DESPRE CASATORIE si adulter

" cata vreme ii traieste barbatul"

Mai mult decat obligatoriu, daca vrei sa respecti Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa
aplici intelegerea duhovniceasca in toate versetele,altfel vei "sluji la doi stapani" si nu faci
decat sa fii partinitoare si sa speculezi in functie de interesul momentan al vietii.Tocmai din
cauza ca nu s-a aplicat uniform la toate versetele intelegerea figurativa,duhovniceasca,s-a
ajuns la interpretari diferite fiindca oamenii si situatiile lumesti prin gandirea materialista au
impus mai multe intelegeri si au pastrat intelesul figurativ doar unde le-a convenit lor.
Cata vreme ii traieste duhovniceste,fiindca "reperul" este VIATA VESNICA prin
SFINTENIE ce zici ca o cauti,iar in plan opus este pacatul.In functie de acestea iti
"construiesti" existenta daca vrei mantuirea.Pavel chiar spune:"Nu mai traiesc eu,ci Cristos
traieste in mine".Asta spune totul,fiindca trebuie sa traiesti prin El,prin "ce nu se
vede",adica prin intelegerea duhovniceasca a tuturor situatiilor de viata,inclusiv,sau mai
ales casatoria,unde implica "unirea" si cu "Adunarea" lui Dumnezeu.Cum poate "trai"
Cristos in tine,daca tu traiesti prin concepte materialiste printr-o intelegere ad-literam,(ca de
pe pamant) si cand tot N.T. vrea sa te schimbe radical, atat persoana cat si viata ta ?!
        Criteriile biblice sunt valabile pentru toti din Adunare si fiecare trebuie "cu frica si
cutremur" sa asculte de cei care sunt demni sa conduca Adunarea lui Cristos.Biblia e
baza,iar criteriile sunt bine descrise in N.T. care iti arata ce si cum trebuie sa faci in viata
ta.Ai la indemana Galateni 5 ca sa stii ce NU trebuie sa faci.Uita-te la Apocalipsa 22;15 si ai
sa vezi ca si mincinosii sunt afara din Imparatie,fiindca ideea de "adulter" duce la "moartea"
omului si prin minciuna,chiar daca la o prima vedere minciuna nu se compara cu
preacurvia. 

"10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul:

Femeia să nu se despartă de bărbat! 
     Este logic ca femeia sa nu se desparta de sot,cu CONDITIA DUHOVNICEASCA ca sotul
sa nu "moara" duhovniceste,adica sa nu pacatuiasca cu voia,facand "adulter". El fiind
"capul" femeii se considera prin intelegere biblica ca e mai puternic in a reusi sa-si conduca
sotia pe calea mantuirii.Aici e o regula clara adresata in special femeii,stiindu-se tot din
Scriptura ca ea este "un vas mai slab" si tinde mai repede sa se desparta datorita slabiciunii
interioare.
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace
cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. 
      Armonizarea de care vorbesti trebuie sa o vezi tinand cont si de versetul de la 1 Ioan
5;16:Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se
roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.
Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. " ,din simplul
motiv ca acela a facut pacatul CU VOIA desi stia ca nu are voie,fiind un pacat atat de mare.
      Evident ca barbatul nu trebuie sa-si lase femeia din motive marunte,mai bine zis din
pacate care nu duc la moarte ,dar si aici exista O CONDITIE DUHOVNICEASCA,daca femeia
pleaca de la barbatul ei,pe vreun motiv oarecare de suparare,ea SA RAMANA
NECASATORITA ,adica sa nu se uneasca trupeste cu un alt barbat,fiindca in acel caz ea
devine a altuia si adulterul,(inselarea) se produce in fapt.Daca ea nu se "uneste" trupeste cu
un altul,atunci ea are voie sa se intoarca la barbatul ei si sa se impace cu acesta caz in care
barbatul este "obligat" sa o primeasca.Totul pana la pacatul cu voia.Orice se poate
accepta,orice slabiciune ce tine de unul din pacatele ce nu duc la moarte poate fi iertat,
pentru a-i da o sansa acelui om,insa la astfel de pacate lucrurile sunt categorice pornind
inca din V.T. prin cele 10 porunci,care tin de pacate ce duc la moarte.
          Aspectul duhovnicesc "sa ramana necasatorita" reiese chiar din logica simpla :
Femeia nu are cum sa se casatoreasca prin acte cu altul daca e casatorita in acelasi timp
cu barbatul ei legal si atunci LOGIC ,Pavel nu mai avea de ce sa mai avertizeze ca ea sa nu
se casatoreasca cu altul fiindca stia ca acest lucru nu se poate face legal ,ci doar printr-un
"act" fizic care putea fi considerat "casatorie" si care in acel caz s-ar fi transformat in
adulter si implicit preacurvie. Impacarea cu sotul ei vine din postura in care ea a stat
deoparte SINGURA ,fara barbat si atunci ea poate sa se impace cu sotul ei,nu si in alte
conditii de divort legal, fiindca la versetul 9 Pavel spune " Dar dacă nu se pot înfrâna, să se
căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. " si in acest caz s-
ar contrazice cu spusele"sa ramana necasatorita sau sa se impace.."  
         Ideea duhovniceasca a casatoriei reiese frumos si din spusele N.T. stiindu-se ca
Adunarea este "Mireasa" care se v-a "casatori" cu "MIelul" in Cer,deci o "unire" bazata pe
aspect a unei stari sfinte dupa care se judeca casatoria si tot ce tine de cuvantul in
sine.Nu cel care face pacatul cu voia va fi considerat "casatorit" cu Cristos la acea
"nunta",ci doar cei ce iau ca reper in viata lor aspectul duhovnicesc al punerii pe primul loc
grija de a fi gasit sfant in fata Domnului si nu da prioritate vietii personale prin cele "vazute"
pentru a-si cauta "linistea" lumeasca cu orice pret. Avand "modelul" Nuntii Mielului putem
sa ne dam seama care este sensul versetelor respective si la ce fel de "casatorie" trebuie sa
ne raportam. 

12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie

necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. 
          Aici deja ai alt aspect; cine sunt acei "celorlalti" ? In nici un caz cei de mai sus
amintiti,ci  cei care sunt veniti abia acum sa cunoasca Scriptura,adica o stare de inceput pe
Calea credintei.In acest caz,iarasi logic,daca un "frate" care este si el inca un "copil" in
credinta si are o femeie necredincioasa atunci "sa nu o lase" (pentru orice motiv),daca ea
vrea sa traiasca cu el mai departe.Aspectul de "necredincioasa",nu se refera la o stare in
care ea a pacatuit cu voia,ci la faptul ca ea este venita din "lume",necredincioasa in
Scriptura,sau atee.Pavel aratand ca una ca aceasta daca ea il iubeste poate fi adusa la
credinta pe parcurs ca sa creada ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu si sa-si urmeze sotul in
credinta. Ii sfatuieste pe acestia sa rabde astfel de femei "necredincioase".Deci e vorba de o
femeie care nu a cunoscut Scriptura si cine nu cunoaste nu se face vinovat de pacat.

13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să

locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. 
           Acelasi aspect este si aici ca la versetul anterior.Deja din moment ce femeia este pe
Calea crestina si respecta in fapt Cuvantul,ea are puterea necesara fata de un barbat
"necredincios",repet,un barbat care nu cunoaste Scriptura,nu un barbat care o stie si
pacatuieste cu voia.

14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă

şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.
        Aici se arata posibilitatea sfintirii DACA se respecta intocmai Cuvantul si nu se
pacatuieste cu VOIA dupa ce s-a luat la cunostiinta.Este clar ca odata ce cresti in sfintenie
si pacatuiesti cu VOIA inselandu-ti femeia, devii "mort" fata de Cuvant si Evrei 6;4 sau
10;26-27 incep sa "functioneze".Chiar si din acest verset se intelege ca odata ce cresti in
sfintenie prin femeia credincioasa nu mai poti fi socotit "necredincios", ci "preacurvar"(mai
intai ca o inseli pe femeie,iar apoi il "inseli" si pe Dumnezeu in fata caruia ai marturisit ca
vei asculta de El), logic nemaiavand dreptul sa beneficiezi iarasi de sfintenia femeii fiindca
atunci rostul indreptarii prin Scriptura nu-si mai gaseste locul si implicit acest verset. Pe un
limbaj mai uman am spune ca cel in cauza face „dublu adulter” , inseland atat femeia cat si
pe Dumnezeu, cazand in curvie.
         In lumea religioasa s-a acceptat acest "cerc" vicios in care sotii sa poata face adulter
datorita falsei intelegeri a versetelor,crezandu-se ca se vor ierta astfel de pacate si asta
datorita intelegerii cuvintelor in mod ad-literam dupa cele cunoscute de conventionalitatea
umana a dictionarului. Intelegerea duhovniceasca se raporteaza la partea nevazuta,o
intelegere prin prisma unei altfel de "viata" in care regulile se raporteaza la Dumnezeu si
abia apoi la cele materiale. Pe cand oamenii fac invers, raporteaza mai intai la interesele lor
intelegand cuvintele Scripturii "ca de pe pamant" cu care sa poata sa se indreptateasca in
orice situatie in care ei isi cauta de fapt placerea unei vieti in cele lumesti, chiar daca in
minte ei "slujesc" cu versete biblice. De aceea diferenta de perceptie e uriasa intre gandirea
pamanteasca si gandirea duhovniceasca fiindca termenii biblici nu au fost analizati
raportandu-se la cele "nevazute",ci la cele "vazute" si din acest motiv ap.Pavel a spus :
1 Corinteni 2 spune: v.4 "Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile
înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere;
    v.5 "pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe
puterea lui Dumnezeu."
    v14"14Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o
nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"
    v.15"15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi
judecat de nimeni""
Chiar Mantuitorul spune la Matei 5;31 :” 31S-a zis iarăşi: "Oricine îşi va lăsa nevasta, să-
i dea o carte de despărţire.", aratand in ce conditii se puteau desparti cei doi sub Legea lui
Moise, in asa fel incat sa respecte Cuvantul lui Dumnezeu. Se observa ca despartirea dintre
ei avea la baza o simpla instiintare pentru ca cel in cauza sa stie ca se desparte de celalalt.
Aceasta instiintare nu cuprindea si o autoritate religioasa sau sociala, “actul” fiind o decizie
a persoanelor in cauza si al niciunui alt om din afara,,pentru a fi confirmat sau nu Aici
vorbim de necesitatea acestei instiintari si in conditiile slabiciunii din V.T. omul, ( in speta
evreul), trebuind sa vada ca sa creada si totodata sa stie ca nu mai este casatorit, insa in
N.T. prin puterea Duhului Sfant cei doi casatoriti nu au nevoie nici macar de aceasta
instiintare ca ei nu mai sunt casatoriti , Cuvantul spus unul altuia fiind suficient. Asta
venind in conformitate cu “cresterea” in invataturile lui Dumnezeu raportate atat la evolutia
umana a societatii dar mai ales la puterea de intelegere a celor ce se numesc crestini si
sunt condusi prin Duhul Sfant.
Din modul descris de Mantuitor, prin care cei doi se puteau desparti, reiese ca tot in
acest mod se pune problema si casatoriei. Asta nu inseamna ca cei doi nu trebuie sa fie
casatoriti prin hartii legale, dar acestea au valoare doar pentru societate,insa in fata lui
Dumnezeu nu hartiile vorbesc,ci constiintele ce si-au dat acceptul unirii acestora.