Principii de interpretare a Bibliei

In studiul regulilor de interpretare ale Bibliei trebuie sa plecam de la cateva premise:

1. Biblia are deplina autoritate
2. Biblia contine propriile reguli de interpretare care, intelese si aplicate correct,
conduc la semnificatia reala a textului.
3. Scopul de baza al interpretarii este sa descopere sensul intentionat de autor
4. Adevarul spiritual poate fi comunicat prin limbaj

Exista patru componente de baza ale unui studiu biblic correct si anume:
OBSERVAREA care raspunde la intrebarea :”Ce vad?”. Nici un detaliu nu este lipsit
de importanta. Fiecare observatie este notata atent pentru a intelege si a putea
compara rezultatele mai tarziu.
INTERPRETAREA care raspunde la intrebarea :” Ce inseamna aceasta?”,”Ce
insemnau aceste detalii pentru oamenii carora le-au fost date?”,” De ce a spus
autorul aceasta?”,”Care sunt implicatiile?”,”Care este idea principal ape care vrea sa
o comunice?”
CORELAREA, care raspunde la intrebarea:”Cum se raporteaza aceasta la restul
Bibliei?” . O intelegere corecta a Bibliei tine cont de tot ce spune Biblia despre fiecare
subiect tratat
APLICAREA care raspunde la intrebarea “Ce inseamna aceasta pentru mine?” Ea
este obiectivul celor trei pasi. Un expert in domeniu spunea:”Observarea si
interpretarea fara aplicare inseamna esec”
Regulile de interpretare se impart in patru categorii: generale, gramaticale, istorice si
teologice

PRINCIPII GENERALE DE INTERPRETARE

1. Porneste de la premisa ca Biblia are deplina autoritate
In materie de religie , crestinul accepta, constient sau nu, ca autoritate suprema
pentru sine Biserica, Ratiunea sau Scriptura. De exemplu:doctrina Fecioarei Maria.
Pentru catolici, ceea ce spune Biblia despre Maria este interpretat in functie de
conceptia traditionala a Bisericii Catolice despre acest subiect. Rationalistul respinge
tot ce mintea umana nu poate accepta ca fiind rational. Astfel, ratiunea este lasata sa
decida ce anume este fundamental pentru credinta. Pentru el , nasterea lui Isus din
fecioara nu este nici rationala, nici esentiala, si in consecinta afirmatia biblica poate
sa fie contrazisa. Crestinul autentic considera ca Scriptura este instanta suprema iar
credinta in nasterea lui Isus din fecioara este imbratisata fiindca o afirma Biblia. Asta
nu inseamna ca celelalte forme de autoritate sunt lipsite de orice temei. Dar in cazul
unui conflict intre ele, daca Biserica, ratiunea si Biblia difera in conceptia despre
Maria si nasterea lui Isus care din autoritati este arbitrul final? Prima regula spune ca
Biblia este supremul judecator. Subiectul autoritatii biblice este adesea legat de
problema inspiratiei Scripturilor. Nimeni nu poate recunoaste Biblia ca autoritate
daca ea nu este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu

2. Biblia se interpreteaza pe sine. Scriptura explica cel mai bine Scriptura.Cand

studiezi Biblia, da-I voie sa vorbeasca ea insasi. Sa nu-I adaugi si sa nu-I scazi
nimic. Lasa Biblia sa fie propriul ei comentariu. Cand studiezi un capitol sau un
paragraf, locul de unde vei incepe sa-I cauti interpretarea este contextul. Referintele
multiple sunt folositoare dar va trebui sa incerci sa corelezi cu referintele mai
degraba idea versetului in loc de un cuvant sau o expresie

3. Pentru intelegerea si interpretarea corecta a Scripturilor ne sunt necesare credinta

mantuitoare si Duhul Sfant
Isus spunea “Caci inima acestui popor s-a impietrit, au ajuns tari de urechi si-au
inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu
inima, sa se intoarca la Dumnezeu si sa-I vindec”(Matei 13:15). Apostolul Pavel
spunea:” Dumnezeul acestui veac a orbit mintea necredinciosilor”(2Corinteni 4:4).
Cand crestinul devotat citeste un pasaj, adevarul ii pare ca fiind evident prin el insusi.
Este foarte simplu si obiectiv cand il explica prietenului sau necrestin, dar acesta nu
reuseste sa-I priceapa semnificatia. Apostolul Pavel mai spune: “Omul firesc nu
primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu
poate sa le inteleaga pentru ca trebuie judecate duhovniceste(1Corinteni 2:14)

Un exemplu ar putea fi invierea lui Lazar. “Multi iudei…, cand au vazut ce facuse
Isus, au crezut in El. Dar unii din ei s-au dus la farisei si le-au spus ce facuse
Isus.Atunci preotii cei mai de seama au adunat soborul” (Ioan 11:45-47). Unii au
vazut o minune , … altii o amenintare la adresa propriilor credinte, scopuri.

Sau” Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem
cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, prin harul Lui”(1 Cor. 2:12). Duhul
Sfant ne va calauzi “ in tot adevarul”(Ioan 16:13)

4. Interpreteaza experienta personala in lumina Scripturii, si nu Scriptura in lumina

experientei personale.
Scriitorul nu spune ca daca s-a intamplat cutare lucru atunci rezulta ca este si
adevarat ci invers, fiindca o idée este adevarata, s-a intamplat un anumit lucru..Biblia
nu ne invata ca Isus a inviat din morti si deci este Fiul lui Dumnezeu ci El a inviat din
morti pentru ca este Fiul lui Dumnezeu. Evenimentele relatate se interpreteaza in
baza adevarului afirmat de Dumnezeu si nu invers.

Nu tragem concluzia ca lumea este rea pentru ca Dumnezeu a distus-o prin potop ci
Biblia ne spune ca lumea era rea si de aceea Dumnezeu a distrus-o. In cartea
Faptele Apostolilor sunt narate faptele crestinilor din primul secol. Nu vom trage
concluzii doctrinale din aceste evenimente, daca ele nu cuprind si predici, ci vom
interpreta evenimentele in lumina pasajelor doctrinale. Sunt relatate astfel situatii in
care diferite personae au primit Duhul Sfant. Analizand toate aceste experiente
diferite, reiese clar ca nu poti forma din ele o doctrina. In textele didactice care
vorbesc despre acest subiect, de exemplu 1 Corinteni 12:1, se face referire la
folosirea si controlul vorbirii in limbi fara mentionarea practicarii lor.

Cu alte cuvinte Pavel spune: “Aceasta este doctrina corecta cu privire la vorbirea in
limbi – aveti grija ca experienta voastra sa fie in concordanta cu ea.” Ea nu sustine
ca se poate deduce un anumit adevar doctrinal dintr-o experienta ce a fost traita in
Biserica. Experientele tale personale, oricare ar fie le, trebuie aduse in fata Scripturii
si interpretate. Niciodata invers. “Fiindca am avut aceasta experienta, acest lucru
trebuie sa fie adevarat…” nu este procedura corecta de interpretare a Bibliei. Asta nu
inseamna ca experienta este lipsita de valoare; ea constituie o parte importanta a
vietii crestine, dar trebuie sa fim atenti sa o mentinem la locul cuvenit. Desi invatam
din experienta, nu vom judeca Biblia pe baza ei.

De exemplu sa presupunem ca treci printr-o dificultate financiara din cauza

cheltuielilor facute pe baza de imprumut. Domnul iti vorbeste despre asta si tu simti
ca El ar vrea sa renunti la orice fel de tranzactii bazare pe credit. Lucrezi mult,
economisesti, te redresezi, viata ti se schimba si esti acum convins ca nu trebuie cu
nici un chip sa mai cumperi pe credit. Pana aici e totul in regula. Dar mergi mai
departe si spui ca oricine foloseste credite sau cumpara in rate incalca o porunca
biblica. Pentru a te justifica citezi:”Sa nu datorati nimanui nimic”(Romani13:8). Ai
incalcat astfel o importanta regula de interpretare. Ai interpretat Biblia in lumina
experientei tale personale si ai cerut altora sa se conformeze viziunii tale.

5. Exemplele biblice au autoritate numai daca sunt sustinute de o porunca

Este evident ca nu trebuie urmat exemplul fiecarui om despre care gasesti ceva scris
in Biblie. Nu trebuie sa urmezi exemplul lui Moise si sa-i infrunti pe conducatorii
Egiptului, nici exemplul lui David si sa comiti adulter si crima, nici al lui Petru si sa te
lepezi de Isus , acestea fiind cateva exemple simplificate la maxim. Dar Biblia
abunda cu exemple care sunt demne de urmat. Esti obligat sa le urmezi. Da, daca
exemplul ilustreaza o porunca biblica, nu, daca exemplul nu este sprijinit de o astfel
de porunca.

Isus este exemplul nostru demn de urmat pentru ca este Omul perfect. Dar nici in
acest caz nu intelegem ca trebuie urmate toate exemplele lui: el purta sandale si o
haina lunga, calatorea pe jos, nu s-a casatorit… Nu inseamna ca crestinii nu trebuie
sa se casatoreasca pentru ca Biblia are multe de spus despre relatiile conjugale.
Isus a fost inzestrat cu o mare dragoste si compasiune. Stim ca trebuie sa urmam
exemplul lui pentru ca El a spus:”Va dau o porunca noua sa va iubiti unii pe
altii… cum v-am iubit eu” (Ioan 13:34)
Ar mai fi de spus:
- un exemplu biblic poate verifica faptul ca ceea ce faci tu este inspirat de
Dumnezeu. Poti simti de exemplu ca Dumnezeu vrea sa nu te casatoresti toata viata,
si sa fi sustinut de exemplul lui Isus

- un exemplu biblic poate fi o bogata sursa de aplicatii pentru viata ta. De exemplu,
meditezi la textul din Marcu 1:35 unde Isus se scula dimineata devreme pentru a se
ruga in loc pustiu . Intelegi ca Dumnezeu vrea sa petreci fiecare dimineata in
rugaciune cu Dumnezeu. Aplicatia este corecta. Dar a incerca sa o impui si altora e
ca si cum ai transforma in porunca un exemplu din Biblie

- ca un corolar al acestui principiu se poate spune ca credinciosul este liber sa faca

tot ce nu interzice Biblia

6. Scopul fundamental al Bibliei este sa ne schimbe vietile, nu sa ne imbogateasca

cunostintele
Cand a inspirat scrierea Bibliei Duhul Sfant a intentionat ca cei care o vom citi sa
invatam si sa aplicam ceea ce invatam. Evreii poftisera in pustie lucruri pe care nu le
aveau. Comentand, Pavel spune :”Aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca
noua drept pilde ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei”(1Cor 10:6). Pe
evrei necredinta i-a costat patruzeci de ani de pribegie prin pustie.

Inainte de a aplica trebuie sa intelegem, dar intelegerea neinsotita de aplicatie nu

face pe nimeni sfant. Satan cunoaste foarte bine Biblia, chiar pe de rost asa cum a
demonstrat-o la ispitirea lui Isus (Matei 4:1-11)
“Si dracii cred si se infioara” (Iacov 2:19)
Pavel il povatuia pe Timotei:”Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de
folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie neprihanit si cu totul destoinic pentru orice
lucrare buna” (2Timotei 3:16-17).
Totusi, incercand sa aplicam toata Scriptura sa tinem cont ca:
- anumite pasaje nu trebuie interpretate in acelasi mod in care au fost aplicate atunci
cand au fost scrise. De exemplu, incercand sa aplici in viata ta cartea Levitic,
citesti:” Iata legea jertfei pentru vina: ea este un lucru prea sfant. In locul unde
se junghie arderea de tot sa se junghie si vita….” (Levetic7:1) Ar fi o aplicatie
gresita sa aduci ca jertfa un animal. Noul Testament ne invata ca :”in trupul Lui a
inlaturat vrasmasia, Legea poruncilor in oranduirile ei” (Efeseni 2:15)
- cand aplici un pasaj, trebuie sa o faci in concordanta cu o interpretare corecta. De
exemplu, Isus cobora de pe muntele schimbarii la fata, iar ucenicii se plangeau la
poalele muntelui ca nu puteau vindeca un epileptic si se intrebau de ce? . Isus le-a
spus:” Din pricina putinei voastre credinte. Daca ati avea credinta cat un
graunte de mustar ….”(Matei 17:20).
Daca esti indurerat pentru cineva drag, te rogi, crezi ca numai lipsa ta de credinta te-
a impiedecat sa-l vindeci pentru ca omul moare. Dar se poate ca nu necredinta sa fi
fost problema ta ci pur si simplu ai interpretat gresit textul. Cu putin timp inainte, Isus
i-a instruit explicit pe ucenici:”Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti… fara plata ati
primit, fara plata sa dati…” Ei au fost mustrati pentru ca Domnul le-a spus sa
vindece si le-a dat si puterea s-o faca. Dar Dumnezeu nu ti-a dat tie o astfel de
porunca speciala.
Este esential sa interpretezi corect inainte de a cauta sa aplici altfel poti ajunge la
confuzii si suferinte fara rost.
7. Fiecare crestin are dreptul si responsabilitatea sa studieze si sa interpreteze el
insusi Cuvantul lui Dumnezeu
8. Istoria Bisericii este importanta, dar nu decisiva in interpretarea Scripturii
9. Promisiunile lui Dumnezeu date in Scriptura sunt la dispozitia Duhului Sfant pentru
credinciosii din fiecare generatie

PRINCIPII GRAMATICALE DE INTERPRETARE

10. Scriptura are un singur inteles si trebuie luat in sens propriu
11. Interpreteaza cuvintele in armonie cu intelesul lor din vremea in care a trait
autorul
12. Interpreteaza cuvantul in cadrul propozitiei si contextului in care se afla
13. Interpreteaza pasajul in armonie cu contextual sau
14. Cand un obiect neinsufletit este folosit pentru a descrie o fiinta vie, afirmatia
poate fi interpretata in sens figurat
15. Cand o expresie nu se potriveste cu caracterul obiectului descries, afirmatia
poate fi interpretata in sens figurat
16. Principalele elemente si personaje dintr-o pilda reprezinta realitati concrete.
Numai acestea se iau in considerare pentru tragerea concluziilor
17. Interpreteaza cuvintele profetilor in sensul lor usual, literal si istoric, cu exceptia
cazului in care contextual sau modul in care sunt implinite aceste profetii indica clar
ca au o semnificatie simbolica. Este posibil ca implinirea fiecarei etape constituind o
garantie pentru ceea ce urmeaza.

PRINCIPII ISTORICE DE INTERPRETARE

18. De vreme ce Scriptura a luat fiinta intr-un context istoric, ea poate fi inteleasa
correct numai in lumina istoriei biblice
19. Desi revelatia lui Dumnezeu in Scripturi are un character progresiv, atat Vechiul
cat si Noul Testament sunt parti esentiale ale acestei revelatii si formeaza un tot
unitary
20. Faptele si evenimentele istorice devin simboluri spirituale numai daca Scriptura le
desemneaza ca atare

PRINCIPII TEOLOGICE DE INTERPRETARE

21. Ca sa intelegi Biblia din punct de vedere teologic, trebuie sa o intelegi mai intai
din punct de vedere grammatical
22. O doctrina poate fi considerate biblica numai daca insumeaza si include tot ce
spune Biblia despre ea.
23. Atunci cand doua doctrine prezentate in Biblie par sa fie contradictorii, accepta-le
pe amandoua ca fiind scripturale. Cu deplina incredere ca ele se rezolva intr-un plan
superior
24. O invatatura care este prezenta doar implicit in Scriptura poate fi considerate
biblica atunci cand este sustinuta de comparatia cu pasajele