã trãirea
aceasta în noi, asemenea fiorului care ne pãtrunde prin tot trupul, la atingerea unui fir
curentat?
13 - O, noi ºtim cã Hristos are viaþa în Sine! Cãci ºtim cã noi eram morþi înainte de a ne
atinge El. Iar El ne-a înviat.
ªtim cã noi, ca ºi tot ce este cu cît stãm în El, sîntem vii.
ªtim, fiindcã tot ce a izvorît din Hristos este viu ºi roditor.
ªi numai aceasta este aºa.
14 - Iatã Arta din Hristos ºi despre El, de mii de ani aceastã artã trãieºte ºi formeazã
gloria ºi fiorul Artei.
Hristos este tot tezaurul omenirii ºi tot ceea ce geniile lumii au putut crea mai de preþ, mai
durabil, mai mãreþ ºi mai frumos, este ºi rãmîne arta creºtinã.
15 - Priviþi Literatura ºi Muzica... Nimic pe lume nu a mai putut atinge strãlucirea ºi

frumuseþea acelora care s-au scris despre Hristos ºi pentru El.
16 - Nimic pe lume nu se va mai ridica niciodatã nu sã le întreacã, dar nici mãcar sã se

poatã apropia de valoarea, de frumuseþea ºi de trãinicia celor izvorîte din Hristos Domnul
nostru.
Pentru cine oare s-a mai scris vreodatã atît de sublim, ca lui Isus Hristos?
Ce opere ar mai putea sã înfrunte oare atîtea veacuri, atîtea furii, atîtea prãbuºiri - ºi
totuºi sã rãmînã atît de vii, de proaspete, de actuale, ca acelea în care este Hristos ºi Viaþa
din El?
17 - O, neputincioase majestãþi ºi biete ideologii lumeºti...

Ce nimicuri sînteþi voi. ªi ce jalnice sînt forþele voastre cu care vreþi sã-L biruiþi voi pe
Hristos!
El, Coloana ºi Stînca veacurilor veºnice va supravieþui tuturor mîinilor voastre.
Strãlucitor ºi Puternic, El va rãmîne veºnic Forþa ºi Lumina întregii creaþiuni, izvorul
nesecat ºi mereu nou, a tot ceea ce este viu ºi ne rãmîne viu în vecii vecilor
(Apoc. 1, 18) .
Cãci Hristos are viaþa în El Însuºi!
ªi Una cu Tatãl fiind El, este Izvorul ºi Puterea oricãrei vieþi.
18 - Nimeni nu-i poate înþelege pe oameni, dacã nu-i om.

Nimenea nu-i poate nici ajuta,
nici judeca drept,
nici avea milã de ei,
nici a-i iubi pe oameni, - dacã nu-i om.
Trebuie sã fie cineva om, ca sã poatã avea rãbdare, bunãtate ºi liniºte pentru oameni,
ca sã-i poatã judeca drept ºi cu milã pe oameni.
De aceea Fiului I s-a dat puterea sã judece, fiindcã este Fiu al Omului. El era Omul!
19 - Hristos este Omul cel mai adînc om.

El a suferit cel mai adînc ca om.
El a simþit ºi a iubit cel mai adînc ca om.
El cunoaºte ºi inima omului ºi luptele ei.
El cunoaºte ºi puterea ispitelor ºi puterea înfrînãrii omului.
ªi de aceea poate sã judece cãci are puterea sã Se punã deplin pe Sine, dupã cum S-a ºi
pus, în starea celui judecat.
20 - Nu vã miraþi: vine ceasul cînd toþi cei din morminte vor auzi glasul lui Isus Hristos.
Cît de buimãciþi vor sãri din somn atunci cînd se vor auzi strigaþi atît de puternic ºi pe
numele lor, fiecare acei care se vor fi culcat pe pãmînt crezînd cã totul s-a sfîrºit odatã cu
ultima bãtaie a inimii lor!
Cît de îngroziþi se vor trezi privind la dezlãnþuirea înfricoºãtoarei mînii a lui Dumnezeu,
acei ce au dispreþuit-o în viaþa aceasta pe pãmînt.
Întoarce-mã Doamne
Întoarce-mã Doamne de unde-am plecat

cãci iatã-aduc verde ce dus-am uscat
fã-mi zare mai albã ºi cer mai senin
cãci pîn-la izbîndã un pas e, ºi vin.
Deschide-mi Stãpîne intrarea de Har

cãci rodu-i strîns dulce din locul amar
ºi pîn-la pãºirea pe pragul înalt
mai am doar o treaptã - mai trebuie-un salt.
Mai lasã Isuse, - de unde m-am dus

sã-mi scapete noaptea în soarele dus
sfîrºeascã-se lucrul în timpul rãmas
ºi pîn-la odihnã mai fie un pas.
Primeºte-mã Doamne în casa ce-mi dai

cã alb îmi e pãrul odatã bãlai
ºi-aproape-i de capãt rãzboiul purtat
mai am spre izbîndã o luptã de dat.
Aºteaptã-mã Doamne o clipã ºi vin

o lacrimã încã ºi vasul mi-e plin
o brazdã am încã ºi grîul mi-e strîns
iar pîn-la cîntare - o clipã de plîns.
12 - Primirea lui Hristos
1 - Existã un singur rãu: lepãdarea de Hristos (Ioan 3, 36) .

Toate celelalte rele de pe lume, de orice fel, vin din acesta.
ªi Judecata va sta numai în acest singur lucru: dacã oamenii L-au primit pe Hristos. Sau
dacã nu L-au primit (Matei 25, 35-46) .
2 - Pentru cei care L-au primit pe Hristos, chiar acest lucru este un merit atît de mare încît
le-a acoperit toate pãcatele.
Pentru cei care nu L-au primit pe Domnul, acest singur lucru este un pãcat atît de mare
încît le-a acoperit toate meritele.
3 - Chiar dacã milioane ºi milioane multe de ani ar fi sã treacã dupã moartea ta, pînã va
veni Ziua Judecãþii,
chiar dacã ºi orice amintire despre tine se va fi uitat,
chiar dacã nici cruce, nici iarbã nu vei mai avea pe mormîntul tãu,
ºi chiar dacã ai fost îngropat în fundul apelor mãrilor,
sau chiar dacã ai fost mîncat de fiarele sãlbatice,
ori chiar dacã ai fost prefãcut în cenuºã de flãcãri,
ºi chiar dacã trupul tãu a fost mãcinat ºi nimicit de vremi ºi de viermi,
- Tu totuºi nu eºti nimicit. Pentru cã nimic nu se pierde, ci numai se transformã.
4 - Materia ta existã. S-a transformat odatã, se va mai transforma ºi a doua oarã.

Materia fiecãrui om care a trãit vreodatã pe pãmîntul acesta existã ºi Dumnezeu o ºtie.
Moartea nu este o nimicire, ci este o trecere în altã existenþã.
La Înviere va fi numai rechemarea ta la aceastã existenþã, prin puterea lui Dumnezeu care
stãpîneºte ºi legile vieþii ºi ale morþii.
5 - În pãmîntul pe care calci tu acum existã, transformatã, materia din care a fost poate
cîndva trupul lui Abel sau al lui Adam sau a lui Noe.
Al lui Avraam sau Isac,
al lui Moise, David, Isaia, Pavel, Ioan, Petru, Maria, Suzana sau Marta...
al mamei tale, al copilului tãu, al soþiei tale sau al soþului tãu, sau al altora...
La glasul puternic al Domnului, la strigãtul Lui, toþi cei care zac chiar ºi de mii de ani în
toatã pulberea pãmîntului ºi peste care au arat plugarii ºi au trecut paºii, toþi împreunã cu noi,
care vom fi adormit în Hristos,
- Vom învia odatã,
într-o clipealã din ochi,
în trupul cel slãvit,
pentru viaþa veºnicã (1 Tesal. 4, 16) .
În trupul de materie spiritualizatã.
6 - ªi tot aºa existã Cain, Core, Datan, Iuda, Pilat, Caiafa, Dima, Diotref, Alexandru,
Neron, Iulian...
Glasul înfricoºãtor îi va trezi ºi îi va readuna ºi pe ei într-un corp nemuritor, pentru ca
sufletul lor care a pãcãtuit sã ºi ispãºeascã tot împreunã cu trupul prin care au ºi pãcãtuit...
Cãci e drept ca sufletul sã ispãºeascã împreunã cu trupul sãu pãcatul pe care împreunã
l-au sãvîrºit.
Iar apoi urmîndu-le poruncile sau pilda aceleaºi pãcate le-au sãvîrºit apoi ºi alþii.
7 - Dacã tu L-ai primit pe Hristos în viaþa ta ºi în inima ta, atunci tu poþi sã te bucuri în
liniºte ºi sã adormi în pace, n-ai de ce sã te mai temi nici de moarte ºi nici de Judecatã.
Dar dacã nu L-ai primit încã pe Hristos ca Mîntuitor al tãu, primeºte-L chiar acum,
vino la El chiar azi.
Ca sã nu mergi mîine la Judecata lui Dumnezeu ºi la osînda diavolului.
Ci sã mergi la viaþa ºi fericirea veºnicã a lui Dumnezeu.
8 - Cine cautã întotdeauna sã-ºi facã numai voia sa, acela nu judecã drept niciodatã.
Drept judecã numai acela care cautã sã facã nu voia sa ci voia Tatãlui.
Iar voia Tatãlui ceresc este ca nimeni sã nu piarã (Ioan 6, 39) , ci sã vinã la Hristos.
Drept judecã numai acela care cautã sã nu se piardã nici un suflet din bisericã
nici un mãdular din trup
nici un frate sau sorã din adunare,
nici un prilej pentru mîntuire,
ci toþi sã fie cîºtigaþi pentru Hristos.
9 - Drept judecã numai omul acela care nu-ºi cautã foloasele sale ci totdeauna numai
foloasele lui Dumnezeu ºi ale de-aproapelui.
Care nu-ºi cautã dreptul sãu, ci dreptatea lui Dumnezeu ºi a de-aproapelui, în primul rînd.
Care nu cautã sã-ºi impunã niciodatã voinþa sa ci doreºte sã se facã numai voia cea
paºnicã ºi bunã a lui Dumnezeu ºi a cauzei Lui pe pãmînt.
10 - Orice viaþã de om este o mãrturie, o afirmare, o dovedire despre o existenþã:

despre existenþa lui Dumnezeu,
despre existenþa diavolului
sau numai despre existenþa unui individ, care umbreºte pãmîntul ºi-l murdãreºte degeaba.
11 - Cele mai multe din fiinþele care trãiesc pe faþa pãmîntului sînt numai o mãrturie
puternicã despre existenþa diavolului ºi despre lucrarea lui fioroasã.
Nu este nevoie sã-l vezi pe diavolul însuºi... ajunge doar sã te uiþi la urmele lui prin lume,
printre oameni ºi prin ei.
Ajunge sã priveºti dovezile lui îngrozitoare din cei mai mulþi oameni ºi uºor te poþi
încredinþa de fioroasa existenþã a diavolului care le provoacã toate acestea.
Dupã cum vãzînd oile sfîºiate ºi turma rãvãºitã, - uºor poþi ºti cã lupul a fãcut asta, chiar
dacã nu l-ai vãzut.
12 - Ce mãrturii zdrobitoare ºi zdrobite, de existenþa diavolului sînt beþivii, hoþii,

criminalii, desfrînaþii, clevetitorii, invidioºii, lacomii, mincinoºii - ºi toate celelalte nefericite
astfel de creaturi,
apoi dezbinãrile, rãtãcirile de la credinþã, cãderile din harul lui Dumnezeu - ºi toate
victimele acestora,
apoi ce urme blestemate ale existenþei diavolului ºi a lucrãrilor lui prin lume, sînt:
exploatãrile nemiloase, tiraniile, rãzboaiele, crimele, rãtãcirile de la adevãr, ura împotriva lui
Hristos, dispreþuirea Cuvîntului ºi voii lui Dumnezeu, certurile eretice - ºi toate cele care sînt
asemenea acestora,
ce om cu judecatã sãnãtoasã, privind acestea - s-ar mai putea îndoi de existenþa
diavolului?
13 - Sînt destule fiinþe omeneºti pe lume a cãror existenþã nu dovedeºte despre nimic
altceva decît despre zadarnica lor existenþã.
Nu se ocupã de nimic ºi nu-i preocupã nimic afarã de ei înºiºi.
Nu sînt nici buni niciodatã
nici reci, nici în clocot
nici nu stricã nici nu dreg nimic
dacã sînt de faþã nu-i observi. Dacã nu sînt, nu le simþi lipsa.
Dacã vin, nu te bucuri, dacã pleacã nu te întristezi
cu ei sau fãrã ei e totuna.
Nimeni n-a avut nici un folos cã au trãit ºi ei pe pãmînt ºi nici o pagubã cã au murit.
Ei au mãrturisit doar despre ei înºiºi, ºi-au trecut prin lume fãrã sã lase nici o amintire,
nici un bine, nici un regret.
Ca ºi cum n-ar fi existat.
14 - Dar oamenii cei binecuvîntaþi prin care viaþa ºi cuvîntul lor sînt o puternicã mãrturie
despre existenþa ºi harul lui Hristos - sînt puþini pe pãmînt.
Ei spun: noi trãim, pentru cã Hristos trãieºte.
Tot ce avem noi este dovada dragostei, puterii, bunãtãþii ºi milei lui Hristos Domnul ºi
Mîntuitorul nostru Iubit.
ªi doar aceºtia trãiesc spre fericirea semenilor lor.
15 - Tu despre cine mãrturiseºti? A cui existenþã o dovedeºti prin viaþa ºi faptele tale?
a lui Hristos?
a lui satana,
sau numai a umbrei tale?
16 - Nu ce mãrturiseºti tu despre tine are cu adevãrat valoare. Nimeni nu poate fi un

judecãtor drept în propria sa cauzã.
Ceea ce spune despre tine Dumnezeu,
semenii tãi,
conºtiinþa ta
ºi faptele tale,
- aceea este adevãrata mãrturie despre tine. ªi singura care are valoare.
17 - Ori la care v-aþi duce, toate temeliile lumii vã vor mãrturisi tot despre Adevãr, - adicã
despre Hristos.
Duceþi-vã la Istorie: - Istoria vã va mãrturisi tot despre El.
Duceþi-vã la Moise, la profeþi, la toate vîrfurile omenirii - oricare vã vor îndruma spre El,
direct sau indirect.
ªi Astronomia ºi Arheologia ºi Chimia ºi Anatomia, pe oricare aþi vrea sã le întrebaþi,
toate ºi fiecare vã vor mãrturisi despre Hristos - numai dacã veþi ºti sã înþelegeþi mãrturisirea
lor.
Toatã adevãrata ªtiinþã, în esenþa ei, este o mãrturisire puternicã despre Adevãr, adicã
despre Hristos. Nimic nu poate fi explicat convingãtor pînã la urmã, fãrã El.
18 - ªi Arta ºi Literatura ºi Muzica adevãratã - ºi tot ce aþi întreba din ce este adevãrat
iar nu artificial, vã va mãrturisi despre Hristos.
Fiindcã n-a fost niciodatã vreun geniu adevãrat pe pãmînt care sã fi conceput ceva mãreþ,
bun, folositor ºi durabil, fãrã a fi mãrturisit direct sau indirect, cã aceasta este revelaþia lui
Isus Hristos.
19 - ªi gîndurile din noi - ºi simþirile inimii noastre, adeveresc despre Hristos, - fiindcã
tot ce este bun în noi vine numai de la El.
Numai noi ºtim cît de goi sîntem cînd nu ne trimite El din Duhul Sãu inspiraþia Sa ori
bucuria ºi lumina Lui.
Cu toþii ºtim cã numai din Hristos ne poate veni înviorarea ori puterea de neexplicat, care
ne cuprinde umplînd fiinþa noastrã întreagã.
Iatã cei care nu-L au pe El, nu cunosc nimic din toate acestea.
20 - Dumnezeu nu are nevoie de bunãvoinþa oamenilor, n-are nevoie sã-i linguºeascã pe

oameni pentru a le cãpãta bunãvoinþa lor sau mãrturia lor îngîmfatã ºi pretenþioasã.
Pentru cã n-are nevoie de favorurile nici unuia din oameni.
Domnul nostru Isus Hristos doreºte ca mãrturiile care se depun pentru El ºi despre El sã
izvorascã din niºte inimi pline de o smeritã dragoste fierbinte
ºi din niºte conºtiinþe curate pãtrunse de Adevãr.
El vrea sã vadã cã noi ne dãm seama cã El ne face nouã cel mai mare har cînd ne
învredniceºte ca sã-L slujim.
Nu noi Îi facem Lui un favor prin asta. Ci El ne face nouã.
13 - Mãrturisirea noastrã
1 - Cînd spunem în cuvinte ca acestea: eu pun muzica în slujba Domnului,

sau: eu pun averea sau talentul meu pentru El,
ºi cînd mai ales le spunem cu o gurã largã,
- aceasta este nu o mãrturie despre Domnul ci o îngîmfatã mãrturie despre mîndria din
inima noastrã goalã.
Este dovadã cã nu Domnul Se foloseºte de noi spre slava Sa, ci noi umblãm folosindu-ne
de El în interesul nostru vinovat ºi pãcãtos.
Cã nu Lucrarea Domnului cîºtigã în urma noastrã ci noi umblãm dupã cîºtig în urma ei.
2 - De o astfel de muzicã, de o astfel de artã, de o astfel de bunãvoinþã a noastrã, nu are

nevoie Dumnezeu,
nici nu o primeºte
nici nu o binecuvînteazã
nici nu o recunoaºte.
Dacã aºa este atitudinea noastrã, putem sã cîntãm îngereºte,
putem sã predicãm genial, putem sã scriem uimitor
putem sã facem cîtã paradã credem de aceste calitãþi,
- toate vor fi doar o aramã sunãtoare ºi un þambal zîngãnitor, strãluciri false ºi poleialã
neroditoare.
Folositoare nouã poate, - dar nu lui Dumnezeu.
3 - Nu cît mãrturisim noi despre Hristos are însemnãtate în primul rînd, ci cît mãrturiseºte
El despre noi!
El nu are nevoie de mãrturia noastrã, dar noi avem o veºnicã nevoie de mãrturisirea Lui.
De aceea sã nu ne îngîmfãm niciodatã cu nimic, cãci chiar dacã noi am avea ceva care ne
face mai deosebiþi faþã de alþii, nu e meritul nostru ci este darul lui Dumnezeu.
4 - Umblarea la ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu,

mergerea la bisericã sau la adunãrile duhovniceºti,
- nu trebuie sã ajungã niciodatã pentru noi numai prilejuri de veselie chiar duhovniceºti,
ci de trãire vie ºi folositoare pentru Hristos ºi pentru semeni.
5 - Cine umblã în felul acesta cîºtigã o comoarã care nu i se va lua niciodatã

(Luca 10, 42)
nici cînd i se ia libertatea,
nici cînd i se ia adunarea,
nici cînd i se închide biserica,
nici cînd i se rãpeºte averea ºi viaþa chiar.
6 - Dar cine umblã numai sã se veseleascã, sã se bucure ºi sã se distreze la adunãrile

Domnului, acela în curînd fãrã distracþie nu mai poate trãi.
De aceea cînd va fi închisã biserica sa, sau va fi opritã adunarea sa, el fãrã nici o teamã
de cãlcarea Cuvîntului va fi gata sã-ºi uite legãmîntul, sã-ºi pãrãseascã adunarea ºi fraþii, sã-ºi
lepede credinþa ºi învãþãtura pe care a avut-o ºi prin care a venit la Hristos, - ºi va merge
grãbit oriunde, numai “sã se bucure” ... sã se veseleascã, sã se distreze mai departe.
Cãci el nu poate fãrã astea, dar poate fãrã Hristos.
7 - Cel ce vrea numai sã se veseleascã, fãrã o trãire adîncã în Hristos, ºi vrea sã cînte ºi
sã se distreze, - indiferent unde, - indiferent cu cine,
indiferent cu ce preþ.
- Dumnezeu sã aibã milã de acele suflete duse de vînturi, ºi sã le trezeascã din uºurãtatea
lor.
Cãci ele sînt ca pleava luatã de vînturi ºi dusã cînd aici cînd colo, pînã la foc
(Ps. 1, 4) .
8 - Dar nu-i nevoie neapãrat ca cineva sã cunoascã ºtiinþa ºi arta ca sã afle dovezi despre
Hristos.
- Lucrãrile pe care Hristos le face neîncetat ºi pretutindeni, vorbesc ele însele despre El,
fiecãrui om, prin toate simþurile fiinþei lui.
Biblia spune: “Fiindcã tot ce se poate cunoaºte despre Dumnezeu le este descoperit în ei
înºiºi. Pentru cã le-a fost arãtat de Dumnezeu. Aºa cã nimeni nu se poate dezvinovãþi”
(Rom. 1, 19-20) .
9 - Priviþi cerul înstelat al nopþii ºi-ascultaþi... Cerurile spun slava lui Dumnezeu ºi
întinderea lor vesteºte lucrarea Mîinilor Lui (Ps. 19, 1) .
Priviþi dealurile înverzite ºi cîmpiile roditoare...
Marea întinsã, furtuna dezlãnþuitã, pãdurile vuind, izvorul nesecat, florile colorate,
pãsãrile hrãnite de El în gheþuri.
Da, totul, mãrturiseºte despre El (Ps. 19, 4) .
10 - Priviþi lucrãrile pe care le face Domnul Hristos în viaþa celor care cred în El ºi trãiesc
dupã Voia Lui!...
Priviþi cum orbii vãd, ºchiopii umblã, surzii aud, morþii înviazã (Matei 11, 5-6) .
Orbii pãcatului care n-aveau un drum curat,
ori cei fãrã auzul duhovnicesc,
ºi cei ce zãceau ca morþi în fãrãdelegile lor,
au devenit oameni noi, buni, iertãtori, înfrînaþi, rãbdãtori, blînzi, dornici dupã sfinþire,
vrednici de încredere... numai fiindcã au ascultat de Mîntuitorul Hristos. ªi au vrut sã urmeze
voia Lui.
Iatã ce uriaºe transformãri sînt acestea. Nimeni pe lume nu-i în stare sã le facã afarã de Hristos.
Iar El le face zilnic ºi minunat în faþa fiecãruia din noi.
11 - Cînd lumina Dumnezeiascã se coboarã peste o viaþã nãscînd-o din nou, aceastã
luminã descoperã sufletului lucruri pe lîngã care înainte ani de zile trecu pînã sã le vadã.
ªi adevãruri pe care ani de zile le-auzise fãrã sã le înþeleagã.
12 - Celui care vrea sã creadã, îi ajunge o singurã mãrturie. Restul îl face cugetul lui curat
ºi ajutorul Duhului Sfînt.
Celui care nu vrea sã creadã nu-i sînt de-ajuns, nici de folos, mii de dovezi. Cugetul lui
necurat, conºtiinþa lui pervertitã sau sugrumatã, mintea lui stricatã ºi rea, îl va despãrþi tot
mai adînc de Domnul (Evrei 3, 12) .
13 - Din lipsa de credinþã vine lipsa de putere, lipsa de virtute, lipsa de stãruinþã, lipsa
de voinþã, lipsa de iubire.
Toate aceste daruri cereºti vin numai din pãrtãºia cu Hristos. ªi prin aceastã pãrtãºie.
Pãrtãºia cu Hristos vine prin Cuvîntul Sãu. ªi prin Duhul Sfînt.
De aceea este adevãratã vorba care zice sã nu te încrezi în omul care nu se încrede în
Hristos. Pentru cã el neavînd credinþã, nu poate avea nici cuvînt.
14 - Oamenii citesc multe cãrþi ºi cerceteazã multe lucruri bune. ªi bine fac. Cãci le sînt
folositoare pentru viaþa aceasta:
Omul care nu citeºte ºi nu adînceºte ceea ce este nou ºi folositor, este ca o fîntînã a cãrei
apã nu se mai primeneºte deloc.
Este ca unul care nu ºi-ar mai primeni îmbrãcãmintea sa ºi nu ºi-ar mai spãla faþa.
15 - Viaþa merge înainte.

Totul se înnoieºte ºi se primeneºte mereu,
cãci nimic nu poate sta pe loc.
Iar omul trebuie sã aibã ochii mereu deschiºi la ceea ce se petrece în jurul sãu, pentru a
fi folositor ºi alor sãi ºi altora. Ca sã nu se rupã de viaþã ºi de semenii sãi, ajungînd
nefolositor.
Pentru aceasta omul trebuie sã cerceteze ºi sã cunoascã, însuºindu-ºi totdeauna ceea ce
este mai bun.
16 - Cine ºtie mai mult face mai mult.

Iar cine poate mai mult, e cel mai necesar, mai folositor, mai vrednic, mai bun dintre noi.
Însã pentru aflarea vieþii veºnice
ºi pentru a fi folositor lui Dumnezeu ºi sufletelor, numai citirea, cercetarea ºi cunoaºterea
unei singure cãrþi poate ajuta: Cunoaºterea Scripturii.
17 - Cine vrea sã ajungã doctor, trebuie sã cerceteze ºi sã înveþe medicina. Dacã va avea
stãruinþã ºi pricepere, va ajunge s-o cunoascã.
Cine vrea sã ajungã cîntãreþ, trebuie sã cerceteze ºi sã înveþe muzica. Dacã va avea
rãbdare ºi talent, muncind, va ajunge sã fie ceva.
Cine vrea sã ajungã meseriaº, trebuie sã cerceteze meseria. Dacã va fi priceput, sãnãtos
ºi harnic, va ajunge s-o aibã.
Dar cine vrea sã ajungã un copil al lui Dumnezeu, trebuie sã cerceteze Scripturile. Fãrã
cunoaºterea lor nu este viaþã veºnicã.
18 - Cercetaþi Scripturile nu pentru a gãsi în ele contradicþii: ci Adevãrul. Atunci nu veþi

gãsi contradicþiile ci numai Adevãrul.
Cercetaþi Scripturile nu cu necredinþã ºi nu cu dispreþ. Cãci atunci nu veþi gãsi în ele
nimic de dispreþuit ci totul de crezut.
19 - Cercetaþi Scripturile nu pentru a gãsi în ele temeiuri sectare ºi cãi de dezbinare, de

certuri religioase ºi confesionaliste, nici aflarea evenimentelor lumeºti.
Nici adeverirea presupunerilor voastre strãine de viaþa Duhului Sfînt ºi a gîndului lui Dumnezeu.
Cãci aceasta nu vã va face altceva decît împovãrarea ºi mai mare a cugetului vostru cu
pãcatul dispreþuirii Cuvîntului lui Dumnezeu.
Toþi cei care cerceteazã Scripturile cu astfel de dorinþe ºi de gînduri nu vor afla în ele
decît osîndã.
20 - Cercetaþi Scripturile pentru a gãsi în ele viaþa veºnicã.

Cercetaþi-le ca sã-L aflaþi în ele pe Hristos, ascuns în chip tainic sub fiecare cuvînt,
ºi în înþelesul fiecãrei slove,
de la cea dintîi carte a Bibliei Sfinte ºi pînã la cea din urmã.
Cãci din toate Scripturile se ridicã ºi se încheagã Strãlucita Fãpturã a lui Isus în care
Dumnezeu, Tatãl nostru al tuturor a pus totul pentru noi toþi.
ªi pentru viaþa aceasta ºi pentru viaþa noastrã veºnicã.
Toate acestea sînt în Hristos. Iar El poate fi aflat numai prin ascultarea de Cuvîntul Sãu.
Toþi cîþi L-au cãutat cu credinþã ºi smerenie, Acolo L-au aflat!
El nu S-a suit
Isus n-a suit pe munte

El a coborît pe el
- ce nemãsuratã cale
pîn-la omenescul fel
ce nespusã umilire
pîn-la noi atît de jos
- cu ce veºnicã iubire
S-a plecat spre noi Hristos!
Isus n-a suit pe Cruce

El a coborît pe ea
- cît e de la Tronul Slavei
pîn-la starea noastrã rea!
Cît e de la strãlucire
pîn-la iadu-ntunecos!
cu ce veºnicã iubire
ne-a cãutat pe noi Hristos!
Isus n-a suit la ceruri

El a fost în cer mereu
El ªi-a prelungit Fiinþa
pentru noi din Dumnezeu
spre-a ne ridica din fire
pîn-la Duhul Sãu frumos
- cu ce veºnicã iubire
ne-a dorit pe noi Hristos.
14 - Urmarea adevãratã a lui Isus
1 - Împlinind cu rîvnã în datoriile confesiunii voastre,

puteþi fi niºte foarte lãudaþi membrii ai confesiunii din care faceþi parte, dar cu toate
acestea totuºi voi se poate sã nu vreþi sã veniþi ºi sã-L urmaþi cu adevãrat niciodatã pe Isus.
2 - Dacã îngãduiþi cu plãcere sau fãrã împotrivire duhurile de partidã,

dacã priviþi cu nepãsare ºi fãrã control în învãþãtura strãinã,
dacã puteþi gãsi comoditate oriunde
ºi puteþi sã vã bucuraþi cu oricine,
- atunci asta înseamnã cã voi nu aveþi o învãþãturã limpede
nici o credinþã statornicã
ºi nici o frãþietate adevãratã,
ºi în felul acesta voi nu aveþi o familie duhovniceascã, sînteþi ai tuturor ºi ai nimãnui.
3 - Dînd crezare oricãrui nou venit,

ºi fãcîndu-vã inima han de poposire pentru toþi drumeþii ºi flecarii care n-au loc statornic
nicãieri,
ºi pentru toate ideile rãtãcite ºi rãtãcitoare, care umblã de colo-colo ca vîntul nestatornic
desigur cã veþi ajunge sã vã împãcaþi cu orice grozãvie.
Dar toate acestea vã vor osîndi pe voi ºi mai mult în Ziua Judecãþii!
4 - Dacã nu veniþi la Hristos, este numai pentru cã nu vreþi sã veniþi la El. Cãci dacã aþi
vrea, nimic pe lume nu v-ar putea opri.
ªi nimic pe lume nu v-ar putea liniºti inima decît aflarea lui Hristos printr-o adîncã ºi
statornicã naºtere din nou, între ai Lui ºi ai voºtri.
5 - Tot ce dã lumea, lumea ºi ia.

Tot ce vine din lume, în lume ºi rãmîne.
Tot ce înalþã lumea tot lumea poate ºi prãbuºi.
Acestea sînt ºi vor fi în veci strãine de Hristos.
Hristos n-a vrut sã primeascã nici pentru Sine ºi nici pentru Biserica Sa vie, slava
omeneascã. O slavã ca aceea ce o dã lumea, o slavã care atrage privirile ºi admiraþia
omeneascã ºi care rãmîne numai cu atît
o slavã care piere odatã cu întrebuinþarea ei, ºi care þine numai cît umbra zilei, ºi cît hîrtia
ziarului pe care a fost publicatã ieri.
Domnul Isus a respins o astfel de publicitate ieftinã, ca pe o ispitã josnicã ºi umilitoare
a satanei, venitã de la datina oamenilor, încã de la început (Matei 4, 8-10) .
Aºa sã facem ºi noi.
6 - Lumea nu-ºi cruþã slava cînd e vorba de cei care umblã sã i-o afle, dînd pentru ea
preþul cerut de lume, adicã de satana.
Dupã cum nu-ºi cruþã lumea nici ocara pentru cei care dispreþuiesc slava ei.
7 - Credem cu tãrie cã dacã lumea rãsplãteºte pe ai ei, atît de mult, cu atît mai mãreþ ºi
mai darnic va rãsplãti Domnul pe acei care au umblat dupã slava Lui.
Ferice de cei ce cred ºi umblã dupã asta.
8 - Alege mai bine lipsurile ºi suferinþa lîngã Hristos, mai degrab ºi mai bucuros decît
avantajele ºi publicitatea din partea lumii fãrã El.
Mai bine sã nu porþi în lume nici o cununã decît sã porþi cununi primite în schimbul
sufletului tãu.
9 - Nu dori sã primeºti nici o rãsplatã din mîinile care strãpung pe Hristos Domnul tãu.
ªi nici o laudã de la buzele care Îl batjocoresc pe Domnul tãu,
cãci aceasta ar fi pentru tine cea mai apãsãtoare osîndã ºi cea mai amarã vinovãþie.
10 - Unii oameni au în ei urã de Dumnezeu.

Aceºtia sînt potrivnicii Lui care cautã sã-L nimiceascã din inimile semenilor lor.
Îi va nimici El pe ei (1 Cor. 15, 24-26) ,
adicã le va zdrobi toatã puterea pe veci.
11 - Alþii au în ei nepãsare de Dumnezeu.

Aceºtia sînt cei indiferenþi de Cuvîntul Sãu, de voia Sa, de darurile Sale, de Lucrarea Lui.
- ºi Dumnezeu Se va purta cu indiferenþã faþã de ei
(Prov. 1, 24-28; Evrei 2, 3) .
12 - Alþii au în ei necunoºtinþã de Dumnezeu.

Aceºtia deºi ar vrea sã se apropie de Dumnezeu, singuri nu ºtiu cum.
Iar prin alþii nu pot.
Dumnezeu are milã ºi înþelegere pentru ei.
13 - Au oamenii dragoste de multe lucruri, dar cei mai mulþi n-au în ei o dragoste
fierbinte de Dumnezeu!
Au oamenii fricã de Dumnezeu, au chiar rîvnã sã împlineascã multe lucruri ale Lui, au
plãcerea sã primeascã oaspeþii, au grija de sãraci, au o purtare normalã...
dar n-au în ei o dragoste fierbinte de Hristos!
Aceºtia pot ajunge în oricare din cele mai rele stãri.
14 - Frica sfîntã piere curînd, din inimile fãrã dragoste de Dumnezeu

rîvna sfîntã înceteazã curînd,
grija sfîntã oboseºte curînd,
plãcerea sfîntã se stinge aºa de uºor ºi aºa de curînd... Curînd nu-s numai acestea.
Dar în cine dragostea lui Dumnezeu a ajuns desãvîrºitã va birui totul.
Biruie ºi în viaþã biruie ºi în moarte, cãci dragostea este mai tare decît amîndouã
(Cînt. Cînt. 8, 6) .
15 - Încã o datã ºi încã o datã: nu existã nici un pãcat mai mare ºi nici o crimã mai grea
în viaþa oamenilor ca faptul cã n-au primit pe Hristos care venea în Numele Tatãlui ºi Se
aducea o atît de Slãvitã Jertfã!
Cãci din aceastã crimã izvorãsc toate celelalte.
Vina aceasta va atrage dupã sine toatã osînda pe care vor primi-o pentru veºnicie toþi cei
judecaþi de Dumnezeu, din pricina asta.
16 - Din pricina aceasta Dumnezeu va îngãdui sã vinã tot felul de lucrãri de rãtãcire
pentru ca sã creadã oamenii minciuna. ªi sã fie osîndiþi (2 Tes. 2, 1-12) .
Fiindcã nu-i osîndã mai mare decît sã respingi Adevãrul ca sã rãmîi minciuna.
Nici ispãºire mai cumplitã, nu-i alta ca asta.
17 - Hristos a venit în Numele Tatãlui,

în numele Bunãtãþii, Iubirii ºi Milei Tatãlui Ceresc,
dar omenirea nu L-a primit.
Diavolul vine în numele lui însuºi, dupã cum rãtãcirea ºi minciuna vin în numele
nelegiuitului însuºi
- iar oamenii le primesc!
18 - Poþi sã rãspîndeºti un zvon cît de imposibil, oamenii îl cred ºi-l duc mai departe fãrã
sã-l controleze,
cred minciuna!
Dar adevãrul, cît de mult l-au controlat - ºi totuºi nu-l pot crede!
19 - Pe Hristos - nu-L primesc oamenii.

Dar pe diavolul îl vor primi. De el au plãcere.
De aceea vor ºi avea soarta lui (Matei 23, 41) .
20 - A nu primi ºi a nu pãstra adevãrul (adevãrata învãþãturã dintîi) - ºi dragostea (adicã

unitatea frãþeascã)
- este un pãcat atît de mare încît Însuºi Dumnezeu îl pedepseºte cu o pierzare ºi osîndã
veºnicã.
Cãci ºi ispãºirea este totdeauna pe mãsura pãcatului fãcut. Pãcatul însuºi a adus-o. Ea este
o parte din el.
15 - Mîndria ºi gloata
1 - Dorinþa dupã slava lumii ºi dupã lauda oamenilor, este o deºertãciune care se tot umflã
ºi tot creºte pînã se face atît de mare încît ea singurã ocupã toatã inima pe care s-a încuibat.
În inima aceea apoi nimic altceva nu mai poate sã încapã.
2 - Credinþa (ºi smerenia ei) este vrãjmaºul de moarte al dorinþei dupã slava lumii.
De aceea în orice inimã unde s-a aºezat credinþa adevãratã, acolo umblarea dupã slava
lumii ºi dupã laudele oamenilor, este nimicitã.
Credinþa adevãratã umblã numai dupã slava lui Dumnezeu.
ªi dupã cum este cu neputinþã sã creadã în Hristos acela care umblã dupã slava lumii, tot
este cu neputinþã sã umble dupã slava lumii, acela care crede cu adevãrat în Hristos.
3 - Nu dintr-o modestie prefãcutã, nici dintr-o smerenie fãþarnicã, ci dintr-o încredinþare

adîncã, izvorîtã din adevãr, - noi trebuie sã respingem toate ispitele laudei.
Ai un talent ºi te mîndreºti cu el, aºteptînd laude?
ai o pricepere, un dar, o pregãtire deosebitã?
ai o slujbã înaltã, o avere, o autoritate mai aleasã?
- fã mai mult bine cu acestea!
- Eºti dator sã faci, cãci de aceea le-ai ºi primit pentru o vreme.
ªi vei da seama cã n-ai fãcut.
4 - Fã binele acum, cãci în curînd toate posibilitãþile de a-l face îþi vor fi luate ºi nu multã
vreme le vei avea.
Umblã mai mult cu ele dupã slava lui Dumnezeu, ºi dupã foloasele lui Hristos, cã ºi aºa
în curînd vei pierde totul!
Satana furã tot ce nu-I dai de bunã voie lui Dumnezeu.
5 - În faþa Judecãþii, numai Hristos Singur vã va putea scãpa!

Dar dacã nu vreþi sã veniþi astãzi la El ca sã-L luaþi Apãrãtor ºi Mîntuitor, în ziua aceea
va fi prea tîrziu.
În faþa tuturor învinuitorilor El nu vã va apãra cu nimic.
El nu vã va cunoaºte fiindcã voi n-aþi venit pe la El, sã-L cunoaºteþi (Matei 7, 23) .
Voi v-aþi dus pe la Moise, pe la Aron,
pe la botez, pe la sabat,
pe la limbi, pe la ceremonii
- dar nu pe la Hristos, ca sã cereþi la El iertarea ºi mîntuirea Sa, cu pocãinþã sincerã.
Poate Moise sau Avraam te va cunoaºte,
poate Pavel sau Petru te vor ºti,
poate Anton sau Nicolae te-au vãzut...
- dar ei înºiºi te vor învinui în Ziua Aceea ºi se vor lepãda de tine, cãci ºi ei te-au chemat,
prin cuvîntul ºi exemplul lor, sã vii la Hristos, aºa cum au fãcut ºi ei.
- dar tu nici pe ei nu i-ai ascultat.
- Cine te va apãra atunci?
6 - O suflete, nu-þi pune nãdejdea în nimeni altcineva afarã de Hristos,

cãci nimeni nu te poate izbãvi decît El (Fapt. Ap. 4, 12) .
Dacã te predai Lui ºi trãieºti cu El, Hristos te va ierta ºi nimeni pe lume nu te va mai
osîndi. Cãci te va scãpa El (Rom. 8, 23) .
Altfel vei fi osîndit de toþi ºi nimeni nu va fi sã te scape.
7 - Oricine are o adevãratã credinþã, este cu neputinþã sã nu ajungã la Hristos, pentru cã

ºi Scriptura ºi Tradiþia,
ºi cele vechi ºi cele noi,
ºi cele ce se vãd ºi cele ce nu se pot vedea,
- dacã le cercetezi adînc ºi cu un cuget curat, dornic dupã Adevãr, este cu neputinþã sã nu
te ducã la Hristos.
Se cere numai sã crezi ºi sã asculþi cele scrise acolo.
8 - Sînt în viaþa omului stãri în care sufletul doreºte mai mult ca orice, retragerea din
mijlocul frãmîntãrilor ºi din zgomotul vieþii.
Atunci mulþimea îþi ajunge o povarã cu mare greu de suportat.
Chiar ºi cei mai apropiaþi îþi sînt o greutate. ªi nimic nu doreºti mai mult decît sã nu vezi
oameni. Sã plîngi ºi sã te rogi singur.
9 - Orice despãrþire are o tainicã durere în ea, orice plecare este umbritã de mîhnire ºi
tristeþe. Chiar ºi acelea care ºtii bine cã nu-s pentru totdeauna. Dacã cel de care te desparþi
þi-a fost prieten adevãrat ºi credincios.
Iubirea nu poate fi niciodatã nepãsãtoare ºi nesimþitoare.
10 - Ceva din fiinþa noastrã se rupe, cu plecarea fiecãruia din noi cei iubiþi. ªi simþim în
sufletul nostru golul lor pe care nimic ºi nimeni nu-l poate umplea.
În astfel de clipe numai retragerea în rugãciune ºi numai lacrimile vãrsate în singurãtate,
ne pot mîngîia ºi liniºti sufletul zdrobit ºi duhul adînc sfîºiat.
Sã cãutãm uºurarea lor.
11 - Ca tot ceea ce se rupe, - sufletul are în durere ºi el nevoie de liniºte ºi de timp, sã-ºi
închidã ºi sã-ºi vindece rana.
Atunci trebuie lãsat în pace. Sau plîns lîngã el în tãcere.
12 - Nimic nu-i mai nenorocit pentru un popor decît sã ajungã gloatã.

ªi nimic nu-i mai nenorocit pentru un om decît sã ajungã în gloatã.
- Gloata este o adunãturã de oameni care nu pot judeca niciodatã limpede ºi ordonat.
Gloata n-are cap, ci este condusã totdeauna de instincte, de pofte ºi de cruzime.
Cînd e condusã de judecatã, de minte, de cap, atunci nu mai este gloatã, este unitate
ordonatã.
13 - Spiritul gloatei este totdeauna primejdios.

Cine ajunge în gloatã, nu mai poate avea o judecatã a lui, fiindcã duhul gloatei,
mentalitatea gloatei, influenþa puternicã a gloatei îl robeºte, îl întunecã, îl anuleazã ºi-l
tîrãºte.
Gloata, tocmai fiindcã nu judecã ºi nu mai poate judeca singurã este totdeauna o unealtã
primejdioasã ºi totdeauna ieftinã, de care s-au folosit cu uºurinþã marii cãlãi ai omenirii ºi
marii vrãjmaºi ai lui Hristos.
14 - E ciudat cum te nimiceºte duhul gloatei ºi cum te goleºte de tot eul tãu, robindu-te.
Dupã ce te-ai desfãcut din gloatã, te miri uneori tu însuþi, cum ai putut sã faci aºa de
“normal” ºi atît de uºor, lucruri care sînt atît de strãine de sufletul tãu.
Lucruri pe care nu erai niciodatã în stare sã le sãvîrºeºti, afarã de gloatã.
15 - Fereºte-te totdeauna de gloatã, dacã nu eºti un duh puternic spre a putea impune
gloatei cu tãrie drumul ordinei, al disciplinei ºi al judecãþii sãnãtoase!
Fereºte-te totdeauna de gloatã cînd este împinsã de curiozitate, de foame, de urã, de
rãzbunare sau de nebunie.
Fereºte-te totdeauna de gloata dezlãnþuitã condusã de mincinoºi, de cãlãi ºi de demagogi,
fiindcã totdeauna va ajunge la fapte de cruzime neînchipuitã ºi îngrozitoare.
16 - Pentru cã gloata dezlãnþuitã nu mai are creier. Ci numai pîntec ºi pumni.

Nu poartã flori ci numai pari ºi pietre.
17 - Hristos nu Se adreseazã decît fiecãruia în parte, - nu gloatei.

El cheamã la Dînsul pe fiecare suflet deosebit, nu grãmadã.
Cãci adevãrat credincios este numai acela care duce în primul rînd o viaþã individualã cu
Hristos.
18 - Un adevãrat credincios nu se va mulþumi numai cu rugãciunea de la bisericã, sau de

la adunare, ci va avea el însuºi cãmãruþa lui de rugãciune.
Va avea pãrtãºia tainicã a lui însuºi cu Domnul Isus. Fãrã aceastã pãrtãºie, toate celelalte
nu înseamnã mare lucru.
19 - Dacã rãmîi în gloatã, uºor poþi ajunge dintr-un prieten a lui Hristos, un vrãjmaº al
Lui, fiindcã gloata se schimbã foarte uºor.
Vai, ºi astãzi, cea mai mare parte din sufletele care merg dupã Hristos, sînt tot gloatã.
În ocaziile cele mai grele, vezi cu tristeþe cã e aºa.
20 - E atîta nevoie uneori sã ºezi cu cei iubiþi ai tãi.

Tot timpul lucrezi cu ei, umbli cu ei, mãnînci cu ei, sau departe de ei, dar aºa de puþin
ºezi cu ei.
ªederea cu cei iubiþi îþi dã o bucurie unicã. Clipele petrecute împreunã cu ei sînt
totdeauna de neuitat.
O, Doamne, dã-ne fericirea de a sta cît mai mult împreunã cu Tine ºi cu ai noºtri.
Amin.
Tu suferi pentru mine

o, Tatãl meu Ceresc
oricînd nu fac ce-i bine
nu lupt ºi nu iubesc
oricînd nu pot mai vrednic
Cuvîntul Tãu sã-L spun
- o, dacã-aº fi mai vrednic
de Tine Tatã Bun!

Iubitul meu Isus
cã nu sînt mai cu Tine
în tot ce am de dus
cã nu-Þi pot fi mai vrednic
mai blînd ºi bun mereu
o, dacã-aº fi mai vrednic
de Tine Domnul meu!

o, Duhule Preasfînt
cã roadele nici pline
ºi nici mai dulci nu-mi sînt
cã nu-Þi pot fi mai vrednic
Preabun Mîngîietor
o, fã sã-Þi fiu mai vrednic
atunci cînd am sã mor.
16 - Familia sufletului nostru
1 - Mulþimea te înstrãineazã,
treburile te aspresc,
purtarea poverilor altora te întunecã ºi te obosesc...
- Tu ai nevoie sã-þi împrospãtezi sufletul ºi puterile, revenind între ai tãi!
Durerile te tulburã,
ocupaþiile te împrãºtie,
lipsurile te învîrtoºeazã, -
- ai ajunge un nenorocit dacã n-ai avea fiinþele iubite între care sã revii pentru a te reface.
Între care redevii iarãºi tu, recãpãtîndu-þi starea normalã ºi bunã.
2 - Ai tãi au nevoie nu numai de pîinea ta, de banii tãi, de casa ta,

- ci de tine însuþi. De prezenþa ta, de dragostea ta, de fiinþa ta de care sã se rezeme ºi sã
se alipeascã.
Cele mai multe nefericiri ºi nimiciri s-au petrecut în familiile ºi în cãsniciile unde soþii
n-au gãsit timp destul sã stea împreunã unul cu altul.
Unde pãrinþii n-au gãsit vreme sã stea cu copiii;
- sau copiii cu pãrinþii lor.
Au gãsit destulã vreme sã stea cu fiinþe strãine, dar cu ai lor n-au avut timp. ªi astfel
sufletele s-au înstrãinat, inimile lor s-au alipit de altele, desfãcîndu-se de acolo unde trebuiau
sã rãmînã alipite pe veci, iar fericirea lor ºi cãldura familiarã s-au risipit pentru totdeauna.
Dupã aceea, chiar dacã locuiesc sub acelaºi acoperiº, mãnîncã la aceeaºi masã, sau se
înveselesc în acelaºi strai, ei sînt despãrþiþi unul de altul de uriaºe depãrtãri.
Fiindcã nu ºi-au fãcut destul timp sã stea împreunã atunci cînd erau apropiaþi.
3 - Orice iubire neglijatã este ca ºiragul de mãrgele dupã ce i s-a rupt aþa: toate se risipesc
ºi se pierd.
Tu fã-þi timp sã stai cu ai tãi!
ªi fã în aºa fel încît ºederea ta sã-i bucure, sã-i învioreze, ºi sã-i facã totdeauna fericiþi.
Stai cu ei pînã îi ai.
Cãci dupã ce odatã îi vei pierde, în zadar vei mai regreta, nu-i mai ai!
4 - Toate sãrbãtorile mari sînt frumoase. Pregãtirile pentru ele ca ºi toate amintirile lor,
sînt pentru sufletele noastre comori fãrã seamãn de scumpe ºi de neînlocuit.
Dar sãrbãtoarea Paºtilor, praznicul acesta cu totul deosebit, cu plinãtatea luminii ºi
sfinþeniei lui, care ne-a impresionat din cea mai îndepãrtatã copilãrie,
- rãmîne unic pentru fiecare din noi.
5 - Adesea mama noastrã sau tata,

fraþii sau surorile noastre,
casa ºi prietenii noºtri,
- rãmîn pe veci legaþi de sufletele noastre numai cu chipul din trãirea sãrbãtorilor de Paºti.
Ce tristã trebuie sã fie viaþa celor care n-au astfel de amintiri.
6 - Ce crimã face acela care nimiceºte pentru cineva bucuria sãrbãtorilor sfinte!...
Ce vinovat poate fi oricare ia omului ceea ce nu mai poate fi înlocuit niciodatã ºi cu nimic
pe lume, pentru sufletul lui.
7 - O, ce priveliºte tristã este totdeauna gloata flãmîndã.

Flãmîndã dupã pîine,
flãmîndã dupã dreptate,
flãmîndã dupã libertate,
flãmîndã dupã luminã, dupã mîngîiere, dupã înþelegere, dupã mîntuire ºi dupã adevãr,
- adicã dupã Hristos.
Binecuvîntat sã fie oricine are milã de ea.
8 - Gloata sãrmanã ºi exploatatã, este atît de puþin înþeleasã cu bunãtate, cu milã ºi cu

iubire, fiindcã cine se ocupã de ea, trebuie sã uite de sine.
Iar oameni de aceºtia sînt atît de rari.
9 - Numai Hristos a avut ºi are o adîncã ºi adevãratã milã de gloatã.

Numai El nu oboseºte iertînd (Isaia 55, 7) .
Numai El nu Se mînie pe gloatã ºi nu Se ruºineazã de ea (Evrei 2, 11) .
Numai Hristos poate sã aibã îndurare ºi rãbdare cu toþi (Luca 9, 11) . Fiindcã nimeni
nu poate ºti cît de greu este sã porþi cu rãbdare pînã la sfîrºit poverile gloatei ºi totuºi sã-i
rãmîi iubitor.
10 - Fie-vã milã de gloate ºi nu le chinuiþi! Ele vin la voi sã se hrãneascã. Pregãtiþi-le din
timp hrana bunã, gustoasã ºi din belºug, ca sã le puteþi sãtura dacã vin la voi.
Iar dacã voi n-aveþi cu ce sã le sãturaþi, îndrumaþi-le sã-L caute ºi sã-L afle pe Hristos ca
sã le dea El, direct sau prin alþii ai Lui.
Dar nu le înºelaþi cãci Hristos le primeºte ºi vã va pedepsi, dacã le lãsaþi flãmînde, sau
dacã încã le mai dezbinaþi de cum sînt.
11 - Nu existã nici o situaþie din care Domnul sã nu aibã o ieºire.

Nu existã nici un necaz din care Domnul sã nu aibã nici o scãpare pentru ai Sãi.
Nu existã nici o încercare din care Domnul sã nu aibã pentru ai Lui pregãtitã izbãvirea
(1 Cor. 10, 13) .
Oricine crede, aflã aceasta.
12 - Domnul a spus multe lucruri ca sã ne încerce ºi pe noi.

Domnul ne-a spus cã în lume vom avea necazuri... Ca sã nu meargã dupã El decît aceia
care nu cautã avantaje pãmînteºti, ci numai acei care ar putea primi ºi necazuri ºi moartea
liniºtiþi pentru El.
Dar iatã cã dupã ani de zile de credinþã, cînd ne uitãm înapoi ne întrebãm: Doamne, unde
sînt necazurile, cãci noi n-am avut decît bucurii pe calea Ta?
Chiar ºi necazurile noastre El ni le-a prefãcut în bucurii!
13 - Hristos ºtie ºi acum tot ce au de gînd sã facã oamenii. ªtie ce are sã facã fiecare
popor, ce are sã facã fiecare om.
ªi ºtie ce are sã facã ºi El cu fiecare la timpul sãu.
De aceea tu robul Lui ºi poporul Lui, poþi sta liniºtit, bizuindu-te pe Domnul ºi
Mîntuitorul tãu.
14 - De multe ori atîrnã foarte mult de un singur rãspuns.

De multe ori viaþa noastrã sau a altora,
libertatea noastrã sau a altora,
mîntuirea noastrã sau a altora,
- depinde de un singur rãspuns pe care trebuie sã-l dãm.
De aceea nu te grãbi niciodatã sã rãspunzi repede în nici o problemã... mai ales atunci
cînd rãspunsul este hotãrîtor ºi greu.
Fii atent!
Poþi fi chiar un ucigaº dacã rãspunzi nechibzuit.
15 - Fiecare din ucenicii Domnului Isus îºi are frumuseþea lui aparte. Nici unul nu-i lipsit
de frumuseþe, dar nu sînt toþi la fel. Pentru cã tocmai în aceasta stã frumuseþea lor.
16 - Domnul Isus nu schimbã temperamentul, felul de fire al cuiva, dacã vine la El, - ci
îl înnobileazã numai.
Mãrul rãmîne tot mãr, îl altoieºte numai, spre a fi nobil.
Soiul timpuriu sau tîrziu rãmîne tot aºa, îl altoieºte numai pentru a rodi în loc de poame
acre ºi mici, roade gustoase ºi mari.
Vasul rãmîne tot vas, îi schimbã numai conþinutul.
17 - Domnul face ca cei iuþi sã rãmînã iuþi ºi dupã ce vin la Hristos. Numai cã acum nu
sînt iuþi pentru a face rãul, ci sînt iuþi pentru a face binele.
Cei curajoºi rãmîn ºi mai departe curajoºi. Dar nu spre a sãri la bãtaie acum, ci pentru a
ajuta la nevoie.
Cei zgîrciþi înainte, faþã de Dumnezeu, vor fi zgîrciþi ºi dupã aceea, dar faþã de diavolul.
Nu vor mai întrebuinþa pentru molii sau pentru ruginã ceea ce au, ci pentru propãºirea
Evangheliei ºi pentru ajutorarea lipsurilor,
pentru a-ºi muta avuþia în ceruri.
18 - Chiar ºi chipul omului, chiar ºi înfãþiºarea lui dinafarã, se schimbã, dupã ce se

întoarce el la Dumnezeu.
Lumina dinãuntru se rãsfrînge ºi în afarã pe faþa lui. ªi prin ochii lui. ªi prin miºcãrile
lui.
19 - Ce bine cînd slujitorii Domnului nu neglijeazã nimic, nu dispreþuiesc nimic ºi pe

nimeni.
Cãci acolo unde nici nu te gîndeºti se gãsesc daruri ºi vase, cu care Dumnezeu face apoi
minuni nemaipomenite.
Numai dacã se gãsesc oameni binecuvîntaþi care sã aibã grija sã le ducã la Isus.
Cu dragoste. ªi la timp.
Iar cei aduºi sînt miei ºi nu lupi.
20 - Este o mare binecuvîntare de la Dumnezeu pentru pãrinþi ca sã aibã copii credincioºi.

Dar este un dar ºi mai mare pentru copii sã aibã pãrinþi credincioºi!
Cu toate acestea, în astfel de familii, lucrurile se petrec invers de cele mai multe ori.
Rareori copiii îi ascultã pe pãrinþii lor credincioºi spre a se întoarce ºi ei ca sã-i urmeze
pe calea lui Dumnezeu.
Dar adeseori pãrinþii îi ascultã pe copiii lor.
Mai degrabã vin pãrinþii dupã copiii lor la Dumnezeu, decît copiii dupã pãrinþi.
17 - Pãrinþii ºi copiii
1 - E un rãu veºnic acolo unde cei necredincioºi sînt mai tari

- ori copiii ori pãrinþii, - ºi-i întorc de la Dumnezeu iarãºi înapoi la pãcat ºi pe ceilalþi
care apucaserã spre cer.
Atunci se pierd cu toþii de-a valma în iad.
2 - Mama are rãspunderea cea mai mare în îndrumarea copiilor.

O mamã bunã face cît zece învãþãtori - spune o vorbã veche - ºi chiar aºa ºi este.
Soþul este aºa cum îl face soþia, iar copiii cresc aºa cum îi îndrumã mama. Aproape în
toate familiile, mama are meritul binelui - sau vina rãului.
De aceea cînd copiii au crescut bine, bucuria ºi cinstea sînt mai ales ale mamei
credincioase.
Iar cînd au crescut rãu, vina este în cea mai mare parte numai a mamei care le-a dat o
creºtere rea.
Mama poate sã-i creascã ori îngeri ori demoni.
3 - Dacã vreþi sã nu vã pierdeþi copilul, predaþi-l lui Dumnezeu. ªi faceþi totul ca ºi el sã

se predea Domnului.
Astfel el va fi o binecuvîntare ºi vi-l veþi avea alipit de voi pe totdeauna. ªi aici ºi în cer.
4 - Dragi copii, ascultaþi totdeauna de pãrinþii voºtri credincioºi.

Mergeþi totdeauna sã ascultaþi Cuvîntul Domnului la bisericã ºi la adunãrile frãþeºti.
Cînd nu amîndoi pãrinþii vã îndrumã spre cele bune, preþuiþi pe amîndoi, dar nu ascultaþi
decît sfatul celui credincios.
Sã nu urmaþi decît pilda aceluia care vã îndrumã spre Hristos.
5 - Cînd Domnul va avea nevoie de voi, sau de ale voastre,

cînd slujitorii Domnului vã vor cere ºi vouã ceva pentru Domnul,
sau pentru semenii voºtri,
- atunci fiþi gata ºi faceþi cu bucurie ºi fãrã supãrare tot ce vi se va spune.
Cãci din toate va ieºi numai binecuvîntare ºi pentru voi ºi pentru alþii.
6 - Nu dispreþuiþi niciodatã pe nici un copil, voi slujitorii Domnului.

Ocupaþi-vã cu grijã ºi cu dragoste de toþi copiii care vin la auzirea Cuvîntului ºi se
apropie de Hristos, la adunarea ºi biserica Lui.
La atîþia dintre ei veþi gãsi daruri care Hristos mai tîrziu va sãtura mari mulþimi.
Ocupaþi-vã mai ales de copiii sãraci.
7 - De cele mai multe ori, darurile cele mai alese le au copiii sãraci ºi orfani.
Apropiaþi-vã cu prietenie ºi iubire de ei,
ºi apropiaþi-i de Isus.
Mulþi vor deveni mari oameni ai lui Dumnezeu.
8 - Cel mai comod loc pentru odihnã este chiar jos.

Cu cît stã cineva mai jos, cu atît este mai odihnit.
Cel care stã chiar jos, acela se odihneºte cel mai bine.
Acest lucru îl ºtim cu toþii: ce odihnitor este sã ºezi pe iarbã.
9 - Cel mai odihnit ºi mai liniºtit suflet de pe lume, este acela care poate sã fie ºi sã
rãmînã mai smerit ca toþi.
Cu cît cineva poate sã se smereascã mai mult, cu atît va fi mai plin de pace. Acela care
poate sã fie cel mai smerit ca toþi, este cel care se bucurã de o mai plãcutã odihnã sufleteascã.
Acest lucru îl ºtiu foarte puþini.
10 - Ce bine le ºade oamenilor sã ºadã jos!

Ce înalþi ºi înþelepþi sînt oamenii care ºtiu sã ºadã mereu jos, care ºtiu sã ºadã mai jos ca
toþi, sã fie mai rãbdãtori ºi mai smeriþi, mai blînzi ºi mai tãcuþi, mai retraºi ºi mai modeºti
ca toþi.
Hristos ºade totdeauna cu aceºtia.
11 - Ce bine le ºade oamenilor sã nu vorbeascã trufaº niciodatã

nici sã se poarte mîndru,
nici sã strige provocator,
nici sã ameninþe pe nimeni.
Cãci mulþi din cei care au fãcut ieri aºa, azi umblã în zdrenþe ºi cu roaba prin noroi.
Îngropaþi în ruºine ºi în calicie, aºa cum meritau.
12 - Numai aceea ce împarþi celor flãmînzi ºi lipsiþi, te mulþumeºte ºi te saturã.

ªi numai aceea ce ai dãruit lui Hristos, ajunge o hranã substanþialã, o mîncare hrãnitoare
cu adevãrat ºi pentru tine
altfel mãnînci ºi tu, ºi nu te saturi niciodatã (Mica 6, 14) ,
te trudeºti, dar nu ai niciodatã îndeajuns,
înveþi totdeauna, dar n-ajungi niciodatã la adevãr (2 Tim. 3, 7) .
Cãci tot ce pãstrezi numai pentru tine, fie material, fie duhovnicesc, scade, se uscã ºi se
pierde.
13 - Preþuiþi vremea de har cînd aveþi mesele încãrcate de hranã duhovniceascã ºi bucurii
sufleteºti din belºug.
Gîndiþi-vã atunci cã pot sã vinã ºi ani de foamete ºi de secetã duhovniceascã
- ºi adunaþi-vã provizii din plin (Facere 41, 48) .
14 - Mergeþi oriunde puteþi auzi Cuvîntul lui Hristos.

Ascultaþi cu atenþie ºi cu interes fiecare cuvînt.
Luaþi bine seama la toþi cei care vor fi acolo ºi la tot ce vã vor spune trimiºii lui Hristos.
Strîngeþi bine în gînd ºi în inimã tot ceea ce este ales ºi deosebit. Nu vã mai gîndiþi la
nimic decît la asta: sã strîngeþi fãrîmiturile.
Deschideþi-vã toate magaziile ca sã vi le umpleþi cu luminã, cu descoperiri, cu impresii
neuitate.
15 - Aveþi grijã sã nu pierdeþi nimic din cuvintele auzite de la Domnul.

Lãsaþi în timpul acela ºi somn ºi mîncare ºi orice treburi, ca sã puteþi fi mereu cu toatã
grija ºi cu tot gîndul acolo, la tot ce vã va spune Hristos.
Mai tîrziu, cînd toate acestea vor fi trecut demult, iar din cei de atunci vor fi numai cîþiva
sau poate nimeni,
- pentru tine ºi pentru alþii vor fi, tot ce ai adunat atunci, ca niºte mãrgãritare de mare
preþ. ªi ca o hranã de mare folos.
Pentru cã nu multã vreme va fi aºa de uºor de gãsit hrana pentru suflet în lumea asta.
Pustia e tot mai uscatã, iar drumul nostru poate fi încã lung.
16 - Slujitorii lui Hristos sînt ºi slujitorii celorlalþi oameni.

Cine se învredniceºte de cinste de a fi ucenic al Domnului trebuie sã fie în stare sã sufere
ºi sã poarte ºi povara ºi grija altora.
Cine începe, acela sã ºi sfîrºeascã lucrul încredinþat lui.
17 - Domnul Isus îngrijeºte de toþi cei ce merg dupã El pe tot drumul vieþii lor, pînã cînd
vor ajunge Acasã.
El îngrijeºte în chip deosebit în locuri pustii pe drumuri singuratice ºi grele.
ªi ne învaþã prin aceasta sã fim cu grijã ºi noi, ºi sã nu risipim hrana atunci cînd o avem.
18 - Adevãrate sînt fãgãduinþele lui Dumnezeu ºi nici unul din cei care s-au încrezut în
El - ºi au ajuns pe drumuri pentru Evanghelia Lui, - n-au murit de foame.
Pe drumul spre Domnul, sau pentru El, grija de hrana ascultãtorilor ºi ucenicilor Sãi, o
poartã El Însuºi.
Porniþi numai prin credinþã dupã Hristos ºi veþi vedea.
Dar fiþi gata sã mulþumiþi ºi pentru fãrîmituri.
19 - Ochii pe care Dumnezeu i-a deschis, aceºtia vãd la fiecare pas cîte o minune pe care
o face Dumnezeu.
Dar mulþimea cea mare de ochi necredincioºi nu vãd niciodatã nici o minune. ªi de aceea
nu-L cunosc pe Hristos.
Ferice de ochii voºtri cã vãd, - a spus Domnul Isus ucenicilor Sãi,
pentru cã vederea duhovniceascã este cu mult mai de preþ decît vederea ochilor trupeºti.
20 - Pînã cînd omul nu-L cunoaºte pe Dumnezeu, fuge dupã slava lumii.
Dar dupã ce Îl cunoaºte, fuge de ea.
Bieþi nenorociþi împãraþi ai lumii, nu vã temeþi: Hristos nu va rîvni niciodatã sã vã ia
netrebnicele voastre coroane ºi urgisitele voastre tronuri.
Sfînta ºi nobila sãrãcie a lui Dumnezeu este mult mai bogatã ca voi.
ªi ocara lui Hristos, este o coroanã mai strãlucitoare ca ale voastre.
Cine a cunoscut fericita avuþie a cugetului curat, n-ar schimba-o pe aceasta pentru toate
grãmezile voastre de aur murdar ºi pieritor.
O Dumnezeule Bogat, ajutã-ne sã dorim ºi sã avem comorile Tale Fericite ºi Veºnice.
Amin.
18 - Adevãrata slavã
1 - Împãrãþia Luminii ºi a Duhului, este nespus mai bogatã ºi mai strãlucitoare. Cine a
cunoscut-o n-ar mai schimba-o pentru toate tronurile pãmîntului.
Hristos ºi ucenicul Lui nu cautã slava care vine de la oameni. Este fericit ºi mulþumit cu
slava care vine de la Dumnezeu, Tatãl Sãu Iubit ºi de la fiii Sãi iubiþi.
2 - Noi avem o împãrãþie veºnicã care nu se clatinã. Avem o avuþie care nu piere, un aur
care nu rugineºte.
Avem o cetate fericitã ºi strãlucitã al cãrei Meºter ºi Zidar este Domnul
(Evrei 11, 10) .
De pe acum avem bucuria unor fãgãduinþe nebãnuite - iar mîine dimineaþã le vom primi
pe toate acestea - ºi mult mai mult.
3 - Dorim numai slava care este în pãrtãºie cu Hristos, noi fugim de laudele lumii ºi de lucrurile
ei.
ªi nu ºtim cum sã facem nu sã cîºtigãm slava lumii acesteia ci sã scãpãm deplin de ea.
Singurãtatea ºi rugãciunea sînt pentru noi o fericire de mii de ori mai mare decît orice
fanfare ºi aplauze lumeºti,
iar petrecerea împreunã cu fraþii noºtri ºi cu cei care privesc spre slava viitoare, este
pentru noi o bucurie ºi o cinste nespus mai mare decît a sta la masa tuturor împãrãþiilor
pãmîntului.
4 - Sus pe munþii meditaþiei ºi ai renunþãrii, cu cît mai departe de pãmînt, cu atît mai
aproape de cer, noi sîntem nespus mai fericiþi decît orice împãrat lumesc.
În dragostea ºi în pãrtãºia cu Hristos Domnul nostru iubit, noi sîntem pãstraþi mereu pe
înãlþimi binecuvîntate ºi avem mereu o stare din care putem privi cu o suveranã milã la toatã
nemernicia ºi deºertãciunea tuturor tronurilor lumii. Deplîngînd pe nefericiþii care se frîng
sub greutatea lor ºi se prãbuºesc sub blestemul pãcatelor acestora. Noi ne bucurãm de o
împãrãþie veºnicã.
Nici o împãrãþie nu se poate asemãna cu Împãrãþia care o avem noi în Hristos. ªi nici un
tron nu-i asemenea Tronului nostru (Apoc. 3, 21) .
Cinstea de robi ºi de prieteni ai lui Hristos, n-am vrea s-o schimbãm cu cinstea întregii
lumi (Rom. 6, 22) .
ªi vai de acela care o schimbã.
5 - ªederea în pustie ºi în singurãtate, îºi are ºi ea vremea ei.

Lipsurile ºi încercãrile îºi au ºi ele vremea lor.
Dupã cum a trebuit sã intri în ele, aºa va trebui sã ºi ieºi.
Dupã ce trece vremea ei, fiecare stare înceteazã. Fiecare împrejurare se schimbã. ªi cea
grea. ªi cea fericitã.
6 - Drumul lui Hristos pe pãmînt e un drum cu multe tuneluri. Eºti cînd în umbrã, cînd
în lumina Crucii, cu El.
Dar nici o umbrã, nici un întuneric, nici o încercare nu þine veºnic pe pãmînt.
Uneori tunelurile sînt lungi ºi întunecoase e adevãrat, dar alteori mai scurte.
Însã totdeauna ºi dupã fiecare, vine iarãºi lumina.

7 - Orice închisoare îºi are ºi liberarea ei, în afarã de Infern. Numai de acolo nu se mai
iese niciodatã.
Nu trebuie sã te laºi niciodatã copleºit de teamã oricît ar veni de pe neaºteptate un tunel.
ªi oricît de mult ar fi sã þinã, tot pe neaºteptate se va ºi sfîrºi.
Tot aºa vei ºi ieºi din el, dacã nu pe pãmînt, - pe sub el.
8 - Ce bine este sã te desparþi totdeauna frumos de oameni mergînd apoi la rugãciune pentru ei.
În fiecare searã, de fiecare datã, ºi de fiecare om, e bine sã te desparþi totdeauna frumos.
Cãci cine ºtie dacã îl vei mai vedea vreodatã pe acela de care trebuia sã te desparþi în seara
aceasta.
Chiar ºi de la cei din casa ta ia-þi rãmas bun frumos seara, cînd mergi la culcare dintre ei.
Apoi ce bine este sã te rogi totdeauna pentru acela de care abia te-ai despãrþit.
9 - Ce bine este ca dupã ce s-a terminat adunarea, sã te retragi puþin de-o parte ºi sã te
rogi, pentru cei care au auzit Cuvîntul lui Dumnezeu, iar acuma au plecat din nou la
necazurile ºi la luptele lor.
Ei au plecat pe drum... ªi poate au de mers noaptea. O, cîte primejdii sînt pe drum
noaptea în cãlãtorie.
Cei care umblã noaptea au mult mai multã nevoie de rugãciune decît toþi ceilalþi! Roagã-te
pentru ei.
10 - Cînd porneºti la drum, du-te cu stãruinþã cu gînd ºi voinþã puternicã sã ajungi pînã
la þinta pe care porneºti!
Cine porneºte cu îndoialã ºi merge pînã la un loc numai, iar nu pînã la þintã, acela este
un om nehotãrît, un om neserios, care niciodatã nu va fi în stare sã facã nimic folositor.
11 - Cine se apucã de un lucru, sau de o rugãciune, sau de un drum,

- acela trebuie sã se apuce totdeauna cu hotãrîre
sã urmeze cu stãruinþã
ºi în aºa fel, încît sã ajungã neapãrat la izbîndã.
Cine cere sã cearã pînã va primi,
cine cautã, sã caute pînã gãseºte
cine bate, sã batã pînã ce i se va deschide!
În aºa fel trebuiesc înþelese aceste cuvinte ºi acest drum.
12 - Dacã ai pornit pe calea Domnului, mergi pe ea pînã la sfîrºit, pînã la moarte, pînã la
mîntuire.
Dacã te-ai predat Domnului în Lucrarea Sa, rãmîi în ea pînã la capãtul vieþii, pînã la moartea
ta,
ºi dacã ai pus un legãmînt mergi pe el pînã la capãtul slujbei ºi luptei tale, fãrã sã te abaþi
nici la dreapta, nici la stînga,
oricît ar fi de viclean mincinosul ºi prefãcutul care te cheamã.
Oricît de puternic leul care rãcneºte.
ªi oricît ar pãrea de oaie, lupul care vine sã te fure.
13 - Nu plecaþi dragii mei, nicãieri ºi niciodatã, fãrã sã-L chemaþi stãruitor pe Domnul cu
voi.
ªi nu plecaþi mai ales la drum greu ºi necunoscut fãrã a-L ruga pe Domnul cu toatã
stãruinþa sã vinã cu voi.
Aveþi grijã de lucrul acesta în orice vreme, cãci fiecare drum este plin de primejdii în care
uºor poþi sã te pierzi dacã n-ai o puternicã ocrotire de la Domnul.
14 - Cîte o ispitã ne vine obiºnuit, totdeauna.

Dar în vremea încercãrii tocmai în asta este greutatea, cã ne vin mai multe ispite ºi mai
puternice deodatã.
Noaptea ºi vîntul ºi marea sînt mai întãrîtate
noaptea ºi puterea întunericului e mai mare
noaptea, ºi noi sîntem mai slabi,
ºi tot ce ne înconjoarã ne este în vremea ispitei mai potrivnic ºi mai vrãjmaº.
Cîtã nevoie avem noi atunci sã ne fi rugat mai înainte! Cu cîtã liniºte ºi biruinþã am trece
prin vînturile potrivnice ºi peste mãrile întãrîtate, pregãtiþi prin rugãciune.
15 - Domnul ne poate sili uneori sã mergem ºi unde nu ne place. ªi cînd nu am vrea

(Matei 14, 22) .
Dar atunci trebuie sã facem ºi noi ca ucenicii. Trebuie sã-L silim ºi noi pe Domnul sã vinã
cu n o i . S ã s t ãrui m º i noi ca Iacov cî nd I-a z i s Domnul ui : Nu Te l as pî nã n u m ã v ei
binecuvînta (Facere 32, 26-28) ,
atunci vom ajunge ºi noi biruitori. Cãci mult poate rugãciunea fierbinte a celui neprihãnit
(Iacov 5, 16) .
16 - Totul este cu putinþã celui ce crede ºi se roagã.

Numai dacã sufletul este credincios statornic ºi dacã rugãciunea lui este stãruitoare.
Cãci cînd omul credincios luptã cu Dumnezeu aºa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu
prin rugãciune.
Fiindcã Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistã rugãciunii.
17 - Hristos poate realiza imposibilul.

Dar ºi ai Sãi, pot în mãsura în care cred puternic ºi trãiesc în unitate ºi pãrtãºie cu El. Prin
Harul Sãu ºi ei au putut, ºi vor putea realiza ºi ei lucruri socotite omeneºte imposibile, ca
Domnul lor Isus.
Hristos a înviat morþii. Ai Sãi au putut face ºi ei aceasta
(Fapt. Ap. 9, 36-41; 20, 7-12, etc) .
Hristos a fãcut lucruri nemaipomenite. Ai Sãi au fãcut ºi ei la fel. Sfîntul Pavel spune:
cã n-aº îndrãzni sã pomenesc nici un lucru pe care sã nu-l fi fãcut Hristos prin mine... fie prin
cuvîntul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor ºi a minunilor, fie prin Puterea
Duhului Sfînt (Rom. 15, 18-19) .
Pot chiar ºi imposibilul cu Hristos, spune el (Filipeni 4, 13) .
18 - Nu vã temeþi niciodatã!
Luptaþi-vã cu toatã puterea pe care o aveþi, - dupã ce v-aþi pregãtit prin rugãciune. ªi apoi
aºteptaþi cu încredere neclintitã ºi tare.
Cãci oricît ar dura lupta, biruinþa va fi tot a lui Hristos pentru voi.
19 - În timp ce noi ne rugãm aici, alþii se roagã departe altundeva, dar fiecare simte cã-i
ascultat de Acelaºi Domn care este Hristos nostru.
Pentru cã El este în orice loc, în orice timp ºi lîngã oricine, care Îl cautã din toatã inima
ºi doreºte pãrtãºia cu El.
Hristos are aceeaºi putere biruitoare asupra oricãror împotriviri ºi oricãror potrivnici.
20 - Noi ne temem numai atunci cînd uitãm cã Hristos trãieºte pururea ca sã mijloceascã
pentru noi (Evrei 8, 6) .
Inima noastrã se tulburã ºi se zbuciumã numai atunci cînd uitã cã Hristos este cu ai Lui,
ºi cã va fi cu ei pînã la sfîrºitul veacurilor (Matei 28, 20) .
Ne temem numai atunci cînd nu credem în Cuvîntul fãgãduinþei Sale ºi în adevãrul mai
tare ca orice, cã El este Viu ºi va fi Viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18; 5, 14) .
Eu n-am drept
Eu n-am drept sã nu sufãr dacã-s al Tãu trimis,

nu pot decît cu jertfa s-arat un drum deschis
nu pot decît cu lacrimi s-arat un cer senin
la toþi acei cu care la Tine-ai vrut sã vin...
Viaþa mea-i legatã de-acei din jurul meu

eu nu pot fãrã dînºii sã merg spre Dumnezeu
nici scumpa mîntuire eu n-am s-o vãd în veac
de nu caut mîntuirea ºi-a lor prin tot ce fac.
Tot dreptul meu în lume-i sã sufãr ºi iubesc

alt drept pe lumea asta, eu n-am drept sã doresc
acesta-i dreptul care Þi-au vrut ºi Tu Isus
- ºi cum sã fie robul ca Domnul sãu mai sus?
Eu n-am drept sã fiu însumi, nici partea mea s-o caut

ci pururi sã fiu alþii în tot ce mã arat
ca toþi cei ce m-ascultã sã-ºi afle-n mine-al lor
adîncã trebuinþã de-al meu Mîntuitor...
Sã fiu gîndire-n alþii ºi sfat ºi dor ºi-ndemn

cu toþi din fiecare sã plec spre-Acelaºi Semn
din toþi spre fiecare sã scot acel suspin
de sfîntã uºurare, - ajunºi la Þel Divin...
ªi numai cînd în Ceruri voi fi ajuns cu toþi

cei rînduiþi sã-mi fie pãrinþi ºi fii ºi soþi
atunci sã simt c-am dreptul sã odihnesc ºi eu
cã-s mulþumiþi de mine ºi-ai mei ºi Dumnezeu...
19 - Pãcatul fricii
1 - Frica mãreºte totdeauna lucrurile, cãci diavolul se foloseºte de ea, pentru a ne face sã
vedem primejdiile de mii de ori mari decît sînt,
frica ne face sã vedem primejdiile ºi acolo unde nu sînt deloc.
Dupã ce aceste primejdii trec, vedem cît de mari le-am crezut ºi cît de mari erau.
2 - Cînd avem inima cuprinsã de fricã, tremurãm, þipãm, fugim, minþim, tãgãduim, ne
lepãdãm fãrã ruºine ºi fãrã cutremur.
Cãci frica este pentru noi cel mai rãu sfãtuitor.
Nici un slujitor al diavolului nu poate face adesea ce face frica.
Cine nu are o puternicã încredere ºi cine nu-ºi aduce puternic aminte cã Isus este, acela
cade în ghearele ucigãtoare ale fricii,
iar un astfel de om se teme de orice ºi þipã de orice. Cu acesta diavolul apoi face tot ce vrea.
3 - În orice primejdii ºi pericole veþi ajunge, nu uitaþi cã Hristos le ºtia ºi cã este cu voi
ca sã vã scape (Ieremia 1, 8) .
Nu vã temeþi de nici o nãlucã ºi mai ales nu vã faceþi nãluciri.
Nu vã temeþi mai ales de nãlucile pe care voi vi le faceþi în primejdii ºi în întuneric.
Diavolul se luptã sã vã facã sã credeþi cã primejdiile sînt mult mai mari decît sînt ele în
adevãr. El le umflã tare de tot, spre a vã îngrozi, ca voi sã cãdeþi.
4 - De obicei, primejdia de care te temi cel mai mult, nici nu existã.

Dar diavolul îþi aruncã în minte gîndul fricii. Apoi face sã-þi pãtrundã în inimã groaza.
Iar spaima apoi îþi deformeazã vederea.
Nu mai vezi limpede, vezi numai nãluci, lei, balauri, de care apoi te înfricoºezi pînã ce
te pierzi de tot.
5 - Cine se teme de Dumnezeu nu are nici voie nici nevoie sã se mai teamã de nimic
altceva sau altcineva.
Cãutaþi numai sã aveþi necurmat pãrtãºie cu Domnul (Psalm 19) .
Nimic sã nu vã rupã legãtura puternicã cu El.
ªi apoi aveþi încredere cã nimic rãu nu vi se întîmplã în nici un loc, fãrã voia ºi ºtirea Lui,
care a rînduit ºi rînduieºte totul numai spre bine.
Duceþi o viaþã de rugãciune ºi pregãtiþi-vã cu vegherea pentru orice.
ªi apoi nu vã mai temeþi de nimic.
6 - Fãrã Hristos lucrul merge foarte greu ºi vremea trece neînchipuit de încet.
Fãrã Hristos mergi ºi încet ºi chinuit.
Aºa este cu orice lucru fãrã El, ºi cu orice stare fãrã El, cu orice drum fãrã El.
7 - Cînd Hristos nu este în casã, cînd El nu este în adunare, cînd El nu este în vorbire,
cînd El nu-i în Lucrare ºi în inimã, - ce triste sînt toate,
ce grele ºi apãsãtoare sînt,
vai, lipsa lui Hristos va face starea celor osîndiþi la iad, cu neputinþã de neînchipuit de
grea.
Tocmai lipsa Lui va fi chinul cel mai cumplit acolo.
8 - Dar cînd Hristos vine undeva, ce luminã, ce binecuvîntare, ce uºurare ºi putere vine
atunci în inimile ucenicilor Sãi apãsaþi ºi temãtori.
Cu ce bucurie ºi uºurinþã se fac toate, atunci cînd vine Hristos în ai Sãi ºi între ai Sãi.
Cît de plãcut ºi de repede se face munca cea mai grea cînd vine acolo Domnul
ºi drumul cel mai lung, cît de scurt ºi de plãcut devine.
ªi jertfa cea mai mare ce uºoarã este, cînd vine Hristos în mijlocul nostru.
9 - Cînd Hristos nu este puterea ºi bucuria unei adunãri, creºterea ei ºi roadele ei nu

numai cã merg foarte greu ºi foarte încet, dar nici n-au gust, nici frãgezime, nici dulceaþã, nici
bunãtate ca fructele necoapte.
Însã cînd vine Hristos - ce luminos, ce adînc, ce cald ºi frumos cresc sufletele toate,
bucuriile toate, roadele toate.
10 - Cînd bãgaþi de seamã cã Hristos lipseºte dintre voi, chemaþi-L din nou cu lacrimi
stãruitoare. Ca sã nu mergeþi ºi sã nu rãmîneþi nici un ceas fãrã de El.
Cãci cine merge fãrã de Hristos pe marea vieþii - se va îneca sigur.
11 - Cine doarme cînd trebuie sã fie treaz,

cine nu ascultã cu bãgare de seamã la ce se vorbeºte, cînd trebuie sã asculte din inimã,
cu zece urechi.
Cine nu cunoaºte care este glasul Pãstorului Bun, dintre glasul falºilor pãstori,
- acela este ºi va fi veºnic nefericit.
12 - Tu n-ai voie ºi n-ai nevoie sã-þi schimbi cultul ci sã-þi schimbi inima ta cea rea.
N-ai voie ºi n-ai nevoie sã-þi laºi biserica, ci pãcatele tale.
N-ai voie ºi n-ai nevoie sã-þi schimbi legea ta ci starea sufletului tãu.
N-ai nevoie sã-þi schimbi familia ta duhovniceascã ºi nici duhul tãu cel bun, ci duhul tãu
cel rãu.
Cãci n-ai nevoie de oameni, ci de Hristos.
Fiindcã numai El face un om nou, din cel vechi, cînd vii la El.
13 - Frumos este totdeauna cînd sufletul Îl cautã pe Hristos,

dar cînd cãutarea aceasta dupã El este pornitã din dorinþe ºi din motive fireºti,
- atunci umblarea ajunge o ruºine ºi un pãcat.
Mîntuitorul cunoaºte dorinþele tuturor oamenilor care merg dupã El.
14 - Mulþi merg dupã Isus numai sã capete ceva de la El sau mãcar de la cei care merg
dupã Isus.
Merg, cãci în felul acesta au prilejul sã capete mîncare fãrã platã sau sã se îmbrace din
pomeni.
Aceºtia îºi saturã stomacul pe o zi, dar îºi uscã sufletul pe veci.
Dintre aceºtia nici unii nu rãmîn la Isus.
Cãci oricine cautã foloasele lumeºti, te pãrãseºte îndatã ce nu le mai poate avea lîngã tine.
L-au pãrãsit ºi pe Hristos, cînd nu le-a mai dat pomanã.
15 - Pentru orice mîncare trebuie sã lucrezi.

Cine mãnîncã, trebuie sã lucreze, - spune Evanghelia! Aceasta este o poruncã nu un sfat.
Cine mãnîncã fãrã sã lucreze este un parazit, un trîntor, este o fiinþã vrednicã de osîndit,
cãci el trãieºte din munca altora cum ar trãi din sãnãtatea lor, din sudoarea lor, din sîngele
ºi din viaþa lor.
Fãrã a face nimic altceva decît sã mãnînce.
16 - Tu te-ai hrãnit ani de zile din Pîinea cea vie a Cuvîntului lui Dumnezeu ºi a harului
lui Isus Hristos.
Ce-ai lucrat ºi ce lucrezi tu pentru aceasta?
Te-ai mîngîiat, te-ai întãrit ºi te-ai veselit cu darurile lui Dumnezeu care þi le-a dat direct,
sau prin vasele Sale.
Dar tu ce-ai lucrat pentru acestea drept mulþumire?
17 - Pentru mîncarea pieritoare trebuie sã lucrezi fiindcã altfel nu o ai.

Dar atunci pentru cea nepieritoare pe care o consumi, - sã nu faci nimic?
- Lucreazã ºi tu ceva pentru asta!
18 - Dacã vrei într-adevãr sã faci ºi tu ceva pentru Dumnezeu,

dacã doreºti cu adevãrat sã faci ceva pentru Hristos,
dacã într-adevãr vrei sã porneºti pe calea mîntuirii tale ºi sã poþi face o lucrare a lui
Dumnezeu,
- atunci iatã prima lucrare pe care þi-o cere, þi-o pretinde ºi o aºteaptã El de la tine:
- sã crezi în Isus! ºi sã-L iubeºti mai presus ca orice!
19 - Sã crezi în Acela pe care L-a trimis Tatãl, adicã sã crezi în Isus Hristos, Dumnezeul
Una ºi Unul cu Tatãl!
- pentru cã nici o lucrare pe care ai fãcut-o înainte de aceastã credinþã, nu poate fi nici
primitã, nici preþuitã înaintea Tatãlui Ceresc,
- pentru cã orice altã lucrare vrednicã ºi plãcutã lui Dumnezeu, ca sã fie binecuvîntatã ºi
primitã de El, trebuie sã vinã din credinþa în Hristos Domnul ºi Mîntuitorul nostru.
- ªi sã se întemeieze pe aceastã credinþã.
20 - Nu-i lucru uºor sã crezi. Este chiar foarte greu.

Dacã ar fi uºor, toatã lumea ar fi credincioasã.
Dacã ar fi uºor nici rãsplata n-ar fi atît de mare pentru cei ce cred cu adevãrat ºi nici
fãgãduinþele n-ar fi atît de strãlucite pentru statornicia lor.
Numai acei care cred cu adevãrat ºtiu cît de greu este sã crezi, sã trãieºti prin credinþã ºi
sã umbli prin credinþã.
Numai cine nu ºtie ce lupte, ce jertfe, ce muncã cer acestea, îºi închipuie cã este uºor sã
crezi puternic ºi pînã la moarte.
20 - Mai bun este sfîrºitul
1 - Priviþi luptele credinþei, priviþi morþii ei, priviþi trãdãrile ºi lepãdãrile de ea,
priviþi suferinþele ºi lacrimile credinþei vii,
rugãciunile ei, rãnile ei, grija ºi ostenelile ei, renunþãrile ºi jertfa pe care le cere credinþa,
- ºi apoi spuneþi dacã credinþa, ºi a rãmînea pînã la sfîrºit în credinþã, este un lucru uºor
(1 Cor. 4, 9-13) .
Nu e uºor, dar fericiþi sînt numai cei care cred cu adevãrat ºi statornic.
2 - Þinta oamenilor este numai mîncarea.

Se uitã unii la alþii cum mãnîncã ºi totdeauna inima lor lacomã ºi nesãþioasã, este
nemulþumitã ºi cîrtitoare.
Fiindcã totdeauna li se pare cã altul mãnîncã mai mult, mai bun ºi mai gustos ca ei.
3 - Sfîrºitul vorbirii cuiva îþi aratã scopul lui.

Încheierea predicii cuiva îþi aratã ce are el în inima sa, ºi ce urmãreºte cu adevãrat sufletul
lui.
Mulþi au început prin Duhul, dar au sfîrºit prin firea pãmînteascã (Gal. 3, 3) .
Niciodatã aceºtia nu vor duce pe nimeni pînã la Hristos.
4 - Mulþi încep predica lor frumos cu Evanghelia, cu Harul lui Dumnezeu, cu Domnul
nostru Isus Hristos,
- dar sfîrºesc cu interesele lor, cu mîncarea lor, cu strecurarea învãþãturii lor ascunse ºi
strãine în sufletele ascultãtoare.
Fii cu luare aminte ºi te fereºte de toþi aceºtia.
5 - Mulþi încep frumos, cu cãutarea Domnului, cu umblarea dupã Isus, dar sfîrºesc rãu,
cu tot ce e strãin de ea.
Întîi doresc sã discute.
Apoi ajung sã se certe cu Hristos.
Pe urmã ajung împotrivitori ºi ucigaºi ai lui Hristos.
Fiindcã ei iubesc pãcatul, ºi cautã sã-ºi apere faþã de Dumnezeu religia care li-l îngãduie
pe acest pãcat iubit de ei.
Pãcatul de la urmã le îneacã toatã rîvna lor de la început.
6 - O, nu vã amãgiþi niciodatã de începutul frumos al vorbirii cuiva pe care nu-l

cunoaºteþi.
Ci ascultaþi cu bãgare de seamã totul, dar mai ales luaþi seama la încheiere.
Fiþi atenþi la sfîrºit cãci sfîrºitul vã aratã ceea ce este el ºi ceea ce vrea el cu adevãrat
(Eclesiast 7, 8) .
Sfîrºitul va fi totdeauna la ceea ce urmãreºte el. Cine nu sfîrºeºte cu Hristos, nu este al
Lui - ºi în zadar a început cu El.
7 - Fiþi cu bãgare de seamã la gînduri, nu la vorbe.

La duhul cui vorbeºte, nu la înfãþiºarea lui.
Judecaþi totul în minte, înainte de a primi în inimã.
- Cãci mulþi umblã numai sã mãnînce de la Hristos.
ªi sã vã mãnînce ºi pe voi.
8 - Fiecare om poate sã facã un gard ºi sã spunã: nu-i voie!

Fiecare fãþarnic poate sã apere o literã ºi sã strige: nu vã este îngãduit!
Fiecare orb poate avea un sabat pentru care luptã, se ceartã, duºmãneºte ºi ucide.
Fiecare tiran poate avea o formã a lui pentru care robeºte ºi chinuie pe alþii...
- Dar pîine dã - ºi poate da - numai Hristos.
ªi numai ai Lui.
9 - Tot ce este pîine nu vine de la oameni.

Tot ce este hranã pentru suflet, nu vine de la învãþãturile omeneºti, ci de la învãþãtura
Domnului, trimisã prin aleºii Lui adevãraþi.
Tot ceea ce este o adevãratã pîine vine numai de la Tatãl Ceresc.
Tatãl Ceresc ne-a dat pe Fiul care este Pîinea prin care sufletele tuturor oamenilor trãiesc
ºi cresc.
10 - Unde sînt suflete înapoiate duhovniceºte, unde nu e armonie ºi putere, sfinþenie ºi

adîncire, - acolo Moise (omul) le-a hrãnit.
Unde este har ºi iubire în adunare ºi bisericã, acolo i-a hrãnit pe toþi Tatãl ºi Hristos.
Unde este lege, dezbinare, cîrtire, acolo i-a hrãnit vreun Moise cu vreo manã de a sa, iar
nu Dumnezeu cu Pîinea Lui.
11 - Semnul dupã care veþi recunoaºte totdeauna dacã cineva a fost hrãnit ºi este hrãnit
cu Pîinea lui Dumnezeu, sau nu, este dacã are sau nu viaþa. Viaþa din Hristos ºi în El.
Numai viaþa cuiva dovedeºte cu adevãrat din ce trãieºte ºi se hrãneºte omul acesta.
Iar viaþa cuiva este gîndul sãu, cuvîntul sãu ºi faptele sale.
12 - Învãþãturi, sfaturi, rînduieli aspre ºi pedepse poate da oricine,

dar viaþã, cãldurã ºi luminã poate da numai Hristos.
Veniþi pînã la El.
13 - Temelia hranei ºi a vieþii este pîinea.

Orice fel de hranã trebuie sã fie însoþitã de pîine ºi se reazemã pe ea.
Pîinea este hranã universalã. Toate celelalte mîncãri se schimbã de la un popor la altul,
de la o regiune la alta, de la un gust la altul.
Dar pîinea rãmîne aceeaºi pentru toþi ºi pentru tot.
Aºa este Hristos.
14 - Pîinea este o hranã pentru toate vîrstele. Celelalte mîncãri omul le schimbã sau le
lasã.
Cu toate celelalte mîncãri omul se poate plictisi sau poate sã se îmbolnãveascã.
Dar pîinea este necesarã nu numai în orice zi ºi la oricine, dar ºi la orice vîrstã a vieþii
omului.
Ea îi þine omului viaþa, ºi nu-i face rãu niciodatã.
Aºa este ºi Hristos.
15 - Pîinea poate chiar ºi singurã sã þinã viaþa cuiva.

Toate celelalte mîncãri au numai un anumit fel de hranã în ele. Dar pîinea cuprinde în ea
tot ceea ce trebuieºte organismului nostru.
Omul ºi-ar putea þine viaþa îndeajuns numai ºi numai cu pîinea goalã, pe cînd cu alt
aliment singur nu ar putea-o face aceasta.
Nici un fel de mîncare nu te saturã cu adevãrat, dacã a fost fãrã pîine.
16 - Cu pîinea nu te urãºti niciodatã.

De prãjituri te saturi,
cozonac nu doreºti mult timp.
Cu cele mai gustoase mîncãri te urãºti.
- Dar cu pîine nu. Zilnic o întrebuinþezi, zilnic o cauþi, zilnic o doreºti.
Gustul pîinii e simplu ca al apei ºi ca al aerului. Dar în ea este viaþa ºi puterea lumii...
17 - Hristos e Unica Pîine care poate da viaþã.

El este Miezul ºi Hrana prin care se þin toate ºi trãiesc toþi.
El afarã de care totul e gol, e mort, e uscat ºi rece.
ªi totuºi, - în timp ce dupã pîinea trupeascã aleargã toþi oamenii, se luptã, fac revoluþii,
sînge ºi sînt în stare sã moarã sau sã omoare,
- nu-i de mirare oare cã dupã Hristos ºi dupã hrana Sa nu se jertfeºte aproape nimeni!
18 - Eu sînt Pîinea Vieþii, a spus Isus...

Cînd s-a spus cuvîntul acesta a fost un moment tot atît de însemnat ca ºi atunci cînd s-a
spus: Sã fie luminã.
Cãci pîinea este lumina. ªi lumina este pîine. Amîndouã sînt viaþa.
Numai Dumnezeu putea vorbi aºa, pentru cã numai El este Viaþa.
Cine altul a mai grãit vreodatã astfel?
- Nimeni decît Hristos, cãci numai El este.
19 - Cine merge numai pînã la Moise, va flãmînzi iarãºi ºi iarãºi.

ªi cine merge pînã la Mahomed, sau la Budha, va flãmînzi curînd.
ªi cine merge numai pînã la sinagogi, la temple, la moschei sau chiar ºi numai pînã la
bisericã ºi adunãri, - dar nu ºi pînã la Isus.
ªi cine merge numai pînã la predici, la conferinþe, la concerte, - toþi aceºtia vor flãmînzi
iarãºi ºi iarãºi ºi vor muri de foame.
Numai cine vine pînã la Hristos nu va mai flãmînzi niciodatã!
20 - Uºa Domnului este deschisã oricînd ºi pentru oricine, pînã în clipa morþii sau
prãbuºirii noastre.
Deci cine nu vine pînã la moarte, cînd sã mai vinã?
Dar nici chiar atunci, uºa nu o închide Hristos. Îngerul morþii o închide.
Sau noi singuri ne-o închidem.
O Dumnezeule al Vieþii, nu lãsa sã moarã nimeni pînã ce nu-L va afla pe Hristos, spre a
avea viaþa veºnicã.
Amin.
21 - A face voia lui Dumnezeu

1 - Dacã cineva vrea sã vinã la Hristos cu pãcatele sale, cu lacrimile ºi cu durerea sa, cu
povara ºi cu temerile sale
- fie sigur sufletul acela oricine ar fi el, cã Hristos nu-l va mai izgoni afarã.
2 - Dacã eºti într-un loc de rãspundere, sau mai mare peste alþii, dacã eºti într-o misiune,
sau într-o lucrare duhovniceascã, cu atît mai mult, tu eºti acolo nu sã faci voia ta,
nici sã urmãreºti interesele tale,
nici sã-þi spui pãrerile personale,
- ci sã te smereºti pînã la deplina contopire cu voia lui Dumnezeu, care urmãreºte
totdeauna binele celor mai mulþi ca sã fie mîntuiþi.
- ªi numai voia lui Dumnezeu sã fie voia ta.
3 - Ai grijã ca toþi cei care vin la Domnul sã rãmînã lîngã El. Toþi cei care vin la adunare
ºi la bisericã, sã rãmînã în ea.
Ai grijã sã nu te faci niciodatã cu nimic vinovat de pierderea nimãnui.
Sã nu faci pe nimeni sã-ºi piardã neprihãnirea sau pacea, sau bucuria,
sau serviciul, sau pîinea, sau soþia, sau casa, sau adunarea,
sau mîntuirea, sau viaþa.
Fiindcã oricine se face vinovat de aceste pierderi va plãti ºi va plãti greu ºi veºnic!
4 - Dacã vrei sã faci voia lui Dumnezeu fã ca Domnul Isus: umblã cu grijã ca sã nu se
piardã nimic.
Vezi cît de greu se poate cîºtiga ceva. Vai de acela prin care vine pierderea cuiva.
5 - Nimeni nu poate învia nici trupurile nici sufletele nici conºtiinþele, decît Hristos.
Dar ce minunat le învie puterea Lui!
Nimeni altcineva nu poate aduce învierea din moartea pãcatelor, decît Hristos. Dar ce
fericit o face El în clipa acelei învieri.
Sã nu vã înºelaþi crezînd cã predicile voastre, sau cãrþile voastre, sau cîntãrile voastre au
fãcut trezire la o viaþã nouã, ºi învierea conºtiinþelor în cei care s-au întors la Dumnezeu.
Ci numai Hristos poate face lucrul acesta. ªi numai Duhul Sãu îl ºi face.
6 - Nici un alt merit nu aveþi în lucrul ceresc, decît cã v-aþi fãcut datoria chemînd
sufletele la Hristos.
Singur El prin Duhul Sãu ºi prin puterea Sa a fãcut mîntuirea lor.
Cãci numai Domnul poate face învierea lor la o viaþã nouã.
Deci numai Lui Singur I se cuvine toatã slava ºi mulþumirea pentru toate.
7 - Sînt o seamã de oameni care mereu numai cîrtesc împotriva voii lui Dumnezeu, a
lucrãrilor ºi a hotãrîrilor Sale.
Nimic din ce face Dumnezeu, nu-i mulþumeºte pe oamenii aceºtia. În orice cuvînt sau
lucrare a lui Dumnezeu, ei nu pot afla nimic plãcut, nici frumos, nici bun ºi desãvîrºit pentru
care sã poatã mulþumi ºi care sã-i mulþumeascã.
Aceºtia sînt veºnic nefericiþi.
8 - E foarte primejdios sã-þi faci de la început o pãrere rea despre cineva ºi apoi sã nu te
mai controlezi, cu o dreaptã judecatã.
Pe tine sã te controlezi, nu numai pe el.
Dacã impresia pe care þi-ai putut-o face despre omul acela la început, a fost rea ºi
nedreaptã - tot ce face ºi spune el este numai rãu ºi dãunãtor.
Judecata ta cea rea de la început, îþi învenineazã mereu ºi ochii ºi buzele. ªi mintea ºi inima ta.
Ce vinovat este un astfel de gînd.
9 - Cînd nu mai ai dragoste de Dumnezeu, atunci numai tot cîrteºti ºi cîrteºti:

dacã plouã e rãu, dacã nu plouã iar e rãu!
Dacã se face ceva e rãu, dacã nu se face iar e rãu,
singur e rãu, cu alþii iar e rãu,
nimic nu te însenineazã, nimic nu te mulþumeºte, nimic nu te bucurã ºi nimic nu te
schimbã,
- dacã tu eºti un om cîrtitor.
10 - Cînd nu mai ai dragoste faþã de fraþii tãi, atunci nu mai vezi în ei nimic bun.
La fiecare începi sã vezi numai scãderi, numai slãbiciuni, numai pãcate:
în adunare þi se pare cã nu mai este har,
în cuvînt nu mai este hranã,
în suflete nu mai vezi nici o vrednicie,
cîrteºti mereu ºi împotriva tuturor,
de nimic n-ai plãcere ºi de nimic n-ai bucurie, decît de nemulþumiri.
- Cînd nu mai ai dragoste aºa eºti.
11 - Cîrtirea este prima formã a bîrfirii, prima dovadã a urii, primul semn al judecãþii.
Cel care a pornit pe calea cîrtirii va ajunge în curînd la toate celelalte rele, - dacã nu-ºi
dã seama, sã se îngrozeascã de pãcatul sãu,
dacã nu se opreºte
ºi dacã nu se întoarce.
Calea cîrtirii este o cale foarte primejdioasã.
Nu o lua niciodatã suflete al meu ºi fiule al meu.
12 - Ce mare greºealã facem totdeauna cînd judecãm pe un copil dupã pãrinþii lui, dupã
faptele ºi starea pãrinþilor sãi.
Nu sînt pe pãmînt nici douã fiinþe absolut la fel.
De cele mai multe ori copiii sînt foarte de caracterul pãrinþilor lor ºi nu le seamãnã deloc
13 - Am putut vedea copii de o înþelepciune uimitoare ºi plini de foarte alese daruri

sufleteºti, nãscuþi din niºte pãrinþi foarte simpli ºi neînsemnaþi, dacã nu chiar rãi.
Sau am putut vedea copii uimitor de josnici, necinstiþi, neascultãtori ºi destrãbãlaþi,
nãscuþi din niºte pãrinþi care aveau un caracter ºi o viaþã dintre cele mai frumoase.
Am putut vedea flori de nevinovãþie din niºte pãrinþi cu o viaþã cu totul nelegiuitã.
ªi invers, copii nelegiuiþi, din niºte pãrinþi cu o viaþã curatã ca lumina.
De aceea sã nu judecãm nici odatã pe copil, dupã pãrinþii lui. Nici dupã faima rea a
locului de unde se trage el.
14 - Sã nu ne uitãm la felul de a fi al pãrinþilor unui fiu,

- cînd vedem felul de a fi al lui însuºi.
Crinul este crin chiar dacã este rãsãrit dintr-o grãmadã de gunoi.
Gunoiul este gunoi chiar dacã ar sta pe o tavã de aur.
15 - Existã pãrinþi care ºi-au chinuit sufletul ani de zile, pentru a face din copilul lor un
om de treabã ºi credincios. Aceºti pãrinþi l-ar putea scãlda în cîte lacrimi au vãrsat pentru fiul
lor ºi lîngã el, ca sã-l apropie de Dumnezeu ºi sã-i moaie inima,
dar el n-a vrut ºi n-a vrut.
Vai de un astfel de fiu.
16 - Dacã vrei sã-L cauþi pe Hristos, o, atunci nu-L privi prin nici un om.
Priviþi-i pe oameni prin Hristos nu pe Hristos prin oameni.
Numai aºa îi veþi putea cunoaºte cu adevãrat - ºi pe El ºi pe ei.
17 - Toþi cei care au cîrtit în pustie, acolo au ºi pierit (1 Cor. 10, 10) .
Toþi cei care cîrtesc mereu ºi acum, vor pãþi la fel.
Sufletele cîrtitoare pierd tot mai mult binecuvîntãrile Domnului, fiindcã sînt mereu
nemulþumite ºi nerecunoscãtoare.
18 - Nu cîrtiþi niciodatã ºi împotriva nimãnui.

Nu cîrtiþi împotriva lui Dumnezeu ºi a faptelor Sale:
El tot ce a fãcut, a fãcut bine (Facere 1, 31) .
El nu greºeºte nici azi ºi niciodatã în nimic din ce face, fie cu lumea întreagã, fie cu orice
creaturã a Lui în parte.
Nu cîrtiþi nici împotriva mai marilor voºtri: orice stãpînire vine de la Dumnezeu, dupã
planul ºi dupã voia Lui. Iar noi trebuie sã-I fim supuºi totdeauna ºi dupã cum este scris
(Tit 3, 1; 1 Petru 2, 13; Rom. 13, 1) .
Nu cîrtiþi nici împotriva celor ce vã hrãnesc, ci fiþi-le supuºi, pentru ca sã le fiþi o pricinã
de bucurie ºi nu de întristare. Cãci numai aºa va fi spre binele vostru
(Evrei 13, 17) .
Nu cîrtiþi nici împotriva vremurilor. Toate vin de la Dumnezeu, iar înþelepciunea Lui nu
face nimic nici fãrã rost, nici la întîmplare.
Nu cîrtiþi nici împotriva soartei voastre. Dacã Îl iubiþi pe Dumnezeu din toatã inima
voastrã, soarta voastrã nu-i rea.
Iar dacã e “rea”, nu Dumnezeu v-a fãcut-o aºa. Ci voi înºivã v-aþi fãcut-o. Prin pãcat,
prin desfrînare ºi neascultarea voastrã (Rom. 8, 28) .
19 - Nu cîrtiþi nici cînd trebuie sã faceþi binele (Filimon 14) .

Nu cîrtiþi niciodatã decît împotriva rãutãþii voastre, ºi a firii voastre cîrtitoare!
20 - O, dacã Hristos ar fi Pîinea din care trãieºte Literatura, toate cãrþile ar fi pline de
hranã sãnãtoasã. ªi toate generaþiile de cititori ar creºte cu sufletul sãnãtos. Cu mintea
sãnãtoasã.
Cînd Hristos va fi Pîinea din care se va hrãni Arta, totul va fi de naturã sã încînte ºi sã
înnobileze pe om ºi omenirea.
Cînd Hristos va fi hrana Culturii ºi Educaþiei, generaþiile care vor creºte sub cãldura ºi
lumina Lui, vor umplea pãmîntul egalat frãþeºte, de armonie ºi nobleþe, de dreptate ºi de
respect.
Cînd Hristos va fi hrana Sistemelor Politice, omenirea abia atunci va gusta fericirea
adevãratei libertãþi ºi a pãcii adevãrate.
Cãci fãrã Hristos toate acestea sînt minciunã ºi sîngerare.
Numai Hristos este Pîinea Vieþii.
O, Vino Isuse în toatã viaþa ºi în toatã inima noastrã.
Amin.
Hristos este Împãratul
Hristos este Împãratul,

- toþi cîþi Îl slujesc cu zel,
fie siguri de izbîndã, - Viitorul este El!
Slavã Lui, Slavã Lui, - Viitorul este El!
Hristos este Adevãrul

- toþi cîþi sufãr cu Hristos
fie siguri de izbîndã, - El e-n veci Victorios
Slavã Lui, Slavã Lui, - El e-n veci Victorios!
Hristos este-n veci Dreptatea

- toþi cîþi sufãr pentru ea
fie siguri de izbîndã - cît ar þine lupta grea
Slavã Lui, Slavã Lui - cît ar þine lupta grea.
Hristos e Judecãtorul
- toþi cîþi sînt cu El iertaþi,
fie siguri de izbîndã - nu vor mai fi judecaþi
Slavã Lui, Slavã Lui - nu vor mai fi judecaþi.
Hristos este Învierea

- toþi cîþi sînt ai Lui iubiþi
fie siguri de izbîndã, - pot sã moarã liniºtiþi
Slavã Lui, Slavã Lui, - pot sã moarã liniºtiþi.
Hristos este Începutul

- a tot ce-i ºi Sus ºi jos,
fie siguri de izbîndã, - cei ce sînt ai lui Hristos
Slavã Lui, Slavã Lui, - ºi sfîrºitul e Hristos.
22 - Moartea ºi Viaþa
1 - Dupã cum toate morþile sînt Moartea,

ºi toate vieþile sînt Viaþa
ºi toate înfometãrile sînt Foamea
ºi toþi oamenii sînt Omul
ºi toate pîinile sînt Pîinea
- tot aºa toate chemãrile sînt Chemarea.
Cu toate glasurile mãrturisitorilor Sãi, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, ne
descoperã Pîinea Vieþii, pe Hristos,
ºi ne încredinþeazã cu toatã puterea cã cine se hrãneºte din aceastã Pîine nu va muri
niciodatã.
2 - De fapt moartea, în înþeles de nimicire, nu existã.

Nu existã nimicire, ci numai trecere în altã existenþã.
Moartea se numeºte existenþa nefericitã în osînda ºi în lipsa lui Dumnezeu, în care trec
cei care în existenþa aceasta L-au tãgãduit pe Dumnezeu cu cuvîntul sau cu faptele lor.
Moartea este starea de total pãcat (Efes. 2, 1-5) ,
sau starea de totalã osîndã (Luca 16, 23), în care sînt sau în care vor fi, cei fãrã
Dumnezeu.
Dupã cum viaþa este starea de har, starea cea de totalã fericire în care sînt, sau vor fi, cei
care Îl au pe Hristos.
3 - Cine se hrãneºte din Hristos, nici nu poate duce o existenþã întunecatã în pãcat.
Puterea lui Hristos nimiceºte din om microbul pãcatului,
ºi însãnãtoºind toate celulele sufletului rãu ºi desãvîrºind tot mai curat toate simþirile lui
duhovniceºti.
Pîinea, sub orice formã, este o înfãþiºare a puterii lui Dumnezeu, jertfitã zilnic pentru a
întreþine viaþa omenirii.
ªi chiar dacã de la începutul lumii, Pîinea este tãiatã ºi consumatã mereu, ea tot nu se mai
sfîrºeºte.
Cînd omenirea era mai puþinã, atunci ºi Pîinea era mai puþinã, însã de-ajuns.
Cînd omenirea a crescut, pe mãsurã ce oamenii s-au înmulþit, chiar dacã pãmîntul a rãmas
mereu tot acelaºi, Pîinea a crescut ºi ea, ca sã se ajungã tuturor oamenilor.
ªi pe mãsurã ce va creºte trebuinþa ei în lume, va creºte mereu ºi Pîinea.
Pentru cã de aceasta poartã grijã Dumnezeu Însuºi.
4 - Cînd o familie e micã nu are pîine prea multã.

Cînd o familie e mare nu are pîine prea puþinã.
Aºa este de obicei. Cãci pîinea e vie ºi vine din cer, dupã nevoia oamenilor.
Tatãl nostru care este în ceruri, ne dãruieºte Pîinea Lui în toate fiecare zi, aºa cum ne ºi
rugãm.
Noi mîncãm pîinea noastrã cea de toate zilele, fiindcã ne este dãruitã zilnic de iubirea ºi
grija Tatãlui nostru Cel Ceresc.
Cînd Tatãl nostru nu ne va mai dãrui Pîinea Sa, atunci ºi viaþa omenirii va-nceta
(Ps. 104, 27-30) .
5 - Cînd pîinea înceteazã din vreun loc, atunci locul acela ajunge pustiu. Acolo viaþa
înceteazã ºi totul devine mort,
astfel sînt pustiuri sufleteºti, dupã cum sînt ºi pustiuri pãmînteºti,
sînt morþi sufleteºti, dupã cum sînt ºi morþi trupeºti,
iar Moartea ori Pustiul vine acolo unde nu mai poate fi hranã, adicã unde lipseºte pîinea
care întreþine Viaþa.
ªi în pãmînt ºi în cele dupã el.
6 - Cine se apropie de Dumnezeu trebuie sã creadã cã Însuºi Hristos este în Sfînta Lui
Euharistie pe care o primim. Vãzut sub forma Pîinii ºi a Vinului, - dar nevãzut El Însuºi.
Fãrã credinþã, nimic nu se poate nici da ºi nici primi cu folos.
7 - Credinþa este singura cale prin care cãpãtãm explicaþie la toate întrebãrile pe care
vederea nu le poate rezolva.
Pentru cine crede puternic aceste adevãruri, minunea se sãvîrºeºte totdeauna ºi cu toatã
nemãrginita ei putere ºi valoare, fãrã a fi împiedicatã nici de omul nevrednic, nici de
mulþimea necredincioasã.
8 - Garantul Învierii noastre în trupul cel Slãvit ºi Veºnic, este Isus Hristos ºi Duhul
Sãu, - El este sãmînþa vieþii în noi.
Cînd El a spus cã dacã mîncãm Trupul Sãu ºi bem Sîngele Sãu vom primi în noi viaþa ºi
o vom avea, înseamnã cã, aceasta este puterea de viaþã, Sãmînþa cea Veºnicã, Magnetul cel
Viu, în noi.
Hristos rãmînînd chiar ºi în materia trupului nostru, prin puterea pe care o are, prin
structura ºi natura Sa Dumnezeiascã, ne va învia în Ziua Învierii ºi pe noi
transformînd, în chip strãlucit, toatã chiar ºi materia trupului nostru cel nou,
dar Îndumnezeit prin El.
9 - Apropiindu-vã cu cutremur ºi cu credinþã adîncã, de Taina Împãrtãºirii cu El, pe care

chiar dacã n-o puteþi cuprinde cu priceperea minþii de om,
dar împliniþi cu toatã cãldura inimii voastre evlavioase, crezînd-o, fiindcã fãgãduinþa ei
este viaþa.
10 - Luaþi în voi, cu credinþã neclintitã, Trupul ºi Sîngele Domnului nostru Isus Hristos,
care rãmînînd în trupul vostru Taina Vieþii, ni-l va învia ºi pe el la vremea ºi la porunca
Puterii care ni l-a creat pe acest trup,
dupã cum soarele Primãverii învie sub o formã nouã sãmînþa ierbii pe care tot el a rodit-o
în existenþa trecutã.
11 - Precum Pîinea zilnicã, necesarã vieþii noastre trupeºti, este o pîine vie ºi adevãratã
ºi ne vine din Hristos, dãruindu-ne viaþa,
- tot aºa Hristos ni Se împarte cu adevãrat în Trupul ºi în Sîngele Sãu Cel Sfînt, cu care
ne împãrtãºim, drept hranã ºi prin El ne primim Viaþa Veºnicã.
Este El Însuºi care ni Se dãruieºte. ªi duhovniceºte ca ºi trupeºte.
12 - Împãrtãºirea noastrã cu Hristos ne Îndumnezeieºte ºi pe noi fãcîndu-ne pãrtaºi Firii

Sale duhovniceºti (2 Petru 1, 4)
dar dacã prin ascultarea noastrã de Duhul Sãu, El rãmîne în noi pe totdeauna Viu ºi
Adevãrat,
- noi avînd Pîinea Vieþii, nu vom mai flãmînzi niciodatã
ºi avînd Sãmînþa Vieþii nu vom mai muri niciodatã.
Ce fericitã ºi cutremurãtoare tainã; Hristos în voi - Taina ºi Credinþa, Viaþa ºi Nemurirea,
nãdejdea ºi slava (Coloseni 1, 27) .
13 - Tot ce se alimenteazã din Hristos, dureazã prin Viaþa ºi Frumuseþea Lui, prin
Adevãrul ºi Puterea Lui - ca ºi El.
Prin Puterea ºi Frumuseþea lui Hristos trãiesc operele de Artã, de literaturã, de muzicã sau
de educaþie ale înaintaºilor, marii creatori ai acestor opere. Pentru cã ei au cunoscut ºi au
creat toate acestea, cu ochii ºi cu inima la Hristos.
14 - Moara vremii macinã sub pietrele ei necruþãtoare tot ce este omenesc din toate cele
ce se creeazã pe pãmînt.
Vîntul nimicirii vînturã ºi spulberã tot ce-i omenesc din ele, iarba acoperã ºi niveleazã
tot ce face omul
- numai ceea ce are ceva din Hristos, aceea rãmîne durabil ºi rodnic pe totdeauna,
- rãmîne frumos ºi viu, prin El, prin ceea ce are din Hristos.
Iar Timpul cu cît trece mai aspru ºi mai lung peste ele le creºte ºi frumuseþea ºi înþelesul
acestora.
15 - Nu numai noi vom trãi, alimentîndu-ne din Hristos, - ci vor trãi ºi operele noastre,
faptele noastre, scrisul nostru, pilda pe care o dãm ºi o lãsãm trecînd printre semenii noºtri,
peste faþa atît de miºcãtoare a pãmîntului.
Dacã toate lucrãrile acestea Îl conþin pe Hristos în ele, tot ceea ce este din El, în ele le va
face vrednice de primit, de iubit ºi de urmat.
- Partea care este din Hristos în tot ce facem noi, le va da acestora viaþã, duratã ºi roade,
dupã Cuvîntul Sãu.
16 - Vrei ca numele tãu sã trãiascã? - Leagã-l de Hristos.

Vrei ca fiii tãi sã trãiascã? - uneºte-i cu Hristos.
Vrei ca faptele tale, scrisul tãu, lucrãrile pe care le faci sã aibã viaþã ºi valoare eternã?
- atunci umple-le cu Hristos! Conþinutul acesta din El va face sfînt ºi etern chiar ºi vasul
în care se pãstreazã.
Tot ce-L cuprinde pe Hristos în sine trãieºte ºi rodeºte necontenit prin El ºi datoritã Lui,
care este Viu în vecii vecilor.
17 - Sãrmanii oameni care s-au hrãnit cu “manã” adicã cu învãþãturi fãrã duratã, fãrã
viaþã, adicã fãrã Hristos,
- în ce lipsuri ºi în ce foamete ºi sãrãcie sufleteascã au trãit ºi au murit ei! ...
Sãrmanii oameni care se mai hrãnesc ºi astãzi cu învãþãturi fãrã Hristos,
cu literaturã fãrã Hristos, cu idei fãrã Hristos.
Cu distracþii fãrã Hristos.
Cu filozofie ºi cu muzicã fãrã Hristos!
- în ce sãrãcie ºi uscãciune sufleteascã trãiesc ºi mor aceºtia!
18 - O, voi suflete nefericite care dupã ce aþi gustat pe Hristos, v-aþi întors înapoi la
vãrsãturile lumii, - un veºnic vai vouã!
Nimeni dintre cei din iad nu vor fi atît de nefericiþi ca voi.
ªi nimeni nu va plînge mai amar ca voi, harul pierdut, cînd vã veþi aduce aminte ce aþi
lepãdat.
19 - Locul ºi localitatea unde a fost vestit odatã Veºnicul Cuvînt al lui Dumnezeu, rãmîne
o veºnicã mãrturie împotriva tuturor acelora care L-au auzit, dar nu L-au ascultat.
Împotriva tuturor acelora care I-au tãgãduit Adevãrul descoperit ºi mãrturisit prin aceste
cuvinte.
20 - Cine pãcãtuieºte fãcîndu-ºi despre sine o pãrere prea de tot bunã, - va pãcãtui
totdeauna ºi fãcîndu-ºi despre alþii o pãrere prea de tot rea.
În felul acesta obiºnuindu-se sã dispreþuiascã tot ce vine de la alþii, acestor oameni li se
va pãrea cã ceea ce face ºi spune altul este “prea de tot” rãu ºi cã tot ce vine de la sine este
prea de tot bun.
Dumnezeul nostru, izbãveºte-ne de o astfel de pierzare.
Amin.
23 - Împãrtãºirile adînci ale inimilor

1 - Ce bine îþi face inimii ºi gîndului, cînd cei iubiþi ai tãi, cãrora doreºti sã le
împãrtãºeºti bucurii deosebite, vezi cã te înþeleg.
Ce bine cunoºti ºi vezi ºi sufletul care înþelege - aceluia nu-i nevoie sã-i spui mult.
Peste neputinþele cuvintelor, duhurile celor ce se înþeleg gãsesc tainic ºi uºor cãile lor
sfinte, înþelegîndu-se deplin ºi repede.
În iubirea adevãratã totul fiind dãruit ºi primit fãrã greutate, fãrã greºeli ºi fãrã
rezerve, - pãrtãºia ajunge de fiecare datã mai deplinã,
unitatea mai dulce,
apropierea mai duioasã,
ºi încrederea mai desãvîrºitã.
2 - O, cît de adînc te rãneºte ºi te doare constatarea cã cei iubiþi nu te-au înþeles. ªi cã nu

te pot înþelege.
Cã tocmai ceea ce ai avut mai scump sã le destãinuieºti,
- cu nãdejde ºi cu credinþã cã dragostea ºi pãrtãºia cu ei vor ajunge ºi mai depline prin
ceea ce le vei împãrtãºi,
- tocmai aceea a rupt ºi ceea ce se putuse face mai înainte între sufletele voastre.
3 - Pãstraþi adîncã ºi curatã, pãrtãºia voastrã cu Isus prin rugãciune, prin cîntare ºi prin
Cuvîntul Sfînt.
Pentru ca El sã vã poatã împãrtãºi orice taine, fãrã ca vreuna din acestea sã fie un prilej
de poticnire pentru voi la vremea lor.
4 - Nezguduitã sã vã fie încrederea în Domnul în orice vreme ºi în orice împrejurare

aºteptînd timpul cînd veþi putea înþelege deplin, ceea ce vã poate pãrea acum “prea de tot”.
Cãci atunci tocmai ceea ce aþi putut înþelege mai greu, va fi mai frumos, pentru voi ºi mai
minunat.
5 - Fiþi fraþi adevãraþi ºi prieteni adevãraþi cu fraþii ºi cu prietenii voºtri.

Iar dacã v-au încredinþat tainele lor nu-i vorbiþi niciodatã de rãu ºi nu-i cîrtiþi. Ci faceþi-vã
vrednici de încrederea arãtatã pãstrînd-o curatã ºi apropiindu-i prin înþelegere tot mai mult
de inima voastrã.
Numai atunci meritaþi prietenia ºi preþuirea lor.
Dacã în lucruri mici nu vã dovediþi vrednici, cum veþi fi în cele mari?
6 - Duhul nostru þine viaþa în trupul nostru.

Cînd duhul nostru va pãrãsi trupul, ceea ce mai rãmîne atunci din noi este doar un hoit,
de care se tem ºi se înfricoºeazã, se scîrbesc ºi se depãrteazã toþi oamenii, chiar ºi aceia care
ne-au iubit cel mai mult.
Iubirea ºi cãldura sînt viaþa cuvintelor noastre.
Cînd aceste douã - iubirea ºi cãldura - lipsesc, tot ce mai rãmîne din cuvintele noastre este
minciunã ºi prefãcãtorie
care îi îndepãrteazã ºi îi scîrbesc în curînd pe toþi.
7 - Fãrã Duhul lui Hristos, nimic nu are viaþã, nici putere, nici rost, nici preþ, nici dulceaþã
ºi nici fior.
Trupul fãrã viaþã nu foloseºte la nimic; e un cadavru.
Opera fãrã viaþã, nu impresioneazã pe nimeni; e o mîzgãlealã.
Adunarea fãrã viaþã nu atrage pe nimeni; e o batjocurã.
Biserica fãrã viaþã nu naºte pe nimeni; e o jale.
Toatã forma dinafarã fãrã conþinutul viu, nu foloseºte la nimic.
8 - Duh ºi viaþã este Hristos!

Nu-L înþelegeþi altfel ºi nu-L faceþi numai literã ºi materie ºi interese.
Duh ºi viaþã sînt cuvintele Domnului, ºi nu le înþelegeþi numai fireºte. ªi nu le credeþi
numai lege. ªi nu le faceþi numai o formã omeneascã.
Duh ºi Viaþã este Dumnezeu,
nu-L înþelegeþi numai mãrginit, ºi nu-L credeþi numai chip, dupã forma sau asemãnarea
voastrã, trupeascã sau sufleteascã,
nu-L închideþi numai în templele voastre, departe ºi afarã din viaþa voastrã zilnicã!
Trãiþi-L în totul ºi totdeauna
- viu ºi rodnic.
9 - Toate înºtiinþãrile Domnului,

toate îndrumãrile Cuvîntului,
toate avertismentele lui Dumnezeu, faþã de oameni, au un singur scop: trezirea minþii
sãnãtoase pentru sãvîrºirea voii lui Dumnezeu
ºi depãrtarea de rãu spre mîntuirea sufletului.
Ferice de cine înþelege, dar mai ferice de cine le ascultã.
10 - Scripturile conþin adevãrul asupra tuturor lucrurilor pe toatã durata vieþii omului ºi
a omenirii.
Ele au un singur scop: sã trezeascã pe cei rãtãciþi cãlãuzindu-i spre calea mîntuirii.
ªi sã încredinþeze fericit pe toþi cei care merg pe aceastã cale, de valoarea veºnicã a
nãdejdii ºi credinþei lor în Hristos.
Tocmai de aceea sînt scrise ºi spuse toate cele ce ni s-au descoperit prin profeþi ºi prin
Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
11 - Nu existã nici un motiv întemeiat, ca un om sã aibã voie sau sã aibã nevoie sã-L
pãrãseascã pe Hristos.
ªi sã meargã de la El întorcîndu-se înapoi în lume sau la altceva.
Dacã un suflet totuºi Îl pãrãseºte pe Dumnezeu, singura cauzã este numai propria sa
necredinþã.
12 - Ce trist rãsunã teama Mîntuitorului: Cînd va veni Fiul Omului, va gãsi El oare
credinþã pe pãmînt? (Luca 18, 8) .
Credinþã, nu “creºtinism”! Credinþã nu culte ºi biserici, nu predicatori ºi adunãri. Cãci
de acestea vor fi toate destule, dar credinþã va fi tot mai puþinã pînã ce va dispare cu totul
credinþa cea adevãratã, cea vie ºi fierbinte.
Oamenii nu se vor întoarce ca sã nu le urmeze pe credinþele acestea nelucrãtoare ºi reci
poate, - dar se vor întoarce ca sã nu-L mai urmeze pe Hristos ºi credinþa Lui cea vie, dulce
ºi sfîntã.
ªi aceasta va fi moartea ei ºi a lor.
13 - În locul acelor ce pãrãsesc pe Domnul, vin alþii,

în locul celor ce dezerteazã ºi cad, vin alþii,
iar rîndurile astfel primenite mereu, cresc neîncetat.
Cãci în fruntea poporului Sãu iubit merge Isus Biruitorul, Viu ºi Puternic în vecii vecilor.
Trecînd peste toate ºi neîmpiedicat de nimic - aºa ca Timpul ºi ca Istoria.
Supunîndu-ªi totul, Neînvins, ca forþa lui Dumnezeu.
Toate lucreazã pentru El!
Biruinþa cea din urmã ºi veºnicã va fi numai a lui Hristos Isus Cel Veºnic ºi Biruitor.
Fericiþi veþi fi atunci voi toþi cei care rãmîneþi acum lîngã El statornici ºi rãbdãtori.
14 - Adevãrul nu zîmbeºte slugarnic ºi nu se apleacã în faþa nimãnui.

Umblînd în sfinþenie,
lucrînd cu dreptate
ºi trãind în cinste, Adevãrul vorbeºte tuturor cu iubire, dar fãrã concesiuni, fãrã a lãsa
nimic din ceea ce este al Lui.
Cãci El e Hristos.
15 - Adevãrul nu vorbeºte numai ca sã vorbeascã ceva, - ci vorbeºte numai ce este nevoie

sã vorbeascã.
Ceea ce nu poate sã nu vorbeascã.
Ceea ce trebuie sã fie neapãrat vorbit ºi auzit.
Ceea ce este ºi ceea ce va fi.
Ceea ce trebuie sã fie neapãrat cunoscut, - pentru cã trebuie sã fie neapãrat împlinit!
Aºa este Cuvîntul lui Dumnezeu.
16 - Vreþi sã-L credeþi sau nu pe Hristos?

Vreþi sã-L primiþi sau nu pe El?
Vreþi sã trãiþi sau nu cu El? - depinde de voi.
Paguba întreagã sau cîºtigul întreg, dupã hotãrîrea pe care o luaþi faþã de Adevãr, va fi
numai a voastrã ºi nu a Lui.
Nu Adevãrului îi faceþi vreun bine primindu-l... ªi nu Lui Îi faceþi vreun rãu dacã-L
respingeþi,
- ci numai vouã înºivã!
17 - Voi nu vreþi sã vã duceþi? - i-a întrebat Mîntuitorul ºi pe cei doisprezece.

Îi încerca în felul acesta, ca ei sã vadã ºi sã înveþe cã Adevãrul nu aleargã ºi nu cerºeºte
dupã bunãvoinþa nimãnui.
Cã nu cautã foloase ºi nici pomeni de la nimeni.
Deºi întristat cã ucenicii n-au putut înþelege ºi primi mãrturisirea Lui, - Mîntuitorul nu
cãuta sã-i împace ºi sã-i reþinã. Nici pe unii nici pe ceilalþi, mai lãsînd din preþul care l-a
cerut.
Cine vrea sã arate cã mai degrabã vrea sã rãmînã fãrã ucenici, decît fãrã adevãr.
Mai degrabã renunþã la mulþime decît la sfinþenie,
ºi mai degrabã se lipseºte de toþi oamenii, decît sã se lipseascã de Dumnezeu.
Hristos primea mai bine sã înceapã cu alþi ucenici, decît sã înceapã cu o altã Evanghelie.
Cãci ucenici se pot gãsi destui, în locul celor care se întorc înapoi, - dar Adevãrul nu este
decît unul ºi Evanghelia nu este decît Una (Gal. 18, 9) .
18 - Dacã birui ºi tu dragã suflete, în momentul cel mai hotãrîtor, ai trecut cel mai greu
examen.
De la acest hotar calci pe þãrmul Sfînt.
Un capãt al crucii începe sã se rezeme ºi pe umãrul tãu.
ªi un nimb ceresc se întrevede ºi în jurul frunþii tale.
19 - Puterea mãrturisirii noastre ºi taina izbînzilor pentru noi este cã sîntem convinºi de
ceea ce vorbim.
Noi credem în ceea ce propovãduim altora,
noi spunem despre Hristos plini de o adîncã încredinþare cã El este Viu ºi cã este
Dumnezeu ºi Mîntuitorul Atotputernic.
Sîntem încredinþaþi cã Hristos este, aºa cum ºtiu cã este soarele pe cer. Chiar dacã noaptea
sau norii ne împiedicã acum sã-l putem vedea!
20 - Nimic pe lume nu ne poate face sã ne îndoim de existenþa lui Hristos. Cum nu se

poate face sã ne îndoim de propria noastrã existenþã.
Noi am ajuns la cunoºtinþa cã Hristos este, întîi prin Cuvîntul Sãu.
Apoi prin credinþã.
Iar în urmã prin experienþa noastrã personalã, care ne-a dus la convingerea neclintitã de
acest adevãr.
Prin Cuvîntul Sãu am ajuns sã aflãm despre Hristos.
Prin credinþã am ajuns la El
ºi prin convingere am ajuns în El.
Slavã veºnicã Lui.
Amin.
Sã nu Te duci departe
Sã nu Te duci departe de mine Drag Isus,

ispita vine îndatã ce simte cã Te-ai dus
mi-e teamã de ispita ce ºtie cã Tu pleci,
n-aº vrea sã mergi Isuse de lîngã mine-n veci.
Rãmîi mereu pe-aproape - ca duhul pînditor

sã simtã ºi sã fugã, - Iubite Însoþitor
Tu, paza mea cea dulce, fereºte-mã mereu
cãci iatã ce ispitã pîndeºte-n jurul meu! ...
O, nu Te du departe ºi vino mai degrab’,

vrãjmaºa iarãºi vine - ºi ºtie unde-s slab
mã tem fãrã de Tine, m-am învãþat pãzit,
nu ºtiu sã mai lupt singur - Însoþitor Iubit.
Doar ieri Te-ai dus, - ºi iatã ispita vine fin

sã-mi afle paza dusã sã-mi strecure venin
- întoarce-Te degrabã iubitã paza mea
mi-e teamã fãrã Tine, sã nu mã laºi la ea.
Sã nu Te duci departe, sã nu Te duci Isus

ispita prinde veste îndatã ce Te-ai dus
mã tem fãrã de Tine, m-am învãþat pãzit
nu ºtiu sã mai lupt singur Însoþitor Iubit...
24 - Hristos, Stînca noastrã
1 - Toatã Taina ºi dragostea lui Dumnezeu.

ªi toatã credinþa ºi lupta noastrã, ar fi zadarnicã fãrã Mîntuitorul nostru Isus Hristos.
Numai cînd ajuns la aceastã convingere deplinã, am simþit stînca sub picioarele noastre.
Numai atunci prãbuºirea noastrã s-a oprit.
2 - Hristos este acum pentru noi, nu numai Fereastrã prin care sã privim în cer
sau Uºa... prin care noi intrãm acolo.
Ci este mai mult, - este Însuºi cerul care a venit dupã noi,
care ne-a cuprins ºi ne-a luat cu El în El.
3 - Cînd va veni trecerea noastrã în veºnicie, aceasta se va face dulce ºi liniºtit cum trece
lumina de la luna care apune strãlucitã, - la soarele care rãsare nespus mai strãlucitor.
Fãrã nici un întuneric.
Slavã veºnicã lui Hristos Domnul nostru, prin care se face aceasta atît de minunat ºi de
fericit.
4 - Prãbuºirea cuiva în prãpastia pãcatului sau a rãtãcirii de la credinþã, nu vine dintr-o

datã,
ci vine încet,
vine zilnic,
vine pe negîndite.
Ea vine întîi în gînd,
apoi în inimã
ºi dupã aceea în fapte.
5 - Copacul nu se uscã dintr-o datã, în chiar clipa cînd a pãtruns în el viermele. Ci stã
uneori ani de zile în mijlocul celorlalþi pomi ai grãdinii, fãrã sã se vadã nimic deosebit ºi
izbitor la el.
Trebuie sã te uiþi cu mare bãgare de seamã adeseori la el, ca sã vezi cã nici frunzele lui,
nici roadele lui nu mai sînt aºa cum erau înainte.
Dar cînd începe sã se vadã asta - pierzarea lui a ajuns departe.
6 - O, bagã bine de seamã suflete care ai rãrit-o cu rugãciunea ºi cu ostenelile privegherii

ºi citirii Cuvîntului Evangheliei.
Un vierme poate s-a strecurat ºi în inima ta.
Bagã bine de seamã, tu acela care nu mai ai o dragoste fierbinte pentru fraþi. Care umbli
încã cu “Hristos”, dar în inima ta au început sã se strecoare gînduri lumeºti, fapte lumeºti,
dorinþe lumeºti.
Un vierme sau mai mulþi s-au strecurat ºi în inima ta.
Pierzarea ta nu este departe. Trezeºte-te!
7 - Nu priviþi cu nepãsare “viermele” vostru ºi nu vã gîndiþi cã dacã este mic, e nimic.

Nu cruþaþi pãcatul, ci ucideþi viermele lui blestemat ºi ucigaº.
Îndatã ce-l descoperiþi în voi, înainte de a vã ucide el.
8 - Nimiceºte pãcatul pãtruns în inima ta, cît este încã numai gînd. Sau cîtã vreme este
numai la început.
Cãci în curînd el va creºte, se va întãri ºi va roade puterea ta, prãbuºindu-te uscat în foc.
9 - Cine se uitã numai la coajã, adicã la înfãþiºarea imediatã acela nu totdeauna vede
pomul dacã este verde sau uscat.
Dar cine se uitã atent la roadele sau la frunzele sale vede aceasta.
Hristos te cunoaºte pentru cã nu Se uitã la înfãþiºarea dinafarã, ci la cele ascunse ale tale.
Uitã-te ºi tu în tine, ca El, numai aºa te vei vedea sigur.
10 - Totdeauna cînd eºti în faþa Cuvîntului lui Dumnezeu ºi te vei simþi lovit ºi osîndit
de vreunul din cuvintele pe care le auzi sau le citeºti
- totdeauna cînd vei simþi cã ceva se zvîrcoleºte în tine la auzirea ºi primirea mustrãrii,
- nu te supãra niciodatã
nu te împotrivi
ºi nu te depãrta de cuvînt.
Cel ce te supãrã ºi zvîrcoleºte - este viermele tãu.
11 - Viermele din tine este acela cãruia nu-i place mustrarea Cuvîntului Sfînt. El este
acela ce se supãrã ºi se zvîrcoleºte atunci!
Nu sãri ºi nu-þi apãra viermele!
Nu te lua la luptã cu cel folosit de Domnul spre a te scãpa de viermele cel rãu din tine.
Lasã Cuvîntul Sfînt sã-l ucidã.
12 - Nu te certa ºi nu te supãra pe cel de care se foloseºte Domnul contra pãcatului tãu.

ªi nu te apuca sã-l vorbeºti de rãu fiindcã s-a legat de “viermele” care roade, cuibãrit în
inima ta.
Ci mai degrabã deschide-þi inima ta, ca sã înlesneºti Domnului sã nimiceascã rãul de
acolo din ea.
Cãci numai astfel vei putea fi izbãvit de la uscãciune ºi de la foc.
13 - Dacã aþi fi orbi faþã de lume, atunci aþi fi ca unii care nici n-ar fi fãptuit pãcatul,
fiindcã ceea ce nu poþi vedea, nu poþi nici dori.
14 - O, dacã aþi fi orbi faþã de diavolul atunci n-aþi avea pãcat faþã de Isus.
Dar dacã cu voinþa ºi cu ºtiinþa voastrã sînteþi orbi faþã de Isus, cum sã nu aveþi pãcat?
Cãci toate celelalte pãcate izvorãsc din acesta unul.
15 - Pãcat ajungi sã ai numai dacã þi-l faci tu singur.

Nimeni nu-þi poate face þie rãul, dacã nu þi-l faci tu însuþi.
Nimeni nu te poate sili sã-l faci pãcatul, dacã nu priveºti tu însuþi la el, cu ochii tãi. ªi
nu-l doreºti tu cu inima ta.
Dacã nu-þi deschizi tu însuþi inima ta ca sã intre pãcatul în ea cu gîndul lui, apoi cu duhul
lui, apoi cu fapta lui.
16 - Pãcatul se transformã în blestem ºi în osîndã pentru cel care-l face, ºi pentru urmaºii lui.
ªi în veacul acesta ºi în veacul viitor.
Neprihãnirea se transformã ºi ea în binecuvîntare, tot la fel.
17 - Ai vãzut oare fericirea lumii?

Ai vãzut ºi ai avut gloria ºi banii ei?
- Cu ce te-ai ales ºi ce þi-a mai rãmas pînã la urma urmelor din ele?
- Numai pãcatul - ºi plata acestuia - moartea.
Adicã osînda ºi blestemul veºnic.
18 - Ai avut averea, frumuseþea, desfãtãrile ºi iubirea lumii?

Spune cu ce ai mai rãmas din toate acestea, dupã ce s-a risipit visul deºertãciunilor?
Dupã ce te-au lãsat cu un trup îmbãtrînit, ca un putregai nemernic ºi netrebnic? - Ce þi-a
mai rãmas dupã ele?
Doar scîrba numai ºi pãcatul cã le-ai iubit, cã le-ai cãutat ºi cã te-ai folosit de ele.
19 - Îþi mulþumim Isuse Doamne cã ne-ai dat, prin credinþa în Tine iertarea tuturor
pãcatelor noastre,
ºi pacea cu Tatãl Ceresc,
ºi mîngîierile ºi bucuriile harului
ºi vrednicia de slujitori ai Tãi,
ºi cinstea de a pãtimi pentru Tine
ºi nãdejdea moºtenirii veºnice, împreunã cu cei sfinþi.
- Numai Þie Þi le datorãm acestea, numai Þie Isuse Dulce pe veci de veci.
20 - Fã Isuse Doamne, Te rugãm, ca toþi cei care s-au împãrtãºit din binefacerile Tale sã
ajungã niºte mãrturii vii,
ºi niºte vase de cinste pentru Numele Tãu, ºi pentru Biserica Ta, - atît prin Cuvîntul cît
ºi prin tãcerea lor,
atît la sfîrºitul veacurilor ºi necazurilor ºi vrãjmaºilor.
Amin.
25 - Naºterea din nou
1 - Domnul nostru Isus Hristos fiind Uºa - singura Uºã - oricine vrea sã facã parte din
turma Lui, trebuie neapãrat sã intre prin Isus între ai Sãi, în staulul Sãu, în turma Sa ºi în
Lucrarea Sa.
Trebuie deci fiecare sã vinã personal la Isus.
Aceasta trebuie sã fie naºterea din nou. Numai prin ea se intrã în turma lui Hristos.
2 - Trebuie fiecare el însuºi sã se recunoascã ca pãcãtos, sã vinã la pocãinþã prin lepãdarea

de pãcat, prin rugãciunea de cãinþã ºi de lacrimi, ca prin harul Domnului sã se nascã din nou.
Apoi sã rãmînã într-o viaþã de rãbdare ºi de sfinþenie în Hristos, în învãþãtura ºi credinþa
de la început, aducînd roadele Duhului Sfînt ca dovadã vie
(1 Ioan 2, 24; Gal. 5, 22) .
Altfel nu existã mîntuire pentru nimeni.
3 - Numai prin aceste mijloace poate orice suflet intra de fapt în Biserica lui Dumnezeu,
ºi în adunarea lui Hristos
ºi în pãrtãºia cu Duhul Sfînt,
- adicã în Lucrarea Sa, care este staulul Sãu, familia credincioºilor Lui, Biserica Sa cea
vie, de pe pãmînt ºi din ceruri.
4 - Cine nu intrã în comunitatea celor credincioºi ai Domnului nostru Isus Hristos, prin
îndeplinirea ºi prin trãirea acestor credinþe,
- acela este totdeauna un lup, o sãlbãticiune cu o fire strãinã,
sau în cel mai bun caz, este o nimica.
Dar niciodatã nu este o oaie adevãratã a lui Hristos.
5 - Dacã un pãstor nu este aºa, aceasta dovedeºte cã el este unul care a sãrit pe altã parte,
peste vreun gard, în staulul Domnului, dar locul lui nu este acolo.
Iar Adevãrul care este Cuvîntul Sfînt,
ca ºi umblarea aceluia,
mãrturisesc despre El cã este un hoþ ºi un tîlhar, fiindcã toatã purtarea lui îl aratã aºa.
Adevãrul spune realitatea, fiindcã iatã ºi faptele aceluia îl aratã tot astfel.
6 - Ai intrat tu oare în Lucrarea lui Dumnezeu prin pocãinþã, printr-un legãmînt

cutremurãtor ºi sfînt?
prin ascultarea Cuvîntului Sãu,
prin virtuþile sfinþeniei,
- sau ai sãrit peste toate acestea ºi ai intrat prin prefãcãtorie ºi minciunã, pentru interes
blestemat?
Cerceteazã-te singur, mai înainte de a fi cercetat de Dumnezeu.
7 - Ai intrat tu oare în Lucrarea Domnului printr-o sincerã ºi adevãratã întoarcere la

Dumnezeu, prin dragostea de Hristos, printr-o viaþã neprihãnitã ºi sfîntã,
- sau numai printr-o ºcoalã omeneascã oarecare?
Oricine nu intrã pe uºã, mai bine sã nu intre.
Cãci va fi aruncat odatã cu ruºine ºi cu blestem, în osîndã (Matei 22, 12-13) .
Dar dupã el va mai nenoroci ºi pe alþii.
8 - Dacã ai intrat cu adevãrat în Biserica Domnului cea Vie prin uºa harului ºi a sfinþeniei,
în pãrtãºia cu Mîntuitorul ºi cu ai Lui,
- atunci tu vei deveni pentru oile Domnului, pentru sufletele copiilor Lui, un pãstor.
Fiecare oaie sãnãtoasã a Domnului - trebuie sã devinã ºi un pãstor al Lui.
9 - Dacã eºti un adevãrat pãstor vei sluji oile Domnului. Cu grijã devotatã mai ales faþã
de cele mai slabe ºi gata sã faci tot ce poþi pentru toate,
vei cãuta cu bunãtate ºi cu milã pe cele bolnave ºi cãzute,
nu le vei bate, nu le vei chinui, nu le vei stoarce jefuindu-le pe nici unele din oile
Domnului Isus.
Numai aºa vei dovedi cã eºti un pãstor bun. ªi vei fi vrednic de rãsplata Lui.
10 - Dacã eºti un bun pãstor al oilor Domnului, le vei cãuta sufletele lor
nu le vei cãuta numai lîna,
numai grãsimea ºi laptele,
numai banii ºi pomana lor,
- ci le vei cãuta sufletele ºi hrãnirea sãnãtoasã, sãnãtatea, bucuria ºi îngrijirea lor în
Domnul.
11 - Dacã eºti un adevãrat pãstor duhovnicesc,

- nu vei avea suflet de cãmãtar faþã de oi sau de lup,
- ci un suflet de pãstor darnic, iubitor ºi smerit.
Nu vei fi nepãsãtor, nici nesimþit, nici neglijent, ci atent, blînd ºi grijuliu.
Nu le vei pãrãsi ºi nu le vei înºela,
nu le vei dezbina ºi chinui în nici un fel, ci le vei fi alipit credincios, ocrotitor ºi
strîngîndu-le cît mai bine le vei pãzi cu scumpãtate (Fapt. Ap. 20, 29-32) .
12 - Voi cei care trebuie sã aveþi ochii deschiºi ºi duhul treaz,

privegheaþi ºi nu lãsaþi hoþii ºi furii sã vinã în turma Domnului, cãci acum ºtiþi bine
pentru ce vin aceºtia, atunci cînd vin.
Voi trebuie nu numai sã hrãniþi turma Domnului, ci s-o ºi pãziþi de lupi ºi de hoþi.
Altfel sînteþi vinovaþi de pieirea fiecãruia din oile Lui.
13 - Dar dacã strãinii vor începe sã vinã des, sã rãmînã mult, sã ridice pretenþii la cuvînt,
sã uite de respect ºi de bunã cuviinþa pe care o datoreazã unei case primitoare în care sînt
niºte veniþi,
- atunci voi nu trebuie sã mai aveþi nici o “ruºine” ºi nici o “cruþare” faþã de unii ca
aceºtia,
ci sã-i poftiþi îndatã ºi frumos afarã, închizîndu-le uºa pentru totdeauna.
Cãci nu vin decît cu gînd sã fure.
14 - Dacã ºtiþi sã vã pãziþi cu grijã casa voastrã trupeascã de hoþi, cu atît mai multã
obligaþie aveþi sã pãziþi Casa lui Dumnezeu, de cei care vin s-o prade ºi s-o dãrîme.
Aveþi ºi datoria ºi rãspunderea aceasta!
(Fapt. Ap. 20, 28-31; 1 Petru 5, 2-4) .
15 - Pãstor adevãrat este numai acel care are pãrtãºia personalã cu fiecare oaie a sa, cu
fiecare suflet pãstorit de el.
Adevãratul pãstor bun îºi cheamã oile pe nume. ªi numai dupã acela ºi oile vin cu
bucurie.
16 - Pãstor bun este numai acela care prin blîndeþea ºi prietenia lui caldã ºi bunã a putut
lega o aºa pãrtãºie cu fiecare suflet, încît orice oaie din turma sa, sã-ºi poatã deschide cãtre
el inima sa întreagã,
fãrã teamã, fãrã rezerve ºi fãrã prefãcãtorie.
Numai atunci poate fi de folos ºi de ajutor adevãrat turmei sale.
17 - Pãstor bun este numai acel care prin viaþa curatã pe care o duce, îºi ºtie apropia
sufletele apãrate ºi singuratice ca acestea sã-i poatã dezveli ºi mãrturisi rãnile lor nemîngîiate
ºi nevindecate, spre a-i putea ajuta pe toþi fraþii sãi.
Ce fericitã este o astfel de turmã cu pãstorul ei
ºi el cu ea.
18 - Pe un pãstor bun oile îl ascultã totdeauna fiindcã îi aud glasul inimii ºi simt cã în
glasul sãu este numai grijã ºi iubire adevãratã ºi caldã faþã de ele.
O, cîtã dragoste are datoria sã aibã un pãstor bun.
19 - Staulele sînt, într-un anumit înþeles, locurile îngrãdite unde oile nu primesc adesea
nici apã, nici mîncare, nici îngrijire.
Unde oile sînt adesea numai mulse, tunse ºi chinuite.
Unde oile sînt numai despãrþite, îngrãdite, robite.
Unde oile zac, behãiesc ºi se bat, unele cu altele.
Un adevãrat pãstor va scoate totdeauna oile sale dintr-o astfel de stare.
20 - Pãstorul bun va îngriji ca oile sale, sã fie totdeauna adãpate la Apa Vieþii ºi hrãnite
cu pãºunea cea verde, gustoasã ºi totdeauna proaspãtã a Cuvîntului lui Dumnezeu, a sfintelor
învãþãturi evlavioase.
Va scoate sufletele din uscãciunea, din boala ºi din chinul locurilor îngrãdite, unde nu-i
iubire deplinã,
nici pace adevãratã
nici bucurie seninã.
O, Bunule Pãstor Isus, dã-ne numai astfel de pãstori buni.
Amin.
26 - Pãstorul bun
1 - Pãstorul bun va lupta sã dãrîme dezbinãrile dintre inimi, dintre familii, dintre fraþi,
va cãuta sã ridice pe cei care nu pot merge pe picioarele lor, avînd grija întãririi lor
duhovniceºti,
va munci sã cãlãuzeascã spre o muncã rodnicã pe toþi cei care nu fac nimic bun
ºi sã-i facã pe toþi a trãi în pace ºi în unire între ei.
2 - Pãstorul cel leneº ºi rãu, va þine mereu oile în “staul”, adicã fãrã pãºune ºi fãrã apã,
sub frica ºi intoleranþa sa, fãrã milã ºi fãrã grijã de starea ºi suferinþele lor.
O, cît de nefericite sînt oile unui pãstor leneº ºi cum strigã suferinþa lor cãtre cerul
Bunului Pãstor Isus.
Vai de plata care o va primi pãstorul leneº.
3 - Pãstorul cel bun este în fruntea tuturor cînd este vorba de mãrturisirea Evangheliei,
în curãþie ºi în îndrãznealã
ºi este pilda turmei sale în osteneli,
în posturi ºi în privegheri,
în lepãdare de sine, în modestie ºi în bunãcuviinþã.
Ferice de un astfel de pãstor.
4 - Pãstorul cel mai bun este cel care doarme cel mai puþin dar se roagã cel mai mult,
este cel mai paºnic, cel mai cinstit, cel mai înþelegãtor ca toþi.
Un astfel de pãstor poate spune oilor sale, fraþilor sãi, casei sale, ca sfîntul Pavel: cãlcaþi
pe urmele mele, cã ºi eu calc pe ale lui Hristos.
5 - Pãºunea este numai dincolo de Uºã.

O hranã duhovniceascã adevãratã, pentru fiecare suflet flãmînd dupã Hristos,
o bucurie doritã de inima noastrã dupã harul acesta,
- se gãseºte numai dincolo de naºterea din nou. Adicã dupã ce ai trecut din felul acesta
de vieþuire
ºi ai ieºit de partea cealaltã, adicã în viaþa cea nouã cu Hristos.
Dupã ce ai intrat prin Hristos ieºind din lume, din prietenia ei, din vãlmãºagul ei, din
ºuvoiul ºi din potopul desfrîului ei (1 Petru 4, 4) .
ªi ai ajuns dincolo de toate acestea, în Patria ºi Împãrãþia Sa.
6 - Pînã nu intri prin Hristos ºi pînã nu ieºi din lume, nu gãseºti pãºunea gustoasã a
Cuvîntului Sãu,
nu afli înviorarea Duhului Sfînt,
ºi nu cunoºti bucuria ºi fericirea adevãratei pãrtãºii cu Tatãl - Dumnezeu.
7 - Fericiþi cei care au intrat ºi au ieºit prin Hristos! Ei vor ieºi ºi vor intra în curînd din
viaþa aceasta, Dincolo de ea, în strãlucita Împãrãþie Veºnicã a lui Dumnezeu. Acolo vor gãsi
veºnicele pãºuni verzi ºi odihnitoare nespus mai fericite de cum ne-am fi putut gîndi noi.
8 - Cînd sufletele oamenilor ºi mai ales ale fraþilor se vor feri de tine cu teamã ºi cu
suspiciune,
ºi cînd vei vedea cã ochii lor te pîndesc cu rãcealã, cu fricã sau cu neîncredere,
atunci tu eºti un pãstor strãin.
Îngrozeºte-te ºi schimbã-te îndatã ºi deplin.
9 - Sã nu fii un strãin de inima ºi de iubirea oilor tale cu care trebuie ca tu sã ai totul

împreunã. Cînd nu mai poþi avea pãrtãºie cu ele, - eºti pierdut.
Oile tale vor privi la tine atunci ca la un vrãjmaº, totdeauna cu neîncredere ºi chiar cu
împotrivire ca la un strãin primejdios.
Inima lor va fi departe de tine ºi paºii lor nu te vor putea urma.
10 - Toate sfaturile tale vor rãmîne în gol, cînd în glasul tãu nu-l cunosc oile tale. ªi cînd
nu pot recunoaºte ºi simþi niciodatã cãldura sfintei legãturi a încrederii ºi iubirii sincere faþã
de tine.
ªi cu cît vei fugi tu mai mult dupã ele, cu atît oile tale vor fugi mai tare de tine.
11 - Pe oi, de alungat le poþi alunga din urmã, cu ciomagul tãu sau cu þipetele tale, -
dar de atras dupã tine, nu le poþi atrage decît dacã ºtii sã le cucereºti iubirea ºi încrederea
sufletului lor,
iar pentru a le putea atrage, se cere un suflet curat ºi plin de dragoste fierbinte faþã de ele.
Suflet, pe care strãinul nu-l are.
ªi oile simt totdeauna unde este sau unde nu-i un astfel de suflet.
12 - Oile sînt fiinþele cele mai simple, mai nevinovate ºi mai fãrã vicleºug, ele simt cã tu
ai sau nu un suflet bun.
Cãci sufletul pãstorului,
sau lipsa lui de suflet
este lucrul cel mai uºor de simþit de cãtre o oaie.
Pe fiinþele nevinovate duhul nu le înºalã.
13 - Existã nu numai idei hoaþe ºi patimi hoaþe, care vin în numele pãcatului ca sã fure,
sã junghie ºi sã prãpãdeascã oile Domnului
ci existã ºi duhuri hoaþe ºi indivizi hoþi, care vin în numele lui Hristos
(Marcu 12, 22-23) ,
ºi în numele Evangheliei Sale,
vin într-un fel prefãcut ºi viclean, dar vin numai sã fure, sã junghie ºi sã prãpãdeascã
(Matei 24, 24; 2 Cor. 11, 13-15) .
14 - Cel mai greu de primit ºi de pãzit sînt cele douã porunci ale Domnului care vorbesc
despre ascultare ºi despre statornicie.
Adicã cele douã însuºiri pe care le au oile sãnãtoase. ªi fãrã de care piere toatã turma,
care cade în neascultare de Pãstor ori în nestatornicie în urmarea Lui.
15 - Cuvintele Domnului sînt Duh ºi Viaþã...

Cine nu are o pricepere duhovniceascã ºi o credinþã vie, acela nici nu le poate înþelege
nici nu le poate simþi.
16 - Cea mai anevoioasã muncã este de a învãþa pe oameni cunoaºterea Adevãrului,

- adicã dreapta ºi curata înþelegere a Cuvîntului Drept ºi Sfînt al lui Dumnezeu.
Fiindcã mintea oamenilor este de obicei încuiatã de tot felul de prejudecãþi ºi de
neputinþã.
Iar pentru încuietorile astea numai dragostea ºi bunãtatea au cheile ºi ºtiu calea cãtre ele.
17 - Cel mai adesea, sufletele oamenilor sînt nespus de leneºe. Nu se silesc sã facã nici
cea mai micã sforþare pentru a ieºi la luminã.
Cu cîtã greutate îi poþi hotãrî pe oameni sã facã chiar ºi un pas spre Dumnezeu.
Dar ce fericit este acest pas, cînd se face.
18 - Dupã ce au fãcut un pas, adesea sufletele se obosesc ºi se opresc îndatã pe loc, sau
rãtãcesc apoi în cine ºtie ce altã parte.
Dupã aceasta trebuiesc din nou alte lupte pentru a putea sã le porneºti mai departe. Sau
sã-i întorci spre drumul cel drept.
De multe ori cad înapoi sau nu se mai întorc niciodatã.
19 - Primii paºi în viaþa omului sînt totdeauna grei. Dar pe calea cunoaºterii Cuvîntului
Sfînt, pe calea Luminii Cereºti, aceºti paºi sînt ºi mai grei.
Cine i-a fãcut însã aceºti paºi ºi a reuºit ca sã iasã la luminã - acela se încãlzeºte ºi prinde
dragoste tot mai aprinsã dupã Soare.
20 - De fericirea mereu nouã a luminii, nu se mai saturã sufletul sãu niciodatã.

Însã pînã cînd sufletele primesc aceastã dragoste, cîtã muncã ºi cîte jertfe,
cîte osteneli ºi lacrimi ºi rãbdare îi trebuie îndrumãtorului lor.
Dumnezeul nostru Bun, Te rugãm dãruieºte aceastã putere ºi bucurie tuturor alor Tãi.
Amin.
Ai mila noastrã Doamne
Ai mila noastrã Doamne atunci cînd Tu lucrezi

spre binele iubirii ce-o binecuvîntezi
învaþã-ne rãbdarea ºi-ncrederea tãcînd
ca sã-Þi vedem minunea ºi dragostea lucrînd.
Ai mila noastrã Doamne, cînd dupã ce-am cerut

Þi-mpiedicãm lucrarea cu plînsul prea durut
învaþã-ne-nfrînarea ºi postul suferind
la sfînta Ta rãbdare cu-ncredere privind.
Ai mila noastrã Doamne, cînd lupta e în toi

coboarã-Te ºi creºte puterea sfîntã-n noi
învaþã-ne-aºteptarea pe cruce ºi pe jar
cãci este-un preþ de jertfã pe oriºicare har.
Ai mila noastrã Doamne, tot timpul cît lucrezi

spre binele iubirii ce-o binecuvîntezi
învaþã-ne cîntarea oricît de greu plîngînd
în dulcea noastrã tainã crezînd, crezînd, crezînd...
27 - Binefãcãtorii ºi hoþii turmei
1 - Fiþi binecuvîntaþi voi toþi acei care puteþi avea o dragoste plinã de rãbdare ºi de milã
faþã de toþi cei neºtiutori, pînã cînd vin ºi ei la Dumnezeu.
Fiþi binecuvîntaþi voi, neuitaþi binefãcãtori ai noºtri, care v-aþi chinuit ºi cu noi, pînã ce
am înþeles ºi am ieºit din întunericul unde zãceam.
Niciodatã nu vã vom putea mulþumi îndeajuns.
2 - Viaþa este sãnãtate ºi putere, este roadã ºi luminã, este cîntare ºi bucurie... mereu noi,
mereu frumoase, depline ºi pe veºnicie.
Aceasta este ºi poate fi numai în Hristos.
3 - Cu cît cineva este mai unit cu Hristos, cu atît le va avea pe acestea mai din belºug în
viaþa lui.
Dar cu cît cineva umblã mai încet ºi rãmîne mai în urmã de Domnul, cu atît aceste
binecuvîntate daruri slãbesc ºi se pierd din viaþa sa.
4 - Dacã oile lui Hristos trebuie sã aibã aceste daruri cereºti în viaþa lor din belºug, cu cît
mai mult se cere sã le aibã pãstorii acestora?
Domnul n-a venit în lume numai sã ne lase niºte învãþãturi frumoase, ci sã ne dea ºi o
viaþã în care sã trãim frumuseþea acestora.
5 - Domnul Isus nu vine în Bisericã sau în adunare numai ca sã ne dea o distracþie

duhovniceascã,
nici numai prilejul sã cîntãm, sã predicãm, sã ne întîlnim unii cu alþii,
- ci vine sã ne trezeascã la o viaþã nouã, sã ne dãruiascã o viaþã sfîntã plinã de El ºi de
trãirea Lui.
6 - Prin roadele Duhului Sfînt se cunoaºte dacã Domnul Hristos a venit sau nu într-o
adunare, într-o familie, într-un suflet.
ªi prin aceasta se cunoaºte ºi dacã a venit sau nu în tine, în viaþa ºi în trãirea ta.
Iar aceste roade se vãd de departe - unde sînt ºi unde nu.
7 - Cînd cineva nu te poate înþelege, începe cu el rãbdãtor ºi din nou. ªi vorbeºte-i ºi mai
desluºit aºa cum poate el pricepe, ºi pînã cînd va ajunge sã priceapã.
Nu vorbi niciodatã în aºa fel încît ascultãtorii tãi sã nu poatã înþelege ce spui. Pentru ca
nu cumva sã le rãpeºti timpul, fãrã a le da nimic.
8 - Nu þinea predici savante la oameni cu o înþelegere simplã, spre a nu te face de rîs.

Nu întrebuinþa cuvinte ºi termeni înalþi, cînd vorbeºti poporului de rînd, care n-are de
unde cunoaºte aceste lucruri. Ci vorbeºte-i pe limba lui, ca sã te înþeleagã.
Cu cît îl vei iubi mai adevãrat, cu atît vei dori sã fii mai limpede înþeles de el.
9 - Nu cãuta prin vorbiri de neînþeles sã “uimeºti” pe cei ce te aud cãci aceasta te va arãta
cã mai degrabã eºti un înfumurat decît un înþelept.
ªi nu vei reuºi decît sã pierzi fãrã nici un folos ºi vremea ta ºi vremea lor.
10 - Vorbeºte totdeauna pe înþelesul celor ce te ascultã. Vezi cît de limpezi sînt cuvintele
Domnului Isus ºi ce uºor de înþeles e scrisul Bibliei.
Mai bine cinci cuvinte înþelepte, decît zece mii de neînþeles (2 Cor. 14, 1-9) .
11 - Trebuie totdeauna sã te apropii de priceperea ascultãtorilor tãi ºi de pregãtirea lor,

de puterea lor de pãtrundere.
Învaþã sã vorbeºti totdeauna cu cuvintele pe care le pot înþelege toþi cei ce te aud...
Cãci dacã vor fi acolo unii ascultãtori dintre cei care au o pricepere mai înaltã, aceºtia nu
te vor dispreþui fiindcã vorbeºti simplu. Cãci n-au venit acolo pentru tine, ci au venit pentru
Hristos, pentru Cuvîntul lui. ªi dacã în vorbele tale ei vor gãsi Cuvîntul lui Hristos, cu cît mai
simple vor fi aceste vorbe, cu atît Hristos va fi mai slãvit prin ele.
Dar dacã vei vorbi cu cuvinte pe care adesea nici tu nu le înþelegi, atunci cu ce se vor
alege ceilalþi mulþi, care poate nu pot pricepe nici atît?
12 - ªtii tu oare cu cîte jertfe ºi primejdii pot veni unele suflete la adunare sau la bisericã,
s-audã Cuvîntul Domnului?
ªtii tu oare cît le costã pe multe suflete timpul acesta, rupt cu greu ºi cu necaz de acasã,
sau de la alte îndatoriri?
ªtii tu oare ce piedici trebuie sã biruie adesea, mulþi din cei care stau flãmînzi în bisericã
sã audã Cuvîntul lui Dumnezeu?
ªi ºtii tu cît de mult preþuieºte pentru aceste suflete minunata secundã, cînd stau
tremurînd pe scaun? ªi cu sete, ºi cu teamã?
Dacã ºtii, fã aºa ca sã aibã cel mai mare folos ºi bucurie ascultîndu-te!
13 - Dacã ai ºti cu adevãrat preþul timpului sfînt, atunci nu le-ai fura nici o clipã din
vremea scumpã a ascultãtorilor cu lucruri goale ºi cu vorbe de neînþeles!
N-ai face pe nici unul sã meargã din pricina ta, pãgubit ºi amãrît acasã!...
Cãci e pãcat de moarte! ªi tu îl vei ispãºi.
14 - Tot ceea ce stãpîneºte peste inima noastrã ºi în ea, mai înainte de Hristos, sau mai
puternic decît El, - este un idol.
Tot ceea ce iubim mai mult decît pe Hristos ºi mai cald decît pe El, este un pãcat
ºi tot ceea ce ne este mai de preþ, mai presus ºi mai apropiat decît El, - este un rãu.
15 - Tot ceea ce þine fiinþa noastrã cuprinsã puternic

ºi care ne-o înlãnþuieºte cu patimi ºi dorinþe aprinse ºi statornice, în afarã de Hristos,
- este un idol, este un stãpîn nedrept care furã locul cuvenit numai lui Hristos, în centrul
inimii ºi vieþii noastre.
Locul care se cuvine sã fie în întregime, numai ºi numai al lui Dumnezeu nu trebuie sã-l
ia nimeni ºi nimic, decît El.
16 - Lumea ºi pornirile ei pãcãtoase, poftele ºi pãcatele, dorinþele necurate ºi toate

celelalte care stãpînesc inima noastrã înainte de Hristos, sînt niºte hoþi ºi niºte tîlhari.
Ne furã sãnãtatea ºi tinereþea, banii ºi darurile noastre
ne furã timpul ºi iubirea, inima ºi mîntuirea noastrã,
ne furã cerul, fericirea ºi viaþa aceasta ºi cea veºnicã, înºelîndu-ne ºi aruncîndu-ne apoi
în veºnica pierzare...
17 - Tot ce aparþine, vãzut bisericii ºi Lucrãrii Domnului, adunat de înaintaºii noºtri este
avutul ei.
Dupã cum ceea ce a cîºtigat cineva prin munca sa, ºi i-au lãsat înaintaºii sãi, este un bun
al sãu.
Toate sufletele ºi darurile adunate duhovniceºte de Lucrarea Domnului, sînt proprietatea
ei.
De aceea oricine vine într-o lucrare sau într-o casã, cu gînd sã ia de acolo prin înºelãciune
sau prin furt, un suflet sau un bun, este un hoþ ºi un tîlhar.
Viul Dumnezeu îl va judeca.
18 - Mulþi oameni pot avea gînduri bune ºi pot avea fapte bune.
Mulþi pot sã fi pãzit toate bunele rînduieli ºi toate poruncile “Legii”, din tinereþea lor,
ca tînãrul bogat (Marcu 10, 17-23) ,
- dar dacã n-au intrat prin Hristos, în slujba Sa, ei nu sînt ai Lui.
Pot fi ai oricui, - dar nu ai Sãi.
19 - Nici unii sã nu ne mirãm: porunca este categoricã ºi pentru toþi: trebuie sã vã naºteþi
din nou (Ioan 3, 7) .
Trebuie ca sã intraþi pe uºa cea strîmtã care este Hristos (Matei 7, 14) .
Cãci numai aºa o sã ajungem ca sã fim socotiþi nevinovaþi ºi ca niºte copii
(Matei 18, 3) .
Cine va asculta ca un copil va fi binecuvîntat ca un copil.
20 - Trebuie ca sã intrãm pe uºa Naºterii din nou. Singura prin care se poate ajunge la
mîntuire, - dupã cum Însuºi Dumnezeu a spus.
Trebuie sã intrãm toþi prin Uºa aceasta, pe care o aflã atît de puþini, dar singura fãrã de
care nimeni nu poate intra altfel la mîntuirea lui Dumnezeu.
Prin Uºa aceasta, cãci numai calea ei este singura cale ºi singura Uºã la care primeºti
dreptul de copil al lui Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 4, 4-7) .
ªi haina de nuntã.
O, Dumnezeul nostru, Te rugãm dãruieºte-ne-o tuturor.
Amin.
Ajutã-mã Doamne
Ajutã-mã Doamne sã pot ajuta

pe-oricine are nevoie de mine
Cuvîntul ºi Pîinea ºi Dragostea Ta
s-o strîngã flãmînzii cu mîinile pline.
Aprinde-mã Doamne, sã pot sã aprind

nãdejdile-nfrînte, iubirile stinse,
cît goluri se-nalþã ºi-adîncuri se-ntind
voinþa ºi lupta sã creascã ne-nvinse.
Pãzeºte-mã Doamne cînd iarãºi mã tem

ºi apãrã-mi lupta de orice ocarã
trimite-mi lumina pe care Þi-o chem
cînd faþa mi-e lacrimi ºi inima parã.
Acoperã-mi Doamne de ochiul pîndar

feritã iubirea sfinþitã de Tine
pe-al inimii leagãn ºi-al tainei umbrar
cei patru arhangheli de pazã mi-i þine.
Slobozi-mã Doamne, din locul prea-nchis

cînd apele-s negre ºi negura-i deasã,
- sã-mi vãd porumbelul departe trimis
cu ramura verde sosindu-mi acasã.
28 - Într-o clipã fericitã
1 - Intrarea prin Uºa cea Strîmtã este într-o clipã fericitã,

dar trebuie sã laºi, la intrarea prin Ea, toate hainele tale vechi ºi tot felul tãu vechi de
vieþuire de mai-nainte!
Cãci cu astfel de “poveri” nu poþi sã treci prin Ea Dincolo la Dumnezeu. Nici n-a putut
sã treacã nimeni încã, pentru cã Uºa este Strîmtã ºi Sfîntã, - nimic întinat nu poate intra prin
Ea.
2 - Prin Hristos nu poþi intra, nu poþi trãi ºi umbla, decît nãscîndu-te din nou,
îmbrãcîndu-te cu haina cea nouã a harului, lepãdînd toate cele vechi (Rom. 13, 12-14) .
Chiar intrarea prin Hristos, face curãþirea de toate acestea în viaþa ta.
3 - Toate roadele Duhului le primeºti prin Harul lui Dumnezeu, chiar începînd din clipa
cînd, din tot sufletul tãu primeºti pe Hristos în inima ta, ºi te predai Lui cu toatã inima vieþii
tale.
Iar apoi rãmînînd în El, Duhul Sfînt þi le desãvîrºeºte toate. ªi în frumuseþe ºi în numãr,
ºi în dulceaþã tot mai mare.
4 - E greu pînã ajungi la Uºã.

E greu pînã te hotãrãºti sã intri,
e greu pînã cînd Cuvîntul lui Dumnezeu biruie mintea ta, ºi Duhul Sãu frînge inima ta.
Pînã cînd, prin hotãrîrea cea mare te arunci în braþele lui Isus.
Pînã cînd cu inima înfrîntã de iubirea Crucii Sale, cazi în genunchi cu lacrimi de cãinþã
ºi pocãinþã la picioarele Domnului Hristos, predîndu-te Lui în totul,
- da, aceastã apropiere de Uºã, da, acest drum pînã la ea, este greu.
Dar chiar intrarea însãºi este uºoarã, este fericitã, este strãlucitã ºi este scurtã.
Fericit cine intrã strãlucit ºi uºor.
5 - Clipa intrãrii prin Uºa Harului Mîntuitor,

- þine doar o clipã, dar o Dumnezeule Binecuvîntat, ce clipã este aceasta! N-o mai poþi
uita niciodatã, pînã în vecii vecilor.
Dincolo de ea încep pentru tine: Calea, Adevãrul ºi Viaþa (Ioan 14, 6) . Prin care ai
ºi ajuns la Tatãl, prin care ai ºi fost înfiat în El.
6 - Dar în Sfîntul Sãu Cuvînt, - Biblia - Domnul ne-a fãcut cunoscut cã numai cei ce intrã
prin El ºi cred în Numele Sãu, numai aceºtia vor fi - sigur - mîntuiþi
(1 Ioan 5, 13) .
Iar ce este sigur, este sigur.
Celorlalþi nu li s-a dat nici un fel de garanþie. Cercetaþi Scripturile ca sã aflaþi în ele viaþa
veºnicã.
7 - Nu primi în inima ta pasiunea unei iubiri nepermise.

Hoþul acesta nu vine decît sã-þi fure liniºtea ta, cinstea ta, banii tãi, odihna ºi sãnãtatea
ta
ºi pe urmã sufletul tãu.
Tot ce este nepermis aduce numai chinuri ºi pierzare.

8 - Nu primi în mintea ta învãþãturile strãine, rãtãcite ºi rele,

- hoþul acesta nu vine decît sã-þi fure bunele tale deprinderi, ºi credinþa inimii tale,
bucuria nevinovãþiei ºi prieteniile tale curate, statornicia ta ºi fraþii tãi
- ºi dupã ele sufletul tãu...
9 - Nu primi în cãminul tãu prieteniile ºi poftele lumeºti, duhul modei ºi al strãzii,

oamenii bîrfitori ºi pãtimaºi, desfrînaþi ºi uºuratici...
Cãci tîlharii aceºtia îþi vor prãda ºi nimici în curînd fericirea cãsniciei tale, bucuria
familiei tale, liniºtea casei ºi viitorul copiilor tãi.
- Iar cu acestea, îþi vor nimici sufletul tãu.
10 - Nu primi în adunarea ta învãþãtori strãini care îþi aduc un alt Isus, care îþi aduc sfaturi
îndoielnice, evanghelii deosebite, duh necunoscut ºi adevãr necercetat.
Hoþii aceºtia nu vin decît sã vã tulbure sufletele, sã vã strice armonia, sã vã dezbine
frãþietatea, sã vã nimiceascã bucuria ºi unitatea frãþeascã,
ºi cu acestea ºi sufletele voastre ale tuturor.
11 - Nu primi în viaþa ta o altã credinþã, deosebitã de cea pe care ai primit-o la naºterea

ta din nou.
Hoþul acesta vine numai sã-þi junghie ºi sã-þi prãpãdeascã credinþa ta unicã, nãdejdea ta
statornicã ºi dragostea ta cea dintîi.
ªi odatã acestea pierdute - ce-þi mai rãmîne bun oare pe vecii vecilor?
12 - Dupã lucrarea duhurilor strãine ºi a lucrãtorilor strãini,

- priveºte ce a mai rãmas din atîtea adunãri ºi biserici, altãdatã atît de frumoase ºi fericite!
Ce ruinã, ce jale ºi ce prãpãd!
Cît de criminale au fost duhurile hoaþe care le-a prãdat în halul acesta!
ªi acei prin care au lucrat aceste duhuri acolo!
Dumnezeule al Dreptãþii, - nu le mai suferi nici pe ele nici pe ei. Tu care ne-ai poruncit
în Cuvîntul Tãu sã ne rugãm ca sã fim izbãviþi de oamenii nechibzuiþi ºi rãi,
cãci nu toþi au credinþã.
13 - Cine i-a adus pe toþi fraþii noºtri ºi adunãrile acestea în astfel de stãri nenorocite?
Oare nu acele duhuri ºi acei oameni care sînt niºte hoþi ºi niºte tîlhari blestemaþi?
Ce sînt oamenii ºi duhurile ºi învãþãturile care lasã astfel de urme ºi fac asemenea crime?
Nu sînt oare niºte nelegiuiþi?
Ce platã grea vor putea primi aceºtia de la Dumnezeu ºi sã n-o merite?
14 - Hoþul sufletesc te furã întîi cu vorbele prefãcutei lui “neprihãniri”.

Apoi te junghie cu îndoiala ta privitoare la adevãr, la temelia credinþei tale, strecurîndu-þi
învãþãtura lui strãinã, folosind rãstãlmãcirea Cuvîntului Sfînt.
ªi pe urmã te prãpãdeºte cu rãtãcirea de la credinþa ta fãcîndu-te sã-þi calci legãmîntul tãu
dintîi ºi sã-þi pãrãseºti adunarea ta, ºi sã-þi dezbini familia ta.
Oare pînã cînd vã vor fi ochii tot orbi ºi urechile tot surde ca sã nu le ascultaþi
înºtiinþãrile ca sã vã feriþi de ei?
15 - Dacã n-ai arme mai ascuþite decît ale acestui hoþ sufletesc
(Efes. 6, 10-18) ,
ºi dacã n-ai atîta curaj sfînt cîtã îndrãznealã vinovatã are el
- atunci mai bine nici nu sta de vorbã cu hoþul, mai bine fereºte-te ºi depãrteazã-te de el
(Rom. 16, 17-18) .
Fiindcã îþi va întina ºi þie, dacã nu inima, - atunci urechile ºi gîndurile - sigur!
16 - Hoþul este ºi obraznic ºi necuviincios. Este ºi mincinos ºi nesimþit. Este ºi viclean

ºi agresiv.
Iar tu, neînarmat, vei cãdea uºor în vreuna din cursele lui.
Dupã aceea tu vei ajunge o unealtã prin care hoþul se va introduce în familia ta, ca s-o
prade,
vei fi uºor uºa prin care el se va strecura în adunarea ta,
vei deveni scara prin care vrãjmaºul se va sui în cetãþuia ta, ca sã-þi nimiceascã tot ce ai!
Grijeºte de la început!
17 - Tot sîngele nevinovat alor tãi, va cãdea asupra ta, împreunã cu cei vrãjmaºi, dacã
te-ai fãcut în vreun fel unealta rãtãcirii ºi a dezbinãrii fraþilor tãi ºi a învãþãturii tale
(2 Ioan 10) .
Deci vegheazã neîncetat, - ºi roagã-te!
18 - Cu toate cã lumea batjocoreºte zilnic Numele Cel Sfînt al Domnului ºi varsã spre
Faþa Cea Sfîntã a lui Dumnezeu valuri de spurcãciuni ºi nelegiuiri, Mîna Lui totuºi nu Se
retrage de la noi
ºi bunãtatea Lui totuºi nu înceteazã sã Se îndure.
O, cît de Bun este El!
19 - Cît de Bun este Domnul cu Biserica Sa, în care s-au strecurat atîtea lucruri potrivnice
voii Sale, atîþia prefãcuþi ºi lacomi, rãufãcãtori ºi stricaþi,
în care s-au aºezat atîþia nelegiuiþi, afaceriºti ºi atîþia slujitori netrebnici,
în care se petrec atîtea slãbiciuni, erezii ºi pãcate...
- ªi totuºi harul Sãu se mai revarsã neîncetat prin ea, ºi peste ea, iar prezenþa Lui este
deplinã în ea.
O, cît de Bun este Domnul cu ai Sãi!
20 - Domnul n-a pãrãsit Sfîntul Sãu lãcaº ºi nici n-a lepãdat pe poporul Sãu, deºi mulþi
din acest popor se leapãdã zilnic prin faptele lor de Domnul.
Nu i-a retras Bisericii Lui Vii nici harul tainelor Sale,
nici ascultarea rugãciunilor ei,
nici binecuvîntãrile Lui diferite, împãrþite prin slujitorii Sãi, în mijlocul ei,
nici comoara Cuvîntului Evangheliei Sale
ºi nici prezenþa Duhului Sãu Sfînt, - deºi atît de puþini mai sînt acei care le recunosc pe
acestea ºi le preþuiesc cum se cuvine.
O, cît de Bun este Domnul cu adevãrat.
29 - O, cît de Bun este Domnul!
1 - Cît de Bun este Domnul cu slujitorii Lui, cãrora le-a fãgãduit cã le va porunci îngerilor
Sãi ca sã-i pãzeascã în toate cãile lor.
ªi deºi nu toate cãile lor sînt curate, totuºi îngerii Domnului îi pãzesc.
Îi pãzesc pe unii adeseori cu ruºine, cu durere ºi cu scîrbã, dar îi pãzesc.
De aceea nu þi s-a întîmplat nici þie nici un rãu!
2 - Cît de Bun este Domnul cu fiecare dintre noi!

A luat asupra Lui pãcatele noastre de bunã voie, din milã ºi din dragoste faþã de noi toþi,
- ºi cît de grele sînt aceste pãcate, chiar ºi numai a ni le aminti chiar ºi numai ale unuia
singur!
O, cît de multe a purtat Domnul asupra Sa!
3 - Domnul le-a primit pe toate pãcatele noastre, ca ºi cum ar fi fost chiar ale Lui
ºi le-a ispãºit ca ºi cum El ar fi fost Singurul vinovat de sãvîrºirea lor.
Ce uriaºã a fost suferinþa ºi ruºinea cu care a trebuit sã ni le ispãºeascã El o aºa de mare
mulþime de pãcate!
Povara asta numai Domnul a putut-o suporta ºi birui!
Cît de Bun este El!
4 - O, cît de nesfîrºit de mare este bunãtatea Lui.

Iar cînd totuºi se sfîrºeºte totul, se sfîrºeºte nu bunãtatea Lui faþã de noi! Ci viaþa noastrã!
Nu iertarea Lui, ci timpul acestei iertãri.
Sfîrºeºte vremea harului rînduit nouã, pe care noi l-am dispreþuit.
5 - Hristos le va da totdeauna la ai Sãi viaþã...

Le va da viaþa, din rugãciunea puternicã, din mãrturisirea caldã, din adevãrul învãþãturii
trãite cu convingere.
Le va da Viaþã, din Sãnãtatea Lui, din timpul Lui, din ostenelile Lui, din lumina Lui, din
pîinea Lui ºi din trãirea Lui.
Cãci viaþa este numai în El ºi în ce este din El.
6 - Cel darnic îºi va da pîinea sa, cel milostiv haina sa, cel înþelept lumina sa, dar cel bun
ºi iubitor îºi dã viaþa lui.
O, dacã toþi pãstorii oilor Domnului ar fi astfel, ce fericite ar fi atunci ºi ce frumoase toate
oile Domnului!
7 - Cel plãtit lasã oile sã flãmînzeascã, sã se piardã, sã se ticãloºeascã, sã rãtãceascã, sã-ºi

caute singure hrana cum pot ele.
El lasã oile ºi fuge dupã afaceri, dupã pãcate, dupã lucruri lumeºti, lasã oile în grija
lupilor care le sfîºie.
Vai ºi de oile acelea, dar de o mie de ori mai vai de pãstorul acela.
8 - Vai de pãstorul care lasã oile ºi cautã cîrciumile, teatrele, laudele, afacerile,
distracþiile ºi lenevia.
Pentru cã el cautã numai plata de pe pãmînt
ºi slujeºte numai pentru aceastã platã.
Mulþi din aceºtia nici nu cred în cealaltã de sub pãmînt.
ªi nici nu se îngrozesc.
9 - Dacã nu-þi pasã ce fac oile pe care eºti pus sã le pãzeºti, la cine se duc ele, ce învaþã
ele, ce cred ele ºi ce pãºuni cautã,
- ºi dacã nu-þi pasã ce cãrþi citesc, ce vorbe spun ºi ce viaþã trãiesc oile tale, pãstoriþii tãi,
tu eºti un plãtit ºi nu un pãstor. Vai de veºnicia ta!
10 - Dacã nu-þi pasã cum vieþuiesc pãstoriþii tãi în casele lor, cum se poartã în cãsnicia
lor, cum îºi cresc copiii lor.
Dacã nu-þi pasã de viaþa lor de credinþã, de rugãciune, de familie, de bisericã, de adunare,
de sfinþenie, de învãþãturile ºi de cãile lor,
- tu eºti un nãimit vrednic de osîndã.
Aceasta te aºteaptã.
11 - Dacã tu nu eºti pãstor, ci un plãtit care lasã oile,

vei fi osîndit pentru cã n-ai fost ce trebuie sã fii,
ºi vei vedea în Ziua Judecãþii ce greu îþi va fi sã dai seama chiar ºi numai de un singur
suflet care s-a pierdut din vina ta.
Dar de atîtea, cum vei da? (Ezec. 34, 2-44; Matei 24, 45-51;
1 Tes. 3, 6-9; 1 Petru 5, 1-4; etc.) .
12 - Ce poate fi mai dureros decît sã vezi cum dupã ce alþii le-au adunat cu atîtea jertfe
ºi lacrimi, turma oilor Domnului este jefuitã de cãtre niºte nelegiuiþi lãudãroºi ºi lacomi,
pentru foloasele lor vinovate!
O, atîtea biserici atît de pline ºi de luminoase cîndva, au ajuns astãzi pustii ºi goale,
datoritã acestora.
Vor avea ei a face cu Dumnezeul Rãzbunãrii lor.
13 - Dar ce-i pasã celui plãtit de preþul cel scump de sînge, de sudoare ºi de lacrimi cu
care au fost cîºtigate toate acestea?
El n-a dat nimic pentru ele, dar primeºte un cîºtig cã le vinde.
El n-are nimic din inima lui pentru ele. Dar are tot interesul sã fie rãtãcite, cãci cei care
au interesul ca turma aceasta sã se risipeascã, ºtiu cum sã-l plãteascã cu ceea ce cautã el.
Ce tîrg blestemat ºi ce negustori vinovaþi!
14 - Dacã prezenþa ta pentru oile Domnului este apãsãtoare, chinuitoare ºi insuportabilã,

- vai, teme-te, cerceteazã-te, cutremurã-te, pãstorule - cãci tu nu mai ai Duhul lui Hristos,
din pricina vreunui pãcat.
Cãci dacã L-ai avea, oile ar asculta de glasul tãu.
Dar prin tine nu mai vorbeºte glasul lui Hristos
ci glasul strãinului vrãjmaº.
15 - Nu le mustra pe oi dacã vezi cã nu mai vreau sã te asculte ºi sã te urmeze. ªi sã te

mustre pe tine pentru asta.
Nu le bîrfi pentru cã nu mai pot asculta vorbele tale, nici învãþa cîntãrile tale, nici primi
cuvîntul tãu, nici cãuta uºa ta.
Tu singur eºti vinovatul - ºi inima ta fãrã dragoste.
Trebuia sã te faci orice, dar nu pãstor.
16 - Nu prigoni oile Domnului pentru cã ºi-au mutat iubirea de la tine ºi se duc sã asculte
pe alþii.
Nici nu fi gelos pe acei alþii, al cãror cuvînt este ascultat cu bucurie ºi cu dor, de cãtre cei
care te ascultau cîndva pe tine astfel.
Fiindcã din pricinã cã nu mai aud la tine glasul lui Isus, glasul Pãstorului Bun, se
depãrteazã inimile lor de cãtre tine.
Oile cautã glasul lui Hristos care sã le mîngîie, sã le hrãneascã, sã le bucure.
ªi se adunã acolo unde Îl simt ºi-L aud pe El,
sau unde li se pare cã L-ar putea auzi.
17 - O, cîtã deosebire între oi ºi cîini. Cît de uºor se pot cunoaºte oile dintre cîini
ºi cîinii dintre oi,
dupã purtarea fiecãruia,
dupã umbletele ºi dupã faptele lor.
Hristos n-are cîini. Satana n-are oi.
18 - Oile nu pot trãi decît împreunã, cîinii nu pot trãi decît despãrþiþi ºi singuratici.
Oile cu cît sînt mai multe cu atît sînt mai fericite. Cîinii cu cît sînt mai mulþi cu atît se
ceartã ºi se bat mai rãu.
Dupã purtarea lor se vãd care sînt cîini - ºi care oi.
19 - Oile merg pe unde vrea pãstorul, cîinii merg pe unde vreau ei înºiºi, dezordonaþi ºi
nesupuºi.
Oile intrã numai prin uºã, cîinii sar ºi trec numai prin garduri sau peste garduri.
Oare nu cumva aþi deprins ºi voi obiceiurile astea?
20 - Oile pasc florile ºi iarba. Cîinii numai le calcã, ºi le batjocoresc.

Oile tac ºi rabdã, cîinii urlã ºi muºcã.
O, Bunule Pãstor, fã-ne pe toþi oile Tale blînde ºi ascultãtoare.
Amin.
30 - Tot despre oi ºi despre cîini
1 - Oile sînt ascultãtoare ºi supuse, cîinilor le place numai sã umble de capul lor. Sã nu
asculte de nimeni ºi sã nu se supunã nimãnui.
Oile rãmîn liniºtite în staul, cîinii umblã vagabonzi pe oriunde.
De aceea Domnul Isus a spus: “Oile Mele” - ºi nu “cîinii Mei”.
Pentru cã oile Sale vor fi veºnic în staulul Sãu, pe cînd cîinii vor fi scoºi afarã
(Apoc. 22, 15) .
2 - Dacã nu iubeºti pe fraþi ºi nu poþi trãi între ei cu ascultare ºi cu supunere faþã de

învãþãturã ºi umbli sã tot sari peste marginile ei
dacã nu eºti fericit ºi luminos în mijlocul fraþilor ºi eºti certãreþ ºi neliniºtit, dezbinat ºi
nesupus, îngîmfat ºi încrezut,
dacã în loc sã cauþi adunarea Domnului, tu umbli tot numai dupã nimicuri lumeºti, sau
interesul personal
- tu eºti cîine ºi nu oaie.
3 - Dacã nu vrei sã asculþi de nimeni, dacã eºti mîndru ºi rãzvrãtit, îndãrãtnic ºi

neascultãtor,
dacã umbli pe la cine vrei ºi cum vrei, de capul tãu, rãstãlmãcind Cuvîntul Domnului dupã
plãcerea ta,
- atunci tu nu eºti dintre oile Domnului, - ci dintre cîinii celui rãu.
4 - Dacã nu þii seama de buna cuviinþã ºi de ruºine,

dacã n-ai nici o recunoºtinþã faþã de cei cãrora le eºti dator,
dacã nu-þi pasã pe unde umbli, pe ce calci ºi pe cine loveºti, pe cine latri ºi pe cine muºti,
- tu nu eºti oaie ci cîine.
5 - Dacã nu þii seama de nici o poruncã ºi de nici o rînduialã, cãreia trebuie sã te supui între
fraþi,
dacã nu ºtii sã taci, sã rabzi, sã îngãdui ºi pãrerea altora ºi þii mereu numai la pãrerea ta,
dispreþuind autoritatea frãþeascã,
- atunci tu eºti un cîine ºi nu o oaie.
6 - Dacã nu vrei sã fii ascultãtor ºi supus Bisericii,

dacã nu rãmîi cu fraþii ºi cu surorile tale în staulul în care te-a chemat ºi te-a aºezat Bunul
Pãstor,
dacã umbli de la o turmã la alta, de la o erezie la alta,
dacã umbli mereu numai lãtrînd dupã alþii, mîrîind nemulþumit ºi muºcînd vrãjmaº ºi
nerãbdãtor,
dacã în loc sã fie cunoscutã de toþi oamenii blîndeþea ta, este cunoscutã numai cruzimea
ta, colþii tãi ºi ghearele tale, mîndria ºi nesupunerea ta,
- o, atunci tu sã ºtii cã tu nu eºti oaia Domnului! Ci eºti un cîine strãin, strecurat de satana
între oile Domnului (Iuda 12, 19) .
În curînd vei fi aruncat afarã cu cîinii.
7 - Chiar dacã ai încercat oricît sã te ascunzi printre ei, dacã nu eºti oaie, tot vei fi prins
odatã - ºi vei fi aruncat afarã dintre ele.
Cãci pe oi le mai poþi înºela prefãcîndu-te ºi umblînd prefãcut printre ele, - dar pe
Pãstorul oilor nu, cãci El e mare ºi Îºi cunoaºte oile Sale.
ªi cunoaºte ºi pe cîinii strãinului.
8 - Desãvîrºita pãrtãºie a credincioºilor Domnului cu El, nu poate ajunge la starea cea

fericitã ºi doritã de Domnul decît atunci cînd ºi din partea lor, silinþa de a-L cunoaºte pe
Domnul, a ajuns la deplinãtatea ei (Evrei 3, 16-21) .
Cãci între noi ºi Hristos, totul se petrece cu adevãrat ca între un trup sãnãtos ºi capul sãu.
În armonie ºi întrepãtrundere fericitã.
9 - Cînd legãturile sãnãtoase dintre mãdulare ºi dintre îndrumãtorul lor, au ajuns atît de
strînse ºi de normale, cum le-a rînduit ºi le-a dorit iubirea care le-a crescut, ca sã alcãtuiascã
un singur întreg armonios ºi fericit,
- atunci trupul ºi Capul sînt una. Hristos ºi ai Lui sînt unul. Precum Tatãl cu Fiul.
Duhul este Sîngele ce întreþine acestea.
10 - Dacã Hristos trãieºte cu adevãrat în voi ºi voi în El,

dacã vorbiþi sub îndrumarea ºi prin puterea Duhului Sfînt
dacã aveþi în inima voastrã milã ºi iubire de cei nemîntuiþi,
- atunci tot glasul vostru va fi pãtruns totdeauna de fiorul bunãtãþii lui Hristos.
Va avea totdeauna cãldura ºi adevãrul Lui în el!
Iar aceasta se va simþi ºi se va vedea limpede ºi frumos, oricînd.
11 - Sã avem toþi cele douã daruri, singurele care pot face glasul ucenicului ca ºi al
învãþãtorului sãu ºi anume:
harul bunãtãþii ºi cãldura Adevãrului.
Atunci cei pierduþi vor asculta cu bucurie, în tot timpul mãrturisirii noastre, nu glasul
nostru, ci glasul lui Isus.
Aºa cum ar fi într-adevãr El (1 Tes. 2, 13) .
12 - Cerceteazã-te mereu dacã totdeauna vorbeºte sau nu prin tine glasul lui Hristos.
Uneori vorbeºte glasul mîndriei,
alteori al interesului,
alteori al urii,
alteori al geloziei,
alteori al rãzbunãrii...
ºi atunci oile Domnului te vor auzi, dar nu te vor mai asculta.
Fericit vei fi dacã totdeauna va vorbi numai glasul lui Hristos.
13 - Dacã nu vorbeºte în noi glasul Domnului, oile Lui nu ne vor asculta,

sau ºi dacã ne vor asculta, nu ne vor crede
sau ºi dacã ne vor crede, nu vor urma ceea ce spunem.
Pentru cã nu vor cunoaºte glasul lui Hristos în vorbirea noastrã ºi nu vor recunoaºte decît
pe un strãin.
Iar dacã cu toate acestea totuºi vor urma glasul nostru, cu atît va fi mai rãu ºi pentru noi
ºi pentru cei ce ne vor urma.
O, dacã am fi plini numai de Hristos!
14 - Oricît de mulþi sînt cei care au auzit Cuvîntul lui Dumnezeu, mai sînt însã cu mult
mai mulþi care nu-L cunosc, care nu L-au auzit.
Oricît de mulþi sînt acei care vin la adunare ºi la bisericã, sînt nespus mai mulþi cei care
nu vin.
Sã-i cãutãm pe aceºtia - ºi sã-i aducem la Isus!
15 - Oricîþi sînt cei care s-au predat Domnului ºi care Îl urmeazã pe Hristos,
totuºi sînt încã mulþi, o, cei mai mulþi acei care n-au venit la Domnul. ªi dupã care El
încã aºteaptã sã vinã.
Oricît de mare ar fi numãrul acelora care merg pe calea mîntuirii, totuºi gîndiþi-vã ce mare
este mulþimea de popor ºi de suflete a acelora, care încã sînt atît de departe de ea.
Sufletul meu ºi fiul meu iubit, vino sã-i aducem ºi pe aceºtia cu noi la Isus.
16 - Oricît de mult am fi fãcut pînã acum pentru slava lui Dumnezeu, pentru cunoaºterea
Mîntuitorului nostru iubit Isus Hristos
ºi pentru vestirea Evangheliei Sale în lumea aceasta,
ºi pentru mîntuirea semenilor noºtri,
- totuºi ceea ce mai este de fãcut pentru aceasta este încã mult, nespus de mult.
Sufletul meu ºi fiul meu iubit, vino sã facem ºi mai mult pentru asta.
17 - Cît de multã omenire n-a auzit ºi n-a primit încã lumina slobozeniei ºi harului lui
Isus Hristos, Mîntuitorul lumii.
Cît de multe oi mai are încã Hristos dincolo de hotarele Bisericii Sale, ºi ale staulului
Sãu!
Fiul meu iubit ºi sufletul meu, sã cãutãm mai mult pe cei pierduþi, - ºi sã-i chemãm mai
stãruitor la Mîntuitorul nostru.
18 - Sã privim chiar în staulul lui Hristos ºi vom vedea cît de multe din oile care se
cheamã cu Numele Sãu vai, nu sînt ale Sale!
Sã privim la toate acestea ºi sã vedem cît de mult mai este încã de fãcut.
Fiul meu iubit ºi sufletul meu, - vino sã ne rugãm mai fierbinte ºi sã lucrãm mai cu rîvnã
pentru mîntuirea semenilor noºtri.
19 - Ce am fãcut noi oare ºi ce facem pentru celelalte oi ale lui Hristos?

Cu ce i-am ajutat noi la munca cea grea ºi mare a aducerii acestor oi la Isus Pãstorul Cel
Mare?
Ce facem noi pentru rãspîndirea Evangheliei ºi pentru înmulþirea numãrului celor
credincioºi?
Fiul meu iubit ºi sufletul meu - ce facem?
20 - Poate cã nu putem fi toþi misionari, nici sã ajutãm cu pîinea noastrã ºi cu punga

noastrã lucrarea de misiune a lui Hristos,
dar oare nu putem noi chiar nici unui vecin, nici unei rudenii sau prieten sã-i spunem ceva
despre Dumnezeu?
Dar nici sã cercetãm un bolnav, un sãrac, un nenorocit, - nici asta oare nu putem?
Sufletul meu ºi fiul meu iubit, vino sã înnoim legãmîntul nostru spre a face ºi mai mult
ºi mai frumos lucrul Domnului nostru Iubit.
O, Dulcele, Dragul ºi Scumpul ºi Bunul nostru Mîntuitor Isus Hristos ºi Preadulcele
nostru Mîngîietor Duhule Sfinte - ajutã-ne.
Amin.
SfîrÕitul caietului 4 din Cuget|ri
Nemuritoare
Lumina iubitului fiu.
Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 154
Nainte de-al Tãu Nume
Nainte de-al Tãu Nume Sfînt, nimic n-a fost Isuse...

n-a mai fost nici un Rãsãrit, n-a fost nici un apus
ci Numele Tãu Sfînt a fost Isuse, primul grai
Cuvîntul Tu erai Isus, Lumina Tu erai!
A rãsunat Numele Tãu - ºi foc de mii de sori

þîºnind a inundat genuni cu raze ºi culori,
s-au despãrþit nemãrginiri din haos infinit
s-au ridicat învîlvorãri, în cîntec strãlucit.
A rãsunat Numele Tãu, crescînd ºi descrescînd

din El ieºind apoi mãreþ ce-i Sus ºi jos cîntînd
din orice sunet alt cuprins ºi alte împliniri
în mii de forme cununînd perechi de mii de miri...
A rãsunat Numele Tãu - ºi-acel vrãjmaº de-un ceas,

s-a prefãcut un praf uitat pe-un drum cu veºnic pas,
ºi har cu har s-a-mperecheat ºi zãri cu zãri s-au strîns
ºi dor cu dor s-au sãrutat în al iubirii plîns.
Va rãsuna Numele Tãu... ºi noi, cu cîte sînt

vom deveni, din El mereu alt cer ºi alt pãmînt
ºi-n veci tot noi, alt rãsãrit din orice alt apus
- din Infinit spre Infinit
un Nesfîrºit
I S U S...
Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 5 - Calea Bunului Urmaº Pag. 155
Calea Bunului Urmaº
Tot ce-þi spun eu aici cu lacrimi

e adevãr - urmaºul meu
Nu-mi lepãda nici o frînturã

din tot ce-þi spun acum ºi-þi scriu
cã tot ce nu-nþelegi tu astãzi
vei înþelege mai tîrziu.
Scurte cugetãri duhovniceºti

- caietul 5 -
de
Traian Dorz
Pag. 156 Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 5 - Calea Bunului Urmaº
Fiul meu sã ºtii cã-n viaþã oriºicare om îºi are

ca demult Ierusalimul - vremea lui de cercetare
cine-ºi înþelege vremea ºi-ascultãrii se supune
ia cãrarea îndrumatã de-adevãr ºi-nþelepciune
calea asta totdeauna s-o iubeºti urmaºul meu
cãci pe ea cu roade sfinte ai s-ajungi la Dumnezeu.
Drag urmaº al meu, oriunde chiar departe dus de-acasã

fie-þi pururi înainte Calea Binelui frumoasã
Calea Pãcii ºi-a iubirii, calea bunei cuviinþe
calea cinstei ºi-a dreptãþii, calea unicei credinþe
cãci pe ea se vãd frumoase ºi curate înainte
a pãrinþilor tãi urme, pilde ºi-ndemnuri sfinte.
Cînd pãrintele-þi vorbeºte, fiul meu, tu ia povaþã

cãci de sfaturile mele vei avea nevoie-n viaþã
eu am mers cu drag pe Calea Sfîntã din copilãrie
despre ea vreau pîn-la moarte sã-þi vorbesc cu drag ºi þie
ca ºi tu pe-aceastã Cale sã porneºti de dimineaþã
cãci sfîrºitul ei e Slava pentru Veºnica Viaþã.
Fericitã-i Calea Sfîntã a Credinþei luminoase

cãci pe ea înaintaºii ºi-au dus urmele frumoase
printre ei al meu pãrinte mi-a fost pildã neuitatã
el mi-a spus c-aceastã Cale eu sã n-o las niciodatã
ºi pe ea merg pe-a lui urme, fericit cãlcînd pe ele
iar tu fiul meu urmeazã-mã credincios cãlcînd pe-a mele.
Dacã vei urma Cuvîntul Domnului cu ascultare

precum tatãl te-nvaþã prin cuvînt ºi prin purtare
fiul meu, atunci Lumina Sfîntã ºi Dumnezeiascã
Se va revãrsa spre tine harul sã-þi împãrtãºeascã
ºi vei fi-nzestrat de duhul cu puteri ºi strãlucire
s-aduci pentru Domnul slavã, pentru oameni mîntuire.
Drag urmaº al meu, îndemnul ce þi-l las pentru viaþã

e sã ai întotdeauna Cartea Domnului în faþã
dupã ea cu-nþelepciune sã-þi trãieºti a tale zile
sfaturile-mplinindu-i, cãile urmîndu-i-le
cãci ºi eu din tinereþe le-am urmat cu bucurie
fericindu-mi ea viaþa, þi-o va ferici ºi þie.
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Calea noastrã Fericitã
Pentru cã Tu eºti Calea Fericitã, dreaptã ºi dulce

pe care pãrinþii noºtri, noi ºi fiii noºtri
putem merge apãraþi, cãlãuziþi ºi îmbrãþiºaþi fericit
printre primejdii ca printre flori
prin flãcãri ca prin rouã
ºi printre oameni ca printre îngeri
pînã vom ajunge
Pentru cã Tu eºti Uºa Strãlucitã ºi Unicã

singura mîntuitoare ºi sigurã
prin care putem intra ºi ieºi
dincolo de durere ºi de dor
unde ne aºteaptã acele minuni pe care încã
nu-s ochi sã le fi putut vedea
nici urechi sã le fi putut auzi
nici inimã care sã le fi putut cuprinde
ªi pentru cã Tu eºti ºi aici ºi Acolo

ºi de-aici pînã Acolo
pentru pãrinþii noºtri, precum noi ºi fiii noºtri
Prietenul nostru, Domnul nostru, Împãratul nostru
Iubitul nostru, Mirele nostru ºi Soþul nostru
cel mai nedespãrþit - care ne vei primi
ºi ne vei da -
în Casa noastrã, Cetatea noastrã, Patria noastrã
Slava noastrã, Cununa noastrã ºi Rãsplata noastrã
cea nemãrginitã, împreunã cu sãrutul binecuvîntãrii
Tatãlui, Fiului ºi Sfîntului Duh. Amin.

Fericita noastrã Cale ºi Marele nostru Dumnezeu
Isus Hristos.
Înþelept e-acela care

ia aminte la oricare
învãþînd de la oricine
ca sã ºtie ºi mai bine
Calea Sfîntã cum s-o þinã
în credinþã ºi-n luminã.
Mulþumit e-acela care

se ajunge cu cît are
chibzuit umblînd în toate
el nu vrea ce nu se poate
mulþumind lui Dumnezeu
nu-i pare nimic prea greu.
Fericit e-acela care

mai mult crede decît are
mai mult tace decît spune
mai mult lasã decît pune
mai mult dã decît primeºte
ºi face decît vorbeºte.
Cel viteaz e-acela care

rupe lanþul cel mai tare
lanþul vieþii pãcãtoase
ºi o ia pe cãi frumoase
biruinþa cea mai mare
este-asupra firii tale.
Cel bogat e-acela care

are dragostea mai mare
are mila cea mai dulce
cînd spre cei loviþi se duce
ºi-are mîna cea mai largã
ºi spre cei lipsiþi aleargã.
Fiul meu pe-acestea bune

strînge-le cu rugãciune
ºi pãstreazã-le curate
cãci sînt binecuvîntate
ºi prin ele-n Dumnezeu
vei fi fericit mereu.
31 - Calea ºi urmaºul
1 - Dumnezeu merge cu un om atîta vreme cît ºi el merge cu Dumnezeu pe calea Lui,

pe singura cale care este Isus.
Dumnezeu locuieºte undeva atîta vreme cît El este în inimã ºi în casã Singurul Stãpîn
ascultat ºi iubit.
Îndatã ce omul rupt de unitatea frãþeascã începe sã umble pe cãile alese de inima sa
neascultãtoare ºi strãine de Domnul,
þinînd cu tãrie la împlinirea dorinþelor sale fireºti,
Hristos Domnul îl pãrãseºte ºi Se retrage. Se duce în inima ºi în casa unde este ascultat
ºi iubit.
ªi-l lasã pe om singur.
2 - Omul pornit la început cu Dumnezeu, dar rãmas pe drum singur, fãrã El, se înºalã ºi
se laudã zadarnic, cu ceea ce el nu mai are demult.
Ba se laudã cu atît mai tare cu cît are tot mai puþin din ceea ce predicã.
O, ce stare jalnicã este aceasta.
3 - Cu lãudãroºii ºi cu îngîmfaþii, Domnul nu umblã niciodatã, aceºtia nu merg pe Calea

Lui,
cu cei plini de ei înºiºi ºi de neascultare, Domnul nu poate locui.
Cu cei care dispreþuiesc pe alþii ºi rîd de alþi credincioºi, Domnul nu poate sta.
La cei care cautã sã tulbure ºi sã dezbine Lucrarea, Domnul nu rãmîne.
Pe aceºtia Domnul îi lasã sã umble singuri ºi sã facã ce vreau, fãrã El.
- Atunci satana îi ia sub stãpînirea lui ºi îi ajutã sã facã slujba lui cea rea.
4 - Fiecare sãrbãtoare capãtã pentru sufletul credincios un preþ totdeauna nou ºi totdeauna
frumos. Fiindcã trãirea puternicã a înþelesului sãrbãtorii este bucurie ºi înãlþare, este cutremur
ºi mîngîiere, este luminã ºi întãrire sufleteascã.
Toate acestea aducîndu-i ºi pãstrîndu-i vie ºi rodnicã pãrtãºie cu Dumnezeu ºi cu Biserica
Sa cea vie ºi eternã.
5 - Sã ne obiºnuim adînc în pregãtirea sufleteascã pe care ne-o cere apropierea fiecãrei

sãrbãtori.
Nimic nu trebuie sã uitãm din tot ce este nevoie sã se lepede sau ei sã se înnoiascã pentru
Ziua Praznicului. Din tot ceea ce trebuie , sã se aprindã sau sã se ardã
sã se uite sãu sã se aminteascã
într-o astfel de zi mare.
Cãci aceasta este ºi rostul pentru care a fost rînduitã de Dumnezeu ºi de marii Lui oameni
sfinþi, Ziua Praznicului; Ziua oricãrui praznic sfînt.
6 - Rãbdaþi cu Domnul Isus ºi voi, cu înþelegere ºi cu tãcere, pe cei din familia voastrã
care vã batjocoresc ºi vã socotesc cã sînteþi o ocarã pentru neamul lor, lepãdînd numele vostru
ca ceva rãu (Luca 6, 22) .
Va veni vremea cînd mulþi dintre ei vor mulþumi lui Dumnezeu cã voi aþi rãmas în
credinþã tari ºi statornici.
Fiindcã adevãrata cinste a unui neam sînt numai fiii cei buni ºi drepþi din mijlocul lui.
7 - Va veni vremea cînd toþi oamenii vor vedea cã voi cei credincioºi aþi fost cinstea
familiei voastre. Cinstea întregii þãri. Cinstea omenirii întregi. ªi cinstea lui Hristos
(Isaia 53, 11; 2 Tes. 5, 1-10) .
Numai sã rãmîneþi tari în credinþã ºi sfinþi în umblare.
8 - Din respect ºi din iubire pentru Mama Sa Domnul Isus i-a purtat ei ºi grija trupeascã,
aºezînd-o cînd a trebuit sã plece în propovãduire, la adãpostul unei familii apropiate (a lui
Cleopa - Ioan 19, 25) .
ªi a încredinþat-o ucenicului apropiat (lui Ioan) - cînd a trebuit sã plece la Tatãl.
Cãci El plecînd - ea rãmînea fãrã nimeni pe pãmînt.
Cîtã sfîntã grijã a avut Domnul de sfînta Lui Mamã, ºi El ne învaþã ºi pe noi sã avem o
astfel de grijã de pãrinþii noºtri.
9 - A fost o vreme cînd nici chiar cei ce locuiau în Capernaum cu Isus, ºi nici rudeniile
Sale nu credeau în El.
S-a mai spus cã atunci cînd eºti prea aproape de un mare munte sau de o mare luminã -
nu le poþi vedea.
Uneori prea marea apropiere - depãrteazã.
10 - A crede, nu este un lucru uºor - ci un lucru foarte greu.

Dacã ar fi uºoarã credinþa, toþi ar fi credincioºi - ºi atunci nu ar fi prea mare lucru ca
cineva sã trãiascã cu fapta o viaþã de slujitor devotat lui Hristos. ªi biruitor al pãcatului.
Dar prin numãrul mic al celor care trãiesc cu putere ºi statornicie pînã la capãt, credinþa
cea vie ºi adevãratã - se vede ce rarã ºi grea este aceasta.
De aceea ºi rãsplata ei este atît de mare.
11 - Credinþa este rodul Cuvîntului Sfînt primit în inima noastrã (Rom. 10, 17) ºi
darul harului lui Dumnezeu este primirea cu ascultare a acestui Cuvînt (Efes. 1, 8) .
Ferice de oricine crede cu adevãrat ºi statornic în Hristos.
12 - Marele merit al ucenicilor Domnului Isus a fost cã ei au crezut în El atunci cînd încã
nimeni nu crezuse.
ªi au ascultat de Cuvîntul Sãu, atunci cînd încã nimeni nu ascultase.
ªi L-au urmat pãrãsind totul pentru El spre a-I sluji cu tot sufletul ºi puterea lor, încã de
pe atunci cînd chiar ºi cei mai apropiaþi ai Lui Îl dispreþuiau ºi se ruºinau de El
de aceea ºi slava lor va fi veºnicã. Aºa ºtie sã rãsplãteascã dreptatea lui Dumnezeu.
13 - Cînd un proroc ajunge desãvîrºit, cînd lumea întreagã începe sã-l admire ºi sã vinã
la el cu grãmada, ca la Ioan - atunci nu-i mare lucru sã fii printre slujitorii ºi învãþãceii lui.
Mare lucru este sã vezi strãlucirea lui înainte de rãsãrit,
sã vezi geniul lui înainte de a se impune...
sã cunoºti Dumnezeirea lui Isus acum, înainte de a veni El pe norii cerului, cu slavã ºi
strãlucire negrãitã. ªi chiar înainte de a-I vedea orice minune.
Cãci dupã aceea, orice ochi Îl va vedea...
Dar pentru unii, atunci ar fi mai bine nici sã se fi nãscut (Matei 26, 24) .
14 - Cîtã vreme nu mai predici, - lumea nu te urãºte, dimpotrivã: te admirã, te laudã sau
chiar te iubeºte.
Cîtã vreme nu spui cã faptele lumii sînt rele ºi cã starea oamenilor este nenorocitã, ºi cã
în felul în care trãiesc ei fãrã Hristos sînt pierduþi.
- Atîta vreme ce eºti un predicator plãcut, un pãstor iubit, un povestitor ascultat... Cãci
le delectezi urechile cu lucruri care le plac.
Dar va fi vai ºi de tine ºi de ei - în Ziua Judecãþii lui Dumnezeu.
15 - Cînd începi sã mãrturiseºti puternic ºi hotãrît despre lume cã lucrurile ei sînt rele,
cînd începi sã osîndeºti cu necruþare pãcatul ºi sã strigi cu convingere ºi curaj Cuvîntul
Voii lui Dumnezeu, cerînd pocãinþa sincerã ºi totalã faþã de Hristos,
cerînd naºterea din nou ºi ascultarea deplinã de Evanghelie,
- îndatã se face gol în jurul tãu... Se ridicã murmure ºi poate pumni ameninþãtori.
Dar abia atunci eºti slujitorul Adevãrului.
16 - Pe orice mãrturisitor ºi trãitor sincer al Adevãrului, - lumea îl priveºte întîi cu

nedumerire ca pe un strãin.
Apoi cu dispreþ ca pe un lepãdat.
Apoi cu urã ca pe un vrãjmaº al ei.
Dar abia de atunci încolo cuvîntul sãu ºi conºtiinþa sa vor cãpãta limpezimea Luminii ºi
prietenia lui Hristos.
Cãci numai a acestuia este mãrturisire - ale tuturor celorlalþi sînt doar predici.
Ce mare deosebire este între o mãrturisire - ºi între niºte predici.
17 - Fiecare lucru de pe lume îºi are vremea lui. Nici un mãr, Dumnezeu nu-l coace decît
atunci cînd îi soseºte vremea sa.
Pînã nu-i vine timpul sãu, îl bat ploile, îl suflã vînturile, îl scuturã omul - însã mãrul nu
cade de pe ramul lui.
Dar cînd i-a sosit vremea, - în cea mai liniºtitã noapte îl auzi cãzînd. Atunci e copt. ªi
numai atunci e bun.
Aºa e cu tot ce ne pregãteºte ºi ne dã Dumnezeu.
18 - Trufia îºi are ºi ea vremea ei, dupã cum ºi cãderea îºi are vremea ei. Dar scara trufiei
ºi a slavei lumeºti, n-are coborîre ci numai cãdere.
Fiecare fuscel al acestei scãri, se rupe dupã ce ai pãºit pe el. De pe aceastã scarã este
numai prãbuºire.
Iar prãbuºirea aceasta dacã nu-i la picioarele lui Hristos, - este totdeauna mortalã.
Ia bine seama ºi tu!
19 - Voi fii ai lumii acesteia, dacã vreþi neapãrat sã vã suiþi, - suiþi-vã!

Suiþi-vã prin linguºiri, prin înºelãciuni, prin vînzãri, prin crime,
suiþi-vã peste cadavre, peste semeni, peste dreptate...
Suiþi-vã sã vedeþi pînã unde veþi ajunge - ºi cît veþi sta acolo.
Dar nu uitaþi cã înãlþimea îmbatã, iar coborîrea este prãbuºire.
Cugetaþi la aceasta înainte. Cãci vîrful este lîngã prãpastie.
20 - O, fii ai Smereniei, - nu cãutaþi slava ºi înãlþarea în lumea aceasta

nici foloasele în veacul de acum.
Cãci cei ce le cautã acestea, fie cã le gãsesc fie cã nu - vor fi osîndiþi.
Ci voi smeriþi-vã acum sub Mîna cea Tare a lui Dumnezeu, ca El la vremea Lui sã vã
înalþe (1 Petru 5, 6) .
Dumnezeule Drept, - dã slava Ta celor smeriþi, avuþiile Tale celor darnici ºi Împãrãþia Ta
celor iubitori.
Amin.
32 - Vorbirea ºi tãcerea
1 - Uneori este nevoie sã nu spui nici chiar celor mai apropiaþi ce vrei sã faci ºi unde vrei
sã te duci.
Atunci cînd umblarea credinþei este pînditã cu urã ºi urmãritã cu vrãjmãºie, este mai bine
sã mergi fãrã sã ºtie nimeni în împlinirea datoriilor tale faþã de Domnul ºi de slujba Lui,
ca sã nu primejduiþi ºi pe alþii. ªi ca sã nu înlesneºti vrãjmaºului sã afle uºor ce cautã. ªi
sã facã grabnic rãul pe care-l urmãreºte.
2 - Nu trebuie sã poþi rãmînea nici liniºtit - ºi nu trebuie sã poþi nici pleca liniºtit - decît
dupã ce ai spus tot ce erai dator sã spui tuturor ºi fiecãruia.
Nu trebuie niciodatã nici sã te poþi uni deplin ºi nici sã te poþi despãrþi deplin de nimeni
decît dupã ce ai fãcut tot ce erai dator sã faci acestor douã feluri de fiinþe.
Adicã celor cu care trebuie sã te uneºti pe totdeauna.
Sau celor de care trebuie sã te desparþi pe totdeauna.
3 - Dacã trebuie sã locuieºti cu cineva o vreme,

sau trebuie sã mergi cu el un drum,
sau trebuie sã lucrezi cu el un timp, - ia seama sã nu pierzi ocazia aceasta fãrã sã-i spui
tot ce eºti dator sã-i spui despre Hristos, despre mîntuirea lui ºi despre Mîntuitorul tãu.
Altfel orice cîºtiguri trecãtoare aþi avea, pierderea veºnicã este mai mare
ºi pentru tine ºi pentru el.
4 - Nu are a face dacã cel cãruia îi vorbeºti despre Hristos - te va crede sau nu ºi dacã va
primi de la tine Cuvîntul lui Dumnezeu, - sau nu-L va primi.
Tu mãrturiseºte-i cu credinþã ºi convingere, nãdãjduind cã Dumnezeu poate aduce o vreme
cîndva - cînd cuvintele tale semãnate în inima lui vor aduce rod mîntuitor pentru el.
ªi chiar dacã nu - tu þi-ai fãcut datoria ta, în faþa Domnului tãu.
5 - Cînd ºtii cã deschizi sau închizi pentru ultima datã o uºã, cautã sã-L duci ºi sã-L laºi
acolo pe Hristos Domnul tãu.
Prin fiecare cuvînt - ºi prin fiecare tãcere a ta, prin fiecare gest sau faptã a ta, - tot timpul
ºederii tale acolo,
- sã se simtã puternic prezenþa lui Hristos.
Cînd vei pleca, sã laºi acolo neuitatã mireasma lui Isus.
Aceasta este ceea ce poþi face mai frumos pentru fiecare semen al tãu.
6 - Isus rãmîne mereu acum în urma tuturor

ºi în urma celor rãi - ºi în urma celor buni. El este Cel din Urmã.
El lasã acum pe fiecare sã vorbeascã sau sã tacã.
Sã se suie sau sã coboare.
Sã plece ºi sã vinã - cum vor.
Sã asculte pe Dumnezeu - sau sã nu-L asculte.
Dar pe urmele fiecãruia Se suie El. Dupã tãcerea fiecãruia va vorbi El. ªi dupã lucrarea
fiecãruia va rãsplãti El.
7 - Hristos lasã sã se suie cel rãu ºi sã se înalþe ca un pom verde...

- dar într-o clipã îl face apoi sã nu se mai vadã (Psalm 37, 35-36) .
El lasã sã se suie ºi urîciunea pustiirii ca sã se aºeze acolo unde nu i se cuvine sã stea
(Matei 24, 1-15) .
Dar cînd Dumnezeu Se va sui, atunci toatã puterea nelegiuirii va fi prãbuºitã pe veºnicie
în întunericul pierzãrii pe care o meritã (2 Tes. 2, 8) .
8 - Hristos Se va sui de pe lume la cer, numai dupã ce vor fi înãlþaþi toþi ai Lui.
El va închide uºa cerului numai dupã ce va intra ºi cel din urmã dintre ai Lui.
Dupã cum a închis cîndva ºi uºa corãbiei, dupã ce a intrat ºi cel din urmã dintre ai lui
Noe.
9 - Fãgãduinþa ºi primirea mîntuirii, þine numai un timp.

Dacã vii în timpul acesta, tu poþi sã intri ºi sã afli viaþa.
Dacã nu, te vei pomeni venit prea tîrziu (Evrei 4, 1) .
ªi vai ce îngrozitor cuvînt este cuvîntul: “prea tîrziu!”
10 - Sînt uneori ºi timpuri cînd Isus este prigonit ºi mai mult ca alte dãþi.
Existã cîte un loc unde împotriva Domnului este ºi mai multã vrãjmãºie decît în altele.
În astfel de locuri ºi în astfel de vremuri, credincioºii Domnului trebuie sã înveþe sã facã
aºa cum a fãcut El.
Adicã sã umble fãrã zgomot.
ªi sã înveþe în liniºte,
pregãtindu-se de suferinþã.
11 - Au fost vremuri cînd creºtinii puteau sã umble cîntînd pe strãzi, cu fanfarã ºi

steaguri, iar Cuvîntul lui Dumnezeu rãsuna în pieþe ºi de pe acoperiºurile caselor.
Dar au fost ºi vremuri cînd ucenicii Domnului nu se mai puteau nici mãcar nici ruga
împreunã, decît noaptea în ascuns, prin catacombe ºi pustiuri.
Sã învãþãm cum trebuie, umblarea potrivitã de la Domnul Isus.
12 - Nu totdeauna este greu ºi nu totdeauna este uºor.

Dupã cum nici tot nor ºi tot soare nu-i totdeauna; nici tot cald sau tot frig,
toate avîndu-ºi rostul lor, ºi vremea lor, în creºterea ºi în viaþa noastrã.
Chiar ºi în frumuseþea ºi rodirea vieþii noastre duhovniceºti, sînt necesare fiecare dintre
acestea: luminã ºi întuneric, greu ºi uºor, cîntãri ºi lacrimi.
13 - Cînd sînt vremuri de slobozenie pentru Hristos, ucenicii Lui pot umbla oricum.
Dar cînd sînt vremuri de încercare, atunci ei sînt datori sã umble cu mare chibzuinþã.
Atunci n-au voie sã lucreze nesocotit, pentru cã nu fac rãu numai celor ce sînt cu ei, ci
fac rãu întregii Biserici a lui Dumnezeu.
14 - O mare nenorocire este totdeauna un “credincios” nechibzuit. Dar în vremi de

cumpãnã grea pentru Evanghelie - este o ºi mai mare nenorocire.
ªi mai ales cînd “credinciosul” nechibzuit nu-i chiar dintre fraþii de rînd, ci dintre cei
dintîi,
- atunci nenorocirea de a avea un astfel de “frate”, e mai mare ca oricare alta.
15 - Dumnezeu nu ne-a dat într-adevãr un duh de fricã, dar ne-a dat un duh de dragoste
ºi de chibzuinþã (2 Tim. 1, 7) .
Dar duhul chibzuinþei ne cãlãuzeºte totdeauna bine, dacã noi vrem sã-l ascultãm ºi sã
umblãm cãlãuziþi de el.
Binecuvîntatã este familia ºi biserica ce are cît mai multe suflete chibzuite.
14 - În vremile aspre cînd iudeii Îl cãutau pe Isus El S-a ferit de praznicele mari.
Nu umbla cu mulþimea dupã El,
ci Îºi desfãºura lucrarea Sa în tãcere ºi în liniºte, mai în ascunziº ºi mai retras.
În astfel de vremuri, feriþi-vã ºi voi de adunãri mari ºi zgomotoase.
17 - Chibzuinþa nu înseamnã cã în vremile grele pentru Evanghelie, copiii Domnului

trebuie sã se ascundã cu fricã ºi sã stea în lenevie.
Ci înseamnã cã ei toþi, trebuie sã fie înþelepþi ºi sã umble în aºa fel încît sã nu li se audã
paºii pînã în uliþe ºi glasul pînã în pieþe (Matei 12, 19) .
18 - În vremi grele faceþi adunãrile mici ºi împrãºtiate.

Urmãriþi mai ales în ele adîncirea Cuvîntului Sfînt, adîncirea vieþii de sfinþire ºi trãirea
în Hristos, lucrul sfînt, de la om la om - ºi adînca pregãtire a fiecãruia prin o puternicã
credinþã ºi ascultare, pentru jertfã ºi suferinþã (1 Tes. 3, 3) .
Aºa cum i-a pregãtit Domnul pe apostoli.
19 - Nu trebuie sã spuneþi: sînt vremuri grele, cel înþelept trebuie sã tacã

(Amos 6, 13) .
Cãci în orice vremuri, omul înþelept nu tace de tot. Cãci omul cu adevãrat înþelept nu se
socoteºte pe sine însuºi înþelept (Rom. 12, 16) ,
în felul de a nu lucra ºi a nu vorbi.
Dar ºtie cum sã le vorbeascã ºi sã lucreze potrivit cu vremea.
Va vorbi totdeauna cu grijã ºi cu chibzuinþã (Iacov 3, 17-18) ,
cãci aºa vorbeºte ºi aºa se poartã totdeauna adevãrata înþelepciune.
20 - Atunci cînd nu se poate vorbi tare, cînd nu se poate vorbi decît în ºoaptã, atunci se
spun foarte multe lucruri rele.
Cele mai multe lucruri rele ºi zvonuri neadevãrate se rãspîndesc în norod despre lucrurile
pe care oamenii n-au puterea
sau cinstea
sau n-au libertatea sã le vorbeascã cu glas tare,
ci rãspîndesc atunci numai în ascuns ºi pe furiº, zvonuri spuse numai în ºoapte, la ureche.
Tot felul de lucruri amestecate se rãspîndesc atunci în norod, cînd nu se poate vorbi decît
în ºoaptã.
O Doamne, Te rugãm fereºte-ne de astfel de vremuri.
Doamne, Dumnezeul nostru
Doamne, Dumnezeul nostru

minunat eºti foarte,
Tu eºti Cel fãrã hotar
Cel fãrã de moarte,
Cel a cãrui Voie Sfîntã
este bucurie,
- binecuvîntat e oricine
se închinã Þie!
Doamne, fii cu noi, fii cu noi, fii cu noi

în orice nevoi
ca sã nu slãbim
ci sã biruim!
Tot ce-ai rînduit Tu Doamne

pentru oriºicine
este numai mîntuire
este numai bine,
tot ce Tu ne-ai dat ºi nouã-i
numai bunãtate,
- slavã, numai slavã Þie
pentru toate-toate!
Iartã-ne cînd stãm ºi plîngem

ºi strigãm Pãrinte
prea cu grijã ori cu fricã
pentru ce-i nainte
iartã prea puþina noastrã
rîvnã ºi rãbdare,
cã ne tremurã iubirea
plinã de-ntristare!
33 - Strigãtul ºi ºoapta
1 - Totdeauna lucrurile spuse în ºoapte sînt primejdioase.

Lucrurile pe care omul n-are curajul, sau n-are libertatea sã le spunã cu glas tare, ascund
în ele multe primejdii.
De aceea feriþi-vã totdeauna de ºoapte.
ªi de ºoptitori.
2 - Feriþi-vã sã spuneþi sau sã ascultaþi ºoaptele, fiindcã rareori ceea ce se spune în ºoaptã
este un lucru bun. Sau care sã aducã dupã el ceva bun.
În Evanghelie ºoptitorii sînt numãraþi printre cei nelegiuiþi (Rom. 1, 29) .
ªi sînt înºtiinþaþi cã tot ce au vorbit la ureche sau în odãiþa ascunsã, va fi strigat odatã ºi
odatã de pe acoperiºul caselor (Luca 12, 3) .
3 - Feriþi-vã sã scrieþi lucruri ascunse, lucruri ºoptite, nepotrivite ºi necuviincioase.

Cãci acestea cînd vor fi date la ivealã, vã vor umplea de ruºine ºi de vinovãþie, nimicind
tot bunul nume pe care l-aþi cîºtigat dupã o viaþã de înfrînare ºi de cinste.
4 - Feriþi-vã de lucruri ºoptite, chiar dacã nu vi se par rele, cãci de multe ori pãrerea
noastrã ne înºalã ºi lucrurile ºoptite se aud mai tare.
5 - Nu rãspîndi mai departe ºoapta.

Tot ce vi se spune în ºoaptã sã înmormîntaþi ºi sã rãmînã în tãcere la voi.
Nu semãnaþi mai departe ºoapta, cãci cine seamãnã vînt va culege furtunã.
6 - Omul cinstit,
omul cu cuget curat,
sufletul cu adevãrat credincios,
acela nu ºopteºte niciodatã
ce are de spus cuiva el spune tare, clar ºi pe faþã.
Ceea ce nu se poate spune cu glas tare ºi pe faþã, aceea un credincios adevãrat ºi o
credincioasã adevãratã, nici nu va spune niciodatã ºi nimãnui, despre nimenea,
cãci aceasta este un lucru cel mai adeseori rãu.
7 - Dacã ceea ce vreþi sã spuneþi ºi ºtiþi cã este adevãrat ºi folositor, aceea n-aveþi nevoie
sã-l spuneþi nici în ºoaptã.
Iar dacã nu ºtiþi sigur acestea, atunci n-aveþi voie sã le spuneþi nici cum.
8 - Frica este totdeauna un rãu sfãtuitor.

Frica de viaþã i-a dus pe foarte mulþi la sinucidere, ºi la pierzare.
Frica de moarte i-a dus pe foarte mulþi la lepãdãri de credinþã ºi la tãgãduirea de
Dumnezeu.
9 - Frica de sãrãcie duce la furturi.

Frica de oameni duce la vînzãri ºi trãdãri.
Frica duce la tot felul de pãcate ºi nelegiuiri, care de care mai nefericite.
Nu fii un fricos.
10 - Cînd este robul lui Hristos, - fricosul se pierde de oameni,

iar cînd ajunge robul oamenilor, nu se mai teme de Dumnezeu ºi nu se mai teme de pãcat.
Vai de sufletul care a ajuns astfel.
11 - Cînd omul nu se teme de pãcat,

ºi nu se teme de conºtiinþa sa
ºi nu se teme de Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi nu se teme de Judecata ºi de osînda lui Hristos
ºi nu se teme de nimeni ºi de nimic
ºtiindu-se mare, sau sprijinit de cei mari ai lumii,
- atunci omul care înainte era plin de laºitate cînd era fãrã garanþia celor puternici
omeneºte, - îndatã ce ajunge în slujba ºi sub protecþia oamenilor devine curajos ºi îndrãzneþ,
ca un cîine asmuþit de stãpînul sãu, care sare sã-ºi sfîºie proprii sãi fraþi.
12 - O, Dumnezeule Atotputernic, de ce grozãvie ºi de ce crimã este în stare omul fricos

ºi mîndru, cînd în el este pãcatul fricii necredincioase unit cu al curajului ticãlos.
13 - Templul este Casa lui Dumnezeu (Luca 19, 46) .

Templul este Casa de rugãciune ºi de învãþãturã Dumnezeiascã (Isaia 55, 7) .
De aceea Mîntuitorul nostru Isus Hristos
cu toatã împotrivirea vrãjmaºilor Lui, acolo în templu dorea mai cu bucurie sã meargã la
rugãciune,
sã înveþe pe norod,
ºi sã propovãduiascã Voia Tatãlui Ceresc (Luca 2, 19) .
14 - Domnul Hristos propovãduia pe cîmp sau prin case, numai atunci cînd templul era
închis,
sau cînd era prea departe, sau cînd Îi era refuzatã lucrarea în el.
15 - Dacã totdeauna templele I-ar fi fost deschise ºi Hristos ar fi fost primit ºi ascultat în
ele cu bunãvoinþã, El n-ar fi fãcut adunãri cu ai Sãi niciodatã decît în temple.
Peste tot, Domnul Isus ar fi umblat sã adune ºi sã înveþe noroadele numai în Casa
Domnului, numai în Casa Tatãlui Sãu Cel Ceresc, în care este cu adevãrat o casã de rugãciune
pentru toate popoarele (Luca 19, 46)
cãci acolo se cuvine sã fie descoperite lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu.
16 - Dacã miezul e sfînt, - atunci ºi coaja trebuie sã fie sfîntã.

Dacã e conþinutul sfînt, apoi sfînt trebuie sã fie ºi vasul
ºi dacã slujba este sfîntã, sfînt trebuie sã fie ºi locul unde se face ea.
17 - Oricît de curate ar fi celelalte case,

ºi oricît de curatã ar fi viaþa celor care locuiesc acolo,
- tot se mai petrec în aceste case ºi atîtea lucruri nepotrivite cu sfinþenia prezenþei lui
Dumnezeu.
Dar Casa destinatã Domnului, este sfîntã ºi în locaºul acela nu se mai face nimic altceva
decît rugãciuni, mulþumiri ºi slavã pentru Dumnezeu.
18 - Dacã ºi în templul Domnului se mai petrec uneori lucruri neîngãduite, este numai din
vina unora care n-au credinþã (2 Tes. 3, 2) .
Dar aceasta nu trebuie sã ne facã sã pãrãsim ºi sã osîndim însãºi templul,
cãci necredinþa unora nu poate ea nimici credincioºia lui Dumnezeu (Rom. 3, 3) .
19 - Nimeni nu leapãdã haina cea bunã numai pentru cã s-a suit pe ea o omidã scîrboasã,
ci aruncã odatã omida ºi-ºi pãstreazã haina.
Nimeni nu-ºi lasã casa lui numai pentru cã într-un moment dat a intrat acolo un porc
murdar, ci alungã porcul ºi-ºi pãstreazã casa.
Nici Domnul n-a lepãdat pe poporul Sãu, nici templul Sãu
( R o m . 1 1 , 7 ) ; I s a i a 6 0 , 1 - 1 5 ; P s a l m 6 9 , 9 ) , din pricina unora care le
necinstesc, ci va lepãda numai pe cei care necinstesc aceste sfinte locuri ºi lucrurile Lui.
20 - Nu voi trebuie sã ieºiþi din bisericã, - ci pãcatul trebuie sã iasã din ea

nu fiii adevãraþi trebuie sã plece din Casa Tatãlui lor, ci vrãjmaºii Lui, ºi pãcatele trebuie
sã plece din ea.
Fiindcã ei, cei rãi, stau pe nedrept în Casa Tatãlui nostru ºi o necinstesc.
Nu noi cei iubiþi ai Lui
o Doamne, scoate Tu din ea tot ce este rãu.
Amin.
34 - Munca ºi lupta
1 - Lucraþi ºi luptaþi sã-I faceþi tot mai mult loc Domnului în Casa Sa. ªi sã-L puteþi înãlþa
tot mai mult pe El în ea.
Încet, încet Isus va scoate atunci afarã din Casa Lui tot ce e rãu, iar voi veþi putea
preamãri pe Domnul din tot sufletul, în mijlocul Templului Sãu curãþit de pãcate, aºa cum
vrea El.
2 - Peste tot, pe unde se poate sã cãutaþi sã faceþi adunãrile noastre numai în biserici.
Noi acolo trebuie sã propovãduim, cãci acolo este poporul ºi acolo este Domnul.
Domnul acolo ne-a trimis ºi acolo trebuie sã rãmînem totdeauna.
3 - Nu peºtii vin la pescar, ci pescarii se duc la peºti, acolo unde sînt ei.
Nu vînatul se duce la vînãtori ci vînãtorii se duc dupã vînat, acolo unde este el.
Tot aºa este ºi cu propovãduirea Evangheliei: nu cetãþile vin la noi, ci noi trebuie sã
mergem la ele (Matei 28, 19) .
Nu cei pierduþi merg sã-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu sã-i caute pe
ei (Luca 19, 10) .
Poporul este în templu, acolo sã mergem ºi noi cu vestirea Evangheliei.
4 - Hristos rãmîne mereu în Templu, pentru a-i învãþa pe cei neºtiutori.

Voi dacã plecaþi de acolo, El nu pleacã.
Voi puteþi pleca, dacã nu cãutaþi foloasele Lui ci foloasele voastre
(1 Cor. 10, 33) .
Dar Hristos care cautã suflete pierdute ºi mîntuirea lor nu poate pleca.
5 - Dacã totuºi voi aþi plecat din Templu mãcar nu-i mai împiedicaþi ºi nu-i mai amãgiþi
pe cei care nu vor sã plece din el.
Nu-i împiedicaþi mãcar pe cei care au mai rãmas acolo ca sã-L aducã pe Hristos a face
curãþenia Templului Sãu.
6 - Feriþi-vã sã-i împiedicaþi pe cei care merg în Templu, îndemnîndu-i sã nu mai meargã.
Nu umblaþi sã-i dezbinaþi ºi sã-i slãbiþi.
Nu-i chemaþi ca sã-i scoateþi din Templul Domnului ca sã-i atrageþi la voi în templele
voastre
cãci veþi fi pedepsiþi de Dumnezeu.
7 - Dacã voi nu vreþi sã intraþi, mãcar lãsaþi-i pe alþii sã intre (Matei 23, 13) .
Dacã voi aþi ieºit, mãcar nu-i mai amãgiþi ºi pe alþii sã iasã.
Hristos Îºi tot cautã ucenicii cu care sã intre în Templu ºi sã-ªi facã Lucrarea Lui acolo
în Casa Tatãlui Sãu, - iar voi Îi tot furaþi de la El împiedicîndu-I Lucrarea.
ªi credeþi voi oare cã nu va veni odatã vremea sã vã luaþi pedeapsa pe care o meritaþi
pentru aceastã nelegiuire a voastrã?
Va veni în clipa cînd nu vã gîndiþi.
Cine trebuie sã aibã urechi de auzit, - sã le aibã!
8 - Dumnezeu pentru înzestrarea cu înþelepciune alor Sãi, are cãi care pentru oameni
rãmîn necunoscute sau neînþelese.
Iar oamenii pentru cã nu cunosc aceste cãi ale lui Dumnezeu, tãgãduiesc sau dispreþuiesc
înþelepciunea care vine numai de la El.
9 - Lipsa unor oameni cu ºcoalã ºi cu pregãtire omeneascã, nu-L pot împiedica pe

Dumnezeu în Lucrarea Lui.
Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Domnului ºi învãþãtura necesarã, El le-a
dãruit-o la ai Sãi în chip tainic,
- fãrã ca ei sã mai fi avut nevoie sã urmeze ani lungi o ºcoalã ºi o pregãtire omeneascã.
Ce limpede ºi ce luminat este acest lucru!
10 - Suflete alese de Hristos pentru o chemare deosebitã în slujba Sa, El Însuºi le-a dãruit
prin ºcoala Duhului Sfînt, toatã pregãtirea ºi orizonturile de care au nevoie pentru slujba
încredinþatã lor.
ªi le-a dãruit-o aceasta într-un fel cu totul necunoscut ºi neînþeles pentru lume.
Bineînþeles cã aceasta nu este o regulã prea obiºnuitã, ci de fiecare datã este o minune.
De la Dumnezeu minunile acestea nu sînt totuºi prea rare.
11 - Cînd nu sînt izvoare obiºnuite, Dumnezeu scoate apã pentru poporul Lui din stînci.
Desigur aceasta este un lucru ºi o cale neobiºnuitã.
Dar cînd nu e o altã cale, Dumnezeu o poate folosi ºi pe aceasta. ªi nu rar.
Ba încã uneori alege anume calea aceasta tocmai pentru a I se vedea puterea Lui cea mare,
chiar prin aceste lucruri nemaipomenite.
12 - Cînd cei înþelepþi ºi pricepuþi nu vreau sã primeascã adevãrul ºi lumina Domnului

pentru a o propovãdui apoi ºi a o desfãºura ºi mai departe lumii care are nevoie de ea,
- atunci Dumnezeu cheamã la slujba aceasta pe cei neînvãþaþi (Luca 10, 21) .
13 - Nu batjocoriþi niciodatã nici nu nesocotiþi ceea ce nu puteþi explica ºi nu puteþi

înþelege din Lucrarea lui Dumnezeu.
Ci dacã vedeþi o lucrare deosebitã, cu vreun har deosebit, sã credeþi cã Dumnezeu a
fãcut-o:
“Cum are omul acesta învãþãturã, dacã El n-a învãþat niciodatã”? - întrebaserã iudeii
despre Isus.
- Nu ºtim cum are! Dar iatã cã are!
14 - Cum are omul acesta aºa pricepere, aºa talent, aºa daruri alese, aºa cunoºtinþã ºi aºa
putere? - auzim adeseori întrebînd pe mulþi oameni, despre cîte un credincios simplu, dar
minunat.
- Nu ºtiu cum le are. ªi nici cînd le-a primit. - Dar iatã cã le are.
Nu ºi le-a cîºtigat nici el în chip firesc. Nici nu i le-au putut da alþii,
ci i le-a dãruit Dumnezeu într-un chip deosebit. Desigur pentru un scop deosebit.
Cãci Dumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3, 9) .
ªi din locuri seci ºuvoaie de ape (Isaia 41, 18-20) .
Noi am vãzut, plini de uimire ºi de admiraþie ºi minuni de acestea.
15 - Desigur, în mod deosebit învãþãtura ºi educaþia, adicã pregãtirea ºi cultura cãpãtatã

printr-un mijloc omenesc, este de un mare preþ spre o mai largã ºi o mai adîncã cunoaºtere
a lumii ºi a lucrurilor din ea.
Spre o mai uºoarã ºi grabnicã pãtrundere a adevãrului cu mintea ºi a vieþii cu priceperea,
sau spre mãrturisirea acestora cu gura.
- Dar ceea ce poate fi obiºnuit o lege înaintarea omeneascã, nu este neapãrat necesarã ºi
pentru Dumnezeu.
16 - Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunate în chip tainic oricui vrea El.
ªi poate da Înþelepciunea Sa pe cãi care nu trec prin vãmile omenirii, acelora care sînt
aleºi ai Lui.
Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea, cui este vrednic sã i le facã.
17 - Cînd vreun om este într-adevãr trimis de Dumnezeu, el este neapãrat însoþit de

dovezile puterii ºi înþelepciunii sfinte,
de faptele ºi cuvintele pline de luminã ºi de binecuvîntare care sînt cu atît mai
cutremurãtoare cu cît vasul prin care se fac este mai smerit.
ªi este mai lipsit de pregãtirea omeneascã.
De aceea, ºi tocmai pentru aceea, întreg meritul pentru toate, se va vedea cã este numai
al lui Dumnezeu.
18 - Nu uitaþi niciodatã cã voi n-aveþi voie sã opriþi pentru voi nici o pãrticicã de cîºtig
sau de slavã pentru toatã lucrarea minunatã pe care Dumnezeu Tatãl în Hristos, o desfãºoarã
în lume prin voi.
Nici în tainele ºi ascunziºurile inimii voastre, nu vã este îngãduit sã lãsaþi nici un locuºor
vreunui gînd de mîndrie, sau de merit personal, pentru izbînzile sau roadele pe care le aveþi
în Lucrarea lui Dumnezeu.
Mãrturisiþi puternic cã tot meritul este numai al Lui.
19 - Totul... dar absolut totul se datoreºte numai lui Dumnezeu ºi este numai al Lui
(1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 3, 5) .
Cînd El nu-ªi revarsã harul Sãu peste noi, - numai noi ºtim cît de goi ºi de uscaþi sîntem.
20 - Isus Hristos ªi-a arãtat în voi toatã îndelunga Lui rãbdare ºi îndurare ca o pildã celor
ce ar crede în El în urmã, pentru ca sã capete viaþã veºnicã (1 Tim. 1, 12-16) .
V-a întãrit, v-a socotit vrednici de încredere ºi v-a pus în slujba Lui, lucrînd prin voi fapte
pline de uimire tocmai ca aceia care le vor vedea sã-L preamãreascã numai pe Dumnezeu.
Doamne, pentru toate numai Tu fii slãvit.
Amin.
35 - Slava ºi rãsplata
1 - Dacã voi veþi dãrui toatã slava lui Hristos, El vã va acoperi ºi pe voi cu toatã slava Sa.
Lumina lui Dumnezeu trecînd prin Hristos spre voi, vã va face ºi pe voi strãlucitori.
Ca veºmintele Sale de pe Tabor (Matei 17, 2) .
2 - Cînd cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mîntuitorul, va ajunge sã cunoascã dacã
învãþãtura care i se dã, este de la Dumnezeu, sau nu.
Oamenii trãiesc în încurcãtura unor învãþãturi rãtãcite numai din pricinã cã nu doresc din
toatã inima ºi cu tot dinadinsul sã facã voia lui Dumnezeu.
3 - Cei mai mulþi oameni umblã numai dupã speculaþii vrãjitoreºti sau dupã interese
sectare, cînd cerceteazã Biblia
ºi dupã curiozitãþi biblice sau misticism bolnãvicios,
ºi dupã lucruri “senzaþionale“ sau distracþii religioase
- ºi nu cautã cu dinadinsul sã facã voia lui Dumnezeu.
De aceea nici nu înþeleg adevãrul Bibliei.
4 - Mulþi oameni cerceteazã Biblia numai ca sã afle în ea roduri de discuþii ºi de certuri

cu alþii,
numai ca sã afle pricini de combatere ºi de învinuire, a unora împotriva altora
ºi ca sã afle voia lui Dumnezeu cu dorinþa de a o împlini. ªi de a o trãi în faptele ºi în
vieþile lor.
De aceea ei trãiesc în orbia sufleteascã.
5 - Cînd omul voieºte ºi stãruieºte cu tot dinadinsul sã împlineascã ceea ce cunoaºte din
voia lui Dumnezeu,
atunci Dumnezeu i-o descopere mai departe tot mai mult pe mãsurã ce sufletul are nevoie
sã o cunoascã.
ªi în mãsura în care sufletul omului o poate iubi ºi primi.
6 - În omul care cautã slava oamenilor, nu poate locui Adevãrul, nici Lumina, nici Puterea
fiindcã oamenii aceºtia nu iubesc pe Acela care le spune ce este adevãrat despre ei.
De aceea cine cautã slava pe care o dau oamenii, nu le poate spune decît ceea ce le place
oamenilor, adicã minciuna.
7 - Îngîmfatul va vorbi linguºitor, fãþarnic ºi amãgitor, oricine i-ar putea face un plocon,
un cadou, un hatîr.
Va fi neîngãduitor cu cei care au altã pãrere, cînd aceºtia sînt mai slabi ca el
dar îndatã va fi de acord cu aceia care sînt mai tari decît el.
8 - Cine cautã slava oamenilor nu este om adevãrat ci tîrîtoare.

Cine cautã slava unor principii ºi a unor sisteme înguste ºi fireºti, ale oamenilor lumii,
- este un nedrept pentru cã va judeca necruþãtor pe oricine care are alte pãreri decît ale
lui.
9 - Cine cautã slava lui însuºi, nu este om adevãrat, fiindcã iubindu-se numai pe sine,
ajunge cel mai mare mincinos ºi înºelãtor.
Nici cine cautã slava pentru partida sa îngustã ºi pentru pãrerea lui îngîmfatã, nu este un
om adevãrat,
cãci înfãþiºînd-o ca pe singura cale de mîntuire ºi ca pe singura autorizatã de Dumnezeu,
- el este pãrtinitor ºi greºit.
Fereºte-te totdeauna de el, urmaºul meu.
10 - Oamenilor le place doar sã-ºi laude legile lor dar nu sã le þinã.

Le place numai sã-ºi laude credinþa, dar nu s-o trãiascã.
Le place numai sã-ºi laude satul lor, neamul lor, oraºul lor ºi þara lor,
dar nu sã le facã cinste prin purtãrile lor.
Cãci de obicei cei care se laudã mai tare, aceia fac cel mai puþin pentru ceea ce laudã ei.
11 - Nu cei care se laudã cu legea lor sînt ceva, ci aceia cu care legea lor se poate lãuda:
nu cei ce se laudã cu credinþa lor, sînt vrednici de laudã, ci aceia pe care îi poate lãuda
credinþa cea adevãratã ºi vie.
12 - Nu cei ce se folosesc de biserica lor, sînt oameni de preþ. Ci sînt oameni de preþ ºi
de cinste numai acei cu care se poate fãli o bisericã, un sat, o adunare, sau un neam.
Dar acel fel de oameni nu se laudã pe ei înºiºi niciodatã.
13 - Oamenii care sînt cu adevãrat, þin chiar legea datã de oameni, sînt drepþi, cinstiþi,
iubitori de bine, conºtiincioºi ºi oameni de omenie.
Cu atît trebuie sã fie mai mult aºa, aceia care þin - ºi vor sã þinã legea lui Dumnezeu.
14 - Împotriva lui Hristos se ridicã totdeauna peste tot numai oamenii care nu þin nici o
lege.
De aceea ei vor fi vinovaþi nu numai faþã de Har ci chiar ºi faþã de Legea lor pe care n-o
þin.
ªi vor fi osîndiþi de amîndouã.
15 - Mînia este cel mai rãu sfãtuitor.

Cine vorbeºte sub îndemnul ei scoate din gura sa cuvintele de care s-ar îngrozi ºi demonii
ºi vorbele pe care nici diavolul n-ar îndrãzni sã le rosteascã.
Cine lucreazã sub stãpînirea mîniei, sãvîrºeºte adesea într-o clipã, ceea ce nu mai poate
îndrepta nimeni niciodatã.
Nici cu veacuri de muncã, nici cu rîuri de lacrimi.
16 - Roadele mîniei sînt cruzimile care au bãgat groazã pînã ºi în lucrurile de care se
atinge cel mînios.
Roadele mîniei sînt cuvintele care ard ca fierul topit, chiar ºi piatra peste care se varsã.
17 - În toate celelalte pãcate omului îi mai rãmîne mintea, oricît de stricatã ar fi, mintea
cu care sã cumpãneascã ºi sã judece, într-o oarecare mãsurã, nelegiuirea pe care o face.
Dar în mînie mintea omului este nimicitã de tot, iar omul lucreazã ºi vorbeºte fãrã minte,
cãzut de tot numai sub stãpînirea miilor de demoni ai pasiunii din el rãzvrãtiþi ºi înverºunaþi.
18 - Diavolul strecoarã în inima omului întîi bãnuiala apoi îndoiala, ºi apoi împotrivirea,
faþã de Hristos.
Dupã aceea uºor se ajunge la ceartã, apoi la mînie ºi în urmã la crimã.
Cînd lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lucreazã nimic, ci doar stã ºi se înfioarã ce
vorbeºte ºi ce face unealta lui întocmai aºa cum priveºte un nebun sau un criminal îngrozit,
la focul pus de el, cînd vede cum arde satul aprins ºi casele mistuite de vîlvãtãi.
19 - E destul ca vrãjmaºul sã arunce neghina! Mai departe creºte ea singurã.

E destul ca nebunul sã arunce chibritul aprins, mai departe arde focul singur.
E destul ca diavolul sã aþîþe mînia, mai departe nimiceºte mîniosul singur.
20 - În mînia lui, aþîþatã de vrãjmaºii lui Hristos norodul loveºte ºi-ºi îndepãrteazã pe
Unicul sãu Binefãcãtor, înfruntîndu-L.
Iar mînia aceasta, stîrnitã de diavolul, va clocoti apoi mereu, înveninînd sufletul
norodului, pînã cînd va ajunge sã sãvîrºeascã cea mai fioroasã crimã, de care s-a îngrozit
vreodatã pãmîntul: crima de pe Golgota. ªi crimele contra Bisericii lui Hristos.
O, biet norod nefericit, dacã ai avea atîta minte cîtã putere ai! ...
Doamne, ai milã ºi dã-i-o.
Amin.
Noi cerem minuni
Noi cerem minuni, Isuse

cãci Tu le poþi face
- prin cele mai mari primejdii
sã ne treci în pace,
prin cele mai grele valuri
sã ne dai scãpare
- cãci puterea Ta Isuse, n-are-asemãnare!
Binecuvîntat nespus sã fii Tu Isus

Tu Isus, Tu Isus
cã ne-ai fost în orice stare
stînca de scãpare
fii-ne ºi de-astã datã
pazã minunatã.
Þie Þi-am cerut ce nimeni

n-a-ndrãznit sã-Þi spunã
ºi îngrijorarea noastrã
s-a fãcut cununã
ºi zãvoarele cumplite
s-au sfãrmat deodatã
- apele-au secat ºi calea
ne-am vãzut uscatã...
Þie-Þi cerem ºi-azi Isuse

cea mai grea minune
Þie-Þi cerem ce la nimeni
nu se poate spune
ce nici altul de pe lume
nici din cer nu poate
Þie-Þi cerem - Þie Tatãl
Þi le-a dat pe toate...
36 - Minunile ºi credinþa
1 - Nu a fost ºi nici nu va fi niciodatã vreun popor, sau vreun rînd de oameni,

în faþa cãruia Dumnezeu sã nu fi fãcut cel puþin o lucrare uimitoare,
ºi sã nu fi fãcut cel puþin o minune...
Atunci cît de vinovat este cel ce nu crede!
2 - Dar tu care ai vãzut ºi ai putut vedea atît de multe lucrãri ale lui Dumnezeu, nu numai
în jurul tãu, dar chiar cu tine petrecute.
ªi totuºi nici pînã azi n-ai îngenuncheat sã te predai Lui.
Ce mai aºtepþi? Nu te îngrozeºti de osînda împietririi inimii tale?
Ar fi vremea!
3 - Nu uita legãmîntul pe care l-ai fãcut ºi al cãrui semn îl porþi pe conºtiinþa ta, pe
amintirea ta, pe viaþa ta - pe toatã fiinþa ta. De acum ºi în veºnicie.
Chiar dacã tu l-ai cãutat ºi l-ai uitat nu l-a uitat Dumnezeu.
ªi nu-l poþi înlãtura de pe viaþa ta, cãci zilele tale în care l-ai fãcut, l-au întipãrit cu foc
ºi l-au scris în cãrþile din ceruri. Toate acestea nu þi se vor mai putea despãrþi niciodatã de
el.
În Ziua Judecãþii, zilele tale ºi cuvintele tale care sînt în veci semnele legãmîntului tãu
- te vor osîndi înaintea Aceluia cu care l-ai încheiat ºi pe care L-ai nesocotit cãlcîndu-l.
4 - Cînd cineva doreºte sã facã neapãrat vreun rãu, - uºor poate gãsi motiv ca sã-l facã.
Chiar ºi pentru ucideri ºi pentru furturi
pentru adultere ºi pentru avorturi,
- fiinþele care le fac, gãsesc ºi pot gãsi destule motive ca sã le poatã face “legal” ºi
“justificat”.
Cãci mintea ticãloasã totdeauna ajutã braþul ticãlos.
5 - Cei care trebuie sã sãvîrºeascã rãul au nevoie de un adãpost ca sã-l poatã face, cît mai
crud sau mai liniºtit,
aºa cum se pot sãvîrºi numai crimele împotriva adevãrului, crimele împotriva lui Hristos.
Dar cine îndreptãþeºte pãcatul, este tot atît de vinovat ca ºi cine îl face.
Omul rãu, îºi sãvîrºeºte rãul la adãpostul legii rele pe care ºi-o face el, anume pentru asta.
6 - Norodul care s-a învãþat sã judece limpede ºi desluºit în toate celelalte lucruri ºi
probleme ale vieþii,
în purtarea faþã de Hristos, majoritatea poporului nu se deosebeºte cu nimic nici azi faþã
de norodul de acum douã mii de ani.
Nedreptatea se repetã pînã vor fi oamenii nedrepþi.
7 - Fiindcã Hristos nu S-a schimbat, nu S-a schimbat nici Cuvîntul Sãu, nici cerinþele
Sale, nici Lucrarea Sa ºi nu s-au schimbat nici vrãjmaºii Lui.
Nu s-au schimbat nici mijloacele lor.
ªi, biet norod, - ce trist este cã nu te-ai schimbat nici tu.
8 - Cînd judeci dupã înfãþiºare, totdeauna eºti în primejdie sã-L osîndeºti pe Hristos.
Cînd judeci dupã înfãþiºare, adesea prigoneºti pe credincioºii Lui.
Gãseºti totdeauna pricinã de poticnire la alþii,
afli mereu lucruri nepotrivite în Cuvîntul lui Dumnezeu, sau purtãri nepotrivite la fraþi,
sau scãderi la vorbitori,
sau defecte la pãstori...
Nu judecaþi niciodatã dupã înfãþiºare, ci dupã dreptate.
9 - Cînd judeci dupã înfãþiºare, totdeauna uºor poþi osîndi pe un sfînt, ºi lãuda pe un
prefãcut.
Uºor poþi vedea rãul bine ºi binele rãu. Uºor vezi duh ce este literã ºi literã ce este duh,
vezi drept ce este strîmb - ºi strîmb ce este drept.
Iar în felul acesta vei osîndi totdeauna pe Hristos,
ºi vei justifica pe satana.
10 - Cînd vei începe sã judeci cu privirea pãrþii din afarã te vei mulþumi cu îmbrãcãmintea
“cuviincioasã” ºi “modernã”, fãrã a te gîndi cã aceasta acoperã adeseori suflete dezgolite,
te vei mulþumi cu zîmbetele presupuse ºi cu vorbele mieroase, fãrã sã ºtii cã acestea
acopãr cea mai primejdioasã rãtãcire duhovniceascã.
Nu judecaþi niciodatã dupã aparenþã...
11 - Nu te mulþumi cu reguli frumoase,

cu program ºi cu muzicã frumoasã,
cu bisericã ºi cu adunare îngrijitã în exterior,
dar goalã de iubire, goalã de cãldurã, goalã de putere, goalã de pãrtãºie, goalã de
sfinþenie, goalã de Hristos.
12 - Toþi cei ce fac rãul sînt vinovaþi, dar cei care fãcîndu-l încearcã totuºi sã-l acopere
cu litera sfîntã, cu îmbrãcãmintea cuviincioasã, cu îndreptãþiri, cu forma împlinirii ºi cu
evlavie “prefãcutã”
aceia sînt nespus mai vinovaþi.
Sã fim cu foarte mare grijã cînd primejdia aceasta va fi cu noi sau între noi, sau în noi.
13 - Nu vã înºelaþi privind mai mult numai la înfãþiºare, vorbind prea mult numai despre
ea. ªi oprindu-vã prea mult numai asupra ei.
Mãrturisiþi cu putere sufletelor pe Hristos, ºi nu încetaþi a face lucrul acesta oricînd, mai
ales privind lãuntrul sufletelor.
14 - Cînd vã luptaþi voi cu înfãþiºarea din afarã, adesea veþi izbuti foarte puþin sau deloc.
Firea pãmînteascã te apãrã chiar ºi cu versetele duhului.
Dar cînd veþi face ca Hristos sã lupte cu aceste lucruri, biruinþa este asiguratã prin
transformarea lãuntricã a oamenilor.
Cînd se vindecã boala dinãuntru, uºor se vindecã apoi ºi cea dinafarã.
15 - Voi sã luptaþi mereu pentru a curãþi partea dinãuntru a sufletelor prin primirea lui
Hristos, prin sfinþirea Duhului, prin vindecarea inimii, prin naºterea din nou.
Cãci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uºurinþã ºi sigur curãþirea ºi a pãrþii dinafarã,
îndreptarea purtãrilor ºi a cuvintelor, a hainelor ºi a pãrului...
16 - Cît de miºcãtor vorbeºte pentru Dumnezeirea Domnului Isus Hristos tocmai ura ºi
împotrivirea stîrnitã contra Lui. Ura care nu s-a stins nici azi, dar care nu L-a putut nici
înfrînge, nici întuneca.
17 - Hristos va sta în lume ºi va vorbi lumii atîta vreme cît El Însuºi va voi. Nici o putere
din lume nu va putea acoperi glasul Lui pînã nu ªi-l va retrage El Însuºi.
18 - Caiafa va pieri,
Irod va muri mîncat de viermi,
Iuda se va spînzura,
Nero se va sinucide,
Iulian va fi înfrînt...
Toþi vrãjmaºii lui Hristos ºi ai Evangheliei Sale vor fi îngropaþi rînd pe rînd în înfrîngere,
în ruºine ºi în uitare,
dar Hristos va vorbi mereu.
19 - Hristos va vorbi împotriva pãcatului din lume ºi din Bisericã

împotriva rãutãþilor ºi fãrãdelegilor de orice fel, fie ale celor dinãuntru, fie ale celor
dinafarã.
Împotriva exploatãrii ºi a urii de orice fel,
împotriva oricãrei crime, agresiuni ºi discriminãri de rasã sau religie. Împotriva oricãrei
necinstiri a lui Dumnezeu ºi a oricãrei prefãcãtorii ºi asupriri.
ªi nimeni nu-I va putea înãbuºi glasul niciodatã.
20 - O, cîte nedreptãþi ºi grozãvii s-au sãvîrºit spre a fi înãbuºit glasul lui Isus,
cîþi vrãjmaºi dinafarã ºi dinãuntru, s-au ridicat împotriva Lui!
Cîte uneltiri ºi vînzãri, cîte trãdãri ºi rãtãciri,
cîte lepãdãri ºi asupriri împotriva Lui.
- ªi totuºi iatã cã El vorbeºte mereu.
Amin.
37 - Chemarea ºi venirea
1 - Hristos va vorbi mereu ºi tuturor oamenilor

fie de pe amvoane, fie de pe cruci,
fie din închisori, fie din morminte,
fie din cãrþi, fie din conºtiinþe,
fie de pe pãmînt, fie de sub el,
- pînã le va vorbi din cer pentru ultima datã.
ªi va vorbi pînã se va împlini ultima Sa fãgãduinþã (Matei 5, 18) ,
pînã ce va fi nimicit ultimul Lui vrãjmaº (1 Cor. 15, 25) .
Fãrã sã-L poatã opri nimeni, pînã va împlini tot Cuvîntul Sãu.
2 - Din pricinã cã n-au þinut seama de adevãr, foarte mulþi au pierdut comori nepreþuite.
Foarte mulþi au lepãdat pe Hristos din pricinã cã s-au înºelat crezînd cã ºtiu de unde este
cel ce le vorbea,
- cînd ei sãrmanii nu ºtiau.
Aºa se înºalã cei ce o iau înaintea Domnului.
3 - Tu, cerceteazã duhul celui care vorbeºte ºi cîntãreºte puterea lui.

Alege adevãrul din cuvintele sale ºi iubirea din inima lui.
Dacã în acestea gãseºti aur curat, preþuieºte-l ºi pãstreazã-l cu grijã,
cãci acest aur n-are nici miros, nici devalorizare.
Adevãrul este singurul aur cu o valoare veºnicã.
4 - Dacã propovãduieºti pe Hristos ºi vorbiþi despre Harul Sãu în Biserica ºi Oastea Sa,
atunci aveþi grijã sã ºi fiþi de acolo ºi ai acestora.
Cãci cei care vã ascultã vãd.
Ei au sã afle ºi au sã vadã cã voi într-adevãr sînteþi din Hristos ºi cã aveþi harul Lui, sau
nu.
5 - Dacã trãiþi Evanghelia lui Isus Hristos, în Lucrarea Sa, aºa cum vã numiþi
- atunci vorbind, chipul vostru va strãluci,
- glasul vostru va fi limpede ºi cald,
iar izbînda voastrã va fi sigurã.
Cãci Hristos va fi cu voi, mãrturisind despre voi ºi cu voi, cum ºi voi faceþi asta pentru
El.
6 - În lume nu-i nevoie sã strigi, dar în Templu este nevoie.

Între cei dinafarã nu-i atîta nevoie ca Domnul sã strige, dar între cei dinãuntrul Casei
Sale, cîtã nevoie de strigãte stãruitoare.
Cãci venind în Templu,
hotãrîndu-se pentru Domnul, împlinind începutul voii lui Dumnezeu,
oamenii cred cã au fãcut tot ce era nevoie sã facã, ºi cã de acum încolo tot ce vorbeºte
Hristos, nu-i mai priveºte pe ei, ci pe alþii.
7 - Cînd prorocul Natan a vorbit lui David, dupã pãcãtuirea sa uºor a înþeles David totul.
Dacã este vorba chiar despre dînsul, asta a înþeles-o foarte greu.
A trebuit sã i se spunã foarte tare lucrul acesta (2 Samuel 12, 1-14) .
Tu eºti acela!
Cel mai greu de înþeles este adevãrul care te priveºte chiar pe tine însuþi.
8 - Ca sã vinã oamenii la Templu, nu-i nevoie sã li se spunã prea tare.

Dar ca sã vinã la Dumnezeu, este nevoie sã li se strige, mereu ºi mereu - ºi totuºi aºa de
greu aud.
ªi mai greu dupã ce au rupt, este sã asculte.
9 - Ca sã se boteze ºi sã se reboteze oamenii, nu este nevoie sã li se spunã prea mult. Sînt

gata s-o facã, unii de nu ºtiu cîte ori. Oamenii se boteazã uºor, dar nu se nasc din nou aproape
niciodatã.
Dar ca sã sfinþeascã în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie sã li se strige toatã
viaþa ºi totuºi n-o fac aproape nici unii.
10 - Ca sã se hotãrascã omul sã vinã la bisericã sau la adunare

- ºi chiar sã se predea Domnului, sã intre în Oastea Sa,
- nu-i tocmai aºa de greu unii o fac uºor.
Dar ca sã ajungã sã doreascã a-L realiza în viaþa lor pe Hristos, cît de greu este lucrul
acesta.
Oamenii se “pocãiesc” uºor, dar se schimbã foarte greu.
11 - Sînt unele adevãruri care trebuiesc strigate, nu spuse încet

acestea sînt acele adevãruri care se primesc numai anevoie ºi de cãtre cei mai puþini.
Dar acestea sînt cele mai însemnate ºi de mai mare preþ pentru mîntuirea sufletului
fiecãruia.
12 - Slujitori ai Domnului, faceþi ºi voi ca Domnul: adevãrurile mari ºi importante, le

strigaþi.
Adicã le spuneþi cu curaj.
Le spuneþi clar,
ºi le spuneþi stãruitor ºi repetat ca sã le audã toþi
- dar mai ales sã le vadã.
13 - Faceþi ºi voi ca Domnul: celor de pe uliþe le vorbiþi încet, cu blîndeþe, cu milã, cu

rãbdare ºi cu înþelegere.
Dar celor din Templu, le strigaþi cu stãruinþã, cu putere, cu mustrare, cu durere ca sã audã
toþi.
Cei de pe uliþe aud mai uºor. Cei din Templu mai greu.
14 - Faceþi ºi voi ca Domnul: nu-i pãrãsiþi totuºi niciodatã pe oameni

cînd nu vã ascultã, sau nu mai pot sã vã asculte,
cînd nu mai sînt atenþi la învãþãturã,
cînd sînt cu gîndul în altã parte
cînd se depãrteazã ºi nu vã mai pot auzi,
- atunci strigaþi!
- Strigaþi ca sã audã toþi, sã înþeleagã toþi (Isaia 40, 6-11) .
Strigãtul este ultima soluþie pentru ei

ºi dezvinovãþirea voastrã ultimã.
15 - Deºertãciunea pretenþiilor omeneºti, e totdeauna jalnicã.

Toatã lãudãroºia oamenilor cu cunoaºterea ºi ºtiinþa lor, este ca un balon gol, care se
sparge foarte repede ºi de care nu se alege nimic.
Cine oare poate cunoaºte toate lucrãrile nemãrginite ale lui Dumnezeu? ªi cine poate sã
ºtie cum sînt ele? Cine le poate socoti cîte sînt ºi cum sã poatã pricepe cineva cum se cunosc?
...
16 - O, dacã nu cunoaºteþi de unde vin ºi unde se duc nici mãcar unele din lucrãrile
Domnului
- cum vreþi oare sã cunoaºteþi de unde vine El ºi Cine este Acela prin care s-au fãcut ºi
se þin ele?
17 - Dacã nu-L veþi putea cunoaºte pe Dumnezeu sub forma iubirii ºi bunãtãþii, aºa cum
li s-a înfãþiºat El în Hristos
spre a-L putea pãtrunde prin credinþã ºi prin Duhul Sfînt ca fiinþa cea nouã ºi
duhovniceascã nãscutã de Sus,
- atunci nu-L veþi mai putea cunoaºte ºi nici ºti niciodatã pe Dumnezeu.
18 - Încercãrile ºi necazurile care vin în faþa fiilor lui Dumnezeu îºi au ºi ele ceasul lor.
Pînã nu-þi soseºte ceasul sã fi dat în mîinile oamenilor, poþi sã te tot plimbi în fiecare zi
printre ei.
Poþi sã lucrezi ºi sã umbli în fiecare zi sub ochii lor curioºi ºi printre toate cursele aºezate
de ei în calea ta,
- poþi chiar fãrã nici o grijã ºi fãrã nici o teamã sã le ieºi mereu în faþã,
- cãci nu þi se va întîmpla nimic.
Zilnic poþi sã stai în Templu sau sã umbli prin cetate în vãzul tuturor, nimeni nu va pune
mîna pe tine... pînã încã nu a sosit ceasul tãu.
Sau al lor.
19 - Dar cînd vine ceasul...

ªi dacã trebuie sã-þi vinã un astfel de ceas,
atunci oriunde ai merge,
atunci oriunde te-ai ascunde,
chiar ºi în cea mai tainicã grãdinã depãrtatã, ca în Gheþimani
- ºi chiar dacã ai umbla ºi te-ai ruga noaptea cel mai tainic ascuns,
- tot te vor gãsi, - ºi tot te vor lua acei care trebuie sã punã mîna pe tine.
Fiindcã aºa trebuie sã fie.
20 - Pînã cînd Dumnezeu nu te dã în mîinile oamenilor, oricît ar vrea ei, nu-þi pot face
nimic.
Iar cînd Dumnezeu te dã în mîinile lor, oricît ai vrea, tot nu poþi face nimic.
ªi cînd ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici sã nu încerci a face nimic. Este bine atunci
sã împreuni mîinile liniºtit ºi întinzîndu-le sã spui: eu sînt.
Cãci Dumnezeu este Acela care te-a dat în mîinile lor.
Binecuvîntatã fie voia Domnului.
Amin.
Mai este poate o scînteie

Mai este poate o scînteie încã-n acest loc
unde-a ars aºa odatã al credinþei foc
- sã-i suflãm cuvîntul dulce prin cenuºa grea
poate încã vreo scînteie se aprinde-n ea.
Doamne, Te rugãm milã ai de-acei

ce-au avut cîndva foc ceresc în ei
Doamne sã le-aprinzi
iarãºi focul sfînt
sã-nnoiascã iar - primul legãmînt.
Peste tot este-o razã în acest amar

unde strãlucea odatã al nãdejdii far
- sã-i miºcãm cu rugãciunea adormitul zel
poate încã-o rãmãºiþã mai învie-n el.
Poate plînge-un dor ºi-acestui singuratic prag

unde se-nãlþa odatã al iubirii steag
- sã-i lumine amintirea ultimul apus
poate încã mai e-o urmã din cuvîntul pus...
38 - Intrarea ºi Ieºirea
1 - Împreunã cu data intrãrii tale în cuptorul încercãrii - chiar dinainte de a intra tu în el

ºi chiar în poruncile date mai înainte celor ce vor trebui sã facã lucrul acesta cu tine, -
Dumnezeu a hotãrît ºi data scoaterii tale din flãcãri.
Domnul Însuºi, tot mai dinainte, a hotãrît pînã la ce grad sã-þi fie încãlzit cuptorul în care
vei suferi curãþirea ta.
El Însuºi a hotãrît mai dinainte ce grea cruce trebuie sã-þi fie pusã pe umeri,
ºi cît trebuie sã stai sub ea.
În toate acestea Dumnezeu nu va fi nici nedrept faþã de tine, nici nepãsãtor.
Fii deplin încredinþat de asta.
2 - În toate aceste cazuri ºi necazuri, încredinþeazã-þi soarta în Mîinile Domnului, Marele Pãstor
Bun.
ªi taci înaintea Domnului, fiind liniºtit ºi rãbdãtor sub Mîna Lui cea tare, cãci El Însuºi
lucreazã (Psalm 39, 9) .
Nu oamenii.
3 - Dacã în tine a fost zgurã, focul o va scoate.

Dacã au fost pete, le va curãþi.
Dacã au fost crãpãturi, le va suda.
Dacã au fost gunoi, îl va arde.
Iar dacã n-a fost nimic din toate acestea, focul încercãrii acesteia, te va face sã fii atît de
curat, de strãlucitor ºi de puternic, cît este nevoie sã fii, pentru lucrarea care urmeazã s-o faci
ºi pentru slava în care trebuie sã intri.
Altfel ai fi nefolositor, ºi pentru una ºi pentru alta.
4 - Mãrturisirea hotãrîtã ºi limpede, mãrturisirea strigatã, este rãscrucea, este punctul cel
mai înalt al tensiunii dintre Cuvînt ºi ascultãtorii Sãi (Fapt. Ap. 26, 6-7) .
Aici conºtiinþele se aleg,
cugetele se dau pe faþã,
drumurile se desfac,
ºi norodul se desparte în douã: primitori ºi respingãtori. Prieteni ºi vrãjmaºi. Fii ai lui
Dumnezeu, sau fii ai diavolului.
5 - Cei care au un cuget sincer ºi o dorinþã curatã, capãtã în clipa strigãrii adevãrului,
suprema dovadã a sinceritãþii celui ce mãrturiseºte Adevãrul lui Dumnezeu.
Capãtã cel mai înalt ºi ultim argument pentru a se încredinþa deplin ºi a primi viaþa care
li se aduce.
Ferice sufletul sincer ºi smerit, fiindcã el va fi încredinþat atunci pe totdeauna ºi deplin.
6 - Cei care n-au nici cugetul curat, nici dorinþa sincerã dupã Dumnezeu ºi dupã
Adevãr, - în momentul hotãrîtor îºi leapãdã ºi ultimul vãl, rãmînînd în faþa Cuvîntului goi ºi
descoperiþi, vrãjmaºi ºi criminali, aºa cum sînt.
De la acest punct, calea unora merge în Sus, spre rãbdare, spre luptã, spre cununã.
Iar a celorlalþi în jos spre împotrivire, spre crimã ºi pierzare veºnicã.

De aici se despart. ªi apoi veºnic vor fi despãrþiþi.
7 - Unii oameni dintre cei care mergeau dupã Isus, erau numai niºte iscoade.
Se duceau dupã Hristos numai ca sã asculte ºoaptele altora.
Numai sã iscodeascã ce face Isus ºi ce fac ai Sãi, ca apoi sã se ducã sã-i pîrascã fariseilor,
vrãjmaºii Lui.
Cîte ocazii au avut ei sã primeascã mîntuirea sufletelor lor! ...
Dar ºi-au ales osînda ºi iadul pe veºnicie.
8 - Iscoadele acestea aveau în fiecare zi ocazia sã fie aproape de Hristos, pe urmele Lui,
printre cei care aveau sã-L asculte.
Aveau ºi bani de cheltuialã. ªi timp de mers.
ªi totuºi n-au aflat mîntuirea, ci pierzarea. Fiindcã inima lor a fost rea ºi gîndul lor a fost
nelegiuit.
9 - Tuturor celor care au venit ºi au rãmas lîngã El, Hristos le-a luat povara pãcatelor,
povara grijilor ºi povara pedepsei veºnice.
Numai acestor iscoade Hristos nu le-a putut da nici o bucurie sau mîngîiere, pentru cã
sufletul lor era închis în urã ºi în vrãjmãºie.
10 - Nu vã întristaþi dacã, cu toatã stãruinþa voastrã nu puteþi îndrepta pe toþi oamenii.

Nici Dumnezeu Însuºi nu i-a putut.
Dar oricum, dacã vã veþi purta totdeauna curat, ei vor putea sã vadã credinþa ºi frumuseþea
voastrã în nevinovãþie.
11 - Cînd vi se cere vreodatã sã faceþi rãu celor credincioºi, gîndiþi-vã bine înainte de a-l
face.
Aveþi ºi voi un suflet...
Aveþi ºi voi sã vã înfãþiºaþi odatã în faþa Scaunului de Judecatã al lui Hristos.
Nu prigoniþi pe cei nevinovaþi.
12 - Dupã felul cum vã veþi purta acum faþã de Domnul ºi de ai Lui, depinde toatã
fericirea ºi nefericirea întregii voastre vieþi, de pe pãmînt ºi de dupã aceia.
Aceasta este absolut aºa, - puteþi s-o credeþi! ªi veþi vedea ºi voi cã aºa este.
Numai sã nu vedeþi prea tîrziu.
13 - Hristos mai cautã încã pe pãcãtoºi ºi pierduþi... dar nu-i va mai cãuta multã vreme.
El mai rabdã încã pe cei nesupuºi Cuvîntului Sãu ºi Voii Sale, dar nu-i va mai rãbda încã
mult.
Mai aºteaptã sã Se îndure de cei care trãiesc în pãcat, dar nu va mai aºtepta mult.
Mai cheamã sã se întoarcã la El cei care nu s-au întors încã, dar nu va mai chema mult
timp.
Mai îmbie mîntuirea Sa ºi darurile Sale celor care nu L-au primit încã, dar nu multã vreme
le va mai îmbia.
14 - Clipa plecãrii oricui om vine ºi nimeni n-o poate nici împiedica, nici grãbi.
Tot aºa vine ºi clipa plecãrii tale din slujba pe care o ai pe neaºteptate.
ªi clipa plecãrii tale vine ºi din viaþa pe care o trãieºti acum!
Pregãteºte-te!
15 - Hristos mai are puþinã vreme cu voi ca sã vã asculte rugãciunile iar voi puþinã vreme
cu El ca sã vã mai puteþi ruga,
sã vã primeascã pocãinþa, sau sã I-o puteþi aduce,
sã vã ia povara pãcatelor de pe conºtiinþa voastrã,
ca sã vã dãruiascã mîntuirea sufletelor voastre,
sau ca sã o puteþi voi primi.
Grãbiþi-vã cãci vremea trece iute ºi noi zburãm (Psalm 90, 10).
Grãbiþi-vã cãci numai o clipã dacã veþi veni prea tîrziu, va fi pe veºnicie zadarnic.
16 - Acum vã caut Eu pe voi - zice Domnul Isus.

Acum vã chem eu pe voi,
acum vã aºtept Eu pe voi
ºi vã rog Eu pe voi
ºi alerg Eu dupã voi...
Dar vine ziua cînd voi Mã veþi cãuta pe Mine...
Iar Eu vã voi rãspunde vouã atunci, dupã cum Îmi rãspundeþi ºi voi Mie acum.
17 - Mã veþi cãuta cu ochii topiþi de lacrimi, cu sufletul secat de orice liniºte.

Cu inima uscatã de orice bucurie ºi pace...
Mã veþi cãuta în toate pãrþile, în toate templele, în toate cãrþile, în toate adunãrile, în toate
regiunile, în toate predicile, în toate, în toate...
Dar nu Mã mai veþi gãsi niciodatã, pentru cã Mã nesocotiþi ºi Mã respingeþi acum.
18 - Vor veni mulþi care vã vor zice: Iatã-L pe Hristos aici sau pe Hristos dincolo...
Voi veþi alerga dupã ei, ºi veþi fi chinuiþi de nãdejde ºi de deznãdejde,
zile ºi nopþi,
ani ºi ani.
V-aþi da atunci totul ca sã Mã auziþi, voi care nu daþi acum nimic pe Mine ºi pentru Mine.
- Dar nu Mã veþi mai afla niciodatã ºi nicãieri.
19 - Hohotele voastre de rîs de azi, se vor schimba în curînd în hohote de plîns veºnic,
deznãdãjduit ºi amar.
Urletele voastre de veselie de acum, se vor schimba în urlete înspãimîntãtoare de durere
ºi de groazã atunci.
Cã vã veþi pomeni în faþa prãpastiei veºnice, cu ultima punte înapoi, ruptã pentru
totdeauna.
ªi cu ultima nãdejde pierdutã.
Fiindcã aþi dispreþuit pe Dumnezeu, nesocotind Cuvîntul Lui ºi lepãdaþi dragostea Lui
nepreþuit de scumpã ºi de mare.
20 - Dragostea lui Hristos cautã mereu ºi mereu sã strîngã iarãºi pe toþi cei risipiþi de
cãtre vrãjmaºul. ªi de cãtre slugile lui. Dinãuntru ºi dinafarã.
Iar vicleºugul diavolului cautã numai ca sã împrãºtie.
ªi vai cît de mulþi îl ajutã pe diavolul sã împrãºtie.
ªi cît de puþini pe Domnul sã strîngã.
Isuse Doamne, Te rugãm, îndurã-Te de noi.
Amin.
39 - Unitatea ºi dezbinarea
1 - Oricine face dezbinãri printre voi împotriva învãþãturii pe care aþi primit-o, acela este
satanã sau din satana (Gal. 7, 9) , oricine ar fi el.
Iar cine îl primeºte pe dezbinãtorul se face pãrtaº pierzãrii lui (Matei 15, 14;
2 Ioan 11) .
Nu primiþi ºi nu-i urmaþi (Matei 24, 24-26) .
Nici nu-i primiþi în casã, nici nu le spuneþi “bun venit” ci alungaþi-i ºi rãmîneþi crezînd
cum aþi primit de la început
(1 Cor. 15, 1; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 6; Coloseni 2, 6) .
2 - Cine are poruncã dinafarã ºi îndemn dinãuntru sã-L caute pe Domnul, sã împlineascã
ºi Voia ºi Cuvîntul Sãu,
- cînd are ºi timpul ºi are ºi prilejul potrivit pentru aceasta
- dar nu-L cautã ºi nu-L ascultã,
acela se face vinovat de respingerea Harului Dumnezeiesc.
ªi adesea rãmîne pierdut pentru totdeauna - fiindcã nu cunoaºte vremea cînd este cercetat
(Luca 19, 44) .
Un astfel de om de cele mai multe ori nu-L va mai gãsi niciodatã pe Domnul.
3 - Cine pãcãtuieºte cu voia dupã ce a primit cunoºtinþa Adevãrului prin Cuvîntul lui
Dumnezeu
adicã dupã ce a aflat învãþãtura prin care dragostea Duhului Sfînt l-a nãscut din nou,
ºi dupã ce a gustat din bucuriile Harului rãscumpãrãtor
ºi dupã ce s-a împãrtãºit din binecuvîntãrile Sîngelui Crucii în legãmîntul credinþei dintîi
(1 Tim. 5, 1 2 ) - acela, alipindu-se de alte învãþãturi pe care nu le primise ºi de alt duh
pe care nu-l avea înainte (Gal. 1, 6-9; 1 Cor. 11, 3-4)
- acela este pierdut sigur.
ªi pe totdeauna (1 Cor. 15, 1; Evrei 10, 26-27) .
4 - Cãlcînd Cuvîntul lui Dumnezeu, care îþi porunceºte sã nu-þi pãrãseºti fraþii
(Evrei 10, 25)
este un pãcat aºa de mare încît niciodatã nu mai are iertare fiindcã este un pãcat contra
Duhului Sfînt.
O, ce grozav se va ispãºi un astfel de pãcat.
ªi cît de uºor îl fac mulþi.
5 - Prin mîndrie ºi prin neascultare, acela care îi pãrãseºte pe fraþi, este pãrãsit ºi el de
Dumnezeu ºi de Adevãr.
ªi oricît le-ar mai cãuta nu le va mai gãsi niciodatã cãci este un lepãdat
(1 Tim. 4, 1; 2 Tim. 3, 13; 1 Cor. 9, 27; 2 Cor. 13, 5) .
Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sine însuºi neavînd Duhul Sfînt.
Iar fãrã lumina Duhului Sfînt el nu-L mai recunoaºte nici pe Hristos.
6 - În toate vorbirile Sale Mîntuitorul cînd vorbea ucenicilor sau norodului, obiºnuit,
stãtea jos ( M a t e i 5 1 , ; 1 3 , 2 1 5 , 2 9 ; L u c a 4 , 2 0 ; 5 , 3 ; I o a n 8 , 2 ;
etc.) .
Stãtea jos în rînd cu ascultãtorii Sãi, spre a le da tuturor o pildã cã starea în smerenie este
cea mai potrivitã stare pentru oricine vrea sã fie un urmaº al Domnului.
ªi cea mai odihnitoare.
7 - Isus stãtea jos ºi spre a le da o pildã mai ales acelora care vor avea dorinþa ca sã
ajungã învãþãtorii altora, cãci mai ales aceºtia nu trebuie sã uite niciodatã a sta jos, adicã a
fi smeriþi.
A nu se înãlþa mai presus de alþii.
8 - Isus stãtea jos, în rînd cu ascultãtorii Sãi ºi pentru ca oamenii sã nu priveascã la o

persoanã, ci sã asculte un adevãr.
Iar adevãrul cu atît se înalþã mai luminos ºi mai puternic, cu cît cel care îl propovãduieºte
se coboarã mai jos.
Adevãrul strãluceºte cu atît mai tare cu cît vestitorul lui ºtie sã se umbreascã pe sine mai
mult.
9 - Sã umblaþi în smerenie ºi uniþi în frãþietatea voastrã,

sã staþi cu blîndeþe de vorbã cu toþi oamenii,
sã rãmîneþi mereu smeriþi ºi uniþi în frãþietatea voastrã, pentru ca adevãrul propovãduit
de voi sã fie totdeauna frumos
- pentru ca Domnul la vremea Lui, sã vã înalþe (1 Petru 5, 6) .
10 - Cînd va fi nevoie ca oamenii sã afle ultimul vostru cuvînt, ºi ultima voastrã pãrere,
- atunci staþi în picioare!
Adicã spuneþi-vã cu îndrãznealã ºi cu tãrie ultima voastrã solie cãtre ei!
ªi aºa sã vã despãrþiþi de oameni.
Ultima lor pãrere despre voi, trebuie sã fie impresionantã, zguduitoare, neuitatã.
11 - Învãþaþi lucrurile mari ale lui Dumnezeu, stînd jos cu toatã sinceritatea, bunãtatea ºi
bunãvoinþa.
Astfel adevãrul propovãduit de voi, va rãmîne mereu sus, atît în faþa oamenilor cît ºi a
lui Dumnezeu.
12 - Hristos nu cheamã la Sine pe cei care nu înseteazã, pe cei care nu au dorinþã

arzãtoare ºi puternicã dupã liniºtirea conºtiinþei lor, dupã odihna sufletului lor, dupã iertarea
vieþii lor.
Fiindcã Domnul ºtie cã atîta vreme cît omul nu simte arºiþa setei, zadarnic va fi îmbiat
cu cea mai bunã apã - tot nu va bea.
13 - Dacã într-adevãr cineva înseteazã, atunci acela sã ºtie de acum, ºi sã se bucure: are
unde sã meargã spre a-ºi potoli setea sufletului însetat (Psalm 107, 9) .
Are pe Hristos la care se poate duce, încredinþat deplin cã la El gãseºte cu adevãrat o
desãvîrºitã îndestulare în Apa Sa cea Vie
ºi o deplinã potolire a setei sufleteºti în ea.
14 - Dar cînd cineva doreºte Apa Vie a lui Hristos, atunci el trebuie sã asculte Cuvîntul
Domnului ºi sã vinã îndatã ce aude chemarea Sa (Evrei 13, 3) .
Cãci ºi aºa e destul de tîrziu. ªi aºa a amînat prea destul de mult.
Trebuie sã vinã personal (Ezechiel 18, 20) .
Nimeni altcineva nu poate veni în locul sãu, decît el singur.
Trebuie sã vinã cu sete. Cu dor adînc dupã Isus ºi dupã darurile Lui.
Trebuie, dacã vine, sã bea.
Cãci dacã vine ºi nu bea, vine zadarnic...
15 - Dacã vine cineva la bisericã ºi nu-i atent...

Dacã vine cineva la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvîntului...
Dacã vine la Hristos - ºi nu primeºte în inima sa harul Domnului, nici îndemnurile Lui,
nici puterea Sa,
- atunci vine zadarnic.
Fiindcã rîurile darurilor sfinte, revãrsate acolo
ºi apele limpezi ale harului ceresc,
ºi izvoarele ºi ºuvoaiele binecuvîntãrilor Domnului,
- se vor scurge pe lîngã el spre alþii.
16 - Pãrtãºia cu Hristos este ceva cu totul personal.

Nimeni nu va putea avea niciodatã o deplinã împãrtãºire cu Hristos, prin altã persoanã
strãinã,
dupã cum nimeni nu va putea bea niciodatã apã dintr-un izvor, cu gura altuia,
ci numai cu propria sa gurã.
17 - Fiecare, personal trebuie sã creadã în Hristos dacã vrea sã aibã parte de mîntuire prin
harul Sãu Sfînt
dupã cum fiecare personal, trebuie sã mãnînce pîine ca sã i se stîmpere foamea sa.
18 - Nu orice credinþã mîntuieºte ºi dã viaþã, ci numai credinþa care vine din învãþãtura
adevãratã a lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi Mîntuitorul lumii.
Numai credinþa în Rãscumpãrarea adusã de Jertfa Lui mîntuitoare.
Numai credinþa în Moartea ºi în Învierea Lui pentru noi.
Numai credinþa în Mijlocirea lui Isus la Tronul Mãririi.
Numai credinþa în Dumnezeirea ºi în Puterea Lui Veºnicã.
19 - Cuvîntul lui Hristos locuind din belºug în inima celui credincios el va avea o inimã
plinã de înþelepciune, de iubire, de bunãtate, de curãþie ºi de smerenie.
Tot ce se va revãrsa de la el spre alþii, se va revãrsa din plinãtatea acestui conþinut.
ªi va fi mereu cald, iubitor, frumos, folositor ºi rodnic.
20 - Inima care este cu adevãrat bunã ºi credincioasã, nu va scoate din ea nimic din
obligaþie, nici din interes, nici din duh de ceartã, nici din slavã deºartã ºi din ambiþie fireascã,
ci va scoate din lacrimi, din jertfe, din iubire, din tãcere, din strãfundurile ei
curate, - totul.
De aceea tot ce iese dintr-o astfel de inimã, va pãtrunde ºi în inimile altora miºcîndu-le.
Fiindcã inimile omeneºti au între ele un alt grai decît buzele.
Doamne, dã-ne acest grai ºi acest auz.
Amin.
Isus a venit
Isus a venit odatã

cînd în iesle S-a Nãscut
din Fecioara Preacuratã
pentru-acest pãmînt pierdut
- atunci El ne-a dat Cuvîntul
Sfînt al Tatãlui Ceresc
ºi S-a dat Rãscumpãrare
pentru toþi cei ce-L primesc.
Isus vine-a doua oarã

cînd la uºa fiecui
stã ºi bate ºi aºteaptã
sã-L primeascã-n viaþa lui
- atunci El cui Îl primeºte
îi dã naºterea de Sus
ºi pãrtaº îl face Slavei
veºnice de care-a spus.
ªi Isus a treia oarã

o sã vinã în curînd
punînd capãt fãrãdelegii
ºi cununile-aducînd,
- atunci El la fiecare
rãsplãti-i-va pe deplin
ori cu veºnicu-ntuneric
ori cu veºnicul senin...
40 - Dragostea ºi ura
1 - Dragostea ºi ura, cînd sînt mari ºi adevãrate, sînt amîndouã sincere ºi nu pot fi ascunse
inimilor,
iar ele îi rãspund una alteia la fel.
Ochii sînt atunci numai o fereastrã prin care inimile se privesc ºi îºi rãspund.
De aceea ochii nu pot minþi ca buzele.
2 - Arta adevãratã nu este numai aceea ce se aratã ochilor, - deºi este ºi asta.
Nu este numai adevãrul sau bunãtatea
sau frumuseþea, sau iubirea,
- ci sînt toate acestea, împletite prin fiecare manifestare a fiinþei ºi a expresiilor ei.
Cãci tot ceea ce este viu ºi învietor, este plãcut, frumos ºi apropiat.
Iar ceea ce este aºa, este neapãrat necesar fiecãrei fiinþe, cãci aceasta îi întreþine viaþa.
Aceasta este adevãrata Artã.
3 - Izvorului îi este tot atît de necesar sã curgã, - dupã cum îi este necesar omului sã bea
din el.
Sufletului însuºi, îi este neapãrat necesar sã fie bun, dupã cum ºi alþii au nevoie de
bunãtatea sa.
Rãutatea omului rãu este o crimã în primul rînd împotriva lui însuºi.
4 - Cînd într-un suflet credincios trãieºte puternic Hristos,

atunci din adîncul lui va izvorî apa vie a binefacerilor neîntrerupte ºi puternice.
Harul lui Dumnezeu care îi umple viaþa sa, este de o aºa tãrie încît nu mai poate fi reþinut
sã nu se reverse, în orice lucru ºi cuvînt bun, spre alþii.
Trebuie sã þîºneascã, fiindcã nu poate altfel, cãci Duhul Sfînt este totdeauna viu ºi
lucrãtor.
5 - Omul Duhului Sfînt vorbeºte nu pentru cã nu poate sã tacã

ºi nu doar pentru a spune orice,
ci pentru cã are neapãrat ceva sfînt de spus.
Pentru cã are de adus o solie sfîntã,
are de mãrturisit un adevãr ceresc.
Are în el ceva ca un fulger sau ca un trãsnet.
Aºa este plinãtatea Duhului.
6 - Dupã ce a spus exact ce trebuia ºi exact cît trebuia - atunci el tace.

Tace, lãsînd sã lucreze mai departe adevãrul grãit.
Sã vorbeascã solia spusã
ºi sã lumineze fulgerul arãtat.
Cãci numai cine ºtie sã vorbeascã ce trebuie ºi cum trebuie , acela ºtie sã ºi tacã apoi, la
timp.
7 - Omul Duhului Sfînt nu scrie numai pentru cã nu-i în stare sã lucreze altceva, ci scrie
numai atunci ºi numai aceea, ce simte cã nu poate sã nu scrie. Fiindcã este mînat ºi împins
de puterea Duhului Sfînt din el.
Simte cã i-ar plesni inima, dacã n-ar spune ce i s-a dat sã spunã.
Cã l-ar apãsa un munte, dacã n-ar da afarã ceea ce clocoteºte în adîncul ei, ceea ce arde
ºi se umflã acolo. Aceasta este inspiraþia adevãratã.
Acela nu tace, - pentru cã nu poate sã tacã, chiar dacã ar trebui sã îngheþe de frig. Sau sã
moarã de foame.
8 - Omul Duhului Sfînt nu va face binele pentru ca sã i se facã înapoi întocmai,

cum nici izvorul nu-ºi revarsã apa, pentru ca sã i se mai aducã înapoi,
nici mãcar pentru ca cei ce-o beau sã-i mulþumeascã în vreun fel.
9 - Omul bun, va fi bun nu de ochii oamenilor,

ci ºi în mijlocul nopþii sau a pãdurii singuratice, el va fi tot ca în mijlocul privirilor
mulþimii.
ªi în gîndurile lui tainice ºi în odãiþa lui ascunsã el va fi tot ca în bisericã sau în adunarea
sa.
Aºa este omul bun. Nu poate fi altfel.
10 - Omul Duhului Sfînt, va trãi în luminã, va umbla în curãþie, va lucra în sfinþenie ºi

va împãrþi cu dreptate, cãci nu poate sã lucreze decît astfel.
Totul fiind luminat, totul va fi luminos.
Totul fiind descoperit, el nu are nimic de ascuns.
Rîul care curge prin el din Hristos, fiind viu, vie este ºi apa pe care el o dã altora.
ªi viaþa se simte în tot ce se revarsã din inima lui.
Astfel, lucrurile lui nu sînt numai vorbe ºi numai artã, numai idei ºi numai imagini, sau
sunete plãcute ochilor, urechilor sau minþii omeneºti,
- ci sînt fior ºi putere...
hranã inimii ºi înviorare duhului,
adicã viaþã!
Viaþã care creºte ºi înnoieºte viaþa ºi în alþii, creînd mereu creatori.
Aºa este ºi aºa trebuie sã fie, un om al Duhului Sfînt.
11 - Trãirea omului duhovnicesc nu se uzeazã prin întrebuinþarea ei continuã, nu-ºi pierde

valoarea ei în timp,
nici nu-ºi scade puterea, dacã iau mereu-mereu din ea tot mai mulþi ºi tot mai mult.
Cum nu scade un rîu puternic, care saturã toate gropile, toate vasele ºi toatã setea ºi
trebuinþele cetãþenilor pe unde trece, fãrã sã-i scadã niciodatã nici albia, nici limpezimea, nici
puterea din cauza aceasta.
Aºa rîuri creeazã Hristos, Fluviul Unic ºi Veºnic al Vieþii.
ªi aºa sînt ºi rîurile create de Fluviu prin Duhul Sfînt.
Aºa sînt sufletele prin care curge ºi Se varsã în lume Hristos.
12 - ... O, voi rîuri prin care Se varsã Hristos spre oameni, fiþi cu mare bãgare de seamã
ºi grijã: puneþi o bunã stavilã totdeauna ºi la timp, apelor lumeºti, fireºti ºi drãceºti
(Iacov 3, 15) .
Cãci numai o micã ºuviþã de fire veche ºi dorinþã pãcãtoasã, dacã se va strecura în apa
curatã a rîvnei voastre pentru Hristos, aceasta vã poate strica ºi otrãvi, pînã la urmã totul.
13 - Numai un singur ban furat, vã poate nimici o mulþime de bani cîºtigaþi cu dreptate.
Numai un singur defect primit în inimã, vã poate nimici rîul de calitate bunã.
Numai un singur pãcat al desfrînãrii, poate nimici o viaþã întreagã de curãþie ºi de
înfrînare,
numai o singurã neascultare, poate nimici o slujbã îndelungatã cu nenumãrate jertfe ºi
osteneli.
ªi numai o învãþãturã rãtãcitã vã poate pierde tot adevãrul drept.
Cãci pãcatul este un lucru îngrozitor de puternic, de spurcat ºi de otrãvitor.
14 - Aþi auzit cã s-a spus: fiecare lucru are un duh. ªi fiecare trimis are un duh.
Dincolo de scris sau de cuvînt,
dincolo de lucrare sau de om,
- existã un duh,
ºi acesta este cel ce face tot ce se face.
Omul e numai unealta.
15 - Existã oºtiri de duhuri rele.

ªi oºtiri de duhuri bune.
Duhuri în slujba lui Dumnezeu,
sau duhuri în slujba diavolului,
lucrînd ori pentru mîntuirea oamenilor, ori pentru pierzarea lor.
Pentru adevãr sau pentru minciunã.
Pentru bine sau pentru rãu.
ªi fiecare dintre noi, ajunge rob al unui duh, în slujba cãruia se lasã.
ªi în mãsura în care se lasã prin voinþa sa proprie stãpînit de el,
- se face pãrtaº lucrãrii acelui duh.
16 - Nimeni nu poate spune: Hristos este Domnul, decît dacã este stãpînit de Duhul Sfînt
(1 Cor. 12, 3) .
ªi cu cît se predã mai deplin în stãpînirea Sfîntului Duh, cu atîta omul spune mai mult ºi
mai frumos, mai convins ºi mai puternic, cã Isus Hristos este Domnul.
17 - Nimeni nu poate sã spunã: Isus este anatema:

sau este rãu, - ºi nu este iad;
sau: nu este Dumnezeu, sau nu a fost Hristos,
- decît prin duhul cel rãu.
ªi cu cît cineva va fi robit mai mult de duhul rãu, cu atît mai mult sãrmanul om, va zice
ºi va face mai mult rãul acesta.
18 - Voi toþi cei care vreþi sã aflaþi adevãrul despre un duh, priviþi roadele care rãmîn
acolo unde lucreazã el.
Priviþi sub frunzele holdelor frumoase spuse de om,
priviþi sub poleiala înfãþiºãrii de afarã a omului,
ºi veþi vedea mereu roadele duhului sãu.
De sub masca vãzutã, priviþi ca sã vedeþi faþa adevãratã a omului ºi atunci veþi cunoaºte
desluºit, dacã trebuie sã primiþi sau sã respingeþi duhul care vine prin acel om.
19 - Semnul cã este dat cuiva Duhul Sfînt, este acesta: dacã Isus este proslãvit prin el.
Pînã cineva nu proslãveºte ºi pînã nu înalþã pe Hristos prin cuvîntul ºi faptele sale - el nu
poate sã aibã Duhul Sfînt.
20 - Cine are Duhul Sfînt, acela nu face altceva decît proslãveºte pe Isus,
nu numai prin cuvintele lui sau prin scrisul sãu
nu numai prin cîntãrile ºi prin rugãciunile sale
- ci mai ales prin viaþa zilnicã ºi faptele sale zilnice smerite ºi adînci, fãcînd ca Lucrarea
Domnului sã creascã ºi în numãr ºi în unitate ºi în binefaceri, acolo unde lucreazã el.
O, Duhule Sfinte ajutã-ne la aceasta.
Amin.
41 - Cuvîntul ºi Duhul
1 - Vreþi sã ºtiþi dacã o adunare are Duhul Sfînt sau nu?

Vreþi sã cunoaºteþi dacã o familie, o lucrare, un om, are Duhul Sfînt - sau nu?
- aceasta este foarte uºor de aflat!
- veþi cunoaºte asta dupã proslãvirea lui Hristos în fapte,
dupã mulþimea binefacerilor, a armoniei frãþeºti, a roadelor bunãtãþii ascultãtoare în Duhul
Sfînt prin ea sau prin el.
2 - Vai de cei care nu cunosc ci primesc totul ca bun (1 Tes. 5, 21) .

Aceºtia vor primi multã minciunã ca adevãr. ªi multe rele ca bune.
Cine aude bine sã înþeleagã bine ºi sã aleagã bine.
3 - Oamenii, mai ales unii - vorbesc necontenit.

Nu-ºi preþuiesc cuvîntul, de aceea nu-ºi preþuiesc nici tãcerea. ªi încep din nou cu altceva.
Ei înºiºi ºtiind cît de fãrã valoare este cuvîntul, nu ºi-l respectã, nu ºi-l þin.
ªi nu-l preþuiesc, ei în primul rînd. Îl spun prea mult,
iar ceea ce este prea mult se devalorizeazã.
Aºa este cu cuvîntul omenesc...
4 - Cuvîntul lui Dumnezeu are ºi tãcerea Lui.

Cãci Dumnezeu nu vorbeºte necontenit omului ºi nu-i spune prea mult.
Dupã ce îi spune fiecãrui om ce are de spus, - El tace.
ªi-l lasã apoi pe om sã vorbeascã el, prin faptele ºi prin viaþa sa.
Sã arate omul cît a înþeles din cît a auzit.
5 - Dumnezeu tace ºi aºteaptã liniºtit, pînã cînd fiecare om va spune tot ce are de spus ºi
va arãta tot ce poate sã facã.
Îl lasã pe om sã scrie ce poate scrie. ªi aºa cum vrea el sã scrie.
Aºteaptã ca omul sã arate tot ce este în stare sã facã.
ªi cum este în stare sã lucreze.
6 - Omul terminã cu tot ce-a avut de spus, dupã ce îºi strînge buzele ºi îºi închide ochii.
Dupã ce îºi aºeazã mîinile pe piept ºi tace pentru totdeauna.
Atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarãºi încã o datã fiecãrui om
ºi îi va da atunci întocmai rãspunsul pe care-l meritã,
- dupã cum I-a vorbit ºi omul Lui.
7 - Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adãugat nici de scos din spusele Sale ºi
din Cuvîntul Sãu.
Acum El ascultã ºi tace, luînd seama la tot ce are de spus fiecare om ºi toatã omenirea,
ca rãspuns la ceea ce i-a spus El, în Biblia Sa.
Pe urmã va rãsuna Glasul Lui.
Dar ce Glas (Psalm 18, 13; 29, 3-8; Daniel 10, 6; Apoc. 1, 1 5 ) .
ªi fiecare îºi va auzi în El rãspunsul veºnic, la faptele sale.

Acel rãspuns pe care l-a simþit cã meritã.
8 - Hristos împarte ºi desparte, în timp ºi în întindere pe toþi oamenii, din una sau alta din
cele douã pãrþi: unii care cred ºi zic: este Hristos,
iar alþii care tãgãduiesc ºi nu cred, spunînd: nu este Dumnezeu.
9 - Unii spun: Hristos este Dumnezeu, ºi I se închinã cu credinþã ºi evlavie,

iar alþii spun: nu, Hristos n-a fost, nici mãcar o persoanã istoricã. N-a fost ºi nu este decît
un mit ºi o amãgire.
Aºa-i desparte Hristos pe oameni: încã de pe acum pentru veºnicie.
10 - Locul tãu veºnic la dreapta sau la stînga Domnului în luminã sau în întuneric, în
slavã sau în nefericire, - þi-l alegi tu singur,
poate chiar în clipa aceasta,
dar sigur,
- prin credinþa sau prin necredinþa ta faþã de Hristos. Alege viaþa, alege credinþa, alege-L
pe Hristos, dragul meu, chiar acum, pînã nu va fi prea tîrziu.
11 - Atît cuvintele în litera lor, cît ºi înþelesul Duhului Scripturii, - sînt Adevãr ºi ele se
descopãr ca Adevãr,
dar se descopãr numai acelora care au cugetul sincer ºi duhul smerit.
12 - Tot omul cu spiritul împotrivitor, nu face altceva decît sã forþeze Scriptura ºi litera
ei, spre a-i susþine faptele sale de dezbinare, de tulburare, de mîndrie ºi de zãpãcealã
religioasã.
Aceasta este trista dovadã despre nebunia ºi înºelãciunea în care îi duce duhul neascultãrii
ºi mîndriei pe oameni.
Neascultarea este jumãtate din interesul mîndriei,
iar jumãtate, din sãrãcia necunoºtinþei.
13 - Nu numai într-un norod sau într-o familie,

ci chiar într-unul ºi acelaºi suflet,
se face dezbinare din pricina lui Hristos, cînd pãtrund în adînc Cuvintele Sale.
E despãrþirea dintre luminã ºi întuneric.
Dintre bine ºi rãu,
dintre minciunã ºi adevãr.
Acestea nu pot sta niciodatã împreunã.
14 - Lui satan totdeauna îi plac situaþiile încurcate.

Îi place mintea tulbure, inima întunecatã ºi duhul de amestecãturã.
Îi place sã facã gîndurile întunecate, stãrile nebuloase, ideile îndoielnice, - fiindcã în
aceastã vraiºte pescuieºte satan cel mai bine.
Nu iubiþi aceste stãri. Ieºiþi cît mai curînd din ele.
15 - Rare sînt sufletele care iubesc chiar întunericul gol,

care se dau pe faþã ºi cu totul, de partea rãului, cu conºtiinþa treazã cã fac rãul numai din
pornirea pentru rãu.
Tuturor oamenilor le place sã se scalde în apa stãtutã ºi cãlduþã de la marginea cinstei,
a adevãrului ºi a credinþei.
Le place sã aibã o fantomã de credinþã,
o formã a ei dinafarã, dar fãrã a fi ea adevãratã înãuntru.
Le place sã se gîndeascã la ceea ce simt bine cã ar trebui sã fie.
Se complac în situaþii de amestecãturã, întocmai cum se complace ºi satana.
16 - Cînd se impune Adevãrul,

cînd rãzbate ºi biruie lumina
- atunci se face dezbinarea, împãrþirea, alegerea.
Sigur ºi fãrã întîrziere.
Cel rãu ºi cei rãi trec atunci hotãrît deoparte ºi iau categoric atitudine împotriva lui
Hristos.
Însã pentru cã nu le convine nici sã spunã nici sã recunoascã Adevãrul, cãci îl urãsc,
- ei îi pun un alt nume, ºi-l osîndesc aºa.
17 - Celor care trec de partea lui Hristos, li se ia în clipa trecerii acesteia de peste
conºtiinþã, întreaga povarã simþitã atît de grea pînã atunci.
Iar puterea binelui ºi Lumina Adevãrului de care s-au alipit, - chiar ºi dacã ar aduce
urmãri primejdioase pentru viaþa lor,
- le dã toatã tãria de care au nevoie pentru lupta ºi pentru biruinþa lui Hristos.
18 - Trecerea hotãrîtã de partea Adevãrului, pe pãmînt, cere uneori jertfe mult mai mari
decît jertfa vieþii
ºi mult mai grele decît jertfa morþii.
19 - Pe pãmînt mulþi oameni au voit sã-L prindã pe Hristos.

Au crezut cã Hristos este în cãrþi.
- Au strîns cãrþile ºi le-au ars, încredinþaþi cã-L vor nimici pe Isus,
- dar n-au putut sã-L prindã.
20 - Mulþi alþi oameni au crezut cã Hristos stã în adunãri ºi în indivizi -

au spulberat, au închis, au omorît fãrã cruþare
- au ars pe ruguri,
- au tras pe roatã,
- au tãiat munþi de capete cu sabia,
- dar n-au putut sã-L prindã pe Hristos.
Dupã fiecare mãcel, dupã fiecare prigonire Hristos Se ridica mai puternic ºi mai
impunãtor, în ciuda tuturor celor ce voiserã sã-L prindã.
Amin.
Sînt bunuri mai de preþ
Sînt bunuri mai de preþ ca viaþa

ºi trebuiesc privite-aºa
- acestea fiul meu sã-þi fie
mai dragi ca tot ce vei avea,
nimic sã nu le-ntreacã-n tine
cãci pentru preþul lor cel greu
te va loci ºi conºtiinþa
te va lovi ºi Dumnezeu...
Sînt clipe mai de preþ ca vecii

ºi tu sã ºtii sã le-nþelegi,
- pe-acestea fiul meu se cere
cel mai dintîi sã le alegi
cãci dacã una o vei pierde
ai sã te-nvinui cel mai greu
te va mustra ºi conºtiinþa
te va mustra ºi Dumnezeu...
Sînt oameni mai de preþ ca lumea

ºi trebuie sã-i ºtii cã sînt
- pe-aceºtia fiul meu sã-i cauþi
mai mult ca aurul cel sfînt
cãci de se duc ºi tu nu-i afli
sã le urmezi cuvîntul greu
te va-nfrunta ºi conºtiinþa
te va-nfrunta ºi Dumnezeu...
42 - Ucenicul ºi prigonitorul
1 - Niciodatã nu va putea nimeni sã punã mîna pe Isus, sã-L prindã,

- cum nu poate nimeni sã punã mîna pe soare sau pe vînt, cum nu poate prinde energia
Universului,
cãci Hristos este mai mult decît toate acestea.
2 - Ce absurditate, ce neghiobie, sã-ºi poatã închipui omul cã este cu putinþã sã-L prindã
ºi sã-L nimiceascã el pe Dumnezeu!
Hristos nu-I Biblia Sa. El a fost înainte de ea. ªi va fi ºi dupã ea.
Chiar dacã ar nimici-o oamenii Biblia, - El tot va strãluci veºnic, cãci mai are alte o mie
de cãi prin care sã Se facã iubit ºi cunoscut de cei cu suflete curate.
3 - Hristos nu-I nici Biserica Sa, este în ea, dar nu-I ea.
Chiar dacã toate bisericile ºi adunãrile Sale ar fi închise ºi dãrîmate, - aceasta nu va
restrînge cu nimic Lucrarea lui Hristos.
Pentru cã El n-are un loc mãrginit, ci este pretutindeni ca soarele - dar ºi mai mult.
4 - Peºtera sau pustiul,

locul de muncã sau priciul de închisoare,
gîndul sau cuvîntul,
- toate acestea pot fi în cazul de nevoie tot atîtea altare sfinte de pe care se poate aduce
jertfa iubirii curate pentru cer, pentru Hristos.
ªi de pe toate acestea Hristos o poate primi aceastã jertfã deplin ºi fericit.
Numai inima care o aduce, - sã fie curatã.
5 - Nimeni nu va putea niciodatã sã punã mîna pe Dumnezeu, spre a-L nimici, spre a-L
opri, spre a-L închide.
Dar Hristos va pune mîna cu siguranþã, pe toþi vrãjmaºii Sãi, vãzuþi ºi nevãzuþi.
Iatã toatã Istoria este martorã despre aceste lucruri:
- ce s-a ales pînã astãzi de toþi vrãjmaºii lui Hristos?
Însã puþini sînt înþelepþii care sã înveþe înainte de a pãþi.
6 - Cinste vouã aprozilor, oameni cu sufletul cinstit care aþi fost în stare sã judecaþi drept
poruncile pe care trebuia sã le executaþi.
Ci în mãsura în care v-au angajat ºi pe voi, nu v-au întunecat mintea ºi nu v-au nimicit
personalitatea ºi voinþa sãnãtoasã
- ci le-aþi refuzat.
7 - Cinste vouã aprozilor, oameni simpli ºi curajoºi, care aþi fost gata sã rãspundeþi mai
degrabã de neexecutarea unui ordin nesocotit ºi nedrept, dat împotriva Celui Nevinovat,
- decît sã faceþi, conºtienþi, nelegiuirea de a-L aresta pe Hristos.
Cinste vouã care aþi fost gata sã suportaþi mai bine osînda legii omeneºti, decît osînda
conºtiinþei voastre ºi osînda lui Dumnezeu.
8 - Voi sã nu vã faceþi pãrtaºi pãcatelor altora care îºi capãtã cu voi situaþiile ºi averile
lor, împotriva Dreptãþii ºi Milei cereºti, - care vine sã vã ajute tocmai pe voi în primul rînd,
adicã împotriva lui Hristos, împotriva Binefãcãtorului vostru
- fiindcã numai cei blestemaþi au interesul ca Hristos sã tacã.
Nu-i ajutaþi!
9 - O, voi toþi cei care Îl urîþi pe Hristos, de ce nu veniþi odatã mãcar, sã-L auziþi ºi voi
cu urechile voastre vorbind!
De ce nu vreþi oare, înainte de a cãuta sã-L prindeþi, sã-L ascultaþi ºi voi mãcar odatã!
V-aþi încredinþa ºi voi atunci, cã niciodatã n-a mai vorbit cineva astfel
ºi v-aþi mîntui ºi voi crezînd în El, nu v-aþi osîndi, condamnîndu-L.
10 - Glasul lui Hristos este cu totul altfel, decît toate celelalte pe care voi le-aþi auzit pînã
acum,
- nimeni n-a mai putut vorbi, pe lume, aºa ca El!
Voi care-aþi ascultat predici, pastorale, mesaje, cuvîntãri,
voi care aþi ascultat pe extaziaþi, glasul filozofiei, Muzicii ºi Poeziei,
voi cei care aþi ascultat vocea îngerilor, a stelelor ºi a oamenilor,
- veniþi sã-L ascultaþi acum pe Hristos.
ªi spuneþi apoi dacã aþi auzit vreodatã asemenea cuvintelor Lui?
11 - Voi care aþi ascultat glasul dulce al copiilor voºtri fericiþi

voi care v-aþi îmbãtat simþurile ºi mintea de chemãrile plãcute ale prietenilor voºtri doriþi
ºi neuitaþi,
voi care v-aþi înfiorat de fericire, ascultînd ºoaptele dorite ºi negrãit de dulci ale fiinþei
pe care o iubiþi mai mult decît orice pe lume
în stãrile voastre cele mai fericite,
- veniþi sã-L ascultaþi dupã toate acestea pe Hristos, vorbindu-vã în taina ºi apropierea
inimilor voastre.
Nici un alt glas nu este ca al Lui.
12 - Facã harul lui Dumnezeu sã vã apropiaþi ºi voi toþi cei care nu v-aþi apropiat încã de
Hristos,
- ºi sã aveþi ºi voi fericirea sã-L ascultaþi,
ºi sã-L cunoaºteþi, sã-L iubiþi ºi sã-L urmaþi.
Cred din toatã inima mea cã aceasta este unica fericire .
Cred din toatã inima mea cã nu mai existã alta asemenea ei.
13 - Cînd rãutatea îºi face loc într-un om, toate orizonturile lui se îngusteazã,
toate gîndurile lui se strîng
ºi toatã inima lui i-ajunge robitã tiranic numai de un singur sentiment fioros: ura.
14 - Ura apoi îi otrãveºte omului toate sentimentele fiindcã îi învenineazã inima, izvorul
simþãmintelor.
Ura deformeazã caracterul,
schimonoseºte chipul,
întunecã gîndirea subjugînd-o,
învenineazã limba ºi cuvîntul,
robeºte întreaga fiinþã a omului ºi-l duce sub stãpînirea celui mai fioros demon,
- care îl foloseºte apoi la cele mai cumplite grozãvii.
Nu urîþi.
15 - Omul care urãºte nu mai e om, - ci drac.

Fiindcã nu existã rãu pe care acesta sã nu fie în stare sã-l facã.
Nu existã crimã de care acesta sã se îngrozeascã sã n-o poatã comite.
Nu existã nelegiuire de care sã nu fie capabil.
Nu existã trãdare, nu existã nimicire, nu existã batjocurã de care sã se mai fereascã omul
care urãºte.
Nu existã ceva atît de nevinovat, atît de sfînt, atît de drept, de omenesc sau de
Dumnezeiesc,
pe care omul care urãºte sã nu fie în stare a-l necinsti.
Nu urîþi.
16 - Dacã mai este nevoie ºi de vreun principiu, de vreo justificare, de vreun motiv, în
numele cãruia omul-demon sã poatã face toate grozãviile de care este în stare,
- atunci tatãl sãu - diavolul, îi þine totdeauna la îndemînã un astfel de motiv care sã-l
“mulþumeascã” ºi sã-l “acopere”!
17 - Omul-demon e în stare a se acoperi chiar ºi cu “Cuvîntul ºi cauza lui Dumnezeu”

(Ioan 16, 25) .
Pentru cã ºi astfel de monºtri au nevoie uneori sã-ºi justifice faþã de ei înºiºi, ceea ce
fac, - spre a se putea suporta ºi încuraja în ceea ce sãvîrºesc.
Altfel, diavolul n-ar putea face din ei ºi cu ei, tot ceea ce are nevoie sã facã.
18 - Cei ce urãsc, totdeauna se înºalã pe ei înºiºi.

Întunecaþi de urã ºi orbiþi, ei nu mai pot cunoaºte niciodatã realitatea.
ªi neputînd gîndi la douã lucruri deodatã, se pierd singuri în prãpastia în care merg
conºtienþi ºi voind.
19 - Poporul nu cunoaºte multe legi

nici multã ºtiinþã,
nici filozofie înaltã,
nici interpretãri încurcate,
- dar are de la Dumnezeu un mare dar: intuiþia, adicã acel al ºaselea simþ înnãscut în
inima lui,
ºi care îi aratã totdeauna la rãscruci de istorie, drumul cel bun.
20 - Atunci cînd poporul nu-i forþat sã ia o altã cale, împotriva intuiþiei sale, el nu se
înºalã.
Dacã este lãsat sã meargã liber, pe calea pe care ºi-o alege singur, poporul totdeauna alege
pe Hristos, ºi nu rãtãceºte.
De aici a rãmas vorba: “þineþi ca poporul ca sã nu rãtãciþi”.
Doamne, lumineazã totdeauna popoarele.
Amin.
43 - Libertatea ºi robia
1 - Înþeleaptã este vorba: voinþa poporului este voinþa lui Dumnezeu.

Conducãtorii de popoare, cît au þinut seama de aceste lucruri n-au avut a se cãi niciodatã.
Numai cînd voinþa poporului a fost cãlcatã în picioare,
neþinutã în seamã ºi forþatã,
atunci s-a ajuns la greºeli uriaºe care s-au rãzbunat apoi crîncen asupra tuturor.
2 - Totdeauna se înºalã amar acela ce nesocoteºte norodul, batjocorindu-l.

Dispreþul faþã de norod,
ºi faþã de credinþa lui,
ºi faþã de nevoile ºi drepturile lui,
ºi faþã de dreptatea ºi libertatea lui
- totdeauna se rãzbunã cumplit, pe acei care privesc pe norod ca pe ceva vrednic de
dispreþ ºi se poartã faþã de el nedrept ºi necinstit.
3 - Fiii mei, fraþii mei, pãrinþii mei,

iubiþi neamul din care v-aþi nãscut cu tot sufletul vostru ºi în tot ce faceþi urmãriþi
ridicarea lui,
mîngîierea lui,
mîntuirea lui ºi fericirea lui.
Nu vã rupeþi de norodul vostru, nici de credinþa lui, nici de speranþele lui,
ci vã rupeþi numai de pãcatele lui.
Ca printr-o trãire înaltã ºi sfîntã sã-i puteþi fi de folos poporului, spre o tot mai înaltã
rodire a lui în faþa lumii ºi în faþa lui Dumnezeu.
4 - Conºtiinþa unui popor sînt fiii lui cinstiþi ºi credincioºi.

Cu cît sînt mai mulþi ºi mai hotãrîþi credincioºii din mijlocul unui popor,
ºi cu cît sînt mai ascultaþi,
- cu atît viaþa poporului lor întreg va fi mai curatã
ºi legile lui mai drepte,
ºi libertatea lui mai deplinã
ºi istoria lui mai frumoasã
ºi traiul lui mai frumos.
5 - Nici un popor, - ca ºi nici un om, nu-i lipsit de conºtiinþã.

Dacã glasul acestei conºtiinþe este ascultat, grozãvia este ocolitã ºi pasul spre pãcat
rãmîne nefãcut.
Dacã glasul conºtiinþei este dispreþuit ºi înãbuºit, prãpastia nu mai poate fi ocolitã iar
ispãºirea va fi sigur tot atît de grea, ca ºi nelegiuirea ce s-a înfãptuit.
6 - Numai omul care a venit la Hristos,

ºi cunoaºte naºterea din nou, - numai acela mai are lumina ºi mãsura sã ºtie unde este ºi
cum se pregãteºte rãul, spre a-l opri.
Numai el are curajul de a osîndi pãcatul. ªi puterea de a lupta împotriva rãului.
O, ce mare nevoie este ca un astfel de om sã fie ascultat, - iar nu ucis.
7 - Singurii care mai strigã ºi se mai ridicã împotriva nelegiuirilor ºi a stricãciunii, sînt
doar cei care au venit la Isus, cei cu adevãrat credincioºi,
cei care Îl cunosc pe Domnul,
ºi care se silesc sã facã Voia Lui, umblînd în dreptate, în cinste ºi în neprihãnire.
Ei sînt cei mai necesari oameni pentru lumea asta.
8 - Omenirea ca un om robit cu totul pãcatului, nu-ºi mai ascultã propria sa conºtiinþã.

ªi nu mai ascultã mustrãrile ºi chinurile de întoarcere,
ci cautã sã-ºi înãbuºe conºtiinþa sugrumîndu-ºi-o, luînd toate mãsurile oprimãrii celor
credincioºi.
De aceea nimeni nu-i este mai nesuferit lumii acesteia, decît toþi acei care mãrturisesc
despre ea cã faptele ei sînt rele.
Dar nici mai necesari pentru omenirea întreagã, ca aceºtia, nu mai este nimeni.
9 - Oamenii ar trebui sã se bucure de cei credincioºi ºi sã-i suporte, þinînd seama de

cuvintele lor, - cãci atîta timp cît omenirea îi mai are pe cei credincioºi, nãdejdea mîntuirii
ei nu-i pierdutã,
cumpãna ei nu s-a aplecat chiar cu totul spre pierzare.
Dar cînd omul nu mai are nici o opoziþie, e ca ºi cînd cãruþa nu ar mai avea nici o piedicã
ºi caii nici un frîu,
atunci cine sã mai ocoleascã din timp primejdia? ªi cine sã mai împiedice la timp
prãbuºirea?
10 - Cînd într-un popor nu mai existã oameni temãtori de Dumnezeu, - cine sã mai
sfãtuiascã lumea? ªi cine sã mai protesteze înºtiinþînd ºi oprind la timp nedreptatea, spre a
nu se fãptui?
- Spre a nu veni apoi pedeapsa lui Dumnezeu care urmeazã totdeauna nedreptãþii?
11 - Nu urîþi pe cei credincioºi dintre voi ºi nu doriþi ca ei sã fie nimiciþi!

Ei sînt sarea pãmîntului (Matei 5, 13) .
Doar ei mai împiedicã putreziciunea ºi nimicirea voastrã totalã.
Pînã cînd încã mai sînt ei, voi mai puteþi avea nãdejde de mîntuire.
12 - Cînd cei buni nu vor mai fi, cine sã se mai roage oare lui Dumnezeu pentru ceilalþi?
ºi cine sã mai frîneze prãbuºirea?
ºi cine sã se opunã rãului ºi cine sã îndemne la bine?
- pentru a face ca viaþa sã mai fie cu putinþã de trãit pe pãmînt?
Iubiþi ºi ocrotiþi pe oamenii buni.
13 - Va veni în curînd ºi ziua cînd oamenii evlavioºi nu vor mai fi.

ªi numai dupã aceea veþi vedea voi ce-au însemnat ei pentru voi toþi.
14 - În toate cazurile de abateri, nici o lege din lume nu osîndeºte pe om, înainte de a-i
da posibilitatea sã se apere.
ªi dacã poate sã-ºi îndreptãþeascã fapta, apãrîndu-ºi-o ºi motivînd-o, se þine seama de
aceasta.
Numai unde judecãtorii sînt nelegiuiþi ºi alcãtuirea legii este nedreaptã - doar acolo nu-i
aºa.
15 - Omenirea are de fapt, douã feluri de legi dupã care se conduce: unele scrise, altele
nescrise.
Dupã cele scrise îºi judecã prietenii, dupã cele nescrise îºi judecã duºmanii.
16 - Legiuitorul criminal crede cã ºi-a putut acoperi faþa ºi ºi-a putut spãla mîinile, cum
a crezut ºi Pilat cînd osîndeºte pe nevinovat, - doar cu o spoialã de argumente.
Cãci conºtiinþa ºi aºa, crede el, nu se poate vedea de pe stradã, ºi nu se poate ºti de cãtre
mulþime.
Dar fãrãdelegea pe care n-o spalã Hristos, n-o poate acoperi nici zidurile, nici casele de
fier, nici cenuºa, nici Istoria, nici mormintele.
ªi aºa este fãrãdelegea sãvîrºitã împotriva lui Hristos, ºi împotriva celor nevinovaþi ai Lui.
17 - Cei sãraci sînt totdeauna cei mai batjocoriþi, de cei îngîmfaþi.

Sãracii sînt socotiþi totdeauna cei mai proºti, cei mai înapoiaþi, cei mai vrednici de dispreþ
ºi cei mai incapabili.
Dintre ei se crede cã nu poate ieºi nimic bun.
Dintre ei se zice cã nu se poate ridica nici un proroc.
Dintre ei - dupã pãrerea fariseilor - nu pot ieºi decît banalitãþi, decît criminali, decît
pleavã ºi oameni de nimic.
Numai Dumnezeu ªi-i alege pe ei!
18 - Dumnezeu care totdeauna a biciuit cu asprime nebunia îngîmfãrii omeneºti, a lucrat

cu înþelepciunea ºi puterea Lui, mereu împotriva ei, þinînd cu cel slab contra celui tare.
ªi cu cel din urmã împotriva celui dintîi.
19 - Dumnezeu pentru cã venise sã-i mîntuiascã pe toþi oamenii, trebuia sã înceapã cu cei
mai din urmã (Matei 20, 8) .
Fiindcã voia sã-i ridice pe toþi oamenii, trebuia sã înceapã cu cei mai de jos
(Matei 20, 28) .
ªi fiindcã trebuie sã se împlineascã tot ce era scris (Matei 3, 14; 4, 13-17)
- a început din Galileia.
20 - Gîndurile lui Dumnezeu nu sînt gîndurile oamenilor ºi cãile Lui nu sînt cãile lor.
Cãci El alege pe cele smerite pentru a le face de ruºine pe cele tari
ºi alege pe cele din urmã spre a le întrece pe cele dintîi.
- Pentru ca toatã slava sã fie în întregime numai a Lui Singurul care este vrednic de ea.
Acum ºi în vecii vecilor.
Amin.
Numai în luminã
Numai în luminã umbra ta þi-o vezi

fãrã de luminã nu vrei sã þi-o crezi
- pînã n-ai puternic harul lui Hristos
nu vei recunoaºte cã eºti pãcãtos.
Numa-n calea dreaptã vezi ce e cotit

fãrã ea nu ºtie nimeni cã-i greºit
- fãrã-o-nvãþãturã, sãnãtos dreptar
omu-i ca pe-o mare noaptea fãrã far...
Numa-n unitatea fraþilor mergi drept,

fãrã ei mergi numai drumul ne-nþelept
între fraþi eºti pururi binecuvîntat
fãrã ei poþi merge numai la pãcat.
Numai cu acestea, omul e-n Hristos,

omul fãrã ele este-un mincinos,
ºi-nºelat se duce cãtre-un orb pustiu
ºi-o sã vadã asta numai prea tîrziu...
44 - A cerceta sau nu
1 - Nu-i este permis nimãnui sã facã afirmaþii necontrolate. Nu-i este permis mai ales
aceluia care-nvaþã pe alþii, care judecã pe alþii, care combate pe alþii.
Nu-i este permis mai ales aceluia care spune altuia:
cerceteazã bine! ...
2 - Cei care nu cerceteazã niciodatã bine, tocmai ei care nu vãd deloc cu ochii credinþei,
se pretind cã ºtiu totul, cu privire la Hristos.
Pentru cã nu sînt nãscuþi din nou ca sã-L cunoascã pe Isus ºi sã ºtie unde este El, ei cred
cã Hristos este “colo ºi colo”, sau nu este nicãieri.
Pretind cã El este “aºa ºi aºa”. Sau cã nu este deloc!
Ce netrebnic este în aceastã îngîmfare neºtiutoare.
3 - O, ce nimic sînt oamenii care se cred singuri cã sînt ceva...

O, ce înguºti ºi proºti pot fi cei care se pretind cã au în întregime numai ei, toatã ºtiinþa
lui Dumnezeu.
ªi cît de nebuni trebuie sã fie acei care se cred ei singurii înþelepþi.
4 - Omul care cerceteazã bine, vede cît de puþin cunoaºte!

Dar numai acela care vede acest lucru, este un om înþelept, cu adevãrat.
5 - Cine ºtie cînd sã vorbeascã, ºtie ºi cînd sã tacã.

Fiindcã este o înþelepciune rarã sã ºtii sã taci, cînd bagi de seamã cã vorbeºti degeaba.
6 - Iar cînd voi veþi spune ceva, cãutaþi sã fiþi totdeauna siguri pe ceea ce spuneþi.
Fiindcã printre cei care vã aud, sau vã citesc, se poate sã fie cineva care ºtie, cã ceea ce
spuneþi voi sau scrieþi voi, este aºa sau nu.
ªi sã nu vã faceþi de ruºine sau de pãcat.
7 - Dacã vreþi sã-L cunoaºteþi pe Isus, cercetaþi bine.

Cercetaþi bine dacã cei care vã învaþã Îl cunosc sau nu,
ºi dacã acolo unde vã duceþi voi este sau nu este Hristos.
Cercetaþi bine nu numai învãþãtura ci ºi pe învãþãtori, purtãrile lor, viaþa lor ºi roadele lor.
8 - Dupã ce se întîlneºte cu Hristos ºi aude Cuvîntul Lui, nu existã nici un om care sã se

mai întoarcã acasã tot aºa cum a plecat spre aceastã întîlnire cu El,
- chiar dacã numai întîmplãtor s-ar fi întîlnit cu Isus.
9 - Într-un fel sau în altul, Dumnezeu îi rînduieºte fiecãrui om, mãcar odatã în viaþã
prilejul sã-L întîlneascã pe Hristos
s-audã Cuvîntul Sãu ºi sã-L cunoascã,
pentru ca sã poatã primi ºi El Cuvîntul lui Hristos
ºi ascultîndu-L sã fie mîntuit, prin împlinirea ºi trãirea Lui.
Auzind Cuvîntul lui Hristos, fiecare om gîndeºte asupra Lui.

ªi-l judecã, - dacã este om cu judecatã.
Sau L-ascultã, dar nu-L aude.
ªi pleacã mai departe fãrã sã-i pese
- dacã este un om uºuratic.
Sau ascultã, dar se împotriveºte cu urã, cu mînie ºi cu dispreþ - dacã este un om ticãlos.
10 - Necunoaºterea este una, dar nepãsarea este cu totul altceva.

Cea dintîi are iertare, dar ce-a de-a doua nu.
Poate sã nu fie cineva vrãjmaº pe faþã! Dacã este nepãsãtor faþã de Dumnezeu, omul se
aratã tot necredincios ºi este tot pierdut (Evrei 2, 1-4) .
11 - Unii vreau sã creadã rãu ºi nu bine!

Adicã vreau sã creadã, dar vreau sã creadã cã Lucrarea Domnului este rea ºi dãunãtoare,
poporului sau intereselor lor. ªi vreau sã creadã aºa, fiindcã Lucrarea lui Dumnezeu le
ameninþã pãcatul lor, sau cultul lor,
- ºi atunci iau atitudine împotriva lui Dumnezeu, urînd Lucrarea Lui ºi luptînd contra ei.
12 - Dacã unii cerceteazã cu patimã ºi cu urã, iau de-a gata pãrerile rele ale altora
însuºindu-ºi-le,
- sau judecã sucit credinþa, numai dupã faptele unor creºtini rãi.
Astfel, ei devin vrãjmaºi ai lui Hristos, Cel Viu.
ªi potrivnicii Voii Lui.
Dacã ar fi sinceri, ºi dacã ar cerceta personal ºi cu de-amãnuntul, e cu neputinþã sã nu
ajungã la credinþã (Matei 27, 29) .
Dar aºa, ei sînt pierduþi. Uºurãtatea este o mare primejdie.
13 - Cei puþini, care iau lucrurile în serios, cînd aud Cuvîntul Domnului Isus ºi gîndesc
adînc, cinstit ºi curat asupra Lui,
- fiind convinºi de adevãr, Îl primesc îndatã cu bucurie.
ªi renãscîndu-se din nou, se înnobileazã din nou dupã Chipul Domnului, Cel cu care se
strãduiesc sã ajungã asemenea.
14 - Înapoi acasã se întoarce fiecare de la Hristos, schimbat total, faþã de felul cum a
venit.
Va fi ori mai bun, ori mai rãu decît la venire.
Va fi ori izbãvit de toate pãcatele sale, ori mai încãrcat cu încã unul, din cele mai mari
pãcate,
- cu acela al urii sau al nepãsãrii faþã de Hristos,
pãcat care este apoi nespus mai mare ºi mai greu decît toate celelalte pãcate de pînã
atunci.
Fiindcã pe acesta îl face dupã ce aude ºi cunoaºte pe Dumnezeu.
15 - Lumea aceasta ºi viaþa aceasta este un loc unde toate sufletele vin, dupã voia lui
Dumnezeu, pentru a se întîlni cu Hristos ºi Cuvîntul Sãu. Pentru ca apoi sã fie mîntuite prin
urmarea lui Hristos,
ºi pentru ca fiecare sã aleagã calea care-i convine s-o ia faþã de El,
- alegîndu-ºi astfel de bunã voia lui fiecare locul unde doreºte sã-ºi petreacã veºnicia.
16 - În curînd fiecare om se va întoarce iarãºi în lumea duhurilor din care a venit în lumea
aceasta.
Dar nici unii dintre noi nu ne vom mai întoarce înapoi, tot aºa cum am ºi venit în lumea
aceasta.
- Ne vom întoarce în veºnicie, fiecare pe drumul pe care fiecare ni l-am luat, de la
întîlnirea cu Hristos;
ori cu Hristos pe drumul luminii ºi al fericirii veºnice,
ori de la Hristos pe drumul cu satan, spre osîndã ºi pierzare veºnicã
(Matei 25, 46) .
17 - Gîndeºte-te foarte serios asupra poziþiei, asupra atitudinii pe care tu o iei acum faþã
de Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi Viaþa Veºnicã, - Singurul tãu Mîntuitor,
cãci de atitudinea pe care tu o iei acum faþã de Isus, atîrnã tot viitorul tãu veºnic!
Dacã ai o minte curatã ºi o judecatã cinstitã, vei ajunge sigur la credinþa lui Hristos, la
dragostea faþã de El ºi la umblarea cu El pe totdeauna.
ªi vei fi pe totdeauna cu Hristos.
18 - N-am auzit niciodatã o fãgãduinþã mai strãlucitã ºi n-am scris niciodatã un cuvînt mai
cutremurãtor ca acesta:
- Veþi cunoaºte Adevãrul, iar Adevãrul vã va face liberi!
Nu este nici o altã cunoaºtere mai strãlucitã ºi nu este nici o altã libertate mai nobilã decît
aceasta.
19 - Adevãrul este puterea pãtrunderii tainelor lucrãrii lui Dumnezeu- ºi încrederea

fericitã a acestora.
Adevãrul este lumina înþelegerii limpezi a tuturor celor vãzute ºi nevãzute.
Adevãrul este cea mai desãvîrºitã minune pe care o face Duhul Sfînt în viaþa unui om.
Adevãrul îl identificã pe om cu Dumnezeu.
20 - Adevãrul este înalta ºi desãvîrºita limpezime ºi odihnã a minþii, pãtrunsã în realitãþile

cereºti ºi în dezlegarea lor.
O, Dumnezeul Adevãrului, dã-ne harul acesta cel mai înalt cu putinþã de atins pe pãmînt,
unui muritor.
Amin.
45 - Adevãrul ºi datoria
1 - Îi este cumplit de greu unei fiinþe omeneºti, care nu poate avea în lumea asta nici o
casã.
Este de neînchipuit de greu, fãrã chiar nici un loc pe lume, unde omul sã-ºi plece capul.
Toþi oamenii au undeva o casã. Oricum este casa asta, dar o au.
Mîntuitorul nostru, El Cel prin care noi toþi le avem pe toate, El însã nu avea nici chiar
atît în lumea asta.
2 - Pînã cînd Domnul Isus nu le spusese oamenilor tot adevãrul ºi atît de desluºit cum li-l
spusese, mai erau încã mulþi care Îl adãposteau prin casele lor.
Dar, cînd El le-a înfãþiºat deschis ºi clar, tot ceea ce cerea Dumnezeu de la fiecare din ei,
- nu s-a mai gãsit nici unul care sã-L mai cheme ºi sã-I mai dea un adãpost, în casa lui.
Fii binecuvîntat trimisule al Adevãrului care nu te tîrguieºti cu cei care vor sã-l cumpere
mai ieftin, ci rãmîi la preþul cerut,
chiar dacã nimeni nu þi-l cumpãrã niciodatã - ºi tu trebuie sã trãieºti ºi sã mori sãrac, - nu
te tîrgui.
Nu este om mai bogat, decît tine, cînd ai adevãrul.
3 - Pînã ce nu iubeºti încã pe nimeni, poþi sã iubeºti puternic ºi egal pe toþi oamenii. Cãci
pînã nu eºti al cuiva în totul, nu poþi fi al tuturor deopotrivã.
Pînã ce nu faci un gard ºi nu sapi un ºanþ de jur împrejur,
ºi pînã ce nu baþi în pãmînt patru stîlpi ca sã-þi pui un acoperiº,
ºi pînã ce nu ai o cheie pe care s-o þii în buzunarul tãu,
- da, pînã atunci tu eºti un slobod de robia oricãrei proprietãþi,
pînã atunci nu te superi cu nici un vecin,
nu te temi cã-þi mutã nimeni semnul hotarului
ºi nu tremuri de frica nici unui hoþ.
Pînã atunci eºti cu adevãrat fericit.
4 - Pînã cînd nu eºti mãrginit de orizontul strîmt al unui sat, al unor interese, ale unei
case,
- ci te bucuri liber ºi de soare ºi de ploaie ºi nu te neliniºteºte niciodatã lãcomia.
Pînã atunci, casa ta poate fi pretutindeni, iar mama ºi fraþii tãi pot fi toþi cei care ascultã
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi-L împlinesc,
miile de hectare de pãmînt pe care le poþi vedea cu ochii, sînt toate ale tale... ºi pe tot
locul unde îþi strãbat picioarele, ai livezi de pomi ºi proprietãþi fericite - de care te bucuri fãrã
sã le strîngi.
O, ce bogat poate fi cel ce n-are nimic!
5 - Oriunde vei merge în Numele lui Isus, bucata de pîine de care ai nevoie muncind
cinstit, - cineva o va pregãti pentru tine.
Numai în Hristos eºti liber de tot. ªi stãpîn peste toate.
6 - Trãind în înfrînare ºi în iubire, toate lucrurile lui Dumnezeu îþi sînt prietene ºi îþi dau
cu bucurie totdeauna puþinul de care tu ai adevãrata nevoie, dacã tu te poþi într-adevãr
mulþumi cu aceasta.
Cîteva fructe pe zi ºi un adãpost peste noapte, îþi dã fiecare cîmp sau pãdure muncind,
- iar Dumnezeu ºi pacea Lui, care întrece orice pricepere omeneascã, îþi dã aºternutul care
te odihneºte mai plãcut ca orice palat împãrãtesc.
7 - Cu Hristos odihneºti pe iarba moale, lîngã un tufiº, mai bine decît împãraþii pãmîntului
în cel mai moale pat al lor.
Munca, smerenia, înfrînarea ºi mulþumirea cu atît cît ai te vor face oricînd ºi oriunde ºi
sãnãtos ºi fericit.
8 - Neputînd fi împiedicat de nimic, a da tuturor totul,

ºi nefiind silit de nimic sã ceri cuiva ceva,
- poþi sã te bucuri de libertatea deplinã a adevãrului, faþã de toþi.
Nu eºti silit sã spui ce nu trebuie sã spui.
Nici sã taci ceea ce ºtii cã ai datoria sã vorbeºti,
nu eºti silit nici sã acoperi nelegiuirea cu ºtiinþa,
ºi nici sã vinzi suflete ºi trupuri pentru a trãi din acest preþ, cea mai ticãloasã ºi mai
netrebnicã viaþã trupeascã.
9 - Nu poþi fi oprit de nimeni a cãuta pe cei care au nevoie de Dumnezeu. ªi nici a pãrãsi
pe cei care au nevoie de tine, atunci cînd tu eºti un suflet deplin slobod în Hristos
- cãci numai cînd ajungi slobod faþã de toþi, te poþi face robul tuturor pentru Dumnezeu.
10 - Domnul Isus vine dis-de-dimineaþã în bisericã, pentru a-i putea primi pe toþi,
începînd de la cel mai dintîi.
Domnul Hristos vine cel Dintîi la Templu, pentru a le putea asculta ºi pe cele mai dintîi
rugãciuni.
Vine, ca sã vadã pe fiecare cînd vine.
ªi ca sã ne înveþe pe noi toþi cã fiecare trebuie sã fie cel mai dintîi în toate
(Tit 3, 8) .
Chiar ºi la bisericã, în lãcaºul Domnului.
11 - Sculaþi-vã cei cãrora vã place sã leneviþi în patul vostru, cu mîinile încruciºate în

starea dulceagã ºi putredã a pãcatului, cînd ar trebui sã vã rugaþi, sã privegheaþi ºi sã vã
grãbiþi la ascultarea Cuvîntului lui Dumnezeu, la Sfintele Rugãciuni ale bisericii.
Sculaþi-vã acum la mîntuire, cãci cînd vã veþi scula din morminte
- va fi numai judecata.
12 - Treziþi-vã cei care vã duceþi la bisericã sau la adunare cînd este aproape sã se încheie
totul cu Amin, în loc sã vã duceþi dis-de-dimineaþã de la început aºa cum a fãcut ºi face
Domnul.
Treziþi-vã acum mai înainte, - ca sã nu vã treziþi numai în iad.
13 - Învãþaþi toþi de la Hristos Domnul cum trebuie sã vã purtaþi în bisericã

cãci este o batjocurã ºi un pãcat ceea ce se vede la foarte mulþi, care vin la ascultarea
Evangheliei, cînd totul e pe sfîrºite. Sau vin numai ca sã poatã ºi ei spune cã au fost.
Voi care sînteþi gata de plecare cu mult înainte - nu plecaþi pînã la sfîrºit.
Unde vreþi sã mergeþi voi toþi cei grãbiþi cînd trebuie sã fiþi acolo?
ªi ce faceþi voi în timpul cînd Domnul vã aºteaptã, iar alþii se tot uitã ºi întreabã dupã
voi?
14 - O, fiþi cu toþii silitori spre bisericã ºi spre adunare.

Cãutaþi sã fiþi cei dintîi acolo, cu Isus.
Cãci El vã aºteaptã pe toþi ºi þine seama de fiecare cînd vine.
15 - Cãci în bisericã nu mergi la om. ªi nici sã nu mergi la om.

Casa Sfîntã nu-i casa vreunui om, ci este Casa lui Dumnezeu (Luca 19, 46) .
Sã nu asculþi acolo omul, ci sã-L asculþi pe Dumnezeu
nu privi acolo pe nimeni ci priveºte-L numai pe Hristos.
ªi nu te gîndi acolo la nimic altceva, decît la voia Lui.
16 - Hristos Domnul vine în Templu pentru tot norodul.

El îi ascultã acolo pe toþi.
El ia seama cum se roagã, ce cere, ce face ºi ce gîndeºte fiecare suflet dintre tot norodul
venit acolo la rugãciune ºi ascultare.
Nu uitaþi nici o clipã ºi nici una din acestea, voi toþi cei care mergeþi ºi trebuie sã mergeþi,
în Casa Domnului.
17 - În noaptea în care nu dormise Isus, nici diavolul nu dormise, dacã nu dormise

Domnul.
Dupã cum Hristos umblã cãutînd cum sã mîntuiascã sufletele ºi diavolul umblã mereu
cãutînd cum sã le piardã.
Cãci diavolul este un imitator neruºinat...
18 - Existã locuri stãpînite de Dumnezeu ºi de Duhul Sãu Sfînt.

Pe acolo cînd mergi, sufletul simte puterea ºi mireasma cerului cuprinzîndu-l.
Atunci omul îºi vede stricãciunea în care a trãit,
ºi-l cuprinde scîrba de o viaþã trãitã în pãcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar sufletul care Îl ascultã ºi-L primeºte -
scapã de robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.
19 - Existã ºi locuri stãpînite numai de diavolul, locuri unde stã pãcatul ºi domneºte
rãutatea.
De acolo Dumnezeu ªi-a retras Prezenþa Sa, iar diavolul stãpîneºte deplin prin duhul rãu.
Cînd te apropii de astfel de locuri, simþi ori groaza diavolului ameninþînd, ori puterea
patimii ºi a dorinþei dupã pãcat, - cuprinzîndu-te molatic ºi adormitor în patul morþii.
Îl simþi pe satan trãgîndu-te spre prãpastie cu mii de braþe moi, dar cumplit de puternice.
Atunci judecata þi se adoarme,
puterea te pãrãseºte
ºi voinþa þi se frînge.
ªi dacã nu întorci la timp,
ori dacã dupã aceea nu te smulge Dumnezeu din laþ, cazi pe totdeauna în focul cel
nimicitor.
20 - Existã fiinþe pe care Puterea lui Dumnezeu le însoþeºte aproape vãzut. ªi ori de cîte
ori eºti lîngã ele þi se pare cã eºti lîngã Hristos ºi simþi numai îndemnurile sfinþeniei.
Dar existã ºi fiinþe care sînt stãpînite cu totul de puterea diavolului.
Simþi aceastã putere care se luptã ca sã te învãluie ºi pe tine. ªi atît timp cît eºti lîngã ele,
simþi numai îndemnuri pãtimaºe spre pãcat. Numai gînduri nechibzuite ºi ademeniri viclene
care îþi întineazã ºi îþi chinuiesc atît duhul cît ºi mintea ta.
O, Dumnezeule, scapã-ne de acestea.
Amin.
Doamne, sînt din nou
Doamne, sînt din nou un tînãr

la cei douãzeci de ani
- parcã-n zbor înalt sînt vultur
peste munþii diafani
parcã-s vînt de primãvarã
peste-un cîmp de trandafiri
parcã-s iezer ce sãrutã
cerul unei largi iubiri...
Toate zãrile tãcute

s-au fãcut un tînãr vis
ºi cu el în braþe-mi trece
îngerul cu zbor deschis
legãnînd spre Veºnicie
douã crengi, în drag salut
ºi-mpletind în roi de raze
imnul sfînt abia-nceput.
Strãluceºte-mi Soare Veºnic

peste tînãrul izvor
zboarã-mi îngerul iubirii
legãnînd finici de dor
ºi-mpletiþi-vã miresme
peste munþii diafani
- fericire stai-mi veºnic
la cei douãzeci de ani.
46 - Binele ºi Rãul
1 - Omul lui Dumnezeu trebuie sã fie cu foarte multã grijã totdeauna ºi sã se fereascã ºi
de locurile ºi de fiinþele stãpînite de cel rãu.
Iar cînd totul trebuie sã se apropie de ele, mai întîi trebuie sã se pregãteascã puternic prin
rugãciune, luînd toate armele ºi armãturile lui Dumnezeu.
Altfel va fi biruit.
2 - Lupta cu satana este adeseori crîncenã, dar Dumnezeu ne vine în ajutor totdeauna, cînd
ne-am pregãtit prin rugãciune ºi cînd veghem cu grijã.
Sã aveþi grijã atunci, mai ales sã nu închideþi ochii ºi sã nu cruþaþi genunchii.
3 - Mulþi oameni se înfãþiºeazã înaintea lui Dumnezeu numai atunci cînd vin sã aducã
pe-un semen de-al lor, ca sã-l osîndeascã.
Mulþi oameni nu se duc sã se roage decît atunci cînd îi cer lui Dumnezeu sã pedepseascã
sau sã ucidã pe vreun om, sau pe vreo femeie, pe care ei n-o mai pot rãbda ºi n-o mai pot
privi.
- O, ce rugãciuni vinovate sînt astea.
4 - Sînt oameni care Îi cer lui Dumnezeu sã li se ia pãrinþii,

sau soþii, sau copiii, sau fraþii, sau vecinii, sau duºmanii pe care nu-i mai pot suferi din
diferite cauze.
De multe ori femeia aceia sau omul acela, sau copilul, sau bãtrînul, pe care ei nu-l mai
pot suferi, este cîte un biet suflet care lor personal nu le-a fãcut nici un rãu ºi nici nu le-ar
face vreodatã.
Ba poate cã le-a fãcut cîndva chiar un bine, poate cel mai mare bine.
O, ce vinovate sînt rugãciunile acestea.
5 - Nici o cruzime nu-i mai înspãimîntãtoare ca aceea de care sînt în stare oamenii care
se cred neprihãniþi.
Oamenii care apãrã zidurile vreunei erezii, în Numele lui Dumnezeu.
Nu existã barbarie ºi nelegiuire de care sã se îngrozeascã ºi sã n-o poatã sãvîrºi oamenii
aceºtia, - care în loc de inimã au o bucatã de fier sau de cremene.
Istoria barbariei ºi inchiziþiei de mii ºi sute de ani, dovedeºte deplin aceasta.
6 - De la viclenia vulpii ºi pînã la profanãrile hienei

de la ºuierãtura ºarpelui ºi pînã la rãcnetul leului,
ºi de la înþepãtura viperei ºi pînã la sfîºierea tigrului,
- toate mijloacele de schingiuire cu cuvîntul ºi cu dinþii, cu mîinile ºi cu picioarele
- au fost folosite din plin, de om contra omului.
Ce departe este omul încã, de omenie.
7 - Diavolul a fãcut din omul bigot ºi eretic, prefãcut ºi tiran, bestia cea mai cumplitã ºi
mai fioroasã, pentru semenul sãu.
8 - Firea cea rea este înnãscutã în om, dupã cum rãdãcina buruienii este înnãscutã în
pãmînt.
De la cea mai mare adîncime dacã ai lua un pãmînt, îndatã ce ai sã-l scoþi la soare ºi la
ploaie, ai sã vezi încolþind ºi rãsãrind din el buruiana, fãrã sã i-o fi semãnat nimeni.
Firea buruienii este în el, în pãmîntul brut ºi vechi. ªi aºteaptã doar condiþiile favorabile,
ca sã se poatã arãta ºi creºte.
9 - Toþi oamenii au firea rea înnãscutã în ei.

Ori de cîte ori li se oferã prilejul, ei ºi-o aratã aceasta mereu.
Omul tînjeºte mereu dupã prilejuri de pãcat, iar acesta aratã tocmai aceea ce am spus mai
sus, cã pãcatul din om doreºte sã iasã la ivealã, cum rãdãcina de buruianã cautã lumina.
Numai Hristos poate schimba firea aceasta.
10 - Aceluia care poate sã ucidã pãsãri sau fluturi cînd este mic, nu-i trebuie mult sã ucidã
ºi oameni cînd este mare.
Are în el pornirea necesarã pentru aceasta, ca s-o poatã face cînd i-ar veni prilejul.
Dumnezeu sã nu-i îngãduie nici unui om prilejul sã arate cît rãu este în stare sã facã.
11 - Orice ucigaº are nevoie sã treacã drept un erou, sau un apãrãtor cînd ucide. Nu un
ticãlos.
Ucigaºii, ca ºi hoþii ºi tiranii ºi ereticii, au nevoie de aceasta ºi mai mult.
De aceea ei rãstãlmãcesc legea ºi stricã Adevãrul, ca sã se arate nu cãlãi ci eroi.
12 - Legea v-a poruncit sã ucideþi?

Ce bine-i cã aveþi o scuzã “legalã”...
Dar ce rãu este cã aþi avut nevoie sã vã folosiþi de ea.
Ce rãu aþi înþeles aºa. Ce rãu, cînd omul înþelege rãul ºi aplicã legea rãu, cînd legea nu
este fãcutã sã ucidã ci sã salveze.
13 - Cît de dulce ºi cît de înþelegãtoare este vorbirea Domnului cînd grãieºte în apãrarea
oamenilor.
Dar cît de îngrozitoare este vorbirea oamenilor cînd ei fac ceva în “apãrarea” lui
Dumnezeu!
14 - Nici o fiarã nu-i mai crudã ca omul fãrã lege, cînd apãrã legea “nevinovatã”, ca la
adãpostul ei, sã poatã el fura ºi înºela ca un lup - îngrãºîndu-se, de pe oile neºtiutoare.
Isus v-a zis destul pentru urechi, acum vã va vorbi pentru ochi ºi pentru conºtiinþã, vouã
tuturor fariseilor lumii ºi ai vremurilor.
15 - Sînt uneori împrejurãri în care, pentru binele Evangheliei ºi al sufletelor care au

nevoie de salvare, e mai bine sã taci.
Sînt uneori întrebãri la care nu trebuie sã rãspunzi îndatã
pentru cã orice rãspuns ai da, ar fi înþeles tot rãu.
Sînt uneori vremuri cînd nu trebuie sã vorbeºti deloc
ºi sînt oameni la vorba cãrora nu trebuie sã le rãspunzi.
16 - Sînt uneori vremuri cînd nu poþi altfel apãra sufletele decît tãcînd ºi nu
vorbind, - cînd eºti întrebat.
ªi uneori nu poþi apãra Evanghelia mai bine decît ocolind anumite rãspunsuri la anumite
întrebãri.
Atunci trebuie sã ºtii cum sã taci.
17 - Scrisul ºi tãcerea limpezesc gîndurile ºi rînduiesc cuvîntul la locul potrivit mai fãrã
grabã
cu mult mai multã greutate ºi adevãr decît vorbirea - ºi cu mai puþine primejdii ca ea.
Vorba te scapã uºor de sub controlul tãu, dar scrisul nu.
Vorba se duce uºor, pe cînd scrisul rãmîne greu.
18 - Isus, scriind, S-a aplecat în jos.

Voi toþi cei care veþi începe sã scrieþi cîndva, urmaþi pilda Domnului: aplecaþi-vã smeriþi
ºi atenþi.
Aºa sã scrieþi!
Aplecaþi-vã în jos ca sã vedeþi bine ce scrieþi, cãci veþi da seama în Ziua Judecãþii.
Aplecaþi-vã în jos, în faþa lui Dumnezeu ºi nu vã aplecaþi spre dreapta sau spre stînga,
spre ceea ce v-ar ºopti oamenii, sau v-ar ºuiera sau scrîºni ei, unii sau alþii.
Cãci de orice cuvînt pe care l-aþi scris ºi rãspîndit, ºi de toate urmãrile lui asupra
cititorilor voºtri, prin toate generaþiile pînã în veci, - veþi da seama, sigur ºi curînd înaintea
Viului Dumnezeu.
19 - Cînd scrieþi, aplecaþi-vã, ca sã nu vã mîndriþi cu scrisul vostru, oricît de talentat ar

fi el.
Cãci darul pe care îl aveþi nu-i al vostru, ci este primit de la Dumnezeu spre slava Lui ºi
folosul altora.
Aplecaþi-vã în jos, ca sã cunoaºteþi ºi mai bine lucrul despre care scrieþi, - fiindcã sînteþi
obligaþi sã spuneþi numai adevãrul sfînt.
Aplecaþi-vã în jos, ca sã nu vã uitaþi la faþa oamenilor despre care scrieþi sau pentru care
scrieþi.
Ca nu cumva din frica de om,
sau din dragostea pentru cineva,
din teamã sau din interes,
- sã vi se întunece ochii, ºi astfel sã ºtirbiþi din adevãrul pe care trebuie sã-l mãrturisiþi
curat ºi întreg, despre fiecare ºi fiecãruia.
20 - Vorbitorul trebuie sã ºadã jos, adicã sã se smereascã îndeajuns.

Primejdia pentru el este numai în slava pe care i-ar putea-o aduce puþinii pe care îl aud
ºi îl vãd.
Dar scriitorul trebuie ºi mai mult, sã se aplece în jos, nu numai sã ºadã jos.
Fiindcã pentru el primejdia este nespus mai mare, dupã cum sînt nespus mai mulþi ºi care
îl citesc, decît cei care îl vãd.
Dã-ne Doamne scriitori credincioºi ºi smeriþi.
Amin.
47 - Neprihãnirea ºi vinovãþia
1 - Cel neprihãnit este ºi milostiv.

Cel fãrã de vinã, nu leneveºte.
Numai cel ce s-a spurcat cu pãcatul, acela este gata sã leneveascã ºi sã ucidã pe alþi
pãcãtoºi.
Numai acela este grãbit sã arunce în altul. Acesta care este el însuºi vinovat de fapta pe
care o osîndeºte la semenul sãu.
Cãci pãcatul nimiceºte în orice suflet, în primul rînd bunul simþ.
ªi apoi mila.
2 - O, voi toþi acei

ºi toate acelea,
care pîrîþi pe alþii,
care judecaþi pe alþii,
care vorbiþi de rãu ºi clevetiþi pe alþii,
- voi toþi acei ºi toate acelea, care pîndiþi pe alþii ºi care sînteþi gata întotdeauna sã
osîndiþi ºi sã-i nimiciþi, - spuneþi voi care din voi este fãrã de pãcat?
Atunci de ce loviþi?
3 - Spuneþi voi toþi cei care treceþi drept neprihãniþi numai pentru cã pe voi nimeni n-a
stat încã sã vã pîndeascã spre a vã prinde pãcãtuind...
Voi care sînteþi curajoºi ºi vorbiþi aºa, numai pentru cã pe voi nu v-a prins nimeni pînã
în clipa aceasta,
- voi de ce osîndiþi pe alþii?
Temeþi-vã ºi tãceþi!
4 - Uneori e penibil sã priveºti prãbuºirea oamenilor mîndri ºi îngîmfaþi.

Îþi pleci ochii sau îþi întorci faþa de la o astfel de priveliºte, spre a nu le mai mãri ºi prin
aceasta, chinul. ªi aºa, destul de amar.
Dar ce drept este Dumnezeu plãtindu-le astfel!
5 - Orice om simþit, cînd vede o cãdere pe care n-o poate împiedica, îºi fereºte privirea
ca sã nu se bage de seamã cã a vãzut.
Cînd cade cineva, îl usturã uneori mai mult privirea celor care s-au uitat la el, ºi rîd, decît
mîna care poate ºi-a rupt-o cãzînd.
Sã nu rîdem de nimeni - ci mai degrabã sã-i dãm ajutor frãþesc.
6 - Oamenii adesea sufãr sã le spui orice mustrare în ascuns, dar resping orice sfat dat în
public. Fiecare cãutînd sã parã mult mai înþelept decît este ºi mult mai nepãcãtos decît se ºtie.
Domnul Isus a ºtiut aceasta, de aceea a lucrat cu înþelepciune.
ªi iatã ce bine a fãcut El.
Sã facem aºa ºi noi.
7 - Spuneþi numai personal vinovatului, ºi numai lui ceea ce ºtiþi despre el.
- Spuneþi cu grijã ºi cu înþelepciune, alegînd momentul potrivit, locul potrivit ºi cuvintele
potrivite.
- Spuneþi cu blîndeþe, cu iubire ºi cu durere, adicã: simþit ºi stãruind cu dragoste, cu milã
ºi rãbdare de fiecare om (Fapt. Ap. 20, 31) .
În altfel, nu numai cã nu va primi nimic, dar prefãcãtoria ºi trufia lui rãnite, se vor ridica
mînioase ºi nimicitoare, împotriva voastrã, spre a se rãzbuna.
8 - În ascuns, orice om, oricît de rãu ar fi, uneori primeºte cu rãbdare, sã-i spui mustrarea
- oricît ar fi de asprã ea,
dar pe faþã, nu primeºte cu bucurie mustrarea adesea, nici omul cel mai bun.
Aºa este inima omeneascã...
Sã-i ferim locurile dureroase cu grijã.
9 - Cel mai greu lucru este sã trezeºti cugetul unui pãcãtos.

Încãrcîndu-se mereu cu pãcate, omul îºi nesocoteºte mustrãrile cugetului sãu, pentru cã
iubirea pãcatului nu-l lasã sã-ºi asculte cugetul lui. Dar numai un cuget trezit îl poate salva
pe om.
10 - Rãutatea nelegiuirilor omului care se tot înmulþesc, îi înãbuºe tot mai mult glasul
cugetului, ºi în curînd, omul ajunge sã nu mai simtã nici o mustrare de conºtiinþã.
Dupã aceea, omul poate sãvîrºi orice nelegiuire, cãci nu mai este cine sã-l mustre.
ªi nu mai este cine sã-l împiedice. Sub mormanul pãcatului cugetul înãbuºit tace.
ªi numai puterea lui Dumnezeu, mai poate pãtrunde pînã la el ca sã-l trezeascã ºi sã-l
dezgroape iarãºi.
11 - Cînd s-a trezit cugetul cuiva, cu cît este mai împovãrat, cu atît va striga mai tare.
ªi cu cît a fost mai chinuit, cu atît se va ridica mai puternic împotriva pãcatului care l-a
þinut în robie ºi apãsare.
Greu este numai pînã se trezeºte cugetul. Cãci de aici pînã la pocãinþã nu mai este apoi
decît un pas.
12 - Dar ºi pasul acesta al pocãinþei este foarte greu.

Mulþi nu l-au fãcut niciodatã.
Cãci deºi cugetul lor s-a trezit ºi în inima lor s-a nãscut pãrerea de rãu pentru pãcate, ºi
groaza de pedeapsa ce-i aºteaptã, - totuºi ei nu s-au întors la Dumnezeu, spre a-ºi mãrturisi
vina ºi a-ºi pãrãsi pãcatul ca sã fie iertaþi.
- Ci au plecat de la Hristos.
Ajunseserã pînã în faþa Lui, dar s-au întors înapoi despãrþindu-se de El.
Curînd, pofta dupã vechile pãcate îi doboarã iarãºi, acoperindu-le din nou cugetul, care
adesea nu se mai trezeºte apoi pînã în iad.
Dar acolo nu le va mai tãcea în veci!
13 - Nimeni nu vrea cu bucurie sã rãmînã lîngã cei care au pãcãtuit.

Nimeni nu vrea sã ia asupra-ºi nici mãcar bãnuiala vreunui pãcat al altuia, oricît de mic.
Ci fiecare cautã sã fugã cît mai în grabã ºi cît mai departe de cel vinovat.
Numai Mîntuitorul Hristos, rãmîne lîngã cei pierduþi acoperindu-i, ca sã sufere El
loviturile ºi osînda cuvenitã lor.
Ce nefericiþi vor fi cei ce nu-L au pe ISus ca Mîntuitor.
Veºnic vor suferi ei înºiºi pentru pãcatele lor, - de care ar fi putut fi scãpaþi, dacã ar fi
venit la Dumnezeu acum.
14 - Hristos rãmîne lîngã cei pierduþi, nu ca sã acopere pãcatele, ci ca sã-i acopere pe

pãcãtoºi.
Sã-i acopere nu pentru cã au pãcãtuit, ci pentru cã le pare rãu. ªi pentru cã vor sã scape
de osînda pãcatului lor.
Sã-i apere chiar cînd lor nici nu le-a venit încã pãrerea de rãu pentru pãcatul fãcut.
ªi rãmîne, pentru marea Lui iubire ºi milã faþã de omul nenorocit ºi cãzut.
15 - Vor pleca odatã osîndiþi din faþa lui Hristos, toþi cei care nu se gîndiserã la propriile
lor pãcate pînã atunci, din pricinã cã tot timpul s-au gîndit numai la pãcatele altora.
Au judecat pe alþii ºi au osîndit pe alþii, dar niciodatã pe ei înºiºi.
Vor pleca rînd pe rînd spre ocara ºi spre osînda veºnicã (Daniel 12, 2) .
Pînã cînd nu va ma rãmîne nici unul.
Ci ei înºiºi vor simþi cã Dumnezeu nu le-a fãcut nici o nedreptate osîndindu-i.
Cã singuri ei s-au osîndit, prin rãutatea ºi împotrivirea inimii lor.
16 - Cît de felurite sînt drumurile pe care oamenii ajung cu sufletul dezgolit în faþa lui
Isus.
Pe unul îl aduce la Hristos o boalã, o nenorocire, un necaz.
Pe altul o predicã, o carte sau o cîntare,
pe unul o rudã, un prieten, un binevoitor.
Pe altul un duºman, sau mai mulþi
- pentru fiecare om Dumnezeu a rînduit un prilej ºi o cale spre a-L întîlni cu El, spre a
ajunge în faþa Lui.
Pentru a-ºi mãrturisi pãcatul
ºi pentru a-I primi iertarea Sîngelui Sãu.
17 - Tot ce s-a petrecut în viaþa noastrã pînã cînd am ajuns în faþa lui Hristos, a fost
lucrarea Sa.
Chemarea Lui ºi grija Lui ne-au însoþit pe toate cãile pe unde am umblat,
pînã ce am fost aduºi sã-L întîlnim pe Isus.
O, cît de mare este harul Sãu faþã de noi!
18 - Îndatã ce L-am întîlnit pe Hristos Domnul, urmeazã lucrarea pe care trebuie s-o
facem noi.
Urmeazã lucrarea credinþei noastre în Dumnezeiasca împãrtãºire a Jertfei Lui pentru noi,
urmeazã lucrarea cãinþei ºi a despãrþirii noastre de pãcat.
ªi urmeazã apoi lucrarea dragostei ºi a ascultãrii noastre depline ºi pînã la sfîrºit de Duhul
Domnului.
Aceasta este mîntuirea.
19 - Cînd Se scoalã Dumnezeu, toþi vrãjmaºii Lui se risipesc.

Cînd Dumnezeu apãrã pe cineva, sufletul acela poate fi sigur de izbãvire.
Nimeni nu te poate apãra de El. Nici nu te poate osîndi cînd ai apãrarea Lui.
20 - Voi toþi cei care vedeþi în jurul vostru acum o mulþime de pîrîºi ºi o gloatã furioasã,
care umblã mereu sã vã prindã ca sã vã ducã la osîndã - ºi sã vã chinuiascã
- nu vã temeþi, - cînd staþi ºi voi lîngã Hristos!
Nu tremuraþi de frica nimãnui, - cît rãmîne El cu voi.
El nu vã lasã. Nu veþi cãdea în mîinile vrãjmaºilor voºtri.
Nu vã temeþi de ei (Ier. 1, 8) .
Dar ºi dacã aþi cãdea în mîinile vrãjmaºilor voºtri voi tot sã nu vã temeþi - cãci ei nu vã
vor putea ucide fiindcã Domnul Isus Hristos este cu voi ºi El a spus: nicidecum n-am sã te
las.
Slavã veºnicã Þie Marele nostru Isus Biruitorul.
Amin.
Noi Îl dorim pe Dumnezeu
Noi Îl dorim pe Dumnezeu

mai mult ca pîinea bunã
ºi doar atunci ne liniºtim
cînd sîntem împreunã
O, Doamne cînd Te-avem

cei mai bogaþi sîntem
dar fãrã Tine sîntem goi,
- rãmîi cu noi! ...
Noi însetãm dupã Hristos

mai mult ca de izvoare
iubirea Lui cea dulce-n noi
e-n veci rãscumpãrare.
Noi flãmînzim de Duhul Sfînt

mai mult ca de luminã
cînd El e-n noi, - viaþa-n toþi
de rod ceresc e plinã.
O, Dumnezeule Dorit
mai mult ca orice bine
de orice ne-am putea lipsi
dar nu putem de Tine...
48 - Curajul ºi frica
1 - Chiar ºi dacã i-aþi vedea pe vrãjmaºii voºtri, pregãtindu-se sã vã ucidã, voi tot sã nu
vã temeþi, cãci Dumnezeu le va opri mîna lor la timp. Îndrãzniþi ºi n-aveþi nici o fricã de ei.
Dar chiar ºi dacã Dumnezeu nu v-ar opri mîna care se pregãteºte sã vã ucidã, voi nici
atunci tot sã nu vã temeþi.
Cãci nu-i moarte aceea care vine cãtre voi, ci e Solul Slavei care vã aduce o cununã
Veºnicã ºi strãlucitoare, în clipa cînd biruiþi ºi moartea.
2 - Voi care n-aveþi nici milã, nici bunãtate, nici teamã, nici ruºine...
Care necinstiþi prin fapt ceea ce apãraþi prin vorbã,
- oricine aþi fi voi, nu vã veþi putea dezvinovãþi niciodatã (Rom. 2, 1) .
Pentru cã vã osîndiþi singuri prin faptele voastre.
Nu vã-ngroziþi oare de ceea ce vã aºteaptã?
Fiþi siguri cã vine în curînd ºi ziua cînd vã veþi duce cu toþii din faþa lui Hristos sigur în
osînda veºnicã pe care v-o alegeþi acum.
3 - Bucuria izbãvirii dintr-o luptã grea sau dintr-o mare primejdie - te face sã uiþi toate
luptele ºi toate necazurile îndurate pînã în clipa ultimã,
ºi dacã ai scãpat cu bine, þi se pare cã nici n-ai suferit nimic, - uiþi repede totul ºi pe
totdeauna.
4 - Cînd Mîntuitorul întreba la sfîrºit, pe ucenicii Sãi: cînd v-am trimis Eu fãrã toiag, fãrã
traistã ºi fãrã pungã, - aþi dus voi lipsã de ceva?
- De nimic Doamne - I-au zis ei (Luca 22, 35) .
Într-adevãr, bucuria fericitã în clipa izbînzii i-a fãcut sã uite totul ºi sã spunã: De nimic
Doamne.
O bucurie mare, rãscumpãrã o sutã de întristãri.
5 - Iubindu-i totdeauna pe toþi oamenii, fãrã sã osîndeascã vreodatã pe cineva, Domnul

nostru Isus Hristos rãmîne Unicul Mijlocitor la Dumnezeu pentru toþi pãcãtoºii,
fiindcã El nu-i judecã pe nici unii - dar îi iubeºte pe toþi.
Îndatã ce ar osîndi pe cineva, n-ar mai putea fi Mijlocitor pentru toþi.
6 - Poþi sã vii cu încredere deplinã în El, tu acela pe care te osîndesc toþi. Numai sã fii
sincer ºi smerit venind la Domnul.
Poþi sã vii cu încredere chiar ºi tu acela care chiar tu însuþi te osîndeºti. Numai sã vii
smerit ºi sincer.
Cãci Hristos Mîntuitorul te va scãpa sigur de sub orice osîndã.
Vã va scãpa pe toþi numai sã veniþi acum la El.
7 - Feriþi-vã sã osîndiþi pe acela pe care Dumnezeu nu-l mai osîndeºte, fiindcã vine la El
sincer ºi smerit, fãrã prefãcãtorie ºi fãrã vicleºug,
ci numai cu sufletul temãtor de Dumnezeu ºi dornic de mîntuire. Cu lacrimi amare pentru
trecutul sãu vinovat ºi cu dorinþã fierbinte sã nu mai pãcãtuiascã.
Cãci pe un astfel de suflet care se osîndeºte singur, mai amar decît l-ar osîndi orice
judecãtor, Domnul Isus nu-l va mai osîndi niciodatã, dar îl va ierta pe totdeauna.
8 - Aceasta este condiþiunea pãstrãrii mîntuirii fãgãduite: sã nu mai pãcãtuieºti.

Haina sufletului curãþitã cu preþul nespus de mare al Sîngelui lui Isus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, trebuie neapãrat sã fie pãstratã în curãþie.
Cine ºtie ce Preþ mare a fost plãtit pentru aceastã curãþie, acela nici nu va mai putea
pãcãtui cu voia ºi cu plãcere sa - niciodatã.
9 - O, suflete izbãvit prin îndurarea ºi dragostea lui Dumnezeu, din gura aprinsã a
balaurului, cutremurã-te ºi nu mai pãcãtui.
Fugi de orice pãcat, dar mai ales fugi de pãcatul care te-a stãpînit mai mult înainte de a
veni la Domnul: cãci acesta este cel ºi mai primejdios pentru tine.
10 - Fereºte-te sã nu mai apuci iarãºi pe povîrniºul primejdios al pãcatului sau al pãcatelor

avute înainte.
Cãci ce altã jertfã de mîntuire ar mai putea exista vreodatã pentru un suflet care din nou
pãcãtuieºte cu voia, dupã ce odatã a primit cunoºtinþa adevãrului
º i d u p ã c e a f o s t s p ã l a t c u S i n gu r u l S î n ge c a r e S - a v ã r s at num ai o d at ã ?
(Evrei 10, 26)
nu mai este ºi nu va mai fi - în veci alta.
11 - Înainte ca Duhul Sfînt sã-ªi înceapã lucrarea Sa Vie ºi mîntuitoare într-o inimã
o m en eas cã, om ul s ãvî rº eº t e toat e hul ele º i t oat e pãcatele împot ri va Dom n u l u i - î n
necunoºtinþã de adevãr.
Dar dupã ce Duhul Sfînt a trezit în om cunoºtinþa pãcatului,
iar omul a venit prin credinþa în Isus Hristos la Tatãl ºi a primit iertarea pãcatelor
sale, - sufletul se aflã mai departe sub stãpînirea Duhului Sfînt
(Efes. 1, 13-14; 4, 30; Rom. 8, 9-15; 2 Cor. 1, 22; 3, 6,
etc.) .
O, nu-L mai întristaþi niciodatã pe acest Dulce ºi Sfînt Mîngîietor al nostru.
12 - 1-Dragostea Tatãlui a hotãrît ºi a pregãtit mîntuirea.

2-Dragostea Fiului a înfãptuit-o
3-Iar dragostea Duhului ne-o dãruieºte ºi ne-o pãstreazã.
Ultima lucrare este a Duhului Sfînt.
Dupã aceasta nu mai este o alta;
cu aceasta omul trece în viaþa veºnicã.
13 - Dacã Duhul Sfînt l-a pãrãsit din cauza pãcatului contra Sa, în care omul cade din
nou, - atunci nu mai existã nici o altã putere sã-l mai întoarcã spre iertare pe om.
Ci numai puterile rele care îl stãpînesc mai cumplit ºi-l duc la osîndã mai grabnic.
De aceea cei care ajung astfel pãrãsiþi de Duhul Sfînt, sînt în stare sã sãvîrºeascã orice
fel de pãcate de moarte ºi orice hule. Fãrã sã se mai îngrozeascã de nimic.
14 - Duce la moarte orice pãcat, dacã nu-i mãrturisit ºi recunoscut ºi pãrãsit îndatã ce
omul îºi dã seama de el.
Orice pãcat poate sã ducã la moarte dacã este tãinuit ºi continuat, cãci ajunge sã-L alunge
din inima omului pe Duhul Sfînt.
15 - Cînd însã cineva - dacã a cãzut într-un pãcat - simte mustrãri de conºtiinþã ºi chinuri
sufleteºti, - chiar aceasta este dovada cã Duhul Sfînt încã Se luptã cu el sã-l ducã iarãºi la
Mijlocitorul ºi Mîntuitorul Isus Hristos,
- ca plîngîndu-ºi pãcatul ºi mãrturisindu-l, sã-I cearã Domnului din inimã iertare pentru
el.
Dacã sufletul ascultã aceste mustrãri ºi chemãri ale Duhului Sfînt - Domnul Isus va avea
iarãºi milã de el, - cãci Dumnezeul nostru nu oboseºte iertînd (Isaia 55, 7) .
- ªi îl va spãla din nou. Numai sã vinã aºa cum cere iertarea Lui.
16 - Orice suflet care ºtie cît de mult Îl întristeazã pe Duhul Sfînt pãcatele ºi neascultarea
celor care ar trebui sã nu mai poatã pãcãtui (1 Ioan 3, 9) ,
se fereºte cu toatã grija de orice pãcat. Îi este groazã de orice rãu (Rom. 12, 9) .
O, ce fericitã este groaza de orice rãu ºi ferirea de orice pãcat.
17 - Cine nu ascultã pe fraþi cum sã nu cadã?

ªi cine nu primeºte mustrarea ºi îndemnul, cum sã se ridice?
Ferice de orice suflet care rãmîne cu smerenie în dragostea frãþeascã ºi cu sinceritate în
ascultarea învãþãturii dintîi.
18 - Trãind în smerenie ºi sinceritate, sufletul credincios umblã, ca un fiu al luminii, în

mijlocul fraþilor sãi.
El bucurã pe Domnul sãu cu roadele Duhului Sfînt, din ce în ce tot mai coapte, mai
gustoase, mai dulci ºi mai multe, în viaþa sa.
Astfel el nu numai cã se fereºte sã nu mai pãcãtuiascã, ci croind cãrãri drepte cu
picioarele lui, va fi o pildã pentru alþii (Tit 2, 7) .
Va fi un slujitor curat al lui Dumnezeu
ºi un fiu al luminii ºi vieþii (Efes. 5, 8) .
Aºa trebuie sã fie urmat Isus.
19 - Pe lîngã celelalte daruri ale luminii, în El se gãseºte ºi adevãrul.

Nu poþi cunoaºte adevãrul nici despre lucruri nici despre oameni, nici despre tine, nici
despre nimic decît de la lumina lui Hristos.
20 - Nu poþi vedea soarele decît venind la soare.

ªi tot aºa nu-L poþi cunoaºte nici pe Hristos, decît venind la El.
Nu poþi cunoaºte culorile
nici forma adevãratã a lucrurilor ºi a fiinþelor
decît venind la luminã.
Dar nu la orice luminã, ci numai la lumina Soarelui, la lumina lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, Îþi mulþumim din tot sufletul nostru pentru cã ne-ai adus la aceastã
luminã fericitã.
Amin.
49 - Lumina ºi vederea
1 - Nu poþi cunoaºte adevãrul curat cu privire la nici un lucru, dacã nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
ªi vezi totul.
ªi vezi limpede.
Vezi nu numai forma dinafarã, ci ºi inima lucrurilor, adicã sensul adînc al vieþii. Duhul
ºi intenþia din oameni ºi din lucrãri.
2 - Nici o altã luminã nu este sigurã, numai lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte se
schimbã. Sau se sfîrºesc. Sau se întrerup. Sau se stricã.
Nici o altã luminã nu este plãcutã, ca lumina Lui, toate celelalte supãrã vederea. Sau
mirosul. Sau nervii.
Toate celelalte lumini sînt mãrginite la o vreme, mai scurtã sau mai lungã. La un loc mai
mic sau mai mare. ªi toate se sting curînd.
Sau lumineazã numai pe unii. Sau lumineazã numai o parte...
Numai Mîntuitorul Hristos rãmîne veºnic. ªi pentru toþi.
3 - Toate celelalte lumini sînt vãtãmãtoare sãnãtãþii.

Toate celelalte lumini sînt lipsite de viaþã ºi de putere. Nimic nu poate nici creºte, nici
rodi prin cãldura ºi puterea lor, înºelãtoare sau moartã.
Toate celelalte lumini sînt schimbãtoare. Nu pot rãmîne mereu cu aceeaºi strãlucire sau
putere sau mãrime.
Toate celelalte lumini nu pot trãi prin ele însele, ci prin mijloace dinafarã.
Toate celelalte lumini îºi au o vreme. ªi apoi îmbãtrînesc ºi trec, fãrã întoarcere.
ªi lumina de seu. ªi cea de petrol. ªi cea de electricitate, pe mãsurã ce se înlocuiesc una
pe alta în viaþa omeneascã.
Numai lumina Soarelui, nu
numai lumina lui Hristos, nu.
4 - Pe lîngã celelalte daruri ale luminii, în ea se gãseºte ºi adevãrul.

Nu poþi cunoaºte nici adevãrul despre lucruri, nici despre oameni, nici despre tine, nici
despre viaþa ºi lumea asta, decît la lumina lui Hristos.
Atunci cum sã cunoºti despre viaþa ºi lumea cealaltã - fãrã El?
5 - Nu poþi vedea lumina decît venind la luminã.

ªi tot aºa nu-l poþi cunoaºte nici adevãrul, decît venind la Adevãr. ªi Adevãrul este
Mîntuitorul Hristos.
Nu poþi cunoaºte calea vieþii sau calea morþii
nici fondul adevãrat al lucrurilor ºi al fiinþelor,
decît venind la lumina aceasta Unicã, în care este cunoaºterea realitãþilor duhovniceºti.
Numai la lumina Soarelui Hristos se descopãr tainele tuturor lucrurilor.
6 - Nu poþi cunoaºte adevãrul curat cu privire la nici un lucru, dacã nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
ªi vezi totul.
ªi vezi limpede.
Vezi, nu numai forma dinafarã, ci mai ales inima tainelor ascunse în lucruri ºi în oameni.
Duhul ºi intenþia sînt pãrþile pe care le cunoaºte numai Dumnezeu.
7 - Nici o altã luminã nu este sigurã, numai lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte te pot
pãrãsi ºi te pot înºela în orice loc, - ºi chiar atunci cînd aveai cea mai mare nevoie de ele.
Nici o altã luminã nu este fericitã ºi odihnitoare ca ea.
Toate celelalte îþi pot întrista inima sau îþi pot îngheþa judecata. Dar lumina Domnului
Isus îþi va fi totdeauna dulce, sigurã ºi statornicã.
Ferice de cine o are ºi o ascultã.
8 - Lumina soarelui, lumina lui Hristos este unicã ºi are mereu aceeaºi viaþã ºi putere
neschimbatã.
Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfîrºeºte...
Umblã peste faþa lumii întregi pentru a-i lumina ºi încãlzi ºi bucura pe toþi.
Ea poartã sãnãtatea ºi veselia ºi viaþa în ea însãºi.
9 - Binecuvînteazã lumina ºi primeºte-o cãci prin ea vei deveni luminat.

Primeºte lumina ºi slujeºte-o, cãci prin ea vei deveni luminos.
Slãveºte lumina ºi-o înalþã, cãci prin ea vei strãluci rãmînînd un luminãtor pe veºnicie.
10 - Lumina Soarelui, lumina care vine de la Dumnezeu, îºi are în ea însãºi izvorul ei.
Ea arde mereu ºi nu mai scade.
Ea de mii de ani se consumã mereu - ºi nu mai sfîrºeºte.
Ea nici nu aratã cã i s-ar micºora puterea.
Este mereu tînãrã ºi veselã.
Fiecare rãsãrit, este frumos, ca ºi fiecare apus. Dacã l-ai vãzut ºi ieri nu te plictiseºte
astãzi, ci îl doreºti ºi mîine fiindcã fiecare este unic.
11 - În Hristos este lumina.

Toatã lumina. ªi Unica luminã adevãratã, vie, nesfîrºitã, curatã ºi pentru toþi.
Alta înafarã de El, nu mai este!
De aceea cine nu vrea sã vinã la Hristos, va pieri în întunericul ºi în viaþa veºnicã.
Fiindcã dincolo de Hristos, totul este ºi totul rãmîne veºnic în întuneric ºi în moarte.
12 - Tot ce este înafarã de luminã, este întuneric.

Tot ce este înafarã de Bine, este rãu.
Tot ce este înafarã de Adevãr, este minciunã.
Cãci tot ce este înafarã de Hristos, este satana.
13 - Raiul este Prezenþa lui Dumnezeu, adicã prezenþa luminii, Bucuriei, Dragostei, Pãcii,
Înþelepciunii, Armoniei, Vieþii ºi Fericirii veºnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu. Adicã absenþa luminii (întunericul).
Lipsa Bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Pãcii (vrãjmãºia).
Lipsa Înþelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieþii (veºtejirea).
Lipsa Fericirii (nefericirea veºnicã).
14 - Cine urmeazã pe Hristos, va trãi totdeauna în ceea ce este din Luminã, din Bucurie,
din Pace...
Va avea roadele Duhului Sfînt
ºi va umbla în acestea... Aceasta înseamnã a-L urma pe Hristos.
ªi toatã fericirea stã tocmai în asta.
15 - Credinciosul care a venit la Hristos trebuie sã fie ºi el un satelit al lui Isus care sã-L
urmeze neobosit ºi neabãtut pe Domnul - în locul unde a fost aºezat de la început în Hristos.
Cine este un “satelit” care este pe unde singur el vrea, ºi cum lui singur îi place, acela
neascultînd de rînduiala familiei în care s-a nãscut - rãmîne în întuneric,
ºi curînd se va prãbuºi
nimicindu-se.
Orice mãrime ar fi avut el.
16 - Ascultarea este prima condiþie a rãmînerii în luminã,

iar a doua condiþie este miºcarea.
Adicã lucrarea, alergarea, osteneala în luminã ºi prin ea.
Prin acestea trãieºti, luminezi ºi rodeºti.
17 - Cine vrea sã rãmînã în Hristos, acela trebuie sã-L urmeze pe Hristos, pe unde merge
Hristos, nu pe unde ar vrea el, omul, sã meargã.
Trebuie sã umble dupã Isus, cãci El nu stã pe loc. Cum nu stã pe loc soarele.
Cum nu stã pe loc nimic, din toatã lumea vãzutã, nici din cea nevãzutã, aºa nu stã pe loc
nici Domnul Isus, ºi El lucreazã ºi este Viu.
ªi la fel trebuie sã fie viu ºi lucrãtor ºi sufletul care este cu adevãrat al Lui.
18 - Rãmînerea în Hristos este în acelaºi timp ºi cinstea dar ºi viaþa noastrã.

Este ºi mîntuirea noastrã, dar ºi rãsplata ei.
Este ºi osteneala noastrã, dar ºi slava ei.
Este ºi condiþiunea prin care putem sã primim lumina,
dar ºi s-o putem dãrui altora.
19 - Dacã totuºi mai umbli în pãcate dupã ce ai aflat pe Isus, deºi tu ai în mînã Cuvîntul
lui Dumnezeu, - atunci te asemeni unui orb care are în mînã un felinar dar nu-i foloseºte la
nimic.
În cea dintîi groapã te vei nenoroci pe totdeauna.
Împreunã ºi cu cei care te mai urmeazã, crezînd cã-i luminezi.
Sau împreunã cu cei care te amãgesc, crezînd cã te lumineazã.
20 - Doar aceasta este dovada cã noi trãim în lumina lui Hristos: dacã umblãm pe urmele
Lui,
ºi dacã luminãm în viaþa ºi prin trãirea noastrã.
Cãci dacã eºti în soare, chiar dacã ai fi numai un ciob de sticlã, tu pînã departe te vei
vedea strãlucind.
Lumina lui te va face luminos.
O, Doamne Isuse, fã-ne pe toþi aºa.
Amin.
Om cu om pe lumea asta
Om cu om pe lumea asta
foarte rar pot fi la fel
fiecare este unic
ºi nu-i altul cum e el,
- numai Domnul-i poate face
pe cei care sînt ai Sãi
sã trãiascã-aceeaºi pace
ºi sã aibã-aceleaºi cãi.
Zi cu zi nu sînt asemeni
fiecare zi-i altfel,
- nimeni nu ºtie ce-aduce
ziua de-astãzi pentru el,
- numai Domnul Singur ºtie
cîte zile mai trãim
fericiþi sîntem cînd toate
pentru El le folosim...
Dar cu Dar, - adus de Duhul

nu-i la fel lãsat la toþi,
fiecare-l are altfel
pentru fraþi ºi pentru soþi,
numai Domnu-i poate face
pe acei ce le primesc
sã lucreze împreunã
pentru-acelaºi scop ceresc!...
50 - Mãrturia ºi crezarea
1 - Încã o datã: orbia urii este ºi prostie.

Vrãjmaºii ºi proºtii spun uneori adevãruri pe care cei dintîi nu le pot primi, iar ceilalþi nu
le pot înþelege.
Fariseii I-au zis lui Isus: Tu mãrturiseºti despre Tine Însuþi!
Ce mare adevãr au spus ei în aceste cuvinte
dar ei neprimindu-l s-au nenorocit pe totdeauna. În zadar l-au spus.
2 - Soarele mãrturiseºte singur despre el însuºi. Nimeni n-ar mai putea mãrturisi astfel
despre soare, cum el însuºi mãrturiseºte despre sine.
Cãci mãrturisirea aceasta a lui este strãlucitoare ca ºi puterea ºi viaþa pe care le aratã el.
Nici o mãrturisire nu-i mai puternicã decît aceasta.
Toate celelalte mãrturisiri despre soare se întemeiazã cu ea.
Aºa este ºi mãrturisirea Mîntuitorului Hristos despre Sine Însuºi.
3 - Mãrturia despre Hristos este ºi era El Însuºi.

El Însuºi mãrturiseºte despre El.
Lucrãrile Lui, Viaþa Lui, Lumina ºi Puterea Lui simþite ºi vãzute de mii de ani de miliarde
de oameni,
- sînt despre Hristos o mãrturie mai strãlucitoare ca a soarelui, care pentru noi este o slabã
închipuire a lui Hristos.
4 - Orice mãrturii am ascultat, am citit sau am vãzut despre Isus nu au putut sã ne facã
sã-L cunoaºtem ºi sã-L vedem aºa cum este El pînã ce L-am cunoscut pe El Însuºi.
Pînã nu veþi veni voi înºivã la Hristos, nimeni nu vã va putea încredinþa atît de
convingãtor cît se cere, despre existenþa ºi despre viaþa Lui. Numai El Însuºi.
5 - Dacã ar sta cineva în faþa soarelui ºi totuºi ar spune:

- nu este adevãrat, tu soare nu eºti soare, nu eºti soarele ci te prefaci numai.
Nu ar fi acela oare ºi nebun ºi orb?
Ba da, aºa ar fi!
De aceea bine le-a zis Mîntuitorul cînd le-a spus: nebuni ºi orbi
(Matei 23, 17-19) .
Cãci ura faþã de Hristos, îl face pe om nu numai nenorocit, ci ºi ridicol.
Nu numai nebun, ci ºi orb.
Vrednic nu numai de dispreþ ci ºi de milã.
6 - Pînã nu face cineva parte din Hristos, din lumina ºi din viaþa Lui, pînã atunci nu
cunoaºte nici Adevãrul.
Iar dacã nu cunoaºte Adevãrul, nu ºtie nimic.
Nu ºtie nici de unde vine, nici unde se aflã, nici unde merge.
Nu ºtie nici ce este, nici ce va ajunge, nici ce ar trebui sã fie.
Nu ºtie nici ce este sub el, nici ce este în el, nici ce este deasupra ºi dedesubtul lui.
7 - Nici un astronom din lume nu ºtie sigur de unde vine soarele cu toþi sateliþii lui. ªi
nici unde merge el.
Soarele însã el însuºi, ºtie.
ªi planetele care merg dupã el, ºtiu.
Fiindcã ele cunosc calea ºi au luminã asupra cãii lor, iar în luminã existã ºi direcþie ºi
înþelepciune, ºi orientare precisã.
Mîntuitorul Isus a spus la fel despre Sine ºi despre ai Sãi.
8 - Cunoºtinþa lui Hristos este ºi Cunoaºterea. ªtiinþa Lui este ºi Înþelepciunea.

Cine este al lui Hristos ºi rãmîne în Hristos, ºtie ºi de unde vine ºi unde merge, ºi
cunoaºte toate lucrurile (1 Cor. 8, 11-15).
Ascultarea de Hristos îl pãstreazã în Hristos, în lumina Lui, în controlul Lui, în paza Lui,
iar rãmînerea în Hristos îi face parte din toate darurile ºi din tot harul Lui, în toatã
mãsura, în care sufletul are nevoie - ºi poate sã le primeascã pe toate acestea.
Dupã cum darurile soarelui sînt în el ºi le revarsã fiecãrui satelit al sãu, dupã cît acesta,
este în stare sã le primeascã.
9 - Pentru un suflet care stã în Hristos ºi e luminat de El, nu mai este nimic dezorientat
ºi nimic necunoscut, cãci Hristos S-a fãcut pentru el înþelepciune ºi descoperire... totul
(Colos. 2, 3; Apoc. 1, 1) .
Pentru un astfel de suflet nu-i încurcatã nici calea mîntuirii (1 Cor. 1, 18-24) .
Ci este limpede ºi luminoasã, chiar de la început.
El n-o ia întîi pe una iar apoi pe alta. Nu este acum aºa apoi altfel. Nu merge azi aºa,
mîine altcum.
Dumnezeu fiind Acelaºi ieri, Azi ºi în Veci, - tot aºa este ºi adevãratul Lui slujitor.
Cei nestatornici în învãþãturã, nu sînt ai Lui.
10 - Pentru un suflet luminat, nu pot exista mai multe botezuri, cînd e aºa de limpede spus
cã numai unul.
Nici mai multe adevãruri decît unul,
nici mai multe credinþe decît una.
Nici mai multe familii duhovniceºti
nici mai multe biserici, decît una pe totdeauna dupã cum nu existã decît un Singur Domn
(Efes. 4, 4-6) .
Toate acestea îi sînt singure, sigure ºi neschimbate pe veci.
Nu sînt în veacul acesta unele, iar în veacul viitor altele.
Ci aceleaºi (1 Cor. 15, 23) .
11 - Cel luminat de Hristos ºtie sã deosebeascã duhurile totdeauna atît de uºor dupã cum
ºtie sã deosebeascã un pom dupã roadele sale.
ªtie sã cîntãreascã drept, fãrã grabã ºi fãrã greº atît un om cît ºi o acþiune.
Fiindcã în Hristos, el are mãsura exactã, criteriul negreºit, dreptarul adevãrat pentru
fiecare valoare.
ªtie ce îi este îngãduit ºi ce nu îi este permis din toate,
fãrã sã fie nevoie sã-i tot arate cineva.
12 - Cel care nu este în Hristos, acela nu cunoaºte nimic. De aceea el umblã prin întuneric
ºi nu ºtie încotro merge,
crede ºi nu ºtie ce crede,
ascultã ºi nu ºtie de cine ascultã,
face ºi nu ºtie ce face...
Este osîndit ºi nu ºtie cã este osîndit.
Merge singur la pierzare ºi nu ºtie cã merge sigur la pierzare.
13 - Cei care au o minte sãnãtoasã ºtiu cã înfãþiºarea poate înºela totdeauna, sau aproape
totdeauna.
Înfãþiºarea poate sã deformeze adevãrul...
þi se pare cã este lup, dar e o tufã...
þi se pare cã este învãþãturã bunã, dar este o înºelãtorie,
þi se pare un frate bun, dar este un viclean ºi un prefãcut.
Þi se pare cã este un mãr bun, dar este viermãnos.
Þi se pare un lucru curat, dar este o nelegiuire, de cele mai multe ori.
Asta este judecata dupã înfãþiºare.
14 - De aceea cînd judeci numai dupã înfãþiºare, te poþi mereu înºela, cãci coaja nu este
miezul.
ªi cine totuºi judecã, este în primejdie totdeauna sã pãcãtuiascã, fiindcã nu poate sã ºtie
tot lãuntrul nimãnui.
Nu poate sã vadã toatã inima oamenilor, a lucrurilor sau a vremurilor.
Nu poate sã cunoascã toate cauzele adevãrate care l-au adus pe cel judecat acolo.
Pînã se ajunge la convingere trebuie sã adînceascã mult ºi multe.
15 - Nu judecaþi deci niciodatã dupã auzite.

Nici dupã vedere, doar de departe.
Nu judecaþi pînã ce veþi vedea bine de aproape ºi dinãuntru ca sã vã încredinþaþi deplin
cã aþi pãtruns adevãrul.
16 - Pînã la urmã credinciosul adevãrat ºi înþelept - ajunge la încredinþarea cã tot mai bine
este sã nu judece pe nimeni (Matei 7, 1) .
Cãci dupã ce se cerceteazã ºi se cunoaºte bine pe el însuºi - îºi dã ºi mai mult seama, cã
mai drept este sã nu judece pe altul. Ci singurul pe care are drept sã-l judece - este el însuºi.
17 - Omul cãzut chiar prin cãderea lui, este un nefericit vrednic numai de milã iar nu de
judecatã.
ªi cu cît omul cãzut este mai vrednic de milã, cu atît duhul ºi pãcatul care îl nenoroceºte
este mai vrednic de osîndã.
Atunci chiar cel vinovat se va osîndi el însuºi cel mai întîi. ªi cel mai greu se va judeca
el însuºi.
ªi pe cine se judecã aºa pe sine însuºi nimeni n-are nici voie,
ºi nici nevoie - sã-l mai judece.
18 - În soare existã luminã ºi cãldurã.

Acestea dau viaþã ºi putere fiinþelor sãnãtoase, dar tot acestea ºi pierd pe fiinþele ºi
plantele bolnave.
Soarele dã creºterea ºi rodul pomilor sãnãtoºi, dar tot el ºi uscã pe cei cu inima roasã de
viermi.
Lumina ºi cãldura care sînt în soare, dau înverzirea ºi frumuseþea verdeþurilor sãnãtoase,
dar tot ele fac ºi sã piarã cele dezrãdãcinate.
19 - Judecata lui Hristos este dogoarea care arde ºi usucã pe cei care au lãsat în inima lor
sã roadã viermele pãcatului.
20 - Despre fiecare om mãrturisesc doi: el ºi Dumnezeu.

Omul prin faptele sale,
iar Dumnezeu prin Cuvîntul Sãu.
ªi fiecare este cu adevãrat ceea ce mãrturisesc faptele sale.
ªi ceea ce adevereºte Cuvîntul lui Dumnezeu despre el.
Doamne, mãrturiseºte bine despre noi.
Amin.
51 - Cãutarea ºi aflarea
1 - Nici unul din noi nu avem cunoºtinþa lui Dumnezeu, înnãscutã în noi.
Fiecare trebuie sã o dorim, sã o cãutãm ºi sã luptãm ca sã o dobîndim, cãci chiar în
aceastã dorinþã ºi cãutare a ei, este meritul nostru.
Unii o doresc, o cautã ºi o ajung,
- fiecare într-o mãsurã, -
ºi fiecare dupã rîvnã ºi dupã puterea lui ºi dupã partea pe care i-a rînduit-o Dumnezeu.
Aceºtia vor primi rãsplata cãutãrii.
Iar alþii nici n-o doresc, nici n-o cautã. Prin urmare nici n-o aflã niciodatã.
Aceºtia vor primi osînda leneviei.
2 - Din puþinul sigur pe care puterea ni l-ar putea spune toatã ºtiinþa lumii, am putea
vedea cã noi oamenii nu cunoaºtem nimic, sau aproape nimic. Nici din lucrurile care se vãd...
Dar din cele ce nu se vãd?
Atunci unde este temeiul lãudãroºiei oamenilor? Nu este ea oare numai ceva vrednic de
plîns?
3 - Iatã pe cartea asta pe care o citim acum, o insectã micã numai cît punctul acesta. ªi
totuºi ea are inimã, plãmîni, ochi, stomac ºi creier.
Fiindcã iatã trãieºte, respirã ºi umblã.
Are ºi un fel de voinþã, fiindcã merge cînd vrea ºi stã cînd vrea.
Are ºi simþuri cãci fuge de foc. ªi nu intrã în apã.
Cît de puþin putem noi cunoaºte despre toate acestea, cum sînt ºi cum lucreazã ele?
Nu ºtim nimic, într-adevãr nimic.
Atunci de ce ne mai deschidem gura?
4 - Dacã nu putem cunoaºte ceea ce putem vedea, cum sã putem cunoaºte ceea ce nu
putem vedea?
ªi dacã nu putem cunoaºte ºi cuprinde lucrurile fãcute, cum vom putea cunoaºte ºi
cuprinde pe Fãcãtorul tuturor acestora?
5 - Dacã venim în lumina lui Hristos, putem sã cunoaºtem din El, cam cît ajunge sã
cunoascã un fir de iarbã, sau un trandafir, sau un stejar, din soarele care este de-ajuns pentru
fiecare dintre ei.
ªi nu numai pentru ele ci ºi pentru toatã lumea în care trãiesc toate acestea ºi care le
înconjoarã,
dar din care îºi ia fiecare cît poate.
ªi îi este de-ajuns, cãci mai mult nu poate lua.
6 - Mijlocul adînc al cunoaºterii, este împreunarea, întrepãtrunderea unicã desãvîrºitã,

dintre cunoscãtor ºi cunoscut.
Aºa este ºi aºa trebuie sã fie cunoaºterea noastrã cu Hristos.
ªi a Lui cu noi.
7 - Cunoaºterea lui Dumnezeu se dobîndeºte atunci cînd sufletul se împreunã în chip

desãvîrºit cu Dumnezeu,
adicã cu tot ce este El ºi din El.
Cu neputinþã de despãrþit. Cînd devenim unul ºi una cu lumina, cu adevãrul, cu iubirea,
cu El.
- Cu bucuria, cu pacea, cu sfinþirea Sa,
- ca un picur de apã cu ºuvoiul, cu fluviul, cu marea.
Ca o mlãdiþã cu trunchiul pe care s-a altoit
ºi ca lumina cu cãldura, într-o flacãrã de foc.
8 - Atunci noi ne simþim întreaga fiinþã trãind ºi miºcîndu-se în El.

Din Hristos ne tragem atunci toatã puterea, viaþa ºi rodirea, aºa cum vîscul îºi trage seva
vieþii sale din stejarul pe care trãieºte...
Ce dulce trãire ºi îmbrãþiºare este aceasta...
Ce plin de Hristos se simte un astfel de suflet, unit aºa cu El.
9 - Pe Tatãl Îl putem cunoaºte prin Fiul Sãu.

Din Hristos ne tragem noi toatã puterea, viaþa ºi rodirea, aºa cum acel vîsc îºi trage seva
vieþii sale din acest stejar.
Cu Dumnezeul Unic putem ajunge sã fim uniþi numai prin Hristos.
Dupã cum becul poate fi unit cu uzina numai prin transformator. Nu mai existã o altã
posibilitate de apropiere, cãci becul pus direct la izvorul energiei, ar fi ars în mai puþin de o
clipã.
10 - De aceea Hristos S-a fãcut Om.

ªi de aceea în Hristos s-au întîlnit cele Douã Firi: ºi de Dumnezeu ºi de om.
ªi de aceea este cu neputinþã ca noi sã-L cunoaºtem pe Tatãl Ceresc ºi sã ne unim cu Tatãl
Ceresc în alt fel, decît prin Hristos.
Cine are legãturã cu Transformatorul, are ºi cu Uzina.
Cine nu cautã aceastã unicã legãturã, nu mai are alta.
ªi rãmîne lipsit de orice cunoaºtere pe vecie.
11 - Neuitat îþi rãmîne locul unde ai auzit niºte cuvinte neuitate.

Scump îþi este întotdeauna locul unde ai cunoscut fiinþe scumpe.
Cu plãcere ºi cu dragostea mergi totdeauna prin locurile unde ai amintiri plãcute ºi
frumoase.
ªi cu cît trece vremea iar acestea devin tot mai îndepãrtate, cu atît valoarea lor creºte
pentru tine tot mai mult.
12 - Cînd totul a trecut ºi cînd cei iubiþi nu mai sînt printre noi, o, cît de puternic ne
vorbesc încã locurile care au fost martore celor ce s-au petrecut în ele cîndva.
ªi cît de puternic ni-i aduc pe cei iubiþi lîngã noi, sau ne duc pe noi lîngã ei,
acele locuri ºi lucruri între care ne-am petrecut clipele neuitate.
13 - Cum ne vorbesc de sfîºietor leagãnul sau cãmãºuþa sau jucãria rãmasã de la copilaºul
mult iubit, pe care Domnul ni l-a luat la El în cer.
Cum ne grãiesc de adînc lucrurile rãmase în urma fiinþelor iubite de care sîntem pe
totdeauna despãrþiþi - cînd aceste fiinþe nu mai sînt.
Cît de puternic auzim, ºi dupã ani îndelungaþi, unele cuvinte ale celor care azi nu mai sînt
printre noi, dar pe care sufletul nostru nu-i va mai putea uita niciodatã...
Pentru cã dragostea ni i-a fãcut nemuritori în fiinþa noastrã.
14 - Cît vom trãi pe faþa pãmîntului, locurile ºi lucrurile sfinte nouã, bucuriile ºi cuvintele
sfinte, vor fi martore pentru noi sau împotriva noastrã,
dacã am þinut seama de ceea ce ne-au amintit ele,
sau dacã n-am þinut.
Dacã am fost credincioºi legãmîntului fãcut atunci
sau dacã n-am fost.
Dacã am þinut cu sfinþenie ceea ce am simþit ºi cunoscut acolo, sau dacã le-am trãdat ºi
uitat.
15 - Adevãrul este Soarele Revelaþiei pentru Înþelepciune ºi pentru Simþire, adicã pentru
toatã fiinþa noastrã de sus ºi de mijloc.
El prin cunoaºtere ºi prin credinþã fericeºte ºi saturã întreagã fiinþa noastrã, odihnind-o
conºtient în Dumnezeu.
16 - O Adevãr, Luminã Dumnezeiascã, Tu poþi fi atît de cuprins ºi de necuprins. Atît de

aproape ºi atît de departe. Atît de cu putinþã ºi atît de cu neputinþã de privit.
Cu cît îmi strãluceºti mai aproape, cu atît îmi pare cã trebuie sã-þi spun:
- Nu Te mai pot privi!
17 - O, Adevãr, ce înalt îmi pari... Cu cît Te strîng mai fericit în ochii minþii mele ºi cu
inima iubirii mele, îmi pare cã trebuie tot mai tare sã strig:
- Nu Te pot ajunge!
18 - O, Adevãr, strãlucire Dumnezeiascã, ce uºor ºi ce greu poþi fi Tu cuprins.

Cît Te iubesc de mult ºi cum mã tem de Tine.
Cît de slobod, ºi cît de rob mã faci Tu...
19 - Dupã cum faþa Soarelui nemãrginit se poate rãsfrînge întreagã într-o picãturã de
ploaie sau de rouã, pe-un fir de frunzã sã-þi rãsfrîngi sau de iarbã,
tot aºa Tu Nemãrginit ºi veºnic Adevãr, ai putere sã-Þi rãsfrîngi nemãrginirea ºi
eternitatea ta
în orice inimã ºi minte omeneascã
numai dacã acestea sînt smerite ºi curate.
20 - O, Adevãr Fericit ºi Drag, ce minunate - ºi numai Þie cunoscute - sînt - tainicele cãi
ºi Dumnezeieºtile mijloace, prin care Te faci înþeles ºi Te laºi cuprins de mintea curatã ºi de
inima smeritã.
Fii binecuvîntat de toþi cei care Te cred fãrã întrebãri ºi Te iubesc fãrã condiþii.
Amin.
Omul cel nãscut de Sus
Omul cel nãscut de Sus

are ochi cum alþii nu-s
ºi-are-un fel ce-n lume nu-i
cãci din cer e felul lui
naºterea din Duhul Sfînt
nu-i ceva de pe pãmînt
e ceva din Dumnezeu
de aceea-i scump ºi greu...
Dã-ne Scump Isus

naºterea de Sus
cãci numai prin ea
cerul vom vedea...
Scumpã-i, cãci e dar Ceresc

ºi nu-s mulþi cei ce-o primesc
ci numai acei ce pot
pãrãsi pãcatul tot
ºi numai acei ce vin
cu cãinþã ºi suspin
la Hristos cu legãmînt
ºi ºi-l þin pîn-la mormînt...
Grea e cãci se cere preþ

jertfa înfrînatei vieþi
ºi-osteneli ºi suferinþi
cum au dus pãrinþii sfinþi
post ºi plîns ºi rugãciuni
cum au dus cei sfinþi ºi buni
- dar nimic nu-i scump ºi greu
cînd iubeºti pe Dumnezeu...
52 - Locurile ºi clipele
1 - ªi tu ai pe lumea asta locuri care îþi amintesc despre cuvintele pe care þi le-a spus
Dumnezeu þie,
- sau le-ai spus tu Lui.
De fãgãduinþele pe care þi le-a fãcut Dumnezeu þie, sau I le-ai fãcut tu Lui,
- nu uita aceste locuri ºi nu uita aceste clipe
treci cît mai des pe acolo, ca sã-þi aduci aminte cît mai des de ceea ce nu trebuie sã uiþi
cîte zile vei trãi. Ceea ce trebuie sã-þi aminteºti neîncetat pînã la moarte ºi pînã în veºnicie.
2 - Dacã ai cãlcat peste legãmîntul fãcut cîndva, în locul neuitat ºi în clipele neuitate.
Dacã ai pãrãsit ºi uitat ceea ce nu trebuia sã mai poþi uita ºi pãrãsi niciodatã,
- atunci mergi la locurile ºi spre clipele acelea cu cele mai amare lacrimi de cãinþã ºi cu
inima zdrobitã de cele mai grele pãreri de rãu,
întorcîndu-te pe totdeauna acolo de unde nu trebuia sã poþi sã pleci, - ca la zidul plîngerii
tale...
3 - Dacã locurile sfinte te mustrã, nu fugi de ele. Ascultã-le mustrarea.

Dacã te vor osîndi, nu le urî. Primeºte-le osînda.
Dacã te recheamã, nu le nesocoti. Înþelege-le, ascultã-le ºi du-te. Cãci numai aºa îþi vei
putea redobîndi ceea ce ai pierdut plecînd.
4 - Cînd vei fi singur, vino la locurile tale sfinte ºi ele te vor însoþi mîngîindu-te.
Cînd vei fi lovit ºi pãrãsit, te vor ajuta sã te ridici iarãºi.
Cînd vei fi întristat, îþi vor însenina sufletul din nou.
ªi totdeauna îþi vor întãri credinþa, nãdejdea ºi dragostea ta dintîi. Singurele tale comori,
adevãrate ºi fericite.
Fiindcã în ele îþi este pãstratã cea mai frumoasã parte din tine.
ªi numai cînd te duci pe acolo þi-o regãseºti totdeauna aºa cum era atunci cînd ai fost
fericit.
5 - O, ce încãrcatã este inima noastrã de amintiri frumoase sau triste, din viaþa plinã de
lupte ºi de bucurii,
de biruinþe ºi de înfrîngeri,
de cîntãri ºi de lacrimi
de fraþi ºi de vrãjmaºi
de iubiri ºi de lepãdãri
- prin care am trecut...
O, ce încãrcatã ne este inima noastrã de amintiri...
6 - Binecuvîntãm pe Dumnezeu cu bucurie ºi recunoºtinþã pentru amintirile noastre

frumoase ºi fericite,
ne smerim înaintea Lui pentru cele dureroase ºi amare.
Îl rugãm sã ne pãstreze pe cele bune, sã le înmulþeascã pe cele frumoase spre veºnica
noastrã mîngîiere
ºi sã ni le ºteargã pe cele dureroase atît din inima noastrã cît ºi din Cartea Lui.
7 - Nimic trist sã nu ne mai umbreascã niciodatã, cãci destulã a fost tristeþea pe care am
purtat-o în urma durerilor de pe pãmînt.
Rãsplãteºte-i cu bucurie, Dumnezeule Bun, pe toþi cei prin care ai înfrumuseþat amintirile
noastre ºi ne-ai fericit viaþa noastrã.
8 - Dupã ce s-a fãcut noapte în zadar mai cãutaþi soarele.

Dupã ce a trecut primãvara, în zadar mai cãutaþi ghiocei.
Dupã ce s-au dus rîndunelele, zadarnic mai cãutaþi sub streaºinã
ºi dupã ce s-a închis la pîine, zadarnic mai mergi sã þi se dea.
Existã o vreme cînd trebuie sã cauþi dacã vrei sã gãseºti, sã baþi dacã vrei sã þi se
deschidã, ºi sã ceri dacã vrei sã þi se dea.
Dacã faci aceste lucruri în vremea asta, gãseºti, þi se deschide, þi se dã... Dacã laºi
nepãsãtor ca vremea lor sã treacã, - poþi sã tot plîngi apoi veºnic în zadar...
9 - Doamne, fã sã nu treacã zadarnic vremea mîntuirii pentru nimeni, cãci dacã nu vor
veni sã primeascã darul mîntuirii acum cînd li se îmbie, - toate lacrimile veºnice nu le vor
mai folosi la nimic.
Cînd Tu Isuse pleci definitiv de la cineva, la acela nu mai vine decît moartea ºi diavolul.
Nu pleca Doamne de la nimeni niciodatã, ca sã nu fie pierdut nimeni niciodatã.
10 - Cînd un om începe sã nu mai aibã un sfînt respect ºi o temãtoare evlavie faþã de

Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci el începe sã rãstãlmãceascã în chip îngrozitor acest Cuvînt în
tot ce spune El.
11 - Cînd un om începe sã nu mai aibã temerea de Dumnezeu ºi cînd mintea lui trufaºã
ºi neascultãtoare începe sã se îngîmfe cu încãpãþînare, - atunci toate cuvintele pe care el le
spune cu gura sa ori le scrie cu condeiul sãu, sînt numai hule ºi stricãri faþã de Cuvîntul ºi
de Duhul Sfînt, uneori mai îndrãzneþe chiar ºi decît ale lui satana.
Atunci sluga celui rãu, îl întrece ºi pe însuºi stãpînul lui.
12 - Fii plin de respect ºi de smerenie totdeauna în faþa Domnului ºi a Cuvîntului Sãu.

Cãci numai o singurã datã dacã nu veghezi, vei începe sã te obiºnuieºti a nu asculta.
Apoi vei începe sã te ºi îndoieºti de adevãrul Cuvîntului Sfînt,
dupã aceea vei începe sã tãgãduieºti pe Însuºi Cel ce L-a spus ºi sã batjocoreºti
rãstãlmãcind ºi cãutînd sã nimiceºti tot ce-i sfînt pînã vei ajunge la vorbe ºi la fapte satanice.
Atunci vei fi satanã ºi nu om. ªi vei avea plata satanei.
13 - Lipsa de respect faþã de Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu, este unul din pãcatele
cele mai mari, este un pãcat de moarte.
Oricine îl face, va ajunge la viermele care nu moare
ºi la focul care nu se stinge.
14 - Oamenii care nu au credinþa sînt de jos, adicã din întuneric, din pãcat, din neºtiinþã.
Ca sã ajungã omul la ºtiinþã cît timp, cîte eforturi, cîtã jertfã a trebuit.
Ce distanþã uriaºã este de la peºterã - pînã la navele cosmice
ºi de la opaiþ - pînã la lumina atomicã.
Dar ºi mai multã este de la rob al pãcatului pînã la fiu al lui Dumnezeu.
15 - Ridicarea înspre Hristos are în ea însãºi o rãsplãtire deplinã pentru jertfa pe care o
cere.
Dupã cum un savant descoperitor, sare ºi aleargã ca un nebun de bucuria descoperirii sale
pe care o trãieºte din ce în ce mai puternic pe mãsura apropierii de ea, -
tot aºa un nãzuitor spre Dumnezeu, are dupã fiecare izbîndã, - dupã fiecare nouã
experienþã cu Hristos, o nouã ºi negrãitã bucurie.
16 - Toatã taina puterii ºi vieþii de bucurie a unui credincios, stã în faptul cã el crede
neclintit în existenþa ºi puterea lui Dumnezeu.
ªtiu cã Rãscumpãrãtorul meu este Viu - zicea Iov. ªi aceastã ºtiinþã îi dãdea puterea sã
rabde totul (Iov 19, 25-26) .
17 - ªtim cã Hristos a Înviat ºi cã El este Viu în vecii vecilor - spuneau apostolii ºi

martirii lui Isus.
Aceastã încredinþare, aceastã ºtiinþã fericitã i-a putut face în stare sã biruiascã rãnile,
schingiuirile ºi martiriul,
sã sufere focul ºi fierul ºi apa,
sã-ºi învingã frica, dragostea ºi viaþa din trup, pentru ca sã primeascã viaþa veºnicã ºi
cununa cereascã.
18 - Dacã nu crezi în Hristos cã este, în zadar vei ºti cã a fost.

Dacã nu crezi cã Hristos este aici, în zadar vei ºti cã El este în cer,
ºi dacã nu crezi cã Hristos e Atotputernic, Atotºtiutor, Atotprezent, zadarnic vei crede cã
El este orice altceva.
19 - Dacã nu recunoºti cã Hristos este Mîntuitorul tãu, zadarnic vei recunoaºte cã El este
Mîntuitorul lumii.
Dacã nu poþi recunoaºte pe Hristos în tine, - tu eºti un lepãdat (2 Cor. 3, 5)
- chiar dacã ai recunoaºte cã El este în alþii.
20 - Cînd ºtii cã Hristos este; atunci nu mori în pãcatele tale

- ci le pãrãseºti, te predai Lui ºi crezi în rãscumpãrarea Lui.
Cînd ºtii cã Hristos este Viu ºi Prezent, te cutremuri ºi nu mai pãcãtuieºti.
Cînd ºtii cã Hristos este Mîntuitorul tãu, binecuvîntezi pe Dumnezeu cu viaþa ta ºi cu
moartea ta.
Acesta este marele har de care au parte cei aleºi.
O, Doamne dãruieºte-ni-l tuturor oamenilor pe care i-ai creat Tu.
Amin.
53 - Mãreþia ºi cuprinderea
1 - Cînd eºti foarte aproape de un munte, nu mai poþi vedea muntele de el însuºi.
Trebuie sã-þi ridici privirea în sus, în foarte sus...
nici mãreþia lui Hristos, Dumnezeul ºi Mîntuitorul nostru, nu o poþi vedea decît cînd stai
în smerenie jos, foarte jos.
... ªi te ridici doar prin rugãciune, prin cea mai înaltã rugãciune. Abia atunci poþi sã-L
vezi pe Cel mai Înalt, în Dumnezeu-Tatãl, Una cu El.
2 - Existã într-o bisericã din Danemarca o statuie a lui Isus Cel Rãstignit - vestitã ºi unicã
în lume pentru frumuseþea ei unicã, - care însã nu se poate vedea în toatã mãreþia ei decît
admiratã din genunchi.
Pentru cã meºterul credincios a lucrat-o în întregime stînd în genunchi.
Iatã felul din care noi trebuie sã privim, sã lucrãm, sã vestim ºi noi pe Hristos. Sufletului
care face astfel - nu-i rãmîne nimic nedescoperit, neînþeles ºi neîmplinit din Hristos.
3 - Fericit sufletul smerit. El Îl cunoaºte pe Hristos nu în felul înºelãtor al Legii, ci în

felul adevãrat al Domnului,
nu în felul ereziilor felurite - ci în felul credinþei unice ºi nu în felul întunecat al
superstiþiilor, ci în cel luminos al Evangheliei.
De la început, Hristos S-a prezentat lumii cine este El. El a spus oamenilor: Eu sînt
Pîinea, Eu sînt Apa, Eu sînt Calea, Eu sînt Adevãrul, Eu sînt Viaþa.
Cum se putea spune oare mai limpede - ºi cine putea spune oare mai autorizat.
Cine este El, decît El Însuºi?
De aceea este vinovat oricine poate sã creadã cu cuvintele altora despre El dar nu-L poate
crede pe Hristos Însuºi, ºi Cuvîntul Lui vorbind despre Sine.
5 - Oamenii L-au întrebat pe Isus: Tu cine eºti? - aºteptînd ca El sã le arate un act de

naºtere, un buletin de identitate, în care sã poatã vedea un nume omenesc, un chip omenesc.
Aºa au vrut ei sã-L cunoascã pe Hristos. Aºa vor sã-L cunoascã ºi azi. Dar aºa poate sã
se arate numai un om.
Dumnezeul Nevãzut nu poate fi asemãnat decît cu ceea ce are ºi nu are chip vãzut cum
este Lumina, Vîntul, Apa, Cãldura, Miºcarea, Viaþa...
De aceea cunoaºterea Lui cere credinþa, nu numai vederea.
6 - Dumnezeu are o mie de chipuri dar nici unul nu este cel deplin ºi cel unic.
Dumnezeu, El Însuºi n-are nici nume. Are mii de numiri, dar nici unul din cîte putem noi
spune acum, nu este nici cel deplin ºi nici cel unic.
Chipul Lui unic ºi Numele Sãu deplin, oamenii nu le pot nici cunoaºte ºi nici spune acum
(1 Ioan 3, 2; Apoc. 2, 17; Apoc. 19, 12) .
Ele pot fi bãnuite ºi asemãnate doar... Dar aºa cum sînt în adevãr, le vor vedea numai cei
ce le-au crezut fãrã sã le vadã (1 Petru 1, 8) .
7 - Acum, singurul fel în care Hristos poate sã ne spunã cine este El, este numai cel în
care ne-a spus.
Dacã oamenii inspiraþi ni-L zugrãvesc pe Dumnezeu într-un fel sau altul acum, cu
condeiul sau cu dalta, cu penelul sau cu cuvîntul lor,
- este numai pentru a ni-L putea apropia de înþelegerea noastrã atît de mãrginitã - ºi de
simþirile noastre atît de neputincioase. Cum zugrãveºti unui copilaº un cerculeþ cu cîteva linii
ºi-i spui: iatã acesta este soarele.
- Altfel, cum sã ni-L putem înfãþiºa noi, la vîrsta ºi starea noastrã pe El care nu are nici
vîrstã, nici chip, nici margini?
8 - Tot ce are lumina de osîndit în inima ºi în viaþa ta, - este rãu.

Tot ce are Adevãrul de zis despre tine, - este drept.
Sã asculþi deci totdeauna de Luminã ºi de Adevãr care îþi grãiesc prin conºtiinþa ta ºi prin
fraþii tãi. Prin Cuvîntul sau prin Duhul Sfînt fie în timpul citirii, fie în al rugãciunii, fie în al
ascultãrii.
9 - Ceea ce are Adevãrul de zis despre tine îþi zice drept. ªi pe faþã. ªi limpede.
Ceea ce are Hristos de osîndit în tine, - îþi spune clar ºi hotãrît.
Iar tu simþi aceasta, auzi aceasta ºi cunoºti aceasta.
Dacã eºti smerit ºi sincer, - primeºti ºi te îndrepþi.
Dacã eºti trufaº ºi necinstit - te superi ºi respingi
dacã eºti nelegiuit, te mînii ºi ameninþi
ºi dacã eºti demon, loveºti ºi te rãzbuni.
10 - Faþã de omul ºi de Cuvîntul lui Dumnezeu, - fiecare ascultãtor îºi alege o cale ºi ia
o atitudine.
Omul cinstit ºi drept - se osîndeºte pe sine ºi dã dreptatea lui Dumnezeu.
Omul prefãcut ºi viclean - osîndeºte pe toþi ºi se îndreptãþeºte numai pe sine.
Omul ticãlos ºi blestemat laudã pe faþã - ºi merge sã vîndã în ascuns.
Omul ambiþios ºi trufaº rãstãlmãceºte, tulburã ºi dezbinã
- fiecare cãutînd partizani ºi argumente potrivit stãrii lui.
Numai sufletul smerit ºi sincer va avea un folos mîntuitor din întîlnirea sa cu Hristos.
Toate celelalte vor avea osîndã.
11 - Dumnezeul tãu ºi inima ta ºtiu totdeauna cel mai bine care este adevãrul despre tine.
Dacã te osîndeºte Dumnezeu atunci sã te osîndeascã ºi inima ta.
- Dar dacã nu te osîndeºte Dumnezeu - nici inima ta sã nu se îndoiascã de iertarea Lui.
12 - Dacã eºti osîndit pe nedrept nu trebuie sã te superi ci dimpotrivã, sã te bucuri cã acei

care te osîndesc nu au dreptate.
Cãci dacã acei care te judecã într-adevãr n-au dreptate, - nu va trece mult timp ºi adevãrul
tãu va strãluci, iar hulitorii tãi vor fi daþi de ruºine.
ªi ce frumos vei fi atunci, faþã de ei!
13 - Dacã au dreptate cei ce te judecã, - atunci ºi mai mult nu trebuie sã te superi. Atunci
ºi mai mult trebuie sã-þi pleci capul ºi sã primeºti cu rãbdare ºi cãinþã îndureratã mustrarea
ºi pedeapsa pentru ca dreapta cumpãnã a lui Dumnezeu sã fie din nou restabilitã.
Aºa, - oricum vei fi cîºtigat.

Altfel, - oricum vei pierde.
14 - Cîtã vreme le merge oamenilor “bine”, cît timp ei sînt tineri ºi sãnãtoºi, iar pãmîntul
nu se despicã sub ei, cerul nu se prãbuºeºte deasupra lor,
- oamenii vorbesc cu trufie ºi rãspund cu batjocuri
- se poartã cu înfumurare ºi lucreazã cu nedreptate împotriva lui Dumnezeu ºi a semenilor
lor.
Atunci dacã nu-i salveazã nuiaua lui Dumnezeu, cu o zi înainte, sigur îi va zdrobi toiagul
Lui, cu o zi în urmã.
15 - Cînd ochii omului pãcãtos se trezesc în faþa prãpastiei înspãimîntãtoare, fãrã putinþã
de ocolit,
- atunci mintea lui întîrziatã se izbeºte de zidul realitãþii osînditoare fiind silitã sã
recunoascã îngrozitã, ceea ce putea recunoaºte bucuroasã la timp, - dar n-a vrut.
N-a vrut sã vrea
n-a înþeles sã înþeleagã
ºi n-a ascultat sã asculte.
E un bine totuºi cã înþelege mãcar ºi atunci ºi dacã mai are timp sã se poatã prãbuºi la
picioarele lui Dumnezeu, atunci scapã din mîinile judecãþii Lui.
16 - Numai dupã ce oamenii Îl înalþã pe Hristos, - atunci Îl recunosc cã El este Fiul lui
Dumnezeu.
ªi vrãjmaºii Lui numai dupã ce L-au înãlþat pe Cruce, au recunoscut aceasta.
Dupã ce L-au înãlþat pe Golgota au recunoscut iudeii cã El este Trimesul lui Dumnezeu
ºi cã adevãrate erau toate cuvintele Lui.
ªi rãstignitorii Lui au recunoscut atunci.
ªi Pilat - ºi nevasta lui. ªi sutaºul ºi strãjerii ºi toþi cei ce L-au strãpuns.
Dar recunoaºterea aceasta, nu le-a mai folosit la nimic. Ei au fost pierduþi, fiindcã n-au
fãcut aceasta la timpul ei.
Înalþã-L pe Hristos înainte de a-L rãstigni, dacã vrei sã fii mîntuit.
17 - Meritul ºi slava sufletului credincios este cã el Îl recunoaºte pe Isus ca Singurul

Mîntuitor acum, cînd lumea întreagã Îl tãgãduieºte ºi-L judecã.
ªi cautã sã-L slujeascã ºi sã-L înalþe acum cînd pentru aceasta trebuie sã sufere ocara ºi
osînda lumii acesteia.
Dar meritul acesta înseamnã slava ºi mîntuirea veºnicã.
18 - Începutul cunoaºterii lui Hristos se datoreºte desigur marelui Har al lui Dumnezeu
care Se îndurã de cine vrea El, -
- dar continuarea ºi adîncirea cunoaºterii cu Hristos - se datoreºte tot atît de sigur curãþiei
dragostei noastre ascultãtoare de toatã voia Lui
pentru cã El vrea sã Se îndure totdeauna, de cel ce vrea sã-L asculte totdeauna.
19 - Fiecare copil va vorbi dupã cum a fost învãþat de pãrinþii sãi

fiecare elev va face dupã cum i-a spus profesorul lui
fiecare ucenic va lucra dupã cum i-a arãtat maistrul sãu.
De aceea este lucrul cel mai însemnat ca de la început fiul sã aibã niºte pãrinþi buni,
elevul un învãþãtor bun, ucenicul un maistru bun.
Dar un ºi mai mare lucru ca atunci cînd îi are, - copilul sã-i asculte ºi sã-i urmeze.
Fiindcã mulþi i-au avut, - dar dacã nu i-au urmat pedeapsa lor va fi cu atît mai mare. ªi
regretul lor odatã, cu atît mai amar.
20 - Ce mare nenorocire este o boalã molipsitoare, mai ales atunci cînd cei bolnavi, sînt
sufleteºte...
Pãrinþii bolnavi, vor transmite boala fiilor lor.
Învãþãtorul nepregãtit, va transmite prostia sa elevilor sãi
- maistrul slab - va transmite ucenicilor sãi, nepregãtirea sa
- ºi aceste mari greºeli se pot rãzbuna cumplit nu numai asupra acelor nefericiþi - ci încã
a multor altora.
Dacã se iau mãsuri împotriva transmiterii bolilor trupeºti ºi cei dovediþi bolnavi sînt
izolaþi spre a nu-i îmbolnãvi ºi pe alþii
- de ce oare nu se iau tot aºa mãsuri împotriva bolnavilor sufleteºti?
Cãci nefericirile provocate de aceºtia sînt infinit mai mari ºi mai adînci.
O, Dumnezeul nostru înºtiinþeazã-ne ºi fereºte-ne pe toþi la timp.
Amin.
Hristosul Bucuriei
Hristosul Bucuriei, noi Te chemãm la masã

noi Te chemãm la nuntã cu dragoste ºi dor
noi Te chemãm Isuse la-mbrãþiºarea-aleasã
cãci Tu ne eºti comoara cea scumpã tuturor...
Isusul fericirii, Tu Miezul predicãrii

ºi Focul rugãciunii ºi-al lacrimii senin,
la Tine vin copiii, la Tine vin pãrinþii
ºi toþi venim la Tine ºi ne-adãpãm din plin...
Isus Hristos - în Tine e tot ce-avem pe lume

mai dulce, mai cu lacrimi ºi mai cu drag privim
din fiecare cîntec, din fiecare nume,
din fiecare nuntã ne eºti Cel mai iubit.
54 - Bolile ºi vindecarea
1 - O, cît de multe biserici ºi adunãri sînt bolnave de felurite boli sufleteºti, fiindcã sînt
nãscute, hrãnite ºi crescute de niºte bolnavi sufleteºti.
Sufletele din aceste familii sînt mioape, fãrã vederi sãnãtoase
sînt surde la orice îndemn de trezire ºi lucrare a dragostei frãþeºti
sînt ºchioape de picioarele rîvnei, a ostenelii ºi a alergãrii pentru Dumnezeu
sînt ciungi de mîinile dãrniciei, a binefacerilor, a milosteniei
sînt mute în ce priveºte vestirea ºi mãrturisirea Evangheliei
sînt neîmplinite ca niºte copii nedezvoltaþi, schilozi, distrofici.
Vai, cîtã nevoie este de Hristosul Cel Viu ºi Adevãrat acolo spre a-i vindeca mai întîi pe
nefericiþii pãrinþi ai unei astfel de nefericite familii.
2 - Foarte multe suflete sînt bolnave chiar de la naºterea lor de diferite metehne ºi
cusururi duhovniceºti
fiindcã au primit chiar de la începutul vieþii lor duhovniceºti, un microb de învãþãturã
stricatã, o hranã infectatã, de la acela care le-a fost pãrintele lor duhovnicesc.
ªi dacã nici ei nu-ºi dau seama ca sã caute vindecarea
ºi nici alþii nu au grija controlului lor,
- nenorocirea se poate întinde pînã nu ºtii unde. ªi pînã nu ºtii cînd.
3 - Sînt adunãri ºi biserici întregi pline de tot felul de învãþãturi eretice ºi dezbinãtoare,
fiindcã aºa este ºi în capul tulburat de trufie ºi în inima înveninatã de ambiþii a acelora care
au avut nenorocul sã-ºi primeascã învãþãtura...
ºi de care au orbia sã asculte.
Dacã nu vor avea curajul s-o rupã cu ei ºi cu duhul lor, - boala lor nu are alt sfîrºit decît
moartea ºi pierzarea veºnicã.
4 - Fiecare mãdular al bisericii ºi adunãrii, vorbeºte ºi lucreazã, dupã cum îl îndeamnã

acela pe care ºi-l are pãrinte ºi învãþãtor sufletesc.
Luaþi bine seama ce pãrinte ºi învãþãtor vã luaþi, ca sã nu pieriþi în vreo prãpastie, cu
orbul vostru care vã conduce cu tot.
5 - Voi nu sînteþi numai pãstorii ºi învãþãtorii cîtorva suflete ci sînteþi pãrinþii unui viitor
întreg neam de oameni.
Cei pe care îi învãþaþi voi acum în felul acesta, la rîndul lor vor învãþa ºi ei la fel pe alþii,
întipãrind ºi în sufletul acestora, felul sãu rãu sau bun de învãþãturã pe care voi le-aþi dat-o.
ªi voi veþi rãspunde pentru toþi.
Iatã ce rãspuns veþi avea de dat.
6 - Voi toþi cei care învãþaþi pe alþii, aveþi o sfîntã grijã sã fiþi curaþi în totul, nu numai
în ce priveºte partea de dinafarã ci mai ales ce priveºte lãuntrul vostru.
Fiþi smeriþi în duhul ºi în sufletul vostru, în tot ce faceþi ºi spuneþi nu numai în cele
vãzute ci mai ales în cele nevãzute,
ca sã nu rãtãciþi în ce priveºte credinþa - ºi sã nu vã faceþi astfel cauza rãtãcirii ºi pierzãrii
ºi a altora.
7 - Fie-vã groazã de rãspunderea cea mare pe care o aveþi înaintea lui Dumnezeu ºi a celor
pe care îi învãþaþi.
Fiþi blînzi ºi smeriþi cu inima, ca sã nu punã pe voi stãpînire duhul mîndriei ºi al rãutãþii
pierzîndu-vã ºi pe voi ºi pe alþii,
umblaþi în dragoste ºi trãiþi în adevãr
în ascultarea fraþilor ºi a învãþãturii
ca sã nu ajungeþi robiþi de duhurile rãtãcirii ºi ale nimicirii.
8 - Dacã sufletelor li se dã o hranã amestecatã cu tot felul de învãþãturi împrumutate de

la strãini. ªi cu tot felul de încredinþãri primite din altã parte ºi nu din înþelegerea limpede
ºi dreaptã a Evangheliei.
Dacã este acolo stãpîn un Diotref care umblã numai dupã întîietate ºi dupã laude, care nu
vrea sã ºtie de nimeni altcineva ºi nu vrea sã facã decît ce ºtie el
- atunci este neapãrat nevoie ca acolo sã se ridice cu toþii spre a se dezrobi de acest duh,
altfel vor pieri cu toþii în robia ºi în orbia lui.
9 - Feriþi-vã de tulburãtori ºi dezbinãtori, pentru ca sã puteþi fi feriþi ºi de pedeapsa

lor, - aºa cum ne înºtiinþeazã ºi Cuvîntul lui Dumnezeu
(Rom. 16, 17; 2 Ioan 10-11) .
Ferice de cine ascultã de aceste înºtiinþãri, cãci e mai bine o mînã de grîu decît un car de
pleavã.
ªi mai bine pui bariera cu un ceas mai devreme decît cu o clipã mai tîrziu.
10 - Nu poþi fi un mãrturisitor adevãrat al lui Hristos Domnul, dacã nu simþi, dacã nu ºtii
sigur, cã este cu tine ºi în tine Duhul Lui. În orice loc unde eºti trimis ºi în orice stare te afli.
Nu vei avea nici îndrãzneala ºi nici puterea care se cere pentru lucrul sfînt, dacã nu vei
simþi ºi nu vei ºti sigur cã ai cu tine ºi în tine Duhul Sfînt.
Sufletele care te vãd ºi te aud - vor simþi îndatã dacã Acela care tu spui cã El te-a trimis
- este sau nu este.
ªi dacã Hristos va fi cu tine, tu vei fi biruitor peste toate luptele iar dacã nu-I, - atunci
tu eºti biruit de la început.
11 - Cînd mergi în numele vreunui om puternic

sau în numele vreunei instituþii omeneºti puternice
sau al unei naþiuni lumeºti în plinã putere omeneascã - o, cu cît de multã îndrãznealã
vorbeºti
fiindcã simþi cã ai cu tine întreg asentimentul ºi întreg sprijinul puternicului sau puterii
care te-a trimis. Cel ce te-a trimis simþi cã este cu tine.
Cîtã mîndrie ºi cît curaj dãdeau omului cîndva aceste douã cuvinte: “Romanus sum!” -
Sînt roman! Cel ce le rostea simþea cã marele Cezar ºi puternicul Imperiu - sînt cu el ºi-i
garanteazã izbînda, spulberînd pe oricine l-ar fi atins.
Hristos oare nu este ºi mai mult, pentru trimisul Sãu?
12 - Cînd sigur Hristos te trimite în slujba Sa, atunci ºi tu poþi sã te bizui pe El, mai mult
decît pe puterea oricãrui Cezar ori imperiu de pe pãmînt.
Poþi sã te bizui pe Cuvîntul Sãu, cãci El nicicînd n-a fost lipsit de putere
poþi sã te bizui pe fãgãduinþele Sale, cãci ele niciodatã n-au fost înºelãtoare.
Dar tu poþi sã te bizui pe Hristos, numai atîta vreme ºi numai în atîta mãsurã cît ºi El Se
poate bizui pe tine.
13 - Cîtã vreme tu eºti sincer în totul pentru Dumnezeu, atîta ºi El este cu tine.
Cîtã vreme tu umbli sincer sã faci voia Lui ºi în lumina Sa, sã fii sigur cã ºi El umblã cu
tine ºi face ºi El voia ta.
Iar cînd cel care te-a trimis este cu tine, poþi fi sigur cã nimeni din lumea aceasta nu te
va putea nici birui nici nimici.
Dupã cum ºi Tatãl a fost cu Fiul Sãu - ºi nimeni n-a putut sã-L înfrîngã sau sã-L
nimiceascã.
Fii sigur de aceasta ºi tu ca El.
14 - Credinþa care se naºte, care învie, care creºte în inima omului, din auzirea Cuvîntului
lui Dumnezeu, ºi în tot timpul acestei auziri - acum este adevãrata Credinþã.
Chemarea pentru predare de la sfîrºitul vorbirii, - trebuie sã fie numai momentul ºi
prilejul dovedirii acestei credinþe nãscute mai nainte,
- ºi nu forþarea naºterii ei atunci.
15 - În aºa fel trebuie sã fie vorbirea noastrã, încît tot timpul desfãºurãrii ei Duhul ºi
Cuvîntul sã lucreze prin ea, la trezirea Credinþei ºi inimilor celor ce o aud.
Predarea în slujba Domnului, legãmîntul celor ce au auzit-o, trebuie sã fie o urmare
normalã a auzirii, iar nu o urmare forþatã a unor prea obositoare ºi repetate stãruinþe pentru
predare.
Fiindcã tot ce este forþat, obositor ºi insistent - nu este nici sãnãtos ºi nici durabil.
Tot ce este convingãtor ºi statornic, vine liniºtit.
16 - Chemãrile oricît de multe ºi de strigate ar fi, nu pot niciodatã ºi nu vor putea înlocui
vorbirea, vorbirile pline de miez ºi de putere duhovniceascã.
Cînd acest miez ºi aceastã putere lipsesc, - atunci totul este greoi ºi silit, - iar
stãruitoarele chemãri, oricît de multe ar fi, nu vor putea naºte o credinþã adevãratã în acei în
care vorbirile de mai înaintea lor n-au nãscut-o.
Ci uneori o alungã cu totul, dacã a ºi început sã se formeze.
Ce mare lucru este înþelepciunea, mai ales atunci.
17 - Încã de pe cînd vorbiþi, aveþi grijã sã nu umpleþi vremea cu vorbe goale. - Ci umpleþi
vremea cu vorbele Cuvîntului Sfînt.
Nu repetaþi în vorbirea voastrã aceleaºi lucruri simple ºi cunoscute,
ci spuneþi totdeauna ceva nou, ceva mai frumos ºi mai folositor, ca sã dea har ºi hranã
celor ce vã ascultã.
Dacã nu aveþi aceasta, rugaþi-vã sã vi se dea. Citiþi, învãþaþi, munciþi ºi veþi cîºtiga.
Faceþi asta înainte de a veni în adunare, pentru ca sã aveþi sã daþi adunãrii dupã ce aþi
venit.
18 - Nu vorbiþi pentru marea deºertãciune a ambiþiei numai de a vorbi.

Prea mulþi vorbitori sînt numai vorbãreþi - avînd boala vorbirii fãrã de rost - ºi nu-ºi dau
seama cît rãu fac tuturor rãpindu-le timpul scurt cu niºte predicuþe slabe ºi obositoare.
Cine spune ce i-a fãcut lui Domnul - ºi cum a avut milã de el, acela va face totdeauna pe
ascultãtorii lui sã se aleagã cu ceva bun.
19 - Sînt unii care þin vorbiri lungi, spunînd mereu ce s-a tot spus, ºi deºi vãd cã unii tot
cascã obosiþi iar alþii se miºcã nerãbdãtori, - ei tot vorbesc ºi vorbesc, pierzînd timpul cel
scump ºi întristînd pe Duhul Sfînt. Aceºtia nu aratã nimic altceva decît cã din lene nu se pot
pregãti ºi din mîndrie nu pot tãcea.
20 - Nu cãutaþi cu orice preþ sã vorbiþi totdeauna la adunãri, fie cã aveþi ceva de spus, fie
cã nu,
- fie cã doreºte cineva sã vã audã, fie cã nu,
unora li se pare cã dacã n-ar vorbi ei, totul ar fi zadarnic ºi cã nimeni n-ar spune nimic.
Ce îngîmfare vinovatã ºi pãgubitoare este asta. Fiindcã mulþi care au avut ceva mai
folositor de spus, n-au mai avut loc din pricina lor, iar paguba a fost nu numai a Domnului,
ci a tuturor celor de acolo.
O Dumnezeul nostru dãruieºte tuturor vorbitorilor Tãi, nu numai înþelepciunea de a vorbi
cînd au ceva de spus, dar ºi înþelepciunea de a tãcea cînd nu au nimic.
Amin.
55 - Vorbirea ºi harul
1 - Totdeauna cînd vorbiþi, cãutaþi sã aveþi mereu ceva nou de spus.

Cînd nu aveþi ceva nou ºi ziditor, care sã dea har celor ce ascultã, - renunþaþi la vorbire
ºi adînciþi-vã în rugãciune pentru cei ce vorbesc ºi pentru cei ce ascultã.
Din rugãciunea ta vei avea de o sutã de ori mai mult folos ºi tu ºi ceilalþi.
2 - Dupã ce aþi vorbit tot ce vã inspirã Duhul Sfînt în înalta stare de har ºi putere din
timpul lacrimilor ºi cãldurii sufleteºti,
spuneþi: Slãvit sã fie Domnul - ºi tãceþi aºezîndu-vã jos.
Lãsaþi mai departe sã vorbeascã Cuvîntul ce l-aþi spus.
3 - Uneori cu cît un vorbitor va zice mai multe cuvinte de ale lui, cu atîta va spune mai
puþin Cuvînt al lui Dumnezeu.
Pe cînd cel cu har va spune cu cît mai scurt, cu atît mai mult,
vorbele care au rãmas în istorie, n-au fost din cele mai lungi ci tocmai din cele mai scurte.
4 - Vorbiþi atîta timp cît vedeþi pe feþele celor ce vã ascultã, atenþie, plãcere, bucurie
ºi nu mai vorbiþi din momentul cînd bãgaþi de seamã cã cei care sînt de faþã nu mai pot fi
atenþi.
Este semnul cã ceea ce spuneþi este ori fãrã nici o însemnãtate
- ori este prea cunoscut.
Spuneþi atunci “Amin”, - ºi tãceþi.
5 - Nu te duce la adunarea Domnului numai pentru ca sã vorbeºti. Ci du-te sã ºi mai

asculþi
nu crede cã numai tu ai de învãþat pe alþii, - ci mai degrabã cã mai ai tu încã mult sã înveþi
de la mulþi.
Niciodatã nu va ºti nimic, acela care îºi închipuie cã el ºtie totul - ºi cã mai are nevoie
sã înveþe mereu.
ªi totdeauna va fi gol ºi plictisitor acela care nu cautã mereu sã gãseascã de ascultat ºi
de meditat ceva nou ºi frumos din Cuvîntul Domnului ºi din cuvintele fraþilor.
6 - Vorbeºte numai ce ºtii bine cã este aºa. - Întîi cerceteazã bine dacã un lucru nu ºtii
sigur cã este aºa sau altfel - ºi apoi îl rosteºti cu gura ta. Nu cumva cineva sã te prindã cu un
cuvînt pe dos, - cãci din pricina acestuia va lepãda toatã vorbirea ta.
7 - Nu folosi cuvinte îngîmfate ºi neînþelese ºi nici nu avea despre tine închipuiri

mari, - fiindcã vei ajunge îndatã nesuferit ºi nu te vor asculta nici dacã ai scoate din gurã
mãrgãritare de înþelepciune.
Vorbeºte cumpãtat ceea ce cunoaºte ºi ceea ce þi se potriveºte, cu cuvinte înþelese de toþi
ºi cu simþiri cuviincioase ºi chibzuite.
Printre cei ce te ascultã, poate sînt unii care ºtiu ºi vãd cã tu spui lãudãroºii ºi cuvinte
încruciºate - ºi te vor dispreþui.
ªi pe tine ºi pe cel ce te-a trimis.
8 - Vorbeºte altuia numai ceea ce tu însuþi trãieºti. ªi nu cãuta sã mãturi în faþa porþii
vecinului tãu, cîtã vreme la tine este nemãturat.
Întîi fii tu, apoi cere altora sã fie. Întîi fã tu, ºi apoi cere altora sã facã.
Altfel nimeni nu te va crede serios, - ci toþi te vor vedea cã eºti doar un flecar.
9 - Dacã duci o solie sfîntã, atunci cautã sã fii la înãlþimea ei.

Dacã vorbeºti în numele unui steag, cautã sã faci cinste steagului aceluia.
ªi dacã te-ai angajat în slujba Evangheliei, vei fi vrednic de ea numai dacã crezi cu tãrie
ceea ce spui.
ªi dacã trãieºti cu convingere credinþa în numele cãreia vorbeºti.
10 - O, voi care vorbiþi, oricînd vorbiþi - ºi tot timpul cît dureazã vorbirea
voastrã, - amintiþi-vã neîncetat cã voi vestiþi voia ºi Cuvîntul lui Dumnezeu, cã sînteþi trimiºii
lui Dumnezeu - ºi cã înainte de a fi auziþi de cãtre ascultãtorii voºtri, vã aud urechile lui
Dumnezeu.
Vorbiþi aºa cum I-aþi vorbi Lui cum doreºte El. Cum Îi place Lui.
Atunci ºi numai atunci vorbirea voastrã va fi spre folosul ºi bucuria tuturor celor ce vã
ascultã.
Atunci vorbirea vã va fi plinã întotdeauna de har
ºi va da luminã, putere, cãldurã ºi binecuvîntare tuturor celor ce o vor asculta.
Fiindcã va fi în ea graiul lui Dumnezeu.
11 - Noi am venit la pocãinþã, dar aceasta ne va folosi numai dacã rãmînem în ea pe

totdeauna.
Am venit la dragostea, la iertarea, la mîntuirea Domnului - dar dacã nu rãmînem în ele
aºa cum am venit pînã la sfîrºit, toate aceste daruri ale harului lui Dumnezeu nu ne vor folosi
la nimic.
Toate le avem ºi le putem pãstra numai în învãþãtura ºi în credinþa în care le-am primit
cînd am pus legãmîntul nostru cu Dumnezeu.
Dacã nu le pãstrãm aºa, - în zadar am crezut (1 Cor. 15, 1) .
12 - Dacã am îmbrãcat o hainã nouã ºi am intrat într-o casã curatã - avem o mare bucurie.
Dar bucuria aceasta þine numai atîta vreme cît pãstrãm haina nouã ºi casa curatã. Îndatã ce
acestea s-au rupt ori s-au întinat, s-a dus ºi bucuria lor.
Cu iertarea ºi mîntuirea pe care ni le dãruieºte Domnul Isus în clipa venirii la El - este
la fel.
Le avem numai pînã rãmînem în ele - ºi ele în noi, aºa cum le-am primit.
13 - În clipa cînd noi am venit la Cuvîntul lui Dumnezeu, am devenit ascultãtori ºi ucenici
ai Lui.
Dar calitatea ºi dreptul acesta noi le avem numai cîtã vreme ascultãm de El ºi rãmînem
cu El.
Cînd ne-am despãrþit de Hristos, am pierdut orice drept, orice rãsplatã ºi orice viitor pe
vecii vecilor.
14 - Ostaº eºti numai cîtã vreme porþi o uniformã ºi urmezi o disciplinã, în cadrul unei
unitãþi ºi în ascultarea unui comandant.
Aºa poþi fi o viaþã întreagã,
sau poþi fi numai o singurã zi.
În ostãºia lui Hristos este tocmai aºa. Se înºalã toþi cei care cred cã acolo nu este nevoie
tot aºa de strictã ascultare, de disciplinã, de statornicie. Ba este încã cu atît mai mult.
15 - În orice fazã a unei lupte, credinþa biruinþei fiecãruia ºi a tuturora, este ca fiecare sã
þinã legãtura strînsã cu ceilalþi ºi toþi cu comandantul lor.
Ascultarea noastrã de Hristos poate fi deplinã numai cînd noi pãstrãm ºi legãtura
desãvîrºitã cu fraþii noºtri. ªi cînd urmãm cu hotãrîre îndrumarea datã de El - încadraþi
ascultãtori între fraþii unde ne-a pus El.
Oricine îºi pãrãseºte locul ºi unitatea este un dezertor, chiar dacã a fost cîndva unul dintre
cei mai viteji.
16 - Rãmîi la Cuvîntul lui Dumnezeu ºi în pãrtãºia cu Hristos numai atîta vreme cît umbli
în Adevãr, în Iubire, în sinceritate ºi în smerenie
- adicã în învãþãtura ºi în credinþa dintîi.
Îndatã ce cazi în minciunã ºi în dezbinare, în prefãcãtorie ºi îngîmfare, - nu mai eºti nici
în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi nici în pãrtãºia lui Hristos. Ai cãzut din ele.
Vai de cel ce se înºalã singur, cã mai este ceea ce nu-i.
17 - Nu pot cunoaºte Adevãrul, acei care nu trãiesc în sfinþenia deplinã cerutã de Cuvîntul
Ceresc.
De aceea pierd cunoaºterea Adevãrului ºi ies din cãlãuzirea Lui, acei care cad din
ascultarea Cuvîntului ºi voii lui Dumnezeu.
18 - Cauza cãderii din Adevãr, adicã a rãtãcirii din învãþãtura dreaptã, este pãcãtuirea
împotriva Cuvîntului Sfînt.
Pãcatul întîi este ascuns, - dupã aceea apare la vedere.
Întîi este în gînd ºi în inimã ºi apoi ajunge la mãdularele vãzute.
Cãderea se produce întîi în suflet, apoi ajunge în trup.
Vegheaþi mereu, vegheaþi într-una asupra cuvîntului, gîndului ºi inimii voastre.
19 - Noi vedem cã pomul este uscat numai atunci cînd frunza lui cade arsã la pãmînt.
- Dar atunci este doar arãtarea înafarã a ceea ce cu multã vreme înainte, un vierme lucrase
în ascuns înãuntru, în inima lui.
Cãci uscãciunea nu vine dinafarã spre înãuntru, ci dinãuntru spre înafarã...
20 - Cãderea din Adevãr sau rãtãcirea de la Credinþã, nu se face decît prin vreo învãþãturã
strãinã venitã dinafarã.
- Dar mai întîi ºi sigur, se face intratã înãuntru în suflet prin vreun pãcat, sau prin mai
multe, pe care sufletul cãzut le-a primit ºi le-a pãstrat în ascuns.
ªi le-a fãptuit în adîncul lui, dar pe care uneori ºi le-a ºtiut acoperi aºa de bine încît
nimeni nu i le-a vãzut.
O Doamne, Te rugãm ajutã-ne sã ne ferim de pãcatul ascuns, - ca sã putem fi feriþi ºi de
rãtãcirea de la Credinþã.
Amin.
Sfîrºeascã-se frumos
Sfîrºeascã-se frumos aceastã cale

pe care-o-ncepem astãzi fericiþi
ºi-oricîte-ar fi primejdiile sale
noi s-o strãbatem nemaidespãrþiþi.
Sfîrºeascã-se frumos aceastã luptã

purtatã pentru Cauza lui Hristos
ºi-naintarea noastrã ne-ntreruptã
sã fie-ncununatã luminos.
Sfîrºeascã-se frumos aceastã viaþã

cu care-am strãbãtut acest pustiu
în fericit cereasca Dimineaþã
trecînd prin porþi de aur strãveziu.
Sfîrºeascã-se frumos cãlãtoria

spre Canaanul nostru strãlucit
ºi-ajunºi în el sã-ncepem bucuria
cea fãrã margini ºi fãrã sfîrºit.
... ªi va sfîrºi-n curînd, aveþi credinþã

sus inima - curînd vom fi la þel
Hristos ne-aºteaptã-n Cer cu biruinþã
priviþi cununa voastrã-n Mîini la El...
56 - Smerenia ºi curãþia
1 - Singura cauzã a rãtãcirii unui suflet de la Adevãr ºi a cãderii din credinþa lui
dintîi, - este pãcatul primit în inimã ºi stricarea cugetului de la curãþia dragostei ºi ascultãrii
de Domnul ºi de fraþi.
Pe sufletele nevinovate ºi smerite, Duhul lui Dumnezeu nu le lasã sã cadã în pãcatul
prefãcãtoriei ca sã rãtãceascã de la învãþãtura sãnãtoasã, nici în ispita îngîmfãrii, ca sã cadã
din credinþa dreaptã.
Numai sufletelor care pãrãsesc Adevãrul ºi Dragostea, îngãduie Dumnezeu sã le fie
trimise încredinþãri strãine ºi credinþe false, drept pedeapsã ºi osîndã veºnicã pentru acest
mare pãcat.
2 - Cel ce are ochii duhului curaþi,

ºi cel ce are priceperea de Sus,
- oricînd se uitã bine ºi cu bãgare de seamã
poate vedea ºi cunoaºte cu uºurinþã încã de mai înainte pe acel suflet care are în el un
vierme de pãcat ascuns ºi o sãmînþã de boalã duhovniceascã.
Dupã rãtãcire, toþi pot vedea începutul ei.
3 - Pãcatul ascuns este singura cauzã a rãtãcirii.

Dumnezeu nu îngãduie ca suflete curate sã rãtãceascã. Pe aceste suflete adevãrul le-a fãcut
slobode, adicã biruitoare, prin statornicia ºi credincioºia lor.
Slobozenia biruitoare îi face robii dragostei, în smerenie ºi în lucrare. Iar acestea nu-i lasã
niciodatã sã se rãtãceascã.
4 - Nimeni nu se poate face un rob al lui Hristos, dacã n-a ajuns mai întîi un slobod faþã
de toþi oamenii aºa ca Domnul Isus.
Dar mai întîi un slobod faþã de eul sãu firesc ºi faþã de dorinþele sale fireºti.
5 - Faþã de orice pãreri ºi idei rãtãcite slobod, poate fi numai acela care este robul
Dragostei ºi slujitorul Adevãrului, între fraþii ºi surorile sale.
Numai aceastã dulce robie îl þine pe om cu adevãrat liber.
ªi numai aceastã slujire frumoasã, îl odihneºte cu adevãrat.
6 - Slobozi faþã de orice slãbiciune ºi minciunã pot fi numai acei ce sînt robii curãþiei.
Slobozi faþã de orice abateri ºi dezbinãri sînt numai cei ce pot fi robi ai statorniciei ºi
luminii.
Slobozi faþã de orice fricã ºi mustrare sînt numai robii datoriei liber-conºtiente ºi ai
sfintei rînduieli frãþeºti.
Cine cade din aceste sfinte cetãþui duhovniceºti, ajunge iarãºi prizonierul diavolului - ºi
el îl duce la moarte.
7 - Numai Dumnezeu cunoaºte ce mijloace ºi ce cãi alege de fiecare datã Adevãrul ºi

Dragostea Sa, pentru a învia ºi mîntui o fiinþã omeneascã prin înnoirea minþii ºi inimii sale,
adicã prin naºterea din nou a sufletului aceluia.
Cãci faþã de fiecare suflet ori ceasul, ori felul, ori locul a fost altul decît la celelalte.
Aceasta aratã cã fiecare suflet are un preþ unic în faþa lui Dumnezeu.
8 - Mintea ºi inima omeneascã au fost create de la început de cãtre Dumnezeu în aºa fel
încît fiecare sã poatã cuprinde Adevãrul ºi Dragostea Lui.
ªi fiecãrei minþi ºi inimi omeneºti, Dumnezeu îi vorbeºte în aºa fel încît ea Îl poate
înþelege ºi cuprinde.
Numai dacã vrea.
9 - Adevãrul cuprins de noi în chip mîntuitor, este ºi Miezul ºi Forma învãþãturii ºi a

Credinþei, prin care Duhul ºi Cuvîntul Sfînt fac în noi naºterea din nou.
ªi prin care face înfiinþa noastrã cea nouã mãrginitã, desãvîrºirea firii duhovniceºti, tot
aºa de minunatã ºi de cuprinzãtoare, ca ºi în Marea Sa Bisericã nemãrginitã.
Cu o singurã condiþie: sã-L ascultãm pe Dumnezeu.
10 - Partea Adevãrului care nu poate fi pãtruns cu mintea - trebuie sã fie crezut cu inima,
fiindcã el nu poate fi explicat omeneºte. Credinþa aceasta a inimii trebuie sã fie întemeiatã
pe credincioºia Autoritãþii Dumnezeieºti Eternã ºi necuprinsã, care ne garanteazã temeinicia
Întregului Sãu Adevãr.
Iar partea Adevãrului care poate fi pãtruns cu mintea fiind explicat în Biserica vie ºi
limpezit de cãtre slujitorii lui Dumnezeu, - trebuie primitã ºi urmatã fãrã abatere cu credinþã
de cãtre fiecare dintre noi.
Ceea ce putem cunoaºte ºi înþelege, trebuie sã ne conducã liniºtit spre ceea ce nu putem
cunoaºte ºi înþelege decît prin Credinþã (Evrei 11, 1-3) .
11 - Adevãrul dinafarã se poate vedea ºi cunoaºte cu mintea

Adevãrul dinãuntru se poate vedea ºi cunoaºte numai cu inima.
Pentru cã Adevãrul dinafarã este Forma - ºi se adreseazã Judecãþii
pe cînd Adevãrul dinãuntru este Miezul - ºi-l poate pãtrunde numai credinþa.
12 - Duhul Adevãrului este Duhul Sfînt - ºi El a rînduit în Biserica Sa cea vie feluritele
Sale daruri, spre desãvîrºirea celor ce vor crede
(1 Cor. 12, 4, 29; Efes. 4, 11-16) .
Iar prin aceºti dãruiþi ai Sãi, în mãsura trebuinþei ºi la vremea Sa - Duhul Sfînt dã tuturor
celorlalþi toate cele ce le sînt de folos (Luca 10, 16) .
Dupã cum Hristos a dat pîinea ucenicilor, iar aceºtia norodului
ºi minunea s-a fãcut prin chiar aceastã împãrtãºire.
13 - Dreptarul învãþãturii sãnãtoase este acela care te îndrumã spre locul sfînt ºi unde apoi
credinþa te cãlãuzeºte mai departe - drept ºi fericit
spre felul cel nespus mai înalt de cunoaºtere al acelor taine ºi adevãruri care depãºesc
puterea minþii
ºi pe care numai prin credinþã le poþi trãi cu inima.
14 - Mîntuirea sufletelor noastre este legatã chiar de ascultarea întocmai ºi pînã la sfîrºit,
a învãþãturii primite, prin care am ajuns la credinþa care ne-a nãscut din nou în Hristos.
Cine o þine întocmai ºi pînã la moarte, va fi mîntuit prin ea (1 Petru 1, 9) .
Cine nu o þine întocmai ºi pînã la sfîrºit, - degeaba ar crede oricum altfel, este pierdut (1
Cor. 15, 1; Matei 7, 22-23) .
15 - Adevãrul are cãile sale de ascultare ºi condiþiile sale de mîntuire, de care este legatã
viaþa noastrã de acum - ºi viaþa noastrã veºnicã.
Cunoaºterea ºi pãzirea lor ne garanteazã mîntuirea sufletului nostru ºi fericirea veºniciei
noastre.
Neascultarea ºi lepãdarea acestora ne aruncã sigur în întunericul ºi nefericirea veºnicã.
Cine nu le crede pe acestea va vedea cu groazã realitatea lor.
Dar cine le crede, va afla rãsplãtirea Celui care le-a aºezat ºi rînduit.
16 - Slobozenia Adevãrului te face:

- liber pe voinþa ta
- sigur pe învãþãtura ta
- sãnãtos în cunoaºterea ta
- puternic în credinþa ta
- statornic în legãmîntul tãu
- cinstit în conºtiinþa ta
- orientat deplin în gîndirile tale
- ordonat ºi stãpîn în dorinþele tale
- iubit ºi iubitor în frãþietatea ta
- mulþumit ºi mulþumitor în toate împrejurãrile tale
- curat ºi drept faþã de toþi semenii tãi, adicã un om dupã inima lui Dumnezeu...
17 - Cine cunoaºte ºi trãieºte Adevãrul, acela ajunge o fiinþã desãvîrºitã, aºa cum a ieºit
omul din Mîinile Fãcãtorului Ceresc.
- ªi aºa cum trebuie sã ajungã în Braþele Lui.
18 - Oricine nu se poartã în orice loc ºi în orice vreme curat ºi drept faþã de toþi semenii
sãi,
respectînd munca lor, demnitatea ºi conºtiinþa lor,
sau dreptatea sau avutul sãu, credinþa fiecãruia,
- acela nu cunoaºte Adevãrul, nici nu-l va cunoaºte niciodatã, dacã va rãmîne mereu aºa.
Acestea sînt condiþiile slobozeniei sau a robiei faþã de Adevãr.
19 - Cunoaºterea Adevãrului nu cuprinde numai starea de fericire cereascã a inimii ci ºi

harul înþelegerii acestei stãri, care este suprema fericire a minþii.
Cunoscînd-o în amîndouã aceste feluri, trãieºti fericirea slobozeniei Adevãrului nespus
mai puternic ºi mai înalt decît oricare dintre cei care o trãiesc rece numai cu mintea, sau
dezordonat numai cu inima.
20 - Nu cunosc nici vreun altul din Sfintele Nume ºi cuvinte a lui Dumnezeu care sã fi
fost mai rãu înþeles ºi mai rãstãlmãcit decît Adevãrul.
Toþi înºelãtorii, toþi copiii dezbinãrilor, toþi fãþarnicii ºi mincinoºii din trecut, din prezent
ºi poate ºi din viitor s-au folosit ºi se folosesc cel mai mult, mai neruºinat ºi mai îndrãzneþ
- de acest nume ºi Cuvînt Sfînt ºi Scump.
În numele Adevãrului se rãspîndesc atîtea minciuni, se fac atîtea dezbinãri ºi se sãvîrºesc
atîtea fãrãdelegi.
Dumnezeule Slãvit în veci, zdrobeºte odatã minciuna, pune capãt dezbinãrii ºi opreºte
fãrãdelegea - care înãbuºe adevãrul Tãu
ca sã rãmînã pentru totdeauna biruitor ºi liber, numai El.
Amin.
57 - Rugãciunea ºi trãirea
1 - Trebuie sã ne rugãm mereu pentru ca Dumnezeu sã ne apere de falsele încredinþãri

care ne nimicesc adevãrul din inimã.
ªi de falsele crezuri care ne nimicesc dragostea dinafarã.
Acestea stricã învãþãtura ºi rup unitatea - fãrã de care nu poate fi nici mîntuire pentru
nimeni.
2 - Cine cautã Adevãrul va ajunge la Dragoste - ºi cine cautã Dragostea va ajunge la

Adevãr.
Cine se va rupe de el se va despãrþi de ea
ºi cine rãmîne fãrã amîndouã, - rãmîne fãrã Dumnezeu.
3 - Trebuie sã ne rugãm mereu ca sã fim vrednici de numele ºi meritele înaintaºilor noºtri,

prin meritele noastre înºine.
Ce jalnicã este starea acelor copii care au ajuns sã poatã vorbi numai de meritele
pãrinþilor lor. Aceasta e dovada cã ei n-au spre laudã nimic al lor. Cã în ce-i priveºte pe ei
înºiºi nu se pot lãuda cu nimic altceva decît cã s-au nãscut din pãrinþii lor.
4 - A fost tatãl meu un om mare? - Slãvit sã fie Domnul pentru asta.

Au fost strãmoºii noºtri oameni aleºi? O, ce bine e. Domnul sã fie slãvit.
Dar aceasta te obligã ºi pe tine, ne obligã ºi pe noi mult, foarte mult.
Ne obligã sã fim ºi noi la fel cu marii noºtri pãrinþi. Numai în felul acesta vom fi vrednici
de ei ºi de Dumnezeul nostru.
5 - Dacã eºti o sãmînþã de stejar, - fii stejar

- dar dacã eºti o trestie care te clatini ºi te îndoi la bãtaia oricãrui vîntiºor,
sau eºti volburã care te tîrîi prin orice gunoaie, atunci nu te ºi mai osîndi lãudîndu-te cu
meritele mari ale pãrinþilor ºi înaintaºilor tãi înalþi, drepþi ºi puternici.
6 - Fiii care nu se pot lãuda cu nimic altceva al lor, decît doar cu faptele mari ºi frumoase
ale unor pãrinþi ai lor, - ar fi mai bine sã tacã. ªi dacã sînt cinstiþi aºa vor ºi face.
Dacã sînt necinstiþi, ar fi mai bine sã-ºi schimbe mãcar numele dacã nu-ºi schimbã viaþa.
Pentru ca lumea care le-a cunoscut pãrinþii lor vrednici, sã n-aibã mãcar prilejul sã-i
înjoseascã ºi mai mult, batjocorindu-le aceastã jalnicã ºi josnicã laudã.
7 - Orice lucru îºi are valoarea lui însuºi.

Leul, dacã a fost leu în viaþã, rãmîne leu ºi în moarte...
Dar dacã puiul lui nu poate fi decît o mîþã, mai bine ar face sã tacã, sã nu se mai laude
ºi sã nu mai spunã nimãnui cã este un leu. Cãci nu se va înãlþa pe sine ci va înjosi pe acela
cu care se laudã.
Dacã ne pretindem fii ai lui Dumnezeu, atunci sã ºi arãtãm cã sîntem din El.
8 - Dacã ziceþi: sîntem sãmînþa martirilor, mucenicilor, sfinþilor - iar voi sînteþi niºte
beþivi, niºte mincinoºi, niºte rãtãciþi lãudãroºi ºi niºte comedianþi religioºi - credeþi oare cã
aþi convins pe cineva ca sã vã creadã ce nu sînteþi? Credeþi cã prin laudele voastre vã veþi
putea cîºtiga un preþ pe care faptele voastre nu vi-l dau?
Sã nu vã înºelaþi, numai roadele bune îl aratã pe pomul bun.
9 - Marile fapte ale unui tatã bun, nu-l pot împodobi pe un fiu rãu.
- Un copil poate îmbrãca haina uriaºã a tatãlui sãu, ori încãlþãmintea lui. Dar dacã
încearcã sã umble cu ele, nu numai cã nu poate, dar se face ºi de rîs cãzînd ºi murdãrindu-le.
Dacã sînteþi fiii unui pãrinte credincios, faceþi-vã vrednici de numele lui, printr-o viaþã
la fel ca a sa.
10 - Rob este orice om care ar vrea sã facã ceva, dar nu poate. Care ar vrea sã meargã
undeva, dar nu are voie.
Care ar dori sã lepede ceva, dar n-are puterea s-o facã ºi doreºte ceva dar nu poate avea.
Rob al pãcatului este oricine vrea sã nu pãcãtuiascã, dar nu poate.
Rob al neprihãnirii este oricine vrea sã nu pãcãtuiascã - ºi poate.
11 - Orice rob, este stãpînit de acela care îl leagã.

Orice rob poate fi vîndut ºi poate fi dus unde nu ºtie ºi unde nu este întrebat dacã vrea
sau nu.
Aceasta se întîmplã zilnic cu robii lumii ºi ai pãcatului. Cu oricine nu-L cunoaºte pe
Hristos ºi nu-I este un rãscumpãrat al Lui.
Sau cu cel cãzut din ascultarea lui Dumnezeu.
12 - Dacã cineva este un rob al pãcatului - ºi nu un fiu al Duhului Sfînt - chiar dacã ar
umbla ani de zile dupã Hristos, ºi în urma Lui, - vine o zi cînd se aratã pe faþã ce este.
Vine o zi cînd se lasã de bisericã, de învãþãturã, de fraþi, de credinþã - ºi de Hristos.
Aceasta aratã cã el n-a fost îngemãnat acolo ci a fost doar lipit, ca un timbru pe o
scrisoare. Îndatã ce dã de puþinã umezealã, este gata sã se dezlipeascã.
Îndatã ce vine o ispitã, o încercare mai grea, cade ºi se desparte pentru totdeauna de tot
ce pãrea cã iubeºte atît de fierbinte înainte.
Robul nu rãmîne pururea în casã...
13 - Fiul rãmîne pururea! Orice s-ar întîmpla cu o casã, fiul casei nu o poate pãrãsi. Robul
o poate.
Orice s-ar întîmpla cu adunarea Domnului, fiul Domnului rãmîne statornic în ea. Orice
s-ar întîmpla cu el, inima lui nu o poate pãrãsi fiindcã Hristos îl þine prin ea ºi ea îl þine prin
El.
14 - Adunarea frãþeascã poate sã fie sau sã nu fie liberã

poate sã se þinã, - sau poate sã nu se poatã þinea
- dar Hristos este liber, e puternic ºi este totdeauna prezent.
Orice s-ar întîmpla cu fraþii, orice ar face omul sau altul dintre ei, cel care este un fiu
adevãrat al Domnului ºi un mãdular sãnãtos al adunãrii - nu pãrãseºte învãþãtura ºi credinþa
sa dintîi niciodatã.
Acolo a aflat calea mîntuirii sale ºi ea acolo rãmîne pentru el pe totdeauna.
Pãrãsind-o acolo, - nu ºi-o mai aflã nicãieri ºi niciodatã.
15 - Dacã ai putut pãrãsi Lucrarea Domnului în care te-ai nãscut din nou, învãþãtura ºi
ascultarea ei,
dacã ai putut pãrãsi pe fraþii ºi surorile cu care ai umblat ºi ai simþit la fel, care te-au iubit
ºi te-au ajutat cînd erai necunoscut ºi nevoiaº - e dovadã cã erai rob, iar nu fiu.
16 - Hristos este Singurul Eliberator Adevãrat

nimeni altcineva nu poate elibera nici pe un singur om cu adevãrat, decît Hristos. Dar El
poate sã elibereze pe toþi oamenii ºi pe toate popoarele din tot ce-i poate robi pentru cã El îi
elibereazã din pãcat.
ªi pãcatul este cauza tuturor robilor de orice fel.
17 - Numai slobozenia pe care o dãruieºte Hristos este adevãrata slobozenie. Toate

celelalte sînt numai pãreri ºi amãgiri. Numai Hristos îþi poate da starea din care poþi privi la
fostele pãcate ca la ceva biruit, neputincios, depãºit. Ca la un lanþ rupt, ca la o închisoare
dãrîmatã, ca la o noapte trecutã, ca la un ºarpe zdrobit.
18 - Nici o altã luminã nu te poate scãpa de întunericul nopþii, ci numai soarele.

Dar cînd soarele te scapã de noapte, atunci eºti sigur scãpat.
Cînd Hristos te scapã din pãcat, - atunci eºti scãpat pe totdeauna.
19 - Virtuþile cu care omul se laudã, fãrã a le avea, - ele însele îl osîndesc.

Numele cu care omul se fãleºte, fãrã a-l cinsti, - el însuºi îl va judeca.
Cuvîntul pe care omul îl predicã, dar nu îl þine, - el însuºi o sã-l condamne.
20 - Avraam a fost cel mai credincios om din lume

Moise a fost omul cel mai blînd
Isaia a fost cel mai ascultãtor
Ieremia a fost cel mai rãbdãtor
Ilie cel mai hotãrît
Petru cel mai curajos
Ioan cel mai iubitor
Pavel cel mai harnic
Iacov cel mai smerit
ºi voi care spuneþi cã sînteþi urmaºii lor, - cu ce le semãnaþi?
Unde sînt aceste virtuþi din viaþa voastrã?
- Dumnezeul nostru, Te rugãm dãruieºte-ni-le tuturor.
Amin.
Sã semãnãm mereu
Sã semãnãm mereu Cuvîntul

în lung ºi-n lat sã-L semãnãm
ºi pînã va fi plin pãmîntul
vestirea Lui sã n-o-ncetãm!
Cuvîntul sã-L vestim

oriunde-o sã trãim
dar mai întîi sã-L împlinim
noi cei care-L vestim.
Sã spunem pentru mîntuire

oricãrui suflet întîlnit
dar numai cînd de-a lui iubire
e glasul nostru-nsufleþit.
Sã cerem viaþa cea curatã

oricui urmeazã pe Isus
dar numai dacã, - prima datã
trãim chiar noi cum lor le-am spus.
Sã propovãduim iertarea
ºi mila ºi curatul zel
dar numai dacã noi, - purtarea
ne-o ducem în acelaºi fel.
Cãci dacã noi vestim Cuvîntul

dar nu-L trãim în primul rînd
pe noi ne-nvinuim spunîndu-L
iar pe-alþii-i îndepãrtãm urînd.
58 - Lauda ºi meritul
1 - Ce frumoase sînt laudele gurii noastre cu înaintaºii noºtri cei credincioºi, viteji ºi
mari. Dar oare laudele lor cu noi cum ar fi, dacã le-am putea auzi din gura lor?
Desigur este pentru noi o mare cinste cã avem astfel de pãrinþi ºi de înaintaºi. Dar oare
pentru ei poate fi cu adevãrat o cinste cã au astfel de fii ºi de urmaºi?
O, dacã s-ar putea lãuda ºi ei cu noi, cum ne-am putea lãuda noi cu ei!
2 - Multe sfaturi ºi îndrumãri aude omul în viaþa lui - bune ºi rele

mulþi învãþãtori ºi prieteni are omul în viaþa lui - ºi buni ºi rãi
dar binele este numai Unul Singur, dupã cum tot unul singur este ºi rãul.
Iar omul are de la Dumnezeu atît priceperea cît ºi voinþa liberã,
ca sã poatã alege pe care vrea din aceste douã
- ºi din aceºti doi.
3 - Faptele - ºi nu numai vorbele sînt dovada originii cuiva, dovada din cine ºi din ce se
trage el.
Faptele - ºi numai actele îl aratã pe fiecare om al cui este el ºi din cine este nãscut.
Acestea spun adevãrul, cum despre un pom numai frunza ºi roadele sînt dovada adevãratã
a valorii lui.
4 - Cine este din Dumnezeu, este fiul lui Dumnezeu, dar dovada cã este sînt mãrturiile
faptelor sale, roade ale Duhului Sfînt.
Aducerea acestor roade, este voia lui Dumnezeu.
Iar cine nu face voia lui Dumnezeu, adicã roadele Duhului Sfînt, acela este un fãþarnic
care zice dar nu face (Matei 23, 3) .
5 - Nu existã un om care sã facã un mai mare rãu Numelui ºi Lucrãrii lui Dumnezeu ca
omul fãþarnic, care zice, care tot zice... dar nu face.
Care tot predicã altora, dar nu face niciodatã el însuºi ce spune.
Viaþa lui rãmîne tot mai departe ºi mereu tot mai strãinã de ceea ce predicã el cu gura.
Aceºti oameni tot ce pare cã zidesc cu o mînã, dãrîmã cu zece.
6 - Adesea nu ºtii ce este mai bine sã faci cînd întîlneºti pe un om prefãcut, sã-l alungi
pe el din casã, ori sã pleci tu.
Ei nu au nici fricã de Dumnezeu ca sã facã ce zic cu gura lor
ºi n-au nici ruºine ca sã nu zicã cu gura lor ceea ce nu fac.
Nici respectul faþã de Adevãr ca sã tacã ce nu cred.
Nici bunul simþ faþã de Dreptate ca sã facã ce nu tac.
7 - Oricum de repede ar umbla cei mincinoºi - ei nu pot ajunge prea departe pînã ce sînt
ajunºi ºi prinºi din urmã de ruºine.
Cu cît mai repede se petrec aceste lucruri, cu atît mai bine pentru cei care îi cred ºi îi
urmeazã.
ªi cu cît se petrece mai tîrziu, cu atît mai rãu chiar de ei înºiºi.
8 - Pe un rob al lui Dumnezeu, adevãrul totdeauna îl bucurã, cãci el este un fiu al

adevãrului.
Un credincios adevãrat nu urãºte adevãrul ºi nu luptã contra lui nici chiar atunci cînd îl
mustrã ºi îl pedepseºte fiindcã a greºit împotriva sa. Dupã cum un fiu bun nu-ºi urãºte
pãrintele sãu care îl pedepseºte pentru pãcat ci dimpotrivã îl respectã ºi mai mult.
9 - Un rob al pãcatului nu poate suferi niciodatã adevãrul fiindcã el este un fiu al

minciunii. ªi cu atît mai puþin nu poate iubi adevãrul un astfel de om, fiindcã adevãrul nu
laudã nici un pãcat.
Un rob al pãcatului fuge dupã laude.
Un rob al adevãrului - fuge de ele.
10 - Un rob al neprihãnirii se întristeazã cînd trebuie sã primeascã ceva de la alþii, pentru

sine. ªi se bucurã cînd are ºi poate sã dea el altora.
Un rob al lãcomiei ºi al poftei se întristeazã cînd alþii nu-i dã lui. ªi se bucurã cînd poate
sã nu dea el altora.
Din aceasta ne putem verifica fiecare pe noi înºine, ai cui robi sîntem.
11 - Un rob al Luminii se bucurã cînd i se aratã o greºealã ca sã ºi-o îndrepte, fiindcã

iubeºte curãþia lui Hristos ºi doreºte frumuseþea conºtiinþei Sale.
Un rob al întunericului se supãrã cînd i se aratã pãcatul ºi nu doreºte sã se îndrepte,
fiindcã se iubeºte pe sine însuºi ºi se complace în pãcat, ca într-un culcuº cald ºi leneº.
12 - Cei care trãiesc în pãcat, urãsc adevãrul ºi otrãvesc dragostea fiindcã adevãrul este
totdeauna împotriva mîndriei lor, iar dragostea le osîndeºte lenevia lor.
Iar cine lucreazã astfel Îl omoarã totdeauna pe Hristos în ei înºiºi. ªi dupã aceea umblã
mereu sã-L omoare ºi în alþii.
Acesta este ucigaºul cel mai fioros.
13 - Oamenii cei lesne-crezãtori sînt înºelaþi totdeauna, fiindcã ei stau sã asculte fermecaþi
la toate vorbele mincinoase ale înºelãtorului - ºi nu ºtiu sã priveascã niciodatã la faptele lui
ºi la urmãrile lor.
Priviþi totdeauna, ce rod este sub frunzã.
Ce conþinut sub etichetã
ºi mai ales ce fapte sînt sub vorbe.
14 - Înºelãtorul este gata sã-ºi ucidã chiar ºi pe binefãcãtorul lui cel mai apropiat, numai
sã-ºi ajungã scopul ambiþiei lui, urmãrit de trufia ºi rãutatea sa.
Nu are diavolul o unealtã mai ticãloasã pentru scopurile sale decît pe omul ambiþios ºi
trufaº.
Iuda avea tocmai un astfel de caracter blestemat.
15 - Omul cu caracter blestemat ºi-a pierdut tot ce era uman în el ºi a devenit un demon,
o creaturã a diavolului, fiind în stare de aceleaºi crime ºi nelegiuiri ca ºi tatãl sãu diavolul,
care l-a schimonosit astfel fãcîndu-l dupã chipul sãu.
Unor astfel de oameni Mîntuitorul le-a spus: voi aveþi de tatã pe diavolul...
(Ioan 8, 44) .
ªi numai unor astfel de creaturi ale diavolului a fost pregãtit focul cel veºnic
(Matei 25, 41) .
16 - Cuvîntul Domnului este atît de limpede ºi desluºit, cum este pîinea ºi apa cea curatã.
Cum este aerul, cum este lumina.
Pe care toþi le cunosc ºi se hrãnesc din ele.
Oricine se amestecã în acestea le tulburã ºi le stricã. Ele vin curate de la Dumnezeu. ªi
aºa sînt ºi Cuvintele Lui.
O, lumea aceasta ºi veacul acesta care polueazã totul!
17 - Cuvintele Domnului sînt plãcute ºi dulci, cum este bucuria, cum este cîntarea, cum
este harul, - pe care toþi le simt, le doresc ºi le gustã cu nesaþ.
Sînt aºa cum este Adevãrul sau Iubirea, sau Duhul, pe care toþi le înþeleg chiar dacã nu
le ascultã. ªi toþi le respectã chiar dacã nu le au.
18 - Mîntuitorul spune: De aceea nu puteþi înþelege Cuvîntul Meu, pentru cã nu puteþi

asculta, pentru cã nu doriþi sã-L împliniþi.
Pentru cã nu poþi nici sã înþelegi cu mintea ceea ce nu poþi asculta cu inima.
19 - Dacã numai citeºti Biblia, sau numai o auzi, sau numai o predici altora - dar fãrã sã
te cutremuri ºi s-o trãieºti cu faptele tale -
atunci nici n-ai s-o poþi înþelege niciodatã în adîncimea ei neschimbatã - ci ai s-o vezi
mereu numai la suprafaþã în interpretãrile ei schimbãtoare.
ªi aºa este tocmai ceea ce nu este ea.
20 - Dacã mergi la bisericã ºi la adunare dar nu eºti atent

dacã în timp ce se propovãduieºte Cuvîntul - nu asculþi cu grijã ci vorbeºti cu alþii, sau
dormi, sau umbli pe afarã sau te miºti nepãsãtor,
sau te gîndeºti la mîncare ori la apã
- atunci nici nu vei auzi nici nu vei înþelege nimic.
Cuvîntul va trece pe lîngã tine ºi Se va ascunde de tine, strãin ºi vrãjmaº
aºa cum eºti ºi tu faþã de El.
Dumnezeu sã nu te lase aºa.
Amin.
59 - Auzirea ºi ascultarea
1 - Poþi sã mergi ani de zile la ascultarea Evangheliei - ºi totuºi sã n-o asculþi

poþi sã-þi rupi nu numai încãlþãmintea ci ºi picioarele umblînd
sau poþi sã-þi toceºti nu numai cartea ci ºi limba predicînd altora Evanghelia cãci tot nu
vei putea înþelege cu adevãrat niciodatã din Cuvîntul lui Dumnezeu
- nici tu ºi nici cei ce te vor auzi, - dacã nu vrei sã-I primeºti mai întîi lucrarea Lui în
toatã inima ºi viaþa ta, - cu sinceritate, cu ascultare ºi smerenie.
2 - Sînt ºi fiinþe omeneºti de care Dumnezeu Se leapãdã ca de niºte monºtri pînã într-atît
încît sã nu ºi-I mai recunoascã nici de creaturi ale Lui -
spunîndu-le: voi aveþi da tatã pe diavolul (Ioan 8, 44) .
Aceºtia sînt cei care conºtient ºi calculat, la început au nesocotit Cuvîntul lui Dumnezeu,
apoi L-au lepãdat, iar apoi I s-au împotrivit cu duºmãnie întocmai diavolului.
Prin unirea cu diavolul ei au devenit copii ai lui, pãrtaºi cu el la opera lui - vor fi pãrtaºi
la osînda ei.
Ce cutremurãtor lucru. ªi ce grozavã stare.
3 - Evanghelia ne aratã cu toatã grozãvia, cã oricît n-am vrea noi, focul iadului existã ºi
cã totul acolo va fi întocmai aºa cum este scris.
Nimic nu este a se înþelege numai simbolic - ºi totul este o înspãimîntãtoare realitate.
Iadul existã mai îngrozitor de cum pot cuprinde orice cuvinte omeneºti fiindcã el este rãsplata
pentru pãcatele pe care nu le poate face decît diavolul ºi ai lui.
4 - Sînt unele pãcate atît de mari ºi suflete atît de rele, cã numai o pedeapsã veºnicã ºi un
loc îngrozitor, le poate primi ºi le poate echivala.
Cei ce le-au putut inspira ºi sãvîrºi n-ar putea avea un loc nicãieri altundeva în Univers,
dacã nu s-ar fi putut gãsi un loc ºi o platã ca asta pe mãsura lor, pentru ei.
5 - Oamenii care trãiesc în vrãjmãºie cu Dumnezeu - ºi-au pierdut calitatea de fii ai

Luminii, de fii ai lui Dumnezeu (Iacov 4, 4; Ioan 12, 36; 1 Tes. 5, 5) .
Prin neascultare ºi trufie, ei s-au ridicat împotriva Fãcãtorului lor, precum a fãcut ºi
Satana Lucifer.
Pãcatul mîndriei a nimicit din ei tot ce era parte bunã ºi fãpturã din Dumnezeu, ei
devenind apoi, prin trãirea cu voia a pãcatului ºi prin împotrivirea pe faþã cu voinþa contra
lui Dumnezeu - niºte creaturi ale diavolului. Au ajuns niºte fãpturi cu aceeaºi fire ºi cu
aceleaºi trãsãturi ca ale lui satana devenind fii ai lui.
6 - Oricine a ajuns sã lupte pe faþã contra lui Dumnezeu dovedeºte cã a devenit satanã.
Un astfel de om ºi-a pierdut ºi ultimul drept, acela de creaturã a lui Dumnezeu ºi a ajuns o
creaturã ºi apoi un asociat al lui satan, cãpetenia luptei contra lui Hristos.
Astfel aceºtia sînt în stãpînirea totalã a lui Lucifer, pe care ºi ei ºi l-au luat ca tatã, fiindcã
îl iubesc, îl ascultã ºi fac voia lui, iar el ºi i-a schimonosit dupã chipul lui, înfiindu-ºi-i.
Atunci desigur, partea lor nu poate fi alta decît cea a tatãlui lor adoptiv
(Apoc. 21, 8) .
7 - Diavolul n-are în el dorinþe curate (în el nu poate fi nimic curat). El are numai fapte
urîte ºi pãcate.
Deci tot ce este poftã urîtã ºi pãcat, este de la diavolul.
8 - Fiind de la diavolul, pofta urîtã chinuie, întineazã ºi robeºte întreagã fiinþa omului ºi
înainte de pãcat - ºi dupã el.
Toatã aceastã lucrare a pãcatului în om, se face cu bunãvoia omului.
Omul colaboreazã cu diavolul în lucrarea de pierzare a lui în devenirea sa ca o progeniturã
satanicã. Astfel omul are plãcere de pãcat ºi sãvîrºeºte cu lãcomie ºi cu bucurie pãcatul fiind
de aceeaºi fire cu diavolul care ºi el are aceastã plãcere.
9 - Orice plãcere din pãcat, vine din duhul satanei ºi orice om care are plãcere de pãcat,
este din acest duh al diavolului.
Cãci dacã n-ar avea aceastã plãcere, omul ar suferi ºi s-ar feri sã nu facã pãcatul. Dar
omul îl face cu plãcere fiindcã are în el firea diavolului.
10 - Unii fug dupã pãcat, alþii fug de pãcat.

Unii se bucurã dupã sãvîrºirea unui pãcat, alþii se întristeazã ºi se chinuiesc.
Unii cautã cãi ºi mijloace ca sã pãcãtuiascã, alþii sufãr, postesc ºi se roagã ca sã nu
pãcãtuiascã.
Asta este deosebirea dintre fiii satanei ºi dintre fiii lui Dumnezeu.
11 - Orice pãcat este aducãtor de moarte aceluia care îl face.

Deci orice om care face pe alt om sã pãcãtuiascã este un ucigaº, dupã cum un ucigaº este
ºi diavolul care este tatãl pãcatului ºi izvorul rãului absolut. El îl face ºi pe om ca sã facã pe
alt om sã pãcãtuiascã.
Prin aceasta omul este diavol ºi nu mai este om.
12 - Sã nu uite cele de mai sus, nici un om care învaþã pe alt om la rãu.

Nu-l uita nici tu care înveþi pe copilul tãu sau pe al altuia sã înjure, sau sã bea, sau sã
fure, sau sã mintã, sau sã se batã, sau sã pîrascã, sã fumeze, sã urascã, sã desfrîneze... ªi
altele de felul acestora.
Teme-te de osînda satanei, dacã faci faptele lui.
13 - Oricine pãcãtuieºte voit, - ucide ºi sufletul celui cu care pãcãtuieºte

ucide cu ºtiinþã, cu voinþã, cu conºtiinþã, - ucide ca diavolul pentru bucuria de a atrage
pe cît mai mulþi în acelaºi pãcat ca el.
ªi bucuria aceasta satanicã e cu atît mai mare ºi mai vinovatã cu cît cel pe care îl atrage
în noroi este mai curat ºi mai sfînt.
14 - Diavolul nu stã în Adevãr ºi pentru cã Adevãrul cere în primul rînd supunere ºi

ascultare, iar diavolul n-a vrut niciodatã nici sã se supunã ºi nici sã asculte de nimeni.
Adevãrul cere înfrînare iar diavolul este stãpînit numai de pofte ºi desfrîu.
Adevãrul cere dragoste, iar diavolul are numai urã ºi pofte urîte.
Adevãrul cere sã spui totdeauna drept, iar diavolul totdeauna numai se preface ºi minte.
15 - Cine iubeºte Adevãrul, este din Dumnezeu.

Cine iubeºte minciuna este din diavolul. Pentru cã Adevãrul te face sã fii blînd ºi bun iar
minciuna te face sã fii crud, nemilos ºi împotrivitor.
Adevãrul îþi cere curãþie ºi sinceritate, dar minciuna iubeºte necurãþia, întunericul ºi
prefãcãtoria.
16 - Ori de cîte ori diavolul spune o minciunã, vorbeºte din ale lui
ºi ori de cîte ori vorbeºte din ale lui, spune o minciunã.
El nu poate spune adevãrul, pentru cã în el nu este adevãr.
De aceea toþi cei care ascultã pe diavolul sînt înºelaþi ºi minþiþi totdeauna, pentru cã el nu
le spune niciodatã despre nimic aºa cum este, ci le spune totdeauna aºa cum nu-i.
17 - Celui pe care diavolul îl îndeamnã sã pãcãtuiascã îl minte cã va fi fericit pãcãtuind.

Omul crede pe diavolul, ºi furã, iar în loc de fericire ajunge la închisoare, apoi în iad, la
chinuri pe care unii oameni nici nu le pot bãnui.
Iatã fericirea diavolului ºi a pãcatului.
18 - Omul îl crede pe diavolul - ºi desfrîneazã, iar în loc de fericire ajunge la casa de

nebuni. Iatã “fericirea” diavolului.
Omul îl crede pe diavolul ºi bea. Dar ajunge la ruinã ºi pierzare trupeascã ºi sufleteascã,
fiindcã totdeauna, la capãtul ascultãrii de diavolul, aºteaptã moartea.
19 - Omul îl crede pe diavolul - ºi amînã pocãinþa ºi primirea iertãrii ºi mîntuirii.

Iar cînd ajunge sã nu se mai poatã salva, atunci nici diavolul nu-i mai ascunde prãpastia
ºi focul.
Atunci i se aratã rîzînd, mulþumit cã l-a putut înºela.
20 - Cînd e prea tîrziu pe veºnicie, atunci ºi sufletul care l-a crezut pe diavolul vede...
Dar vai ce vedere înspãimîntãtoare i se aratã la sfîrºit celui care l-a crezut pe diavolul,
celui care nu L-a crezut pe Hristos.
De aceea este totdeauna îngrozitoare moartea celor care au trãit fãrã Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, - sã nu moarã nimeni fãrã Tine.
Amin.
60 - Întrebarea ºi rãspunsul
1 - O, oameni, fraþii mei - sã nu credeþi pe diavolul niciodatã.

Nu credeþi nici una din spusele lui sau a slugilor lui.
Nu-l credeþi pe cel ce vine sã vã clatine învãþãtura dreaptã ºi credinþa dintîi - fiindcã acela
este sau diavolul sau una din slugile lui.
Aºa s-a dus el ºi la primii fii ai lui Dumnezeu din Eden.
Oricine îl ascultã - va pãþi la fel.
2 - Pe nici un diavol sã nu îl credeþi. Nici pe cel al desfrînãrii nici pe cel al mîniei, beþiei,
ambiþiei, rãstãlmãcirii... pe nici un diavol sã nu-l credeþi. El promite adevãr, fericire ºi
slobozenie dar duce la minciunã, la nimicire ºi robie veºnicã.
Acesta este totdeauna sfîrºitul celor ce ascultã pe diavolul.
3 - Diavolul este duºmanul oricãrui adevãr ºi izvorul oricãrei minciuni.

Nimic bun, nimic frumos, nimic curat ºi cinstit nu-i în el.
În el totul este urît, rãu, scîrbos ºi nelegiuit.
Aºa sînt toate faptele lui ºi aºa sînt toate urmãrile lor.
De aceea el nu poate sta în luminã cu ale lui. Dacã ar veni în luminã, nimeni nu l-ar urma.
Toþi ar fugi de el.
4 - Diavolul nu are niciodatã ceea ce promite.

Nimic din ceea ce promite diavolul nu-i adevãrat. Totul este numai minciunã ºi
înºelãciune.
Din toate ale diavolului, numai el nu-i minciunã ºi numai iadul sãu este adevãrat.
5 - A rãmîne în pãcat dupã ce auzi chemarea mîntuirii - este un lucru drãcesc. De aceea
cine rãmîne în pãcat, rãmîne în diavolul.
ªi de aceea cei ce rãmîn în diavolul au starea lui ºi firea lui.
ªi apoi au soarta lui.
6 - O, voi care tot nu vreþi sã-L ascultaþi pe Dumnezeu

ºi sã-L slujiþi pe Hristos
ºi vã împotriviþi îndemnurilor Duhului Sfînt
- sã ºtiþi cã acestea sînt faptele diavolului, iar voi l-aþi ales de tatã pe el, prin fãptuirea
lucrãrilor lui.
Dacã veþi continua ºi veþi sfîrºi în felul acesta - sã ºtiþi cã vã aºteaptã soarta lui.
O, cît este de îngrozitor ºi numai a gîndi la asta.
7 - Nu-i adevãrat cã oamenii nu pot crede. Toþi oamenii pot sã creadã fiindcã credinþa este
în sufletul oricãrui om, ca un dar al lui Dumnezeu pus în el, înnãscut în el.
De aceea orice om poate sã creadã ceea ce vrea el sã creadã.
Dacã n-ar avea credinþã nimeni n-ar face nimic. Nimeni n-ar semãna, dacã n-ar avea
credinþã cã va culege. Cãci a semãna fãrã credinþã este a lepãda sãmînþa. ªi nimeni nu-i aºa
nebun.
8 - Omul planteazã vie, - fiindcã are credinþã. Omul dã cu împrumut fiindcã are credinþã.
Omul pleacã la drum, fiindcã are credinþã.
Cine n-are credinþã cã va culege, cã va primi înapoi, cã va ajunge cu bine - nu va face
nimic din acestea.
Omul crede, omul poate sã creadã.
De aceea este vinovat cã nu vrea sã creadã în Dumnezeu.
9 - A umbla fãrã credinþã înseamnã a nu mai merge nicãieri unde n-ai mai fost, fiindcã
mai întîi trebuie sã crezi cã locul acela este, cã drumul acela duce acolo ºi cã cel ce-þi spune
acest lucru nu te înºalã.
Asta înseamnã a crede în Ierusalimul ceresc, ca un loc de veºnicã odihnã a celui
credincios.
Asta înseamnã a crede în Jertfa Domnului Isus, ca singurul drum prin care ajungi acolo.
ªi asta înseamnã a crede Cuvîntul lui Dumnezeu Biblia, care ne adevereºte acest lucru.
10 - Toþi cred cã istoria este adevãratã, chiar dacã n-au vãzut niciodatã pe voievozii care
au fãcut-o sau pe cronicarii ce au scris-o. Toþi cred pe mãrturia existenþei neamului, a
ruinelor, a documentelor...
Despre adevãrul Dumnezeiesc al lui Hristos existã mãrturii ºi mai temeinice decît despre
istoria oricãrui neam.
ªi totuºi istoria neamului o cred toþi. Dar adevãrul lui Hristos doar cei puþini. Deci
vinovãþia celor ce nu cred - este veºnicã ºi întreagã.
11 - Fãrã credinþã ar fi cu neputinþã sã trãiascã omul pe pãmînt. De aceea nici nu existã

om care sã nu creadã în ceva.
Dar vinovãþia omului stã în aceea cã avînd voinþa sa liberã ºi putînd crede ceea ce vrea
ºi putînd respinge ceea ce vrea, - el vrea sã creadã minciuna ºi vrea sã respingã adevãrul.
12 - Omul este vinovat pentru cã vrea sã-l primeascã pe diavolul pe care trebuie sã-l
respingã ºi sã nu-l creadã. ªi vrea sã-L respingã pe Dumnezeu pe care are datoria sã-L creadã
ºi sã-L primeascã.
De aceea meritul celor credincioºi este mare, fiindcã în lupta asta ei resping pe diavolul
chiar dacã el se rãzbunã aspru asupra lor. ªi Îl primesc pe Hristos, chiar dacã au de suferit
pentru El.
13 - Tocmai de aceea oamenii sînt vinovaþi, fiindcã au ales liberi sã treacã de partea
diavolului primind fãgãduinþele lui date prin pãcat. ªi L-au respins pe Dumnezeu lepãdînd
promisiunile Lui date prin neprihãnire.
Fiindcã s-au împotrivit adevãrului lui Dumnezeu
ºi nu s-au împotrivit minciunii lui satan.
14 - Oamenii iubesc totdeauna mai mult minciuna decît adevãrul.

Iatã, încercaþi ºi veþi vedea: spuneþi oamenilor orice minciunã ºi aproape toþi o vor crede
îndatã.
Dar spuneþi un adevãr - ºi veþi vedea ce puþini vor fi gata sã-l primeascã.
Uitaþi-vã cît de mulþi se strîng acolo unde vorbeºte un mincinos. ªi cît de puþini vin ºi
rãmîn acolo unde se spune un adevãr.
15 - Oamenilor le place totdeauna mai mult sã mintã decît sã spunã adevãrul - ºi sã fie
minþiþi, cãci iubesc mai degrabã minciuna. Omul care crede minciuna trãieºte în minciunã
(Apoc. 22, 15) .
Pentru cã îi convine acest fel dubios de viaþã. De aceea sînt vinovaþi pe veci faþã de
adevãr.
16 - Deºi au minte ºi voinþã liberã, cunoºtinþã deplinã ºi îndrumare clarã - cei mai mulþi
oameni nu le folosesc bine aceste daruri, ci le folosesc rãu.
Deºi au lumina ºi adevãrul în ei sau lîngã ei - în loc sã le urmeze, le dispreþuiesc.
Deºi sînt la fiecare pas înºtiinþaþi ºi de cuvinte ºi de întîmplãri, ºi de boli ºi de moarte -
totuºi oamenii aleg minciuna ºi leapãdã adevãrul.
Mai este oare o altã fiinþã pe lumea asta, mai de plîns ca un astfel de om?
17 - Hristos este Unicul Om-Dumnezeu. Nici un alt om din lumea asta, n-a mai putut sta
atît de drept ºi cu fruntea atît de înaltã în faþa tuturor vrãjmaºilor sãi ºi privindu-i în ochi sã
le spunã atît de liniºtit, de sublim ºi demn: cine dintre voi Mã poate dovedi cã am pãcat?...
18 - Hristos este Unicul Mîntuitor al omenirii întregi. Nici un alt întemeietor de vreo
religie n-a mai putut garanta ca El Adevãrul învãþãturii sale cu propria sa viaþã sfîntã ºi cu
propria sa moarte biruitoare. - Amîndouã unice ºi fãrã pãcat.
19 - Hristos este Unicul Învãþãtor Desãvîrºit, Înþelept ºi Sfînt de pe acest pãmînt.

O, voi vrãjmaºi ai Lui, înþelepþi ºi nebuni, dupã douã mii de ani El stã ºi azi ºi în faþa
voastrã ºi vã pune ºi vouã aceeaºi întrebare tot ca unor vrãjmaºi, nu ca unor judecãtori cinstiþi
zicîndu-vã: Spuneþi, care dintre voi Mã poate învinui pe Mine, sau învãþãtura Mea, cã am
vreun pãcat?
Iar noi aºteptãm sã auzim ce-I veþi putea rãspunde!
20 - O, voi vrãjmaºi ai Dumnezeului nostru Isus Hristos, - spuneþi un singur pãcat pe care
l-aþi gãsit în viaþa Lui, în Biblia Lui, în Învãþãtura Lui!
ªi dacã nu-L puteþi dovedi cu nici un pãcat, - atunci spuneþi de ce luptaþi împotriva Lui?
De ce-L urîþi? De ce-L prigoniþi?
ªi dacã nu puteþi rãspunde asta astãzi în faþa oamenilor - cum veþi putea rãspunde mîine,
în faþa Lui?
Preabunule Doamne, nu lãsa pe nimeni sã vinã în faþa Ta nemîntuit.
Amin.
Dragoste ºi lacrimi
Dragoste ºi lacrimi ne-a fost calea noastrã

de la Marea Neagrã, pîn-la cea Albastrã,
dragoste cu lacrimi ne-a fost pîinea bunã
de cînd ducem drumul Crucii împreunã.
Dragoste ºi lacrimi am avut în viaþã

cîtã rouã are sfînta dimineaþã
dragoste ºi lacrimi cîte nu ºtiu spune
ne-a fost avuþia noastrã de pe lume.
Dragoste ºi lacrimi ne-am avut trecutul

dragoste cu lacrimi de-a sfinþi sãrutul
dragoste cu lacrimi ni-e ºi azi trãirea
ele ne sînt jertfe, - ele rãsplãtirea!
Drag Isus din lacrimi, - dragostea ne-ncîntã

fã-ne scumpã-n ele fericirea sfîntã
fã-ni-le-amîndouã zestre ºi cununã
sã-mpletim din ele vecii împreunã...
Nemuritoare
Calea Bunului UrmaÕ
Slãvit sã fie Domnul.

Pag. 294
Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 6 - Avuþia Sfîntului Moºtenitor Pag. 295
Avuþia Sfîntului Moºtenitor
Tot ce-þi spun eu aici cu lacrimi

e sfînt - moºtenitorul meu
- nu-mi lepãda nici o frînturã
din tot ce-þi spun acum ºi-þi scriu
cã tot ce nu-nþelegi tu astãzi
ai sã-nþelegi tu mai tîrziu.
Cugetãri duhovniceºti
- caietul 6 -
de
Traian Dorz
Pag. 296 Cugetãri - Vol. 2 - Caietul 6 - Avuþia Sfîntului Moºtenitor
Avuþia cea mai mare e credinþa-adevãratã

care îþi îndrumã viaþa pe cãrarea cea curatã
ºi-i nãdejdea neclintitã în izbînda jertfei sfinte
care-þi dã mereu tãria sã-þi duci lupta înainte
ºi-I iubirea neschimbatã, una-n veci cu legãmîntul
- ºi-o va moºteni acela care-ºi va þinea cuvîntul.
Nu-i comoarã-n lumea-ntreagã mai de preþ ca mîntuirea

fericit acela care ia aceastã moºtenirea
cine-i ºtie preþul mare ºi rãsplata ce-o aduce
poartã pentru ea-n viaþã orice sarcinã ºi cruce
rabdã pentru ea oricîte nedreptãþi ºi suferinþe
ea dã veºnica rãsplatã a cereºtii biruinþe.
N-am sã-þi las comori mai scumpe drag moºtenitorul meu

decît Aurul Credinþei neclintite-n Dumnezeu
ºi nãdejdii ºi-a Iubirii piatrã scumpã
de la ele niciodatã gîndul tãu sã nu se rupã
de la ele niciodatã ochii tãi sã nu se-abatã
cãci prin ele-a ta viaþã va fi-n veci cea mai bogatã.
Cinstea-i oriºicînd averea cea mai scumpã ºi mai rarã

oamenii ce-o aibã asta nu-s prea mulþi în nici o þarã
mai întîi ca orice-avere ce-aº avea sã-þi las eu þie
fiul meu aceasta este cea mai scumpã avuþie
mi-au lãsat-o naintaºii ºi-am pãstrat-o nepãtatã
ºi þi-o las cu datoria s-o pãstrezi pe veci curatã.
Avuþiile divine mai nainte înºirate

fiul meu ca moºtenire sfîntã þi le las eu toate
preþuieºte-le din suflet mai presus ca orice bine
ºi-ntr-o inimã curatã într-un gînd curat le þine
mintea ta cu-nþelepciune pururi le chiverniseascã
ºi inima prin iubire fericit sã le mulþeascã
astfel sã le laºi în urmã ºi tu celui ce-þi urmeazã
ºi-atunci fi-va neamul nostru ca ºi soarele-n amiazã.
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu ºi Eterna noastrã Avuþie
Slavã veºnicã Þie...
Pentru cã Tu eºti Avuþia cea foarte mare

a pãrinþilor noºtri, a noastrã ºi a moºtenitorilor noºtri
cu care Tu Însuþi ne-ai împroprietãrit
prin Viaþa Ta, prin Moartea Ta ºi prin Învierea Ta
Avuþia Credinþei, Comoara Nãdejdii ºi Mãrgãritarul Dragostei
Testamentul nostru asupra lor
L-ai scris cu Sîngele Tãu
L-ai pecetluit cu Moartea Ta
ºi ni-L garantezi cu Jertfa Ta
Pentru cã Tu eºti Comoara noastrã Eternã

aici ºi în veºnicie. ªi de aici ºi pînã Acolo
singura Comoarã Adevãratã, Sigurã ºi Fericitã
mai presus de alte comori, care ar putea fi
în lumea asta ºi toate celelalte
- mai scump ca viaþa,
mai dulce ca Iubirea
mai presus ca Suferinþa
mai tare ca moartea
ºi mai de preþ ca Veºnicia,
pentru care sîntem gata sã le dãm pe toate acestea
ºi oricît de mult
ªi pentru cã Tu ne dezvãlui, ne dai, ºi ne vei da

veºnic ºi veºnic,
mereu tot mai mult, mai mari ºi mai nebãnuite
Avuþii, Comori ºi Mãrgãritare Dumnezeieºti
Credinþei, Nãdejdii ºi Dragostei noastre
pînã cînd vom ajunge sã le dobîndim aievea cu toate
la intrarea în strãlucitul Lãcaº pregãtit pentru noi
dîndu-ni-le împreunã cu sãrutul binecuvîntãrii
Tatãlui, al Fiului ºi al Sfîntului Duh. Amin.

Eterna noastrã Avuþie ºi Marele nostru Dumnezeu
Isus Hristos.
Moºtenirea minunatã
pentru-o inimã curatã
este sfînta-nvãþãturã
ce pãrinþii ne-o dãdurã
din viaþã ºi Scripturã
fericit e fiul care
îi dã sfînta ascultare
ºi-o pãstreazã-n curãþie
ca pe-o sfîntã avuþie.
Fiul meu, tu ia aminte

toate-aceste-ndemnuri sfinte
scrieþi-le neuitate
pe-a ta inimã pe toate
la culcare þi le spune
lîngã sfînta rugãciune
viaþa-ntreagã þi le þine
cãlãuzã lîngã tine
ºi-ai sã umbli numai bine.
Scump moºtenitorul meu

rînduit de Dumnezeu
sã-mi urmezi în lucrul Sãu
vei fi binecuvîntat
dacã-asculþi cu gînd curat
tot ce-i sfînt ºi-adevãrat
cauza Domnului Hristos
dacã-o vei sluji frumos
vei fi-un suflet luminos.
Viaþa vrednicã ºi bunã

e cea mai de preþ cununã
strãlucitã ca o lunã
viaþa-n sfîntã ascultare
e comoara cea mai mare
strãlucitã ca un soare
viaþa lui Hristos trãitã
pentru cauza Lui jertfitã
- este cea mai strãlucitã.
61 - Singura Avuþie
1 - Singura Avuþie desãvîrºitã dintre toate avuþiile lumii acesteia este numai Isus Hristos.
Nici una dintre toate celelalte avuþii nu se poate nici mãcar asemãna cu aceasta.
Singurã învãþãtura Lui a putut scoate omenirea din barbarie ºi animalitate, din sclavagism
ºi din întuneric.
Singurã ea a adus bucuria seninãtãþii ºi inteligenþa iubirii, în ochii care erau mai înainte
întunecaþi de prostie ºi înroºiþi de urã.
2 - Singurã învãþãtura lui Hristos poate sã facã dintr-un canibal, un frate ºi un binefãcãtor.
Ea a scos la civilizaþie ºi la rugãciune pe fiarã.
Ea despovãreazã conºtiinþele ºi face instinctele sã se supunã raþiunii sãnãtoase, osîndind
tot ce este nebulos ºi înnobilînd caracterele decãzute.
Ea singurã face ca totul sã se cãlãuzeascã dupã Adevãr ºi sã se îmbrãþiºeze în Dragoste.
Numai Hristos ne garanteazã liniºtea ºi învierea.
Ferice de oricine Îl primeºte pe El.
3 - Toþi marii vrãjmaºi ai lui Hristos de pînã azi, au tãcut.

Vãlul îngîmfãrii de peste ochii lor a fost rupt sau tras de cãtre îngerul înspãimîntãtor ºi
real al morþii...
ºi fiecare dintre ei, la rîndul sãu, s-a trezit la adevãrata realitate ºi s-a redus la adevãrata
lui dimensiune de om mic, de om de nimic. N-a mai rãmas din el, chiar din cel mai mare,
decît o patã neagrã de noroi sau de sînge pe istoria omenirii ºi pe numele de om.
Dar Hristos împotriva Cãruia au luptat ei Se înalþã deasupra tuturor mai strãlucit ca
soarele în toatã puterea Lui...
Iar în lumina Lui nu se mai vede din toþi vrãjmaºii Sãi, decît niºte muºuroaie de murdãrie
neputincioasã ºi respingãtoare.
Vrei ºi tu sã devii aºa?
Nu fii vrãjmaº al lui Hristos!
4 - O, voi toþi cei care vã luaþi dupã vrãjmaºii lui Isus, care vã lãsaþi îmbãtaþi de
filozofiile potrivnice lui Dumnezeu ºi care vã puteþi lua dupã teoriile lor mincinoase, dupã
scornirile ºi invenþiile lor, - vai ºi de voi, cu ei cu tot.
Dacã nu poate Cinstea ºi Adevãrul sã vã trezeascã astãzi, vã va trezi spaima ºi moartea
mîine.
Dacã nu puteþi îngenunchea astãzi în faþa lui Hristos, spre cinstea veºnicã, vã veþi tîrî
mîine în faþa diavolului, spre ruºine veºnicã.
5 - Dacã astãzi ar mai putea vrãjmaºii lui Hristos sã vorbeascã ori sã scrie vreun cuvînt
acelor care au crezut sau mai cred cuvîntul sau scrisul lor, o, cum le-ar mai vorbi ei acum,
de acolo de unde sînt!
O, cum ar grãi ei astãzi, din vãpaia focului în care se chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel
nebun, din flãcãrile lui veºnice.
O, cum ar scrie ei acum dupã experienþa unei singure clipe de foc, de realitate a iadului,
de încredinþare despre tot ce a tãgãduit sau a scuipat!
O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: Credeþi în Hristos ºi-L urmaþi, ca sã nu
ajungeþi ºi voi aici unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor.
ªi acesta ar fi singurul adevãr din tot ce au scris ºi spus ei.
6 - Iar voi vrãjmaºi ai lui Hristos care Îi aduceþi Lui singura învinuire care pare dreaptã
din toate învinuirile voastre, ºi anume cã în Numele Lui s-au fãcut ºi se mai fac ºi astãzi încã,
atîtea cruzimi sau dezbinãri sau fãrãdelegi, - ai celor ce Îi urmeazã cu adevãrat învãþãtura Sa,
ci este al celor ce n-au nimic nici din El nici din ale Lui, decît numele ºi locul pe care ºi le-au
luat pe nedrept, prin mijloacele ºi pentru scopurile diavolului, marele Sãu vrãjmaº.
7 - Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumnezeu, pe aceºti falºi slujitori ai lui
Dumnezeu, care în Numele Sãu fac ruºine ºi pagubã Bisericii ºi Evangheliei Lui.
Judecãþile istoriei adeveresc ºi confirmã totdeauna în urmã, judecãþile lui Dumnezeu date
înainte pentru fiecare faptã ºi despre fiecare om.
8 - Dar cine dintre toþi cei ce învinuiesc azi Biblia sau Biserica lui Hristos, - vor putea
totuºi dovedi cã El Însuºi are vreun pãcat?
Nefericiþi sînt în viaþã ºi în moarte toþi cei ce se lasã înºelaþi de diavolul cel mincinos, ºi
umblã mereu sã-L înfrunte ºi sã-L înlãture pe Hristos, din ei ºi din alþii.
Niciodatã nu vor putea avea nici o dezvinovãþire, nici în ei înºiºi, nici înafara lor, pentru
ceea ce fac.
9 - Desigur orice om este nedesãvîrºit. ªi orice corp de pe lumea asta îºi are umbra sa.
Dar dacã cei ce se strãduiesc sã-L urmeze pe Isus, cu toatã lupta lor de a se pãstra în curãþie,
au totuºi slãbiciuni ºi cãderi în viaþa asta, - cît de mari ºi de multe trebuie sã le aibã acestea
acei care dispreþuiesc pe Dumnezeu ºi Îl neagã pe Hristos?
Dacã ºi cei ce se tem de pãcat ajung uneori sã cadã în el, - cît de adînc îl pot sãvîrºi, cei
ce nu se tem!
10 - E adevãrat cã din cauza rãutãþii firii sale, omul poate cãdea uneori în mari pãcate,
chiar dacã în vorbele sale ºi în confesiunea sa, omul mãrturiseºte o credinþã în Dumnezeu ºi
o denumire a lui Hristos. Multe fapte rele ºi multe crime ale unor astfel de oameni au rãmas
în Istoria Omenirii.
Dar ºi mai adevãrate ºi mai groaznice au rãmas în Istorie faptele ºi crimele acelora care
n-au fost creºtini ori au fost niºte vrãjmaºi ai lui Hristos.
Marile genociduri din Istorie nu le-au sãvîrºit cei ce chiar ºi numai de formã vorbeau
despre Hristos, ci le-au sãvîrºit acei care nu-L cunoscuserã pe Isus sau se lepãdaserã de El.
11 - Minciuna necredinþei este veche ºi demult doveditã. Dar numãrul înºelaþilor este
mereu nou ºi nesfîrºit. Pentru cã numai înþelepþii învaþã din trecut ºi din pãþania altora. Toþi
ceilalþi nu învaþã decît din viitor ºi din propria lor nenorocire.
De aceea sînt nebuni, fiindcã nebunul se trezeºte totdeauna prea tîrziu.
În veacul acesta sînt cei mai mulþi înþelepþi.
12 - Ascultarea de Hristos este începutul binecuvîntãrilor, dupã cum temerea de

Dumnezeu este începutul înþelepciunii.
Oricine ascultã de Domnul Isus, ajunge la temerea de Dumnezeu.
ªi numai un astfel de suflet este binecuvîntat ºi înþelept.
13 - Dupã cum butucul unei roþi þine toate spiþele, tot aºa ascultarea de Dumnezeu, de
Cuvîntul lui Hristos, de cãlãuzirea Duhului Sfînt, - le þine pe toate celelalte virtuþi în viaþa
ºi în inima adevãratului credincios.
14 - Într-un butuc bun chiar dacã sînt ºi spiþe mai slabe tot þin ºi roata merge.
Dar dacã butucul e slãbit, oricît de bune ar fi spiþele, roata ar merge din ce în ce mai rãu...
Totul se va clãtina, va slãbi ºi va cãdea, va merge tot mai sucit, mai strîmb, mai urît pînã se
va prãbuºi în cea dintîi groapã.
Aºa este ºi cu sufletul care îºi slãbeºte ºi îºi pierde ascultarea.
15 - Omul care are o inimã ascultãtoare ºi un duh smerit, acela va merge din ce în ce mai
bine pe calea credinþei, fiindcã virtuþile lui au o temelie bunã. Spiþele lui au un butuc bun,
viþele lui sînt în Mlãdiþa cea Tare.
Dar credinciosul care nu are o rîvnã ºi o smerenie ascultãtoare, o credinþã, o iubire ºi o
bunãtate ascultãtoare - acela în curînd se va nimici, oricîte daruri bune ºi virtuþi frumoase,
ar avea.
16 - Cine este din Dumnezeu ºi vrea sã rãmînã în Dumnezeu, acela ascultã ºi se supune
la tot ceea ce este voia lui Dumnezeu ºi porunca lui Dumnezeu ca sã se supunã ºi sã asculte.
Un astfel de suflet nu se tîrguieºte niciodatã cu Domnul ca sã-i mai lase din preþul
ascultãrii, fiindcã ºtie cã Dumnezeu ºi porunca lui Dumnezeu nu-i va cere decît exact atîta
cît este nevoie.
Nici o clipã mai mult.
Dar nici o iotã mai puþin.
17 - Ascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu este totdeauna spre binele celui ce o aratã, cãci
orice rod bun ºi orice dar plãcut se poate primi ºi se poate pãstra numai prin ascultare, aºa
cum l-a primit ºi l-a pãstrat Mîntuitorul nostru
ºi toþi mîntuiþii Lui.
18 - Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu ºi întregului Sãu Cuvînt, acela nu poate
fi din Dumnezeu, nu poate veni la Dumnezeu ºi nu poate rãmîne în Dumnezeu.
Pentru cã tot ce a fost în Dumnezeu sau este în El sau vrea sã rãmînã în Dumnezeu, poate
aceasta numai prin o deplinã ascultare de Dumnezeu.
19 - Acela care ascultã deplin de Dumnezeu, trebuie sã fie ºi el ascultat de toþi cei ce
doresc sã cunoascã ºi sã facã ºi ei voia lui Dumnezeu cea mîntuitoare.
Pentru cã nimeni nu-i poate învãþa ascultarea mai bine pe alþii, decît acela care el însuºi
este cel mai ascultãtor.
20 - Acela care îºi duce viaþa lui de mãrturisire în ascultarea cea mai smeritã de
Dumnezeu, este cel mai de preþ dintre toþi credincioºii de pe pãmînt.
Fiindcã numai atît de puþini dintre cei ce se numesc credincioºi - pot fi cu adevãrat aºa,
în fapte, nu numai în vorbe.
O, Dumnezeul Vieþii Veºnice ºi Strãlucite, dãruieºte mereu lumii cît mai mulþi
mãrturisitori cu viaþa.
Amin.
62 - Buna-cuviinþã ºi evlavia
1 - Omul evlavios ºi cinstit rãspunde totdeauna cuviincios ori da, ori nu - aºa cum este
adevãrul cît îl cunoaºte el.
Fie cã este convins, fie cã nu este convins încã de el.
Iar cînd nu mai are ce sã rãspundã, recunoaºte valoarea argumentului contrar - ºi cedeazã
frumos.
Cãci este o cinste totdeauna de a recunoaºte adevãrul ºi de a-i ceda, chiar cînd este
împotriva intereselor noastre.
2 - Omul prost ºi sufletul nedrept, cel prefãcut ºi cel nesimþit rãspunde totdeauna
mincinos sau obraznic.
Cînd nu mai are ce sã zicã, insultã.
Cînd nu mai are cuvînt - strigã.
ªi totdeauna plãnuieºte sã se rãzbune.
3 - Cui rãspunde frumos tuturor, trebuie sã-i rãspundã frumos toþi.

Cine ascultã de frate, trebuie sã fie ascultat de fraþi.
Cine umblã cãlãuzit de Duhul trebuie sã fie urmat ca o cãlãuzã de toþi cei ce ascultã de
Duhul Sfînt.
Întrucît calcã pe urmele lui Hristos, orice urmaº al lui Hristos trebuie sã fie urmat ºi el
de credincioºii Domnului. Pentru cã cine nu ascultã de un astfel de ucenic, acela de Domnul
nu ascultã (Luca 10, 16) .
4 - Un om adevãrat nu se ruºineazã niciodatã de adevãr.

Este o cinste totdeauna pentru oricine de a recunoaºte adevãrul. Acela care se poartã aºa
este totdeauna un om superior. ªi nu mulþi sînt aºa.
5 - Proºtii ºi ereticii recurg totdeauna la batjocuri ºi insulte cînd n-au ce sã mai rãspundã.
Insulta ºi pumnul sînt totdeauna argumentele tuturor ticãloºilor. ªi oricine le foloseºte
este un blestemat.
6 - Ce rãspuns dai tu adevãrului ºi iubirii lui Hristos, cînd te mustrã sau te îndeamnã?
Ce rãspuns dai fraþilor, pãrinþilor, vrãjmaºilor ºi strãinilor care au sã-þi mustre un pãcat
sau sã-þi cearã o datorie?
Rãspunsul tãu este caracterul tãu. ªi soarta ta va fi urmarea acestui rãspuns!
7 - Cinstirea adevãratã cerutã ºi adusã lui Dumnezeu nu este doar cea a buzelor. Este ºi
asta, dar nu în primul rînd asta.
Ci este mai ales aceea adusã de faptã, de simþire, de viaþã - în curãþie, smerenie ºi cãldurã.
8 - Sã nu ne amãgim cã slujim pe Domnul ºi cã cinstim Numele Lui, dacã noi numai

cîntãm sau numai vorbim despre El, iar faptele noastre sînt lumeºti ºi strãine de voia Lui.
Dacã numai umblãm dupã vorbitori ºi dupã cîntãreþi religioºi, dupã serbãri sau dupã pradã
de la alþii
dar faptele noastre sînt împotriva cuvintelor Lui ºi a voii Sale care vrea unitatea ºi
armonizarea inimilor noastre cu voia Lui.
Atunci ne înºelãm singuri.
9 - Pãstrarea ºi respectarea învãþãturii Domnului,

curãþia ºi smerenia faptelor din credinþã neschimbatã ºi ascultãtoare faþã de El, este cel
mai plãcut dar fãcut Lui.
Dacã vrem sã aducem o adevãratã cinstire lui Hristos, trebuie sã fim cu foarte multã
bãgare de seamã la fapta noastrã ºi la a celor de care ne alipim...
Acestea le iubeºte El!
10 - Cine rãmîne credincios umblînd cu evlavie ºi smerenie în temerea Domnului, în

Lucrarea Domnului ºi în Biserica Domnului, acela este un adevãrat cinstitor de Dumnezeu.
Tatãl îl va binecuvînta, iar Fiul îl va cinsti.
11 - Cînd cauþi îmbogãþirea ta, trebuie sã nedreptãþeºti pe alþii, furîndu-i.

Cînd cauþi foloasele tale, trebuie sã înºeli pe alþii nedreptãþindu-i.
Cînd cauþi slava ta, trebuie sã-i înjoseºti pe alþii hulindu-i, spre a face dacã poþi pe toatã
lumea sã vadã cã, în comparaþie cu toþi ceilalþi tu eºti cel mai bun, cel mai deºtept, cel mai
talentat, cel mai frumos, cel mai bogat, cel mai mare... cel mai... cel mai...
Ce josnicã este o astfel de creaturã!
12 - Pe pãmînt adesea numai paiele ºi gunoaiele se înalþã repede fiindcã sînt uºoare ºi
goale.
Adicã numai trufaºii, flecarii ºi mincinoºii, - fiindcã nimeni ca aceºtia nu pot fi atît de
necinstiþi ºi de linguºitori pe lumea asta.
13 - Mîntuitorul n-a cãutat slava Lui, ci slava Tatãlui Ceresc, ºi slava noastrã.
Nici cei care sînt slujitorii adevãraþi ai Domnului, nu-ºi cautã slava lor personalã nici
unul.
Dimpotrivã, fug de ea cãutînd numai slava lui Dumnezeu, ºi a Lucrãrii Sale ºi a alto fraþi.
14 - Dacã în Lucrarea lui Dumnezeu, tu slujitorule al Lui, vei cãuta slava ta, sã ºtii cã ºi
tu eºti un trufaº ºi un flecar...
În curînd te va lua un vînt al Domnului ºi te va trînti de nu te vei mai ridica niciodatã.
Ca pe un pai sau ca pe un gunoi.
15 - Nu se înalþã pe totdeauna, decît aceia pe care, pe totdeauna pot rãmîne smeriþi

(Iov 22, 29) .
Ceilalþi toþi se prãbuºesc, uneori pe rînd, alteori deodatã.
Uneori încet, alteori mai repede.
Uneori cîte unul, alteori cu grãmada (Luca 16, 15; Iov 20, 27) .
Dumnezeu Însuºi are grijã de aceastã rãsplatã pentru fiecare la vremea sa.
16 - Totuºi ce grozav lucru este moartea, de orice fel ar fi ea

atît moartea cea duhovniceascã în pãcat,
cît ºi moartea cea trupeascã în descompunere, ori moartea cea sufleteascã în osînda ºi în
întunericul veºnic al Locuinþei Morþilor,
dar ºi mai mult, moartea cea cumplitã a uitãrii veºnice.
Omul care nu crede ºi nu vrea sã pãzeascã Cuvîntul lui Hristos, le va vedea pe toate
acestea patru feþe ale morþii ºi patru etape ale ei, fiecare mai înfiorãtoare decît alta.
17 - Necredinciosul este într-o continuã moarte duhovniceascã ºi care îl nimiceºte încet

înãbuºind-i conºtiinþa,
otrãvindu-i cugetul,
întunecîndu-i mintea,
ºi ruinîndu-i simþãmintele...
Pe urmã îi merge numai numele cã trãieºte, dar de fapt el este mort
(Colos. 2, 13; Efes. 2, 1-5; 1 Tim. 5, 6; Apoc. 3, 1) .
18 - Necredinciosul este într-o continuã moarte duhovniceascã, cînd zilele vieþii sale pe
pãmînt se sfîrºesc, fiorosul trimis care vine sã-i smulgã sufletul neascultãtor
ºi sã-l ducã spre Lãcaºul Spaimelor Veºnice
în Împãrãþia Singurãtãþii, a Întunericului ºi a Uitãrii
în chinurile conºtiinþei, în focul care nu se mai stinge ºi la viermele care nu mai moare
niciodatã (Marcu 9, 13) .
19 - Ce priveliºte fioroasã trebuie sã fie vederea feþei Morþii, pentru cel necredincios.
Cine a fost martor în astfel de clipe la moartea chiar a celor mai viteji oameni, a trebuit
sã se cutremure.
Ochii strãinului nu vãd nimic, dar urmãrind pe muribund, poþi privi ºi înþelege cît trebuie
sã fie de înfiorãtor ceea ce vede el.
Momentul acesta îþi rãmîne de neuitat pe toatã viaþa.
În jurul unui astfel de suflet simþi apropierea ºi prezenþa rece ºi fioroasã a morþii care a
venit dupã el.
Dar ce îngrozitoare trebuie sã fie pentru pãcãtosul însuºi, apropierea ºi rãpirea aceasta a
sufletului sãu de moarte - ºi ducerea lui spre iad...
20 - ªi totuºi aceasta este numai începutul morþii,

cãci luat apoi de ghearele acestui întunecat rãpitor, sufletul rãpit nu mai are în veci parte
de milã nicãieri, ºi sub nici o formã
(Iov 22, 6-11; Prov. 21, 13; Matei 6, 15; 18, 35; Iacov 2, 13).
Este aruncat în îngrozitoarea realitate a Focului Veºnic, în care nu crezuse pe pãmînt.
Fiindcã trebuie ca sã se convingã în viaþa veºnicã fiecare om, de ceea ce n-a vrut sã se
convingã pe mãrturia lui Dumnezeu, cînd era în viaþa aceasta.
O, Dumnezeul Milei, ai milã de cei ce totuºi mai pot fi necredincioºi.
Amin.
Harul Dulcelui Isus
Harul Dulcelui Isus

fie-vã mereu,
- dat de Dumnezeu,
binecuvîntat în veac
fie ce v-a dat
sã rodeascã pe-al Sãu plac
tot mai minunat.
Pe veci uniþi - fiþi fericiþi

ºi mîntuiþi, ºi rãsplãtiþi
aici ºi Sus - lîngã Isus
pentru Isus - pîn-la Isus...
Fie-vã puternic scut

azi ºi-n viitor
harul care ºi-n trecut
v-a fost ajutor,
El vã scape de vrãjmaºi
învingîndu-i toþi
El vã fie-n orice paºi
fericitul Soþ.
Cerul vostru fãrã nor

fie-vã mereu,
sã aveþi un dulce Dor
dupã Dumnezeu
iar la Prînzu-mpãrtãºit
în divine stãri
legene-ve strãlucit
veºnice cîntãri...
63 - Conºtiinþa ºi mustrarea
1 - Trebuie sã simtã veºnic usturimea conºtiinþei chinuite ºi chinuitoare veºnic, acela care
n-a vrut s-o asculte cît a trãit. Deºi l-a înºtiinþat sau l-a mustrat în viaþa sa pãmînteascã.
Fiecare pãcãtos trebuie sã propãºeascã prin felul în care a trãit.
2 - Sufletul vrãjmaº lui Dumnezeu trebuie sã ardã, în focul unui plîns pe care n-a vrut sã-l
verse spre iertare. Îl va vãrsa spre ispãºire.
Trebuie sã sufere în focul unei singurãtãþi chinuite fiindcã a dispreþuit-o pe cea a
meditaþiei ºi rugãciunii.
Trebuie sã îndure veºnic pedeapsa Adevãrului pe care L-a respins ºi l-a batjocorit pentru
a asculta de minciunã (Apoc. 13, 19) .
Trebuie ca privind în sus sã vadã fericirea acelora care au crezut în Isus. Sã vadã pe fraþii
ºi pe cunoscuþii lui, pe care ºi el i-a batjocorit ºi înjurat pe pãmînt.
Trebuie mãcar odatã sã vadã ºi el cerul ºi fericirea din el unde ºi lui îi era pãstrat un loc,
dar pe care el l-a pierdut pe vecie fiindcã a lepãdat pe Dumnezeu ºi a urît pe Hristos.
Trebuie, - ca sã fie apoi ºi mai chinuit... (Luca 16, 23) .
3 - Vrãjmaºul lui Dumnezeu trebuie sã-L vadã pe Hristos Cel Slãvit, Cel pe care ºi el L-a
strãpuns, pentru cã ºi el L-a strãpuns.
Trebuie sã vadã fericirea, ca sã ºtie cu adevãrat cît de nefericit este ºi va fi fãrã ea pe
vecii vecilor.
Trebuie sã vadã cît a pierdut, fiindcã n-a vrut sã creadã.
Trebuie sã vadã frumuseþea adevãrului, pe care n-a vrut sã-l primeascã ºi sã-l
urmeze, - pentru a-ºi da cu adevãrat seama de blestemul ºi osînda în care l-a adus minciuna
pe care a iubit-o.
ªi diavolul pe care l-a ascultat.
Cãci fiecare trebuie neapãrat sã vadã odatã Adevãrul.
Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci.
4 - ªi pe urmã în aceastã îngrozitoare stare se vor scurge peste cel pierdut veacurile
veºniciei în Uitare, în singurãtatea sa, în ultima sa moarte.
Nimeni apoi, nu-ºi va mai aminti de el nici din ceruri, cãci numele lui a fost ºters din
Cartea Vieþii (Apoc. 3, 5; Ps. 6, 9-28) .
Nici de pe pãmîntul celor vii nimeni nu va mai pomeni numele lui cãci el nu va mai avea
parte între ei (Ps. 27, 13; 116, 9; 142-5) .
Moartea va închide în urma lui toate cele patru porþi îngrozitoare ale ei.
ªi va fi pe veci mort, adicã uitat pentru luminã,
ca ºi cum nici n-ar fi fost.
5 - Dar ferice de tine suflet credincios.

Tu nu vei mai vedea moartea niciodatã de nici un fel! Pentru tine a vãzut-o pe moarte
Domnul tãu Hristos.
Pentru tine Isus Biruitorul a biruit moartea ºi a omorît-o.

Pentru tine moartea a fost înghiþitã de viaþã, cum ziua înghite noaptea, ºi lumina
întunericul (1 Cor. 15, 24) .
Ca ºi cum nici n-ar fi fost.
6 - Tu suflet iubit care ai pãzit Cuvîntul lui Hristos, vei trece dintr-o viaþã la o altã viaþã,
fãrã a simþi nici mãcar zguduirea cea mai micã a acesteia.
Domnul Isus þi Se va arãta într-un nimb al luminii veºnice.
ªi în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, umplîndu-þi inima ta cu un har negrãit.
Te va chema la Sine ºi te va cuprinde la Sînul Sãu.
7 - Corabia ta se va desprinde de la þãrmul acesta lin, nesimþit de uºor... În cîntãri negrãit

de frumoase, în îmbrãþiºãri negrãit de dulci. Apa va fi limpede, frumoasã ºi liniºtitã.
Trecerea seninã, plãcutã ºi luminoasã.
Însoþitorii iubitori, drãgãstoºi ºi luminaþi.
Iar primirea sãrbãtoreascã pe celãlalt þãrm va fi fericitã, slãvitã, cereascã, în cîntãri
nemaiauzite, lucrurile ºi fiinþele pe care le vei vedea te vor uimi ºi te vor ferici
pentru cã vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi putut crede, înainte ºi mult mai mult de atît.
8 - Acolo în ceruri fiind scris în Cartea Vieþii, vei fi pomenit mereu înaintea Tatãlui ºi
a Îngerilor Lui, pentru cã neuitate vor fi ºi mãrturiile date de tine pentru Domnul înaintea
oamenilor (Matei 10, 32) .
Pe pãmînt în mijlocul acelora care te-au cunoscut ºi care te-au iubit, se va pomeni mereu
de statornicia ta, de rãbdarea ta, de ostenelile tale, cãci ºi tu le-ai pomenit lor de ale
Domnului tãu ºi de ale înaintaºilor tãi...
Tot ce ai fãcut frumos pe pãmînt pentru Domnul tãu ºi pentru semenii tãi, se va întoarce
nespus mai frumos asupra ta însuþi.
9 - Amintirea ta va dãinui mereu frumoasã ºi neuitatã, pentru cã ºi tu le-ai amintit tuturor

despre Domnul Isus ºi despre ai Lui.
Prin alþii credinþa ta va trãi mereu,
pilda ta frumoasã va fi înmulþitã,
rugãciunile tale pomenite,
cîntãrile tale cîntate,
numele tãu amintit cu dragoste ºi cu respect între toþi care Îl vor iubi pe Hristos,
pînã în Ziua Veºniciei.
10 - Cît vor fi suflete care Îl vor iubi pe Domnul Hristos, acestea te vor iubi ºi pe tine.
Nu te vor uita, vor veni mereu cu drag ºi cu rugãciune la mormîntul tãu ºi pe urmele tale.
ªi astfel niciodatã ºi nici într-un fel, tu nu vei mai vedea moartea.
Ce curînd ºi ce frumos se vor petrece toate acestea.
Dar ce fel de om trebuie sã fii tu aºteptîndu-le pe toate acestea!
Ferice de acum încolo de cei care mor în Domnul, cãci faptele lor îi urmeazã!
Facã Harul lui Dumnezeu sã fie cu noi cu toþi.
11 - Cîtã vreme iudeii erau frãmîntaþi de întrebarea: Cine este Omul Acesta Isus?
Cîtã vreme alergau mereu ca sã-L asculte pentru a se putea lãmuri cine este Isus Hristos,
truda lor este totuºi frumoasã.
Dacã ar fi avut atunci un strop de judecatã sãnãtoasã ºi un grãunte de credinþã, - uºor ar
fi putut ajunge ºi la încredinþarea la care ajunseserã ucenicii Sãi, cã El este într-adevãr
Hristosul,
Fiul Dumnezeului Celui Viu (Matei 16, 16-17) .
12 - Dar iudeii n-au ajuns niciodatã la aceastã încheiere fericitã din pricinã cã n-au vrut
sã creadã.
Au rãstãlmãcit Cuvîntul lui Hristos fãrã nici un temei. Au respins toate dovezile pe care
El le aducea mereu în faþa lor, în sprijinul mãrturiei Sale cereºti.
Minunile Lui le batjocoreau... ªi pentru cã nu le puteau explica le atribuiau diavolului.
Adevãrurile Lui pentru cã nu voiau sã le primeascã le nesocoteau ºi scoteau din ele cu
totul altceva...
Cele mai înalte dovezi: - Sfinþenia desãvîrºitã a vieþii Sale fãrã pãcat n-a rãspuns decît cu
o insultã.
ªi pentru cã nu mai puteau sta în felul acesta faþã de Hristos au ales mai bine sã nu
creadã, decît sã se schimbe.
Au ales mai degrabã ca sã-L insulte pe Hristos decît sã I se închine.
Pentru cã trebuia ori sã se lepede de pãcat, ori sã se lepede de Hristos.
13 - Pentru cã nu puteau spune: vedem bine cã eºti Hristosul lui Dumnezeu, fiindcã
aceasta le-ar fi cerut prea mult,
- au spus: vedem bine cã ai drac.
Cu aceasta credeau cã scapã uºor de orice obligaþii grele faþã de Adevãr.
Credeau cã scapã templul de prãbuºire.
Legea de un cãlcãtor.
Sabatul de un primejdios necinstitor al lui
ºi poporul de un eliberator.
14 - Nu-i fiarã mai vicleanã ºi mai crudã ca omul care apãrã un sistem, sau o rãtãcire, la
adãpostul cãreia el poate profita liniºtit, dacã vede cã paravanul acesta îi este ameninþat, de
nimicirea lui Hristos ºi de mustrarea Lui.
Atunci omul nu mai cruþã nici pe Dumnezeu, nici pe fraþii sãi, nici lucrurile sfinte, nici
locurile sfinte, nici Cuvîntul Sfînt, nici Biserica Sfîntã.
15 - Cît de mulþi oameni s-au înºelat în tot cursul veacurilor cã - numai dupã o scurtã
stare cu Isus, - au spus: Aha, acuma ºtim bine cine eºti Tu!
Cei care, dupã o scurtã ºi repezitã citire a cîtorva versete din Biblie au spus: acum
cunoaºtem bine Biblia
ºi dupã o scurtã ºi fugarã cunoaºtere a adunãrii Domnului ºi a Lucrãrii Lui, au spus: acum
vedem bine ce este.
Se înºalã ºi acei oameni care, cred cã vãd ceva ºi ºtiu bine totul.
Aceastã îngîmfatã încredere, i-a dus pe mulþi la cãdere, ºi la rãtãciri din credinþã. La
nefericire ºi la pierzare (1 Tim. 3, 6; 5, 22) .
Cãci mulþi întorºi de curînd, nu pot înþelege cã în lucrurile mîntuirii se cere sã ai o
îndelungã rãbdare ºi sincerã ascultare de Dumnezeu ºi de fraþi.
ªi o lungã ostenealã de a învãþa mai mult decît în toate celelalte lucruri de pe pãmînt.
16 - Sînt unele suflete care doresc sã predice, deºi au venit numai de puþinã vreme la
Hristos.
ªi aceasta nu atît de mult din pricina unei arzãtoare rîvne pentru Domnul - ci adesea
numai din deºartã amãgire a unei lipse de smerenie, de bun simþ ºi de ascultare.
Astfel de suflete, trebuie sã înþeleagã fãrã a li se spune cã ele au nevoie întîi sã tacã mult,
sã asculte mult ºi sã înveþe mult,
pentru ca atunci cînd va fi nevoie sã vorbeascã, sã ºi poatã spune mult.
17 - Nu siliþi pe nimeni sã vorbeascã îndatã ce vine la Domnul - ci numai dupã multã

ascultare.
Cãci dacã vor începe sã vorbeascã prea curînd, nu numai cã nu vor ºti ce spun adesea, dar
vor vorbi într-un chip pãgubitor pentru Hristos ºi pentru Lucrarea Sa pierzîndu-se singuri
ºi mai tîrînd ºi pe alþii spre pierzare, - fiindcã încep sã se îngîmfe.
ªi îngîmfarea merge totdeauna numai cu un pas înaintea pierzãrii.
Uneori chiar nici cu atît.
18 - Alþii vor ajunge niºte palavragii care vor crede cã Împãrãþia lui Dumnezeu stã numai
în vorbe (1 Cor. 4, 20) .
Vor crede cã pot sã spunã altora orice, - ei înºiºi nefiind obligaþi, ca sã se þinã de ceea ce
spun.
Îºi va face o meserie din a spune ºi a predica altora ceea ce ei înºiºi nici nu cred ºi nici
nu fac, cu toatã temerea, smerenia ºi evlavia.
ªi vor vedea în evlavie numai un mijloc de cîºtig uºor ºi ieftin, spre osînda lor - ºi a celor
ce i-a învãþat aºa.
19 - Dintre aceºtia se nasc totdeauna fiii lui Diotref, care umblã numai dupã întîietate ºi
care nu se feresc de nici o nelegiuire pentru a-ºi dobîndi ºi a-ºi pãstra întîietatea
(3 Ioan 9-10) .
Ei mereu vor lovi în fraþi, în binefãcãtorii lor ºi în unitatea frãþietãþii, fãrã nici o teamã
de Dumnezeu ºi respect de voia Lui.
20 - Dintre aceºtia se nasc fiii lui Dima, care iubesc lumea ºi umblã numai dupã foloasele
lumeºti.
Aceºtia pãrãsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricînd li se cere o ascultare deplinã la înfrînarea
Cuvîntului Sfînt.
ªi cînd li se pare cã în altã parte este mai convenabil
- ori au ceva mai mult de cîºtigat (2 Tim. 4, 16) .
Dumnezeul nostru Te rugãm nu lãsa pe nimeni sã ajungã astfel.
Amin.
64 - Învãþãtorul ºi ucenicul
1 - Dintre cei veniþi la Domnul fãrã sinceritate ºi smerenie, se nasc fiii lui Alexandru
Cãldãraru, tulburãtorii care umblã numai cu pîre ºi cu rãzbunãri, împotriva fraþilor.
Ei se împotrivesc oricãrui cuvînt bun, oricãrei ascultãri iubitoare
ºi trãiesc numai dupã capul ºi dupã plãcerea lor fãrã sã le placã a mai preþui pe nimeni
(2 Tim. 4, 14-15) .
Iar cînd cineva îi mustrã sau îi sfãtuieºte, nu vreau sã primeascã, ci devin duºmani ºi
împotrivitori ºi vrãjmaºi ca tatãl lor, satana.
Aceºtia se pun oricînd ºi în slujba ucigaºilor pentru a ajunge scopul lor vinovat.
Lucrarea lor este aºa ca ei, iar ucenicii lor ajung ºi ei la fel.
2 - Cînd veþi observa în cineva duhul lui Diotref, fiþi uniþi ºi împotriviþi-vã lui.
Dacã bietul suflet dornic de laudã ºi de întîietate, se va cãi de pãcatul sãu ºi se va smeri
- aþi scãpat pe un frate de la moarte ºi pe o adunare de la robie.
Dacã nu vrea, va trebui sã vã scuturaþi cît mai grabnic de lanþurile lui cãci voi trebuie sã
fiþi slobozi de oameni, ca sã puteþi fi robi numai ai lui Hristos.
3 - Cînd veþi bãga de seamã cã cineva are duhul lui Dima, iarãºi cãutaþi sã-l treziþi prin
înºtiinþãri.
Dacã va asculta ºi va cãuta sã-ºi cîºtige pîinea muncind în liniºte
ºi va da dovadã de înfrînare ºi evlavie
- sufletul primejduit va fi salvat de prãbuºire.
Dacã nu, cu cît veþi scãpa mai repede de el, cu atît va fi mai bine ºi de voi ºi de el.
Dragostea de lumea aceasta, tot îl va despãrþi de voi, cãci dragostea lui Hristos nu-l poate
despãrþi de lume.
4 - Dar cînd veþi bãga de seamã cã cineva are duhul lui Alexandru Cãldãraru, atunci
trebuie sã fiþi ºi mai cu grijã,
cãci acesta este duhul cel mai primejdios ºi mai pãgubitor în Lucrarea lui Dumnezeu.
Diotref e rãu, desigur, dar el e singur ºi cautã sã rãmînã singur. Dacã se nimiceºte el, se
nimiceºte numai un singur suflet.
Dima, la fel; nici el nu pleacã cu multe.
Dar Alexandru e mai rãu decît toþi, pentru cã el nu se mulþumeºte sã stea, sau sã plece,
sau sã lucreze numai singur,
- ci va umbla, va alerga ºi va cãuta numai dupã cîþi mai mulþi partizani,
dupã cîþi mai mulþi aderenþi,
- spre a-ºi face partidã ºi a lupta cu vrãjmãºie, cu urã ºi cu rãutate împotriva Lucrãrii
curate din care nici nu vrea sã plece ºi nici nu vrea sã se îndrepte.
5 - Oricînd se va ivi un astfel de duh, un astfel de om al dezbinãrii ºi împotrivirii printre

voi, fiþi cu grijã fraþi lucrãtori - ºi voi toþi copiii lui Dumnezeu.
Nu-l încurajaþi în nici un fel ºi nu-l urmaþi nici unul,
nu-l chemaþi la voi ºi nu vã duceþi la el.
Rupeþi orice legãturã cu el.
ªi oricine ar fi fost el înainte, orice mare dar sã fi avut, - nu-l mai ascultaþi ºi nu-l mai
încurajaþi în lucrarea lui de dezbinare ºi nimicire,
spre a nu vã face pãrtaºi cu el la uciderea Lucrãrii lui Dumnezeu ºi la pedeapsa lui.
6 - Un astfel de om numai dacã se va cãi apoi ºi în faþa tuturor celor care i-au cunoscut
abaterea, îºi va recunoaºte sincer ºi cu durere cã a pãcãtuit,
ºi dacã îºi va cere iertare Lucrãrii întregi,
ºi dacã va face înnoirea legãmîntului în faþa tuturor,
- atunci sã fie iertat. Abia atunci întoarcerea lui va fi adevãratã.
Însã de cînd mã ºtiu eu, nici unul din aceºtia nu s-a mai întors aºa la Dumnezeu ºi la fraþi.
Dar chiar dacã ar fi vreunul sã se întoarcã astfel,
- încrederea ºi preþuirea trebuie sã i se mai dea numai în mãsura în care se va dovedi prin
felul cum se întoarce, cã este sincer
ºi dupã dovezile pe care le va da, cã poate fi smerit
dupã trecerea unui timp destul de lung.
7 - Numai astfel se va face din nou vrednic de încredere ºi preþuire în Lucrarea Domnului,
printr-o sincerã smerenie ºi ascultare, adicã prin aceste însuºiri din lipsa cãrora s-a prãbuºit
în ispite ºi pãcat.
Lucrarea în care sîntem este a lui Dumnezeu, ºi nici unii dintre noi nu avem dreptul sã
o facem fãrã bãgare de seamã ºi fãrã grijã, dacã nu vrem sã avem parte de blestem
(Ier. 48, 10) .
8 - Lucrarea lui Hristos este rãscumpãratã cu Preþul Cel Mare al Sîngelui Sãu.
ªi este pãstratã prin jertfele ºi suferinþele marilor Sãi slujitori
ºi prin lacrimile ºi ostenelile celor ce ºi-au dat pentru ea viaþa ºi inima lor.
Ea este Lucrarea Duhului Sfînt, care prin ea aduce la mîntuire sufletele alese.
ªi de aceea ea trebuie sã rãmînã curatã ºi în urma noastrã, dupã cum curatã a fost înainte,
cînd noi am aflat-o, ºi cînd am primit-o de la înaintaºii noºtri.
9 - Oricine se va face vinovat de întristarea Lucrãrii Domnului

sau de întinarea ei,
sau de dezbinarea ºi de abaterea ei de la învãþãtura ºi de la credinþa dintîi, - acela
pãcãtuieºte împotriva Viului Dumnezeu Veºnic.
ªi Viul Dumnezeu Veºnic sã-l judece, dacã nu se va pocãi la timp, oricine ar fi el.
ªi sã judece tot aºa ºi pe cei care îl vor sprijini pe cel vinovat.
10 - Ferice de voi care vã strãduiþi ca sã fiþi gãsiþi credincioºi în lucrul încredinþat vouã,
fãcînd Lucrarea Domnului cu mîini curate, cu cuget curat ºi cu o viaþã curatã...
Voi niciodatã nu veþi ajunge sã-i faceþi rãu.
Ferice de Lucrarea care vã are.
11 - În adîncul inimii noastre fiecare putem avea ºi chiar avem mãsura cunoaºterii ºi
încredinþarea valorii noastre adevãrate.
Oamenii pot sã spunã despre noi ce cred, sau ce li se pare, bine sau rãu.
- Dar numai noi înºine cunoaºtem clar adevãrul despre noi înºine
ºi ºtim dacã ei au dreptate.
Sau în ce mãsurã nu au.
12 - Cînd cineva doreºte sã fie sincer înaintea lui Dumnezeu

ºi chiar înaintea credinþei sale,
nu va umbla sã parã ceea ce nu este
ºi nu va primi sã parã mai mult decît ºtie el cã valoreazã cu adevãrat.
O, pe cît de mulþi importanþa lor i-a depãºit. ªi au început sã se creadã ceea ce nu erau.
Astfel s-au nimicit pe totdeauna în îngîmfare.
13 - Fiecare om nu este nici atît de bun, nici atît de rãu, cît îl cred alþii. Ci atît cît îl ºtie
Dumnezeu.
ªi atît cît se ºtie el singur. Dupã ce s-a cercetat pe sine însuºi înaintea conºtiinþei sale ºi
înaintea lui Dumnezeu, - prin Cuvîntul ºi prin Duhul Sfînt.
Numai cei pe care i-a depãºit importanþa ce li s-a dat de cãtre alþii, ºi-au pierdut controlul
sãnãtos - ºi îºi fac despre ei înºiºi o pãrere mult mai înaltã decît se cuvine.
Astfel de oameni sînt pierduþi. Nici unul dintre ei nu se mai pot smeri ºi întoarce.
14 - O, suflete fãþarnic, nu te înºela singur ºi nu umbla sã înºeli pe alþii, înfãþiºîndu-te

cum nu eºti, închipuindu-te pãun, - cînd nu eºti decît o biatã cioarã,
ºi arãtîndu-te pe dinafarã altfel decît eºti pe dinãuntru.
Teme-te de Dumnezeu, ai Cãrui Ochi înflãcãraþi, vãd intenþia ta ºi þi-o vor da pe faþã.
Mai curînd sau mai tîrziu, - tu vei avea soarta mincinoºilor înºelãtori de suflete ºi
stricãtori de învãþãturã ºi de adevãr.
15 - Ferice de voi suflete smerite, care vã credeþi ºi vreþi sã vã arãtaþi altora ºi mai puþin
decît sînteþi în adevãr. Anume pentru a nu fi lãudaþi ºi înãlþaþi de oameni, în lumea aceasta.
Hristos Domnul, la vremea Lui, vã va înãlþa, arãtînd El marea valoare a mãrgãritarului
vostru necunoscut ºi ascuns.
16 - Vrãjmaºii lui Dumnezeu se înfurie, spumegã, înjurã ºi strigã, iar Hristos stã nemiºcat
în faþa lor dîndu-le fiecãruia senin ºi liniºtit, dar hotãrît ºi categoric.
Rãspunsul Lui totdeauna lãmureºte o problemã,
dezleagã un nod,
ºi zugrãveºte o stare.
- Cãci Adevãrul totdeauna lumineazã astfel.
17 - Ce luminoase sînt cuvintele care ies din gura lui Hristos.

Fiecare vorbã este ca o luminã care întregeºte un soare,
ca un mãrgãritar frumos ce întregeºte o cununã,
ca o piatrã scumpã ce întregeºte o clãdire cereascã,
ºi ca un bloc minunat ce întregeºte o coloanã...
18 - Fiecare rãspuns al Domnului este ca un sunet al unui clopot de argint, la o loviturã,

chiar ºi lovitura durã care a primit-o ºi care a provocat acel rãspuns, apare înconjuratã de
frumuseþea ºi limpezimea rãspunsului Sãu.
- Mult mai puþin asprã.
19 - Fiecãrui om îi place sã se mîndreascã cu înaintaºii sãi, cu pãrinþii ºi cu strãmoºii lui

cei mari.
Nu este om pe care faptele mari ale pãrinþilor sãi, sã nu-l facã a se lãuda ºi el cãtre alþii
cu ele ºi cu ei.
20 - Noi înºine ne mîndrim mereu cu credinþa înaintaºilor noºtri, cu faptele lor mari ºi
sfinte, ale cãror mãrturii ne-au rãmas pînã astãzi nu numai în istorie ci ºi în lãcaºurile de
închinare, ori în zidurile ºi mormintele neuitate,
în învãþãturi sãnãtoase,
în obiceiuri creºtineºti ºi evlavioase
ºi în moºtenirea duhovniceascã atît de valoroasã ºi scumpã.
Dumnezeul nostru ajutã-ne sã fim vrednici de ele.
Amin.
O, binecuvîntaþi genunchii
O, binecuvîntaþi genunchii
bãtãtoriþi de rugãciune,
ºi mîinile bãtãtorite
de lucrul cel mai sfînt ºi greu,
ºi buzele ce adevãrul
ºtiu cel mai blînd ºi dulce spune
- cãci ochii-acestora vãd pururi
cel mai frumos spre Dumnezeu.
O, Doamne nu lãsa pe lume

pentru ai Tãi în nici o stare
nici dragostea fãrã-ncercare
nici încercarea fãrã ea,
nici soarele fãrã de noapte
nici noaptea prea mult fãrã soare
- cãci bucuria-i prea uºoarã
ºi suferinþa e prea grea.
Nu ne lãsa cîntarea noastrã

fãrã de lacrimi niciodatã
nici lacrimile niciodatã
nu ne lãsa fãrã cîntãri
cãci numai astfel bucuria
ne strãluceºte-mprospãtatã
- noi toþi în desfãtãri cu Tine
ºi Tu cu noi în desfãtãri.
Aºa cînd vom ajunge-odatã

în Sfînt Ierusalimul dulce
pe care de atîta cale
atîþia munþi ni l-au ascuns,
la sînul lui fiinþa-ntreagã
ne-o vom proºterne sã se culce
scãldatã-n lacrimi sãrutîndu-l
cã am ajuns, - cã am ajuns...
65 - Înaintaºii ºi urmaºii
1 - O, ce mai înaintaºi am avut ºi noi în credinþa noastrã ºi în neamul nostru.

Cînd ne apropiem de viaþa ºi de faptele lor,
cînd privim cu bãgare de seamã urmele lor ºi dovezile rãmase pînã astãzi printre noi,
- inima noastrã se umple de mîndrie, faþã de trecut ºi de rugãciune faþã de prezent ºi
viitor.
2 - O, dacã am întoarce mai atenþi ºi mai des inima spre înaintaºii noºtri, spre credinþa ºi
pilda lor
dacã am rãsfoi mai cu respect filele istoriei lor,
ºi dacã am privi mai cu cutremur urmele ºi ruinele sfinte care ni le-au lãsat ei
lãcaºurile ºi învãþãturile lor izvorîte dintr-o credinþã puternicã în Dumnezeu,
- atunci poate cã faptele lor ne-ar trezi ºi pe noi.
ªi am ajunge sã fim mai demni ºi mai vrednici de pãrinþii noºtri ºi de Dumnezeul lor.
3 - Valoarea unui om nu se mãsoarã întotdeauna dupã anii lui

sau dupã perii cãrunþi ai capului sãu,
dupã cum nici valoarea unui sfat bun, sau a unei învãþãturi sãnãtoase, nu se mãsoarã dupã
haina celui ce þi-o spune,
ci dupã conþinutul sãnãtos pe care îl are în ea însãºi ºi îl aratã prin roadele sale.
4 - Vîrsta cuiva, adicã viaþa ºi experienþa unui om credincios, dã o ºi mai mare valoare
cuvintelor sale sãnãtoase ºi pline de seriozitate.
5 - Cu cît cineva are în urma lui un numãr mai îndelungat de ani,

adicã mai multe lupte, încercãri ºi jertfe pe calea umblãrii lui cu Dumnezeu,
- cu atît cuvintele lui au o ºi mai mare greutate ºi preþ.
Fiindcã el vorbeºte nu numai de cele învãþate ºi primite prin credinþã, ci adevãrul
mãrturisit de el a cãpãtat pecetluirea verificãrii ºi mãrturia experienþei celui care l-a crezut
ºi îl mãrturiseºte.
6 - Cînd vorbeºte un om duhovnicesc, Duhul Adevãrului te încredinþeazã puternic ºi

cutremurãtor, nu numai de valoarea adevãrului pe care îl auzi, ci de valoarea omului pe care
îl vezi,
iar tu trebuie sã le preþuieºti înalt ºi demn pe amîndouã!
7 - Anii mulþi nu sînt totdeauna o dovadã de seriozitate ºi un motiv de netãgãduit pentru

primirea unei îndrumãri.
Mulþi oameni, deºi bãtrîni, mai lasã uneori de dorit foarte mult. ªi sînt alþi credincioºi cu
mai puþini ani, dar cu mai mult har.
8 - Sînt mulþi oameni mari ai lui Dumnezeu ºi ai omenirii care au spus vorbe de aur,
ºi au lãsat neºterse urme de luminã
la anii cînd mulþi dintre noi, încã nu eram nimic ºi nu fãcusem nimic.
Cînd ne izbeºte puternic un adevãr, un talent, o minune, - atunci nu mai trebuie sã ne
împiedicãm de lipsa numãrului de ani.
Ci sã-l primim crezînd, atît valoarea adevãrului - cît ºi a celui care l-a spus.
9 - Piatra ºi insulta este ultima dovadã a aceluia care nu are dreptate.

A aceluia care este ºi josnic ºi mincinos, ºi nedrept,
care nu mai are cu ce sã se apere ºi cum sã-ºi mai susþinã ceea ce spune, decît punînd
mîna pe piatrã sau pe ciomag.
Care în momentul cînd ar trebui sã rãspundã în faþa unui adevãr strãlucit ºi biruitor, se
apleacã ºi ia piatra, sau parul.
10 - În faþa Adevãrului celui mai înalt toþi oamenii se apleacã totdeauna.

Unii sã I se închine, primindu-L.
Alþii ca sã ridice piatra ucigaºã ºi sã-l loveascã.
11 - Unii oameni n-au putut fi atît de cinstiþi sã mãrturiseascã deschis, dar n-au putut fi
nici atît de necinstiþi sã tãgãduiascã ºi sã se rãzbune deschis.
Cînd n-au mai putut rãspunde,
- din respect pentru Adevãr au tãcut ºi au plecat.
Au acceptat mai bine ruºinea înfrîngerii, decît crima rãzbunãrii.
Aceºtia erau vrãjmaºii cinstiþi.
Cinste lor, cãci au recunoscut ºi s-au smerit...
12 - “Credincioºii” necinstiþi sînt de o mie de ori mai vinovaþi decît necredincioºii.

Ei care pe faþã se aratã prieteni se dovedeau în ascuns a fi cei mai rãi vrãjmaºi.
Duºmanii scormonesc uneori pietrele, dar nu lovesc cu ele.
Însã “prietenii” care te ºtiu ºi te cunosc, nu se cutremurã sã le ia în mîini ca sã loveascã.
Cîinele de prieten ºi iuda de frate - sînt cele mai crude fiare din lumea de dincolo de iad.
Aceºtia ºtiu cel mai bine unde doare cel mai tare ºi cum sã loveascã cel mai crud.
13 - Prietenii blestemaþi sînt mai primejdioºi decît orice duºmani.

La o mie de duºmani sinceri sã fii atent numai cu un singur ochi, dar la un singur
“prieten” prefãcut, sã fii atent cu o mie de ochi.
14 - Cînd Hristos pãrãseºte un suflet, urmeazã prãbuºirea acestuia.

Cînd pãrãseºte o adunare, urmeazã rãvãºirea acesteia.
Cînd pãrãseºte o lucrare urmeazã sigur nimicirea ºi pierzarea acelei lucrãri.
15 - Cînd Dumnezeu pãrãseºte pe cineva, aceasta este condamnarea aceluia la moarte

veºnicã.
Vai de acela pe care Dumnezeu îl pãrãseºte ºi de la care pleacã Hristos
(Rom. 1, 28) .
16 - Pînã cînd soþul (sau soþia) te-a lãsat, din pricina credinþei tale, sau a bunãtãþii tale,
sau a sãrãciei, sau a slãbiciunii tale, - încã tot nu eºti pãrãsit! Domnul rãmîne cu tine ºi tu eºti
cel mai însoþit.
Îl ai pe Dumnezeu ºi pe prietenii lui Dumnezeu, care te vor sprijini, te vor mîngîia, te vor
îngriji ºi ajuta.
17 - Dar chiar dacã prietenii sau fraþii, sau familia ta, te-ar lepãda pentru vreun pãcat, sau
vreo neascultare, sau vreo slãbiciune... Cîtã vreme nu te-a lepãdat Dumnezeu, încã mai poþi
avea nãdejde ºi tu ºi alþii pentru salvarea ta.
18 - Cînd însã dupã repetate pãcate grele împotriva Duhului Sfînt,

- dupã repetate cãderi, ºi nici o dorinþã de ridicare,
dupã repetate chemãri ºi nici un semn de întoarcere,
dupã repetate cercetãri ºi nici o lacrimã de cãinþã,
- vremea cercetãrii tale trece, iar tu tot nu vrei ºi nu vrei sã te pocãieºti de pãcatele tale,
ca sã te întorci ºi sã te îndrepþi,
atunci Dumnezeu te pãrãseºte în rãtãcirea ta, în mîndria ta, în cãderea ta.
O, atunci nu-þi mai rãmîne, într-adevãr nu-þi mai rãmîne nici o singurã nãdejde!
ªi nimicirea ta nu o va mai putea împiedica nimeni ºi nimic sã nu vinã
groaznicã, totalã ºi veºnicã!
19 - Cînd Dumnezeu te-a pãrãsit, ajungi un trãit înainte de moarte

ºi o ruinã înainte de prãbuºire.
Toate lucrurile te vor urî ºi fiecare va dori sã scape de tine,
singur iadul te va primi de bucurie.
Doamne, nimic nu poate fi oare mai îngrozitor decît starea aceasta.
Nu lãsa pe nici o fiinþã omeneascã sã ajungã aºa.
20 - Numai cine cautã acela gãseºte,

numai cine priveºte, acela vede,
ºi numai cine bagã de seamã, acela cunoaºte.
Hristos a venit sã caute ºi sã mîntuiascã ce era pierdut, adicã pe aceia pentru care nu mai
era absolut nici o nãdejde de mîntuire (Luca 19, 10) .
Fii binecuvîntat Tu Mîntuitorul nostru Sfînt.
Amin.
66 - Vindecarea ºi moartea
1 - Hristos Isus a venit sã vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort,
adicã pe aceia ce nu mai aveau absolut nici o cale ºi nici o nãdejde de scãpare.
2 - Hristos Domnul a venit sã izbãveascã pe cei robiþi,

adicã pe aceia prin care ei înºiºi sau prin alþii dinafarã, nu mai puteau avea absolut nici
un alt mijloc de izbãvire ºi nici o nãdejde, cît de îndepãrtatã, de vreo rãscumpãrare
(Isaia 24, 6-8; 1 Petru 3, 12-22) .
O, ce Mîntuitor Minunat este El.
3 - Pentru cã nici unii dintre cei pierduþi nu-L cunosc pe Izbãvitorul trimis sã-i scape,
fiindcã Faþa Lui era acoperitã, iar ei nu ºtiau unde ºi cum sã-L caute, - îi cãuta mereu El pe
ei.
Domnul Isus trecea anume prin casele pe unde zãceau cei bolnavi ºi îi cãuta El, sã-i
vindece.
Umbla pe drumurile pe unde rãtãceau cei pierduþi ca sã-i mîntuiascã,
ºi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei, fãrã nãdejde - ºi sufereau fãrã mîngîiere, ei
cei nefericiþi, pentru care venise El - anume ca sã-i caute ºi sã-i ajute.
4 - Acolo unde nici mãcar ucenicii lui Isus nu vãd nimic ºi nu pot descoperi nimic,
Hristos vede totul ºi descopere comori nepreþuite de credinþã ºi de frumuseþe sufleteascã,
fiindcã El vede ºi aude toate cele ascunse. Dar oamenii nu.
5 - Suflete pãrãsite pe care nimeni nu vã iubeºte ºi nu vã cautã,

- nu vã pãrãsiþi nãdejdea ºi nu vã lãsaþi doborîte de întristare, nici chiar cînd vi se pare
cã toþi v-au uitat.
Nu vã pierdeþi nici atunci cînd veþi vedea cã pînã ºi ucenicii Domnului nu vã vãd ºi nici
chiar cînd ºi aleºii Lui vã uitã.
Cãci Domnul Isus totdeauna vã vede, vã aude ºi vã ºtie inima.
Nãdãjduiþi în El!
6 - O, ucenici ai lui Hristos, nu treceþi niciodatã nepãsãtori pe lîngã nimeni din cei ce zac
în jurul vostru, robiþi de orbia sufleteascã!
Dacã mergeþi dupã Hristos, faceþi ºi voi ca Domnul:
- Cãutaþi pe cei orbi din naºtere, pe cei ne-ntorºi la Dumnezeu ºi pe cei care nu L-au
cunoscut pe Hristos nici o datã,
pe cei care n-au primit Lumina Duhului ºi nu se pot bucura de ea.
7 - Nu treceþi nepãsãtori pe lîngã nimeni, ci apropiaþi-vã pînã lîngã fiecare, cu un cuvînt,

cu un gest de iubire, cu o dovadã de bunãtate, de înþelegere ºi de prietenie.
Mulþi din ei tînjesc demult ºi înseteazã dupã luminã, dar încã nimeni nu s-a apropiat ºi
nu s-a oprit lîngã sufletul lor, cu milã ºi cu bunãtate, pînã acum. Ca sã li-L vesteascã pe
Hristos.
Ei vã aºteaptã ºi acum pe voi.
8 - Pe voi vã aºteaptã vecinii voºtri cu care glumiþi poate, vã bucuraþi poate, vã

împrumutaþi, poate ºi vã ajutaþi.
La care v-aþi dus de multe ori pe zi dupã de toate, dar la care nu v-aþi dus niciodatã poate
în viaþã, pînã acum, pentru ca sã le spuneþi despre Hristos ºi despre mîntuirea sufletului lor.
Mergeþi acum - ºi numai pentru asta!
9 - Pe voi vã aºteaptã rudele voastre cu care adesea aþi ospãtat,

cu care v-aþi împãrþit averea sau banii, dar cu care n-aþi stat poate niciodatã încã de vorbã
pînã astãzi numai despre Dumnezeu ºi despre mîntuirea sufletului lor.
Acum vorbiþi-le numai despre asta!
10 - Pe voi vã aºteaptã cei cu care locuiþi în acelaºi sat sau oraº,

cei cu care munciþi împreunã,
cei pe lîngã care treceþi zilnic încoace ºi încolo,
dar faþã de care nu v-aþi fãcut încã datoria de ucenici ai lui Hristos.
Opriþi-vã lîngã ei astãzi. ªi faceþi-vã datoria asta!
11 - În viaþa aceasta pãmînteascã existã o nesãturatã poftã de a pîndi pe altul,

o dorinþã aprinsã avem fiecare dintre noi de a afla tainele aproapelui nostru,
o pornire vinovatã de a-l dezgoli pe semenul nostru aflîndu-i pãcatele lui ascunse ca sã
le ºtim ºi sã le judecãm.
O sete chinuitoare dupã cunoaºterea vieþii celor din jurul nostru, dupã aflarea scãderilor
ºi slãbiciunilor lor,
ca apoi sã-l putem dispreþui ºi cleveti ºi înjosi cît mai mult pe semenul nostru.
Ca o fiarã care pîndeºte pe o altã fiarã ca sã o sfîºie.
12 - Totuºi ce întrebare ciudatã au pus ucenicii: cine a pãcãtuit, omul acesta, sau pãrinþii
lui de s-a nãscut orb?
- Dar cum putea el sã pãcãtuiascã înainte de a se naºte? Sau cum putea el sã fie pedepsit
înainte de naºtere pentru pãcatele de dupã ea?
Iatã o întrebare la care nici Domnul n-a rãspuns.
Nu vom rãspunde nici noi, - dar meritã sã gîndim la ea cãci îºi are rostul ei mare, adînc
ºi tainic.
O, cîte adevãruri încã nu le cunoaºtem!
13 - Nu îngãduiþi în inimile voastre bãnuieli rele faþã de alþii ºi cu atît mai mult nu le
rãspîndiþi.
Cãci din aceasta se nasc apoi vorbele rele care aduc nimicirea numelui cinstit al multor
nevinovaþi. Oare cine din noi este chiar fãrã nici un pãcat?
14 - Dumnezeu nu dezvãluie tainele celor ce-L iubesc pe El, nimãnui.

ªi nu le dezvãluie nici chiar pãcatele lor. Aceasta este dragostea care acopere totul.
15 - Nu ºtiþi oare chiar voi înºivã, cîte pãcate de ale voastre le-a acoperit Domnul? Astfel
cã nimeni nici pînã azi nu vi le-a aflat, ºi nu vi le-a ºtiut nimeni cã voi le-aþi fãcut.
O, cît bine v-a fãcut El în felul acesta! ªi de la ce ruºine ºi nenorocire v-a scãpat
bunãtatea Lui acoperindu-vã fãrãdelegea!
De ce nu puteþi ºi voi acoperi nimic la de-aproapele vostru?
16 - Domnul vi le-a acoperit ºi n-a lãsat sã fie aflate ºi ºtiute aceste pãcate ale voastre,
nu pentru cã Dumnezeu ar îndreptãþi pãcatul ºi l-ar aproba, ci pentru cã n-a vrut sã vã lase
pe voi de ruºinea ºi de batjocura lumii.
O, ce adînc adevãr vrea sã vã înveþe asta!
17 - Ce te-ai fi fãcut tu omule ºi toatã lucrarea ta, dacã s-ar fi descoperit toate pãcatele
tale în vãzul oamenilor?
Sau mãcar unele din ele, - acelea care le-ai avut mai ascunse! Aºa cum a vrut diavolul sã
þi le afle lumea, - atunci cînd te-a îndemnat sã le faci!
Ai mai fi tu oare astãzi credincios? N-ai fi cãzut tu oare pe veci atunci în ghearele
diavolului?
Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu!
18 - Domnului I-a fost milã de tine ºi nu te-a pãrãsit.

A ales alte cãi pe care sã te ducã sã-þi vezi, sã-þi urãºti ºi sã-þi pãrãseºti pãcatul tãu, spre
a nu te pãrãsi.
Numai pentru ca sã-þi mîntuiascã sufletul ºi sã te despartã de pãcat chiar ºi fãrã voia ta,
- dar nu þi le-a descoperit!
Fã ºi tu asemenea cu alþii cînd le afli pãcatele lor.
19 - Din naºtere, noi toþi sîntem robi ai pãcatului strãmoºesc, dupã cum este scris.
Din fire noi toþi sîntem copii ai mîniei (Efes. 2, 3) .
Ca sã ajungem sã vedem, trebuie sã ni se deschidã fiecãruia ochii.
Iar ca sã ni se deschidã ochii, trebuie ca fiecare din noi sã ne întîlnim cu Hristos, Singurul
Dumnezeu ºi Mîntuitor, care ne poate dãrui vederea sufletului.
20 - Nu existã boalã fãrã leac.

Dumnezeu cînd a îngãduit sã vinã pe pãmînt o boalã a pregãtit ºi leacul pentru ea.
Dar leacul trebuie cãutat! ªi în aceasta stã datoria omului ºi ispãºirea pãcatului care i-a
adus boala.
Leacul însã trebuie cãutat la timp.
ªi acolo în singurul loc unde se aflã, adicã în Isus Hristos.
O Doamne, ajutã-ne pe toþi sã-l aflãm în Tine.
Amin.
Sîntem în drum
Sîntem în drum spre-o orã

din care-apoi vom fi
pe veci numai în noapte
sau veºnic numa-n zi,
aºa precum ne-alegem
aºa precum ne vrem,
din felul cum viaþa
ne-o ducem cît sîntem!
Din sarcina averii

pe care o tîrîm
nimic n-avem sã ducem
pe celãlalt tãrîm,
doar ce-am trãit nainte
iertînd ºi dãruind,
acesta e al nostru
ºi-o sã-l aflãm sosind...
O, Dragoste ºi Milã
voi mergeþi, - numai voi
cu noi spre ceasu-n care
de toate-ajungem goi
- cînd le vom pierde toate,
cîte-am crezut cã sînt,
voi sã ne fiþi avutul
cel netrecut ºi sfînt...
67 - Osteneala ºi lenea
1 - Osteneala ºi zbuciumul cîntãrii leacului sãu, este preþul prin care fiecare om se face
vrednic de vindecarea sa.
Cine cautã leacul acolo unde se gãseºte ºi cînd se gãseºte, - ºi cine cautã pînã îl gãseºte,
acela se vindecã sigur.
Cine leneveºte în pãcat ºi nu-L cautã pe Domnul Isus, piere în osînda veºnicã.
2 - Cine renunþã sau cine cautã leacul unde nu se gãseºte, ºi cînd nu se poate gãsi,
sau nici nu se osteneºte sã-l înceapã a-l cãuta,
- acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor.
Cu boala orbiei din naºtere, trebuie sã vinã fiecare om neapãrat pînã la Hristos.
- Nu existã nimeni altcineva care sã o vindece (Ioan 9, 32) .
3 - Ce minune a fãcut Domnul cu atîþia orbi! ...

Ce minune a fãcut El chiar ºi cu noi înºine... Cu mine ºi cu tine.
Cît de orbi am fost ºi noi înainte de a-L întîlni pe Domnul, ºi cît eram de nenorociþi!
Dar am venit chiar atunci cînd am fost chemaþi.
O, din ce orbie ne-a scãpat Domnul! Slavã veºnicã Lui.
4 - Binecuvîntate sã fie lucrãrile lui Dumnezeu prin care am fost izbãviþi: Dragostea
Tatãlui, Jertfa Fiului ºi Harul Duhului Sfînt!
Binecuvîntate sã fie darurile Sale faþã de noi: harul rugãciunii, lumina Cuvîntului ºi
pãrtãºia Frãþietãþii...
Binecuvîntate sã fie darurile noastre faþã de El: lucrarea credinþei, osteneala dragostei,
tãria nãdejdii ºi lacrimile recunoºtinþei veºnice.
5 - Nu-i totdeauna ziuã, ca sã poþi lucra oricînd.

Nu-i totdeauna libertate ca sã se propovãduiascã Cuvîntul lui Dumnezeu în orice vreme.
Nici omul nu-i totdeauna în stare sã-L poatã primi ºi înþelege oricum.
Nici inima omului nu-i totdeauna gata sã-L asculte ºi sã-L urmeze oriunde.
Nici vremea cercetãrii nu-i totdeauna ca omul sã poatã amîna oricît.
Fericitã ocazia cînd toate se întîlnesc.
6 - Trebuie sã lucrezi cît este ziuã, cãci vine ºi noaptea cînd nimeni nu mai poate lucra.
Trebuie sã alergi cît timp este o libertate, cãci vine ºi strîmtorarea cînd nimeni nu mai
poate cum vrea
ºi cînd îþi este mintea limpede, trebuie sã primeºti Cuvîntul Adevãrului, fiindcã vine ºi
vremea cînd judecata se tulburã.
ªi cînd este inima gata, trebuie sã te predai Domnului, cãci vine degrab ºi vremea cînd
pornirea bunã a inimii înceteazã ºi cînd iarãºi îþi cuprinde inima, îngheþul ºi nepãsarea faþã
de Dumnezeu.
ªi cînd este vremea cercetãrii, sã te laºi schimbat de Duhul Domnului spre mîntuire
cãci ºi vremea aceasta trece ºi apoi zadarnic nici nu mai vrei, nici nu mai poþi!
7 - Vine foarte repede vremea cînd ori te sfîrºeºti tu, ori se sfîrºeºte ziua muncii tale ºi
a aºteptãrii tale,
ori se pierde libertatea, ori puterea ta,
ori înceteazã bãtãile inimii tale, ori bãtãile Domnului Isus la ea,
ori te depãrtezi tu de Domnul, ori El de tine.
Iar atunci, orice ai face este prea tîrziu. Pentru totdeauna.
8 - Domnul Isus þine neapãrat sã fie oriunde Singura Luminã El ºi Singurul Stãpîn ascultat
ºi iubit, numai El.
Îndatã ce Hristos nu mai poate fi Singurul Luminãtor undeva,
cînd inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai cautã ºi mai priveºte ºi în altã luminã,
deosebitã de cea a Lui,
- atunci Domnul Isus se retrage ºi pleacã de acolo.
9 - Dumnezeu nu poate sã împartã ºi sã stãpîneascã o inimã sau o casã, cu un alt stãpîn.

El nu mai vrea sã aibã nici un fel de legãturã cu un alt stãpîn, afarã de El
(2 Cor. 6, 14-18; Isaia 42, 8) .
Cînd o inimã vrea sã rãmînã a lui Hristos, este ca o mireasã care þine sã rãmînã sfîntã
numai a preaiubitului ei pentru totdeauna.
Ar fi o nelegiuire chiar ºi numai sã gîndeascã altfel.
10 - Îndatã ce Domnul vede cã o inimã sau o lucrare, sau o familie, nu este numai a Lui,
Mirele Cel Sfînt, Lumina cea unicã pleacã.
Nu mai are rost sã mai rãmînã.
Dacã ºi un om n-ar primi sã mai rãmînã soþul unei iubiri împãrþite, atunci cum sã poatã
rãmînea Dumnezeu?
11 - Iubirea cea numai de Dumnezeu, este cea mai dintîi poruncã, ºi cea mai mare, ºi cea
mai unicã (Matei 22, 36-38) .
Orice altã iubire din inima noastrã trebuie sã-I fie supusã Lui.
Dacã nu e supusã aceastã altã iubire este o idolatrie ºi un pãcat.
Singura noastrã Luminã sã fie numai Hristos.
12 - Fãrã Hristos toate lucrãrile oamenilor se vor întoarce împotriva lor înºiºi.
Materia pe care au subjugat-o oamenii ºi pe care au chinuit-o dezlegîndu-se din robia
omului, îl va nimici pe om tiranul ºi robul ei; - omul materialist.
ªi astfel, pieirea omului va fi prin el însuºi, prin lucrãrile lui însuºi.
13 - Nici tu nu vei rãmînea pe veci în casa aceasta în care eºti acum, atît de urît, de
prigonit, de batjocorit, de pãrãsit, de neînþeles, de înºelat sau dispreþuit.
Va veni odatã ºi Domnul tãu, sau îngerii Lui, ºi te vor lua ºi pe tine din mijlocul acelora
- ca sã te duci în cer, la El.
Dar cît timp eºti încã între ei, fii lumina lor
poate cã numai dupã ce vei pleca tu, vor vedea ei ce ai fost dacã astãzi nu vãd
oricum ar fi însã, cîtã vreme eºti cu ai tãi, fã-þi datoria de a le fi luminã. Luminã blîndã,
luminã curatã, luminã strãlucitoare.
14 - Nici voi, fraþi credincioºi, nu veþi rãmînea veºnic în satul acesta în care toþi vã sînt
vrãjmaºi astãzi. ªi în care toþi vã latrã ºi vã muºcã, precum niºte cîini.
Va veni curînd ºi vremea sã vã despãrþiþi de ei. Voi vã veþi duce atunci la locul vostru,
iar ei la al lor.
ªi veºnic veþi fi despãrþiþi.
Însã atîta vreme cît trãiþi printre ei, fiþi lumina satului sau oraºului vostru.
Fiþi luminã prin cuvîntul vostru, prin blîndeþea, prin curãþia ºi mai ales sfinþenia întregii
voastre vieþi.
15 - Nu vom rãmînea veºnic între voi, oameni ai acestei lumi, cãrora nu vã cerem decît
atît de puþin, dar dorim sã vã dãm atît de mult.
Nu vom fi pe totdeauna batjocura ºi victimele voastre. Va veni în curînd ºi clipa
despãrþirii noastre veºnice, de voi ºi de lumea asta.
Dar abia dupã ce nu vom mai fi, veþi vedea voi cine am fost.
16 - Fiþi liniºtiþi oameni ai lumii acesteia, nu vã vom supãra multã vreme cu chemãrile
mîntuirii pe care nu le mai puteþi suferi, cu prezenþa noastrã blajinã, evlavioasã ºi rãbdãtoare
de care v-aþi sãturat.
Încã puþinã vreme ºi vom fi despãrþiþi pe vecii vecilor ºi noi de voi ºi voi de noi. ªi locul
nostru de al vostru. ªi starea noastrã de a voastrã.
Abia atunci vã veþi aduce aminte, ºi abia dupã aceea ne veþi cunoaºte ºi voi, cine am fost.
Dar pînã atunci, lãsaþi-ne sã fim aºa printre voi ºi suportaþi-ne
cãci atîta vreme încã mai este har ºi pentru voi.
17 - Domnul Isus ºtie ce ne lipseºte fiecãruia dintre noi.

ªtie ºi ce nu ne-a dat El, de la început (Luca 8, 16; Marcu 4, 11) .
ªi ºtie ºi ce am pierdut noi, pe calea vieþii din vina noastrã prin neascultare ºi pãcat, din
ceea ce ne-a dat El.
Ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu, putem primi, prin stãruinþa unei credinþe rãbdãtoare, de
la bunãtatea iubirii Lui (Ioan 15, 7) .
Iar ceea ce am pierdut noi, putem dobîndi prin pocãinþa unei credinþe înlãcrimate de la
iubirea Lui rãscumpãrãtoare (Matei 7, 11) .
Cãci lui Dumnezeu ºi credinþei vii îi este cu putinþã totul.
18 - Cînd în Lucrarea mîntuirii tale tu nu poþi face chiar nimic, Domnul Isus nu-þi cere
sã faci nimic; face El totul.
Cînd însã poþi face ceva ºi tu, atîta cît poþi face, Dumnezeu îþi porunceºte sã faci; aºteaptã
sã faci ºi atîta trebuie sã faci.
19 - ªi dupã cum noi nu putem face Lucrarea Lui, tot aºa ºi Domnul nu vrea sã facã ºi
partea noastrã.
El este gata totdeauna sã ajute pe cei neputincioºi, sau pe cei ce se strãduiesc din greu sã
lupte...
- dar niciodatã nu vrea sã încurajeze pe cei leneºi sau pe cei îndãrãtnici. Adicã pe aceia
care nu vor sã facã nici ceea ce pot ei face.
20 - Ascultarea poruncii, este ºi verificarea credinþei noastre

- nu porneºte la drum acela care nu crede cã va ajunge.
ªi nu se osteneºte sã semene ºi sã pliveascã rãbdãtor, acela care nu are nici o nãdejde sã
culeagã.
Cine este în stare de jertfã ºi osteneli, acela dovedeºte cã are credinþã.
Iar Dumnezeu rãsplãteºte totdeauna credinþa doveditã.
Binecuvîntatã sã fie rãsplata credinþei adevãrate.
Amin.
68 - Porunca ºi ascultarea
1 - Orbul n-a primit decît o poruncã: du-te de te spalã,

ºi nici mãcar n-a fost însoþit de fãgãduinþa vindecãrii, ascultarea de aceastã poruncã.
ªi totuºi el a primit, fiindcã a avut credinþã în Acela care i-a spus: du-te.
Asta este credinþa!
2 - Dumnezeu Îºi are planurile Sale ºi gîndurile Sale, cu fiecare suflet pe care vrea sã-l
mîntuiascã!
Cine vrea sã fie mîntuit, acela trebuie sã facã întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel.
Trebuie sã meargã pînã unde îi spune Domnul ºi nu mai puþin,
ºi sã porneascã atunci cînd îi spune El, nu mai tîrziu,
ºi sã se ducã acolo unde îl trimite El ºi nu în altã parte.
3 - Chiar ºi cuvîntul care nu þi-ar fi adresat þie, i-al pentru tine...

Nu face cum fac alþii care resping ºi aruncã de la ei chiar ºi cuvîntul care le este adresat
numai lor.
Aceºtia fiindcã nu se lasã spãlaþi, rãmîn veºnic negri ºi murdari, cum rãmîne roata morii
care deºi veºnic stã sub revãrsarea apei, tot neagrã rãmîne veºnic.
Pe aceasta numai focul o mai schimbã.
Aºa va fi ºi cu cei ce merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc.
4 - Primeºte învãþãtura, îndreptarea ºi mustrarea fraþilor ºi bisericii tale.

Fii smerit ºi fii cu toatã ascultarea la învãþãtura cea bunã,
spalã-te cu toatã apa de la “scãldãtoarea” Evangheliei, ca sã þi se ducã toatã murdãria
minþii ºi a inimii tale, a trecutului ºi a prezentului tãu.
Cînd te întorci înapoi, sã nu mai fii tot aºa cum te-ai dus. Sã fii fãrã tinã ºi fãrã orbie.
5 - Nu-þi spãla numai mîinile, ca Pilat, gãsind totdeauna argumente spre a te dezvinovãþi
sau spre a te îndreptãþi. În loc sã te îndrepþi cu fapta ºi sã te osîndeºti cu vorba.
Nici nu-þi spãla numai picioarele, cum fac destui alþii.
Ci spalã-þi inima. Sã se înnoiascã. Aceasta este spãlarea adevãratã.
6 - Nici nu-þi spãla numai faþa cum fac fariseii care umblã mereu sã se arate oamenilor
cã sînt “neprihãniþi”, cã sînt plini de “dragoste”, chiar ºi atunci cînd sînt niºte dezbinaþi ºi
niºte îngrãºaþi ºi nesupuºi, ambiþioºi ºi egoiºti.
Ci spalã-þi ochii. Adicã ferestrele sufletului tãu, prin care se uitã alþii în tine ºi tu în alþii.
7 - Are mare însemnãtate ce spun despre tine vecinii tãi, ºi cei care te cunoºteau mai
înainte, fiindcã ei ºtiu bine cum erai tu în trecut înainte de a-L întîlni pe Domnul. ªi înainte
de a merge la scãldãtoarea vindecãtoare.
ªi ei sînt în mãsurã sã vadã dacã în tine s-a fãcut adevãrata schimbare, sau nu.
8 - Vai de “credinciosul” la care vecinii ºi cunoscuþii lui nu vãd în fapte, credinþa cu care
acesta se laudã în predici, în cîntãri ºi în vorbe.
ªi pocãinþa despre care spune cã o are.
9 - Numai sufletul acela cu care s-a fãcut minunea vindecãrii, are nobila virtute a smereniei,
ºi marele curaj al sinceritãþii, de a-ºi mãrturisi vina,
ºi de a-ºi recunoaºte pãcatul,
ºi de a nu-ºi ascunde boala de care a suferit în trecutul sau.
10 - Cel care nu vorbeºte despre pãcatul sãu,

cel care îl ascunde încã,
cel care se supãrã cînd alþii vorbesc despre el,
- acela dovedeºte prin asta cã încã n-a scãpat de pãcat. ªi nu s-a vindecat de orbie. Acela
este tot robul pãcatului sãu, tot robul mîndriei ºi orbiei sale vechi sau noi.
11 - Dacã ai curajul sã mãrturiseºti Evanghelia la vecinii ºi la cunoscuþii tãi, chemîndu-i

la Hristos ºi îndemnîndu-i la viaþã sfîntã ºi evlavioasã - fãrã sã fii totuºi fãþarnic sau
neruºinat,
- aceasta este adesea dovada unei adevãrate schimbãri în bine.
Cãci omul cel prefãcut, oricît ar fi de neruºinat, totuºi nu prea are curajul sã predice
vecinilor ºi cunoscuþilor lui.
Deºi mai este ºi cîte unul de acesta.
Existã încã o oarecare rãmãºiþã, o ruºine la orice om.
12 - Cel întors la Dumnezeu va fi totdeauna un semn de întrebare pentru toþi ceilalþi

oameni.
Toþi îl ºtiau înainte beþiv, hoþ, mincinos, desfrînat, lacom, rãu...
ªi dintr-o datã îl vãd schimbat. Dintr-o datã ceilalþi oameni îl vãd cã nu mai bea, nu mai
furã, nu mai minte, cã acuma el este un om nou.
De aceea îndatã este ºi întrebat: cum þi s-au deschis ochii? Cum te-ai vindecat?
Cum se poate întîmpla aºa ceva?
O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat de Hristos este atunci sã-L mãrturiseascã el
tuturora pe Domnul lui Isus Hristos, Binefãcãtorul ºi Vindecãtorul sãu.
13 - Dacã i-a fost vindecatã cuiva boala,

dacã i-au fost împlinite dorinþele,
dacã i s-au iertat cuiva pãcatele sale,
dacã a fost cineva mîntuit,
- totul se datoreºte numai Aceluia cãruia I se zice Isus, cãci numai din El, prin El ºi
pentru El pot fi toate aceste minuni.
14 - Noi eram morþi ºi îngropaþi în pãcatele noastre, cu toþii (Efes. 2, 1-6) .

ªi ca orice mort, nu puteam face nici noi nimic pentru învierea noastrã.
Numai Dumnezeu Tatãl ºi Fãcãtorul nostru Sfînt, care este atît de bogat în bunãtate, ne-a
adus la viaþa împreunã cu Fiul Sãu, cãruia I se zice Isus Hristos.
Prin El am fost dezrobiþi, am fost înfiaþi ºi vindecaþi.
Numai Tatãl împreunã cu Hristos Domnul nostru iubit a fãcut totul.
Slavã veºnicã Tatãlui Ceresc ºi Fiului Sãu Isus Hristos Vindecãtorul nostru, care este mai
presus de toate lucrurile ºi care este Dumnezeu binecuvîntat în veci (Rom. 9, 5) .
15 - Pentru sufletul ce-L iubeºte pe Dumnezeu, - totdeauna ºi toate lucreazã sigur ºi

împreunã, numai spre binele sãu.
Chiar ºi necazurile, chiar ºi ispitirile, da
chiar ºi prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui.
Cãci toate îi aduc celui credincios ºi statornic, pînã la urmã, numai binecuvîntãri.
Mai presus de orice vrãjmaºi ai noºtri, este Dumnezeul nostru, a cãrui putere întoarce
toate spre binele alor Lui.
O, ce adevãr sigur ºi real, este acest adevãr mare!
16 - Cu toate cã cei rãi fac rãul pe care voiesc sã-l facã

pînã la urmã, ei tot nu fac ºi nu pot face, decît ceea ce le este îngãduit de cãtre Dumnezeu,
care lucreazã prin toate la împlinirea planurilor Sale tainice, cu noi ºi cu ei
ºi prin mijloacele tainice ale puterii ºi înþelepciunii Lui nepãtrunse
folosindu-Se la aceasta pînã ºi de vrãjmaºii Sãi ºi alor Sãi.
Spre slava Lui ºi spre binele alor Lui.
17 - Cel rãu ºi cei rãi, lucreazã ºi ei tot spre binele credinciosului, chiar împotriva voinþei
lor.
Fiindcã aºa întoarce lucrurile, înþelepciunea ºi puterea lui Dumnezeu care Se îngrijeºte
cu toatã iubirea Lui, în primul rînd la ai Sãi.
18 - Iatã cît de credincios l-a fãcut singurãtatea pe Avraam (Fac. 15, 1) .

Iatã cît de blînd l-au fãcut necazurile pe Moise (Numeri 12, 3) .
Iatã cît de rãbdãtor l-au fãcut suferinþele pe Iov (Iov 42)
iatã cît de încrezãtor în Domnul l-au fãcut luptele pe David, ºi pe ceilalþi apostoli ai
Domnului, tocmai primejdiile ºi chinul, foamea, bãtãile, închisorile ºi ispitele,
pe care diavolul ºi ai lui le-au dezlãnþuit împotriva lor, tocmai spre a-i nimici, tocmai cu
gîndul a le face numai rãul prin aceasta.
Dar cum a lucrat Dumnezeu tocmai prin ele, slava lor cea mai mare! ...
19 - Cum s-ar fi putut oare arãta strãlucirea cea mare a virtuþilor marilor oameni ai lui
Dumnezeu, dacã n-ar fi fost cei rãi care fãcîndu-le rãul, le-a pricinuit binele acesta, dîndu-le
lor, prilejul sã-ºi arate credinþa,
iar lui Dumnezeu sã-ªi arate puterea.
20 - Frumuseþea ºi adevãrul cel înalt al Evangheliei lui Hristos, n-au ieºit oare la ivealã
atît de strãlucit, tocmai prin jertfele ºi biruinþele credincioºilor Lui în necazuri ºi suferinþe?
Cãci tocmai din suferinþele ºi moartea martirilor lui Hristos, chinuiþi ºi uciºi de satana,
a ieºit marea biruinþã, marile frumuseþi ºi strãlucitele raze ale Lucrãrii lui Dumnezeu în lume.
O, cît de tainice ºi de frumoase sînt toate cãile ºi gîndurile lui Dumnezeu pentru ai Lui!
Slavã veºnicã Numelui Sãu.
Amin.
Din cîmpul cel cu stele
Din cîmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini

iubirea mã priveºte cu mii de ochi divini,
ºi dulce mã sãrutã cu mii de buze noi,
Isuse, ce divin e cînd sîntem numai noi!
Cînd visul ni-e aievea ºi-aievea mi-este vis

de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sînt trimis?
Cînd cerul meu e coruri din Nord ºi pînã-n Sud
de ce nu ºtiu în urmã nimic din cîte-aud?
de ce nu pot din toate minunile sã þin,

ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
ºi ca un cor de pãsãri ce cînd te vãd dispar,
- aºa-mi zburaþi deodatã în clipa cînd tresar!
O, unde este Raiul în care-mi staþi mereu

ºi cînd o sã mã þineþi sã nu-ntorc nici eu?
din ce-mi veniþi mai multe, mi-e tot mai dor ºi dor
de clipa cînd aievea n-ar fi sã mai cobor...
69 - Taina ºi înþelesul
1 - Cine oare poate sã înþeleagã acum de ce Dumnezeu îngãduie pe diavolul? ...

De ce vinovaþii trebuie sã sufere? ...
De ce celor rãi le merge bine? ...
De ce calea sfîntã trebuie sã fie mereu prigonitã? ...
Iar ispititorului îi este îngãduit sã poatã amãgi pe atît de mulþi, atrãgînd toate mijloacele
în slujba lui?
Ochiul curat al credinþei însã, nu se va lãsa niciodatã înºelat de ceea ce vede.
Tainele lui Dumnezeu sînt toate pline de înþelepciune. ªi ce nu vedem acum, - vom vedea
mai tîrziu. La orice lucru îi vine vremea lui.
2 - Sufletul cel credincios vede dincolo de realitatea materialã prezentã,

vede dincolo de ceruri ºi de oameni,
ºi dincolo de împrejurãri ºi evenimente,
ºi dincolo de timp ºi de spaþiu,
- vede cum Cel care conduce toate, este numai Domnul. Cãci numai El este Acela care
face aceea ce vrea, în cer ºi pe pãmînt (Ps. 22, 28) .
3 - În Mîna lui Dumnezeu sînt toate lucrurile, chiar ºi diavolul ºi ai lui, sînt pînã la urmã,
tot în Mîna lui Dumnezeu.
Cãci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu sînt doi Dumnezei.
- Unul Bun ºi altul rãu, ci este numai Cel Bun! Tatãl cãruia Îi sînt supuse toate, chiar ºi
vrãjmaºii Sãi!
4 - Du-te deci credinciosule cu blîndeþe ºi liniºte, dar cu demnitate ºi cu curaj, oriunde

vei fi dus!
Dacã vei fi dus în pustie, ca sã fii ispitit de diavolul, nu te teme cãci Duhul Domnului te
duce acolo (Matei 4, 1) .
ªi El este cu tine.
Dacã vei fi dus înaintea lui Pilat ca sã fii judecat, nu te teme; cãci puterea pe care o are
el, cel ce te judecã i-a fost datã tot de Sus. ªi Domnul este cu tine.
ªi nu i se va îngãdui nimãnui mai mult, fii sigur, decît va fi nevoie, ca sã-þi facã þie ceea
ce este spre binele tãu (Ioan 19, 11) .
5 - Dacã vei fi dus înaintea fariseilor, pentru a da mãrturie despre Acela care te-a
vindecat, fii gata cu toatã cuviinþa,
dar ºi cu toatã îndrãzneala,
ºi dã socotealã de încrederea ºi de recunoºtinþa ta faþã de Domnul tãu
(1 Petru 3, 14) .
El este cu tine ºi tu vei fi biruitor.
6 - Du-te deci credinciosule liniºtit ºi încrezãtor în Domnul tãu, cãci Duhul Sfînt îþi va
pune pe limbã chiar în clipa aceea ceea ce va trebui sã vorbeºti!
Nu te teme, Domnul tãu este cu tine ºi vei fi sigur biruitor (Matei 10, 19) .
Du-te cãci El a zis: nu te teme de ei, iatã cã Eu sînt cu tine ca sã te scap
(Ieremia 1, 8) .
7 - Cine întrebuinþeazã duminica ºi sãrbãtorile numai pentru sine ºi nu pentru Domnul,

pãcãtuieºte.
Cine lucreazã în sãrbãtori numai pentru trupul sãu, sau pentru interesele trupeºti ale casei
sale
acela va avea pierdere ºi nu cîºtig.
8 - Cine se ocupã de alte treburi decît de cele duhovniceºti, în sãrbãtori, - acela face rãu
ºi nu bine.
Cine umblã dupã alte cîºtiguri decît dupã ale sufletelor pentru Hristos, - acela va afla
numai pierderi.
9 - Cine îºi împarte ziua Domnului fãcîndu-ºi mai mult lucrul sãu decît lucrul lui
Dumnezeu, acela se va alege cu o pagubã veºnicã.
Cine pierde vremea de sãrbãtoare în poveºti ºi lenevie, va ajunge curînd un lãcaº al
duhului rãu.
Cãci ziua Domnului este sfîntã ºi ea trebuie închinatã în întregime numai Domnului,
fãcînd în ea toatã voia Lui.
Ferice de cine face aºa.
10 - Odatã ce ai pornit pe calea Domnului, vei avea a face cu mulþi oameni.

Unii, miºcaþi de schimbarea care s-a fãcut cu tine, te vor întreba dorind ºi ei sincer sã-L
cunoascã pe Domnul, care te-a vindecat pe tine.
Dar alþii vrãjmaºi ºi prefãcuþi, te vor iscodi ºi întreba, numai spre a putea stoarce de la
tine un cuvînt cu care apoi sã te învinuiascã pe tine.
Sau sã poatã batjocori pe Dumnezeul tãu ºi Evanghelia Sa,
ori ca sã facã un rãu Lucrãrii Domnului ºi fraþilor tãi.
Fii cu grijã.
11 - Fii deci cu toatã grija totdeauna cînd vei fi întrebat:

la întrebãrile scurte, rãspunde scurt,
la cele încurcate ºi dubioase, rãspunde fãrã grabã,
la cele curate, rãspunde cald,
iar la cele rãutãcioase ºi rãuvoitoare, nu rãspunde deloc.
12 - Celor care te vor întreba cu un cuget curat, rãspunde-le totdeauna.

Celor fãþarnici ºi vicleni, rãspunde-le rar.
Iar celor batjocoritori ºi rãi nu le rãspunde niciodatã.
13 - Cînd vei fi întrebat despre Domnul ºi Evanghelia Lui, spune totul,

cînd vei fi întrebat despre strãini ºi vrãjmaºi, spune puþin.
Iar cînd vei fi întrebat despre prieteni ºi fraþi, nu spune nimic.
14 - Fie deci gîndul tãu plin de Hristos. Dar sileºte-te mereu sã vezi dincolo de întrebãri,
gîndurile celor care te întreabã
ºi rãspunde numai ce-þi dã Duhul Sfînt potrivit cu aceea ce vezi ºi întrevezi.
15 - În rãspunsul tãu sã nu fie niciodatã nici ºovãire, nici uºurãtate, nici fricã, nici
vrãjmãºie, nici îndoialã
ci limpezime, bunãvoinþã, mãsurã ºi hotãrîre înþeleaptã.
Asemenea sã fie ºi în tãcerea ta.
16 - În tine sã fie numai adevãrul fie cît îl spui, fie cît îl taci.
Dar totdeauna numai în mãsura în care trebuie sã-l afle, sau sã nu-l afle, cel care întreabã
cu vicleºug
în mãsura în care poate sã-l poarte acela care te întreabã cu bunãvoinþã, - sau nu-l poate
purta,
spre a nu-i face rãu nici lui, nici þie, nici fraþilor, nici Lucrãrii lui Dumnezeu.
Dacã vei vorbi cãlãuzit de Duhul, nu vei greºi niciodatã, nici vorbind, nici tãcînd.
17 - O, ce bine este cînd în cuvîntul unui credincios se vede înþelepciunea, ca în Cuvîntul

Domnului nostru.
Atunci dezbinarea ºi ruºinea se produc la farisei, nu la Domnul.
Paguba este a vrãjmaºilor Domnului ºi nu a Lucrãrii Sale.
18 - Dar ce rãu este cînd în loc sã fie înþelepþi, sã caute foloasele Domnului ºi slava Lui,
unii dintre cei “credincioºi” rãspund în aºa fel ºi se poartã în aºa chip încît ajung ei ruºinaþi
ºi Domnul hulit, iar Lucrarea Lui dezbinatã ºi pãgubitã,
- în timp ce fariseii cîºtigã împotriva Domnului nostru.
19 - Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici teoriile lumeºti, nici învãþaþii
necredincioºi, nici ºtiinþa lumii, nici vrãjmaºii Lui, - despre Dumnezeu. Cãci ei nu-L cunosc
pe El.
- Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioºi, nu ceilalþi.
Cei spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei care nu-L cunosc.
Ce spun cei care I-au auzit Cuvîntul, ºi I-au vãzut lucrãrile,
- nu cei ce nici nu le-au vãzut!
20 - Între cei din lume totdeauna a fost ºi totdeauna va fi dezbinare cu privire la

Dumnezeu. Fiindcã teoriile lor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufletele oamenilor,
nici nu se iau prea mult dupã aceste teorii felurite ºi necredincioase.
Dar ochii tuturor sînt totdeauna îndreptaþi - ºi urechile lor vor fi totdeauna îndreptate cu
atenþie, la cei credincioºi. Ca sã vadã ºi sã audã felul mãrturisirii ºi vieþii celor credincioºi
în El.
O, Doamne, fã-i pe toþi ai Tãi niºte mãrturii mîntuitoare.
Amin.
70 - Adevãrul ºi mãrturisirea
1 - Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna la ceea ce “zic” cei credincioºi despre
Domnul Hristos. Adicã la dovada vieþii lor, despre El.
O, cît de mult atîrnã atît mîntuirea cît ºi pierzarea multora, de felul cum mãrturisesc
despre Domnul nostru Isus Hristos, aceia ce cred în Numele Lui ºi care vorbesc în acest
Nume.
2 - Cum mãrturiseºti tu despre Mîntuitorul tãu în faþa oamenilor?

Ce fel de mãrturie este viaþa ta?
Ce le spune lor viaþa ta despre Isus?
Ah, acestea sînt niºte întrebãri cu care te-ai obiºnuit acum, poate ºi þi-au devenit chiar
supãrãtoare.
Totuºi sã ºtii cã de rãspunsul cinstit la fiecare din ele, atîrnã mîntuirea sufletului tãu...
ªi desigur ºi a altora.
3 - Dar mãrturia pãrinþilor tãi trupeºti ºi duhovniceºti este dovada cea mai puternicã ºi
adevãratã despre naºterea ta din nou,
despre starea ta duhovniceascã,
ºi despre viaþa ta în Hristos,
cel mai bine ei ºtiu, cît preþuiesc spusele tale ºi cît nu.
4 - Dacã faci parte dintr-o bisericã creºtinã vie

ºi dintr-o familie duhovniceascã sãnãtoasã,
- atunci trebuie sã ai neapãrat ºi pãrinþi duhovniceºti, care te-au nãscut prin Duhul ºi prin
Cuvîntul Sfînt al lui Dumnezeu. Ei cei ce te-au adus la Isus,
iar aceºtia sînt pãrinþii tãi în Domnul (1 Cor. 4, 15) .
ªi mãrturia lor despre tine, le va fi cerutã odatã.
5 - Cum nu te poþi rupe niciodatã de legãtura pãrinþilor trupeºti, aºa nu þi se poate rupe
niciodatã legãtura ºi apartenenþa ta de cãtre pãrinþii tãi duhovniceºti.
ªi cum nu poþi nimici niciodatã dreptul familiei tale trupeºti asupra ta,
tot aºa nu poþi nimici sau n-ar trebui sã poþi nimici nici dreptul familiei tale duhovniceºti,
asupra sufletului tãu.
6 - Nefericit este acela care n-are ºi nu-ºi poate cunoaºte pe pãrinþii sãi duhovniceºti.
Nelegiuit este acela care calcã peste pãrinþii sãi, peste ascultarea ºi unitatea cu ei,
despãrþindu-se de dînºii,
nelegiuit acela care se leapãdã de familia sa
ºi despre care pãrinþii ºi fraþii lui nu pot da decît mãrturii slabe ºi triste cã a fost ºi el
cîndva cu ei, dar acum nu mai este nici cu ei, nici de al lor.
Cã-i al nu ºtiu cui ºi nu ºtiu unde...
7 - Faþã de toþi oamenii ne putem multã vreme ascunde ºi ne putem preface,

dar cu cei din casa noastrã nu.
Cu ei umblãm aºa cum sîntem.
Ei ne cunosc întocmai dupã cum ne este inima ºi viaþa noastrã a fiecãruia, care spunem
cã sîntem credincioºi.
Mãrturia lor este deci cea mai de crezut dacã noi cunoaºtem sau nu pe Isus.
8 - Pe mulþi copii i-au îndepãrtat pe totdeauna de Evanghelie, purtarea lumeascã a

pãrinþilor lor “credincioºi” ºi pe mulþi pãrinþi a copiilor lor.
Dar purtarea frumoasã a unor copii cu adevãrat credincioºi, a adus binecuvîntarea lui
Dumnezeu peste mulþi pãrinþi.
ªi tot aºa a unor pãrinþi pentru fiii lor.
9 - Acolo, în casa ºi în familia ta, se verificã cu adevãrat ce fel de credinþã ai tu.

O, cîtã nevoie au în primul rînd ai noºtri, cei din casa noastrã ca noi sã fim între ei, o
luminã a Domnului.
10 - Cînd un fiu poate vorbi singur ºi ºtie sã vorbeascã bine, adicã are înþelepciunea
necesarã pentru a se orienta bine, în tot ce trebuie, sã spunã ºi sã nu spunã,
- atunci el a ajuns la maturitatea sa, la vîrsta bãrbãþiei sale înþelepte.
Vorbirea cuiva este dovada maturitãþii sale, dovada înþelepciunii pînã la care a putut
ajunge el.
ªi a creºterii sale duhovniceºti pînã la care s-a putut ridica.
11 - Dacã dupã ani lungi de credinþã, felul de vorbire al cuiva este încã tot fãrã sare ºi tot
fãrã har (Col. 4, 6) ,
sau dacã acela este încã tot copil în purtãri, tot slab în credinþã ºi schimbãtor în hotãrîri
ºi în atitudini - acela este un neputincios în felul lui de gîndire ºi de umblare
(Efes. 4, 14; 1 Cor. 14, 20) .
Sau dacã este un nestatornic dus încoace ºi încolo de orice vînt de învãþãturã ºi înºelat de
orice amãgitor (Col. 4, 2) ,
- atunci el este o fiinþã anormalã, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rãmas
necrescut.
12 - Dar cine poate vorbi singur, fãrã sã trebuiascã sã stea mereu lîngã el îndrumãtorul
care sã-l tot corecteze cum sã vorbeascã, sã-i zicã ce sã spunã, ºi ce sã nu spunã,
sã-i tot atragã luarea aminte, cînd sã tacã ºi cînd sã nu tacã,
- acela este într-adevãr un om matur în Hristos. ªi împlinit în credinþã.
13 - Cine este în stare sã vorbeascã singur ºi sã dovedeascã ce spune,

acela este un om înþelept ºi cu mintea întreagã.
Cine ºtie sã tacã singur ºi sã dovedeascã de ce tace, acela este ºi mai înþelept. ªi cu o
minte ºi mai întreagã.
14 - Omul care se poartã în aºa fel încît face totdeauna pe alþii sã se teamã cu groazã de
el, acela este un suflet de om rãu,
cãci de un om cu suflet bun nu se teme nimeni.
15 - Un om adevãrat, nu va insufla groazã în jurul sãu, ci îºi va exercita autoritatea sa prin

respectul pe care ºi-l va impune în liniºte ºi tuturora, prin inteligenþa, prin bunãtatea ºi
nobleþea sa - nu prin tirania lui.
Va dobîndi ascultarea semenilor sãi prin înþelepciunea sa,
prin simþãmîntul sãu de dreptate,
prin comportarea lui moralã ºi demnã
prin cinstea sa, nu prin ciomag ºi strigãte
prin blîndeþea sa ºi nu prin apãsare, ºi nu prin cruzimea lui.
16 - Oamenii trebuie sã aibã între ei iubire, apropiere, prietenie ºi respect unii faþã de
alþii, ºi nu groazã.
Cine umblã sã facã pe alþii sã se teamã de el, acela este o fiarã ºi nu un om.
17 - Cînd se teme cineva de tine... de mînia ta, de rãzbunarea ta,

de privirea ta, de gura ta, de apropierea ta,
- atunci trebuie mai tîrziu sã te îngrozeºti tu în ce stare ai ajuns, cãci atunci starea ta e
rea.
18 - Omul acela cãruia i se dã pe o clipã în lumea asta o sabie sau un scaun, sau o cheie,
ajunge adesea fioros ca o sãlbãticiune, uitînd cã este om ºi cã trebuie sã fie om.
Aceastã creaturã de nimic, uitã cît de nimic este ºi cautã sã le bage groaza de el în toþi
semenii sãi fiindcã n-are nimic din ceea ce i-ar putea atrage respectul ºi iubirea acestora.
19 - Tu fiul meu, sã nu bagi groazã de tine în nimeni.

Oamenii trebuie sã ajungã sã se teamã numai de Dumnezeul tãu ºi al lor. De nimeni
altcineva (Luca 12, 5) .
Nu uita niciodatã cã toþi cei care au îngrozit pe alþii, au avut un sfîrºit groaznic ºi o
veºnicie îngrozitoare.
20 - Sã tremure de frica ta hoþul, tulburãtorul ºi dezbinãtorul Lucrãrii lui Dumnezeu, - ºi

nu omul cel cinstit, paºnic ºi ascultãtor,
sã se teamã cei rãi de ceea ce fac, - nu cei buni.
Fraþii tãi sã se bucure cã au în tine un frate adevãrat,
iar Evanghelia un apãrãtor de încredere (1 Tim. 5, 20) .
Deci fii hotãrît ºi necruþãtor faþã de cei stricãtori ºi rãi.
Doamne, fã-ne astfel faþã de Tine ºi faþã de ai Tãi.
Amin.
Pe toate zilele vieþii
Pe toate zilele vieþii

mi-aº scrie Numele Tãu Sfînt,
cã n-am frumos ca El Isuse,
din cîte frumuseþi mai sînt
ºi Þi l-aº scrie cu mireasmã,
cu miere ºi cu aur viu,
pe cer, pe ape ºi pe aer,
pe toate-aº vrea înalt sã-L scriu...
Ce dulce-i dragostea-Þi frumoasã

cã mã-nvãluie-ndelung,
din ale Numelui Tãu raze
oriunde merg ºi oriunde-ajung,
ca niºte cîntece-nsorite
roiesc în jurul meu lumini,
cu umbre dulci de ape line
- venind din Ochii Tãi Divini.
Ce albã flacãrã nestinsã

aº vrea sã-mi ardã pe altar
venind din Faþa-Þi strãlucitã
ºi-ntoarsã alb spre Tine iar,
spre Tine sã se-ntoarcã toate
ºi sã Te-adore cîte sînt,
cã nu-i frumos Isus ca Tine
nimic din cer sau pe pãmînt...
71 - Arãtarea ºi ascunderea
1 - Orice vorbire îºi are motivul ei mãrturisit sau nemãrturisit.

Unii spun motivul pentru care vorbesc, pe cînd alþii îl ascund.
Unii spun motivul pentru care nu vorbesc, alþii nu-l spun.
- Sã ai totdeauna înþelepciunea sfîntã în toate ce arãþi în toate ce ascunzi.
2 - De multe ori oamenii care ar avea datoria sã apere adevãrul, mãrturisind cu putere
pentru el, n-au acest curaj sã-l mãrturiseascã, de frica altor oameni care îl urãsc.
ªi pentru a se pune la adãpost de neplãcerile pe care le vãd ei cã le-ar putea avea din
pricina adevãrului, se ascund cu laºitate
ºi din teamã cã dacã ar mãrturisi pe faþã ceea ce ºtiu cã au datoria s-o spunã, ar avea de
suferit, cautã sã se ascundã dupã diferite cotituri ale vorbirii sau ale tãcerii lor.
Ce netrebnicã în faþa lui Dumnezeu - este ºiretenia asta.
3 - În împrejurãri ºi în vremuri cînd Hristos este urmãrit ºi prigonit, orice om, care are
de-a face cu El sau cu ai Lui, - trebuie sã fie demn
ºi oricine a avut prilejul sã vadã Lucrarea Domnului sau sã audã Cuvîntul Sãu, adeseori
ajunge în vreun fel sã fie pus în faþa datoriei de a da o mãrturie despre Hristos.
Ferice acela care are atunci curajul adevãrului ºi demnitatea înþelepciunii.
4 - Ferice de acela care nu-L trãdeazã niciodatã pe Hristos.

De cel care nu se ruºineazã ºi nici nu se teme niciodatã sã mãrturiseascã despre Hristos.
Despre acela ºi Hristos va mãrturisi la fel.
5 - Te rugãm Doamne, nu îngãdui celor vrãjmaºi sã insufle atîta groazã alor Tãi. Sã nu
poatã face pe nimeni ca de frica lor, sã tãgãduiascã, ori sã vîndã Adevãrul Tãu.
Ci dã puterea tuturor celor care Te cunosc,
sau cãrora le-ai fãcut vreun bine lor - sau familiei lor,
- sã aibã totdeauna curajul sã mãrturiseascã pe faþã recunoºtinþa lor faþã de Tine pentru
binele pe care l-ai fãcut Tu lor ºi altora.
6 - E greu pînã ce ajungi sã fii cunoscut odatã de vrãjmaºii lui Hristos, sau de ai Lucrãrii
Sale.
E mult pînã ajungi sã fii chemat odatã, pentru Numele Domnului ºi pentru numele tãu,
cãci dupã aceea, trebuie sã te aºtepþi mereu la astfel de chemãri.
Greu va fi sã mai fii lãsat în pace! Dar ºi mai greu dacã vei face totul sã fii lãsat.
7 - Fii tare ºi faþã de promisiunile ºi faþã de ameninþãrile la care vei fi supus, pentru a fi
cîºtigat împotriva lui Hristos ºi alor Lui.
Rãmîi cu o inimã hotãrîtã alipit de Izbãvitorul tãu, care þi-a deschis þie ochii sufletului
ºi þi-a dat vederea. Care þi-a fãcut þie binele cel veºnic al mîntuirii
ºi cel fericit al alegerii tale pentru cer. Hotãrîrea ta puternicã, va fi cinstea ta eternã la
Hristos.
8 - Dupã ce se vor rãsti la tine,

dupã ce te vor batjocori ºi-þi vor face tot ce-þi este îngãduit de Domnul tãu sã-þi facã -
dacã tu vei rãmînea neclintit de partea Domnului tãu,
- se vor obosi ºi te vor lãsa în pace.
Numai tu roagã-te Domnului sã ai multã rãbdare, mai multã decît ei, oricît te-ar chinui.
ªi o mai puternicã hotãrîre sã nu cedezi deloc, oricît þi s-ar promite.
9 - Fii tare deci ca sã nu-þi pierzi cumpãtul tãu liniºtit,

sã nu-þi pierzi nãdejdea ta în izbîndã,
ºi sã nu-þi pierzi încrederea ta în Dumnezeul tãu,
- pînã trece ºi asta. Cãci ºi aceasta trece.
Roagã-te ca sã rãmîi curat cît vei sta în faþa lor.
ªi mai ales sã te întorci curat de la ei.
10 - Dacã vã intereseazã Isus, stãm de vorbã toatã viaþa, oricît vreþi ºi oriunde vreþi.
Dar dacã nu vã intereseazã El, atunci n-avem ce sã mai vorbim nici douã minute
împreunã, niciodatã.
11 - Fericit credinciosul care ºtie una: ISUS,

ºi care rãmîne numai la El, oricît ºi oricum ar fi întrebat.
Înþelept este acela care are un astfel de rãspuns, fiindcã acela rãmînînd la Isus, va fi
biruitor.
Cine ºtie de Acest Singur Nume, ºi rãmîne mereu numai la El, acela va scãpa totdeauna
cu bine ºi cu sufletul curat, de oriunde.
Acela nu va rãmînea nici de ruºine, nici de pagubã niciodatã.
12 - Dacã ai cunoscut pe Domnul ºi Vindecãtorul tãu Isus Hristos - atunci þine-te întruna
numai de El. ªi apoi sã nu mai ºtii nimic altceva niciodatã ºi nicãieri. Mai ales în vremurile
grele, decît de Isus.
Dacã vorbeºti cu cineva, vorbeºte cumpãtat ºi numai despre Isus.
Iar dacã vei fi luat la întrebãri dupã aceea pentru Numele Domnului Isus, atunci þine-te
numai de una: ISUS,
- rãspunde ce se cuvine, despre aceea una ºi despre Acela Unul,
- rãspunde numai cum se cuvine, cui te întreabã,
ºi rãspunde numai cît se cuvine, cînd eºti întrebat.
Dar þine-te pînã la sfîrºit numai de aceea una, care ai spus-o la început, - cãlãuzit de
gîndul: eu una ºtiu. Orice þi-ar face.
ªi fii sigur cã atuncea Hristos te va izbãvi curat ºi biruitor.
Cu cît vei arãta cã ºtii mai puþin, cu atît mai bine.
13 - Nu te bãga niciodatã în lucrurile strãine de Hristos,

ºi nu te amesteca niciodatã în alte discuþii, decît despre El.
Nu te opri niciodatã unde se vorbeºte despre altceva, decît despre Domnul Isus.
ªi nu lua parte deloc cu nici un om ºi la nici o acþiune, cu scopuri strãine de Domnul Isus
Hristos.
Atunci nu vei suferi pentru deºertãciuni.
14 - Fereºte-te de cãile pe care nu poþi merge cu Dumnezeul tãu ºi cu fraþii tãi

ºi fugi de prietenia cu cei care nu-L iubesc pe Hristos ºi pe ai Lui.
Nu dori niciodatã sã-þi cîºtigi preþuirea flecarilor spunînd lucruri ºi arãtîndu-te prea
cunoscãtor.
Nici bunãvoinþa celor ce Îl dispreþuiesc pe Mîntuitorul tãu.
Ca sã nu ajungi în ceata dispreþuitorilor lui Dumnezeu.
15 - Dacã vrei sã-þi pãstrezi cugetul totdeauna curat

ºi dacã vrei sã fii scutit de multe neplãceri cu urmãri adesea nebãnuit de rele,
- atunci tu numai una sã ºtii: Hristos.
ªi numai voia Lui s-o cauþi.
ªi El te va acoperi cu cinstea Sa în orice vreme.
16 - Chiar dacã toþi te vor socoti pentru Domnul un neºtiutor, sau un bigot,
ºi chiar dacã ai fi vorbit în chip batjocoritor de cãtre cei mai mulþi pretinºi deºtepþi
ºi chiar dacã ai avea de suferit multe necazuri pentru credincioºia ta ºi alipirea ta de Isus
totuºi tu nu renunþa niciodatã la Dumnezeul tãu.
Fiindcã numai El va fi totdeauna salvarea ta.
17 - Nimic nu-þi va aduce un atît de mare cîºtig, o atît de mare putere, o atît de mare
mulþumire ºi o atît de mare rãsplatã ca acest bun unic: Isus. Dacã Îl ai ºi dacã Îl pãstrezi
hotãrît în viaþa ta.
ªi numai dacã vei ºtii sã te þii de El ºi cu El. Clar ºi pînã la moarte.
18 - Cine nu umblã în adevãr

ºi cine nu se þine numai de una, în timpul lungilor ºi repetatelor întrebãri,
- acela uºor se pierde ºi greu se încurcã.
Întrebãrile repetate tocmai acest scop îl au: ca sã te încurce greu ºi sã te prindã uºor cu
cine ºtie ce vinovãþie.
Fii atunci treaz ºi curajos.
19 - Cel credincios ºi curat, departe de a se încurca, va face totdeauna prin rãspunsurile

sale ca sã iasã cu atît mai strãlucit Adevãrul lui Hristos ºi nevinovãþia sa.
Va face sã aparã cu atît mai mare meritul ºi cinstea Binefãcãtorului sãu Isus, cu cît el va
fi mai ataºat de Domnul.
Cãci rãmînînd credincios va fi tare totdeauna în mãrturisirea Lui ºi vorbind cu îndrãznealã
sau tãcînd cu înþelepciune - va ieºi totdeauna nevinovat de la cercetãrile oricui.
20 - Dacã n-ai sãvîrºit nici un pãcat, atunci n-ai de ce sã te temi.

Dacã însã ai pãcãtuit în vreo mãsurã - Domnul poate face ca sã fii pus la vreo suferinþã
pentru a-þi ispãºi pãcatul tãu, în mãsura în care eºti vinovat, chiar dacã cei ce te judecã nu ºtiu
de aceasta, ºi nu pot da împotriva ta nici o sentinþã legalã.
Atunci e mai bine sã suferi decît sã nu.
Domnul vrea printr-un rãu mai mic sã te scape de rãul cel mare care este osînda veºnicã.
Binecuvîntat sã fie Domnul Izbãvitorul nostru.
Amin.
72 - Aur ºi zgurã
1 - Dacã n-ai zgurã fii sigur cã Domnul nu te pune în foc.

Dacã este în tine vreun pãcat care trebuie sã fie ispãºit sau vreo slãbiciune care trebuie
sã fie înlãturatã, e mai bine sã fii curãþit acum, decît sã fii ars în veci.
Spre a rãmîne numai aurul curat, al vieþii tale în Hristos.
2 - Adevãrul te face superior, oricît ai fi de simplu, cînd te þii în umblarea ºi mãrturisirea

Lui sfîntã
ºi te face puternic oricît ai fi de slab.
Minciuna te coboarã ºi te face inferior, oricît ai trece de înþelept ºi de serios...
ºi te prãbuºeºte în ridicol, oricît te-ai crede de tare.
3 - Cinste þie fiu curajos al Adevãrului, care ai vrut ca prin mãrturisirea ta Mîntuitorul tãu
sã fie slãvit, - ºi a fost slãvit.
Mîntuitorul tãu a fãcut prin tine ca vrãjmaºii Lui sã fie înfrînþi ºi ruºinaþi. ªi aºa au fost.
Iar tu ai ajuns nemuritor.
Cinste þie acum ºi în veci.
ªi cinste tuturor celor care vor mai face aºa, pînã la venirea Domnului nostru apãrînd cu
curaj Adevãrul, Numele Domnului Isus.
4 - Ocara este rãspunsul asupritorului prost, cînd înfumurarea ºi rãutatea lui n-au alt
mijloc de rãzbunare faþã de unul mai slab.
ªi nici un alt argument împotriva celui ce apãrã Adevãrul.
5 - Ce înjositor este pentru orice om sã recurgã la înjurãturã ºi la ocarã, la aceste mijloace

ruºinoase, faþã de un alt om, spre a-l doborî, spre a-l silui, spre a-l constrînge.
Este cu atît mai înjositor cu cît cineva se pretinde mai mare ºi mai sus pus.
6 - Orice pãrere ar avea cineva, orice stare ar avea el

ºi orice convingeri,
nici unui om nu trebuie sã i se încalce de cãtre un altul dreptul la calitatea lui de om.
7 - Adevãrul ºi Dreptatea unei idei demne,

sau a unei cauze drepte,
se impun prin ele înºile, liniºtit sau puternic,
prin roade sau prin timp,
însã totdeauna demn.
8 - Acela ce trebuie sã recurgã la constrîngere ºi la ocarã, acela este nedemn ºi netrebnic.

Cine ocãrãºte este un om fãrã cinste ºi fãrã ruºine, arãtîndu-se nevrednic de nimic altceva.
Este o fiinþã care dovedeºte cã nu are nici dreptate, nici minte ºi nici alt rãspuns.
9 - Nu te simþi niciodatã atins de ocãri, cînd nu le meriþi.

Dacã nu te cobori tu de pe înãlþimea curatã a Adevãrului ºi frumoasã a Cinstei - noroiul
nici unei ocãri nu te poate atinge...
Ocara nu se poate ridica în sus - ea se varsã în jos, ca orice murdãrie.
ªi atinge numai pe acela care s-a înjosit mai întîi el însuºi pînã la ea.
10 - Cei care iubesc pãcatul ºi trãiesc în pãcat, doresc sã ºtie pe Dumnezeu cît mai departe
de ei.
Pentru cã ºtiindu-L pe El cît mai departe ei cred cã pot face ce vreau ºi pot umbla cum
le place.
11 - Cel mîndru, mai degrabã se leapãdã de orice lucru sfînt, decît sã se lepede de pãcatul
sãu.
12 - Omul mincinos spune lucrurile nu numai cum nu sînt ci ºi cum ar vrea el sã fie.
13 - Hristos i-a trimis ºi îi trimite fiecãrei generaþii de oameni prin prorocii Sãi - Cuvîntul
Adevãrului Sãu Sfînt
fiecãrui popor,
fiecãrei limbi,
fiecãrei cetãþi,
ºi fiecãrui templu... (Matei 28, 20) ,
- iar cînd vor tãcea toþi prorocii lor, pietrele lor vor începe sã strige dupã ei
(Luca 19, 40) .
O, ce grai înfricoºat va fi graiul pietrelor.
14 - Dumnezeu va vorbi fiecãruia în vreun fel, osîndindu-i nelegiuirile.

Va tãcea numai dupã ce va fi înghiþit iadul pe toþi cei ce-L urãsc pe Isus,
cãci numai în iad vor scãpa ei de glasul Lui, care le vorbeºte acum
cu atîta rãbdare dinafara ºi dinãuntrul lor.
15 - În iad li se va trezi glasul dinãuntrul celor neascultãtori, conºtiinþa lor pe care ºi-au
ucis-o.
ªi ea apoi nu le va mai tãcea niciodatã, niciodatã.
- Puteþi voi oare înþelege acum cã aceste înºtiinþãri sînt chiar pentru voi?
Iar dacã le-aþi înþeles, - puteþi voi sã le primiþi?
Sau ele vã vor face încã ºi mai rãu?
16 - Cel mai simplu credincios ºtie mai mult despre Dumnezeu, decît orice învãþat
nenãscut din Dumnezeu.
Cãci credinciosul înþelege cum este un om care nu-L cunoaºte pe Dumnezeu, fiindcã a fost
o vreme cînd nici el nu-L cunoºtea,
- dar celãlalt nu înþelege cum este omul nãscut din nou, fiindcã el n-a trecut prin aceastã
naºtere minunatã niciodatã.
ªi cine n-a trecut prin ea n-o poate nici înþelege nici explica.
17 - Este uimitor de frumos cît de simple ºi ce limpezi apar lucrurile Evangheliei pentru
cei smeriþi ºi curaþi cu inima.
ªi cît de complicate par ele pentru învãþaþii rãutãcioºi, ce uºor le poate înþelege un
credincios simplu, dar adevãrat care îºi are sufletul neprefãcut ºi mintea neotrãvitã,
dar cît de mulþi din cei care se pretind a fi cineva, nu le pot înþelege ºi nu le pot primi
niciodatã.
18 - Mult mai nenorociþi ca toþi oamenii sînt acei care prin înºelãciunea pãcatului, au
ajuns orbi a doua oarã.
Ei sînt de o mie de ori mai nenorociþi. Pentru cã ei au fost vindecaþi odatã, au avut odatã
lumina. Au gustat odatã bucuriile naºterii din nou, harul pãrtãºiei cu Hristos, starea de înfiere
ºi rãscumpãrare prin Sîngele ºi Harul Crucii Mîntuitorului Scump, care îi izbãvise de sub
puterea diavolului ºi din pierzarea pãcatului,
- dar n-au rãmas statornici, ci au cãzut iarãºi, nu numai în vechile lor pãcate ci încã ºi în
altele ºi mai mari. Aceºtia sînt orbii cei mai nefericiþi de o mie de ori,
cãci vindecarea lor nu mai vine niciodatã (Evrei 10, 26) .
19 - De ce nu vã miraþi voi oare de îngustimea voastrã?

De ce vã miraþi cã “opincarii”, cã dulgherii sau plugarii simpli mãrturisesc mai cu putere
ºi mai cu multã luminã ca voi pe Hristos în lume?
De ce vã miraþi cã oamenii fãrã nici o “pregãtire” sau cu o mai micã pregãtire ca a
voastrã, propovãduiesc Evanghelia Domnului cel mai frumos
- în timp ce voi sînteþi seci?
20 - Harul vã era fãgãduit vouã, dar dacã voi nu vreþi sã vã naºteþi din nou ºi sã trãiþi în
sfinþenie,
- aþi rãmas fãrã el.
- Hristos nu poate fi fãcut un slujitor al pãcatului, nici un colaborator al lui satana. Nici
un om al compromisurilor, cum sînteþi voi.
ªi iatã cã Dumnezeu a dat Harul Sãu altora, celor mai slabi ºi mai smeriþi
(Matei 21, 16) .
Iar de la voi l-a luat.
O, de v-aþi putea smeri pînã la a recunoaºte asta - ºi a vã îndrepta.
Dumnezeu sã vã ajute sã vã puteþi.
Amin.
Din locul unde sufãr
Din locul unde sufãr de flacãra iubirii

rãsare coarda Viþei cu ºapte înãlþimi
cinci trandafiri mai roºii ca floarea rãstignirii
se scutur de petale în mîini de heruvimi.
Din ºapte spice pline mai albe ca azima

se taie Miezul Vieþii, în patru pãrþi cruciº,
din Alfa spre Omega, de la Ioan spre Dima
de la Moarte spre Viaþã, - din iad spre Luminiº.
În josul rãdãcinii e þeasta despicatã

ca rana unei razne muºcatã dintr-un mãr,
deasupra arde zarea cu creasta-nflãcãratã
ca spuma unui Sînge vãrsat pentru-adevãr!
Pãduri de mîini se-nalþã cerºind o fãrîmiturã

ºi nori de buze arse aºteaptã-un strop de har,
ºi Cele Patru Taine se dau fãrã mãsurã
ºi Cele Patru Braþe, se-ntind fãrã hotar...
73 - Statornicie ºi schimbare
1 - Evanghelia v-a depãºit pe voi cei fãþarnici ºi Hristos ªi-a ales alte vase: pe cei sinceri,
pentru a vã face pe voi geloºi. Iar gelozia aceasta sã vã prefacã sfinþi, aºa cum trebuia
demult sã luptaþi sã ajungeþi.
Miraþi-vã deci ºi de ei, cei atît de minunaþi. Dar ºi mai sã vã miraþi cã voi nu înþelegeþi
lucrul acesta.
Miraþi-vã cã totul se schimbã în jurul vostru ºi numai voi nu vã mai schimbaþi.
Atunci poate ar fi o nãdejde ºi pentru voi.
2 - Cei care trãiesc în pãcat, vor sã facã din Dumnezeu slujitorul, nu stãpînul lor.
Toate rugãciunile lor (-cînd sînt-) sînt numai cereri ºi porunci date lui Dumnezeu. el
trebuie sã le tot împlineascã acestora toate dorinþele lor lumeºti, toate poftele ºi planurile lor
necuviincioase sau nelegiuite.
Ei cer mereu lui Dumnezeu sã le pãzeascã vitele, holdele, casa, copiii ºi pomii...
Sã le omoare vrãjmaºii, omizile, gîndacii,
sã le dea haine, sãnãtate, bani.
ªi cîte ºi mai cîte.
Ce urîtã înþelegere despre Dumnezeu ºi despre rugãciune.
3 - Oamenii Îi tot cer lui Dumnezeu sã le tot slujeascã zi ºi noapte, ca ºi cum Domnul ar
fi robul lor cel mai îndatorat,
iar ei nici mãcar nu se gîndesc cã ar avea vreo datorie faþã de El, pentru toate binefacerile
pe care le-a împlinit faþã de ei
ºi pentru toatã bunãtatea pe care fãrã merit le-a arãtat-o.
Ce vinovate sînt astfel de rugãciuni.
4 - Sfînta Scripturã adevereºte cã dorinþele celor care trãiesc în pãcat, nu sînt ascultate
de Dumnezeu.
Cît trãiesc în nelegiuire ºi în neascultare, toate dorinþele lor ºi rugãciunile lor pentru
lucruri rele, sînt zadarnice, nici una nu ajunge pînã la Tatãl Ceresc.
Ceea ce primesc ei nu este urmarea rugãciunilor lor - ci a bunãtãþii lui Dumnezeu.
5 - Dacã totuºi Dumnezeul Cel Bun le dã atîtea binecuvîntãri, asta nu este o urmare a
rugãciunii lor, cãci pe acestea El nu le ascultã, ci sînt urmarea bunãtãþii Lui.
Sînt binefacerile revãrsate de bunãtatea Lui cea nespus de mare pe care El o revarsã peste
toþi fãrã a fi asta un rãspuns la vreo rugãciune a lor. Cãci cei mai mulþi nu se roagã. Iar
ceilalþi se roagã rãu.
Rugãciunile acestea n-au nici un rol în puterea bunãtãþii cereºti fiindcã dacã ei sînt
necredincioºi, rugãciunile lor sînt ca ºi cînd n-ar fi deloc.
Dumnezeu nici n-ascultã pe cei ce trãiesc în pãcat ºi nu vor sã-L asculte pe El... Cîndva
ºi binefacerile nemeritate îi vor osîndi.
6 - Duhul Sfînt nu-i ajutã în rugãciunile lor pe cei care nu-L au, fiindcã ei nu au venit la
Isus ca el sã li-L dea.
Nici Harul nu-i sprijineºte, fiindcã ei n-au venit la Isus ca sã aibã har.
7 - Degeaba strigã cei neascultãtori, cãci Domnul nu-i ascultã, zice Iov
(Iov 35, 12-13) .
Strigã cãtre Domnul, dar El nu le rãspunde, zice David (Ps. 18, 41) .
Îl vor chema, dar nu le va rãspunde, zice Solomon (Prov. 1, 28) .
Oricît de mult v-aþi ruga, n-ascult, zice Domnul (Isaia 1, 15) .
Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta (Ieremia 11, 11) .
Chiar dacã vor striga în gura mare, tot nu-i voi asculta (Ezec. 8, 18) .
Domnul Îºi va ascunde Faþa de ei, fiindcã au fãcut fapte rele (Mica 3, 4) .
Prima rugãciune ascultatã, este cea a pocãinþei adevãrate.
8 - Dumnezeu este Bun ºi cu cei nemulþumitori, ºi cu cei rãi (Luca 8, 35) ...
... deºi rugãciunile lor nu sînt ascultate, cînd nu sînt dupã voia Lui,
ci bunãtatea lui Dumnezeu se revarsã încã ºi peste cei rãi independent de rugãciunile lor,
fiindcã acestea sînt ca ºi cum n-ar fi (Iacov 4, 3) . Ci din pricina celor aleºi ai Domnului
- care mai sînt printre ei.
9 - Cea dintîi rugãciune ascultatã de Dumnezeu de la vreun om, este cea de pocãinþã, cea
cu lacrimile întoarcerii la El.
Dupã aceea, toate rugãciunile omului sînt ascultate cu bucurie (Ioan 15, 7) .
Cãci numai atunci sînt fãcute dupã voia lui Dumnezeu ºi spre slava Lui, cînd izvorãsc
dintr-o inimã nouã ºi curatã.
10 - Suflet credincios, bucurã-te plin de uimire, bucurã-te de bunãtatea ºi puterea cea

mare a lui Dumnezeu, cu care te-ai unit prin credinþã.
Prin mijloacele nevãzute ºi necunoscute minþii omeneºti, rugãciunile tale strãbat
nebãnuitele depãrtãri, pînã la Tatãl Harului, ajungînd acolo din chiar clipa cînd îþi deschizi
tu gura (Daniel 10, 12) .
11 - O, iatã cît de mare este într-adevãr puterea rugãciunii fierbinþi;

ea poate sã închidã sau sã deschidã cerul (1 Împ. 17, 1)
ºi poate sã vindece bolile venite din pãcat (Facere 20, 17; Iacov 6, 16)
ºi poate sã opreascã mînia lui Dumnezeu (Numeri 11, 1-2)
ºi poate sã izbãveascã popoare întregi (Deut. 9, 18-20; Iona 3, 10)
ºi poate chiar sã opreascã soarele din mersul sãu (Iosua 10, 12-15)
ºi poate sã dezlãnþuiascã puterile naturii (1 Sam. 12, 18)
ºi poate sã însãnãtoºeze pe vrãjmaºi (1 Împ. 13, 6)
ºi poate sã învieze pînã ºi morþii (2 Împ. 4, 33-37; Fapt. Ap . 9 , 4 0 - 4 1 )
ºi poate primi tot ce doreºte (1 Ioan 3, 22) .
12 - Dacã tu ai fi neprihãnit ºi rugãciunea ta ar fi fierbinte, totul þi-ar fi cu putinþã, dupã

cum cu putinþã le-a fost ºi altora, precum s-a spus în Sfîntul Cuvînt Dumnezeiesc.
Trãieºte numai în sfinþenie! Ai numai credinþã puternicã. ªi roagã-te numai fierbinte - ºi

vei vedea cã va fi întocmai aºa.
ªi cã vei primi tot ce ceri în Numele Domnului Isus.
Fiindcã toate fãgãduinþele Domnului sînt adevãrate.
13 - Cînd omul se întoarce la Dumnezeu, el aflã lucruri nemaiauzite

(Fapt. Ap. 19, 11) .
Vede cã Hristos poate sã facã lucruri care pãreau cu neputinþã. Simte ºi cunoaºte lucruri
pe care nici nu le bãnuia înainte niciodatã, nici cu mintea ºi nici cu inima lui
(Efes. 31, 20) .
14 - De cînd este lumea, nimeni n-a mai putut dãrui unui suflet starea de har pe care i-o
dã Domnul Isus (Rom. 5, 1-11) .
Fericit este sufletul care are o astfel de stare,
ºi fericit este el dacã avînd-o, o mãrturiseºte cu bucurie ºi cu curaj oricui, despre Slava
Aceluia care i-a dãruit-o ºi spre mîntuirea tuturor celor care însetînd dupã aceste fericite
daruri cereºti, aflã cã iatã, cel care vine la Hristos le poate avea.
15 - Dacã n-ar fi Dumnezeu, n-ar fi nimic ºi n-ar mai fi fost nimic.

Cum dacã n-ar fi un meºter, n-ar fi nici lucrul pe care l-a fãcut el...
Ce simplu este acest adevãr ºi cît de uºor de priceput este acesta, pînã ºi de cãtre un copil.
Dar ce neînchipuit de greu este el de primit, pentru cei “pricepuþi”.
16 - Dacã n-ar veni toate de la Dumnezeu, sigur cã n-ar avea de unde sã vinã, dupã cum
dacã n-ar fi undeva un izvor, n-ar avea de unde sã curgã apa aceasta care vine spre noi.
N-ar avea de unde curge, fãrã izvorul care a pornit-o ºi o duce.
17 - Ce mãreaþã dovadã cã vin de la Dumnezeu, poartã în ele însele, toate lucrurile Lui.
Strãlucirea lor,
ordinea aºezãrilor,
trãinicia ºi frumuseþea lor,
înþelepciunea alcãtuirii ºi regularitatea mersului tuturor acestora,
toate-toate acestea sînt o dovadã cã întreaga Creaþiune vine de la Dumnezeu
ºi merge spre El.
18 - Cel care crede cã nu mai poate primi învãþãturã de la nimeni, acela este un om
definitiv pierdut.
19 - Cel care îºi închipuie cã poate sã facã tot ce vrea, fãrã ca sã fie obligat a da socotealã
nimãnui de faptele sale,
- acela nu mai poate fi scãpat de la pierzare.
20 - Mîndria ºi nerecunoºtinþa celui rãu îl trag ºi-l împing la pierzarea sa totalã. Nimic
nu este mai sigur ca aceasta.
Dumnezeule al Milei, nu lãsa pe nici un suflet sã fie aºa.
Amin.
74 - Cinste ºi ruºine
1 - Acela care poate sã-i înveþe pe alþii, acela nici nu se ruºineazã a învãþa el însuºi de la
alþii.
2 - Acela care meritã sã fie înãlþat deasupra tuturora, este acel care nu se ruºineazã sã le
slujeascã el însuºi tuturor, cu rãbdare ºi cu blîndeþe înþelegãtoare.
3 - Cine nu se lasã învãþat de cãtre Dumnezeu, cum vrea el sã asculte, sã primeascã ºi sã

înveþe ceva de la oameni! Oricine ar fi ei!
ªi cine nu ascultã de Domnul nostru Isus ºi de Cuvîntul Lui Cel Sfînt cum sã asculte el
de fraþi?
Un astfel de îngîmfat este fiul satanei.
4 - Cel care s-a obiºnuit demult cu nesupunerea faþã de oameni,

faþã de pãrinþi, faþã de îndrumãtori, faþã de învãþãtori ºi de fraþii sãi,
- acela în curînd va ajunge nu numai nesupus dar ºi vrãjmaº, faþã de Dumnezeu pe faþã.
Cãci nesupunerea aceasta a început din chiar clipa cînd a cãzut în mîndria ºi neascultarea
de pãrinþii ºi de fraþii lui.
5 - S-a spus: cînd un om face rãul, este mai spre folosul lui sã fie pedepsit, decît sã nu
fie!
6 - Cînd un suflet porneºte hotãrît pe calea pierzãrii, este mai spre folosul lui sã
poticneascã astãzi decît mîine.
Este mai bine sã fie scos din Lucrarea Domnului mai devreme, decît prea tîrziu.
7 - Nu-i o dovadã de deºteptãciune, ci de prostie ºi chiar de nebunie sã priveºti numai de

sus la toþi fraþii ºi la toþi oamenii...
ºi sã spui cã toþi vãd îngust, numai tu vezi larg.
Cã toþi sînt neºtiutori, numai tu eºti ºtiutor,
cã toþi sînt rãi, numai tu eºti bun.
Astfel pot gîndi numai acei, care cu toate diplomele lor n-au învãþat decît prea puþin. ªi
cu toate talentele lor n-au înþeles nimic.
8 - Cine spune: tu sã mã înveþi pe mine? - deseori este un neînvãþat.

Acela care este înþelept învaþã de la toþi,
de la cei buni, cum sã fie
iar de la cei rãi, cum sã nu fie.
9 - Cred cã nu existã o mai mare greºealã la un “credincios” decît dezertarea, pãrãsirea

locului sãu, împotriva voii Domnului care dacã i-a aprins cuiva lumina Lui, i-a aprins-o
acolo,
tocmai pentru cã acolo avea El nevoie de ea.
Acolo trebuie sã rãmînã el ascultãtor, credincios ºi smerit, luminînd cu viaþa pentru Isus.
10 - Unii vinovaþi dupã ce ei înºiºi au plecat la vreun alt crez, mai îºi mãresc pãcatul fãcut
ºi prin aceea cã umblã mereu sã mai facã pe alþii sã plece cu ei ºi dupã ei.
Aceºtia nu pot sta acolo “liniºtiþi” dacã au plecat, ci umblã mereu numai ca sã mai atragã
ºi pe alþii dupã ei,
cãci pãcatul plecãrii le frãmîntã mereu conºtiinþa. ªi ruºinea faptei lor îi face sã atragã
ºi pe alþii, ca în felul acesta,
împãrþind vina cu cît mai mulþi alþii,
ruºinea lor sã li se “piardã” ºi cugetul lor sã li se “liniºteascã”.
Dar nici ruºinea nu li se va mai pierde ºi nici cugetul nu li se va mai liniºti în veci.
11 - Rãmîi ºi mãrturiseºte pe Domnul tãu în casa ta, în biserica ta, între fraþii ºi surorile
tale dintîi (1 Ioan 2, 24) .
Nu pleca nicãieri pînã cînd te vor da afarã din locul unde trebuie sã mãrturiseºti statornic
ºi luminos.
Mai mult încã: nu pleca nici dupã ce te vor da afarã, ci revino din nou ºi din nou.
Pînã cînd mãrturisirea ta va fi încheiatã între oamenii aceia la care te-a trimis Dumnezeul
tãu, care te-a nãscut acolo...
- ªi acolo te-a împlîntat ca pe o stîncã ºi ca pe un pom.
La capãtul misiunii tale, de acolo sã te mute Domnul tãu, la El.
12 - Nimeni nu poate face rãul ºi sã iasã binele din el (Rom. 3, 8) .

Nu poþi afla nici o binecuvîntare prin cãlcarea vreunei porunci din Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Dar cînd din pricina ta îºi mai pierd ºi alþii sufletele ºi mîntuirea lor, nu existã nici o
osîndã pe care sã n-o meriþi (Marcu 9, 42) .
- ªi pe care sã n-o primeºti odatã din partea lui Dumnezeu ºi a celor pe care i-ai nefericit.
13 - Dacã rãmîi în Lucrarea Domnului numai ca s-o dezbini ºi ca s-o poþi rupe sau abate
la rãtãcirea învãþãturii strãine cãreia îi slujeºti în ascuns, - atunci tu eºti chiar un demon, nu
un înºelat al lui.
Îngrozeºte-te de mînia lui Dumnezeu, oricine ai fi tu.
14 - Nu existã un mai mare pãcat ca dezbinarea fraþilor ºi nici un motiv cît de “biblic”,
care sã-l îndreptãþeascã.
Un sfînt pãrinte a spus: Nici chiar sîngele martirului nu spalã crima care ar dezbina
Biserica Domnului.
15 - Dacã treci cu bine prin fiecare încercare a credinþei tale, îndatã vine Isus la tine ca
sã te mîngîie ºi ca sã te rãsplãteascã.
Cu cît ispita a fost mai mare ºi încercarea ta mai grea, cu atîta bucuria care urmeazã dupã
ele va fi mai luminoasã.
16 - Fiþi tari în mijlocul încercãrii, fraþii mei iubiþi ºi scumpele mele surori...
Nu vã lãsaþi niciodatã copleºiþi de prezentul întunecat ºi de apãsarea cea grea a acestui
ceas.
Cãci dincolo de apãsarea aceasta, ne aºteaptã sigur lumina bucuriei care este gata ºi vine
sã se ºi iveascã.
Îndatã ce vã va lãsa satana, vor veni îngerii în jurul vostru.
Vã vor lãsa vrãjmaºii ºi va veni Isus.
17 - Nu se bucurã mai mult diavolul, decît atunci cînd vã vede pe voi apãsaþi, îngrijoraþi
ºi mîhniþi, pe voi, care ar trebui sã fiþi voioºi totdeauna, cînd aveþi cu voi pe Dumnezeu.
Nici Domnul nu-I mai mîhnit ca atunci cînd ne vede pe noi aºa. Tot n-aveþi credinþã?
(Marcu 8, 17-21) .
18 - Cînd viaþa ta nu se aseamãnã deloc cu cerinþa Evangheliei, poþi tu spune cã crezi cu

adevãrat?
Cînd umbletele tale nu se aseamãnã cu ale lui Isus ºi nici mãcar cu ale unui ucenic al
Sãu, - cu ce dovedeºti tu cã crezi în Dumnezeu?
19 - Cînd încercãrile te biruiesc îndatã,

cînd ameninþãrile te aruncã în deznãdejde,
cînd cea mai micã ispitã te înfrînge,
cînd cel mai slab vrãjmaº te face aºa de uºor sã te lepezi,
poþi tu sã mai spui cã eºti credincios?
20 - Cînd tu umbli cu Hristos numai atunci cînd e “vreme bunã”,

ºi Îi slujeºti numai dacã ai vreun cîºtig,
cînd tu nu asculþi de fraþi ºi de învãþãturã,
nici de mustrãrile ºi de îndemnurile lor,
- atunci poþi tu oare sã-I rãspunzi liniºtit Domnului cã crezi?
O, Dumnezeul nostru, fã-ne credincioºi cu adevãrat.
Amin.
Din toate de pe lume
Din toate de pe lume nimica nu-þi rãmîne

ce pare aur astãzi gunoi îl afli mîine
ce pare azi frumseþe poimîine este lut,
- aºa curînd prezentul ajunge-un vis trecut.
Doar dragostea ºi mila rãmîn prin rodul lor,

ºi ieri ºi azi frumoase ºi-aºa-s ºi-n viitor,
doar ele-þi dau vieþii un Þel cereºte-atins
cînd dai pe-un aur veºnic un miez frãþeºte-ntins!
La dragoste ºi milã rãmîi cu orice-apus

pe dragoste ºi milã sã dai tot preþul pus,
în dragoste ºi milã te bizuie mereu
cine rãmîne-n ele, rãmîne-n Dumnezeu...
75 - Laudã ºi mustrare
1 - Nu rosti sentinþa despre Adevãr, cînd tu însuþi nu te þii de învãþãtura izvorîtã de la el.
Nu socoti cã locul tãu este numai între cei pe care îi laudã Biblia,
iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe care îi mustrã.
Nu te compara numai cu sfinþii ºi cu martirii, - cînd ar trebui sã te compari cu oamenii
ºi cu pãcãtoºii!
Cãci mîndria a nimicit mai multe suflete de cîte a mîntuit smerenia.
2 - O, ce mare bucurie ºi fericire aduce fiinþei noastre, fiecare adevãr pe care mintea
noastrã îl pãtrunde,
ºi fiecare cuvînt care ni s-a descoperit priceperii ºi raþiunii noastre.
3 - În bucuria ºi setea adevãrului stã atît rîvna noastrã dupã citirea ºi dupã ascultarea
Cuvîntului Sfînt, cît ºi bucuria cea mare pe care o avea pãtrunzîndu-l,
stã ºi dorinþa dupã meditaþiile ºi dupã vestirea din Evanghelie, dar ºi odihna cereascã
aflatã în ele,
stã ºi alergarea dupã cuprinderea comorilor cereºti, - dar ºi negrãita bucurie cã le-am aflat.
4 - O, ce mare bucurie ne dãruieºte Domnul nostru Isus Hristos, ori de cîte ori ni se
descoperã din nou ºi din nou, cunoaºterea Lui în vreun fel mai luminos.
Prin cuvintele Sale sau faptele Lui de dragoste tot mai pline de putere faþã de noi, ne
vorbeºte mereu El.
De aceea cu cît Îl aflãm mai mult, cu atît Îl cãutãm mai însetaþi.
5 - N-ai vãzut tu oare niciodatã pe Dumnezeu în lucrurile Lui?

N-ai vãzut tu cerul înstelat, Lucrarea Mîinilor Lui? (Ps. 19) .
N-ai vãzut tu rînduiala desãvîrºitã cu care se urmeazã toate lucrurile Sale, de la firul ierbii
ºi pînã la soare?
Din primãvarã ºi pînã în iarnã?
ªi de la furnicã, pînã la cosmos?
Toate acestea Îl aratã pe Dumnezeu!
6 - N-ai vãzut tu atîtea prorocii împlinite,

atîtea rugãciuni ascultate,
atîtea minuni petrecute cu tine ºi cu alþii?
N-ai vãzut într-adevãr tu niciodatã pe Dumnezeu în toate aceste lucruri dinafara ta ºi
dinãuntrul lor?
O, ce nenorocit este un astfel de orb!
7 - Taina credinþei se pãstreazã într-un cuget curat (1 Tim. 3, 9) .

Iar cine îºi pierde acest cuget curat îºi pierde odatã cu el ºi credinþa. Dupã cum se pierde
un mir scump, cînd s-s spart vasul în care fusese pãstrat.
8 - Ce credinþã sincerã ºi curatã au copiii cei care au un cuget curat ºi o inimã

neprihãnitã!
Ca ei sînt ºi toþi cei care sînt asemenea lor!
Ei cred totul (1 Cor. 13, 7) ,
cu grabã ºi cu sinceritate,
- de aceea pot fi totdeauna binecuvîntaþi de Dumnezeu,
dar ºi înºelaþi de oameni.
9 - Cînd sufletul s-a otrãvit ºi s-a întunecat cu fãrãdelegea, - el cade în starea de îngheþ
duhovnicesc,
atunci credinþa lui moare, se pierde ºi se stricã (1 Tim. 1, 19) .
Iar omul ajunge fãrã credinþã.
Sau cu o credinþã stricatã, ceea ce este nespus mai rãu chiar ºi decît lipsa ei
(2 Tes. 2, 11-12) .
10 - Sã nu-I închini Domnului numai plecãciunile tale,

numai crucile ºi mãtãniile tale,
iar inima ºi picioarele inimii tale ºi a faptelor celorlalte sã le pãstrezi pentru pãcat ºi
pentru lume.
11 - Sã nu-I închini Domnului numai pomenile tale, rugãciunile ºi cîntãrile tale,

iar mintea ta ºi inima ta sã fie pãstrate pentru gîndurile lumeºti ºi rele!
12 - Sã nu-I închini lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sãrbãtorile tale,
iar celelalte zile ale tale sã-þi fie pãstrate numai pentru lucruri strãine de Dumnezeu ºi
plãcute diavolului.
13 - Sã nu-I închini lui Dumnezeu numai doi bãnuþi, sau numai douã ceasuri, adicã numai
rãmãºiþele bunurilor tale sau a vieþii tale,
iar multul sã fie pãstrat sau risipit în deºertãciune.
Cãci aceasta este minciuna ta veºnicã.
14 - Numai cînd Îi închini Domnului fiinþa ta întreagã ºi ce ai tu total ºi deplin, - atunci

I-ai adus lui Dumnezeu o închinare vrednicã de El.
Unei astfel de închinãri, Domnul îi întoarce totdeauna totul cu o dobîndã însutitã.
Iar pe deasupra îi dã ºi rãsplata cea mai presus de orice închipuire a priceperii omeneºti:
viaþa veºnicã (Marcu 10, 29-30) .
15 - Hristos n-a venit ºi n-a vorbit numai pentru inimã, ci ºi pentru minte.
N-a venit ºi n-a vorbit numai pentru credinþã, ci ºi pentru judecatã, pentru pricepere.
N-a venit numai pentru sentiment, ci ºi pentru raþiune. Deci pentru întreaga noastrã fiinþã.
ªi n-a venit numai pentru rãsplatã, ci ºi pentru osîndã.
16 - Numai cu inima, fãrã minte nu-L poþi înþelege pe Hristos

ºi nici numai cu mintea fãrã inimã.
Trebuiesc amîndouã, fiecare la locul lui ºi în mãsura ei.
17 - Chiar cînd acei care spun cã au venit la Hristos ºi cînd chiar cei care stau lîngã Isus,
sînt orbi, ºi sînt fãrã vederea sufletului lor, - atunci aceastã nenorocire este de o mie de ori
mai jalnicã ºi mai primejdioasã, ca cea a trupului lor
pentru cã un astfel de orb îºi închipuie cã vede. ªi cine îºi închipuie cã vede, cum sã mai
caute vindecarea?
ªi se pretinde ca învãþãtor al altora. ªi cine se pretinde un învãþãtor al altora, cum sã mai
primeascã el învãþãturã de la alþii?
18 - Priveºte pe cei care “stau lîngã Hristos” sã-i vezi cum umblã, cum trãiesc, cum se
poartã - nu numai cum vorbesc ºi cum stau.
Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor, adunarea lor, ºi familia lor.
ªi abia atunci vei vedea dacã vãd, sau dacã sînt orbi.
Dacã sînt niºte vii - sau niºte morþi.
19 - Nu te lua prea mult dupã vorbele nimãnui niciodatã, pînã cînd mai întîi nu-i vezi
umbletele aceluia.
Cãci mulþi s-au luat dupã vorbe de orbi... ºi au ajuns în gropi din care n-au mai putut ieºi
în veci (Matei 15, 14) .
20 - Dacã aþi fi orbi faþã de plãcerile ºi deºertãciunile lumii, n-aþi avea pãcat.
Pentru cã atunci n-aþi mai vedea ispitele atrãgãtoare la care aveþi acum aþintite privirile
voastre tot timpul vostru.
Dar vai de cel care este orb faþã de Dumnezeu - ºi nu cautã vindecarea ochilor lui.
O, Dumnezeul Luminii, lumineazã-ne pe toþi deplin.
Amin.
76 - Lucrul ºi nelucrarea
1 - Oare noi nu putem face chiar nimic pentru Dumnezeu?

Nici sã þinem o zi de jertfã ºi de rugãciune pentru cei ce aleargã în slujba Domnului ºi a
altora?
Nici sã trãim acolo unde sîntem, o viaþã de curãþie, de înfrînare în mijlocul celor cu care
vieþuim, ca prin pilda noastrã sã le dãm o bunã mãrturie despre credinþã ºi sã-i apropiem ºi
pe ei de Hristos?
Nici acestea nu le putem face?
Atunci sîntem niºte leneºi ºi nepãsãtori vinovaþi osîndei ºi judecãþii Lui!
2 - Mîntuitorul nostru ne spune cu milã ºi cu durere: mai am ºi alte oi! ...

Mi-e milã de ele cã sînt necãjite ºi risipite (Matei 9, 36) .
Hoþii le furã, le junghie ºi le prãpãdesc,
lupul le rãpeºte ºi le împrãºtie
tîlharii le robesc, le amãgesc, le dezbinã, le exploateazã ºi le pierd...
ºi pe acestea Eu trebuie sã le aduc la staulul Meu,
veniþi ca sã-L ajutãm ºi noi pe Bunul Pãstor sã le aducã!
3 - Gîndiþi-vã cît bine ne-au fãcut ºi nouã acei care ne-au adus la Hristos.
Gîndiþi-vã cît de recunoscãtori trebuie sã le fim veºnic ºi noi celor care ne-au cãutat
atunci cînd noi eram departe de staulul Domnului cel atît de cald ºi de fericit în care noi ne
bucurãm acum!
Aºa ar fi ºi cei pe care noi i-am aduce la Hristos.
4 - Cît bine ne-au fãcut nouã alþii scãpîndu-ne de lupii rãtãcirii ºi de hoþii rãului!
Sã facem ºi noi acum la fel altora: - sã mergem acum ºi noi ºi sã cãutãm pe alþii!
ªi sã veghem asupra Lucrãrii Domnului luptînd împotriva acelora ce o pradã ºi o dezbinã.
Atunci vom avea o fericitã rãsplatã ºi noi de la Hristos Domnul nostru.
5 - Sã ne facem ºi noi pãrinþii duhovniceºti ai altora, nãscînd din nou, prin Evanghelie
Domnului Isus, alte suflete pentru mîntuire.
Cãci ºi celelalte oi care sînt departe acum, sînt tot ale Domnului nostru Isus Hristos. El
le-a rãscumpãrat pe toate.
Numai cã vrãjmaºul ºi strãinul le þine robite ºi îndepãrtate de Stãpînul lor - cum ne-a þinut
ºi pe noi.
Fiul meu iubit ºi sufletul meu, - vino sã împlinim dorinþa Domnului nostru.
6 - Dacã îi vom aduce la Isus pe toþi acei care sînt departe acum, - ei vor deveni fraþii ºi
surorile noastre, cu care vom cînta, ne vom bucura ºi ne vom ajuta, pe pãmînt.
Iar în cerul Domnului nostru, vom fi împreunã-moºtenitori fericiþi ai Împãrãþiei pregãtite
pentru noi de la întemeierea lumii (Matei 24, 34; Iacov 5, 19-20) .
Ce fericiþi vom fi noi atunci, vãzînd acolo pe acei care noi i-am adus la Domnul.
7 - Binecuvîntatã sã fie ziua aceea atît de mult doritã ºi aºteptatã...

Ziua cînd gardurile tuturor staulelor în care “cei plãtiþi” închid de veacuri oile Tale Isuse,
departe de Tine Pãstorul Cel Bun.
Cînd gardurile acestea toate vor fi dãrîmate ºi nimicite pentru totdeauna, dintre Tine ºi
oile Tale, dintre ele ºi ele...
Iar Tu ºi ele vor fi libere ºi fericite în acelaºi Staul Unul ºi pe totdeauna.
8 - Binecuvîntatã sã fie Ziua ºi grãbitã venirea ei fericitã, în sufletele care tînjesc dupã
Tine Isuse Dorit ºi Scump, sufletele care sufãr cã nu Te pot vedea ºi auzi
vor fi slobozite din toate îngrãdirile omeneºti, ºi vor veni la Tine, libere ºi pe deplin
fericite zburdînd de veselã ce le va fi inima, spre singurul Tãu staul (Maleahi 4, 2) .
O, Doamne Isuse, adu aceastã Zi fericitã cît mai curînd!
9 - În curînd toþi acei care au înspãimîntat cu glasul, cu feþele lor ºi cu prezenþa lor pe cei
smeriþi, blînzi ºi curaþi, nu vor mai fi vãzuþi nicãieri (Isaia 41, 10-12) .
În curînd nu vor mai fi nici unii din cei care îi chinuiau pentru a le lua lîna, laptele,
grãsimea ºi viaþa.
O Domnul nostru Isus Biruitor, - Tu vei face aceasta prin puterea Ta mare ºi veºnicã.
Te rugãm fã-o cît mai curînd!
10 - Binecuvîntatã sã fie Ziua cînd toþi cei care sînt blînzi ºi curaþi cu inima... Nu vor mai
fi nici înfometaþi, nici însetaþi, nici robiþi,
cînd nu vor mai fi nici apãsaþi nici mîncaþi fãrã milã, de nimeni.
Ziua cînd în loc sã vadã cu teamã pe tiranii lor de altãdatã - vor vedea cu bucurie pe
Dumnezeul lor (Isaia 60, 18-21) .
11 - Binecuvîntatã sã fie Ziua cînd pe toatã întinderea moºtenirii Tale Isuse Doamne, vor
fi numai pãºuni verzi ºi ape de odihnã.
Cînd peste tot unde vor merge oile Tale, pãdurile le vor fi prietenoase ºi odihnitoare,
soarele le va fi fericit ºi dulce,
fiinþele paºnice ºi drãgãstoase...
12 - Binecuvîntatã fie în veci Ziua cînd nu va mai fi nicãieri nici un hoþ ºi nici un lup.
Ziua cînd nu va mai fi nici o teamã ºi nici o primejdie de nici un fel ºi pentru nimeni, pe
totdeauna (Matei 6, 10) .
Ziua cînd în mijlocul unei unice turme, vei fi Tu Unicul Pãstor Bun ºi Iubit.
13 - Binecuvîntatã fie Ziua cînd Faþa Ta Iubitã ºi strãlucitoare Isuse Doamne, va fi vãzutã
de cãtre toþi ai Tãi de pretutindeni ºi pe totdeauna.
Ziua cînd, fericiþii, toþi ai Tãi, mereu ºi mereu, ne vom aþinti privirile umezite de iubire,
numai spre Chipul Tãu Drag de-a pururi pent ru noi t ot m ai frum os ºi t ot m ai iubit.
Nemaisãturaþi de harul acesta veºnic...
14 - Binecuvîntatã sã fie Ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminãtor,
pentru cã Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine Isuse, Strãlucitul, Unicul, Fericitul
Soare al tuturor iubirilor noastre.
15 - Binecuvîntatã sã fie Ziua cînd orice greutate va fi luatã de pe umerii noºtri,

cînd grija oricãrui lucru nu ne va mai împovãra,
cînd osteniþi de atîta alergare prin þinuturile acestea strãine, primejdioase ºi pustii, vom
ajunge în sfîrºit la odihna atît de doritã, lîngã Tine ºi lîngã ai noºtri, în casa noastrã cea de
aur.
16 - Binecuvîntatã sã fie Ziua cînd vom simþi cã am ajuns chiar acasã la noi. ªi cînd în
poarta ei dragã împreunã cu scumpii noºtri, veniþi înaintea noastrã acolo ne vor aºtepta
deschise Braþele Tale...
- o, Braþele Tale, care ne-au purtat atît de mult, Braþele Tale care au sîngerat ºi s-au rugat
pentru noi, Braþele Tale Isuse...
primindu-ne ºi cuprinzîndu-ne, ne vor strînge dulce, la Sînul Tãu, la Inima Ta, strãpunsã
pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.
17 - O, ce mare va fi ziua aceea, cînd noi, cei copleºiþi de tot ce vom vedea ºi vom simþi,
de tot ce vom trãi ºi auzi,
Te vom privi pe Tine Isuse, cu toatã faþa noastrã scãldatã în lacrimi, în luminã ºi în
fericire,
- ce unicã, ce negrãitã, ce strãlucitã va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sãrutul acesta.
18 - O, starea cînd buzele Tale Dumnezeieºti ºi Mîinile Tale Dulci, care au suferit pentru
noi, vor ºterge blînd ºi pentru totdeauna toate lacrimile din ochii noºtri
ºi toate amintirile dureroase ºi triste din viaþa noastrã
ºi toate urmele suferinþelor, jignirilor ºi nedreptãþilor, îndurate cîndva ºi cîndva pe
pãmînt, pentru Tine ºi pentru cã Te-am iubit.
Fie-n veci ºi în veci binecuvîntatã Ziua aceea, starea aceea, locul acela...
19 - Ascultarea de Tatãl, îþi aduc Iubirea Lui,

iubirea aceasta îþi aduce pacea cu El
pacea aceasta îþi dã încrederea
încrederea aceasta îþi dã putere
puterea aceasta îþi aduce întotdeauna biruinþã,
iar biruinþa bucurie,
bucuria iarãºi ascultarea... ºi iubirea ºi pacea...
Acesta este cercul în care ne miºcãm noi în Domnul nostru Isus Hristos prin pãrtãºia Lui
cu Tatãl Ceresc.
20 - Domnul Isus ne-a atras ºi pe noi în acest cerc sfînt, pentru a avea ºi noi aceastã
pãrtãºie.
Cãci cine se miºcã în acest cerc, are totdeauna pãrtãºie cu Tatãl ºi totdeauna iubirea Lui
în Isus Fiul Sãu.
Cu cît acestea sînt mai adînci, cu atît este mai adîncã ºi pãrtãºia cu El, pe care o dau ele.
Slavã veºnicã Numelui Sãu Sfînt.
Amin.
Ce grea e lupta sfîntã
Ce grea e lupta sfîntã s-o duci pîn-la sfîrºit

pe-atît de mulþi ispita pe drum i-a prãbuºit,
pe-atît de mulþi, vreo cursã cu zîmbet ºi cu jind
i-a-nfãºurat cu flãcãri, - ºi i-am vãzut pierind...
O, nu-i uºoarã crucea s-o duci cum vrea Isus,

cît de puþini mai suie, - ºi cît de mulþi s-au dus...
cît de puþini mai luptã, ce mulþi s-au lepãdat,
ori duºi de-o rãtãcire, ori morþi de vreun pãcat.
Cîþi am plecat odatã pe calea lui Hristos,

cu steaguri ºi mulþime, pe scurtul drum frumos, -
ce nume lãudate, ce promisiuni, - ce lei...
- iar azi dupã furtunã, ce-a mai rãmas din ei?
Ce scumpã-i mîntuirea pe care-o dã Isus,

dar ce puþini o aflã ducînd-o pînã Sus,
- a lumii “mîntuire”, - uºor o poþi avea
dar nimeni niciodatã, - n-a mers în cer cu ea!
O, sufletul meu þine-þi cuvîntul ce l-ai spus,

du-þi scumpa mîntuire cum fraþii sfinþi ºi-au dus,
cãrarea dreaptã þine-o pe mijlocul ei sfînt,
Hristos te-aºteaptã-n capãt cu cel mai drag veºmînt...
77 - Darea ºi primirea
1 - Domnul Isus ªi-a dat Viaþa nu ca s-o mai ia iarãºi înapoi numai pe-a Sa, ci tocmai s-o
ia mai îmbogãþitã ºi cu ale noastre.
N-a trãit fãrã rod ºi n-a murit fãrã nãdejde, ci le-a avut pe acestea, amîndouã,
cuprinzîndu-ne ºi pe noi în ele.
2 - Domnul Isus ªi-a dat Viaþa de bunã voie, pentru slãbiciunea noastrã, pentru ca iarãºi
sã ªi-o ia prin tãria puterii Lui,
nimicind prin moarte pe cel care avea puterea Morþii, adicã pe diavolul
(Evrei 2, 14-15) .
3 - Domnul Isus ªi-a dat Viaþa prin “slãbiciune”, ca sã ªi-o ia înapoi prin putere.
ªi pentru cã toate acestea Hristos le-a fãcut în deplinã ascultare de Tatãl, adicã: fãrã sã-I
fie fricã, fãrã vreo împotrivire, fãrã nici o urã, fãrã rãzbunare ºi fãrã cîrtire, deci fãrã
pãcat, - El a biruit.
4 - Nici cãrturarii ºi nici fariseii nu I-au luat cu de-a sila Viaþa Domnului ºi Mîntuitorului
nostru Isus,
nici Pilat, nici Irod ºi nici Caiafa (Ioan 19, 11; Fapt. Ap. 27-28)
nimeni nu I-a putut-o lua silit. El ªi-a dat-o de bunã voia Lui pentru iubirea noastrã.
O, ce putere ºi ce iubire a avut Domnul nostru pentru noi.
5 - Nici iadul, nici moartea, nici vrãjmaºii nu I-au luat Viaþa lui Isus Dumnezeu...
Cãci lui Hristos Isus Dumnezeu fiind, nimeni nu-I poate lua cu sila nimic.
Ci El de bunã voie ªi-a dãruit Viaþa Lui, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe
noi (1 Ioan 4, 9) .
ªi-a dat-o de bunã voie pentru ascultarea care a avut-o El faþã de Tatãl,
ºi pentru iubirea pe care a avut-o faþã de noi.
6 - Domnul Isus a avut puterea de smerenie ºi milã, ca sã-ªi dea Viaþa fãrã sã Se
împotriveascã,
ºi a avut puterea de biruinþã ca sã ªi-o ia înapoi, prin înfrîngerea tuturor vrãjmaºilor Sãi,
fãrã a I se mai putea împotrivi nimeni cu nimic (1 Cor. 25-28) .
7 - În toatã lucrarea mîntuirii noastre, nici Tatãl ºi nici vrãjmaºii

nici prietenii ºi nici Moartea,
nu I-au luat Domnului Isus Hristos nimic cu sila. Dumnezeu putea dar n-a voit. Moartea
voia dar n-a putut.
Ci ºi lui Dumnezeu ºi Morþii, El S-a adus ca Jertfã de bunãvoie.
Acesta este Marele Sãu Preþ, care a acoperit marea noastrã datorie.
8 - Fiind Una cu Tatãl, care este Izvorul Vieþii,

fiind El Însuºi Viaþa, ºi avînd Viaþã în Sine Însuºi, - Domnul Hristos, Mîntuitorul nostru
ªi-a dat Viaþa de la Sine, din Sine Însuºi,
adicã avea în El Însuºi Viaþa pe care ªi-a dat-o de bunãvoia Sa, pentru ca astfel prin
aceastã Viaþã Dumnezeiascã dãruitã ca Preþ Rãscumpãrãtor - sã ne-o elibereze din robia morþii
ºi a diavolului, pe a noastrã.
9 - Toþi ne primim viaþa, de orice fel, pe care am avea-o, - numai din Isus Hristos. Atît
viaþa trupeascã cît ºi cea sufleteascã, ºi cea duhovniceascã în întregime ne primim viaþa de
la El.
În valuri ºi în unde de cãldurã, de putere ºi de luminã, vine din Isus Hristos, viaþa care
ne dã nouã fiinþa, miºcarea ºi rodirea cea bunã.
O ce datori sîntem sã ne-o îndrumãm toatã numai spre El.
10 - ªi la fel viaþa noastrã trebuie sã se înalþe, tot atrasã de El, tot ceea ce este în noi
viaþã, Îi datorãm Lui... Viaþa din fiinþa noastrã, din opera noastrã, din tot ce sîntem noi.
Întreg acest circuit de viaþã, este o poruncã a Tatãlui, care în felul acesta întreþine ºi
primeºte viaþa noastrã a tuturor sufletelor, prin viaþa care este ºi care vine din izvorul vieþii
noastre, care este Hristos.
11 - Dupã cum Tatãl întreþine viaþa naturii prin circuitul aerului sau luminii, sau apei, care
din mãri se face nori, apoi ploaia care dupã ce udã pãmîntul se întoarce iarãºi înapoi, acolo
de unde a plecat, fãcînd toatã aceastã slujbã a vieþii fãrã sã scadã ºi fãrã sã creascã, nimic nu
este mai mult de cît era la început,
- tot aºa Hristos ne întreþine nouã viaþa, în orice fel, prin harul Sãu. Isus Hristos ne dã
viaþa proaspãtã mereu ºi dulce pe totdeauna.
Pentru cã n-ar exista viaþa în alt fel.
O, cît de asemãnãtoare sînt între ele toate lucrãrile lui Dumnezeu!
ªi cît de minunate sînt ele toate.
12 - Existã numai douã feluri de inimi: inimi bune ºi inimi rele.

Numai cugete curate ºi necurate.
Numai duhuri neprihãnite ºi duhuri drãceºti.
Numai minþi luminate ºi minþi neluminate...
- iar oamenii sînt numai vasele care se pun în slujba unora sau altora.
13 - Cele douã feluri de gînduri trãiesc uneori multã vreme împreunã în aceeaºi inimã
omeneascã, fãrã a se da pe faþã cã unele sînt rele, necurate, rãtãcite, blestemate ºi drãceºti,
iar altele ascultãtoare de Dumnezeu (1 Ioan 2, 19) .
Pînã cînd vine încercarea, care sã le arate clar.
Atunci omul trece hotãrît la una sau alta din cele douã pãrþi.
ªi îºi primeºte una sau alta din cele douã pãrþi.
14 - Existã la un loc oameni buni ºi oameni rãi,

- dupã cum existã livezi cu pomi verzi ºi cu pomi uscaþi,
sau tufe cu muguri buni ºi cu muguri seci,
- toate acestea la un loc, fãrã a se cunoaºte, o vreme lungã, cã unii muguri sînt morþi ºi
uscaþi, iar alþii verzi ºi plini de viaþã.
Pînã cînd vine primãvara.
Atunci soarele primãverii aratã care sînt vii ºi care sînt morþi. Care buni ºi care rãi. Care
seci ºi care plini.
Aºa va fi la venirea Domnului Isus Hristos.
15 - Oamenii par toþi buni ºi credincioºi atîta vreme cînt sînt împreunã, amestecaþi între
ei,
pînã cînd vine lumina ºi adevãrul lui Hristos - ºi-i aratã pe toþi cum sînt.
16 - Oamenii par uniþi, par la fel, par curaþi, dar cînd vine Hristos ºi cînd vine alegerea
Lui, atunci se aratã cã nu toþi cu credinþã (1 Ioan 2-19) .
Atunci se aratã cã nu toþi sînt buni, cã nu toþi sînt fraþi, blînzi, rãbdãtori, iubitori, smeriþi
ºi curaþi cu inima.
Numai încercarea îl aratã pe fiecare om, cum este adevãrata lui stare.
17 - O, cît de necesarã este încercarea!

Niciodatã nu s-ar putea dovedi care bun este fals ºi care este bun,
care pom este verde ºi care este uscat,
care mugur este rodnic ºi care sec,
- dacã n-ar fi încercarea (Luca 23, 31; Iuda 12) .
18 - Dacã n-ar fi propovãduirea adevãrului ºi verificarea trãirii lui

ºi dacã n-ar veni de undeva lumina Evangheliei lui Hristos, pentru a descoperi
ascunziºurile inimii oamenilor,
fãrã asta niciodatã nu s-ar putea vedea adîncimea sufletelor ºi starea lor adevãratã.
19 - Dar Hristos fiind piatra de încercare, El dã odatã la ivealã gîndurile inimilor ºi

tainelor fiecãruia, þinute de unii fãþarnici, atît de multã vreme, în ascuns.
Fiindcã este scris: ceea ce scoate totul la ivealã, este Lumina
iar Lumina - este El.
20 - Dezbinarea n-a venit atunci, doar în clipa cînd Mîntuitorul rostise cuvîntul care a
cãzut ca o piatrã grea între ei, ascultãtorii Lui, tulburîndu-i.
Ci dezbinarea era de la început între ei, numai cã nu le sosise încã nici un prilej ca ea sã
se arate, pînã atunci, fiecare cum erau.
O, Dumnezeule Adevãrat, dã pe faþã adevãrata stare a fiecãruia, pentru ca cei pentru care
mai este vreo nãdejde, - sã mai aibã odatã prilejul sã se pocãiascã, întorcîndu-se la Tine.
Amin.
78 - Mîntuirea ºi pãcatul
1 - ªi prilejul de pãcãtuire va veni, cãci ºi el trebuie sã vinã peste toþi dupã cum a venit
ºi peste alþii, spre a le încerca tuturor credinþa, odatã ºi odatã (Matei 18, 17) .
Dar tu fiul meu, privegheazã ca sã nu fii numai un pom oricum. Ci sã fii un pom verde ºi
rodnic.
Sã nu fii un credincios oricum, ci sã fii gãsit un credincios bun ºi ascultãtor,
- atunci cînd ceea ce trebuie sã vinã, va veni.
2 - Dacã vei fi bun, încercarea te va desãvîrºi, te va întãri, te va înrãdãcina mai tare ºi te

va face neclintit. Te va arãta pe faþã ceea ce ai fost în ascuns.
Atunci tu în ceasul cel greu al ispitei nu numai cã nu vei cãdea, dar vei trece prin ispite,
cum trece corabia puternicã prin valurile mãrii înfuriate, fãrã a se scufunda în ele
(Efes. 6, 13) .
3 - Suflete al meu, tu luptã-te cu valurile despicîndu-le biruitor ºi þine-te tare, oricine ar

cãdea.
Sã rãmîi statornic lîngã Domnul oricine ar fi sã se dezbine de El, de fraþi ºi de Frãþietate.
Nu-þi pierde curajul ori pe cine ai vedea prãbuºindu-se
- ºi nici nu te mira, sau spune, cã nu se poate.
4 - Nu te lãsa atras de prãpastia dezbinãrii, oricine ar cãuta sã te atragã ºi orice cuvînt

þi-ar spune. Nu te bizui decît pe Domnul Cel Singurul sigur,
þine-te bine strîns de trunchiul sãnãtos al Lucrãrii lui Dumnezeu, pãstrîndu-te neatins de
mîndrie, de iubirea banilor ºi de gelozie,
cãci numai cei ce se feresc cu grijã de acestea, vor rãmîne tari.
5 - Foloseºte totdeauna numai cuvîntul care lucreazã la adîncirea unirii copiilor lui
Dumnezeu. ªi fereºte-te cu groazã de orice cuvînt care i-ar putea dezbina.
Cãci cine dezbinã pe fraþi, pe acela îl va dezbina Dumnezeu, în curînd ºi pe faþã, dupã
cum el este un dezbinat în ascuns.
Vine clipa sã nu-l mai sufere Dumnezeu între ai Lui.
6 - Te îngrozeºti ce grozãvii sînt oamenii în stare sã grãiascã în îngîmfarea lor, în prostia

lor, în uºurãtatea lor
sau în rãtãcirea ºi vrãjmãºia lor,
- împotriva lui Dumnezeu!
ªi a adevãratei Sale Lucrãri.
7 - Cît de vinovatã este graba ºi neseriozitatea acelora care fãrã a judeca, îºi dau drumul
gurii lor la rãu
ºi scot apoi din aceastã gurã blestematã valuri de murdãrie, de minciunã, de înjurãturi, de
blasfemii
împotriva Numelui lui Dumnezeu,
împotriva lucrurile Sale Sfinte
ºi a Adevãrului Sfintei Evanghelii ºi al Lucrãrii Sale!
8 - Cine are un cît de puþin simþ de rãspundere ºi de judecatã sãnãtoasã, acela nu poate
trece cu uºurãtate peste ceea ce ochii lui nu pot sã nu vadã,
ºi peste ceea ce urechile lui nu pot sã audã,
- adicã nu poate sã treacã peste toate dovezile pe care Dumnezeu prin lucrãrile Sale ºi prin
Cuvintele Sale le dã zilnic, despre Dumnezeirea Sa, în faþa noastrã a tuturor.
9 - Lucrãrile Domnului oricine le vede, nu numai cã este dator sã le creadã pe ele ºi pe

El, dar simte cã poate sã creadã cu bucurie ºi cu putere.
Cã în chiar aceastã credinþã ascultãtoare, raþiunea sãnãtoasã îºi gãseºte un echilibru ºi un
rost liniºtindu-se.
10 - Ce minunatã ºi fericitã este totdeauna sãrbãtoarea zilei care aminteºte fericita noastrã
înnoire, fãcutã de Duhul ºi Cuvîntul Cel Sfînt al lui Dumnezeu,
Ziua înnoirii noastre duhovniceºti.
Ziua naºterii noastre din nou. Ziua fericitã a începutului mîntuirii noastre.
11 - În toþi anii cînd soseºte ziua care ne aduce aminte despre data renaºterii noastre
duhovniceºti, de fiecare datã sãrbãtorim acest prilej cu o inimã plinã cu o nouã recunoºtinþã
ºi o nouã bucurie,
ºi ca la sãrbãtoarea reînnoirii Templului, adesea cîntãrile noastre de bucurie se amestecã
cu lacrimile recunoºtinþei
- amîndouã izvorînd din aceiaºi stare unicã ºi cu totul sfîntã pentru noi, pe toatã viaþa
(Ezra 3, 11-13) .
12 - Binecuvîntatã sã fie sãrbãtoarea înnoirii noastre, Ziua Naºterii noastre din nou,
scumpa zi a legãmîntului nostru cu Isus.
Binecuvîntat sã fie Numele Mîntuitorului nostru Scump Isus, Numele Celui prin care s-a
fãcut aceastã înnoire ºi izbãvire a noastrã.
13 - Tot timpul cît a stat pe pãmînt, Domnul a cãutat mereu sã fie în Templu, sã fie în
aceastã Casã Sfîntã, Singura Lui Casã de pe pãmînt.
El a stat cu plãcere în ea,
ºi a vindecat în ea pe cei chinuiþi
ºi S-a rugat în ea,
ºi a propovãduit în ea Evanghelia Tatãlui Sãu Ceresc...
- sã o iubim ºi noi ºi sã mergem totdeauna cu plãcere în Casa Tatãlui
14 - Ce bine dacã ºi noi am folosi timpul nostru liber, timpul de plimbare, mergînd în
Casa Tatãlui nostru, în biserica Lui,
pentru ca acolo sã petrecem în meditare,
în adîncire ºi în rugãciune, asupra Cuvîntului ºi Adevãrului Sfînt...
Cãutînd apropierea de Tatãl nostru Cel Ceresc - ºi de sufletele care vin acolo spre a-L
afla.
15 - Ucenici ai Domnului, faceþi ºi voi ca Domnul nostru: nu pãrãsiþi nici voi Templul ci
mergeþi în el totdeauna cu evlavie.
Mergeþi ºi rãmîneþi în Templu, apoi aºteptaþi acolo în adîncire asupra Cuvîntului Sfînt.
Sufletele care vor veni, sã vã afle acolo în rugãciune, acolo ele sã afle de la voi Cuvîntul
Vieþii vii în Hristos.
16 - Acesta este rostul nostru ºi aceasta este datoria noastrã: sã fim gãsiþi în Templu. Sã
facem ca acolo sã fie mãrturisitã ºi trãitã Evanghelia în chip strãlucit.
Acolo Hristos sã fie adus lumii. ªi lumea adusã la Hristos.
17 - Suflete sãrmane, voi care umblaþi de colo în colo, cãutînd dupã Isus,
nu pãrãsiþi nici voi Templul, cãci Hristos vã aºteaptã acolo în el. Cãci acolo este Casa
Tatãlui Sfînt. Acolo merge Isus.
Cãutaþi-L pe Domnul cu stãruinþã cãci El Se aflã acolo, ºi Îl veþi gãsi.
Întrebaþi dupã El, pe cei care Îl cunosc - ºi aceºtia vi-L vor arãta.
18 - Existã în Templu un loc în care totdeauna poþi sã-L gãseºti pe Hristos. Este locul
unde sînt adunaþi ucenicii în Numele Sãu (Matei 18, 20) .
Cãutaþi ºi voi în Templu “pridvorul lui Solomon”, locul unde mulþi L-au aflat pe Isus.
Cãutaþi locul unde petrece Isus ºi unde vã aºteaptã El între credincioºii Lui adevãraþi.
19 - Cãutaþi locul unde vindecã ºi învaþã Domnul nostru Isus Hristos pe toþi cei ce vin la
El.
Cãutaþi pînã ce Îl veþi afla pe Hristos ºi pe ai Lui. Cãci negreºit Îl veþi gãsi acolo!
Oricine L-a cãutat cu grijã, cu rãbdare ºi cu rugãciune, L-a aflat totdeauna.
20 - Propovãduirea Domnului Hristos trezeºte în sufletele mici ºi întunecate urã,

în cele nepãsãtoare, - îndoialã,
în cele fãþarnice - duºmãnie neîmpãcatã,
în cele neîncrezãtoare ºi curioase - încordare neliniºtitã,
- numai în sufletele tari trezeºte uimire, admiraþie ºi credinþã.
O, Tatãl Ceresc, dãruieºte-ne astfel de suflete, pentru ca sã-L primim pe Domnul Isus.
Amin.
O, ce frumoasã eºti Iubire
O, ce frumoasã eºti Iubire

ºi cînd lucrezi ºi cînd te-nchini
cu-a tale mîini ºi-a ta privire
sãruþi cîntãri ºi legeni crini.
Fii binecuvîntatã
tu fiicã minunatã
a Cerului Divin,
dorim pe totdeauna
sã fim în tine una
Amin, Amin...
Cu tine-i soare ºi cînd plouã

ºi orice zile-s sãrbãtori,
ºi-n orice searã-i lunã nouã
ºi-n orice cîmp e-un rai cu flori.
Dorinþa fericirii sfinte

ne-o creºtem în acelaºi fel
a noastre scumpe legãminte
le-a sãrutat cu lacrimi El...
Doritã faþã îngereascã

cu nimb de zori ºi ochi de-azur,
nimic sã nu ne despãrþeascã
tot cerul fie-ne-mprejur.
O, Dumnezeule-al Iubirii
ce una ne-ai dorit sã fim,
în Sãrbãtoarea Nemuririi
fã Nunta sã ne-o prãznuim! ...
79 - Adevãr ºi înºelare
1 - Din pricina nestatorniciei lor, iudeii au gustat nenorocirea de a sluji zeci de dumnezei,
ºi au simþit sute ºi sute de ani, grozãvia pedepselor venite peste ei, pentru vina aceasta,
ei au cunoscut prãbuºirea ºi bezna în care ajunge sufletul, spînzurat fãrã nãdejde între
douã minciuni: ºi cea a oamenilor falºi ºi cea a dumnezeilor falºi.
2 - Acum din pricinã cã ascultaserã prea mulþi proroci mincinoºi, nu mai puteau deosebi
încredinþarea Adevãrului, din gura prorocului-Dumnezeu.
Din pricinã cã umblaserã dupã prea mulþi dumnezei mincinoºi, nu-L mai puteau
recunoaºte pe Dumnezeul Cel Adevãrat.
3 - Din pricinã cã rãtãciserã prea mult prin casele strãinilor, nu-ºi mai puteau recunoaºte
propria lor casã.
ªi acum stãteau în faþa Mîntuitorului Mesia, - cum stã cineva în faþa propriei sale mame,
cînd dupã o prea îndelungã despãrþire, inima o presimte, dar ochii nu o mai pot recunoaºte...
4 - Pe oamenii a cãror cuvinte nu sînt acoperite din valoarea faptelor lor, eºti dator sã nu-i
primeºti fãrã rezerve, ºi sã nu-i urmezi fãrã grijã.
Cuvintele lor, eºti dator sã nu le crezi în totul. ªi învãþãturile lor sã nu le primeºti fãrã
îndoieli.
ªi ai scuze, ai dezvinovãþiri ca sã le faci aºa, fiindcã roadele lor sînt una, iar faptele lor
alta.
5 - Dar cînd zi de zi poþi vedea faptele ºi purtãrile cu totul luminoase ale cuiva, atunci ai
cea mai mare datorie sã nu te îndoieºti de el ºi cuvintele sale,
ci sã crezi deplin ºi toate vorbele lui! Cãci dacã mai ai rezerve, nu mai ai scuze, nu mai
ai dezvinovãþiri.
Faptele statornice ale cuiva - sînt actele sale cele mai adevãrate.
6 - Cînd un om necinstit spune o minciunã ºi nu este crezut acela mai are încã un
argument, încã o mãrturie: jurãmîntul.
Se jurã, sau se înjurã.
ªi atunci de cele mai multe ori este crezut.
Tot aºa cînd un om drept, spune un adevãr ºi este primit cu îndoialã, mai are ºi el un
argument, o mãrturie: cuvîntul de onoare.
Iar pe acesta trebuie crezut.
7 - Cînd Dumnezeu Însuºi, ne grãieºte Cuvîntul Sãu, care este Adevãrul Desãvîrºit, atunci
orice om care a vãzut lucrurile Sale
sau a simþit puterea Lui, sau a privit la dovezile cu care puterea ºi înþelepciunea
Dumnezeiascã l-au înconjurat în fiecare zi ºi în fiecare loc ºi în fiecare fel,
- iar acela totuºi nu crede Cuvîntul Lui,
- pe sufletul acela nici o altã mãrturie de pe faþa pãmîntului, nu-l va mai încredinþa
niciodatã.
Numai cea a focului veºnic.
8 - Neîncrezãtorul în Dumnezeu este osîndit pentru totdeauna la necredinþã, adicã la cea

mai cumplitã închisoare veºnicã,
pentru cã pe oameni a putut sã-i creadã pe o singurã mãrturie,
sau chiar ºi fãrã aceasta,
- iar pe Dumnezeu n-a vrut sã-L creadã nici dupã o mie de mãrturii.
9 - Existã suflete care nu pot crede în Hristos pentru cã nu vreau sã creadã în El.
Nu pot crede în Întruparea Lui Dumnezeiascã din Sfînta Fecioarã Maria. Mintea lor nu
poate înþelege ºi primi aceastã credinþã.
Nu pot crede mai ales în Învierea Lui Dumnezeiascã ºi în vãzuta Lui Înãlþare la ceruri...
Atunci cum sã creadã în a doua Lui Venire? ªi în Judecata Lui veºnicã?
10 - Unii oameni nu pot crede fiindcã mintea lor le este deprinsã numai cu ceea ce este
obiºnuit, ieftin ºi firesc
ºi cu ceea ce poate fi priceput cu uºurinþã, fãrã muncã, fãrã efort ºi fãrã credinþã,
- aceºtia nu luptã sã se urce la înãlþimi ºi nu se trudesc sã pãtrundã în adîncime.
11 - Unii oameni nu pot crede fiindcã inima lor n-a cunoscut puterea flãcãrilor sau a
revelaþiei
ºi sufletul lor nu s-a putut uimi niciodatã în credinþã, în iubire sau în lacrimi.
Nu pot crede fiindcã stau departe de minune, de cer, de tãcere ºi de Luminã...
12 - Vai vouã suflete nefericite, care sînteþi în necredinþã, noi nu vã osîndim, dar vã veþi
osîndi voi înºivã curînd. Nimeni nu vã osîndeºte mai cumplit decît vã veþi osîndi voi înºivã
în curînd.
Vã veþi osîndi, pe vecii vecilor, fiindcã n-aþi putut crede. Fiindcã n-aþi vrut sã credeþi
Dumnezeieºtile dovezi pe care le-aþi vãzut.
13 - Cãutaþi adunarea celor credincioºi din Biserica Domnului Isus,

cãutaþi “pridvorul lui Solomon” din Templul Sfînt ºi mergeþi acolo sã-i aflaþi pe ai lui
Isus,
apoi staþi mereu cu ai Lui, cîntaþi cu ei,
ascultaþi cu ei, rugaþi-vã cu ei ºi umblaþi cu ei.
Veþi vedea cã în curînd ºi voi veþi crede.
Iar prin credinþã, veþi ajunge din numãrul oilor Sale binecuvîntate.
14 - Ascultarea este cea mai înaltã dovadã de iubire, pentru cã cere cea mai mare jertfã
ºi cea mai grea de dat, dintre toate jertfele de pe lume.
Ascultarea cere anularea întregii tale voinþe ºi primirea întregii voinþe a lui Hristos.
15 - Ascultarea cere deplina uitare de sine ºi deplina contopire cu Domnul ºi cu voia Lui.
Cere renunþarea desãvîrºitã la toate dorinþele tale ºi primirea desãvîrºitã a dorinþelor lui
Isus, Domnul ºi Stãpînul tãu.
16 - Ascultarea Domnului cere lepãdarea oricãrui merit al firii tale,

nesocotirea oricãrei pretenþii personale
ºi restrîngerea voitã a tuturor orizonturilor tale omeneºti,
- spre a þi le depune toate, legate ºi robite la picioarele lui Hristos, cu dragã inimã ºi pe
totdeauna.
Din nemãrginita recunoºtinþã pentru binefacerile Lui.
17 - Dacã te duci la bisericã sau la adunare, dar nu poþi sta liniºtit sã asculþi pînã la capãt
ºi cu atenþie, în rugãciune ºi evlavie
- atunci sã ºtii cã tu nu eºti dintre oile sãnãtoase ºi ascultãtoare ale Domnului Isus.
Fiindcã oile care sînt ale Lui, ascultã glasul Sãu.
Nimeni n-a putut ajunge în cer altfel, decît prin ascultare.
Nici n-a putut cãdea decît prin lipsa ei.
18 - Cunoaºterea este pãrtãºia, este legãturã ºi însoþire, pînã la deplina contopire ºi

unitate.
Cunoaºterea cu Hristos, este o întrepãtrundere pînã acolo încît credinciosul Îi trece lui
Hristos umanitatea
iar El îi trece omului Dumnezeirea Lui.
În felul acesta noi putem ajunge pãrtaºii Firii Dumnezeieºti (Efes. 5, 30)
dupã cum Isus Hristos S-a fãcut pãrtaº firii noastre omeneºti.
19 - Aºa putem sã ajungem sã fim socotiþi neprihãniþi prin credinþã, dupã cum Fiul lui
Dumnezeu a putut fi socotit “pãcãtos” prin vedere (Rom. 5, 6) .
Noi putem ajunge purtãtori ai puterii ºi slavei lui Isus, dupã cum El a fost purtãtorul
slãbiciunilor ºi ocãrii noastre (Isaia 53) .
20 - Dragostea adevãratã nici nu se poate concepe fãrã întrepãtrunderea desãvîrºitã ºi

frumoasã a Lui cu noi ºi a noastrã cu El.
Aºa Se uneºte Hristos cu credincioºii Sãi.
Aºa S-a unit El cu Biserica Sa (Efes. 5, 32) .
ªi într-o astfel de pãrtãºie trãieºte El cu noi.
Slavã veºnicã dragostei Lui pentru noi.
Amin.
80 - Ascultare ºi pãrtãºie
1 - Cine se lipeºte prin ascultare de Hristos, ajunge prin pãrtãºie un singur duh cu El
(1 Cor. 6, 17) .
Numai aceasta este o adevãratã cunoaºtere a Domnului.
ªi numai pe aceºtia îi va recunoaºte ºi Isus, cã sînt cu adevãrat ai Lui.
2 - Pe adevãratul pãstor în duh cu Mîntuitorul Hristos, dacã îl va chema minciuna

avantajoasã sau adevãrul pãgubitor, - el va alege totdeauna ºi fãrã pãrere de rãu adevãrul,
mergînd hotãrît ºi bucuros dupã El.
3 - Dacã îl va chema comoditatea leneviei sau asprimea muncii, el va alege hotãrît munca,
fiindcã ºtie cã aceasta este voia ºi plãcerea Dumnezeului sãu.
4 - Dacã te va chema amãgirea promiþãtoare a patimii, sau anevoiosul urcuº al înfrînãrii,

tu sã alegi totdeauna ºi hotãrît înfrînarea.
5 - Dacã te vor chema cãrãrile lãturalnice ale unei credinþe suspecte, sau drumul luminos,
drept ºi cunoscut al luptei cinstite,
- tu sã alegi hotãrît ceea ce îþi porunceºte Domnul, mergînd curajos dupã Hristos,
Mîntuitorul tãu.
6 - Fericit este cel ce merge dupã Hristos, în bisericã ºi în adunare în orice vreme, ca o
oaie ascultãtoare dupã bunul ei pãstor.
Acela va merge dupã Hristos ºi în muncã ºi în cinste ºi în statornicie.
Va merge dupã El ºi în rãbdare ºi în batjocuri ºi în prigoniri ºi în temniþe.
Va merge dupã Hristos pe pãmînt, cãci în felul acesta are deplinã încredere cã va ajunge
sã meargã dupã El ºi în cer.
ªi la capãtul tuturor acestor mergeri, se va pomeni ajuns în rai - cãci toate drumurile lui
Hristos, sfîrºesc Acolo.
7 - Prin împrumutul cunoaºterii ºi al pãrtãºiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne

împãrtãºim nu numai din virtuþile Lui
ºi nu numai din rãsplãtirea fericitã a acestor virtuþi,
- ci cu însãºi nemurirea, care este în El ºi pe care El este Singurul care o are.
8 - Nici avuþia, nici gloria, nici arta nu te poate face cu adevãrat nemuritor.
Timpul macinã toate lucrurile, toate statuile, toate operele ºi toate urmele lumeºti.
Soarele le pãtrunde,
ploile le fãrîmiþeazã,
vînturile le spulberã
- ºi în curînd vor paºte oile pe locul unde se înãlþau odatã zidurile “nebiruite”
ºi se fãleau oameni “nebiruiþi”.
9 - Zilele trec nemãsurate ºi necruþãtoare.

Vremea le încovoaie pe toate încet ºi nemilos
iar moartea înghite ºi fierul ºi piatra ºi omul - ºtergînd ºi nivelînd totul,
pentru ca nestatornicia sã semene iarãºi mereu ºi mereu, alte cetãþi, alte opere, alþi
oameni, alte înfãþiºãri,
cãci trecerii supuse, în lume, toate sînt...
10 - Dar prin aceastã lume ºi prin acest timp, supuse acestei grabnice treceri, - mereu
acelaºi, ºi totuºi mereu nou,
- Veºnicul Hristos, trece alegînd pe cei ce-L aleg,
ºi încununînd pe cei ce-L încununã,
din fiecare generaþie ºi din fiecare veac
ºi din fiecare popor
ºi din fiecare Lucrare...
- ªi doar aceastã cununã este eternã.
Fericiþi cei învredniciþi de ea.
11 - Fiind prezent pretutindeni ºi totdeauna, Veºnicul Hristos îi vede, îi ajutã ºi îi scapã

pe fiecare dintre ai Lui, din toate primejdiile lor vãzute ºi nevãzute pînã la capãt,
fiindcã are toatã puterea în cer ºi pe pãmînt, sã facã aceasta.
12 - Generaþie dupã generaþie s-au dus credincioºii Domnului în cer la Hristos, Domnul
lor,
iar El a rãmas mereu pe pãmînt, spre a fi Veºnicul Însoþitor ºi pentru celelalte generaþii
de oameni care încã vor veni
- pînã la cea din urmã.
13 - Veºnicul Hristos, rînd pe rînd, - a scãpat pe ai Lui din închisori, din spitale, din
cuptoare, din necazuri, din lume, - dar El Însuºi care fusese cu ei, a rãmas mereu tot acolo,
pentru ca sã primeascã, sã asculte ºi sã izbãveascã mereu pe alþii, pînã îi va scãpa pe toþi ai
Sãi, care vor trebui sã treacã pe acolo,
- pînã ce îi va duce în fericita nemurire, pe toþi ai Sãi prin iubirea de El.
14 - Ultimul va ieºi din închisorile lumii El, Nemuritorul Isus Hristos, cum ºi dupã ce-au
ieºit cei trei din cuptorul lor de foc cu El, cel de al patrulea a rãmas încã
(Daniel 3, 25) .
15 - Ultimul va pleca din lume ºi din toate locurile pe unde El stã acum sã sufere, ºi de
unde El a izbãvit pe toþi ai Sãi, Nedespãrþitul ºi Izbãvitorul nostru Isus Hristos.
Credinciosul Mîntuitor Isus Hristos, va pleca numai atunci cînd cel din urmã rãscumpãrat
al Sãu, se va fi dus în cer.
ªi El va închide pe totdeauna Uºa Cerului, în urma Lui.
16 - Domnul nostru Isus va pleca numai atunci din lume, cînd se va încheia deplin intrarea
în ceruri a întregului numãr al celor aleºi (Rom. 11, 25) .
Blîndul Pãstor va pleca numai atunci, cînd ºi ultima Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui
unic, fericit ºi veºnic din ceruri.
17 - Mirele va închide uºa numai cînd ultima fecioarã înþeleaptã din Biserica Sa va fi
intrat în ospãþul Sãu (Matei 25, 10)
apoi El va fi Viaþa lor cea Veºnicã ºi Nemuritoarea lor Rãsplatã (Facere 15, 1) .
Cãci dragostea de ei a lui Isus Hristos Dulcele Mîntuitor ºi ascultarea lor de El i-a fãcut
nemuritori, una ºi unul pe veºnicie.
18 - O, cîtã dulce pace are credinciosul ascultãtor, cînd ºtie bine cã Tatãl sãu Cel Ceresc
este mai mare decît toþi!
Cã voia Lui ºi numai voia Lui, se împlineºte pretutindeni
ºi cã chiar puterile vrãjmaºului Sãu Îi sînt supuse (Luca 10, 20) .
19 - O, cîtã dulce liniºtire ar trebui sã aibã toatã inima noastrã în toate zilele ºi nopþile
noastre - ºi în orice loc, gîndindu-ne cã Ochiul cel iubitor al Tatãlui nostru Bun din Ceruri,
ne vegheazã neadormit ºi grijuliu,
cã Mîna Lui cea tare ne sprijineºte,
cã dragostea Lui cea scumpã ne înconjoarã
ºi cã bunãtatea Lui ne poartã grijã neîncetat.
20 - În tot Universul nu existã nimeni mai mare decît Dumnezeu.

El este mai mare decît toþi ºi decît toate, în ceruri, pe pãmînt ºi sub pãmînt.
Nimeni nu poate face nimic ºi nicãieri, fãrã controlul, fãrã ºtirea ºi fãrã voia sau
îngãduinþa Lui (Filip. 2, 10-11) .
O, slavã veºnicã Marelui nostru Mîntuitor, pentru grija Sa cea dulce ºi scumpã faþã de noi.
Amin.
Tu eºti mereu cu mine
Tu eºti mereu cu mine, eu zic nu eu - ci NOI

nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipã sã nu fim amîndoi,
de-ai fi la mii de mile - eºti tot în preajma mea
mi-eºti în fiinþa întreagã oriunde este ea!
La ceasul rugãciunii, la dreapta mea-Þi fac loc,

ºi ºoaptele mi-s miere ºi lacrimile foc,
în ceasul adormirii, mã leagãnã-al Tãu gînd
ºi visul meu e dulce ºi somnul meu e blînd.
În dreapta mea la masã þin locul Tãu mereu

ºi doar cînd Tu Te saturi, mãnînc tihnit ºi eu
ºi-n mîna suferinþei întinsã cãtre noi
eu, darul mulþumirii, îl pun pentru-amîndoi.
La jugul Muncii Sfinte, noi tragem într-un pas,

iar rodul ei l-aducem spre Tatãl într-un glas
nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipã sã nu fim amîndoi,
o, Scumpul meu Isuse, eu zic, nu eu, - ci noi...
81 - Mãreþia ºi bunãtatea
1 - Nu existã ºi n-a existat ºi nu va exista niciodatã nici vreun popor ºi nici vreo putere
în nici vreun timp,
în care sã fie cineva mai mare decît Dumnezeu ºi în care cineva sã poatã face ceva fãrã
ºtirea ºi fãrã voia Lui.
2 - Nu existã doi “mari” în cer, ci numai Unul Singur Mare ºi Puternic Dumnezeu-Tatãl
Ceresc, care este mai mare decît toþi.
Nu existã doi stãpîni, Unul Bun ºi altul rãu, ci numai Dumnezeul Cel Bun, Singurul
Stãpîn al tuturor.
Singurul cãruia Îi sînt supuse toate lucrurile,
Singurul care face tot ce vrea în cer ºi pe pãmînt
ºi care este mai mare decît toþi (Deut. 32, 29; Marcu 12, 31-32) .
3 - Dupã cum soarele sau aerul cuprinde în sine toatã lumina ºi toatã umbra, toate fiinþele
ºi lucrurile, toate zilele ºi evenimentele de pe pãmînt,
tot aºa Dumnezeu cuprinde în Sine Însuºi, în puterea ºi în cunoºtinþa Lui, pe toþi oamenii
cu toate gîndurile ºi planurile lor, cunoscute sau necunoscute, ºi cu toate acþiunile lor,
fie din umbrã, fie din luminã,
ºi nimic nu poate trece ºi nu se poate petrece, în afarã de El.
4 - Dumnezeu este ori Izvorul, ori Martorul oricãrui lucru.

Ochiul credinþei pãtrunzãtoare vede cu toatã limpezimea lucrarea dreptãþii sau a bunãtãþii
Lui,
a îngãduinþei sau a rãbdãrii Sale,
a iertãrii sau a pedepsei,
a dragostei sau a mîniei lui Dumnezeu,
le vede neîncetat ºi pretutindeni.
5 - Dumnezeu lucreazã, în mare, la fel, cu fiecare om, cu fiecare popor, cu fiecare generaþie,
în fiecare loc ºi în acelaºi timp,
dupã neschimbatele legi ale caracterului Sãu Veºnic.
6 - Numai în mic El lucreazã altfel, de fiecare datã ºi cu fiecare.

Dar El nu Se grãbeºte, cum nici nu întîrzie. ªi soseºte ºi plãteºte exact la timp
(Ecles. 3, 11) .
Dumnezeu nici nu face nedreptate nimãnui, ci îi dã fiecãruia exact cum ºi cît meritã
(Matei 20, 13) .
7 - Dumnezeu nici nu apreciazã nici mai mult nici mai puþin, decît la adevãrata sa valoare,
pe orice om ºi orice faptã, El fiind Drept ºi cunoscînd totul exact, - nu Se înºalã în nimic.
Dumnezeu nici nu Se abate de la Cuvîntul Sãu, ºi nici nu-ªi schimbã niciodatã calea Sa,
nemaiavînd ce sã schimbe cãci Adevãrul Lui este veºnic.
8 - Dumnezeu nu este mãrginit, nici în mic ºi nici în mare,

nici în timp, nici în spaþiu, nici în posibilitãþi,
ci depãºind infinitul mic, depãºind infinitul mare ºi controlînd totul - pentru Dumnezeu
nu este nimic nepãtruns nicãieri ºi nicicînd.
Iatã din cunoaºterea acestor taine izvorãºte pacea celui credincios, adîncã, înaltã, veºnicã
ºi liniºtitã,
ca a lui Dumnezeu.
9 - Eºti dus în exil undeva departe ºi trebuie sã lucrezi sau sã suferi între oameni
necunoscuþi sau vrãjmaºi, sau între primejdii ºi necazuri, ori lipsuri ºi greutãþi mari?
Nu te descuraja! - Tatãl tãu Cel Ceresc este ºi acolo mai mare decît toþi. El ºtie de tine
ºi te va salva la timp.
Dar ai grijã sã ºtii ºi tu de El!
10 - Eºti chinuit sau închis undeva,

sau eºti supravegheat de superiori aspri ºi nemiloºi?
- nu te teme, nu te neliniºti, nu te descuraja - Tatãl tãu Cel Ceresc este mai mare ºi acolo.
Ei nu-þi vor putea face decît ceea ce este îngãduit de Tatãl, cu nimic mai mult ºi cu nimic
mai greu
ci numai atîta cît socoteºte Tatãl cã este necesar ºi cã este potrivit pentru tine.
11 - Supune-te deci ºi rabdã, cu încredere neclintitã cã Tatãl Ceresc vrea aºa. Fiindcã El
ºtie cã aºa este spre binele tãu.
Dacã te vei gîndi bine ºi dacã vei fi cu cugetul curat, vei recunoaºte cã pe drept ºi spre
bine þi se face astfel.
Sau dacã vei fi rãbdãtor, vei recunoaºte pe urmã.
12 - Conducãtorii unui popor, sînt creierul acestui popor, dupã cum învãþãtorii îi sînt
mintea,
dupã cum vitejii îi sînt puterea lui,
ºi tot aºa credincioºii acelui popor sînt conºtiinþa sa.
13 - Cînd creierul unui popor este bun, iar mintea lui sãnãtoasã, atunci tot drumul lui este
drept, toate faptele sale sînt cumpãtate ºi toate mãdularele lui sînt mulþumite.
14 - Cînd vitejii unui popor sînt veghetori, puternici ºi uniþi, atunci hotarele sale ºi pîinea
sa, îi sînt asigurate.
15 - Cînd conºtiinþa unui popor este curatã ºi treazã, cînd ea este preþuitã ºi ascultatã,
atunci toatã viaþa sa este luminoasã ºi fericitã.
Cãci atunci este pus totul sub ascultare de voia lui Dumnezeu.
Dar vai de omul ºi de poporul în care aceste lucruri sînt rãsturnate sau înãbuºite, sau
nesocotite.
16 - Tatãl ºi Fiul sînt Una,

dar nu numai Una ci Unul, ca douã lumini împreunate.
Pãstrîndu-ªi deplin Persoana Sa, Fiul Era ºi Este totuºi Unul cu Tatãl. O, ce tainã
Dumnezeiascã este asta:
Unul, pentru cã nici într-o zi ºi în nici o lucrare n-au fost ºi nu Sînt despãrþiþi. Ci într-o
deplinã unitate, totdeauna ºi pretutindeni.
Unul, pentru cã întru totul Sînt la fel. Hristos fiind Luminã ºi Dumnezeu Adevãrat din
Dumnezeu Adevãrat ºi din Aceeaºi Fiinþã cu Tatãl Cel Binecuvîntat în veci.
Unul, pentru cã oricine Îl cinsteºte pe Tatãl, cinsteºte pe Fiul în acelaºi timp,
ºi tot aºa oricine Îl tãgãduieºte pe Fiul, tãgãduieºte ºi pe Tatãl!
17 - Tatãl este Veºnicul Spirit Unic, Izvorul tuturor Cauzelor, Creatorul Spiritului ºi al
Materiei, Pricina tuturor Evenimentelor ºi Explicaþia tuturor acestora.
Tatãl este Cel care a dat fiinþã la tot ce este vãzut ºi la tot ce nu se poate vedea.
La tot ce se poate bãnui, ºi la tot ce nici mãcar nu se poate.
18 - Tatãl este Înþelepciunea care le-a conceput forma ºi felurimea tuturor,

ºi Iubirea care le-a dat viaþa ºi care le întreþine cãldura ºi lumina,
ºi puterea care le-a imprimat ºi le pãstreazã, ordinea ºi miºcarea
ºi Viaþa care le îndrumã ºi le controleazã supunerea, armonia ºi marginile tuturor
nemãrginirilor lor.
19 - Iar ceea ce a fãcut ºi face Tatãl, a fãcut ºi face în acelaºi fel, în acelaºi timp ºi în
aceeaºi mãsurã ºi Fiul, întocmai (Ioan 5, 19) .
Ascultarea desãvîrºitã de Tatãl ºi unirea desãvîrºitã cu El, L-a fãcut pe Fiul Sãu Isus
Hristos nu numai Una, ci chiar Unul ºi Acelaºi cu El.
Un Dumnezeu tainic, unic ºi Binecuvîntat, în veci (Rom. 9, 5) .
20 - Adevãrul cel mai simplu este ºi cel mai greu de primit, pentru toþi oamenii, din orice
loc ºi timp ar fi ei,
- dar pentru oamenii care au o inimã îngîmfatã, Adevãrul este de o mie de ori mai greu
de primit; chiar cu neputinþã.
Hristos este Adevãrul. Cheia acestui Adevãr este Iubirea iar cheia iubirii este lacrima.
De aceea sînt fericiþi cei ce plîng.
Amin.
82 - Adevãrul ºi inimile
1 - Ascultînd Adevãrul, inimile smerite se pleacã înaintea lui în tãcere ºi în respect,

recunoscîndu-L.
Inimile curate, se apleacã înaintea Lui cu uimire ºi cu admiraþie,
inimile bune, I se apleacã ºi Îl primesc în liniºte ºi în blîndeþe,
inimile înþelepte Îl adîncesc cu grijã ºi preþuire, primindu-L conºtiente ºi pãtrunzîndu-se
deplin de El,
ºi descoperindu-L, I se închinã pe totdeauna ºi pline de frumuseþe.
2 - Inimile rele, fiind pline de prostie ºi de inferioritate, dispreþuiesc Adevãrul,

ºi-L resping fãrã sã-L cerceteze,
iar inimile trufaºe nu-L pot suferi nicidecum.
3 - Unele inimi se ridicã direct ºi pe faþã împotriva adevãrului ºi cautã cu urã sã-L
nimiceascã de oriunde ºi prin orice mijloace
fãrã judecatã ºi fãrã amînare.
De aceea aceste inimi sînt cele mai asemãnãtoare cu a diavolului.
Ce cumpliþi ºi vinovaþi sînt oamenii care sînt gata oricînd sã ia pietrele pentru a ucide
lumina ºi adevãrul care le osîndesc pãcatul ºi orbia lor.
4 - Lumea cea de azi ca ºi cea din trecut, Îl urãºte de moarte pe Hristos ºi Adevãrul Sãu.
Urãºte Calea Lui, urãºte Cuvîntul Lui, urãºte Lucrarea Lui pentru cã El mãrturiseºte
despre ea ºi despre faptele ei cã sînt rele.
ªi de aceea lumea îi urãsc ºi pe credincioºii lui Hristos.
5 - Mîntuitorul nostru Isus Hristos a purtat ura lumii în toatã existenþa Sa pe pãmînt, ºi
a simþit-o mereu tot mai dureros.
A cunoscut-o ºi a prezis cã ura aceasta va dãinui pînã la sfîrºitul veacurilor omenirii, nu
numai împotriva Lui, ci ºi împotriva acelora care Îl vor urma pe El în lume
purtînd aceeaºi mãrturie ca ºi El.
6 - Dar pentru ca sã iasã la ivealã cît este de nedreaptã ºi de nemãrginitã aceastã urã, Isus
a întrebat pe vrãjmaºii Sãi:
Pentru care din lucrurile care le-am fãcut, aruncaþi voi cu pietre în Mine?
Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele ºi în faptele Mele, aþi putut vedea voi
vrednic de urã ºi de osîndã?
Spuneþi!
Dar ce muþi vor rãmîne în Ziua Lui, toþi cei ce vor trebui sã-I rãspundã!
7 - Dar Isus întreabã la fel ºi astãzi:

- Pentru ce anume îi duºmãniþi voi pe cei credincioºi ai Mei? pentru ce îi urîþi, îi
prigoniþi, îi închideþi?
Sînt ei oare înºelãtori, sînt hoþi, sînt lacomi, mincinoºi, rãzbunãtori ºi nedrepþi?
Sînt ei criminali, sau nesupuºi stãpînirii voastre, sau sînt ei urzitori de rele împotriva
altora?
Sau sînt ei vrãjmaºi celorlalþi oameni? (1 Petru 4, 15-16)
- nu sînt de nici unul din aceste feluri!
Atunci de ce aruncaþi mereu cu toate pietrele voastre în ei, ºi de ce-i urîþi?
ªi aceºtia vor rãmînea la fel!
8 - Nimeni din vrãjmaºii Domnului nu vor ºti sã rãspundã pentru ce-L urãsc azi, cum n-au
ºtiut sã rãspundã de ce Îl urau pe El ieri,
dar îi urãsc ºi pe ai Lui cu o urã tot aºa de neîmpãcatã ca ºi pe El.
Îi urãsc fãrã temei, dupã cum L-au urît ºi pe Domnul lor (Ioan 15, 25) .
9 - Totdeauna neascultarea de Cuvîntul lui Dumnezeu, aduce pãcatul.

Pãcatul totdeauna întineazã ºi stricã cugetul.
Cugetul stricat, totdeauna rãtãceºte credinþa ºi strîmbã judecata.
Iar omul cu credinþa rãtãcitã ºi cu judecata strîmbã, numeºte binele rãu ºi rãul îl numeºte
bine.
Numeºte Adevãrul minciunã ºi minciuna o numeºte adevãr.
Numeºte virtutea pãcat, iar pãcatul virtute.
10 - Cînd rãsturnarea adevãrului se întîmplã în mulþime, atunci are loc decãderea ºi

stricãciunea în masã, a unui întreg popor sau a mai multora.
ªi duce sigur la prãbuºirea ºi nimicirea întregilor mulþimi bolnave de neascultarea de
Dumnezeu.
11 - Din starea blestematã a neascultãrii de Dumnezeu cum sã mai poatã judeca bine o
gloatã sau un individ?
Cu o minte blestematã, cum sã mai poatã gîndi drept, sãnãtos ºi ordonat?
ªi cu o limbã blestematã, cum sã nu huleascã, sã nu mintã ºi sã nu blesteme?
O, ce stare nefericitã este neascultarea de Dumnezeu!
12 - Meritul celor credincioºi, este cã ei se desprind dintr-o stare de neascultare, se smulg

dintr-o astfel de mentalitate vrãjmaºã lui Dumnezeu, se despart cu grabã ºi groazã de ceata
celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu,
ºi înspãimîntaþi de pãcatul acestora ºi de felul acesta nebunesc de a gîndi,
- fug de sub blestemul care îi aºteaptã pe cei rãi, salvîndu-se în echilibrul unei raþiuni
sãnãtoase
ºi în credinþa unei inimi smerite.
Aceasta este salvarea lor veºnicã.
13 - Toate celelalte lucruri Dumnezeu le-a fãcut doar cu Cuvîntul Sãu ºi dupã chipul
dorinþelor Sale,
dar pe om l-a fãcut cu chiar Mîinile Lui ºi chiar dupã propriul Sãu Chip,
adicã l-a fãcut dupã felul ºi dupã forma însuºirilor Sale Dumnezeieºti.
Ce origine nobilã are omul! Ce gînduri înalte ar trebui sã-l însufleþeascã!
14 - Înfãþiºarea de afarã, trupeascã a omului, este doar numai închipuirea, numai icoana,
numai simbolul celor sufleteºti dinãuntrul lui.
Trupul omului este doar vasul în care îºi aduce, într-o clipã rodul veºnic, sufletul lui,
partea aceea ce este nemuritoare în om, suflare datã lui de Dumnezeu ºi din El Însuºi.
15 - Fãcîndu-l dupã Chipul Sãu, adicã dîndu-i aceleaºi înfãþiºãri nevãzute ca ale Sale,
ºi insuflîndu-i Duhul Sãu Cel Sfînt,
Dumnezeu l-a fãcut pe om de o naturã asemãnãtoare cu a Lui: veºnicã ºi liberã.
Adam - înseamnã = cel dupã Chipul lui Dumnezeu.
16 - Fãcîndu-i cunoscutã voia Sa, Dumnezeu i-a arãtat omului drumul ascultãrii ºi i-a
fãcut fãgãduinþele prin care omul ar putea ajunge una cu Creatorul sãu.
Robul una cu Stãpînul ºi Fãptura una cu Fãcãtorul sãu.
O, ce destin divin avea omul!
17 - Dar toþi oamenii s-au abãtut (Rom. 3, 12) ...

ºi prin pãcat ºi-au pierdut
- fiecare om în parte ºi toatã omenirea la un loc, -
toate însuºirile ºi toate darurile date la început de Dumnezeu.
Pãcatul a stricat dintr-o datã tot Chipul desãvîrºit al lui Dumnezeu din om.
Adam: înseamnã ºi: cel din þãrîna pãmîntului.
Omul putea sã se facã dupã Chipul lui Dumnezeu, - dar a ales mai degrabã sã se facã dupã
chipul pãmîntului.
18 - De aceea a trebuit sã vinã iarãºi Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus Cel de-o Fiinþã cu
Tatãl, prin care toate s-au fãcut,
- pentru ca într-o fire omeneascã, sã trãiascã sfinþenia ºi ascultarea desãvîrºitã, aducînd
Jertfa Sa, datoritã cãruia omul sã poatã fi reabilitat iarãºi, rãscumpãrat din blestemul în care
cãzuse, eliberat din stãpînirea diavolului ºi de sub puterea pãcatului ºi a morþii.
19 - Astfel omul ºi întreagã omenirea a putut cãpãta din nou ºi pe totdeauna, prin
ascultarea ºi sfinþenia lui Hristos, ceea ce pierduse prin neascultarea ºi cãderea sa.
O, ce har negrãit de mare avem noi în Scumpul nostru Mîntuitor!
20 - Pãrtãºia cu Hristos este împrumutarea ºi continuarea în noi a însuºirilor Sale, ca a

sevei din viþã în mugur.
Aceasta este dobîndirea firii Dumnezeieºti.
Iar aceasta înseamnã Îndumnezeirea noastrã a omului, a oamenilor.
Saltul salvator este ca din cel mai adînc întuneric la cea mai strãlucitã luminã.
Slavã veºnicã lui Dumnezeu, Singurul care a fãcut totul pentru noi.
Amin.
O, lîngã Tine...
O, lîngã Tine Doamne, mi-e totul fericit

dar fãrã Tine totul mi-e greu ºi chinuit.
Cînd Tu eºti lîngã mine nici anii nu-mi ajung
dar cînd îmi eºti departe ºi-un ceas îmi pare lung.
Cînd sînt cu Tine Doamne, tot trupul meu e-n har,

dar fãrã Tine sufãr cu orice mãdular,
cu Tine trec prin noaptea durerii ca prin nori,
dar fãrã Tine ziua mi-e negurã ºi nori.
O, apãrã-mi iubirea de orice despãrþiri,

înlãturã-mi ºi teama din negre presimþiri,
alungã-mi ºi-ndoiala c-aº mai cãdea din har,
ca pacea mea sã n-aibã nici umbre, nici hotar...
83 - Creatori ºi creaþii
1 - Spune Cuvîntul Sfînt aºa: “Sînteþi dumnezei”, toþi! ... adicã toþi sînteþi creatori,
pentru cã mai mult sau mai puþin voi toþi creaþi,
creaþi gînduri ºi creaþi cãrþi,
creaþi caractere ºi creaþi exemple.
Ce mare har este acesta - dar ºi ce mare rãspundere.
2 - La început fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimã

necredincioasã sau o casã pustie ºi întunecatã de pãcat,
sau niºte vecini necredincioºi, sau niºte elevi încã neformaþi,
sau propria noastrã viaþã, plinã de haos sau de dezordine,
întocmai aºa cum era totul înainte de a veni lumina
din care s-a nãscut totul.
În acest haos, noi trebuie sã ne începem munca divinã a creaþiei noastre.
3 - Rãspundem fiecare de ceea ce creãm acolo - dupã voia noastrã, dupã puterea noastrã
ºi dupã chipul nostru.
Familia ta, pe care o întemeiezi, va fi pînã departe, aºa cum o creezi tu.
Societatea ta ºi cultura ta va merge adesea dupã felul pe care i l-ai creat tu.
ªcoala ta, mersul tãu, viaþa ta, literatura ta ºi caracterele celor formaþi de tine, prin aceastã
muncã ºi voinþã a ta, vor purta timp îndelungat - mulþi din aceºtia poate pe totdeauna,
- pecetea pusã peste ei de creaþia ta.
4 - Tu porþi rãspunderea întreagã ºi veºnicã pentru tot ceea ce ai creat ºi pentru toate
urmãrile imprimate lor, în lumea ºi sufletele la care ai lucrat,
pentru cã tu poþi face în jurul tãu o lume fericitã, sau nefericitã, prin voinþa ta.
Simte-þi deci marea ta rãspundere totdeauna, pentru tot ceea ce creezi.
5 - Începe ºi tu totdeauna cu începutul începutului. Adicã cu tine însuþi, cu lumina care

trebuie sã se facã în tine,
începe cu ceea ce a fãcut ºi Dumnezeu în cel dintîi rînd, adicã fã luminã!
Cheamã Lumina, primeºte-L pe Hristos în tine, cãci El este Lumina sufletului tãu. ªi
lasã-L acolo sã despartã acolo în adîncul fiinþei tale, lumina de întuneric ºi apele de uscat.
- Sã facã rînduialã în propria ta viaþã.
6 - Desparte de la început apele de uscat ºi binele de rãu, cele de sus ºi cele de jos, cele
curate ºi cele necurate,
- numeºte-le pe fiecare dupã numele lor adevãrat, ºi nu le amesteca.
Pentru ca nimic sã nu mai rãmînã în nedumerire ºi în necunoºtinþã, adicã în haos.
7 - Fã în fiecare zi, tot ce faci în aºa fel ca la sfîrºitul zilei sã te poþi uita peste tot ceea
ce ai fãcut, ºi sã poþi vedea cã toate sînt bune.
Aºa cum a fãcut ºi Dumnezeu (Facere 1, 31) .
8 - Cautã sã creezi numai gînduri înalte, numai cãrþi folositoare, numai fapte ºi exemple
vrednice de urmat,
caractere cinstite,
copii credincioºi...
Numai aºa te vei putea odihni bine ºi tu la sfîrºitul fiecãrei zile
ºi la sfîrºitul tuturor ostenelilor tale, gustînd fericirea ºi mulþumirea deplinã.
9 - Tu faci lucrãri Dumnezeieºti de creator, atunci cînd aduci minunea luminii acolo unde
a stãpînit atît de îndelungat îngheþul atît de apãsãtor al nopþii ºi al întunericului ( F a c e r e
1, 4) .
ªi cînd faci rînduialã acolo unde a domnit înainte, îndelungã vreme, numai nelegiuirea,
dezbinarea ºi haosul (Facere 1, 10) .
ªi cînd lucrezi curãþie ºi frumuseþe, acolo unde nu fusese decît gunoaie ºi urîciuni.
10 - Cînd deschizi drumuri noi în locuri nemaicunoscute ºi nepãtrunse pînã atunci, pe care
oamenii sã meargã spre dragoste ºi spre fericire (Rom. 15, 20-21) ,
- tu faci o muncã divinã, de creator.
Cînd creezi gînduri luminoase, cãrþi originale, cãrþi rodnice, caractere nobile ºi oameni
noi, - tu faci o muncã Dumnezeiascã
cînd faci credincioºi adevãraþi ºi suflete convertite,
opere folositoare ºi fapte binecuvîntate,
- da, tu faci atunci lucruri Dumnezeieºti, eºti un creator, ca Dumnezeu - în acest înþeles
a fost scris: sînteþi dumnezei.
11 - Nici o altã fiinþã din tot Universul, afarã de Dumnezeu ºi omul n-are o astfel de
putere.
ªi fiindcã creezi liber, creezi adicã aºa cum vrei tu, cum doreºti tu, cum îþi alegi tu,
- de aceea vei ºi purta tu singur, ºi pe veºnicie toatã rãspunderea pentru tot ce ai creat.
Atît faþã de Creatorul tãu, cît ºi faþã de creaturile tale.
Nu uita aceasta nici o clipitã.
12 - Adevãrul este Hristos - în Sfînta Bisericã a Sa Vie. ªi în Sfînta Sa Scripturã. Pentru

cã în aceasta este - ºi rãmîne - Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Unul Adevãrat ºi Viu!
Iar Cuvîntul Sãu este Fiul Sãu, Isus Hristos.
13 - Adevãrul este ceea ce este. Adicã realitatea adîncã. Aceea ce nu se schimbã. Aceea
ce nu piere. Aceea ce nu se învecheºte. Aceea ce nu scade. Aceea ce nu se contrazice.
Aceea ce sîntem fiecare datori sã primim ºi sã urmãm.
14 - Adevãrul este ceea ce este Etern Înalt, Etern Curat, Etern Statornic, Etern Frumos,
Etern Valabil,
ºi aceasta este în Sfînta Bisericã Vie, fiindcã ea este Trupul lui Hristos
ºi în Sfînta Scripturã, care este Cuvîntul lui Dumnezeu - Sfînta Descoperire pe înþelesul
nostru, a ceea ce depãºeºte orice înþelegere ºi pricepere a noastrã.
15 - Ca tot ceea ce este din Dumnezeu, Sfînta Scripturã nu poate fi desfiinþatã...

Nu poate fi nici nimicitã, nici dezminþitã,
nici de oameni, nici de întîmplãri, nici de timp.
Ea este adevãratã.
16 - Sfînta Biblie nu poate fi dezminþitã, nici în întregimea ei, nici în vreo parte mare sau
micã din ea (Matei 24, 34-35) .
Nu poate fi desfiinþatã nici deformatã, nici de rãutatea oamenilor, nici de rãstãlmãcirile
lor,
nici de ºtiinþa, nici de prostia lor.
Nici de descoperirile, nici de acoperirile lor.
Ea este mai presus de toate astea.
17 - Sfînta Scripturã este Cartea Realitãþilor Universale.

Ea cuprinde toatã ªtiinþa, toatã Arta ºi toatã Tehnica ºi Gîndirea omenirii, depãºindu-le
nespus de mult pe toate acestea.
Biblia cuprinde tot ceea ce poate descoperi vreodatã geniul uman. Dar încã ºi mai mult.
Pentru cã ea este alcãtuitã de geniul Divin.
18 - Ceea ce ºtiinþa a descoperit abia cum, sau nici n-a descoperit încã, Sfînta Scripturã
proclamã de mii de ani.
În ea sînt arãtate ºi spuse, cu veacuri înainte, adevãruri la care ºtiinþa ajunge tîrziu dupã
muncã ºi muncã, - ºi în mãsurã atît de jalnic de neînsemnatã.
Dar toate acestea le vezi numai cînd le vine vremea sã se împlineascã. Abia atunci bagi
de seamã cã ele s-au spus cu mult înainte, dar ºtiinþa înaintînd încet, ajunge cu greu ºi tîrziu
etape pe care credinþa le-a atins în zborul ei cu uºurinþã,
ºi le-a depãºit de mii de ani.
19 - O, de cînd spune Biblia cã atomul, pe care nimeni nu-l poate vedea, este nevãzuta
materie din care sînt plãmãdite toate lucrurile care se vãd? (Evrei 11, 3) .
Atunci unde este adevãrata ºtiinþã?
20 - O, de mii de ani spune Biblia cã pãmîntul este un glob spînzurat pe nimic

(Iov 26, 7) .
Ce luminaþi ºi ce luminoºi sînt cei ce cred. Ce înþelepciune este cea a lui Dumnezeu.
Binecuvîntat sã fie cel ce ne-a revelat-o.
Amin.
84 - ªtiinþa ºi neºtiinþa
1 - De mii de ani vorbeºte Sfînta Scripturã despre o energie a cãrei declanºare ºi cãldurã
va topi, va arde ºi va nimici într-o clipã nu numai pãmîntul cu tot ce este pe el, dar ºi
atmosfera ºi ionosfera, putînd atinge printr-o explozie în lanþ chiar ºi planetele
(2 Petru 3, 10-12; Isaia 51, 6) ...
2 - Aceastã energie poate nici nu s-a putut descoperi încã. Nu s-a arãtat fiindcã poate nu
i-a sosit încã vremea nici pãcatului, nici pedepsei, pe care le va pedepsi ea. Sau poate
mijlocul acesta chiar existã.
Dar n-a sosit încã vremea nici a omului nici a lui Dumnezeu, ca sã facã aceasta.
3 - Descoperirile noi, vin ca sã adevereascã acum cu mãrturia ºtiinþei cã datele istorice

cuprinse în Sfînta Scripturã sînt adevãrate. Deºi multe veacuri, învãþaþii lumii le-au crezut
basme.
Tot aºa, nu va trece nici în viitor nici o iotã din Biblie, fãrã ca sã se împlineascã. Dar
numai la vremea sa (Matei 5, 18) .
4 - Scriptura nu poate fi desfiinþatã niciodatã, cãci într-adevãr cine oare ar putea-o

desfiinþa?
Cine oare poate avea tãria sã rãstoarne rînduielile din Univers, aºezate pe temelii veºnice?
Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rotaþia anotimpurilor, mersul vremii ºi rînduiala
lucrurilor statornicite de la început?
Scriptura este ºi mai de neclintit decît toate acestea, ºi atunci cine oare ar putea-o
desfiinþa?
5 - Dar cine sã desfiinþeze Scriptura? - Omul? O, zilele lui sînt ca iarba: atît de slab e
omul ca floarea de pe cîmp, cînd trece un vînt peste ea sau peste el, - nu mai este.
Nici locul care-l cuprindea nu-l mai cunoaºte (Psalm 103, 15-16) .
Chiar dacã s-ar înãlþa omul pînã la ceruri - ºi capul i-ar ajunge pînã la nori, va pieri pe
totdeauna ca murdãria lui, iar cei ce-l vedeau vor zice: unde este? (Iov 20, 5-10) .
Iatã omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el.
Toatã istoria oamenilor ºi-a omenirii, toate cimitirele ºi toate ruinele omeneºti - sînt
dovezile acestui trist ºi înþelept adevãr.
6 - Atunci cine oare va putea fi în stare sã desfiinþeze Scriptura?

Nu existã o astfel de putere în afarã de puterea lui Dumnezeu! Dar El nu Se poate tãgãdui
Singur.
Deci Scriptura va dãinui pînã ºi dupã ce va trece cerul ºi pãmîntul acesta
(Matei 24, 35)
ºi pînã dupã ce se vor sfîrºi veacurile acestea.
Mai mult va dãinui ea în Etern ºi Etern.
Cãci Cuvîntul lui Dumnezeu este Veºnic, ca El.
7 - Existã oameni a cãror viaþã este curatã ca lumina soarelui, care merge mereu crescînd,
pînã la miezul zilei (Ioan 8, 12) .
Cuvintele pe care le spun aceºti oameni binecuvîntaþi sînt ºi ele tot limpezi, calde,
pãtrunzãtoare ºi vii, ca lumina soarelui,
lucrurile pe care le fac ei sînt ºi ele puternice ºi minunate.
ªi mai ales chemarea deosebitã pe care o au ei ºi care emanã din toatã fiinþa ºi trãirea lor,
în întregime strãbãtute totdeauna de adevãr,
le dã harul ca sã fie totdeauna crezuþi ºi primiþi, mai presus de orice îndoialã.
8 - Oamenii curaþi ca lumina ºi preþioºi ca adevãrul, nu-ºi întineazã buzele de minciuni,

nici nu-ºi coboarã cinstea la nimicuri,
nici nu se înjosesc cu promisiuni neþinute
ºi nici nu vorbesc fãrã rost.
De aceea ei sînt cinstiþi ca adevãrul ºi necesari ca lumina.
9 - Fiecare vorbã a oamenilor cinstiþi ºi necesari este spusã cu greutate ºi cu miez

ºi fiecare pas al lor este fãcut drept ºi plin,
ºi fiecare faptã a lor le este luminoasã ºi folositoare.
- Astfel de oameni sînt unici.
Dar dureros de rari.
10 - Astfel de oameni cînd sînt, - nu pot sã rãmînã necunoscuþi. Cinstea lor frumoasã este
cunoscutã de cãtre toþi. Autoritatea lor spiritualã se impune tuturor, neforþat de nimeni,
dar simþitã ºi apreciatã de toþi acei care le cunosc viaþa ºi purtarea plinã totdeauna de
luminã ºi demnitate.
11 - Pe astfel de oameni nimeni n-are voie sã-i dispreþuiascã (1 Tim. 4, 12) .

Nimeni n-are voie sã-i bãnuiascã ºi sã-i contrazicã
fiindcã vorba lor este întotdeauna înafarã de bãnuieli, dupã cum viaþa lor este înafarã de
orice compromis.
12 - Oamenii de adevãr ºi de sfinþenie ºtiu valoarea cuvîntului, dar ºtiu ºi mãsura lui.
Cinstea lor, curãþia lor, demnitatea lor sfîntã ºi toatã preþuirea lor, trebuie pusã mai presus
de orice îndoialã.
Cum poþi sã zici cã un astfel de om huleºte, cînd spune un adevãr?
Numai oamenii de nimic - pot fi în stare de astfel de batjocuri.
13 - Cum poþi sã-l bãnuieºti pe un astfel de trimis al lui Dumnezeu?

care are atît de înalte în el conºtiinþa Adevãrului ºi scîrba minciunii,
amîndouã acestea - la trimiºii lui Dumnezeu sînt cu mult mai presus decît teama ruºinii
sau decît atracþia ispitei.
14 - Orice om, care pe aceºti mari oameni îi cunoaºte bine, dar îi contrazice, nu poate fi
decît un prost înfumurat.
Cu toþi ºtim cã lucrurile stau aºa.
Dar ºtim cã astfel de oameni sînt aºa de puþini pe lumea asta, încît cei mai mulþi dintre
noi poate nici n-au întîlnit încã nici unul.
15 - N-am întîlnit noi poate,

- dar mulþi i-au întîlnit totuºi.
I-au întîlnit, dar asemenea iudeilor de demult, mulþi nu i-au recunoscut.
Au crezut cã acel Om rar este totuºi un om, la fel cu ei ºi la fel ca alþii, -
numai prea tîrziu - au vãzut cã nu era aºa.
16 - Unii l-au dispreþuit alþii l-au înfruntat.

ªi toþi au nesocotit cuvintele lui, fãrã sã înþeleagã timpul petrecut împreunã cu el.
I-au rãpit vremea scurtã cu lucruri nefolositoare - ºi cu certuri de vorbe fãrã rost.
Cuvintele lui erau aºchii de aur, dar multe dintre ele nu le-au atins nimeni.
17 - L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rãnit cu vorbe otrãvite

ºi l-au împiedicat astfel de la o lucrare ºi de la învãþãturã din care un nesfîrºit numãr de
oameni
- ºi chiar aceia înºiºi -
ar fi putut cîºtiga atît de mult.
18 - Oamenii aleºi de felul profeþilor, poartã asupra lor un semn Dumnezeiesc dupã care
pot fi recunoscuþi,
dar numai acei cu cugetul curat ºi cu inima smeritã, pot vedea ºi recunoaºte semnul
acesta, ca sã le arate adevãrata preþuire.
Însã ºi astfel de suflete sînt rare.
19 - În urmã îi vãd toþi, iar înainte îi pot vedea numai acei smeriþi ºi iubitori.
Adicã numai acei foarte-foarte puþini, dupã cum tot puþini L-au cunoscut ºi pe Hristos,
Domnul lor,
dar aceºtia au un cîºtig veºnic din clipa petrecutã cu ei, cãci aceasta este clipa Taborului
lor.
20 - Omul niciodatã nu trebuie sã se prefacã.

Nici animalele nu te mai cred dacã tu doar te prefaci, dar nu faci.
Dacã numai te prefaci cã le dai mîncare, dar nu le dai,
dacã numai te prefaci cã mergi cu ele, dar nu mergi,
dacã numai te prefaci cã eºti, dar nu eºti, - îndatã nimeni nu te mai crede.
Prefãcãtoria este totdeauna minciunã ºi înºelãciune.
Oricine iubeºte adevãrul urãºte prefãcãtoria.
O, Dumnezeule al Credincioºiei, izbãveºte-ne de orice prefãcãtorie ºi de orice prefãcuþi.
Amin.
Întinde-Þi Mîna
Întinde-Þi Mîna Albã

cînd trec pe lîngã iad,
ºi calea-mi lumineazã
Isuse, sã nu cad.
Întinde-Þi Mîna Dulce

cînd ceasul mi-e amar
puterile rãbdãrii
sã le recapãt iar.
Întinde-Þi Mîna Dragã

cînd sînt departe dus,
ºi-ajutã-mi legãmîntul
pe care Þi l-am pus.
Întinde-Þi Mîna Sfîntã

prin valuri mari cînd trec,
deasupra lor mã þine
Isus, - sã nu mã-nec.
Întinde-Þi Mîna Tare

cînd tremur printre lei
sã-ntorc cu biruinþã
din luptele cu ei.
Întinde-Þi Mîna Doamne

mereu pe calea mea,
în tot de-a lungul lumii
pîn-am sã trec din ea!
85 - Faþa ºi fãþãrnicia
1 - Faþã de omul cinstit, fãþãrnicia o are omul fãrã cinste.

Nici copiii nu te mai cred, dacã tu doar zici, dar nu faci.
Dacã îi înveþi într-un fel, dar ei vãd cã tu nu faci cum spui, ci faci altfel, toþi te vor socoti
un mincinos. ªi nici unul nu-þi va mai da ascultarea lui de bunãvoie ºi cu bucurie.
ªi cine face rãul, meritã sã fie dispreþuit.
2 - Dacã se va vedea la tine nepotrivire între vorbã ºi între faptã,

între ce zici cã eºti ºi între ce vãd cã faci,
- nici cei mai neºtiutori oameni nu te vor mai crede
- atunci cum sã te mai creadã oamenii care judecã, vãzînd cã tu propovãduieºti într-un fel,
dar faci într-altul?
3 - Cum sã mai creadã oamenii cuvîntul tãu despre înfrînare, cînd vãd cã tu eºti un
desfrînat - în mîncare, în bãuturã ºi în celelalte?
Cum sã asculte vorba ta despre sfinþenie, cînd ei vãd la tine nelegiuire în purtarea ta ºi
în familia ta?
Nainte de a mãtura curtea vecinului, - cautã sã faci curatã întîi curtea ta.
4 - Cum sã urmeze oamenii credinþa ta, cînd ei vãd cã azi ai una, iar mîine alta? Pe care
sã þi-o urmeze?
Cum sã asculte alþii învãþãtura ta, dacã tu umbli din rãtãcire în rãtãcire, cînd aºa - cînd
altfel?
Faptele omului strigã mai tare decît vorbele lui.
5 - Cum sã asculte oamenii sfatul tãu despre blîndeþe, cînd ei vãd cã tu eºti un nervos, un
supãrãcios, crud ºi nerãbdãtor?
Cum sã asculte ºi sã se þinã alþii de cuvintele tale despre iubire ºi despre bunãtate, cînd
ei vãd cã tu trãieºti în duºmãnie, în clevetiri ºi în certuri, în neascultare ºi nesupunere faþã
de fraþii tãi ºi faþã de familia ta?
Dacã tu nu faci faptele lui Dumnezeu, cum sã te creadã oamenii cã eºti fiul Lui?
6 - Omule oricine ai fi, tu eºti un învãþãtor al altora!

ªi oricît de neînsemnat ai fi tu, tot este cineva sã ia un exemplu de la tine.
Faþã de acela tu ai o mare ºi veºnicã rãspundere de ce-l înveþi.
7 - Eºti rãspunzãtor faþã de Dumnezeu ºi faþã de conºtiinþa ta, de orice cuvînt ºi învãþãturã
pe care o vei da altora. ªi pe care o aud alþii de la tine.
Dar de pilda pe care o dai semenilor tãi, eºti de o mie de ori mai rãspunzãtor!
8 - Dacã nu faci tu însuþi ceea ce spui, atunci fii mãcar cinstit: - nu pretinde cã ai dreptul
a-i învãþa pe alþii.
ªi nu te supãra dacã fãcînd totuºi aºa, în loc sã fii ascultat, vei fi dispreþuit,
fiindcã dacã tu nu faci, nimeni nu trebuie sã te poatã nici crede.
9 - Nu poþi fi obligat sã crezi totdeauna vorbele cuiva, dar lucrãrile lui, eºti obligat sã le
crezi.
Vorbele unui om sînt adesea ceea ce nu este el,
sau sînt ceea ce ar trebui sã fie...
Dar faptele omului sînt totdeauna ceea ce este omul.
10 - De cuvintele cuiva poþi sã nu þii seamã,

dar de lucrãrile lui, nu poþi sã nu þii.
Cu atît mai mult este adevãrat lucrul acesta cînd este vorba de Hristos.
Lucrãrile Sale sînt materializarea, sînt întruparea Cuvintelor Sale.
Atît unele cît ºi altele sînt Adevãrul.
11 - Crezînd Cuvîntul lui Dumnezeu, crezi în lucrãrile Sale. ªi crezînd lucrãrile Sale,
crezi Cuvîntul Sãu.
Pentru cã fiecare Cuvînt al Lui, se întrupeazã la timpul sãu,
într-o lucrare, într-un eveniment, într-o împlinire.
Nici un Cuvînt al lui Dumnezeu nu rãmîne fãrã împlinire.
Fiecare ban al Domnului are acoperirea în aur.
12 - Profeþiile lui Hristos devin istoria,

fãgãduinþele Lui devin realitatea
ºi fiecare Cuvînt al Sãu devine trup, adicã eveniment la vremea rînduitã împlinirii sale,
dupã cum fiecare mugur bun de pom, devine rod
ºi fiecare boboc devine o floare, - la vremea lui.
13 - Fãgãduinþele Domnului sigure de astãzi, vor fi realitatea sigurã de mîine.

Cãci nimic nu este mai sigur din cer ºi de pe pãmînt, decît împlinirea Cuvîntului
Dumnezeiesc (Ps. 102, 25-27; Luca 16, 17; 1 Petru 1, 25) .
14 - Dacã credeþi Istoria ºi Realitatea, Trecutul ºi Prezentul, atunci voi credeþi chiar
Cuvîntul lui Dumnezeu,
fiindcã tocmai profeþiile Sale le-a lucrat acestea.
15 - Dacã credeþi faptele, voi credeþi tocmai Cuvîntul, cãci ele sînt în El.
ªi dacã credeþi în prezentul acesta, care era viitorul ieri, voi trebuie sã credeþi ºi în
viitorul de azi, care este prezentul de mîine.
16 - Viitorul va fi sigur, absolut ºi exact, întocmai aºa, cum ni-l înfãþiºeazã înºtiinþãrile
Cuvîntului lui Hristos.
Va fi numai întruparea înºtiinþãrilor Lui. Dupã cum boabele care sînt acuma în saci sînt
holdele verzi din primãvara viitoare,
ºi pîinea din toamna care le va urma.
17 - Lucrãrile lui Hristos sînt una ºi aceeaºi cu Cuvintele Lui.

Nu veþi avea nici o dezvinovãþire dacã nu le veþi crede.
Iar crezînd lucrãrile lui Hristos, veþi ajunge sã credeþi în El.
Dar dacã numai veþi fi sinceri.
ªi veþi gîndi înþelept.
18 - Dupã ce a trãit în mijlocul oamenilor, plin de har ºi de adevãr,

ºi dupã ce a umblat din loc în loc, fãcînd bine
ºi dupã ce a fãcut toate lucrãrile pe care Tatãl I le dãduse sã le facã,
- acum Hristos este slãvit.
Iar mîine va veni ca Judecãtor al tuturor celor ce au crezut
- ori n-au crezut, - lucrãrile, Cuvintele ºi existenþa Lui.
19 - Hristos, dupã ce a propovãduit tuturor Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu

ºi dupã ce a dat tuturor oamenilor o pildã ºi o poruncã sã calce pe urmele Lui
- acum este Împãrat Veºnic
care a întemeiat o Împãrãþie Veºnicã, a cãrei temelie este Dragostea
ºi a cãrei moºtenitori vor fi cei ce iubesc.
20 - Hristos, dupã ce ªi-a dat Viaþa ca preþ de rãscumpãrare pentru pãcatele ºi mîntuirea
întregii lumi,
- acum, scãpat pe totdeauna din mîinile oamenilor, are soarta veºnicã a tuturor oamenilor
în Mîinile Lui.
O, Binecuvîntate Mîini ale Mîntuitorului nostru Iubit, ocrotiþi dulce ºi fericiþi pe
totdeauna pãrtãºia noastrã cu Tine.
În dragoste ºi cîntare.
Amin.
86 - Încrederea ºi siguranþa
1 - Mîntuitorul nostru Isus Hristos, S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a Dreapta Mãririi, în
locurile preaînalte ajungînd cu atît mai presus de îngeri cu cît a moºtenit un Nume mult mai
minunat decît al lor (Evrei 1, 3-4) .
ªi S-a fãcut pentru toþi cei ce-L ascultã Urzitorul unei mîntuiri veºnice
(Evrei 5, 9) .
Acolo a pregãtit El un loc pentru cei ce-L iubesc ºi Îl urmeazã (Ioan 14, 2) .
O, Minunat Mîntuitor, ce fericiþi vor fi cei ce vor avea parte de acestea.
2 - Hristos mîntuieºte în chip desãvîrºit pe toþi cei ce se apropie de Dumnezeu prin El,
pentru cã trãieºte pururea ca sã mijloceascã pentru ei (Evrei 7, 25) .
Dar iarãºi va veni cu mãrire sã judece vii ºi morþii, ºi ca sã aducã mîntuirea celor ce-L
aºteaptã ( I o a n 1 4 , 3 ; F a p . A p . 1 , 1 1 ; 2 T e s . 1 , 1 0 ; A p o c . 1 , 7 ) .
Cãci El este Biruitorul nemaibiruit niciodatã.
3 - Voi copii ai lui Hristos,

credincioºi ai lui Hristos,
vestitori ai lui Hristos,
slujitori binecuvîntaþi ai lui Hristos, - fiþi fericiþi ºi fiþi siguri, cã în curînd ºi voi veþi
scãpa din mîinile oamenilor, dupã ce veþi mai suferi cît mai este rînduit sã suferiþi spre
deplina voastrã curãþire. În curînd voi vã veþi înãlþa Acolo unde nu mai este suferinþã, pentru
cã împãrãþeºte pe veci numai bucuria.
4 - Dupã ce ºi vouã vã vor face oamenii ceea ce încã le este îngãduit lor de Dumnezeul
vostru ca sã vã facã, spre binele vostru ºi spre slava Lui,
- veþi scãpa ºi voi din mîinile tuturor!
O, ce liberare strãlucitã va fi asta!
5 - Sã fim siguri cã vom scãpa ºi noi

fiindcã Cel Atotputernic este Mîntuitorul nostru
ºi Cuvîntul Sãu este fãgãduinþa noastrã
iar Numele Sãu este temelia pe care ne-am zidit încrederea ºi siguranþa noastrã neclintitã.
6 - Deci sã nu ne temem niciodatã ºi de nimenea, în afarã de Dumnezeu!

Sã privim doar la slava de care vor fi urmate suferinþele noastre de acum.
ªi la nimic altceva. Nimic nu-i mai sigur ca asta.
7 - Puneþi-vã toatã nãdejdea în harul care vi-l va aduce Hristos la Venirea Lui.
ªi în nimeni altcineva.
Oricît ar fi de puternici oamenii - ºi oricît ar fi de înverºunaþi unii din ei împotriva
voastrã, voi sã nu vã clãtinaþi nicicînd.
Victoria finalã va fi a lui Hristos. ªi va fi a voastrã (1 Cor. 15, 22-28) .
8 - O, voi toþi prizonierii, chinuiþi, prigoniþi ºi ameninþaþi

- în curînd veþi scãpa cu toþii din mîinile oamenilor care vã nedreptãþesc
ºi nu moartea vã va scãpa de mîinile lor, ci Hristos Însuºi, dupã cum a promis.
Mãreþule Eliberator - slavã veºnicã Þie - vino pentru cei ce Te aºteaptã.
9 - Gîndiþi-vã fraþii mei ce fericit va fi în curînd cîntecul nostru de biruinþã în cinstea lui
Isus Biruitorul,
cînd dupã ce El Îºi va fi supus pe orice vrãjmaºi ai Sãi,
va zdrobi Însuºi pe satana, chiar sub picioarele noastre (Rom. 16, 20) .
10 - Noi, fiind scãpaþi pe totdeauna din puterea ºi mîinile tuturor oamenilor, vom intra
cu toatã faþa scãldatã de luminã,
în Ierusalimul Ceresc, ca niºte biruitori,
în bucuria Tatãlui Ceresc ºi în cîntãrile îngerilor Lui nenumãraþi...
Cine îºi poate mãcar închipui acum - sãrbãtoarea aceasta spre care mergem noi?
(Evrei 12, 22) .
11 - Sînt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu cum sînt ºi unele vremuri potrivnice.
În astfel de locuri ºi în astfel de vremuri, oamenii ºi demonii au putere împotriva
Adevãrului, se unesc împotriva lui
- ºi au izbîndã în lupta contra lui Hristos,
dar ce blestematã este o astfel de izbîndã!
12 - Oriunde au fost locuri ºi vremuri potrivnice lui Hristos, totdeauna izbînzile oamenilor
ºi ale demonilor, împotriva lui Dumnezeu, au adus numai nenorocire ºi prãpãd,
peste toþi ºi toate cele ce au dus aceastã luptã în contra lui Hristos.
Ce bine ar fi fost chiar ºi pentru ei înºiºi - sã nu fi biruit.
13 - Prin roadele care le urmeazã, împotrivirile faþã de Hristos se rãzbunã pe chiar

societatea ºi uneori pe toatã generaþia care le-a cunoscut ºi care le-a înfãptuit aceste
împotriviri.
Cãci cine se ridicã împotriva Adevãrului, acela se umple de minciunã, în clipa cînd alungã
Adevãrul din viaþa lui.
ªi cine se goleºte de Dumnezeu - se umple de satana.
15 - Cine luptã contra înfrînãrii, acela ajunge biruit de desfrînare.

Cine nesocoteºte credinþa, cade în pustiirea necredinþei,
cu toate urmãrile ei de cruzimi, de violenþã, de teroare, de trãdãri, de suspiciuni ºi de
nesiguranþã.
Cãci fiecare ispãºeºte prin ceea ce a pãcãtuit.
15 - În atmosfera necredinþei, omul nu mai are bucuria familiei, nici odihna liniºtii,
nici siguranþa libertãþii ºi nici chiar a vieþii sale.
Iar fãrã de acestea o existenþã omeneascã, nu mai are o bucurie ci un blestem ºi o povarã.
Vai de societatea care angajeazã lupta contra lui Hristos, care Îl alungã pe Hristos din
preocupãrile ei înlãturîndu-L din minþi ºi din suflete.
În curînd acolo va domni satana, rãvãºind ºi pustiind totul.
16 - Unde lipseºte Hristos, în locul ordinei, va veni dezordinea,

iar în locul dreptãþii ºi respectului, se va aºeza ciomagul ºi sabia
cãci fiara nu va mai cunoaºte o altã autoritate care s-o facã sã asculte.
ªi cine ºtie peste cîte generaþii viitoare, se vor întinde pustiirile pãcatului unei singure
astfel de grele ºi vinovate împotriviri.
17 - Numai dupã ce trimisul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la El sus în Cer,

- numai dupã ce el nu mai este -
abia atunci cei ce l-au auzit,
- vãzînd cu ochii lor adevãrurile spuse de el,
- îºi aduc aminte ºi se încredinþeazã cã tot ce a spus omul acela era adevãrat.
Dar prea tîrziu.
Cãci urmãrile neascultãrii de profeþi, sînt totdeauna grozave.
18 - Contemporanii profetului ucis, - abia apoi vãd fãrãdelegea pe care au sãvîrºit-o

ºi încredinþîndu-se de solia lui încep abia atunci, sã-ºi dea seama ce valoare mare avea
el, acela pe care ei nu l-au cunoscut ºi n-au vrut sã-l asculte la vremea sa.
Lumina venitã însã prea tîrziu poate arãta mai bine doar mãrimea dezastrului.
19 - Cînd aceastã constatare o fac cei care au ascultat solia alesului lui Dumnezeu,
bucuria ºi mulþumirea cu care le este rãsplãtitã ascultarea lor, este nebãnuitã ºi
strãlucitã, - dar numai în cer.
Fiindcã virtutea ascultãrii e rãsplãtitã cu slava cea veºnicã,
- cînd o fac cei neascultãtori, regretul lor este tot la fel.
20 - Cînd aflã adevãrul spuselor profetului sfînt, acei care nu l-au crezut, ºi nu l-au
ascultat, atunci remuºcarea acestora ca ºi urmãrile neascultãrii lor, sînt o parte din pedeapsa
veºnicã pe care
- pe merit ºi pe dreptate, -
o primesc împotrivitorii trimisului ceresc.
Dumnezeul nostru Bun, Te rugãm izbãveºte-i pe toþi oamenii, de împietrirea ºi de osînda
împotrivirii faþã de Tine ºi ai Tãi.
Amin.
Suflet scump, la tine
Suflet scump, la tine

dragostea mea vine
de-a ta sãrbãtoare
c-un sãrut ºi-o floare!
Fii cu drag supus

Domnului Isus,
sã-I slujeºti frumos
Domnului Hristos
ca sã fii mereu
drag lui Dumnezeu...
Zorii sã-þi promitã

cale fericitã,
dimineaþa-þi fie
numai bucurie...
Soarele sã-þi spunã

numai ziuã bunã,
munca roditoare
casa-n sãrbãtoare.
Seara sã-þi arate

numai zãri curate
nopþile sã-þi culce
numai somnul dulce.
Iar la Judecatã
cerul ca rãsplatã
pentru slujba bunã
soarele cununã.
87 - Amintirile ºi uitarea
1 - Revenind la locurile începutului credinþei noastre, revederea acestor locuri, dupã ani
de luptã ºi de jertfã,
ne aduce totdeauna o mare înviorare a inimii ºi o dulce mîngîiere sufletului nostru.
Sã nu le uitãm pe acestea niciodatã.
2 - În locurile începutului nostru cu Dumnezeu, regãsim atîtea amintiri duioase ºi atîtea

fiinþe iubite.
Acolo ne îmbãrbãtãm totdeauna credinþa ºi ne înviorãm iarãºi puterile sleite de luptele ºi
hãrþuielile ºi de pãcatele printre care am trecut.
Cînd întoarcem de acolo, parcã venim de la o baie fericitã, prin care ne-a trecut sufletul.
3 - În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucurie de multele ispite pe care le-am biruit,
prin harul Domnului Isus,
de fiorul primelor noastre rugãciuni
de bucuria primelor adunãri frãþeºti
de emoþia primelor mãrturisiri
ºi de dulceaþa primelor cîntãri ºi izbînzi...
O, ce mîngîietoare sînt acestea la întristãri ºi la bãtrîneþe!
4 - Cu cît trec anii ºi cu cît se înmulþesc în urmã valurile noastre biruite, cu atît ceea ce
ne leagã de locurile scumpe, este tot mai sfînt ºi mai drag
cãci tot ce am adunat dupã aceea, a început acolo.
Iar aceasta n-o vom putea uita niciodatã. Fericit este acela care nu poate sã uite ceea ce
nu trebuie sã se poatã uita.
5 - O, cît de dulci ºi de frumoase, cît de dulci ºi de sfinte, ne sînt toate neuitatele noastre
amintiri, din umblarea noastrã cu Domnul nostru Iubit - ºi cu fraþii noºtri iubiþi, de la început.
Sã mulþumim totdeauna lui Dumnezeu pentru aceste amintiri sfinte ºi sã ne strãduim a le
înmulþi neîncetat.
6 - Dã-mi Doamne bucuria sã fiu adãugat la poporul meu în Împãrãþia Ta, cu fraþii mei
ºi cu surorile mele, din aceeaºi familie, din acelaºi duh ºi din aceeaºi Lucrare
- cu care Te-am slujit împreunã, am muncit împreunã ºi am luptat împreunã, pe pãmînt,
cu care am suferit aducîndu-Þi jertfa aceleaºi iubiri, Þie Isuse Doamne pe pãmînt.
Aceasta este unica mea rugãminte, înainte de a veni.
7 - O Domnul meu, eu Te rog fã ca atunci împreunã sã fie acolo ºi toþi acei de dupã mine
pe care i-am iubit ºi i-am dorit atît de mult în viaþa aceasta din lume, fiindcã numai împreunã
cu ei aº fi cu adevãrat lîngã Tine ºi lîngã înaintaºii mei sfinþi.
Te rog nici unul dintre ai mei sã nu lipseascã Doamne, de la Masa Fericitã a Rãsplãtirii
Cereºti,
pentru ca fericirea noastrã sã fie într-adevãr plinã. ªi toate - chiar toate - dorinþele noastre
sã fie împlinite.
8 - Isus Hristos Domnul ºi Mîntuitorul nostru

dupã Cuvîntul Tãu Cel Sfînt ºi dupã sfînta Ta fãgãduinþã adevãratã ºi veºnicã,
ai venit în lume sã înalþi pe toþi cei smeriþi ºi sã smereºti pe toþi cei trufaºi,
toatã Lucrarea Ta e plinã de dovezile acestui fapt.
Ajutã-ne sã vedem aievea înãlþarea tuturor smeriþilor Tãi
ºi smerirea tuturor trufaºilor satanei.
9 - Atîtea nume smerite de oameni ºi cetãþi, care ar fi rãmas într-o veºnicã uitare
înmormîntate în marea egalã a gloatei au fost înãlþate dintr-o datã
prin alegerea ºi lucrarea puterii lui Hristos,
pînã la cea mai înaltã rãspundere ºi slavã neuitatã în veci.
Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oamenilor ºi popoarelor trufaºe ºi
tirane, - au fost prãbuºite pe totdeauna în dispreþul lui Dumnezeu - ºi al oamenilor.
Cãci asta face Dumnezeu.
10 - Odatã înãlþaþi, lîngã Numele lui Hristos, unii din smeriþii Lui de cîndva - s-au arãtat
prin lupta ºi statornicia lor, vrednici de locul în care au fost puºi.
- ªi au început sã-ºi caute fericirea lor personalã, sfîrºind viaþa ºi lupta lor într-o luminã
veºnicã ºi vrednicã de Hristos...
Aceºtia meritã toatã admiraþia ºi dragostea noastrã în Hristos.
11 - Alþii, prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici, s-au prãbuºit în ruºinea ºi în

pãcatele nevredniciei lor
în trãdãri ºi în pierzare,
rãmînînd nume de ocarã, de spaimã sau de pildã rea, pe totdeauna.
Aceºtia meritã toatã osînda lui Dumnezeu ºi a veºniciei.
12 - Tot aºa a fost ºi cu localitãþile! ...

Cîte cetãþi neînsemnate, au devenit dintr-o datã cunoscute în lumea întreagã, numai pentru
cã acolo s-a nãscut cineva, care a devenit un nume înãlþat între oameni.
Din pricina unui nume sfînt, a rãmas neuitatã o þarã.
13 - Cu cît omul sfînt nãscut, sau trãit într-o cetate, a fost mai vrednic de respect prin
viaþa ºi lucrãrile sale, cu atît mai mare preþuire capãtã satul sau poporul sãu.
Cinstea pe care i-o face un astfel de fiu unei localitãþi strãine, rãmîne neuitatã, cît
dãinuieºte numele aceluia.
ªi toþi urmaºii lui din locul ºi neamul acela, se vor fãli mereu cu faima înaintaºului lor,
cinstit de Dumnezeu.
14 - Betania a rãmas ºi va rãmîne veºnic în amintirea tuturor credincioºilor Domnului, cu

aureola duioasã ºi sfîntã a dragostei ºi prieteniei Dumnezeieºti, care I s-a arãtat acolo lui Isus
de o singurã familie.
ªi tu poþi face ca din pricina ta sã fie neuitatã cetatea ta, familia ta, numele tãu.
Dacã toate acestea le legi prin fapte puternice, de Numele lui Hristos, ca ei.
15 - Numele Betania înseamnã: Casa mîngîierii, sau Casa Prieteniei. Poate tocmai în
povestirea tuturor acelor miºcãtoare întîmplãri care urmau sã se petreacã acolo, în timpul
Mîntuitorului.
ªi toate acestea numai din pricinã cã acolo trãiau niºte suflete care aveau faþã de Domnul
Hristos, o preþuire ºi o purtare cu totul alta decît a celorlalþi oameni, din zilele ºi locurile lor.
O, ce pildã vrednicã de urmat!
16 - Aºa este ºi cu un popor - ca ºi cu o familie.

- Cîte localitãþi scumpe nu avem pe întinsul hotarelor noastre, toate amintindu-ne despre
acei oameni mari, din pricina cãrora vom preþui ºi iubi pe totdeauna ºi cetãþile unde au trãit
ei.
17 - Poartã-te totdeauna ºi cu toþi, în aºa fel încît în amintirea tuturor, sã rãmînã

petrecerea la tine ca ceva de neuitat.
Atunci din pricina ta chiar ºi numele satului tãu va fi iubit ºi preþuit, ca numele Betaniei
neuitate.
18 - Faima cetãþii în care ai stat o vreme pe pãmînt,

fãcînd binele ºi trãind spre slava lui Hristos
va dãinui mereu, îndemnînd ºi pe alþii la o astfel de trãire vrednicã ºi curatã.
Ori de cîte ori vor auzi oamenii numele satului tãu, îºi vor aminti de tine.
19 - Oricînd oamenii îºi vor aminti de tine, se vor simþi îndemnaþi ºi ei sã-L slujeascã mai
curat, mai fierbinte, mai cu dragoste pe Domnul Isus, - dacã tu ai trãit frumos pentru Isus.
Iar în toate faptele bune fãcute de alþii, sub îndemnul pildei tale, - în Ziua Judecãþii vei
avea ºi tu o parte de merit, înaintea lui Dumnezeu.
20 - Odatã, Domnul nostru Isus Hristos, spusese ucenicilor Sãi, cã pentru a fi cu adevãrat
vrednici de dragostea ºi de Împãrãþia Sa, ei trebuie sã facã lucruri neobiºnuite...
(Matei 5, 47) .
Ceva care n-a mai fost fãcut.
Ceva care aratã nu numai o noutate, ci mai ales o neobiºnuitã iubire, sau rãbdare, sau
bunãtate - faþã de Domnul Isus - ºi pentru El.
Acestea le pot face numai un suflet neobiºnuit.
Doamne Isuse, fã-ne astfel de suflete pentru Tine.
Amin.
88 - Obiºnuit ºi neobiºnuit
1 - Dintr-o iubire neobiºnuitã, un suflet iubitor de Hristos, va ºi face lucruri neobiºnuite

pentru El.
Dar neobiºnuite vor fi nu numai unele fapte ale lui, din cînd în cînd, ci neobiºnuit va fi
întreg felul lui de a se purta.
Tot ce va izvorî zilnic din inima ºi din trãirea unui astfel de suflet, va fi neobiºnuit.
2 - Toatã trãirea unui suflet scump lui Hristos,

va fi cu totul altfel decît trãirea obiºnuitã a celorlalþi oameni.
Chiar ºi felul în care salutã, sau rãspunde la salut, al lui este un alt fel decît al altora.
Chiar ºi din felul cum deschide sau cum închide o uºã îl poþi vedea adesea cã este un om
neobiºnuit.
3 - Dar prin felul cum umblã ºi vorbeºte nu numai cu prietenii ci mai ales cu strãinii ºi
duºmanii sãi, - se vede cel mai bine omul neobiºnuit
cãci trebuie neapãrat sã se vadã acel chip neobiºnuit, dar ceresc,
izvorît din dragostea ºi pilda lui Hristos, al robului Sãu.
4 - Maria era aceia care a fãcut acel lucru neobiºnuit, pentru Isus, spre a-ºi arãta nu numai
respectul ºi recunoºtinþa ei pentru Binefãcãtorul sãu,
- ci ºi dovedindu-ºi încredinþarea puternicã pe care o avea ea despre Misiunea Mîntuitoare
a Domnului Isus,
cînd El Se apropia de cutremurãtoarea ei împlinire,
cãci pe cînd noi toþi oamenii ne naºtem ca sã trãim, El Se Nãscuse ca sã moarã.
Dupã Maica Domnului, singurã ea pare cã mai înþelesese asta.
5 - Sufletele care ard într-o neobiºnuitã iubire curatã pentru Hristos, sînt înºtiinþate mai
dinainte de cãtre Duhul Sfînt, de multe ori, despre cele ce se vor întîmpla.
Ele presimt mai ales apropierea marilor încercãri, precum spune sf. Pavel, cînd zice:
Duhul mã înºtiinþeazã din cetate cã mã aºteaptã lanþuri ºi necazuri
(Fapt. Ap. 20, 23) .
6 - Aºa în tãcerea iubirii ei evlavioase ºi adînci, Maria a fost înºtiinþatã de Duhul Sfînt
de Patimile Mîntuitorului care se apropiau - ºi de moartea Lui.
Iar durerea ei adîncã ºi ascunsã, a fãcut atunci acel lucru neobiºnuit, tocmai în vederea
morþii Sale. Lucru despre care se va vorbi mereu, cu cutremur ºi cu duioºie.
- ªi pe care Mîntuitorul Însuºi, i-a arãtat-o în toatã strãlucita ei frumuseþe ºi iubire, din
care a izvorît (Matei 26, 7-11; Marcu 14, 3-9) .
7 - Suflete al meu, tu ce lucru neobiºnuit ai fãcut, sau faci, spre a fi vrednic sã se

pomeneascã în cinstea lui Isus Hristos Mîntuitorul tãu cã tu l-ai fãcut? Este dragostea ta o
dragoste neobiºnuitã?
sau este o biatã dragoste obiºnuitã, ori nici atît?
Ce lucru frumos faþã de El ai fãcut sau faci tu?
Ce faci tu, chiar în vederea morþii celor preaiubiþi ai tãi?
Ce ai fãcut tu, cu totul deosebit de alþii, spre a-þi arãta dragostea, credinþa, nãdejdea,
rãbdarea, ascultarea ta, în chip neobiºnuit faþã de Lucrarea Domnului?
ªi faþã de cei preaiubiþi ai Lui?
8 - Acela pe care îl iubeºte Domnul, îºi duce viaþa numai în osteneli, în strîmtorãri ºi în
lovituri fãrã numãr,
în primejdii de moarte... în necazuri, în privegheri, în foame ºi în sete,
în posturi ºi în lipsuri, în frig ºi-n apãsarea grijii altora... (2 Cor. 11, 23-26)
- dar tocmai prin acestea se aratã dragostea sa neobiºnuitã,
pe care o aºteaptã o laudã la fel de mare.
9 - Cîtã lipsã au toþi cei iubiþi ai Domnului, de o putere ºi de o rãbdare neobiºnuitã,

de o dragoste ºi o credinþã neobiºnuitã,
spre-a putea trece biruitori prin toate luptele lor!
ªi spre a-ºi împlini slujba atît de slãvitã dar atît de grea, pe care o au ei pentru Hristos!
Dumnezeu le dã partea Sa,
dar oare noi le-o dãm pe-a noastrã?
10 - Sufletele mari, bãtute de cele mai nãprasnice vînturi, au cea mai mare nevoie de
rugãciunea lor ºi de a altora.
Au mai ales nevoie de rugãciunea stãruitoare ºi fierbinte a celor mai apropiaþi de ei.
A acelora cu care alcãtuiesc o familie, o unitate ºi o pãrtãºie frãþeascã în Domnul
(1 Cor. 12, 27; Rom. 12, 5) .
11 - Cînd vezi pe fratele tãu cã se îmbolnãveºte ºi cade în vreo neputinþã,

sau în vreo ispitã,
sau în vreo nenorocire, sau în vreun pãcat,
atunci trimite îndatã la Isus ca surorile lui Lazãr.
Trimite cele mai fierbinþi rugãciuni, cele mai curate lacrimi, cele mai stãruitoare chemãri.
El sigur va veni - ºi va face minunea.
12 - Adu la cunoºtinþa Domnului totdeauna îngrijorãrile ºi temerile tale, dorinþele ºi

durerea ta pentru fraþi (Filip. 4, 6) .
Trimite-I Domnului rugãciunile tale necurmate (1 Tes. 5, 17) .
Trimite-I milosteniile tale (Fapt. Ap. 10, 4) .
Trimite-I lacrimile mîhnirii tale (1 Sam. 1, 10)
- ºi nu-L lãsa pe Domnul pînã ce Se va hotãrî sã vinã!
13 - Cînd acela pe care îl iubeºti deosebit, ajunge sã fie într-o stare rea, fã tot ºi cheamã-L
pe Domnul degrab în ajutor.
Dacã ai o credinþã puternicã ºi o rugãciune stãruitoare, fierbinte ºi rãbdãtoare pentru el,
Domnul te va asculta.
Afarã numai de cazul cînd,
tocmai spre binele veºnic al tãu, sau al sufletului iubit
- Domnul Dumnezeu gãseºte cã e atunci mai bine altfel.
14 - Suflete al meu, nu uita pe cei iubiþi ai Domnului, care au parte de multe dureri pe
pãmînt, spre a se arãta în ei ºi prin ei slava lui Hristos!
Cãci ºi ei sînt oameni ca ºi noi, iar multele lovituri pot sã-i oboseascã ºi sã-i copleºeascã
uneori ºi pe ei.
Pot sã-i facã uneori sã se clatine, sau sã tremure, sau sã slãbeascã!
Pentru întãrirea celor ce întãresc pe cei mulþi, trebuie sã ne rugãm mai mult.
15 - Sã nu-i judecãm pe cei ce poartã cele mai mari sarcini în Lucrarea Domnului - nici
sã nu-i vorbim de rãu!
Ci sã ne rugãm pentru ei, gîndindu-ne la rãspunderea ce-o au înaintea Domnului, sã
chemãm pe Domnul în ajutorul lor, ori de cîte ori ne aducem aminte de ei.
Domnul va veni totdeauna ºi-i va izbãvi cu siguranþã.
Chiar dacã noi îi vom fi îngropat.
Cãci dragostea Lui nu-i va fi uitat. Legãmîntul credincioºiei Lui nu se schimbã
(Rom. 3, 3) .
16 - Pentru acei care trãiesc spre slava Domnului, moartea nu mai existã!
Nici nenorociri nu mai existã.
Nici osîndã nu mai existã (Rom. 8, 33-35; Ioan 3, 18) .
Nu existã decît har ceresc ºi un bine veºnic, în toate.
Tot ce se întîmplã în viaþa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, este ºi va fi pînã la moarte,
spre slava lui Dumnezeu.
ªi pentru o tot mai mare fericire a lor.
17 - Boala, dacã va veni, îl va scãpa pe cel credincios, dintr-o mare primejdie în care era
sã cadã.
Sau de la o mare ispitã în care era sã se arunce.
Sau de la un mare rãu, spre care mergea sigur!
Sau îi va înãlþa mai adînc rãbdarea.
Nici o nenorocire nu i se întîmplã celui neprihãnit.
18 - Pentru cel iubitor de Dumnezeu, suferinþa nu-i decît un mijloc de sfinþire

sau un prilej sã mãrturiseascã celorlalþi bolnavi pe Hristos...
Poate cã unii vor fi ajunºi acolo în suferinþa unde este omul lui Dumnezeu ca sã audã de
la el chemarea lui Hristos.
Sau omul lui Dumnezeu va fi pregãtit, tocmai spre boala aceasta, pentru o misiune
viitoare. Pentru o mare lucrare viitoare a Domnului.
ªi aceasta este ºcoala lui pregãtitoare.
19 - Sã fii încredinþat mai dinainte, cã în orice fel þi-ar veni încercarea aceasta nu-þi va
fi spre nici un rãu, dacã tu Îl iubeºti pe Dumnezeu.
Va fi numai spre o ºi mai mare slavã, pe care o vei aduce tu lui Dumnezeu, dupã ce vei
trece cu bine prin suferinþe ºi vei înþelege cã într-adevãr a fost spre binele tãu ºi cã þi-a
trimis-o Domnul.
20 - Încredinþeazã-þi ºi tu soarta în Mîinile Domnului ºi Mîntuitorului tãu, ºi nu þi-o mai

lua din aceste binecuvîntate, iubitoare ºi puternice Mîini, niciodatã.
Iubeºte-L pe Domnul cu toatã puterea ta ºi apoi nu te mai teme de nimic, fiindcã tot ce
va veni, va fi spre slava lui Dumnezeu, pe care nu o vei mai ºti cum sã o lauzi, pentru lumina
ºi biruinþa în care va sfîrºi rãbdarea ta.
Marele nostru Dumnezeu, Te rugãm ajutã-ne.
Amin.
Ceasul suferinþei...
Ceasul suferinþei e un ceas ceresc

o, de-aº ºti mai bine cum sã-l preþuiesc!
Ceasul rugãciunii e un ceas divin

o, de-aº ºti oriunde sã-l cuprind deplin!
Ceasul aºteptãrii, e un ceas frumos,

o, de-aº ºti sã-l umplu cu plãcut folos.
Ceasul întîlnirii, e un ceas slãvit

o, de-aº fi întruna cald ºi fericit.
Ceasu-mpãrtãºirii e un ceas de har

o, de-aº ºti sã-i dãrui tot, ca pe-un altar!
Ceasul Morþii, este ceasul meu sublim,

o, de-aº ºti mai bine cum sã ne-ntîlnim!
Ceasul Veºniciei este neclintit,

fericit cel cãrui îi va fi numit...
89 - Marta ºi Maria
1 - Marta ca stãpînã a casei cum era avea o zi foarte grea ºi încãrcatã, ori de cîte ori venea
Domnul la casa ei.
Cît de mult ar fi dorit ºi ea sã poatã sta, ca Maria, sã asculte cuvintele pline de dulceaþã
ºi de luminã, care ieºeau din gura Domnului, - dar datoria de a îngriji de hrana oaspeþilor ei
iubiþi,
de spãlarea picioarelor sau a schimburilor lor,
- era pentru Marta o grijã scumpã, prin împlinirea cãreia se arãta marea ei dragoste faþã
de Nepreþuitul lor Oaspe.
Ce minunatã este dragostea ostenitoare pentru Domnul ºi pentru fraþi.
2 - Trebuie sã ne gîndim cît de grea era o astfel de zi pentru Marta, care dorea sã fie de
folos Domnului.
Domnul venea cu încã doisprezece dupã El. Cel puþin cu doisprezece, - uneori desigur cu
ºi mai mulþi! ...
ªi toþi veneau de pe drumuri, lunci, flãmînzi, obosiþi, prãfuiþi...
Binecuvîntatã fie sora, care se gîndeºte la toate acestea ºi le împlineºte.
3 - Pentru cel puþin treisprezece bãrbaþi deci trebuia pregãtitã mîncare...

Trebuia cãratã apã de spãlat picioarele ºi mîinile ºi feþele lor.
Trebuiau spãlate rufele lor.
Trebuiau fãcute aºternuturi sã odihneascã...
Fericit este sufletul care nu uitã primirea oaspeþilor cu bucurie.
4 - Toate datoriile ospeþiei Marta le ºtia dinainte ºi toate acestea le fãcea pentru Domnul
cu dragã inimã ºi cu bucurie, mai totdeauna singurã, fiindcã sora ei care ar fi putut-o ajuta,
- pierdutã în bucuria venirii Domnului, ºi rãpitã de fericirea ascultãrii la El, -
nici nu-ºi mai aducea aminte cã este pe pãmînt.
ªi cã mai sînt ºi alte lucruri de fãcut, decît sã asculte minunatele cuvinte ale lui
Dumnezeu.
5 - Atunci Maria nu vedea ºi nu mai auzea nimic, decît pe Domnul ºi Mîntuitorul ei.
Uita de orice altceva,
nici umblarea neliniºtitã, nici osteneala sorei ei Marta, care îºi pierduse rãbdarea, de cînd
tot alerga singurã dupã toate,
Maria nu le mai vedea...
Ce scumpe sînt, dar ce rare, sufletele care uitã totul pentru Isus.
6 - Odatã, cînd Marta obositã ºi îngrijoratã, n-a mai putut sã-ºi mai stãpîneascã inima
întristatã, cã nu terminã mai repede ca sã poatã sta ºi ea ca sã-L asculte pe Domnul, - i-a zis
Domnului:
- ...zi-i sorei mele sã-mi ajute!... (Luca 10, 4) .
Iar atunci Domnul Isus a mustrat blînd, la Marta, numai ceea ce ea se ostenea ºi se
frãmînta sã facã mai mult decît era nevoie.
7 - Domnul mustrã doar ceea ce era un strop de ispitã a firii pãmînteºti ºi care o fãcea pe
Marta, (cum face uneori ºi cu multe surori ale noastre)
ca din o oarecare dorinþã de laudã, -
sã gãteascã mai mult ºi mai bine, decît era nevoie,
sã pregãteascã mai frumos ºi mai mult chiar decît erau modestele pretenþii ale Domnului.
ªi necesarul lor.
ªi poate ºi mai mult decît erau posibilitãþile casei Martei, de unde Domnul n-aºtepta
trupeºte, decît aºa de puþin!
8 - Dar mustrarea Domnului pentru Marta a fost atît de prieteneascã ºi de iubitoare, atît
de delicatã ºi de dreaptã,
iar Marta a simþit-o atît de dreaptã ºi caldã - blîndeþea ºi bunãtatea inimii Domnului, încît
gîndul Domnului s-a împlinit deplin - ºi ea a înþeles noul ºi marele adevãr cã:
9 - Atunci cînd sînt clipe unice ºi fericite,

cînd ai în casa ta oaspeþi atît de aleºi ºi de rari,
- mai însemnat lucru decît orice este sã te foloseºti mai mult sufleteºte, de acest prilej rar!
Sã gãteºti în grabã ce poþi, dar sã foloseºti cît mai mult timp apoi, pentru partea
sufleteascã, dînd ascultare cuvintelor lui Dumnezeu.
De aceea Isus o iubea pe Marta...
10 - Dumnezeu a fãcut Timpul prin Hristos, cãci este scris, prin El au fost fãcute ºi
veacurile (Evrei 1, 2) .
ªi Dumnezeu a mãsurat mai dinainte durata timpului, pentru a încape în el exact atîtea
evenimente cîte a rînduit El sã se întîmple.
De aceea se spune mereu: la împlinirea vremii (Gal. 4, 4; Efes. 1, 10) ,
sau: cînd a sosit ceasul... (Marcu 16, 41; Ioan 13, 1) .
11 - Dumnezeu a rînduit ºi numãrul zilelor noastre mai dinainte de a fi vreuna din ele,
precum este scris: “ªi în Cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rînduite, mai înainte
de-a fi fost vreuna din ele” (Ps. 139, 16) .
Ce mare lucru este sã ni le ºtim numãra fiecare cît mai bine.
12 - Domnul Dumnezeu a pregãtit toate faptele bune în care noi sã umblãm tot timpul
acestei vieþi, zi de zi, dupã cum de asemenea este scris: “Am fost zidiþi în Hristos pentru
faptele bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu mai dinainte ca noi sã umblãm prin ele”
(Efes. 1, 5-6 ºi 2, 10) .
Fericit este cel ce umblã în toate. Fiecare faptã trecutã, se duce la Dumnezeu sã spunã
cum am umblat în ea.
13 - De împlinirea întocmai la vremea sa, a oricãrui lucru, mai depind foarte multe altele
care vor sfîrºi atunci, sau vor începe atunci.
Dupã cum în pînza unui þesãtor iscusit, fiecare fir îºi are locul sãu, în care sã se
întîlneascã cu alt fir, spre a-ºi împlini acolo rostul lui, dupã planul celui ce a urzit þesãtura.
14 - Cîte rugãciuni stãruitoare I-am fãcut ºi noi Domnului ºi Îl zoream pe Domnul sã facã
acum ºi imediat, minunea pe care i-o ceream.
Minunea de care credeam noi cã dacã nu se face întocmai aºa ºi întocmai atunci, - totul
va fi pierdut. Cã zadarnic va mai veni Domnul s-o facã apoi cu o zi mai tîrziu! ...
ªi totuºi n-a fost aºa cum gîndeam noi!
Domnul a fãcut bine cã a mai zãbovit atunci
sau a rezolvat acel lucru întru totul altfel de cum ceream sau gîndeam noi.
Cãile Domnului sînt nespus mai fericite pentru noi decît ale noastre.
15 - Dupã ce totul a trecut, dupã ce lucrurile s-au liniºtit ºi mintea noastrã a putut gîndi
aºezat la toate,
- am bãgat de seamã totdeauna cã Domnul a lucrat mai bine decît am fi crezut ºi gîndit
noi (Efes. 3, 20)
în toate lucrurile noastre.
16 - Suflete al meu, nu te neliniºti niciodatã cînd strigi cu putere ºi Domnul nu-þi

rãspunde!
Nu deznãdãjdui niciodatã cînd trimiþi stãruitor dupã Domnul - iar El zãboveºte sã vinã.
Cînd te rogi fierbinte, iar Domnul nu-þi ascultã îndatã rugãciunea ta ºi nu Se grãbeºte sã
þi-o împlineascã, tocmai întîrzierea Lui este rãspunsul cel mai potrivit pentru binele tãu. Sã
crezi asta!
17 - Rabdã totul liniºtindu-te, prin încredinþarea cã Domnul ºtie mai bine cînd rãbdarea
îºi va fi fãcut lucrarea ei (Evrei 12, 11) .
Sau cînd pocãinþa ta, sau lacrimile tale vor fi împlinit lucrarea lor,
sau durerea, sau ispãºirea, sau pedeapsa...
Multe mai au de fãcut cîte o lucrare încã în noi.
18 - Fiecare dintre acestea îºi au de fãcut cîte ceva în viaþa noastrã.

ªi numai Domnul Singur ºtie tainica legãturã nevãzutã între tot ce se întîmplã, ºi ceea ce
s-a întîmplat, sau are încã sã se întîmple.
Numai Domnul Singur ºtie cînd lucrarea fiecãruia este împlinitã ºi vremea fiecãruia i-a
sosit. Sau i-a trecut.
Dupã aceea, dupã ce I-ai înfãþiºat Domnului cum se cuvine rugãciunea ta, aºteaptã cu
încredere ºi cu rãbdare, cãci roada rãbdãrii tale va fi totdeauna bucuria.
19 - Dar ºi zãbovirea îºi are vremea ei.

O aºteptare prea mult amînatã îmbolnãveºte inima, - spune înþeleptul
(Prov. 13, 12) .
O zãbovire prea îndelungatã, veºtejeºte dragostea, usucã nãdejdea ºi zdruncinã credinþa
sufletului!
Dumnezeu ºtie bine aceasta - ºi are toatã grija la timp.
20 - Nu zãbovi nici tu niciodatã prea mult de la nici o datorie a ta.

Nu zãbovi cînd familia ta te aºteaptã cu un ban, cu o pîine, cu un cuvînt iubitor, cu o
dovadã de atenþie ºi de iubire!
Nu zãbovi faþã de soþul tãu, faþã de copiii tãi, faþã de pãrinþii tãi.
Dar mai ales nu zãbovi cu împlinirea datoriilor tale, pe care le ai faþã de Domnul tãu, faþã
de familia ta ºi faþã de cei cãrora le datorezi prima iubire.
Doamne Isuse, binecuvînteazã aceste bune dorinþe ale sufletului nostru.
Amin.
90 - Grabã ºi zãbavã
1 - Nu zãbovi ceasuri întregi, sau zile întregi, sau luni întregi, sau ani întregi - faþã de cei
care aºteaptã graba ta.
Cãci cu durere, ei vor fi siliþi sã-ºi refacã viaþa fãrã tine. Iar locul tãu chiar dacã vei mai
întoarce vreodatã la ei,
- dupã ce ai zãbovit prea mult,
nu va mai fi poate niciodatã apoi cum a fost întîi.
Nici în inima lor, nici în casa ta
ºi ceea ce ai pierdut ºi tu ºi ei, nu va mai putea fi recîºtigat niciodatã.
2 - Nu zãbovi, cînd fraþii te aºteaptã, te cheamã, te roagã cu lacrimi sã revii la deplina

unitate ºi pãrtãºie, - unde trebuie sã grãbeºti
la deplina umblare ºi trãire în aceeaºi credinþã ºi în învãþãturã,
nu zãbovi faþã de ei!
ªi nu sta cu strãinul, departe de casa ºi de vatra frãþietãþii tale, lãsîndu-i pe ai tãi sã te
aºtepte ºi sã stea cu inima îndureratã ani de zile din pricina îndelungatei tale zãboviri!
Cãci prea tîrziu, în zadar te vei grãbi.
3 - Nici întoarcerea ta sã nu fie cu atîta încetinealã încît, dupã munci istovitoare, abia sã
se vadã cã ai mai fãcut un pas,
cãci aceasta va dovedi mai mult sila ta faþã de ei, decît dragostea ta.
ªi ceea ce plãteºti cu o prea multã aºteptare, nu te mai bucurã cînd soseºte.
4 - Chiar dacã pînã la urmã ai reuºit sã te întorci pînã la ai tãi, timpul lor prea îndelungat
pierdut,
ºi sfaturile lor prea mari fãcute pentru întoarcerea ta,
va scãdea nespus de mult din bucuria întoarcerii
ºi va pierde nespus de mult din folosul ei.
5 - Durerea prea îndelungatã pe care le-ai produs-o fraþilor care tot te-au aºteptat,
stãruinþele lor, ºi timpul lor cheltuit pentru tine, peste mãsurã de mult,
nu se poate sã nu atîrne greu cîndva în faþa lui Dumnezeu, spre paguba ta!
De aceea nu zãbovi nici o clipã. ªi grãbeºte-te în toate.
6 - Întoarce-te ºi spune celor care mai sînt cu tine (ºi tot la fel ca tine): Haidem sã ne
întoarcem, la cei ce ne aºteaptã ºi cãrora le sîntem atît de datori.
Am zãbovit destul, ne-au aºteptat destul!
Ce fericitã este totdeauna sosirea la timp.
ªi ce dureroasã este totdeauna zãbovirea de la sosire.
7 - De ce mai zãboviþi departe de Domnul în pãcate, în fãrãdelegi, în nimicuri pierzãtoare?

cînd vremea este atît de scurtã
cînd viaþa este atît de trecãtoare,
cînd lumea este atît de vicleanã, ºi satana atît de tîlhar!

iar mîntuirea ta atît de scumpã!
- Nu mai zãboviþi ci sculaþi-vã ºi haideþi sã vã întoarceþi la Domnul care vã aºteaptã ºi vã
iubeºte.
8 - Pînã încã ziua aceasta nu se va sfîrºi, întoarce-te ºi tu, suflete scump, care tot nu te-ai
întors încã la Dumnezeu.
Întoarce-te, pînã mai eºti încã aºteptat, pînã nu s-a închis uºa lui ºi ochii tãi,
pînã cînd nu-i pierdut totul, întoarce-te!
ªi aºa, ai zãbovit prea mult, prea mult!
9 - Gîndeºte-te ce bucurie va fi întoarcerea ta la Domnul în mijlocul celor care te iubesc,

te cheamã ºi te aºteaptã.
Sã-þi parã rãu din tot sufletul tãu pentru timpul zãbovit.
O, cît de rãu îþi va pãrea odatã, pentru cã nu te-ai grãbit ºi n-ai venit mai demult la
Dumnezeu.
10 - Întoarce-te în aºa fel încît prin tot ce vei aduce ºi vei fi între fraþii ºi semenii tãi, sã-i
poþi mãcar în parte despãgubi de ceea ce i-ai întristat sau i-ai fãcut sã piardã, cît ai zãbovit
departe de ei.
Nu-i nici o bucurie mai mare ca o întoarcere adevãratã ºi la timp, acolo unde ai fost atît
de mult ºi atît de demult aºteptat.
Grãbeºte-te ºi vino!
11 - Nu cît sînt oamenii de rãi, trebuie sã ne mirãm noi - ci cît de nespus de Bun, este
Dumnezeu!
Nu cum pot fi oamenii de nepãsãtori, de vrãjmaºi, de neascultãtori, de vinovaþi faþã de
Dumnezeu, - ci cu toate cã sînt aºa, - Dumnezeu mai are totuºi atîta bunãtate, rãbdare, milã
ºi iubire faþã de ei!
Într-adevãr, cît de nespus de Bun este El!
12 - În cîte rînduri, pînã s-ajungã la aruncarea pietrelor asupra Domnului, cîte cuvinte
grele, uneori mai grele ca pietrele, nu i-au aruncat în faþã, ei lui Dumnezeu!...
De cîte ori nu L-au alungat, L-au batjocorit, L-au insultat ºi s-au lepãdat de El!
Iar El S-a întors din nou ºi din nou la ei, cu o nouã iubire, cu un nou har,
cu o nouã minune ºi cu noi chemãri ale bunãtãþii Lui!
încercînd neîncetat cu dragoste sã le deschidã inima.
O, cît de nespus de Bun este Dumnezeu!
13 - Chiar prin aceste rînduri Hristos Se întoarce din nou ºi spre tine.
ªi cu o nouã dovadã de iubire, te cheamã sã te trezeºti ºi sã te întorci la El, primind cu
grabã prin credinþa în El, mîntuirea ta ºi viaþa veºnicã (Fapt. Ap. 26, 18) .
Vei mai zãbovi oare ºi acum?
14 - E poate ultima Lui întoarcere la tine. ªi este poate ultima Lui chemare pentru tine.
Nu-L mai respinge pe Domnul tãu, Mîntuitorul tãu ºi nu cãuta altã piatrã sã ridici ºi tu
contra Lui, sau contra alor Lui.
Fiindcã dupã ce pleacã El nu-þi mai vin decît moartea ºi satana.
15 - Ridicã-þi o singurã piatrã: piatra cea mai mare din lume adicã piatra necredinþei de
peste intrarea inimii tale.
Ci lasã-L pe Domnul Isus sã intre în inima ta ºi în viaþa ta, cu mîntuirea ºi cu lumina Lui.
Cãci ziua intrãrii acesteia a Domnului în inima ta, ºi în casa ta - va fi cea mai fericitã zi
pentru tine ºi pentru ai tãi, pe vecii vecilor.
16 - Cît de scurtã este totuºi o zi. ªi cît de mãsurate sînt marginile ei ºi ceasurile pe care
le are ea.
Priveºte ceasul ºi ascultã-i bãtãile lui, ca sã vezi ce neînduplecat ºi nemaiîntors îþi trece
cu ele fiecare minut ºi fiecare an din viaþa ta. ªi din ocaziile tale!
Grãbeºte-te - cãci se poate peste o zi sã fie prea tîrziu pe veºnicie.
Pentru mulþi care puteau veni ieri, - astãzi s-a sfîrºit totul.
17 - Cît de lungã, ºi cît de scurtã, este totuºi o zi!

Cît de mult ºi cît de puþin, poþi face, totuºi, în ea.
Cît de mult cînd este vorba de rãu,
ºi cît de puþin cînd este vorba de bine.
Cît de mult - cînd este vorba de viaþã
ºi cît de puþin - cînd este vorba de moarte!
18 - Ce mare preþ are o zi, pentru mîntuirea ºi fericirea noastrã veºnicã, -

ºi totuºi pe ce nimicuri vinovate,
ºi pe ce deºertãciuni pierzãtoare
ºi pe ce scopuri nelegiuite
ne-o aruncãm prea mulþi dintre noi
ºi prea multe dintre zilele noastre.
19 - Nu sînt oare numãrate ceasurile dintr-o zi?

Nu sînt numãrate oare zilele dintr-o viaþã?
- de ce atunci oare, ne purtãm cu ele ca ºi cum ar fi nenumãrate?
20 - Nici din ziua noastrã, nu ºtim cîte ceasuri mai putem avea,
ºi nici din viaþa noastrã, cîte zile!
- De ce atunci sã nu cugetãm cu seriozitate la acest lucru?
De ce sã nu învãþãm sã ne numãrãm bine ceasurile zilelor ºi zilele vieþii,
- spre a cãpãta o inimã înþeleaptã, cu care sã ne folosim mîntuitor în locul inimii nebune
care ni le risipeºte în nevrednicie? (Prov. 10, 16) .
O, Dumnezeule al Înþelepciunii, nu ne lãsa sã trãim ca ºi cum nimic din ce se întîmplã
n-ar fi adevãrat!
Grãbeºte-te ºi nu ne lãsa sã zãbovim niciodatã.
Amin.
Te-ai dus Tu Tinereþe
Te-ai dus Tu Tinereþe, prietenul meu drag,

ce mi-ai pãºit alãturi, pe-a mîntuirii prag,
ºi mi-ai rostit alãturi frumosul legãmînt
- în orice vînt ºi valuri sã lupt pîn-la mormînt.
Te-ai dus Curaj eroic, tu fratele meu drag,

ce mi-ai jurat alãturi, pe Sfîntul Crucii Steag,
tu ce-ai purtat ºi scutul ºi sabia, viteaz,
înflãcãrîndu-mi braþul prin anii pînã azi.
Te-ai dus ºi tu Dor Dulce ºi Glas Înalt v-aþi dus

frumoºii ani de-atuncea s-au prefãcut apus
prin luptele-ndîrjite, prin munca peste rînd,
nici n-am ºtiut sã-mi numãr grãbiþii ani trecînd.
În jurul meu se-nºirã morminte de eroi,

s-au dus cei ce-odatã luptau la cot cu noi
frumoasele lor nume sînt sori ºi cruci acum,
- dar Oastea cea frumoasã formeazã sfîntu-i drum.
... Frumoasã Tinereþe, frumos Curaj ºi Dor,

voi m-aºteptaþi Acolo s-ajung biruitor,
- rugaþi-vã puternic, - cei ce-am rãmas napoi
s-ajungem la cununã biruitori, - ca voi! ...

Nemuritoare
AvuÛia Sfîntului MoÕtenitor
- ºi sfîrºitul Vol. 2 -
Slãvit sã fie Domnul

Pag. 429
Slãvit sã fie Domnul

cãci El ne-a dãruit
Lumina ºi-Ajutorul
s-ajungem la...
. . . S F Î R ª I T.
Pag. 430 - Cuprinsul în ordine - Vol. 2 -
Cuprinsul în ordine
Cap. Titlul Pag.

1 LUMINA IUBITULUI FIU - Caiet 4 3
2 Închinare 5
3 1 Împlinirea hotãrîrilor lui Dumnezeu 7
4 Sã n-ajungi prea tîrziu 11
5 2 Pãcatul ºi ispitirea 13
6 3 Însetarea ºi Apa Vieþii 17
7 4 Pãrinþii noºtri 21
8 Vouã celor cu credinþã 25
9 5 Totul pentru Hristos 27
10 6 Un semãnat neîntrerupt 31
11 7 Sfinþii din mijlocul nostru 35
12 Doamne, cînd vrei Tu 38
13 8 Adevãrata credinþã 39
14 9 Marele nostru Binefãcãtor 43
15 10 Pãcatul, izvorul rãului 47
16 11 Nu judecaþi nedrept 51
17 Întoarce-mã Doamne 55
18 12 Primirea lui Hristos 57
19 13 Mãrturisirea noastrã 61
20 El nu S-a suit 65
21 14 Urmarea adevãratã a lui Isus 67
22 15 Mîndria ºi gloata 71
23 Tu suferi pentru mine 74
24 16 Familia sufletului nostru 75
25 17 Pãrinþii ºi copii 79
26 18 Adevãrata slavã 83
27 Eu n-am drept 87
28 19 Pãcatul fricii 89
29 20 Mai bun este sfîrºitul 93
30 21 A face voia lui Dumnezeu 97
31 Hristos este Împãratul 101
32 22 Moartea ºi viaþa 103
33 23 Împãrtãºirile adînci ale inimilor 107
34 Sã nu Te duci departe 111
35 24 Hristos, Stînca noastrã 113
36 25 Naºterea din nou 117
37 26 Pãstorul Cel Bun 121
- Cuprinsul în ordine - Vol. 2 - Pag. 431
Cap. Titlul Pag.

38 Ai mila noastrã Doamne 124
39 27 Binefãcãtorii ºi hoþii turmei 125
40 Ajutã-mã Doamne 128
41 28 Într-o clipã fericitã 129
42 29 O, cît de Bun este Domnul! 133
43 30 Tot despre oi ºi despre cîini 137
44 Nainte de-al Tãu Nume 142
45 CALEA BUNULUI URMAª - Caiet 5 143
46 Închinare 145
47 31 Calea ºi urmaºul 147
48 32 Vorbirea ºi tãcerea 151
49 Doamne, Dumnezeul nostru 154
50 33 Strigãtul ºi ºoapta 155
51 34 Munca ºi lupta 159
52 35 Slava ºi rãsplata 163
53 Noi cerem minuni 166
54 36 Minunile ºi credinþa 167
55 37 Chemarea ºi venirea 171
56 Mai este poate o scînteie 174
57 38 Intrarea ºi Ieºirea 175
58 39 Unitatea ºi dezbinarea 179
59 Isus a venit 182
60 40 Dragostea ºi ura 183
61 41 Cuvîntul ºi Duhul 187
62 Sînt bunuri mai de preþ 190
63 42 Ucenicul ºi prigonitorul 191
64 43 Libertatea ºi robia 195
65 Numai în luminã 198
66 44 A cerceta sau nu 199
67 45 Adevãrul ºi datoria 203
68 Doamne, sînt din nou un tînãr 207
69 46 Binele ºi Rãul 209
70 47 Neprihãnirea ºi nevinovãþia 213
71 Noi Îl dorim pe Dumnezeu 217
72 48 Curajul ºi frica 219
73 49 Lumina ºi vederea 223
74 Om cu om pe lumea asta 227
75 50 Mãrturia ºi crezarea 229
76 51 Cãutarea ºi aflarea 233
Pag. 432 - Cuprinsul în ordine - Vol. 2 -
Cap. Titlul Pag.

77 Omul cel nãscut de Sus 236
78 52 Locurile ºi clipele 237
79 53 Mãreþia ºi cuprinderea 241
80 Hristosul Bucuriei 244
81 54 Bolile ºi vindecarea 245
82 55 Vorbirea ºi harul 249
83 Sfîrºeascã-se frumos 252
84 56 Smerenia ºi curãþia 253
85 57 Rugãciunea ºi trãirea 257
86 Sã semãnãm mereu 260
87 58 Lauda ºi meritul 261
88 59 Auzirea ºi ascultarea 265
89 60 Întrebarea ºi rãspunsul 269
90 Dragoste ºi lacrimi 272
91 AVUÞIA SFÎNTULUI MOªTENITOR - Caiet 6 275
92 Închinare 277
93 61 Singura Avuþie 279
94 62 Buna-cuviinþã ºi evlavia 283
95 Harul Dulcelui Isus 286
96 63 Conºtiinþa ºi mustrarea 287
97 64 Învãþãtorul ºi ucenicul 291
98 O, binecuvîntaþi genunchii 295
99 65 Înaintaºii ºi urmaºii 297
100 66 Vindecarea ºi moartea 301
101 Sîntem în drum 304
102 67 Osteneala ºi lenea 305
103 68 Porunca ºi ascultarea 309
104 Din cîmpul cel cu stele 312
105 69 Taina ºi înþelesul 313
106 70 Adevãrul ºi mãrturisirea 317
107 Pe toate zilele vieþii 320
108 71 Arãtarea ºi ascunderea 321
109 72 Aur ºi zgurã 325
110 Din locul unde sufãr 328
111 73 Statornicie ºi schimbare 329
112 74 Cinste ºi ruºine 333
113 Din toate de pe lume 336
114 75 Laudã ºi mustrare 337
115 76 Lucrarea ºi nelucrarea 341
- Cuprinsul în ordine - Vol. 2 - Pag. 433
Cap. Titlul Pag.

116 Ce grea e lupta sfîntã 344
117 77 Darea ºi primirea 345
118 78 Mîntuirea ºi pãcatul 349
119 O, ce frumoasã eºti Iubire 352
120 79 Adevãr ºi înºelare 353
121 80 Ascultare ºi pãrtãºie 357
122 Tu eºti mereu cu mine 360
123 81 Mãreþia ºi bunãtatea 361
124 82 Adevãrul ºi inimile 365
125 O, lîngã Tine 368
126 83 Creatori ºi creaþii 369
127 84 ªtiinþa ºi neºtiinþa 373
128 Întinde-Þi Mîna Albã 376
129 85 Faþa ºi fãþãrnicia 377
130 86 Încrederea ºi siguranþa 381
131 Scump suflet, la tine 384
132 87 Amintirile ºi uitarea 385
133 88 Obiºnuit ºi neobiºnuit 389
134 Ceasul suferinþei 392
135 89 Marta ºi Maria 393
136 90 Grabã ºi zãbavã 397
137 Te-ai dus Tu Tinereþe 400
138 CUPRINSUL în ordine 403
139 CUPRINSUL alfabetic 407
Pag. 434 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 -
Cuprinsul alfabetic
Cap. Titlul Pag.

1 44 A cerceta sau nu 199
2 21 A face voia lui Dumnezeu 97
3 79 Adevãr ºi înºelare 353
4 8 Adevãrata credinþã 39
5 18 Adevãrata slavã 83
6 45 Adevãrul ºi datoria 203
7 82 Adevãrul ºi inimile 365
8 70 Adevãrul ºi mãrturisirea 317
9 Ai mila noastrã Doamne 124
10 Ajutã-mã Doamne 128
11 87 Amintirile ºi uitarea 385
12 71 Arãtarea ºi ascunderea 321
13 80 Ascultare ºi pãrtãºie 357
14 72 Aur ºi zgurã 325
15 59 Auzirea ºi ascultarea 265
16 AVUÞIA SFÎNTULUI MOªTENITOR - Caiet 6 275
17 27 Binefãcãtorii ºi hoþii turmei 125
18 46 Binele ºi Rãul 209
19 54 Bolile ºi vindecarea 245
20 62 Buna-cuviinþã ºi evlavia 283
21 31 Calea ºi urmaºul 147
22 CALEA BUNULUI URMAª - Caiet 5 143
23 51 Cãutarea ºi aflarea 233
24 Ce grea e lupta sfîntã 344
25 Ceasul suferinþei 392
26 37 Chemarea ºi venirea 171
27 74 Cinste ºi ruºine 333
28 63 Conºtiinþa ºi mustrarea 287
29 83 Creatori ºi creaþii 369
30 48 Curajul ºi frica 219
31 41 Cuvîntul ºi Duhul 187
32 77 Darea ºi primirea 345
33 Din cîmpul cel cu stele 312
34 Din locul unde sufãr 328
35 Din toate de pe lume 336
36 Doamne, cînd vrei Tu 38
37 Doamne, Dumnezeul nostru 154
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 - Pag. 435
Cap. Titlul Pag.

38 Doamne, sînt din nou un tînãr 207
39 Dragoste ºi lacrimi 272
40 40 Dragostea ºi ura 183
41 El nu S-a suit 65
42 Eu n-am drept 87
43 16 Familia sufletului nostru 75
44 85 Faþa ºi fãþãrnicia 377
45 90 Grabã ºi zãbavã 397
46 Harul Dulcelui Isus 286
47 Hristos este Împãratul 101
48 24 Hristos, Stînca noastrã 113
49 Hristosul Bucuriei 244
50 38 Intrarea ºi Ieºirea 175
51 Isus a venit 182
52 23 Împãrtãºirile adînci ale inimilor 107
53 1 Împlinirea hotãrîrilor lui Dumnezeu 7
54 65 Înaintaºii ºi urmaºii 297
55 Închinare 5
56 Închinare 145
57 Închinare 277
58 86 Încrederea ºi siguranþa 381
59 3 Însetarea ºi Apa Vieþii 17
60 Întinde-Þi Mîna Albã 376
61 Întoarce-mã Doamne 55
62 28 Într-o clipã fericitã 129
63 60 Întrebarea ºi rãspunsul 269
64 64 Învãþãtorul ºi ucenicul 291
65 58 Lauda ºi meritul 261
66 75 Laudã ºi mustrare 337
67 43 Libertatea ºi robia 195
68 52 Locurile ºi clipele 237
69 76 Lucrarea ºi nelucrarea 341
70 49 Lumina ºi vederea 223
71 LUMINA IUBITULUI FIU - Caiet 4 3
72 20 Mai bun este sfîrºitul 93
73 Mai este poate o scînteie 174
74 9 Marele nostru Binefãcãtor 43
75 89 Marta ºi Maria 393
76 81 Mãreþia ºi bunãtatea 361
Pag. 436 - Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 -
Cap. Titlul Pag.

77 53 Mãreþia ºi cuprinderea 241
78 50 Mãrturia ºi crezarea 229
79 13 Mãrturisirea noastrã 61
80 36 Minunile ºi credinþa 167
81 15 Mîndria ºi gloata 71
82 78 Mîntuirea ºi pãcatul 349
83 22 Moartea ºi viaþa 103
84 34 Munca ºi lupta 159
85 Nainte de-al Tãu Nume 142
86 25 Naºterea din nou 117
87 47 Neprihãnirea ºi nevinovãþia 213
88 Noi cerem minuni 166
89 Noi Îl dorim pe Dumnezeu 217
90 11 Nu judecaþi nedrept 51
91 Numai în luminã 198
92 O, binecuvîntaþi genunchii 295
93 O, ce frumoasã eºti Iubire 352
94 29 O, cît de Bun este Domnul! 133
95 O, lîngã Tine 368
96 88 Obiºnuit ºi neobiºnuit 389
97 Om cu om pe lumea asta 227
98 Omul cel nãscut de Sus 236
99 67 Osteneala ºi lenea 305
100 19 Pãcatul fricii 89
101 10 Pãcatul, izvorul rãului 47
102 2 Pãcatul ºi ispitirea 13
103 4 Pãrinþii noºtri 21
104 17 Pãrinþii ºi copii 79
105 26 Pãstorul Cel Bun 121
106 Pe toate zilele vieþii 320
107 68 Porunca ºi ascultarea 309
108 12 Primirea lui Hristos 57
109 57 Rugãciunea ºi trãirea 257
110 Sã n-ajungi prea tîrziu 11
111 Sã nu Te duci departe 111
112 Sã semãnãm mereu 260
113 Scump suflet, la tine 384
114 7 Sfinþii din mijlocul nostru 35
115 Sfîrºeascã-se frumos 252
- Cuprinsul alfabetic - Vol. 2 - Pag. 437
Cap. Titlul Pag.

116 61 Singura Avuþie 279
117 Sînt bunuri mai de preþ 190
118 Sîntem în drum 304
119 35 Slava ºi rãsplata 163
120 56 Smerenia ºi curãþia 253
121 73 Statornicie ºi schimbare 329
122 33 Strigãtul ºi ºoapta 155
123 84 ªtiinþa ºi neºtiinþa 373
124 69 Taina ºi înþelesul 313
125 Te-ai dus Tu Tinereþe 400
126 30 Tot despre oi ºi despre cîini 137
127 5 Totul pentru Hristos 27
128 Tu eºti mereu cu mine 360
129 Tu suferi pentru mine 74
130 42 Ucenicul ºi prigonitorul 191
131 6 Un semãnat neîntrerupt 31
132 39 Unitatea ºi dezbinarea 179
133 14 Urmarea adevãratã a lui Isus 67
134 66 Vindecarea ºi moartea 301
135 55 Vorbirea ºi harul 249
136 32 Vorbirea ºi tãcerea 151
137 Vouã celor cu credinþã 25
138 CUPRINSUL în ordine 403
139 CUPRINSUL alfabetic 407
20-I-2000.
Pag. 438 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Notã adaus
Traian Dorz
În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:
Vol Nr. Caiet Nr. poezii

1 Cîntãrile Dintîi
1 2 Cîntãri Îndepãrtate 420 poezii
3 Cîntãri Luptãtoare
4 Cîntãrile Bibliei
2 5 Cîntãrile Psalmilor 313 poezii
6 Poemele lui Solomon
7 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe
3 8 Comori Universale versificate ºi
9 Pe cãrãrile Luminii comentate
10 Osana, Osana
11 Cîntarea îngeraºilor 320 poezii ilustrate
4
12 Cîte-o povestire micã pentru copii
13 Cîntã-mi mamã
Cîntãrile Domnului
5 - 2088 poezii
colecþia de cîntãri a Oastei Domnului
14 Cîntãrile Anilor
6 15 Cîntãrile Roadelor 592 poezii
16 Cîntãri de Drum
17 Cîntarea Cîntãrilor mele
7 18 Cîntãri Nemuritoare 664 poezii
19 Cîntãrile din Urmã
20 Cîntarea Învierii
8 21 Cîntarea Veºniciei 712 poezii
22 Cîntarea Biruinþei
23 Cîntãri Uitate
9 24 Cîntãri de Sus 601 poezii
25 Cîntãri Noi
26 Cîntãrile Cãinþei
10 27 Cîntãrile Eterne 602 poezii
28 Cîntarea Viitoare
29 Biblia Versificatã
11 30 Minune ºi Tainã 306 poezii
31 Eternele Poeme - neterminatã
- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 439
Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia

“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:
Prozã:
ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU
Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan
Vol. Cap Titlu caiet

1 Hristos - Dumnezeul nostru
1 2 Hristos - Sfinþitorul nostru
3 Hristos - Înnoitorul nostru
4 Hristos - Izvorul nostru

2 5 Hristos - Binefãcãtorul nostru
6 Hristos - Pîinea noastrã
7 Hristos - Învãþãtorul nostru

3 8 Hristos - Luminãtorul nostru
9 Hristos - Vindecãtorul nostru
10 Hristos - Pãstorul nostru

4 11 Hristos - Învierea noastrã
12 Hristos - Împãratul nostru
13 Hristos - Modelul nostru

5 14 Hristos - Adevãrul nostru
15 Hristos - Viaþa noastrã
16 Hristos - Pacea noastrã

6 17 Hristos - Mijlocitorul nostru
18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru
19 Hristos - Jertfa noastrã

7 20 Hristos - Mîntuitorul nostru
21 Hristos - Slava noastrã
HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anului
de la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.
HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi
Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunie

Vol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie
Pag. 440 - Lucrãrile fr. Traian Dorz -
Cugetãri Nemuritoare
Vol Nr Caietul
1 Prietenul tinereþii mele
1 2 Mãrgãritarul Ascuns
3 Piatra scumpã
4 Lumina iubitului fiu

2 5 Calea bunului urmaº
6 Avuþia sfîntului moºtenitor
7 Pãºunile dulci
3 8 Sãgeþile biruitoare
9 Cununile slãvite
10 Poruncile Iubirii
4 11 Rãsplata Ascultãrii
12 Strãlucirea Biruinþei
13 Crucea mîntuitoare
5 14 Eterna iubire
15 Mãrturisirea strãlucitã
16 Porþile Veºniciei
6 17 Numele biruitorului
18 Garanþia netrecãtoare
19 Lupta cea bunã

7 20 Alergarea cea stãruitoare
21 Credinþa cea încununatã
22 La Þãrmul Întîlnirii
8 23 La Ospãþul Veºniciei
24 La Strãlucirea Viitoare
25 Întîi sã Fim
9 26 Dorim sã Fim
27 ªi acum sã Facem
10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 441
- Îndrumãri nemuritoare
Nr Caietul
1 Cãrarea Tinereþii curate
2 Scumpele noastre surori
3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu
4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase
Trei zile ºi adevãruri istorice
- 12 septembrie 1937
5
- 12 februarie 1938
- 7 noiembrie 1976
6 Sfinþii noºtri înaintaºi
- Povestiri nemuritoare
Nr Caietul
1 Pe genunchii lui Isus
2 Leagãnul de Aur
3 Þara Minunatã
4 Cireºul Înflorit
- HRISTOS - puterea apostoliei

Meditaþii la Apostolele Anului
Vol Caietul
1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului
2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului
- HRISTOS - Taina Evangheliei -

meditaþii la evangheliile anului
Vol Caietul
1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului
2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului
- Piese ºi montaje religioase

Vol Caietul
Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copii
Vol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de Crãciun
Vol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti
- Surorile noastre sfinte -

Petrecere duhovniceascã pentru surori
- Pentru Istoria unei Jertfe
Nr Caietul Durata Din La
1 Grãuntele 12 ani 1923 1935
2 Cernerea 12 ani 1935 1947
3 Rugul 30 ani 1947 1977
4 Pîrga 12 ani 1977 1989
Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 20-I-2000, am terminat de corectat vol. 2 din Cugetãri Nemuritoare
415 pag. = 11.950 rînduri reale scrise
21,227 MB
568.540 caractere = 122.220 cuvinte
15.580 rînduri total = 10.705 propoziþii = 9.582 fraze
Am început cartea în
17-VIII-1999
ºi am terminat-o în
20-I-2000.
156 de zile.
Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de
Ion Lupiþa
- ostaº al Domnului -
C A N A D A
Slãvit sã fie Domnul !
Ast|zi în 20-I-2000 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛii

Cugetãri Nemuritoare - Vol. 2
Ion LupiÛa
Printed in Canada.

Cugetari Nemurit-Vol-2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cugetari Nemurit-Vol-2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pag.

- 1 - Lumina iubitului fiu

Tot ce v-am scris aici cu lacrimi

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturã

Lumina Iubitului Fiu

Dumnezeule-al Luminii Tu eºti Cel Prea Strãlucit

Tu, Cel mai aprins ca Sorii

Tu Lumina din Luminã

Fiul meu, Hristos e Domnul ºi Mîntuitorul tãu

Fiul meu iubit, urmeazã-L pe Isus în orice cale

În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Pentru cã Tu eºti Lumina din Luminã

Pentru cã Tu ai fost Soarele sfintei noastre copilãrii

Pentru cã Tu i-ai cãlãuzit pe înaintaºii noºtri

ªi pentru cã Acolo vom fi

Slavã veºnicã Þie

Cel ce binecuvînteazã pe cei mici

El, Cel Unic, n-are seamãn niciodatã nicãieri

O, cît de sublim e totul lîngã Tine Drag Isus

Sufletul ce Te pãtrunde fericit - Cel nepãtruns -

Binecuvîntat e veºnic al Tãu Nume Scump Isus

1 - Împlinirea hotãrîrilor lui Dumnezeu

1 - Tot ce a hotãrît Dumnezeu se va împlini totdeauna negreºit. ªi nu se va împlini

5 - Nu puteþi face tot ce voiþi - spune Biblia (Gal. 5, 17) .

7 - Cînd ajungi nesuferit undeva, este bine sã nu mai rãmîi acolo.

13 - Hristos nimiceºte ura ºi dezbinarea - oriunde ajunge El.

Sã n-ajungi prea tîrziu

Sã n-ajungi prea tîrziu în Har

Sã n-ajungi prea tîrziu

Sã nu strigi prea tîrziu la cer

Sã nu cauþi prea tîrziu în Sus

3 - Suflet zdrenþuit ºi singuratic: nu deznãdãjdui - Hristos te iubeºte, El te cautã, El te

4 - Oricît de însetat ai fi tu suflet credincios, nu te adãpa niciodatã din apele lumeºti ºi

7 - Marile ocazii nu vin de douã ori în viaþa unui om.

9 - Iubirea pe care dezbinãtorul a nimicit-o, nu mai învie niciodatã cum a fost.

13 - În Domnul nu numai un fel de ieºire ai din strîmtoare, ci ai o mie.

15 - Nu privi la slãbiciunile tale ºi la împrejurãrile potrivnice, ca Sara

16 - Un înþelept este mai mult decît un împãrat - spune o scriere sfîntã.

17 - Cînd o lucrare duhovniceascã mãrturiseºte puternic cu har de la Duhul Sfînt Cuvîntul

18 - Trimiºii Domnului sînt rari...

19 - Suflete însetate dupã viaþã

20 - Însetezi tu oare dupã glorie, dupã slava lumii, dupã celebritate?

3 - Însetarea ºi Apa Vieþii

3 - Faci totul sã le dobîndeºti avuþiile ºi slava lumii acesteia?

8 - Binecuvîntarea dãruitã de Domnul va da gustul plãcut ºi dulce la tot ceea ce ai în

10 - Simþi tu vreo sete dupã vreunele din aceste bãuturi înºelãtoare?

11 - Merge-þi pînã la Hristos!

12 - Sã ne mãrturisim pãcatele este o poruncã (Iacov 5, 16) .

13 - Sã ºtii însã cã nu ajunge numai mãrturisirea pãcatului

15 - O, cît de mult fac certurile deosebirilor religioase ºi dezbinãrile provocate Bisericii.

17 - Celui ce Îl cautã cu toatã inima, Domnul îi iese înainte.

18 - Pãrinþii noºtri cei din Hristos,

19 - Pãrinþii noºtri s-au închinat,

2 - Nu-i de-ajuns sã vezi numai,

3 - Ochii tãi ºi urechile tale trebuie sã te ducã la credinþã!

4 - Voi cinstiþi pe un Dumnezeu pe care nu cãutaþi sã-L cunoaºteþi.

5 - Vã temeþi pãstori, rabini, hagii, predicatori...

7 - O, cînd Îl veþi cunoaºte pe Dumnezeu atunci Îi veþi ºi aduce o închinare vrednicã de

9 - Pînã nu-L cunoºti pe Hristos,

10 - Duhul este miezul, Adevãrul este coaja.

11 - O învãþãturã sãnãtoasã care lumineazã mintea ºi o îndrumã spre înfãptuirea binelui,

16 - Nu vorbiþi niciodatã mai ales lucruri pe care nu le cunoaºteþi bine.

18 - Dar ai fãcut tu oare pe cineva sã vinã la Hristos?

20 - Dar cei care s-au luat dupã tine, unde au ajuns?