Cum s lupi mpotriva patimilor trupeti

Cu patimile trupesti, fratele meu, trebuie sa te lupti intr-un chip aparte, nu precum cu celelalte.
Si pentru ca lupta sa decurga dupa randuiala cuvenita, sa stii ca una trebuie sa faci inainte de a
fi ispitit de aceste patimi, alta in vremea ispitei si alta dupa incetarea ei.
Inainte de ispita atentia ta trebuie indreptata impotriva pricinilor care slujesc drept prilej
pentru nasterea ispitei sau pentru starnirea patimii. Aici este o regula: sa fugi in orice chip de
toate situatiile care pot sa tulbure pacea trupului tau, mai ales de intalnirile cu persoanele de
genul opus. Si daca vreodata va fi nevoie sa vorbesti cu o astfel de persoana, vorbeste scurt,
pastrand nu numai smerenia, ci si o anumita asprime a fetei tale, iar cuvintele tale sa fie
politicoase, dar mai degraba retinute decat binevoitoare.
Sa nu crezi vrajmasului tau in veci (Sir. 12, 12) zice inteleptul Sirah. Nici tu sa nu te increzi in
trupul tau vreodata, caci, precum arama naste singura din sine rugina, tot asa si firea cea
stricata a trupului naste din sine pornirile rele ale poftei. Ca in ce chip arama se rugineste, asa
si rautatea lui (idem). Sa nu te increzi, iarasi iti repet, sa nu te increzi in tine insuti in aceasta
privinta, chiar daca, sa zicem, tu nu mai simti sau nu ai mai simtit de multa vreme aceasta
sagetatura a trupului tau. Caci aceasta de trei ori blestemata rautate face uneori intr-un singur
ceas si intr-o singura clipa ceea ce nu a facut timp de multi ani si totdeauna isi face pregatirile
de atac pe tacute. Si sa stii ca cu cat mai mult se arata prietena si nu da nici cel mai mic motiv
de banuiala asupra ei, cu atat mai mult aduce vatamare dupa aceea si de multe ori loveste de
moarte.
De aceea, fiecare trebuie sa se teama mai ales de acele persoane de genul opus cu care
considera ca ii este ingaduit a avea tovarasie in viata de zi cu zi, fie pentru ca ii sunt rude, fie
pentru ca sunt cucernice si imbunatatite, fie pentru ca a primit daruri de la ele si socoteste ca
trebuie sa le arate cat mai des recunostinta pentru aceasta. Este necesar sa te temi de aceasta,
deoarece in aceasta tovarasie, care este fara de frica si atentie din partea ta, aproape
intotdeauna se amesteca dulceata otravitoare a simturilor, care apoi, putin cate putin, pe
nesimtite, patrunde in suflet pana in strafunduri si atat intuneca mintea, incat cineva atins de
aceasta molima incepe sa socoteasca drept nimic toate pricinile primejdioase ale pacatului,
precum: privirile patimase, cuvintele dulci de o parte si de alta, miscarile si pozitiile
atragatoare ale trupului, apucarea mainilor. Din aceasta pricina el cade in cele din urma si in
pacatul insusi si in alte mreje diavolesti, din care uneori nu se mai poate elibera deloc.
Deci, fratele meu, fugi de acest foc, caci tu esti praf de pusca. Si niciodata sa nu indraznesti sa
te gandesti, nadajduind in tine, ca esti praf de pusca inmuiat si cu totul plin de apa buna si
vointa puternica. Nu, nu! Ci gandeste-te mai degraba ca esti praf de pusca uscat si prea uscat
si de indata ce flacara aceea te va atinge vei lua foc. Niciodata sa nu te bizuiesti pe taria
hotararii tale si pe osardia pe care o ai ca mai bine sa mori decat sa superi pe Dumnezeu cu
pacatul, deoarece, chiar daca am incuviinta ca prin aceasta esti praf de pusca ud, totusi, prin
desele intalniri si sederi ochi catre ochi, flacara trupului putin cate putin usuca umezeala
vointei tale bune, si tu insuti nu-ti vei da seama cum te vei pomeni aprins de dragostea
trupeasca intr-o asemenea masura, incat vei inceta sa te mai rusinezi de oameni si sa te mai
temi de Dumnezeu, si nu vei mai baga in seama nici cinstea, nici viata si nici toate chinurile
iadului, in dorinta ta de a savarsi pacatul.
Fugi deci, fugi in toate chipurile posibile:
a) de astfel de intalniri cu persoanele care te pot sminti, daca vrei cu adevarat sa nu fii robit de
pacat si sa-i platesti tributul, care este moartea sufleteasca. Preainteleptul Solomon il numeste
intelept pe acela care se teme si fuge de pricinile pacatelor, iar pe acela care, bizuindu-se pe
sine, multe indrazneste si nu fuge de ele, il numeste nebun, zicand: inteleptul temandu-se, se
fereste de rau; iar cel fara de minte, nadajduindu-se in sine, se amesteca cu cel faradelege
(Pild. 14, 16). Oare nu aceasta arata apostolul, cand ii sfatuia pe corinteni: Fugiti de curvie (I
Cor. 6, 18)?
b) fugi de trandavie si de lenevire si fii cu trezvie. Vegheaza cu toata atentia asupra gandurilor
tale si randuieste-ti cu intelepciune toate lucrarile care sunt necesare starii tale.
c) niciodata sa nu fii neascultator fata de mai-marii tai si de parintii tai duhovnicesti, ci intru
toate supune-te lor cu ravna, indeplinind in graba si cu zel orice ar porunci si mai ales cele ce
te smeresc si sunt impotriva voii si inclinatiilor tale.
d) niciodata nu-ti ingadui sa judeci cu indrazneala pe aproapele tau; sa nu judeci si sa nu
osandesti pe nimeni, mai ales pentru acest pacat trupesc despre care ne este cuvantul, chiar
daca cineva ar fi cazut la aratare in el, ci sa arati compatimire si mila pentru dansul; nu te
indigna asupra lui si nu rade de el, ci, din exemplul sau, ia lectie de smerenie pentru tine si,
stiind ca tu insuti esti prea neputincios si inclinat spre mai rau, precum praful de pe drum, zi
in sinea ta: Acela a cazut azi, iar eu voi cadea maine. Sa stii ca daca esti grabnic la
osandirea si dispretuirea altora, atunci Dumnezeu te va pedepsi in chip dureros pentru aceasta,
lasandu-te sa cazi si tu in aceeasi greseala pentru care ii osandesti pe altii. Nu judecati, ca sa
nu fiti judecati (Mat. 7, 1) si ca sa nu fiti osanditi la aceeasi pedeapsa, pentru ca din caderea
voastra sa cunoasteti vatamarea adusa de mandrie si, smerindu-va, sa cautati leac pentru doua
rele: mandria si desfranarea. Si chiar daca Dumnezeu, dupa mila Sa, te va pazi de cadere, iar
tu iti vei pastra neschimbat si tare gandul tau de curatie, totusi inceteaza sa osandesti, daca ai
osandit, si sa nu te bizui pe tine, ci mai degraba sa te temi si sa nu te increzi in statornicia ta.
e) ia aminte la tine si vegheaza asupra ta. Daca ai castigat vreun dar de la Dumnezeu sau te
afli intr-o buna asezare duhovniceasca, sa nu primesti in ingamfarea ta vreo desarta parere sau
inchipuire de sine, ca si cum tu ai fi ceva si vrajmasii tai nu ar mai indrazni sa te atace, si ca tu
atat ii urasti pe ei si ii dispretuiesti, incat ii vei respinge imediat, daca vor indrazni sa se
apropie de tine. De indata ce vei cugeta astfel, vei cadea cu usurinta, precum o frunza de
toamna din copac.
Acestea sunt cele ce trebuie pazite mai inainte de ispita patimii trupesti.
Insa in vremea ispitei iata ce trebuie sa faci: afla cat mai grabnic pricina care a provocat
razboiul si indata indeparteaz-o. Pricina poate fi interioara sau exterioara.
Si pricini exterioare pot fi: nestapanirea ochilor, cuvintele cele dulci la auz, de asemenea
cantecele de acest fel, dupa continutul si melodia lor, hainele elegante din materiale fine,
parfumurile bineplacute mirosului, convorbirile si purtarile libere, atingerile si strangerile de
maini, dansurile si multe altele asemenea. Leacuri pentru toate acestea sunt: imbracamintea
simpla si smerita, a nu voi nici sa vezi, nici sa auzi, nici sa mirosi, nici sa vorbesti sau sa
atingi nimic din cele ce provoaca aceasta pornire rusinoasa, si, mai ales, fuga de tovarasia cu
persoanele de gen opus, dupa cum am spus mai sus. Iar pricinile interioare sunt, pe de o parte,
viata in indestulare si odihna trupului, cand toate dorintele trupesti sunt satisfacute pe deplin,
iar pe de alta parte gandurile rusinoase, care vin fie de la sine, din amintirea celor vazute,
auzite sau simtite, fie sunt starnite de duhurile rele.
In ceea ce priveste viata in indestulare deplina si odihna trupului, aceasta trebuie inasprita prin
postiri, privegheri, culcari pe jos si, mai ales, cu multe metanii pana la istovire si alte
asemenea struniri ale trupului de buna voie, precum sfatuiesc si indeamna inteleptii si iscusitii
nostri Sfinti Parinti. Iar impotriva gandurilor, indiferent de unde vin, drept leacuri sunt felurite
indeletniciri duhovnicesti, potrivite starii tale si necesare acesteia, cum ar fi: citirea cartilor
sfinte si de suflet mantuitoare, mai ales cele ale Sfintilor Efrem Sirul, Ioan Scararul, Filocalia
si altele de acest fel; cugetarile evlavioase si rugaciunea.
Rugaciunea ta, atunci cand incep sa navaleasca asupra ta ganduri rusinoase, savarseste-o
astfel: indata ridica-ti mintea ta la Domnul cel rastignit pentru noi si din adancul sufletului
striga catre El: Doamne al meu lisuse! Iisuse al meu preadulce! Grabeste-Te sa-mi ajuti si nu
lasa vrajmasul meu sa ma robeasca!. In acelasi timp, imbratiseaza gandit si simtit, daca este
in apropiere, Crucea de viata facatoare pe care a fosi rastignit pentru tine Domnul tau, saruta
de multe ori ranile Lui si vorbeste cu El cu dragoste: Preafrumoase rani, rani preasfinte, rani
preacurate! Raniti aceasta ticaloasa si necurata inima a mea si nu ma lasati sa va rusinez si sa
va injosesc cu necuratia mea.
Iar in vremea cand se inmultesc in tine gandurile rusinoase ale dulcetilor trupesti, cugetarea ta
sa nu fie indreptata direct impotriva lor, desi altii sfatuiesc asa. Nu incerca sa-ti inchipui in
gand necuratia si rusinea pacatelor poftei trupesti, nici mustrarea constiintei cu amaraciunea
care ii urmeaza, nici stricaciunea firii tale si pierderea curatiei fecioriei, nici terfelirea cinstei
tale si altele asemenea. Nu incerca, zic, sa te gandesti la acestea, caci astfel de cugete nu
intotdeauna sunt un mijloc sigur pentru a birui ispita trupului, ci, dimpotriva, pot sa duca la
inasprirea atacurilor, iar uneori chiar la cadere. Caci, desi mintea cu cuvantul sau ganditor va
mustra si se va impotrivi acestei patimi, dar intrucat gandul va ramane asupra obiectelor ei,
fata de care inima nu este indiferenta, atunci nu e de mirare ca in vreme ce mintea va irosi
astfel de condamnari aspre ale acestor fapte, inima se va indulci cu ele si le va incuviinta, ceea
ce va insemna caderea sa launtrica. Nu asa, ci trebuie sa cugeti la subiecte care ar inlatura de
la tine aceste lucruri rusinoase si ar abate cu totul atentia de la ele si care, prin continutul lor,
ar conduce la desteptarea inimii. Astfel de subiecte sunt viata si patimirea Celui ce S-a
intrupat pentru noi, a Domnului nostru Iisus Hristos, ceasul de neocolit al mortii, cumplita zi a
infricosatoarei judecati si feluritele chinuri ale iadului.
Daca, precum se intampla adeseori, gandurile acestea rusinoase continua si dupa aceasta sa te
atace cu o putere deosebita si nestavilita, nu te teme, nu inceta sa cugeti la subiectele aratate
mai sus, si nu incerca sa lupti direct cu gandurile, ca sa le stai impotriva. Nu fa asa, ci
continua sa cugeti cat poti mai atent la subiectele infrico-satoare si trezvitoare aratate mai
inainte, netulburandu-te nici cat de putin de acele ganduri rusinoase, ca si cum nu ar fi ale
tale. Sa stii ca nu este nici un mijloc mai bun pentru alungarea lor, decat a nu le baga in seama
si a nu le acorda nici o atentie. Aceasta cugetare sa o intrerupi adesea cu aceasta rugaciune sau
cu o alta asemenea: Ziditorul si Izbavitorul meu, slobozeste-ma de vrajmasii mei, spre
cinstea Patimii Tale si a negraitei Tale bunatati. Si sa-ti inchei cugetarea tot cu o asemenea
rugaciune.
Fii atent sa nu-ti mai intorci deloc ochiul mintii tale spre aceasta necuratie trupeasca, caci si
numai simpla inchipuire a ei nu este fara de primejdie. Si nu te opri sa stai de vorba cu aceste
ispite sau despre ele, ca sa-ti dai seama daca te-ai invoit sau nu cu dansele. Aceasta cercetare,
chiar daca la aratare pare buna, in fapt este cu adevarat un siretlic al diavolului, care incearca
in acest chip fie sa te impovareze, fie sa te arunce in descurajare si deznadejde, fie sa te tina
pe tine cat se poate mai mult in aceste ganduri si, prin ele, sa te duca la pacatul cu fapta de
acest fel sau de altul.
In locul unor asemenea cercetari asupra gandurilor acestea, care te tulbura, mergi si
marturiseste totul parintelui tau duhovnicesc si ramai apoi in pace in gandul si inima ta,
netulburat de nici o intrebare, linistit fiind de hotararea parintelui tau. Insa sa-i descoperi tot
ce a tulburat si tulbura mintea si simturile tale in aceasta ispita, neascunzand nimic si
neingaduind rusinii sa lege limba ta, ci mai degraba smerindu-te in defaimare de sine,
neintrand insa in descrierea amanuntelor trupesti sa nu maresti sminteala. Caci daca in fiecare
lupta cu vrajmasii avem nevoie de smerenie adanca pentru a birui, oare cu cat mai mult nu ne
este ea necesara noua in vremea razboiului trupesc? Caci insasi aceasta ispita cel mai adesea
fie se naste din mandrie, fie este o invatatura de minte si pedeapsa pentru ea. De aceea si
spune Sfantul Ioan Scararul ca cel care a cazut in desfranare sau intr-un alt pacat trupesc,
acela mai inainte de toate a cazut in mandrie; si ca insasi caderea lui in pacat a fost ingaduita
pentru ca sa se smereasca: Unde caderea s-a savarsit, acolo mandria mai inainte a locuit, caci
prevestitoarea primei este cea de-a doua. Si inca: Pedeapsa mandrului este caderea lui.
Cand ispita a trecut si in cele din urma gandurile rusinoase s-au linistit, iata ce trebuie sa faci:
oricat ti s-ar parea ca esti liber de acum de razboiul trupului, si oricat de incredintat ai fi de
aceasta, totusi ai grija sa-ti tii mintea si atentia departe de acele lucruri si persoane care ti s-au
facut pricina de ispita, si nicidecum sa nu asculti indemnul de a le vedea sub pretextul ca iti
sunt rude sau ca sunt persoane evlavioase si binefacatori ai tai. Baga-ti mintile in cap ca si
aceasta este o amagire pacatoasa a firii noastre stricate si o mreaja a vicleanului nostru
vrajmas, diavolul, care se preface chiar si in inger de lumina, ca sa ne arunce pe noi intru
intuneric, precum a zis Apostolul Pavel (II Cor. 11, 14).
Sfantul Teofan Zavoratul | crestinortodox.ro
IMPRESIONANT: Mrturia unui protestant ntors la adevrata credin
M-am nscut ntr-o familie de intelectuali atei. n primii ani am fost crescut de bunici, cretini
ortodoci. Bunica a fost cea care m-a nvat cteva rugciuni i s m nchin. De altfel, la
insistenele ei m-au botezat prinii.
Cnd m lua cu ea la biseric, obinuiam s privesc ndelung chipurile acelea grave zugrvite
pe perei, candelele i vemintele ciudate ale preotului. M ntrebam cine sunt oamenii aceia
de i-au zugrvit pe perei.
Odat cu nceperea colii, am fost crescut de prini i, din cauza convingerilor lor ateiste, tot
ce m nvase bunica s-a ters. Crescnd, am adoptat i eu ateismul prinilor i al societii
comuniste. Am devenit chiar foarte convins c Dumnezeu nu exist, c Iisus este un mit bun
pentru cei slabi de minte i c toate lucrurile din natur au o justificare evoluionist. Rdeam
de strbunica mea atunci cnd mi spunea c Dumnezeu e cel ce face plantele s creasc.
Pentru mine, plantele creteau datorit apei din pmnt.
Copilria tihnit, cu scoal i vacante mpreun cu prinii la munte i la mare, s-a sfrit n
clasa a asea, cnd ntre prini au nceput s apar nenelegeri. Au urmat nite ani dificili, un
divor i decesul mamei. La 14 ani eram un cinic; tot ce era frumos pe lume era o prostie.
n decembrie 1989 a avut loc lovitura de stat. Aveam 17 ani, eram elev de liceu i ascultam
heavy-metal. n ar ncepuser s soseasc misionari ai diferitelor culte originare din
America, aducnd cu ei Nou Testamente protestante. Am intrat i eu n posesia unuia i am
nceput s-l citesc, din curiozitate intelectual. Dei pentru mine Iisus Hristos era un mit, mi-
au plcut cuvintele Lui din crticica misionarilor.
n acea perioad (clasa a 11-a) am avut un vis despre sfritul lumii. Este posibil s fi fost
indus de lecturile mele, cu toate c nu aveam nici o preocupare fa de scenarii apocaliptice.
Iisus i povetile din Biblie despre sfritul lumii erau poveti.
n vis, se fcea c lumea se sfrea printr-un cutremur continuu, care aducea cu el inundaii i
incendii. Eram chiar n casa n care locuiam i priveam pe fereastr blocurile din vecintate
care cdeau unul dup altul. Pe strzi apa era pn la bru i ducea cu ea tot ce lua din casele
i blocurile drmate. Afar ploua, iar eu ineam n geam o bucat de placaj pentru a nu intra
apa n cas. Deja se prbuiser dou laturi ale blocului nostru i m ateptam s cad din
clip n clip i tronsonul nostru. La radio se difuzau n continuu tiri din ntreaga lume despre
pagubele umane i materiale. Ce vedeam eu pe fereastr se petrecea n lumea ntreag. Atunci
am auzit o voce care venea de sus, din tavanul camerei, parc din tot tavanul, nu dintr-un
punct. Nu era nici tare, nici nceat, nici de brbat, nici de femeie. Mi-a spus s nu-mi fie
fric, pentru c eu nu voi pi nimic. Dei nu credeam n Dumnezeu, am recunoscut vocea
Lui. Am rmas linitit, preocupat s nu intre ploaia de afar n cas. Aa s-a terminat visul. M-
a impresionat foarte mult (de aceea i acum, dup atia ani, mi-l amintesc n detaliu), ns nu
m-a convins de existenta lui Dumnezeu. Am rmas n continuare un cinic i un rebel.
n anul trei de facultate am trecut printr-o decepie sentimental, iar o rud apropiat mi-a
recomandat un coleg de serviciu capabil s-mi dea nite sfaturi. Numele lui era Ioan Panican
i, n timpul liber, era misionar neoprotestant. Dei era penticostal, cltorea n toat ara i
era primit s predice n toate adunrile neoprotestante.
Am acceptat s m ntlnesc cu acest ins, discuiile noastre fiind axate n general pe credin.
Mi-a vorbit frumos despre Dumnezeu i, cu ajutorul lui, lucrurile citite de mine n Noul
Testament au nceput s capete un sens.
Convertirea
Dup cteva sptmni, m-a invitat s fac o cltorie cu el la Timioara i acolo, ntr-o
adunare baptist, n urma chemrii la pocin lansat de un predicator american, am spus
n fata celor prezeni c l primesc pe Iisus n inima mea i c vreau s ncep o viat nou
alturi de El. Am primit o Biblie. M-am ntors la Bucureti, considernd c acum eram cretin
i c Dumnezeu mi fcuse un mare har c m-a scos din viata falimentar n care trisem pn
atunci. Mai mult, simeam c am o identitate nou: eram baptist. Aceste lucruri s-au petrecut
n ianuarie 1994.
n Bucureti am frecventat pentru vreo ase luni o adunare baptist. Sosirea mea acolo a trecut
destul de neobservat, dei n unele adunri neoprotestante noilor venii li se acord o atenie
aparte.
n perioada aceea am citit toat Scriptura, precum i alte cri, i am aflat de existena altor
culte neoprotestante inclusiv de cei care credeau c pogorrea Duhului Sfnt de la
Cincizecime poate avea loc i astzi: penticostalii. Am devenit curios n privina
manifestrilor neobinuite, atribuite de penticostali Sfntului Duh.
Botezul cu Duhul Sfnt
n vara lui 1994 am mers cu ali tineri baptiti ntr-o tabr n Munii Hateg. Acolo am ntlnit
un grup aparte de englezi, venii n Romnia pentru a renova un cmin de copii. Stteau
deoparte, fr a comunica prea mult cu noi i am neles c, dei erau i ei nscui din nou,
aveau o credin diferit de-a noastr.
La un botez al unor aduli, organizat ntr-un sat din zon, i-am auzit pe englezi rugndu-se
ntr-o limb pe care nu o nelegeam. Am intrat n discuie cu ei, ntrebndu-i despre acea
limb. Mi-au spus c aceea era aa-numita vorbire n limbi i c, dac cred c Cincizecimea
din Faptele Apostolilor poate avea loc i pentru mine, Dumnezeu mi va da i mie darul
vorbirii n limbi.
n acea sear m-am ntlnit cu ei ntr-o camer din tabr. Stteau n picioare n jurul meu,
avnd minile aezate pe mine. La nceput s-au rugat n limba englez, ca apoi s nceap s
vorbeasc n alte limbi. M rugam i eu ca Dumnezeu s-mi dea darul vorbirii n alte limbi.
Vznd c nu se ntmpl nimic, am nceput s obosesc. Ei se rugau n continuare. Am
continuat i eu s m rog. La un moment dat am simit c limba romn este insuficient
pentru a exprima ce voiam s-i spun lui Dumnezeu. Am nceput s m rog n limba englez,
dei evident, nu vorbesc engleza mai bine dect romna, care este limba mea matern. Dup
cteva clipe i engleza a devenit insuficient. Atunci am simit c pornete din mine, din
piept, o limb pe care nu o controlam cu mintea (raional sau gramatical). Nu eram n trans,
cci eram perfect lucid. M auzeam vorbind foarte repede ntr-o limb care prea s ias
singur din mine. Cunoteam ns ideea acelor cuvinte. Eram att de lucid, nct am nceput
s zmbesc la neobinuitul situaiei. Nu pot spune ct a durat rugciunea. Ne-am oprit cu toii,
ei confirmndu-mi c am primit darul vorbirii n alte limbi. Mi-au fcut cadou o Biblie.
M-am ntors n camera unde era grupul meu din Bucureti. Am intrat i m-am aezat pe un
pat, nedorind s le povestesc experiena de care tocmai avusesem parte. n mijlocul discuiei
pe care o aveau, o fat m-a ntrebat: Ce e cu tine? Nu am neles la ce se refer. Ai ceva
pe fa, nu tiu, aa, o Le-am povestit atunci experiena mea. La sfrit s-a lsat linite. Ei
erau baptiti i, potrivit nvturii lor, nu credeau n vorbirea n limbi i n celelalte lucruri
specifice penticostalilor.
Penticostal
Am revenit n Bucureti i am nceput s frecventez o adunare penticostal. Aceast adunare
era diferit de cea baptist din toate punctele de vedere. Am fost repede nconjurat de tineri de
vrsta mea i m-am integrat ntr-un grup. Am nceput s aprofundez doctrina penticostal i,
n general, pe cea neoprotestant. Dup cteva luni, m-am (re)botezat. Acum eram penticostal.
Pastorul adunrii, Ioan Ceu, zis Marinel, fusese exclus din cultul penticostal iar acum
reprezenta (i reprezint) n Romnia o ramur penticostal internaional diferit de restul
penticostalilor din ar. El m-a ncurajat s devin student la o coal biblic nfiinat de el,
ceea ce am i fcut. n acea perioad am nceput s predic n adunri, att n Bucureti, ct i
n ar. Am decis ns, dup cteva luni, s renun la acele studii biblie. Cu ct l cunoteam
mai bine, cu att m ndoiam mai mult de onestitatea pastorului Ceu i, din precauie, am
decis c este bine s nu m leg prea tare de sistemul creat de el: biserica lui, cultul lui,
facultatea lui (neacreditat)
A fost o perioad frumoas, cu muli prieteni, cu activiti i pasiuni comune. Dup mai bine
de un an, odat cu schimbarea domiciliului meu, am prsit adunarea pentru o alta, tot
penticostal. Aici am dorit s rmn anonim i ct am mers acolo, vreme de jumtate de an,
nu am legat prea multe prietenii cu tinerii de acolo.
Am pstrat legtura cu tinerii din adunarea lui Ceu i am aflat cu surprindere c, dup
plecarea mea, acesta pusese n circulaie diverse minciuni despre mine n scopul discreditrii
mele n fata tinerilor. Cnd prietenii mei l-au ntrebat de unde tie acele lucruri i ce dovezi
are, el nu a putut da nici un rspuns.
Trebuie s spun c botezul cu Duhul Sfnt, cptat n tabra din Munii Haeg, nu a produs
nici o schimbare n viaa mea. Singura diferen era o mndrie subtil c acum fceam parte
din grupul celor din au Duhul din adunare. Vorbirea n limbi s-a stins dup numai cteva
luni de la acel botez.
Pentru adevr, trebuie s spun c acele zvonuri care circul pe seama penticostalilor, despre
presupuse lucruri sexuale necurate pe care le-ar svri membrii acestui cult, sunt
nentemeiate. Asemenea zvonuri au fost puse n circulaie de comuniti, ca un mijloc de a
discredita acest cult. Tot potrivit comunitilor, adventitii rpeau i sacrificau copii.
ndoieli
n cei trei ani de la momentul din adunarea baptist din Timioara aprofundasem nvtura
neoprotestant, cu accent pe felul n care este tratat problema pcatului. Fusesem nvat c
dac faci un pcat, este suficient s i-l mrturiseti lui Dumnezeu ntr-o rugciune rostit n
baza versetului de la 1 Ioan 1:9, pcatul tu fiind astfel iertat. Dac pctuiai din nou, fceai la
fel. Lucrurile aveau o rezolvare simpl, iar eu trebuia numai s cred c Dumnezeu mi iart
acel pcat odat ce i-l mrturiseam.
Cu timpul, observnd c viata mea personal nu se mbuntete i c Harul transformator al
lui Dumnezeu ntrzie s-i fac vizibile roadele, am nceput s m ndoiesc c problema
pcatului poate fi rezolvat printr-o soluie att de superficial. Dei n adunrile
neoprotestante se repeta sistematic c Iisus este prietenul nostru, pentru mine aceast amiciie
cu Jesus nu se potrivea cu ceea ce nvasem despre dumnezeirea Lui. Treptat mi-am pierdut
ncrederea n formula 1 Ioan 1:9 de ndeprtare a pcatului (o ndeprtare teoretic, nu
real). Eram acelai om pctos ca la nceput, iar formula neoprotestant nu m mai linitea
deloc.
Un capt de drum: Prtia
Dup vreo patru ani de cunoscut diferite adunri neoprotestante, mi-am pierdut ncrederea n
infailibilitatea credinei neoprotestante. Convorbiri cu diferite secte, mai mult sau mai puin
extreme, cu martorii lui Iehova i cu mormonii, mi-au completat imaginea ofertei religioase
de pe pia.
Aveam nevoie de altceva, ns nu tiam prea bine ce. Voiam adevrul, ns nu aveam o idee
prea clar despre cum arta acel adevr. Discernmntul mi se baza pe criterii relative i
mereu n schimbare.
Dup o perioad de cteva luni de frmntri, nite prieteni m-au invitat s vin la adunarea
unde mergeau ei. Mi-au vorbit despre lupta cu pcatul i am acceptat s merg unde mergeau
ei. Aa am descoperit Prtia.
Aceast grupare religioas apruse la nceputul secolului 20 n Norvegia (unde poart numele
de Prietenii lui Smith). Adunrile din Romnia se aflau sub coordonarea unor germani. n
Bucureti, cei mai muli membri erau provenii din alte culte. Dei nvtura religioas de
aici semna mult cu cea specific gruprilor neoprotestante, spre deosebire de acestea, aici se
afirma c mntuirea omului nu este efectiv att timp ct omul nu manifest o voin de a
conlucra cu Harul lui Dumnezeu pentru ndeprtarea pcatelor din viaa lui. Aceast idee a
luptei cu pcatul era esena predicilor lor. n acelai timp, pe ct de nfierbntate erau predicile
lor mpotriva pcatului, pe att de extremiti erau n opiniile fa de celelalte culte
neoprotestante i fa de Biserica Ortodox. Ei erau aleii lui Dumnezeu, erau purttorii
Luminii, iar ceilali nu erau dect nite prostituate religioase. Pe cale de consecin, acest
extremism fa de cei din afara gruprii lor conducea la probleme de relaionare i comunicare
cu lumea n general. Dezechilibre comportamentale erau justificate prin rvna pe cale i
prin lupta cu pcatul.
Am observat de la nceput diferena de nvtur ntre ei i celelalte culte neoprotestante.
Acest lucru mi-a produs o impresie bun i m-am decis s merg n continuare acolo. M-am
integrat n comunitatea lor i tot aici am cunoscut-o pe cea care avea s-mi devin soie. Dei,
pe msur ce trecea timpul, vedeam tot mai multe lucruri specifice cultelor neoprotestante
(fariseism, nvturi contradictorii, probleme de ierarhie n congregaie, conflicte tineri-
btrni), mi-am propus s le ignor i s-mi vd de lupta cu pcatele din viaa mea. n general,
predicile puternic emoionale i isterizante n acelai timp abteau atenia eventualilor
sceptici.
Aceeai Mrie, alt plrie
La un an de la sosirea mea, n Prtie s-a petrecut un incident relevant pentru mine. Dup
modelul jocurilor politice i a partidelor din Romnia, o mn de tineri au organizat
debarcarea btrnilor i s-au fcut efi ai partidei. Considernd c lucrurile nu merg cum
trebuie sub vechea conducere, ei au organizat o lovitur de palat. Timp de cteva luni
adunarea a fost scindat. Eu am rmas n tabra btrnilor, a conservatorilor. Lucrurile au
fost oarecum tranate atunci cnd responsabilul german pentru Romnia a decis c tinerii au
dreptate. Decizia a fost arbitrar, lundu-se n Germania, fr nici o vizit sau discuie cu cei
implicai la faa locului.
Aceast ntmplare mi-a artat c dincolo de declamaiile lor privind lupta cu pcatul, totul nu
era dect o aparen sub care orgoliile i ambiiile personale din lume tronau nestingherite.
Duhul de dezbinare specific neoprotestanilor era la lucru i aici.
Tinerii ajuni conductori de partid au implementat un management religios mult mai
eficient i mai captivant, n comparaie cu cel anost al btrnilor detronai. Adunrile au
nceput s fie condimentate cu mese festive i cu scenete religioase, spre deliciul copiilor.
mpratul era din nou gol. Dei eram de acord cu Prtsia n privina luptei cu pcatul, cile
lor i duhul n care umblau ei nu aveau nimic comun cu simplitatea lui Hristos. n cele din
urm am ncetat s mai frecventez locul acela, sftuind-o ns pe soia mea s continue dac
vrea, deoarece nu voiam ca ea s ia decizii influenat de mine.
Am intrat ntr-o criz. De ntors n adunrile baptiste sau penticostale nici nu putea fi vorba,
odat pentru c era un pas napoi, apoi pentru c i pe acestea le criticasem intens ct timp
mersesem n Prtie.
Decizia de a nu mai frecventa nici o adunare nu a fost uoar. Atunci cnd eti nvat c
ntlnirile regulate cu fraii, participarea la adunri i un anume fel de comportament
reprezint laolalt credina, renunarea la aceste forme exterioare i d sentimentul c-ti
pierzi credina. tiam c ceilali spuneau despre mine c am czut de la credin i c m-
am ntors n lume. ntorcndu-se duminica de la adunare, soia mea mi povestea amuzat
despre felul comptimitor n care o priveau acum cei din adunare. Era un fel de vduv de
rzboi. Uneori o ntrebau despre mine ca i cum eram pe moarte sau chiar murisem. Cnd ea
le rspundea ns c sunt bine, ei se mirau i cltinau nencreztori din cap. Trebuia deci s-mi
revin din toat intoxicarea cu propagand neoprotestant i s stau singur n picioare. Foarte
muli dintre neoprotestanti stau n acele adunri pentru c ele le ofer o form de viat social.
Adunarea acioneaz ca un arc care le susine credina. Izolndu-se de societate i de
ceilali oameni, ei ajung deseori s confunde manifestrile lor bizare cu credina. Lipsindu-le
trirea interioar autentic, ei simt nevoia s se mbrace cu frunze asemenea lui Adam, pentru
a se ncredina pe sine c sunt credincioi. nconjurndu-se de asemenea lucruri, cad repede n
auto-nelare i n preri de sine. Acestea i cu arcul adunrii n care-i petrec viata social
sunt un paravan care-i mpiedic s se vad aa cum sunt. Cunosc oameni care, dup
prbuirea (la nivel psihologic) a acestui arc, au czut ntr-un soi de letargie i stare
vegetativ. Credina lor a murit.
Am stat deci acas cteva luni de zile, rugndu-l pe Dumnezeu s-mi ndrepte paii unde
crede El de cuviin.
ntlnirea cu Ortodoxia
n anul 2000, Dumnezeu mi-a trimis un coleg de serviciu pe nume Bogdan Bucur. Era
absolvent al Facultii de Teologie Ortodox i era complet diferit de ceilali colegi, prin
rbdare, atitudini i firea linitit. Am nceput s discut cu el despre credin, dorind s-l
evanghelizez. M asculta cu atenie, mi rspundea i el. Treptat, am nceput s recunosc n
inima mea c as vrea s fiu ca el. Aveam o invidie aparte pe felul lui de a fi. Asta a fcut ca
toat campania mea de evanghelizare, care-l avea ca obiect, s se desumfle. Predicarea mea a
fost nghiit de trirea lui. Cnd am vrut s-i mprumut s citeasc Cltoria pelerinului de
John Bunian (o carte foarte apreciat de protestani), el mi-a mprumutat Pelerinul rus.
Diferena ntre cele dou cri este c prima e o ficiune, pe cnd a doua e o realitate. Mi-a
mprumutat apoi Viaa Sfntului Arsenie Capadocianul i alte cteva cri. Am rmas uimit
de profunzimea i de aspectul practic al credinei ortodoxe.
De fapt, ntlnirea mea cu credina ortodox avusese loc ceva mai devreme, pe cnd nc
frecventam Prtia. Cel mai bun prieten al meu, un baptist, avusese la un moment dat de
tradus i compilat nite materiale pentru un om de afaceri baptist care dorea s scrie o carte
despre cartea Apocalipsei. Printre acele materiale erau i scrieri escatologice ortodoxe.
El mi-a mprumutat o crticic numit Viata monahilor din Egipt. l impresionase i pe el
foarte mult, ns se scuturase repede de acea impresie, amintindu-i c el e baptist i temndu-
se, cred, de consecinele avansrii pe acel drum. Pe mine cartea aceea m-a prins bine de tot.
Ce am citit acolo nu vzusem i nici mcar nu auzisem predicat n nici o adunare
neoprotestant din cte cunoscusem. Acelai prieten mi-a mprumutat cartea Evanghelia
necunoscut, scris de un teolog rus, Dmitri Merejkovski. Prin ea am nceput s neleg ce
este acea Sfnt Tradiie a ortodocilor.
Astfel, n anul 2000, dup ce Dumnezeu mi l-a trimis pe Bogdan Bucur, care mi-a mprumutat
i el nite cri ortodoxe, de Boboteaz a btut la ua mea preotul de la biserica ortodox din
cartier. I-am deschis i i-am spus spus c nu-l primesc pentru c eu sunt sectant. Mi-a
zmbit i m-a ntrebat de ce spun c sunt sectant. I-am spus c acesta este cuvntul folosit de
ortodoci pentru a-i desemna pe cei de alt credin. Mi-a aa: S nu mai spui niciodat c
eti sectant. Asta nseamn a deforma adevrul despre Dumnezeu, ceea ce e foarte grav. Apoi,
tu nici nu ari, nici nu vorbeti ca un sectant. Un iehovist de la etajul patru mi-a spus c sunt
fiu al Satanei i c nu exist Crciun. Mi-a spus c i-ar place s mai stea de vorb cu mine i
m-a invitat s-l vizitez la biseric.
Timp de aproape jumtate de an, citind i discutnd cu printele Dinu acesta era numele
preotului i cu colegul de serviciu, m-am apropiat de bogia spiritual a Bisericii Ortodoxe.
Printre altele, am fost foarte surprins s aflu c cretinii din vechime nu credeau n rpirea
celor credincioi sau n mpria de o mie de ani, doctrine fundamentale pentru
neoprotestanti.
Am nceput s vin la slujb la biserica unde slujea printele Dinu. Nu nelegeam nimic din
Liturghie. Veneam mai mult pentru a-l asculta pe el predicnd. l ascultam cu urechi
protestante, aprobnd i dezaprobnd, dup caz, cele ce auzeam. Bogdan mi-a explicat Sfnta
Liturghie i mi-a dat o carte cu tlcuirea ei.
Atmosfera pe care o vedeam acolo era foarte diferit de cea cu care eram obinuit n adunrile
neoprotestante. Aici oamenii preau s nu se cunoasc ntre ei. n plus, vedeam gesturi de
rutate cnd unul ocupa scaunul altuia sau l mpingea mai mult sau mai puin voit. Relaiile
dintre oameni, alturi de anumite aspecte doctrinare, au reprezentat o piedic pentru mine.
Eram ns atras i doream s cunosc mai multe pe linia celor citite n crile menionate mai
sus.
Printele Dinu mi-a spus c nu ar trebui s vin la biseric pentru oameni, ci pentru Dumnezeu.
Mi-am amintit de pasajul din Evanghelie care descrie aducerea lui Iisus la Templu la vrsta de
12 ani. Am revzut n mintea mea mulimea care venea din toate colturile trii la Ierusalim,
care se mbulzea s intre n Templu. Oameni care nu se cunoteau ntre ei i care aveau
felurite inimi i gnduri. Printre ei ns erau i Maica Domnului, Iosif, btrna Ana i
proorocul Simeon.
Din afara Bisericii multe lucruri mi preau de neneles i fr rost. n Scriptur, cei care
ascultau pildele lui Iisus nu le nelegeau, cci erau afar. Atunci cnd au intrat n
Biseric la Cincizecime, li s-au deschis ochii i au neles.
ntoarcerea
ntruct lista ntrebrilor mele doctrinare era foarte lung, printele Dinu m-a sftuit s merg
n concediu la mnstirile din Moldova, unde voi putea sta de vorb pe ndelete cu clugrii
de acolo.
Aa am ajuns n vara lui 2000 la Mnstirea Neam. Eram un tnr neoprotestant dornic s
afle rspunsul la multe ntrebri.
M-am dus la tnrul clugr de la poarta mnstirii i l-am ntrebat cu cine as putea sta de
vorb despre credin. M-a ndrumat n biserica mare a mnstirii. Aici l-am ntlnit pe
printele Serafim. Dndu-i seama din primele mele cuvinte c nu sunt ortodox, nu a fost
foarte doritor s-mi rspund la ntrebri. Totui, spre surprinderea mea, mi-a citat un psalm
n traducerea protestant a lui Cornilescu, redndu-mi apoi i traducerea ortodox, mai
duhovniceasc i mai plin de miez, dup prerea lui.
Discuia a fost scurt, el fiind reticent a discuta cu mine. M-am ntors la biatul de la poarta
mnstirii, cerndu-i s m ndrume ctre un alt clugr. Mi l-a artat pe unul care traversa
curtea mnstirii, pregtindu-se s bat toaca pentru slujb. Era printele Vlasie.
M-am dus la el i i-am spus c am nite ntrebri despre credin i c as vrea s stau de vorb
cu el. M-a ntrebat dac sunt ortodox. Cnd a aflat c nu sunt, mi-a spus s-l caut a doua zi,
cnd mi va spune dac va sta de vorb cu mine.
A doua zi l-am gsit abia seara, la ora 10. Am mers cu soia mea, cu el i cu nc un clugr
ntr-o chilie. Mai nti le-am spus ce credin am eu; le-am vorbit despre Prtie i despre
lovitura de palat care m-a fcut s plec de acolo. M ascultau cu interes, comentnd uneori
cu umor ortodoxia din opiniile mele.
Cei doi monahi, printele Vlasie i printele Eufrosin, erau nite persoane interesante pentru
mine. n ciuda descrierii sau imaginii realizate de neoprotestani, nu gseam la ei nici aere de
superioritate, nici morga unor oameni cu preocupri nalte, cum nu gsisem de altfel nici la
printele Dinu din Bucureti. Am discutat despre multe despre icoane i idoli, despre
nchinare i slujbe bisericeti. A trebuit s admit c toate rspunsurile pe care le primeam
stteau n picioare, cu toat obsesia mea protestant legat de biblicitatea rspunsurilor.
Discuia cu ei s-a prelungit pn trziu n noapte. La ora 2, cnd ne-am desprit, printele
Vlasie m-a ntrebat, mai mult ca o sugestie care nu cerea un rspuns pe loc, dac nu as vrea s
m ntorc la Ortodoxie.
Traversnd curtea mnstirii ctre camera noastr, simeam n inima mea nevoia i dorina de
a m ntoarce la credina dat sfinilor odat pentru totdeauna, ns mi-era team de cum va
reaciona soia mea la o asemenea decizie. Am mers n tcere unul alturi de altul, dar cnd
am am ajuns n camer, ea mi-a spus, fr nici o introducere, c ar vrea ca, nainte de a pleca
de la mnstire, s pun lucrurile n ordine. Dei nu participase activ la discuia cu cei doi
monahi, impresia cu care rmsese fusese foarte puternic.
A doua zi am mers amndoi la printele Vlasie i i-am spus c vrem s ne ntoarcem la
Ortodoxie. Ne-a spus c slujba de ntoarcere trebuie oficiat de un episcop, ns atunci era
sosit n vizit la mnstire IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei. nsoit de printele Vlasie, am
mers i am stat de vorb cu el. Ne-a povestit c i el mergea din cnd n cnd la penticostali
cnd era copil, ns nu s-a ferit s se converteasc. I-a dat dezlegare unui preot s fac slujba
de Mirungere pentru ntoarcerea noastr la Ortodoxie.
Slujba a avut loc la prnz, urmat apoi de slujba Cununiei. Ca nai i-am avut pe prinii lui
Vlasie, care erau i ei zilele acelea la mnstire. Acestea se petreceau n luna iulie a anului
2000.
Dup cununie, printele Vlasie m-a ntrebat de cnd eram cstorit cu Cornelia i de ce nu
aveam copii. Soia mea pierduse o sarcin i fiecare doctor la care fusese i prescrisese un alt
tratament. Hotrsem s ateptm un diagnostic definitiv. Printele Vlasie mi-a rspuns atunci
s nu ne mai facem griji, c de acum lucrurile aveau s fie n regul.
Ceea ce s-a i ntmplat. L-am crezut pe cuvnt, am mers prin credin i peste un an, cu
ajutorul Maicii Domnului i al rugciunilor printelui Vlasie, ni s-a nscut Mihai.
Am petrecut o sptmn la mnstirea Neam. Am putut s gust pentru prima oar din duhul
sfinilor i s vd ce nseamn cu adevrat lupta cu pcatul. Nu am ntlnit nici oameni cu
vorba mieroas, nici nvturi interesante extrase din Biblie ca iepurii din plria
scamatorului. Nimic care s izbeasc ochiul sau care s mbie pmntete.
Astzi
ntoarcerea mea la Ortodoxie s-a petrecut n anul 2001. Anii petrecui n gruprile
neoprotestante m-au ajutat s nv multe lucruri folositoare despre Dumnezeu, Iisus Hristos,
mntuire, istoria Bisericii i altele.
Spre deosebire de acele culte, unde toi au aceeai credin, n Ortodoxie nu de puin ori
ntlneti cretini care nu cunosc nvtura Bisericii. Pentru cineva din afara, acest lucru pare
de neneles. El este ns o realitate i se datoreaz faptului c, n afara slujbelor Bisericii, se
face foarte puin catehez (nvarea credinei Bisericii). E adevrat, credina ortodox este
cntat n cadrul slujbelor, ns aceste cntri i imne au un limbaj duhovnicesc nalt, care nu
este accesibil omului de rnd. Chiar i atunci cnd n biserici se organizeaz ntlniri
catehetice, la acestea particip foarte puine persoane; ceilali nu sunt interesai de nvtura
Bisericii i nu vd rostul acestor ntlniri i discuii. Pentru acetia, slujbele Bisericii sunt
suficiente.
Aa se explic de ce muli cretini, necunoscnd nvtura Bisericii, cred n lucruri paralele i
contrare acesteia. Explicaiile bbeti i superstiiile se amestec cu credina cretin i, din
pcate, ceea ce iese este prezentat drept credin ortodox. Acest amestec este criticat cu
srg de dumanii Bisericii, care iau lucrurile ca atare.
De fapt, la nivelul omului de rnd, exist cte bordeie, attea credine ortodoxe. Dei
oficial Biserica a inut pasul cu provocrile lumii moderne i a rspuns, potrivit cu nvtura
Prinilor i cu voia Duhului Sfnt, la ntrebrile delicate ale veacului, muli cretini cred, mai
mult sau mai puin voit, n alte lucruri. De asemenea, dac ne uitm la Tradiia Bisericii,
vedem c exist unele aspecte rmase n suspensie, asupra crora Biserica nu a formulat
dogme. Diferii Sfini s-au pronunat, n nume personal, ntr-un fel sau altul, iar Biserica n
ansamblu a lsat problema netranat, considernd c acel rspuns nu este esenial pentru
mntuirea oamenilor. (Spre deosebire de aceast modestie i admitere a cunoaterii n parte
vezi cuvintele Apostolului Pavel rspunsurile precise la toate problemele sunt o
caracteristic a sectelor religioase.)
Cei cei s-au apropiat de Biseric dup Lovitura de Stat din 1989 au luat lucrurile cumva de la
nceput, adic au cercetat nvtura Bisericii i o cunosc. Dei nu se poate spune c toi dintre
ei. ns cei crescui n perioada comunist, cnd regimul le interzicea preoilor s-i nvee pe
oameni credina cretin, au n continuare un amestec pestri pe post de credin ortodox,
amestec pe care l triesc i ncearc s l transmit mai departe cu credincioie nu doar n
snul familiei, ci i n biserica local.
Aa cum ne nva Sfnta Scriptur (le recomand tuturor s citeasc mcar Noul Testament),
mntuirea omului este o lupt i o transformare continu, n care i dau mna voina omului
cu harul i puterea lui Dumnezeu.
Nu e uor s fi ortodox astzi. Aa cum a spus Mntuitorul, credina multora se va rci, iar
mplinirea cuvintelor Lui nu ocolete pe nimeni, fie el mirean, preot sau monah. Exist multe
provocri i ispite, att dinuntru, ct i din afara Bisericii. mpria Cerurilor se ia cu
strduin i puini dintre cei ce-i zic cretini reuesc s se opreasc, s-l caute i s-l
gseasc pe Dumnezeu n nebunia care ne nconjoar; cine caut cu rbdare descoper o alt
via.