Parintele Paisie de la Sihla

CUVINTE DE FOLOS

Despre rugciune
Orice rugciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugciunea gurii.
Deocamdat mplineste-o pe asta, ttucut. Fntna e adnc, dar funia e scurt si gleata e
mic. Citeste dimineata Acatistul Maicii Domnului iar seara citeste Paraclisul ei. Crezul -
neaprat, mcar o dat pe zi, si Psalmul 50 de dou-trei ori pe zi... Mai mult, canonul e
benevol: "Tatl nostru" fr numr, "Doamne Iisuse" fr numr, metanii fr numr. Fiecare
cuprinde ct poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dac faci
oleac de rnduial. Eu m stiu pe mine: dac m scol de dimineat si-mi fac oleac de canon,
parc sunt un alt om toat ziua. Dar dac te scoli dimineata si te nvrtesti asa, prin cas - c
mai am asta de fcut, mai am si treaba astlalt -, apoi nu-ti merge bine toat ziua. Asa c s
faci oleac de canon n fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertf n fiecare zi pentru feciorii
lui - poate au gresit ceva cu gndul.

S faci n fiecare zi cte metanii poti ctre Maica Domnului - cel putin 12 metanii - si la
fiecare metanie s spui asa, ca baba: "Maica Domnului, nu m lsa... nu m lsa, Micuta
Domnului". S n-o uiti pe Maica Domnului, tat, s n-o uiti, c tare-i bun Micuta
Domnului. Asa, ttucut, s nu lasi rugciunea... Mai f o metanie, mai citeste un psalm, mai
spune un "Doamne Iisuse"... Trebuie s faci oleac de rnduial. C o cmas murdar nu se
spal numai cu ap, ci trebuie si spun si altceva mai tare care s o curete...
Si dac spui de 100 de ori "Doamne Iisuse", mcar de 10 ori s fii cu gndul acolo. Cnd stai
de vorb cu cineva, nu stai de vorb cu dosul... D'apoi cnd vorbesti cu Dumnezeu! Asa mi
spunea si mie printele Daniel, sracu': "Paisie, bre, nu lsa gndul s ias afar din chilie"...

Gndurile mai vin, dar tu nu sta de vorb cu ele, nu le lua n seam. Caut s-ti fie tot timpul
mintea ocupat cu rugciunea; tot timpul s spui "Doamne Iisuse". S te obisnuiesti s spui tot
timpul rugciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit ntr-o zi s faci cte 24 de
metanii - mcar att... Acum, la miezul noptii, aici la Sihla (si la Sihstria) se face priveghere.
ncearc s te scoli, f mcar trei cruci, spune "mprate ceresc", "Tatl nostru" si ce mai stii
tu, f 24 de metanii - si ai stat la toat privegherea...
Cnd nu poti plnge la rugciune, asta este si pentru umilinta noastr, ttucut, ca s ne
smerim. Nu trebuie neaprat s plngem n hohote. "Jertfa plcut lui Dumnezeu este duhul
umilit, inima nfrnt si smerit Dumnezeu nu o va urgisi."

C si diavolul te ajut cteodat s plngi, ca pe urm s te mndresti si s te pierzi. Venea
aici o femeie, si o dat mi-a spus: "Eu, printe, fac n fiecare zi cte 100 de metanii" - dar
fcea fr blagoslovenie. Si i-am spus asa: "De acum nainte, s nu mai faci 100, s faci
numai 24 de metanii pe zi. Att ai blagoslovenie". Si a venit la mine dup o lun de zile
plngnd si mi-a spus: "Printe, nu reusesc s mai fac cele 24 de metanii pe zi. Nu stiu ce se
ntmpl, dar nu pot s mai fac - eu, care fceam cte 100 de metanii si nc mi era foarte
usor s le fac, acum n nici una din zile nu am reusit s fac 24 de metanii, asa cum mi-ai
spus". Ai vzut? O lupta vrjmasul, pentru c astea erau fcute cu blagoslovenie. Cnd fcea
cte 100, era si oleac de mndrie acolo.

Asa c tot ce faci s faci cu blagoslovenia duhovnicului. Acolo unde esti tu, mergi la
duhovnic si spune-i s-ti dea el s ai o rnduial de rugciune. El s stie rnduiala rugciunii
tale, iar tu atta s faci, pentru ct ai blagoslovenie. E bine s ceri sfat si blagoslovenie si
pentru o fapt bun pe care vrei s-o faci, sau pentru o zi de post... Tot ce faci s faci cu
blagoslovenia duhovnicului, ttucut, ca s nu aib ndrzneal vrjmasul la osteneala ta...

Despre patimi
Draga tatii, viata asta e foarte grea, trebuie s te lupti pn la moarte cu patimile astea ale firii.
Focul, iadul si curvia niciodat nu spun c-i de-ajuns. Sunt oameni btrni care nu scap de
patima asta. Nu stii sfintii ce luptati erau? Dar te pzeste Maica Domnului. Dac ai credint si
fric de Dumnezeu, te acoper si Maica Domnului. Ai vzut cte minuni face ea. Dar tu s nu
stai de vorb cu gndurile. Dac nu te nvoiesti cu ele, nu ai pcat. Gndurile mai vin, dar nu
sta de vorb cu ele, nu le lua n seam. Asa, gnduri si ispite poate ne vin si nou; poate si mie
mi-au venit niste gnduri dintr-astea. Dar dac nu le bagi n seam, ele pleac... D'apoi tie,
care mergi asa de rar la biseric si uiti s te rogi!
S ne pzim cele cinci simturi, tat. S-ti pzesti curtia, dar nu numai curtia trupeasc.
Curtia este si a inimii, si a gndurilor. Roag-te mereu. Si s nu te nvoiesti, Doamne fereste,
cu ceea ce ti spune gndul. Si cnd ai gnduri si patimi si ispite, gndeste-te la Maica
Domnului si ncearc s-i cnti ei: "Vrednic esti...", c Maica Domnului te acoper. Si dac
te-a pzit pn acum, eu cred c o s te pzeasc si de acum nainte. Trebuie s te strecori n
viat ca tiganul printre stropi - asa trebuie s ne strecurm noi prin viata aceasta. Trupul si
diavolul trebuie nselati - spui: "Las, mai las anul sta"... si, pn la anul cellalt, cine stie
ce se poate ntmpla? Asa, tat... Nu vorbi cu gndurile. Spune-le: "Fugiti de-aici!" Numai
atunci ai pcat, cnd stai si te gndesti: "cum s fac, cum s apuc..."

S te feresti ca de foc de bieti. Cnd vezi un biat sau un brbat, s fie ca si cum ai vedea o
piatr. Si de imaginatie s te feresti. S nu te gndesti vreodat cum e trupul brbatului, cum e
trupul femeii... sau din astea. S nu te intereseze. C de la gndurile astea pornesc altele. Si pe
mine m fulgerau poate gnduri din astea, dar ele trec, zboar pe deasupra, ca un stol de
psri. Acum nu-mi mai vin. C nici nu stiu, nici nu m intereseaz si nici nu vreau s stiu
asta, Doamne fereste. Poate si mie mi-au trecut asa, prin cap, ca un fulger, ca o scnteie. Dar
te rogi si-ti muti gndul n alt parte, nu stai de vorb cu ele.
Gndurile trebuie spuse din vreme duhovnicului, ttucut. Si la mrturisit nu spui pe tigneste
ce ti-a venit n gnd, ci spui asa: "Printe, am gnduri de hul, am gnduri spurcate, am patimi
si pofte..." sau "Am gnduri spurcate asupra clugrilor, asupra preotilor, am patimi
spurcate..." Si cnd te speli, s nu cumva s te speli vreodat cu mna goal, s ai totdeauna o
crp. C trupu-si cere ale lui, tat... Asa c de acuma s te feresti de toate poftele si patimile
pe care le-ai avut. Si s nu uiti nici asta: c srutul e arvuna pcatului.

Dac vrei s-ti petreci viata n curtie, nici prin cap s nu-ti treac s placi oamenilor. S fii
ct mai nepretuit de oameni, asta da. Si nici s fii ludat, ttuc - lauda e tot un fel de
mndrie. Si cnd ti vine n cap gndul c esti mai bun ca altul si c meriti s fii ludat, s-ti
spui asa: "Cine a mai fcut asa pcate rusinoase cum am fcut eu?" C nu-i putin lucru, ttuc,
pcatul sta. Gndeste-te: dac atunci cnd iesim pentru noi afar, ngerasul nostru bun se
ntoarce cu spatele, c se rusineaz, d'apoi cnd facem alte prostii sau cnd ne facem noi
singuri poftele, cum plnge, sracul...

A fost Victoria pe-aici si mi-a spus asa: "Printe, s nu bea si Emilia din paharul pe care l-am
but eu..." Dac esti hotrt s triesti n curtie si nu ti-e gndul la prostii si te hotrsti -
"N-am s fac asta pn oi muri" -, apoi nici gndul n-o s-ti mai stea la prostii, si o s te lupti
mai putin. Asa, ttuc; din astea trei ci, trebuie s-ti alegi una: sau te cstoresti, sau intri n
mnstire, sau stai asa si-ti pzesti fecioria n lume, si faci voia lui Dumnezeu asa cum poti,
fr s te stie nimeni. Cnd esti n mnstire esti sub o rnduial, cu fgduint. Dac nu esti
n mnstire, esti de bunvoie, fr s faci fgduint. Sunt multi care si-au tinut fecioria n
lume si n-au apucat s vin n mnstire, si sunt socotiti n rndul clugrilor. Dac mori n
lume si esti cu gndul n mnstire, apoi esti n rnd cu maicile. Pentru c omul sfinteste
locul, nu locul sfinteste omul. Te poti mntui oriunde - n Bucuresti sau n alt parte. Dar, n
primul rnd, seriozitatea...

Ai jurat c te duci la mnstire? Draga tatii, s nu mai faci jurminte dintr-astea. Nu trebuia s
juri. Dac vrei s mergi la mnstire, s vezi cum te trage Maica Domnului, ncetul cu
ncetul... Dar s nu mai juri, tat. S spui ntotdeauna: "Uite, dac o s-mi stea n putere si
dac o s m ajute Dumnezeu, am s fac cutare si cutare..." Asa, ttuc. Nu-ti pierde gndul
bun. Si dac ai s te rogi, Maica Domnului o s te lumineze, puisorule... Ai toat
blagoslovenia s iubesti viata curat. Da... Ai jurat... ai jurat de mai multe ori c te duci la
mnstire. Apoi atunci, dac-i asa, mireasa Lui s fii...

n mnstire e mult mai usor ca n lume, ttuc. Nici s te cstoresti nu te oblig nimeni, nici
s intri n mnstire nu te oblig nimeni. Dar s stii c putini au regretat c au intrat n
mnstire si mult mai multi au plns c le-a prut ru c s-au cstorit (m refer la cei care-si
caut mntuirea). Nu poti s-ti iei brbat numai ca s te uiti la el. Ai niste obligatii, si e tare
greu. Apoi vin copiii... Puisorule, tu deocamdat fii n lume, cu gndul la mnstire. Pentru c
multi tineri au vrut s mearg la mnstire si au murit n lume, si au ajuns n rndul
clugrilor. Si multi clugri au trit n mnstire cu gndul n lume, si au ajuns n rndul
mirenilor. Tu s ai fric de Dumnezeu si s fii cuminte si s te feresti de patimi. Nu uita c
fiecare patim scurteaz viata si este echivalent cu sinuciderea. Asa s faci, draga tatii, si
Maica Domnului o s te acopere.

Despre necredint si ndoial
Cum nu crezi? Taci din gur! Cine te-a adus atunci la mnstire? Astea sunt gnduri de la
diavolul. Ce asculti tu ce spune vrjmasul? C diavolul, sta e scopul lui, s-i fac pe oameni
s se ndoiasc, s cread c nu este Dumnezeu. Pentru c dac nu este Dumnezeu, nu este
nici pcat, si oamenii pot face orice. ndoiala e jumtate de lepdare, de-asta ne ispiteste
diavolul. C Mntuitorul spune c au s vin zilele astea - si uite, au si venit. Nu spun ei c
omul a fost fcut din maimut? A fost un nebun cel care a spus asa; omul e chipul si
asemnarea lui Dumnezeu.

Si Iisus a fost ispitit. I-a spus satana nti asa: "Spune pietrelor acestora s se fac pini". Asa
spune Scriptura: "pini", si nu "pine", ca s arate c prima ispit a diavolului este ispita
pntecelui - luxul, hainele. Apoi i-a zis: "Arunc-Te jos de pe templu, c scris este: "ngerilor
Si va porunci si Te vor lua pe mini". Asta e mndria sectar. C ei spun mereu: "Scris
este..." Si a treia ispitire a fost: "S Te nchini mie" - asta e ispita n care au czut ateii... asta e
ceea ce zic ei, ateismul. Dar Hristos a biruit toate ispitirile acestea, ca s ne arate c si noi
putem birui.
Nu primi asta, ttuc, fiindc e de la diavolul. Ce dac nu simti tu mireasma de la Sf. Moaste?
Tu gndeste-te la faptele sfntului, gndeste-te la viata lui... Si eu am primit Sf. Mir, si
cteodat nu miroase. Ai credint, tat.

Erau odat doi mosnegi, si voiau s mearg la Ierusalim. Si unul s-a mbolnvit pe drum si s-a
ntors napoi. Iar cellalt a mers mai departe, si s-a sfrmat corabia cu el si a pierdut totul, si
a trebuit s se ntoarc si acela. Dar si-a amintit c cellalt l rugase tare s-i aduc o buctic
din lemnul Sfintei Cruci. Si atunci, din dragoste pentru cel bolnav, a rupt o buctic din
lemnul corbiei si s-a ntors acas cu ea. Si s-a dus acas la cel bolnav si nu i-a spus ce-a ptit
si c n-a ajuns la Ierusalim. Si l-a ntrebat acela: "Mi-ai adus o buctic din lemnul Sf. Cruci?"
"Da" - si i-a dat buctica de lemn rupt din corabie. Si cu atta credint i s-a nchinat si a
srutat-o cel bolnav, c s-a fcut bine. Si multe minuni s-au fcut cu acea buctic de lemn din
corabie, despre care toti stiau c e din lemnul Sf. Cruci. Iact ce face credinta... Acela s-a
mntuit, se mntuieste si se va mntui, care va avea credint nendoielnic.

Despre dezndejde
Ce-i aia disperare si dezndejde? Dezndejdea, disperarea, e cel mai mare pcat. Nu spune
asa, c "eu n-am s m mai mntuiesc, c eu degeaba m rog", nu. Tu s spui asa: "De unde-s
gndurile astea? Ba nu. Eu, cu ajutorul Micutei Domnului, am s m mntuiesc." Usa raiului
e deschis, tat. Numai noi s vrem s intrm n el, Dumnezeu nu oblig pe nimeni. Mai
aduce pe cte unul si cu de-a sila, mai trimite o boal, un necaz, dar "pe dttorul de bunvoie
l iubeste Dumnezeu".
Poate c scrie undeva: "Orice pcat e iertat, dar hula mpotriva Duhului Sfnt nu se iart
niciodat"... D'apoi ce, e gndul tu? Nu! E hula lui, a vrjmasului. Diavolul asta face - ti d
gnduri de hul, ca s te aduc la disperare, si apoi tot el ti aminteste c hula mpotriva
Duhului Sfnt nu se iart niciodat. Nu, ttuc, e hula lui. Dar tu vii la spovedanie si spui ce
ti-a venit n gnd: "Printe, am gnduri de hul, am gnduri spurcate asupra Maicii Domnului,
asupra lui Dumnezeu, asupra icoanelor, asupra clugrilor, asupra preotilor..." Gndurile
trebuie spuse din vreme. Ce-i aia disperare? Vii, spui si te ridici iar. Spovedania e al doilea
botez. Prin taina spovedaniei te ridici iar. Si tot timpul asta faci: cazi si te ridici... Nu te lasi n
disperare.

Cum nu-L iubesti pe Dumnezeu? Astea sunt gnduri de la diavolul... Taci din gur. Cum nu
crezi? Dar cine te-a adus aici, la mnstire? Ce asculti tu ce spune vrjmasul? Si de ce s nu te
mntuiesti? Nu, ttuc... las, cu ndejdea la Maica Domnului, o s ne mntuim noi. C dac
le-am putea face pe toate, ne-am mndri, si ar fi mai ru: "Rugciunea mintii o am, milostenie
fac..." Dar dac vezi c nu poti face, te mai smeresti. "Puterea lui Dumnezeu ntru neputinte se
desvrseste." Tu f tot ce depinde de tine. Mai te rogi, mai te spovedesti, mai mergi la
biseric, mai te mprtsesti - mcar la o lun... Si nu te teme, c nu te duci n iad. Vinerea
posteste pn cnd ti-e foame. Mai citeste cte o carte, spune mereu "Doamne Iisuse" si s n-o
uiti pe Maica Domnului. Ia si caietul sta, "Urmarea lui Hristos" - l mai cercetezi, l mai
studiezi. Aici e ca la spovedanie: te nvat ce s faci si cum s faci. Si f tot ce depinde de
tine...

Asa, ttuc. Hai s punem si noi de acum nceput bun. Noi trim cu ndejdea vietii de dincolo.
Eu, cnd eram copil, mmucuta mi spunea: "Postim, dragu' mamii, si dup ce se termin
postul, s vezi ou rosii si pasc si sarmale..." Si asa rmnea. Posteam cu gndul la ce o s
mnnc dup ce se termin postul.
Ce drept ai tu asupra vietii? Tu nu ai nici un drept asupra vietii. Doamne fereste...

Despre osndirea aproapelui
S nu judeci pe nimeni, tat. Tare-i pcat s judeci. Vezi pe cineva c a gresit, s-ti fie mil de
el: "Doamne, sracu', uite ce i-a fcut diavolul..." - si s nu judeci pe nimeni. Si s-i vezi pe
toti deopotriv, s nu zici c unul e mai bun si altul mai putin bun. S nu osndesti pe nimeni.
S-i ai pe toti mai buni dect tine. Si nu mai purta grij de ce fac altii; ia seama la ce faci frtia
ta.
Era un frate, Coprie, care vznd c nu se poate lupta cu ereticii, a nceput s se roage:
"Doamne, ia pe cutare de pe pmnt, c uite, face atta ru, sminteste atta lume" - si tot asa
se ruga mereu. Si a visat ntr-o noapte c S-a pogort Iisus de pe cruce si a ntors obrazul spre
Coprie si i-a spus: "Loveste, Coprie, loveste... Dac Eu sunt gata s M rstignesc a doua oar
pentru sufletul acesta, cum te rogi tu s-l omor?" Iac-asa... Ai vzut, ttuc?

Despre milostenie
Mil de sraci ai? S nu-i judeci, tat. De-i poti ajuta, ajut-i. Si chiar dac nu le dai un ban, ai
mil de ei. Iar dac ai, d. F milostenie cu lucrul sau cu cuvntul. F tot ce poti. Nu-i da prea
mult, ca s nu-ti par ru. Dar s nu-i judeci niciodat. Parc eu, dac le dau, ce, le dau de
mil? Le dau ca s scap de ei... Si dac dai, s fugi ct poti de mndrie. Ei, parc cine stie ce
am fcut! Au fost sfinti care-si ddeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am fcut?
Milostenia trebuie fcut n ascuns. Poti umbla si n haine luxoase si s faci milostenie asa
nct s nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si n zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus s
vnd vin ntr-o crcium, si cnd venea cineva s cumpere, sfntul l ruga: "Nu cumpra asa
mult, cumpr mai putin, c ai acas copii care te asteapt..." Iaca asa... Si acum, dup 20 de
ani, cnd l-au dezgropat, era cu hainele si cu ncltmintea asa cum l-au ngropat atunci, cu
barba si cu prul la fel - l-au si pieptnat. Si nu-l stiuse nimeni pn atunci... Ai vzut?

Petru Vamesul - era un vames... om mare era el n vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, c
de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si n orasul acela nu era altul mai
mare ca el. Asa spune cartea... Dar n orasul acela erau si multi sraci. Si s-au adunat sracii
toti, ntr-o sear, si se luda fiecare cu ct a cstigat. "M, da' tu ct ai cstigat? Da' tu? Da'
tu?..." Si unul zice: "Mi, dar umblnd voi prin oras, de la Petru Vamesul ati cptat cndva
milostenie?" Cela nu, cela nu... NU! "M, zice unul mai rsrit, ce-mi dati voi mie ca mine
s vin eu cu milostenie din mna lui Petru Vamesul?" Ceilalti au rs: "M, da' ai s capeti
cteva bete..." Si au pus rmsag. Si acela mai ndrznet se duce la poarta lui Petru Vamesul.
Petru avea un car pe care l ncrca cu pine, s se duc s-o vnd. Cersetorul, la poart, "d-
mi" si "d-mi". "Mai pleac de acolo, mi... Mai du-te, am zis!" Acela, "d-mi" si "d-mi" -
nu se ducea. Se nfurie Petru si caut un bt mprejur - nu gseste. De furie, ia o pine si poc!,
n capul cersetorului. I-a dat si cu pinea n cap, sracu'. Acela a nhtat pinea si, pe fug -
drept la ceilalti, care-l asteptau: "Uite, m, am cptat... din mna lui, m... din mna lui Petru
Vamesul". Si-uite asa, a cstigat rmsagul. Ca s vezi - i-a dat Petru cu pinea n cap... Dar
n-a luat seam c pinea aceea o s-i ajute cndva tare mult.
n seara aceea s-a mbolnvit Petru Vamesul - dar s-a mbolnvit de moarte. Si n-a mai stiut
nimic, n boala lui... Ceilalti ziceau c a murit. Dar el s-a aflat naintea Dreptului Judector. Si
a poruncit Judectorul ngerilor s-l lege pe Petru si s-l arunce n gheen, c-i tare pctos.
Dar ngerul de la botez a venit degrab, plngnd, cu pinea: "Doamne, nu-l osndi, uite c si
sta a fcut milostenie!" Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: "Mergi, srace Petre, si
adaug la pinea ta" - adic s dea mai mult, s se nmulteasc. Si s-a trezit Petru din boala
aceea de moarte si a nteles c, va s zic, pinea aceea l-a scpat de la moarte si de la iad. Si
a zis asa: "S nu mor pn ce nu voi fi si eu srac". Si a doua zi a prins a mprti la sraci, la
slugile pe care le avea - le-a dat tot, tot, si le-a lsat s se duc. Si a rmas cu o singur slug,
creia i-a spus asa: "ti dau tot ce mi-a mai rmas, toat datoria pe care trebuia s ti-o dau, dar
mine s m duci tu pe mine n oras si s m vinzi ca rob, iar pretul pe care l iei pe mine s-l
dai la sraci". "Cum, stpne, s te vnd?!" "Dac nu m vinzi tu pe mine, te vnd eu pe tine."
Si, de fric, sluga l-a vndut. n trg. C atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, c erau
credinciosi, si erau mai buni dect pgnii. Si ct a luat pe dnsul, a dat la sraci. Iaca asa...
Dintr-o pine, att de milostiv a devenit, c s-a vndut si pe dnsul. L-au luat turcii si l-au dus
acolo, n Turcia, unde a czut slug la un boier. Si l-a ntrebat boierul: "Ce stii tu s faci?"
"Grdinrie, stpne." Si l-a pus grdinar. Trei ani de zile a lucrat la grdin, n tar strin.
Din atta slav ct a avut si din atta avere, a rmas slug la grdina turcului. Si lucra cu
credint, nu asa... Odat, cnd aducea el din grdin legume pentru mas, s-au ntmplat la
masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au
cunoscut: "M, sta-i Petru Vamesul!" "Ba nu-i el, seamn cu el..." "Ba el e, mi, Petru e..."
L-au cunoscut. ns Petru a simtit c de el vorbesc si a fugit din cas pe furis. Turcul acela
avea un portar surd si mut, iar cnd Petru a ajuns la poart, a strigat la acel portar: "Deschide
poarta!" "O deschid, stpne!" - a vorbit mutul... Si Petru a iesit pe poart si a fugit, c n-a
mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: "Stpne, acela
care avea grij de grdin a plecat". Iaca asa... Ai vzut? Dintr-o pine... A dat-o de ciud.
Dar darul lui Dumnezeu, mcar c dai de ciud, sau oricum dai, te aduce la cunostinta
adevrului.

Desigur c cei care au sot, familie, copii trebuie nti s-si mpace casa, familia, copiii, si pe
urm s fac milostenie. Acela care face milostenie cu altii, strini, iar copiii si-i las s
flmnzeasc si s tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava
omeneasc. Ca s zic lumea: "M, da' milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vndut tot..."
nti casa s ti-o ngrijesti, familia s-o ntretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele,
asa spune cartea...

Despre smerenie
M-a ntrebat un btrn odat: "Printe Paisie, dar ce-i aceea mndrie, printe, cum vine?" (El
umbla iarna cu capul gol si descult, prin zpad.) "Frate Gheorghe, mndria este atunci cnd
ai s socotesti c tu esti ceva mai mult dect altul, c esti mai bun, mai frumos ca altul..."
"Sracu' de mine, printe Paisie, eu s am ceva bun? Dar ce am eu bun?" A stat opt ani cu
mine... Printele Ghenadie Avtmnitei. Nu vedea nici el, sracul, ca si mine...
Iaca, asta e mndria: cnd te socotesti c stii mai mult dect altul, c poti ceva mai bine dect
altul. Asta e mndria. Si e foarte periculoas, c nu-i place lui Dumnezeu mndria asta. C
dac socotesti c stii mai mult, c poti mai mult, c faci mai mult, s nu ptesti ca acela care
socotea c face, c drege, c posteste, iar cel de lng us plngea si si btea pieptul c nu are
nimic bun. Si a cstigat mai mult dect acela care socotea c are ceva de la el nsusi -
Vamesul si Fariseul...

C Mntuitorul a zis: "Cnd veti mplini vreo porunc, s spuneti asa: "Rob netrebnic sunt eu,
si n-am fcut dect ceea ce eram dator a face".
De cte ori te mnii, mnia nu lucreaz dreptatea lui Dumnezeu. Cnd te mnii, acolo e duhul
rzvrtirii, duhul mndriei, duhul slavei desarte, s stii. El te ndeamn s nu te smeresti - "Ce,
eu sunt chiar atta de lepdat?!"

C vezi, eu pot s zic asa, singur: "Mi oameni buni, da' pctos mai sunt, da' prost mai sunt,
da' ru mai sunt, mi"... Dar ia s m fac altul prost si urt, s vezi cum m umflu si m
mnii asupra lui - "Ce te intereseaz? Ce te ocupi de mine? Ce cutare...?" Ei, apoi asta-i
smerenie? Atunci cnd altul te ocrste si te smereste fr voia ta, atunci s vezi dac poti
zice: "Asa mi-a trebuit, asa trebuie, Dumnezeu i-a poruncit s fac asa, pentru c si eu am
ocrt pe altul". Asta-i smerenia cea adevrat, nu cnd zic eu c-s prost. Cnd te ocrste
cellalt, atunci s faci dovada c esti smerit, atunci s spui iute: "Dumnezeu i porunceste s
m ocrasc". Cnd ti ia cineva lucrul cu sila: "Dumnezeu i porunceste s mi-l ia, pentru c
si eu am luat de la altul..." Cnd te mut cineva cu de-a sila, de ici-colo: "Dumnezeu mi
schimb locul, ca s-mi schimb eu nravul si obiceiul..." Asta ar fi smerenia cea adevrat.
Dac-ti cere cineva haina, d-i si cmasa. Dac te loveste peste partea dreapt, ntoarce-i si
partea cealalt. Apoi vezi: poti face treaba asta? C noi trebuie s urmm dup porunca lui
Hristos. Dar noi... Dac ti d cineva una peste fat, tu i dai patru napoi - i ntorci mptrit.
Asadar, noi nu urmm porunca lui Hristos.
Cnd eram si eu mai tnr, m punea staretul la ncercare. Odat m-a scos afar din biseric.
Eu cntam la stran si cntam si eu n felul meu, "Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", si
mi se prea c tare cnt frumos, si m mndream n inima mea. Si o dat intr staretul si, cnd
m aude, mi d un ghiont si - afar! "Iesi afar, mgarule, ce ragi asa?" Mie mi se prea c eu
cnt tare frumos si, cnd colo, uite asa am ptit. Si m gndesc si acum: sraca mndrie, cum
se agat ea de toate tiviturile.
M-am pomenit odat aici cu un om tnr. Era el asa, cam delicat, venea de la Bucuresti - si m-
a ntrebat: "Dumneata esti printele Paisie?" Si i-am rspuns asa: "D'apoi ar mai fi si altii, n-oi
fi numai eu". Dar el a zis: "Am auzit de dumneata si am venit s te vd". Si atunci i-am zis eu
cuvntul acesta:
S nu crezi tot ce auzi
S nu faci tot ce poti
S nu spui tot ce stii
S nu dai tot ce ai.
Vai de acel om cruia i va prisosi mai mult lauda dect viata si faptele.
Din dragoste izvorste smerenia. C dac iubesti pe cineva, nu-l ocrsti, c se scrbeste; nu-l
superi, c tnjeste. C dac apuci s superi pe cineva, sracu', nici nu poate mnca, nici nu se
poate ruga, nici nu poate dormi. Asadar, faci n toate chipurile s nu superi pe nimeni. Dar nu
se poate s nu superi chiar pe nimeni; poate fr s-ti dai seama spui un cuvnt mai tulburtor.
Dar cum te-ai ntlnit cu cel pe care l-ai suprat, ndat f-i plecciune: "Iart-m, dragul meu,
c te-am suprat". Si cnd ai zis "iart-m", a iesit deodat toat suprarea, s-a spart totul, n-a
mai rmas nimic. Si cnd se uit diavolul ntr-acolo, vede c a rmas pclit... nu mai rmne
nimica scris.

Nici prin cap s nu-ti treac s placi oamenilor... S fii mai necinstit de oameni, asta da. Si ce
dac spune lumea c ai pcate? Ce, nu ai? Trebuie s rbdm ocrile, tat, pentru c asa ne-a
ludat Mntuitorul Hristos: "Fericiti veti fi cnd v vor ocr si v vor prigoni si vor zice tot
cuvntul ru mpotriva voastr, mintind pentru Mine". Trebuie s rbdm toate, cu smerenie,
tat; s rbdm cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom cstiga si noi - nu tot
raiul, ci numai un coltisor, ct de mic.
Ti se pare grea smerenia, tat... Dar ncearc nti si vezi dac poti ridica piatra, si dup aceea
spune "nu pot". Smerenia inimii izvorste din dragostea cea pentru Dumnezeu, ttuc.

Despre ascultare si dragoste
Ascultarea... Asta-i de mare folos, tat. Adic s nu-ti faci voia ta niciodat. Ca la mnstire -
acolo niciodat nu-ti faci voia ta. Vrei s te odihnesti oleac - da' de unde, tocmai atunci te
cheam la ascultare. Vrei s te rogi - te cheam; lasi rugciunea si te duci. Iaca, ti taie voia.
Dar dac te duci la ascultare si zici n mintea ta: "Mi, tocmai acum i-a pus vrjmasul n minte
s m cheme, uite, cnd voiam s m rog si eu oleac, si n-a fost chip", atunci nu-i primit
rugciunea ta, c l-ai ocrt pe cel ce te-a chemat.
Ascultare cu dragoste, draga tatii.
La mine vii ocazional, n treact, dar tu s ai duhovnic permanent acolo, s te mrturisesti ct
mai des si s te mprtsesti de cte ori ti d el voie. Tine seama de duhovnicul matale de
acolo, ttuc. S te tii de duhovnicul tu, acolo unde s-o duce... Si s nu umbli din duhovnic n
duhovnic, pentru c ce-ti d unul, altul ti ia. Dar de duhovnicul matale s asculti ca de
Dumnezeu.

Ct m-a ncercat si pe mine staretul, s vad dac ascult... Cteodat m zpcea de cap, nici
nu stiam ce treab s fac. "F asta" - si fceam. "Apoi, nu-i bun. De ce ai fcut asta?" El mi
spunea ce s fac si tot el m ntreba de ce am fcut asa! Ba m mai si ciocnea, cteodat, mi
mai ddea si cte un ghiont...

Despre moarte
Cel mai bun profesor pentru noi este moartea. Era un cntec, "Cntarea orbului"... O cnta un
orb din scripc si din gur. Era din Pipirig, da' a murit. L-am auzit cum cnt si mi-a plcut
cntarea. Dar tu o s tii socoteal de cntecul meu?
Asteapt acu' cntecul:
Moarte, moarte nemiloas,
Tu pe toti i scoti din cas.
De-ar fi tnr sau btrn,
De-ar fi slug sau stpn,
De-ar avea el tot pmntul,
Tu i pregtesti mormntul.
De-ar tri el ct de bine,
Nimeni nu-l scap de tine.
La unii vii cu masina,
La altii plivind grdina,
Iar la unii vii asa,
C le opresti inima.
Si chiar, n definitiv,
La toti vii cu un motiv.
Si fr motiv de vrei,
Tot mai vii si tot mai iei.
Vai, te rog, moarte, plngnd,
De-i veni ct de curnd,
Te rog s nu vii mnioas
S m tai cu a ta coas
Nici s-mi pui n al tu pahar
Vreun medicament amar,
Ci, c-un ciocnas usor,
S m dezlegi ncetisor
De la cap pn' la picioare
S-mi vindeci rana ce m doare.
C medicamentul ti-i bun,
N-am cuvnt ca s ti-l spun.
Si ciocnasul tu i sfnt,
C m desparte de pmnt.
Si asa s fii de bun
S m mngi cu-a ta mn
Gura ta cea vesnic dulce
S-mi dea voie s-mi fac cruce
Si cu gura s pot spune
Cea din urm rugciune.
Lacrimi multe s mi lasi
Ca s-mi ude-ai mei obraji
Si s-mi spl al meu pcat
Cu care pe Domnul am suprat.
Si asa, cu lacrimi multe,
Maica Domnului s-mi ajute
De trup s m despart usor
Si cu liniste s mor.
Iar ngerasul lui Hristos
S s-arate bucuros
S-mi zic: "Hai, dragul meu,
S te duc la Dumnezeu".
AMIN
(Pe foaia cu notite-amintiri ale printelui Paisie am gsit si aceast nsemnare referitoare la
versurile anterioare: "Acest cntec e fcut cu evlavie de un ticlos si pctos, orb si prost, pe
care l chema Paisie.")
Iaca asa... Rmne ca tot cntecul meu s nu se uite. C nu-i asa usor a tri, dar e tare greu a
muri. Toti cei care au murit au uitat de toat viata lor, iar n ceasul mortii numai ceea ce au
fcut ru, numai aceea vedeau naintea ochilor.
Era unul - se bga pe sub mas, pe sub pat... "Nu m lsa, printe Paisie, nu m lsa!" "Ce s-
ti fac, dragul meu?" Eu l scoteam de acolo, el se bga dincolo... "Nu m lsa, printe Paisie!"
"Ce s-ti dau, dragul meu? O buctic de zahr?" "Nu." "O bomboan?" "Nu..."
"Medicamente?" "Nu..." Altceva cerea el, ceva ce trebuia s-si pregteasc din timpul vietii
lui. Si cnd a murit, Dumnezeu s-l ierte, nu era chiar cald, dar nu a putut s stea n biseric.
L-au scos afar, l-au prohodit afar - trei zile a stat afar. Curgea din trupul lui tot prisosul
care era nuntru. Tot, tot curgea afar, si mirosea de departe... Iaca asa.

Draga tatii, nu-i de sag. Dac am avea noi totdeauna frica mortii n gnd - c noi, adic, n
fiecare clip putem muri - n-am putea gresi asa usor. Cnd ti-ar veni n gnd s faci o prostie,
aducndu-ti aminte de moarte, te opresti ndat: "Doamne fereste, dar dac m ia moartea
chiar acum? Ce m fac eu?" Ai vzut ce spune Mntuitorul Hristos: "n ce te voi gsi cnd va
veni sfrsitul tu, n aceea te voi judeca". Asa nct, dac te gndesti la moarte, ndat te
opresti de la orice pcat ti-ar veni n minte. ti vine n gnd s furi? "Nu, e pcat... Dac vine
moartea acum?" S-l lovesti pe cellalt? "Nu... l doare, si e pcat. Dac m cheam Domnul
acum, si eu nu mai am cnd s m mpac?"

De asta zic: moartea este cel mai bun profesor, care te opreste de la toate pcatele.
Pentru-aceea, frate drag,
Mult, putin, ct vei tri,
Nu uita o viat-ntreag,
Nu uita c vei muri.
"Nu uita c vei muri"... Dac m gseste moartea acum, si am fcut vreo prostie, ceva, sau am
gndit, sau am zis ceva ru, sau sunt nvrjbit cu cineva... - si-uite asa, gndul mortii ndat te
d pe brazd. "Vai, dar dac mor asa, ia s nu m mai duc la furat... Ia s nu m mai cert, ca s
nu mor nvrjbit." Pentru c asa cum te gseste moartea, asa vei fi judecat...

Iaca asa mai cnta un mosneag orb:
Bate moartea la fereastr
Si eu nu sunt pregtit.
Chiar din fas, copilasii
Pentru moarte sunt sortiti.
Mai mrisori, drglasii,
De moarte nu sunt scutiti.
Tineretea-i ca si-o floare
Ce cade pe drum, ndat.
Tineretea-azi, mine, moare
De o boal ne-ndurat.
Iar btrnetea, m frate,
E ca bruma-n rsrit,
Gata-n tot ceasul s moar
Si s-si dea al su sfrsit.
Pentru-aceea, frate drag,
Mult, putin, ct vei tri,
Nu uita o viat-ntreag,
Nu uita c vei muri.

Socoteala este asa: toti suntem supusi pcatului, dar dac avem constiinta sntoas, ndat ce
ne aducem aminte c am fcut un ru, ndat s ne mustre constiinta. Sau cnd vrjmasul ti
pune n minte s faci o prostie, o constiint sntoas ndat ti aduce aminte c vei muri, si te
opresti: "S nu mor chiar n ceasul acesta..."
Asadar, fiindc suntem supusi pcatului si mortii, si datoria trebuie s o dm numaidect cnd
ne-o va cere Domnul si cnd va veni sfrsitul. Si dac e neprevzut sfrsitul, atunci s fim
pregtiti cam totdeauna: spovediti, mpcati cu toat lumea, si nu cumva s trecem prin viat
fr s ne gndim la moarte, si s ne gseasc moartea nepregtiti. C dac ai s-ti aduci
aminte de moarte, ai s ai mult folos si ai s te umilesti, gndindu-te c nu esti vesnic pe
pmnt, ci degrab trector...

Tare-i greu pentru omul care se las s se spovedeasc la urm, n clipa mortii... C ce s spui
cnd vine moartea? Ce s iei cu tine? C n-ai ce lua... Cnd au venit rusii, n 44, triam
acolo, acas, si deodat am auzit: "Vin rusii, mi!", si noi n-am crezut. Si ne gndeam: mi,
oameni buni, d'apoi romnii stia ai nostri sunt ei asa de prosti si le-or da drumul s vin de la
Nistru ncoace?! Doar hotarul nostru e la Nistru... Si nu i-au putut opri. n sfrsit... numai ce
m duc eu o dat la ap, si m ntlnesc cu armata care venea de la Prut. "Mi popo, m'... n-
ati plecat, m'? M', v punem capu-n par, mi popo!"

Mi oameni buni, ce s fac eu? Eram la circa 20 km de Nistru. Am luat cldrile cu ap si m-
am dus acas repede. Ce s iau eu cu mine? Cum s plec? Un rnd de schimburi mi trebuie...
o carte mi trebuie... Psaltirea mi trebuie... Ceaslovul mi trebuie. Umplu o traist. Da-mi
trebuie, mi, si-o ptur. Dar dac o s dorm pe drum, ce m fac eu? Mai pun o traist. Dup
ce am umplut eu dou traiste - era mosneagul acela, Ghenadie, care sttea cu mine, si m
vedea c m pregtesc, dar nu stia unde m duc, si sttea asa si m privea cum adunam eu n
traiste... - deodat am zvrlit eu amndou traistele ntr-un colt, si gata, m-am linistit... Nu m
mai duc. Ceilalti au plecat care-ncotro... Eu cu Ghenadie am rmas. A doua zi, m uit de
noapte... rusii umpluser toat ograda. Cnd am venit eu cu cheile bisericii, ei erau acolo, n
fata ei. Puseser un foc mare si un cazan pe foc si o vac n cazan, si stteau mprejurul
cazanului. Si care se repezeau, luau mai mult carne crud, si mncau si ei, acolo... Au prins a
m ntreba pe ruseste: "Haziaika?" "Vodka?" - cum umblau ei, dup femei si dup butur...
M rog, de-ale lor... "Nu-s aicea. Aicea-s clugri." "Ce-s aceia clugri?" "Mnstire." Am
prins a spune si eu niste minciuni: "Aicea-i obste, colhoz, aici mnnc toti la o mas". "Da'
unde-i cel mai mare?" "A fugit..." "Las', c l-om prinde noi."
Am stat cu ei aproape o jumtate de an. Ne-am supus si noi lor, si de la o vreme s-au nvtat si
ei cu noi, ne-am nvtat si noi cu ei... Apoi au luat tot ce le-a plcut si au plecat. Aveau de
gnd s se duc la Berlin.

Iac-asa, ttuc, si omul care se las s se spovedeasc n clipa mortii - c eu sunt acum n
pragul plecrii si m uit ncolo si-ncoace, s vd ce pot s iau cu mine, si iaca, mai c n-ai ce
lua... Din vreme s ne mrturisim si s ne pregtim, ca atunci cnd vine ceasul s fim cu
traista legat la gur, dup us, colo... A venit ceasul, iei traista si pleci. Dar ca s te gndesti
s pui n traist atunci, n clipa mortii - atunci nu mai poti, dragul meu, atunci nu se mai
poate... Atunci, nu.

Era o bab, Catrina o chema. Si ea vorbea cu moartea cum vorbim noi acum: "Sfnt Moarte,
m rog matale s-mi spui cnd ai s m iei, ca s m pregtesc si eu, Sfnt Moarte". Si tot
asa: "Sfnt Moarte" azi, "Sfnt Moarte" mine... Si tot vorbea cu moartea, dar n-o vedea.
De la o vreme, iaca, apare moartea: "Hai, Catrin. Esti gata? Hai, c am venit s te iau..."
"Sraca de mine, Moarte Sfnt, ct te-am rugat eu s vii s-mi spui cnd vrei s m iei! S-
mi fi spus mai nainte... Dar n-ai venit, Sfnt Moarte, s-mi spui..." "Cum n-am venit,
Catrin?! Te-a durut vreodat urechea?" "Da, m-a durut..." "Te-a durut capul, Catrin?" "Da!"
"Catrin, dar inima, dar vreun picior?" "M-a durut..." "Eu eram, Catrin... Eu ti spuneam
atunci s te pregtesti, c ndat oi veni s te iau." "Da' bine, asa ai vorbit tu cu mine, Sfnt
Moarte?" "Apoi eu asa stiu a vorbi, Catrin..." - si a luat-o pe Catrina. Ca s vezi... Uite-asa
stie ea a vorbi cu noi. Ca atunci cnd esti vinovat, ai fcut vreo pozn si, nainte de a te duce
la nchisoare, nti ti trimite somatia, pe urm citatia si apoi mandatul - si gata. Hai, de-
acuma... Te duce, nu te mai las. Somatia este un junghi, ca s te pregtesti, s te spovedesti la
duhovnic. Citatia este o alt durere, ca s te si mprtsesti. Si cnd a venit mandatul, nu te
mai las... Gata! "Te iau!" Pregtit, nepregtit... "Bogdaproste c-am gtit... Am terminat...
Hai..." Gata, ttuc... S nu te smintesti de trsnile mele.

Se zice c Alexandru Macedon, dup ce a cucerit toat lumea, asa ar fi spus: "Cnd voi muri,
s m ngropati ntr-un sicriu cu guri si s-mi lsati afar minile, goale, ca s vad toat
lumea c Alexandru Macedon, cel care a cucerit lumea, nu ia nimic cu el n mormnt". Si l-au
ngropat asa cum a vrut el: cu minile goale, lsate afar. Ai vzut? Si nu era el om prost - era
om de mare valoare la vremea aceea. Toti cei care au umblat dup slava omeneasc - cum
umbl, de obicei, toat lumea - pn la sfrsit au regretat, c prea s-au obosit n zadar.

Asadar, tare ar fi bine ca din clipa asta s punem nceput bun, ttuc. Fiindc lucrurile trec,
trec la vale, si vine clipa cnd va rndui Dumnezeu s dai examenul cel mai de pe urm...
Eheei.. acela de pe urm este examen, nu glum. Acela s-l reusim, tat, c atunci nu mai
ncap nici interventii, nici avocati, nici orice alt nvttur - dect numai faptele, dac le-ai
fcut. Atta rmne: ce-ai fgduit la clugrie...

Despre fericire
Asa, ttuc... Fiindc te-ai ntmplat aici de srbtorile astea, ti doresc si eu ani multi - si nu
prea fericiti, c fericirea n lumea asta nu-i chiar asa de sntoas. Cnd e omul prea fericit n
lumea asta, uit de Dumnezeu si uit de moarte...
Ai vzut Sfntul Pavel? "Nu m voi luda dect cu neputintele mele si cu slbiciunile mele.
C o zi si-o noapte am fost n fundul mrii", c trei zile a fost nu stiu pe unde, c ntr-o zi l-au
dat afar pe o cosnit, a fost btut cu toiege, mproscat cu pietre - iaca cu ce se luda. Nu se
luda c face minuni, c a nvtat atta carte, c face, c drege... Si cnd a zis vorba aceea:
"Stiu un om care, cu 14 ani n urm, a fost rpit n rai (sau n al treilea cer, cum spune el), dar
nu stiu bine, n trup sau fr trup"... A stiut el prea bine. El era, dar n-a vrut s se recomande
asa. Si ce-a vzut acela acolo, numai nu s-a scrpinat ca mine, n cap. C ce-a vzut el, ce-a
auzit el nu pot mintea omului si gura s spun... Mai departe se d de gol el singur: "Pentru
multimea vedeniilor, a slobozit Dumnezeu pe ngerul satanei s m loveasc peste fat". Na!
S-a vdit. El singur. Ai vzut? "Ca s nu m mndresc. Si L-am rugat pe Dumnezeu de trei ori
s-l deprteze, si a zis: "NU!" Asa a zis: NU! C ntru slbiciuni lucreaz Dumnezeu minuni.
Si a rmas asa, ca Sfntul Pavel s fie vas ales. Asadar, dintr-un mare prigonitor, cum era el, a
devenit rvnitorul cel mai aprins, cel mai devotat, cel mai ales vas dintre toti. C de multe ori
spunea si el: "Nu sunt vrednic s m numesc Apostol" si "Sunt cel mai mic dintre Apostoli"...
Dintr-un prigonitor, dintr-un vas de neonoare, a devenit un vas de onoare. C asa lucreaz
Dumnezeu: dintr-un om pctos poate s fac, prin pocint si lacrimi, un om credincios, care
s fie de folos si lui si altora.
Asa s te-ajute Dumnezeu, tat, ca dintr-un vas spurcat - cum sunt si eu, iac-asa, ncrcat cu
nenorociri din astea, cu pcate si cu stricciuni - s te fac Dumnezeu vas curat, de onoare, ca
s-I slujesti Lui, la masa Lui de onoare...

Eu nu-ti doresc aici nici avere, nici slav, nici bogtie, c stiu eu c dintr-astea ies altele
gmboase. Dac vei avea, cu darul lui Dumnezeu, dragoste si dorint sfnt, apoi dincolo de
mormnt s fie viitorul nostru. Dar, fcnd voia lui Dumnezeu, vei avea si aici folos
ndestulat, iar dincolo de mormnt vei avea fericirea vesnic, n vecii vecilor. Dar dincolo s
ne bucurm, unde nu sunt nici lacrimi, nici scrbe, nici suspin, ci viata fr sfrsit. Amin.
Nu ne putem mntui dac vom iubi plcerile lumii.

Despre dragoste
Si dragostea ajut mult, draga tatii. "Dragostea si cu frtia/Mult ntrece bogtia". S aveti
dragoste una fat de alta. C din dragoste izvorste mila. "Dragostea ndelung rabd, nu se
mndreste, nu se trufeste, nu se mnie, nu gndeste ru, nu se bucur de nedreptate. Dragostea
ndelung rabd, se milostiveste, nu caut ale sale, dragostea niciodat nu cade". Aceasta dac-
am avea-o noi, dragostea cea adevrat, dragostea duhovniceasc! Fiindc dac avem
dragoste, pe toate le avem. Dragostea te face s rabzi boala si chiar s-ti fie drag, pentru c te
curt de toate murdriile. Si dac ai dragoste pentru Hristos, rabzi totul: si ocri, si
batjocur... Din dragoste vine si rbdarea. Si atunci nu te mai scrbesti nici de cel bolnav; ti se
pare c miroase a parfum. C cea mai mare fapt de dragoste este s ngrijesti un bolnav. Si
dac-l ngrijesti cu dragoste si rbdare, el se mntuieste prin tine si tu te mntuiesti printr-
nsul.

Nu-i lucru curat cnd te mnii. Mnia nu lucreaz dreptatea lui Dumnezeu si nici nu rodeste
roadele dragostei. Cnd te mnii, nu-i duhul lui Dumnezeu acolo, si nu-i duhul dragostei -
acolo e duhul mndriei, duh de slav desart.

Cltorie imaginar a Printelui Paisie la Locurile Sfinte
Vreau s te nsotesc si eu cu gndul la Sfintele Locuri, la Ierusalim, pe care unii din printii
nostri s-au nvrednicit si le-au vizitat, si au vzut locul unde a fost nmormntat trupul
Mntuitorului nostru Iisus Hristos. V nsotesc cu gndul si merg si eu mpreun cu sfintia
voastr pn pe acolo. Si iat. Cu gndul, eu am ajuns mai nainte de sfintia voastr acolo. Si
zic asa la prietenii nostri care sunt pe-acolo, printi, maici, surorile noastre, fiicele noastre
duhovnicesti: "Bine v-am gsit, printilor, fratilor, surorilor si maicilor care sunteti aici si v-
ati nvrednicit s stati la Locurile Sfinte, unde s-au mntuit Sfintii Printi, unde s-au nevoit
unii din sfintii nostri, pe care i-am cunoscut."

Parc o vd pe maica Irina c-mi iese nainte si m primeste cu drag. Iar eu zic:
"Blagosloveste, maic Irin si maicilor care sunteti aici si printe preacuvioase, staretul
mnstirii de la Ierusalim. Blagosloviti-m si pe mine pctosul, c iat, cu gndul am ajuns
aici. Si v rog s m iertati, poate v fac vreun deranj cu venirea mea; poate n-am fost vrednic
si nu-s niciodat vrednic ca s ajung, dar cu gndul, iat, am ajuns. Bine v-am gsit, printilor,
surorilor si maic Irino; m cunosti pe mine? Eu sunt printele Paisie, care te-a mrturisit de-
attea ori, si poate v-ati folosit, poate v-ati smintit v rog s m iertati. Poate nu m-ati uitat
la sfintele rugciuni, c si eu mi-aduc aminte mai n toat ziua de maica Irina, care s-a
nvrednicit de a stat, cu darul si cu rugciunile Maicii Domnului, aproape patru ani. Si eu v
doresc nc mai multi ani s stati la Locurile Sfinte.
Dup cum poate v-am trimis vreo blagoslovenie cndva, prin cineva, si un sfat poate,
totdeauna v-am ndemnat s aveti rbdare, c dragostea rabd toate. S faceti ascultare acolo
la Locurile Sfinte, s nu iesiti din cuvntul printelui de acolo, printele Lucian, arhimandritul
si staretul cminului de la Sfntul Mormnt; s faceti ascultare de maica egumen, care tot de
pe-aicea-i si a auzit si ea de mine, Eufrasia. S iubiti acest loc sfnt, pe care l-ati dorit poate
din copilrie, si s doriti nc mai mult timp locurile acelea, si s nu ne uitati pe noi la
rugciunile pe care le nltati naintea Sfntului Mormnt.
*
S mai stm de vorb oleac. Cred c te-ai mrturisit n postul acesta, da? S te mrturisesti,
ttucut, c dac mturi casa mai des ti-i mai drag s stai n cas dect dac se face mult gunoi
n cas; e mai greu de scos afar. Dac speli cmasa mai des, ti-i mai drag s-o mbraci dect
dac se-nvecheste. S te mrturisesti, dac nu n fiecare sptmn, mcar n fiecare lun.
Cred c ai ales duhovnic bun pe printele Lucian arhimandritul. S nu iesi din cuvntul
printelui duhovnic de acolo. S mrturisesti si gndurile care vin si nu-ti dau pace, si
cuvintele, si faptele. S v acomodati locului si obiceiului locului de acolo.
Din partea mea, primiti blagoslovenie si s fii dezlegat de orice canon ai avut de la mine si
poate nu l-ai putut face. S fii dezlegat de toate pcatele pe care le-ai mrturisit la mine.
Poate ai mai vorbit de ru, ai mai clevetit, ai mai spus minciuni, ai ocrt, ti-a fost ciud, te-ai
suprat, te-ai tulburat, te-ai smintit, ai smintit pe altul, poate te-ai mndrit, poate ai judecat
pcatele altora, poate ai avut gnduri necurate, patimi, pofte, vise murdare, ai mncat prea
mult, ai but prea mult, ai dormit prea mult, ai vorbit prea mult, ai rs, ai glumit. Toate
pcatele de care-ti pare ru si le-ai mrturisit si le mrturisesti s fie dezlegate de printele
duhovnic de acolo, care are blagoslovenie acum, s fac dezlegare de tot ce ai mrturisit.
Si din partea mea primiti blagoslovenia: Domnul Dumnezeu preamilostivul s v miluiasc,
Domnul s v ajute, Domnul s v mntuiasc, Domnul s v foloseasc, Domnul s v
pzeasc, Domnul s v curteasc, Domnul s v umple de bucurie duhovniceasc, Domnul
s v fie pzitor sufletului si trupului vostru; Domnul, ca un bun si milostiv si iubitor de
oameni, s v dea iertare de pcate. Milostivul Domnul nostru Iisus Hristos, la ziua mortii si a
judectii, s v miluiasc si s v blagosloveasc n toate zilele vietii voastre, c Aceluia I se
cuvine slava, cinstea si nchinciunea, mpreun cu Cel fr de nceput al Lui Printe si
Preasfntului si bunului si de viat fctorului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.
Blagosloviti si m iertati pe mine pctosul. Doamne ajut si s ne ntlnim la usa raiului,
dac nu ne-om putea ntlni aici, si acolo s ne bucurm de mila lui Dumnezeu si de
rugciunile Preacuratei Maicii Sale. Pentru rugciunile tuturor sfintilor, amin.
Cuvinte de rmas bun, adresate Victoriei
Asa, ttuc. Dumnezeu si Maica Domnului s-ti rnduiasc cele ce sunt cu adevrat de folos
pentru mntuirea sufletului tu. Du-te, tat... usoar ca un fulg, asa s te duci. S-ti
rsplteasc Dumnezeu si s-ti fie de folos osteneala. S fie ca grul czut n pmnt bun. Du-
te, tat, si s ne ntlnim amndoi la poarta raiului.

Doresc s aud de bine despre frtia ta. Spune urri de la mine si printilor ti scumpi de la
Bucuresti, care ajut n ogorul Domnului, ca s sporeasc n rostul faptelor bune, ca prin
faptele si cuvintele lor s Se slveasc Domnul Hristos si Tatl nostru din ceruri.
Drum bun, mergi sntoas, si s nu uiti crrile ctre Patria cereasc, fiindc strmt este usa
si ngust este calea care merge la viat, si larg este poarta, lat este calea care merge la
pierzare. S o eviti pe cea larg, ttuc, si s-o urmezi pe cea strmt, desi multi sunt cei care
merg pe cea larg.

Si dac ai s mai vii pe-aici, s-mi aduci si mie daruri, draga tatii. Nu altfel de daruri, ci daruri
duhovnicesti - smerenie, dragoste si toate cele cu adevrat bune, ca s m bucur si eu
totdeauna cnd am s vd acestea la frtia ta. Si dac n-ai s m mai gsesti, tu tot s-mi aduci
daruri, si ne vom bucura mpreun dincolo. Iar cnd se mai ntmpl cte-o schioptur - c
este o vorb din btrni: dobitocul, care are patru picioare, si tot schioapt si el cnd se
poticneste, darmite omul, c are numai dou picioare - s ne ndreptm iar, si iar s punem
nceput bun, cu frica lui Dumnezeu. Numai s nu schioptm cu amndou picioarele, tat. Si
asa, cu darul lui Dumnezeu si cu rugciunile Micutei Domnului, ncet-ncet, hai-hai, intrm
si noi ntr-un coltisor de rai. Doamne ajut! O s ne mai ntlnim, negresit. Aici sau la poarta
raiului, dincolo. Blagoslovenia Domnului peste frtia ta.

Domnul Dumnezeu s te blagosloveasc, tat. Mergi sntoas si pune nceput bun. Si cu
darul lui Dumnezeu, s te mprosptezi cu toate faptele cele bune ca si cu o cunun frumoas.
C o cunun frumoas trebuie s aib mai multe feluri de flori, nu numai de o culoare, si
atunci cununa iese frumos mpodobit. Sileste-te s aduni tot felul de floricele pentru cununa
frtiei tale, s te mpodobesti cu toate felurile de flori, care s fie ct mai frumoase:
milostenie, ascultare, rugciune, smerenie.

mi aduc aminte cum mi cntau bietii la scoal. Am primit si eu o coronit, fcut de ei din
frunze de stejar si cu mai multe flori, iar cnd mi puneau coronita pe cap, bietii mi cntau:
Ai ascultat,
Ai nvtat,
Coroan ai luat.
Asa si frtia ta: vei asculta, vei nvta, cunun din toate florile vei lua...

F si tu ca albinutele, care umbl din floare n floare si culeg numai sucul din care s poat
scoate mierea. Albina zboar din floare n floare, n multe flori, dar unde nu e nectar din care
s poat scoate mierea nu st, fuge. Asa s culegi din toate numai ce e bun si ce e folositor
pentru frtia ta. n rest, s te strecori iaca asa, ca printre stropi. S-ti spun si eu o trscnaie:
mergea un tigan pe drum, si era tiganul mbrcat binisor, si avea si el o cldare. Si era lume
mult care mergea pe drumul acela. Si a venit o ploaie mare si toti s-au ascuns care ncotro,
dar tiganul nu avea unde s se ascund. Si ce s-a gndit el? S-a dezbrcat de haine, le-a pus n
cldare si a ntors cldarea cu fundul n sus, iar el s-a pus pe cldare si sedea acolo s treac
ploaia. Dup ce a trecut ploaia, a scos hainele din cldare, s-a mbrcat si iaca, el era uscat. Si-
l ntrebau oamenii: "Mi tigane, dar cum ai rmas tu uscat, pe tine cum de nu te-a plouat, mi?
Cum de ai rmas tu neudat, mi?" Dar el, de colo: "Printre stropi... M-am strecurat printre
stropi." Asa si frtia ta, strecoar-te printre stropi, ca s nu te ude ploaia pcatului...

n ce zi e azi? 9 august 1981... Asadar, s v rmn n memoria frtiilor voastre locurile
acestea - izvoarele, muntii, brazii, iar la anul pe vremea aceasta s v aduceti aminte: "Mi,
anul trecut pe vremea asta noi ne-am pomenit la Sihla, colo sus, stnd de vorb cu un btrn
mai mult mut" - c n-am cu ce vorbi; mai mult surd, c n-aud bine; "un btrn orb, care ne
spunea niste trscni de-ale lui, mpletea dou paie si el... Oare mai trieste?" La anu'... Tare-
i mult pn la anu'. Dar care sunteti mai aproape, oti ncerca, oti ntreba, si dac dragostea v-o
mai ndemna si nu veti uita locurile acestea, veti mai da pe-aici. Cred c pn veti mai veni,
nu se stie dac ne mai putem ntlni aici. Dar as dori ca toti cei care ati fost pe la mine s m
iertati, c unii poate v-ati smintit. S nu v smintiti de ceea ce ati vzut, de ceea ce ati auzit, c
una este ceea ce se aude si alta este ceea ce se vede. Si vai de acel om cruia i va prisosi mai
mult lauda dect viata si faptele... Iar cei care v-ati folosit - dac v-ati folosit vreunii de
venirea aici - s m pomeniti. M veti pomeni mcar asa: "Mi, oameni buni, acela nu stia
carte mult, dar avea si el o ambitie, o rvn oarecare: ca s ne foloseasc. Si mpletea si el
dou paie, ca s ne foloseasc numaidect, asa voia el... Si noi, unii ne-am folosit, altii ne-am
smintit..."

Eu m gndesc asa: c, dac mai am cteva zile de trit, mi s-au rnduit aceste zile pentru c a
mai rmas ceva rugin si trebuie rzuit cu raspelul, cu ce-o fi si cu ce-o sti Dumnezeu c e de
folos, ca s rmie curat. C tot ce ne d Dumnezeu este de folos, si noi trebuie s ne
multumim asa, cu ct ne rnduieste Dumnezeu, ct stie Dumnezeu c mai trebuie. C pe unii
tineri i ia Dumnezeu la cer, ca s nu mai greseasc, iar pe unii, btrni, i mai las pe pmnt
ca s se pociasc. Ati vzut judectile lui Dumnezeu? Mari sunt judectile lui Dumnezeu! De
aceea, slvit s fie Dumnezeu c nc m mai ngduie, iar eu, n loc s m pociesc, nc mai
adaug, nc mai gresesc - c mai ocrsc pe cte unul: "Mi, de ce gresesti, mi...?" "Mi, ce
fel de oameni...?" "Mi, ce-ai gresit, mi...?" Am mai si ocrt asa, l-am mai miluit eu la urm
cumva, dar nu-i lucru att de curat cnd te mnii, c mnia nu lucreaz dreptatea lui
Dumnezeu.

Era un frate tnr - ntr-o joi l-am clugrit n pat, iar smbta a murit. Ghervasie l chema.
Dar nainte de a muri mi-a zis: "Adu, printe, pe printele duhovnic s m mprtseasc". Si,
dup ce-am mplinit toate: "Aprinde degrab lumnarea, printe". i pun eu lumnarea n
mn si vreau s i-o tin eu, cu mna lui n mna mea, dar el, de colo: "Las, printe, c o tin
eu". Ai vzut? "Las, printe, c o tin..." "Dac o tii, tine-o..." Tine el lumnarea asa, cam
dou minute, si se uit n sus, se uit la dreapta, la stnga - la stnga s-a otrt, la dreapta s-a
bucurat putintel. "Printe, stinge-o, c mai am oleac." Pe urm, iar: "Printe Paisie, du-te si
spune-i printelui duhovnic s vin s-mi citeasc molifta pentru iesirea sufletului". Cnd am
auzit... "Si asta o ceri?" M-am dus din nou la printele duhovnic si i-am spus toat trsenia:
"Printe, te pofteste s-i citesti molifta de desprtire". S-a otrt bietul printe duhovnic -
Ghedeon l chema -: "Ce vrei, s omori oamenii cu de-a sila?" El "nu", eu "hai si hai". Si dup
ce m-a ocrt bine, m-am dus repede. Ghervasie era n asteptare: "Vine printele?" "Vine." A
venit printele Ghedeon: "Ce vrei, Ghervasie?" "Printe, s-mi citesti molifta pentru iesirea
sufletului." I-a citit molifta si a plecat. Si au venit printii din mnstire, c auziser de treaba
asta, c era n zori de ziu, si am tras patul n mijloc si ne-am strns mprejurul patului,
uitndu-ne la clugrul cel tinerel. Si el spunea: "V aud, dar nu v mai vd" - el altceva
vedea acuma. Si a spus deodat: "Iertati-m". "Dumnezeu s te ierte" - am zis noi. Si el a
nghitit ceva, apoi a scos o rsuflare lung, una scurt si iar una prelungit, si apoi a plecat.
Iat... clugr n trei zile. Si eu am saizeci si attia de ani de clugrie si nc n-am pus nceput
bun. Nu m-am pregtit nc de moarte. Tot asa: "Mi, s mai pun un strat, s mai pun o piatr,
c piatra asta nu-i bun aici..." Si ai vzut cum te-nseal vrjmasul? Iac-asa... A murit acela,
de 19 ani, clugr n trei zile - cum spune n carte: "tnr btrn" si "btrn tnr". Pe cei
tineri, care-s buni, Dumnezeu i ia din vreme, ca s nu greseasc, iar pe btrni i mai las s
se pociasc.

Asa, ttuc... Dumnezeu s v ntreasc si s v uneasc, s v ntelepteasc, asa ca s v fie
drag viata de clugrie. S v duceti pn la sfrsit crucea suferintei, prin rbdare, smerenie
si ascultare, si v veti mntui. Multi ani celor care sunt sntosi, iar celor bolnavi, rbdare
mult de la bunul Dumnezeu. Rbdare mult celor care au nevoie de rbdare. Si bucurii
duhovnicesti, n suflet, pentru omul silitor. S triti, s faceti ascultarea care este de folos
pentru mntuire. Dumnezeu s v dea rbdare si dragoste si bun ndejde, si s nu uitati
hotrrea pe care ati avut-o de acas - hotrrea asta pn la sfrsit s o aveti, nu pn la
prsit. S ne rugm mai mult, ca Dumnezeu s ne dea rbdare si smerenie si dragoste - pentru
c, dac avem dragoste, pe toate le avem. Rbdm si ocrile, pentru c asa ne-a ludat
Mntuitorul: "Fericiti cei ce vor fi ocrti si stuchiti si batjocoriti pe nedrept". Rbdm toate
pentru dragostea Lui, draga tatii, ca s putem cstiga - nu tot raiul, ci un coltisor ct de mic...

Aceia care aveti sot, sotie, familie, copii, cutati nti si mpcati-v casa si familia. C cel
care face milostenie la strini iar copiii lui tremur de frig si flmnzesc, acela nu face
milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omeneasc, pentru ca s zic lumea: "Uite, m,
ce milostiv e acela..." Puneti cu totii nceput bun. Aceia care ati schioptat, ndreptati-v; cei
care nu ati schioptat, stpniti-v. Nu v puneti niciodat ndejdea n oameni, c omul se
schimb - azi ti d si mine ti cere; azi te laud si mine te ocrste. Dar dac ti pui
ndejdea n mila lui Dumnezeu, n-o s dai gres niciodat.
Asa, tat... cam atta am putut, c m coplesesc altele care nu se vd, dar numai eu le simt.
D'apoi eu... dac nu vd bine, prpdesc mereu cte ceva - pun un ac aici si cade jos: "Mi,
mi, da' unde-i, c aici l-am pus? Mi l-o fi furat cineva?" Si cnd colo... Uite cum gresesc si
cum bnuiesc pe altul... Ca s vezi! Si fac pcate de nu m vd din socoteala asta, pentru c ba
nu vd, ba nu aud, si bnuiesc. Vezi cum te nseal vrjmasul?

Asa, draga tatii... Pace-n tar, pace-n lume, pace-n mnstirea noastr, pace-n casa
dumneavoastr. Mine poate n-o s m mai gsiti, c eu de-acum trebuie s plec. Dar de
aceste locuri o s v amintiti si de stncile astea o s v fie dor. Dar dac, cu darul lui
Dumnezeu, mai trim si n anul acesta n care intrm, s v amintiti c n anul care a trecut un
btrn prost si orb v-a urat de bine. Eu sunt btrn, tat, si voi pleca cnd va rndui Domnul,
dar o s ne mai ntlnim negresit - aici sau dincolo, la poarta raiului... n alt parte nu.
Dumnezeu s v ntreasc, s v uneasc si s v ntelepteasc, pentru c nu sunt dect dou
ci, tat: la rai sau la iad. Trebuie s ne hotrm pentru una din ele. Si pn la sfrsit s ne
ducem crucea suferintei, prin rbdare, smerenie, dragoste si ascultare, si ne vom mntui.
Draga tatii, eu voi pleca... si as dori s rmn n memoria frtiei tale tot ce ai vzut si ai auzit
de la mine, ca s-ti fie spre mntuire. Asa, ttuc. Si s m pomenesti si pe mine cnd ti vei
aduce aminte - asa, fr obligatii. Amin.

Blagoslovenie de plecare
Sunteti gata de plecare? S v fac blagoslovenie bogat, ca s v fie de sat.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce esti calea cea adevrat si ai cltorit cu
Tobie, cu Iosif pe cale n Egipt, cu Luca si Cleopa, cltoreste, Doamne, cu robii Ti acestia si
rnduieste-le nger bun, pzindu-i nevtmati de toat ntmplarea cea rea, ca sntosi si cu
bun spor s ajung la bordeiasul lor, la serviciul lor, la scoala lor, la ascultrile lor.
Ludndu-Te si slvindu-Te pe Tine, mpreun cu Cel fr de nceput al Tu Printe si cu
Preasfntul, Bunul si de viat Fctorul Tu Duh, amin.
Domnul Dumnezeu Preamilostivul s v ajute, Domnul s v mntuiasc, Domnul s v
foloseasc, Domnul s v pzeasc, Domnul s v curteasc, Domnul s v blagosloveasc,
Domnul s v umple de bucurie duhovniceasc, Domnul s v fie pzitor si sprijinitor
sufletelor si trupurilor voastre. Domnul, ca un bun si milostiv si iubitor de oameni, s v dea
iertare de pcate. Milostivul Domnul nostru Iisus Hristos, la ziua mortii si a Judectii, s v
miluiasc si s v blagosloveasc n toate zilele vietii voastre.
Blagosloveste, Doamne, pe robii ti acestia (spuneti cum v cheam; care aveti soti, spuneti
cum i cheam si pe ei) si pe viitorii lor soti. Blagosloveste, Doamne, pe toti si pe toate cu
darurile cele bogate - pace, liniste, sntate - si de toat rutatea vrjmasilor vzuti si nevzuti
izbveste-i pe dnsii si cele de folos le rnduieste, pentru a-si ndeplini dorintele lor cele bune,
si un coltisor de rai rnduieste-le lor, n numele Tatlui si-al Fiului si-al Sfntului Duh. Amin.
nc o dat, s v blagoslovesc n parte: Blagosloveste, Doamne, pe roaba Ta - cum te
cheam? Maria... Blagosloveste, Doamne, si pe - matale?... Blagosloveste-l, Doamne, si pe
cel mititel... Blagosloveste, Doamne, si pe cea de la Bucuresti... Blagosloveste, Doamne, pe
cei de primprejur - Maria, Ileana, Irina... Blagosloveste, Doamne, pe toti si pe toate cu
darurile cele bogate - pace, liniste si sntate - si de toat rutatea vrjmasilor vzuti si
nevzuti izbveste-i si cele de folos le druieste si un coltisor de rai le rnduieste lor. Amin.

nc o dat: Blagosloveste, Doamne, pe robii Ti si pe roabele Tale care sunt de fat si care
vor s plece. Blagosloveste, Doamne, pe printii lor, pe fratii lor; care sunt cstoriti, pe sotii
lor si pe fiii lor. Blagosloveste, Doamne, csuta lor, blagosloveste, Doamne, msuta lor,
cminul lor. Blagosloveste, Doamne, pe toti si pe toate cu darurile Tale cele bogate, pentru
mntuirea lor - cele de folos le rnduieste lor si un coltisor de rai le druieste lor. Amin.
Mergeti sntosi. Hai... "Sntate, si la drum cu traista-n spate." Cum? nc o dat? Iaca, mi,
te mai oblig nc o dat. No, ca s vezi. Mare comedie cu oamenii stia, nu pot scpa de
dnsii. Le-am zis de drum, le-am zis "Doamne-ajut si drum bun" - si ei nu vor s plece...
- Dac e bine aici, printele...
- E bine? Da, ttuc... A venit cineva de la Bucuresti si mi-a spus: "Printe, noi nu avem acolo
aerul de aici". Si i-am spus: "Pi luati-l, dac v trebuie... Luati-l, na!"

Pe mata' cum te cheam?
- Emilia.
- A, Emilia... Dac nu mai vd... Frumos nume ai!
Da' cte parale cost comedia asta? (casetofonul - n.r.) Patru mii de lei? Oh, vai de mine... tot
neamul meu n-am de unde attia bani. Si-ai pus toate prostiile mele pe el? Dac copiii stia-s
obraznici si nu-mi dau pace... C eu, ca s scap de dnsii, le-am spus si eu, numai s-or duce,
dar ei nu vor s plece.

Dar pe matale cum te cheam? Irina? Si cti ani ai? Tot zece? Pi mai deunzi tot zece aveai...
Si mata', ttucut s mai stai. Chiar dac eu v-am zis de drum, mata' s n-o iei la vale...
Hai, nc o dat... Descntecul de la mine si leacul de la Dumnezeu... Doamne, Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, mpratul Cel Atotputernic si Atottiitor, care le faci toate si le
prefaci singur, cu voia Ta, Cela ce cuptorul cel de sapte ori ars si vpaia cea din Vavilon n
rou le-ai prefcut si pe sfintii trei coconi ntregi i-ai pzit, doctorule si tmduitorule al
sufletelor noastre, mntuirea celor ce ndjduiesc n Tine, Doamne, Tie ne rugm, deprteaz
si nstrineaz toat lucrarea diavoleasc, toat lucrarea satanei, toat vrjmsia; toat privirea
cea rea, stricciunea oamenilor ri, rutatea vrjmasilor celor vzuti si nevzuti deprteaz-le,
Doamne, de la robii Ti acestia. Si dac, ori din frumusete sau din putere, din norocire sau din
nenorocire, din rutatea omeneasc sau diavoleasc de s-a-ntmplat, sau li se va ntmpla ceva
nemultumitor n viata roabelor si robilor Ti, Stpne Doamne, tinde mna Ta cea tare si
cerceteaz pe robii Ti acestia... si le trimite lor pe ngerul Tu cel de pace, nger bun,
credincios, pzitor sufletelor si trupurilor, care s deprteze de la dnsii tot sfatul necuratului
diavol, pe toti vrjmasii vzuti si nevzuti, druindu-le lor izbvire, ca s-Ti cnte Tie cu
bucurie: "Domnul este ajutorul nostru si nu ne vom teme; ce ne vor face nou oamenii si
diavolii? Nu ne vom teme de ru, c Tu esti cu noi, Doamne. C Tu esti Domnul puterii
noastre, tare Stpnitor, Domnul pcii, Printele veacului ce va s fie, mprtia Ta este
mprtia vesnic, si a Ta este mprtia si slava n veci. Amin.
Blagosloveste, Doamne, nc o dat pe robii Ti si pe roabele Tale cu darurile cele bogate -
pace, liniste si sntate - si de toat rutatea vrjmasilor vzuti si nevzuti izbveste-i pe
dnsii, si cele de folos rnduieste-le lor, pentru a-si mplini dorinta lor cea bun, si un coltisor
de rai druieste-le lor. n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin.
"Ai spus si asta, descntecul acesta?" Mmucut, ca s vezi, te bag n ncurctur copiii stia.
De... duceti acolo, la Bucuresti, toate trscnile mele. C omului stul nu-i plac nici
plcintele, dar cui e flmnd si nemncat de trei zile, apoi si mmliguta cu usturoi, coglc, pe
gt - asa-i de plcut cnd ai postit vreo trei zile. Da' cnd e stul, nu-i place - ba c e prea
srat, prea piprat, prea... asa c si astea or fi bune pentru cineva flmnd. Dar pentru unul
stul, cu mult carte, astea nu prind deloc... Gata de-acuma... pune-l n traist (casetofonul -
n.r.) si nu-l arta la nimeni.

Da' pe tine cum te cheam? Daniela... Si de ce plngi, puisorule?
- S-a trezit acum din somn...
- Apoi cnd te scoli din pat, nu te scoli cu fundu-n sus, mi biete. S te scoli cu fata-n sus,
pentru c altfel fug ngerii si se deprteaz de la tine. S te scoli cu fata-n sus, si dac ai visat
ceva s te uiti la geam, ca s uiti tot ce-ai visat, s nu mai tii minte. Asa m-a nvtat mmuca,
pe cnd eram si eu copilas, s m uit la geam ca s pot uita visele pe care le-am visat...
Asadar, v-am dat blagoslovenie si pentru anul urmtor... Blagosloveste, Doamne, pe toti cei
care au dragoste s mai asculte o dat blagoslovenia noastr, c vd c tot nu vor s plece.
Asadar, tot ce-ati gresit si ati fcut ru - ati clevetit, ati spus minciuni, v-ati suprat, v-ati
tulburat, v-ati smintit, ati smintit si pe altul, ati crtit, ati bnuit, v-ati mndrit, ati judecat
pcatele altora, ati avut gnduri murdare, patimi si pofte-n trup, ati avut vise spurcate, ati
mncat prea mult, ati but prea mult, ati dormit prea mult, ati vorbit prea mult, ati rs, ati
glumit, ati gresit cu mintea, cu gndul, cu cuvntul, cu fapta, cu lucrul, cu voie sau fr de
voie, cu stiint si cu nestiint, toate pcatele de care v pare ru si v mustr constiinta -
Domnul Dumnezeu Preamilostivul, Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darurile si cu
ndurrile iubirii Sale de oameni, s v ierte si s v lase toate pcatele, iar eu, nevrednicul
preot si duhovnic, v iert si v dezleg de toate pcatele voastre, n numele Tatlui si al Fiului
si al Sfntului Duh. Amin.

Blagoslovenia si bucuria care a fost la Nasterea Mntuitorului Hristos s fie si n sufletele
voastre, bucuria ngerilor si a pstorilor care au cntat la Nasterea Mntuitorului Hristos - acea
bucurie s fie si n sufletele voastre. Si s psim n anul acesta cu mai multe fapte bune si
mprosptati cu mai mult credint si cu mai mult dragoste. Amin.
Multi ani celor care sunt sntosi, iar celor bolnavi rbdare mult, si tuturor mntuire de la
bunul Dumnezeu. AMIN.

Noi trim cu adevrat vremuri apocaliptice - pentru c faptele noastre grbesc sfrsitul.
Niciodat nu au fost mai multe avorturi si mai mult vrsare de snge si mai mult necredint
ca acum. Acela s-a mntuit, se mntuieste si se va mntui care va avea credint nendoielnic.
Trimiteti printelui Ioanichie si celorlalti printi scumpi de la Bucuresti - printele Gherontie,
printele Sofian... - srutri de mini din partea mea si s nu m uite la rugciunile lor, c eu
sunt n pragul plecrii.
Drum bun... Drum bun... Doamne ajut.