4.

Literatura duhovniceasca

Literatura duhovniceasca este acea literatura care ne ajuta sa traim o viata

duhovniceasca pun�ndu-ne �n fata �nvataturi si exemple.
a. Sf�nta Scriptura

Principala carte duhovniceasca este Sf�nta Scriptura sau Biblia, care este
consemnarea �n scris de catre oameni, sub inspiratia Duhului Sf�nt, a cuv�ntului
lui Dumnezeu adresat noua prin profeti iar, la plinirea vremii, prin �nsusi Fiul
Sau. Vom �ncerca sa abordam Scriptura din punct de vedere al vietii duhovnicesti,
stiut fiind ca un punct important al programului duhovnicesc pe care fiecare
ortodox al trebui sa-l respecte pentru a trai o viata duhovniceasca este citirea
zilnica din Sf�nta Scriptura. Nu putem �nsa sa nu remarcam cu amaraciune ca exista
un dezinteres destul de mare al ortodocsilor fata de lectura Scripturii. Chiar si
�n scolile teologice studentii se multumesc de multe ori cu prezentarile pe care le
gasesc �n manuale si nu merg la textul Scripturii propriu-zise. Firesc ar fi ca un
student teolog sa studieze pe texte originale si nu pe traduceri, adica sa citeasca
Scriptura �n greaca. De aceea este rusinos sa nu citim macar traducerile textului
Scripturii. Dar �n mod paradoxal, de multe ori, ortodocsi, oameni simpli, trec�nd
la secte devin dintr-o data foarte interesati de Scriptura, citesc mult si retin
mult. Este din pacate destul de rasp�ndita printre ortodocsi opinia ca nu ar fi
nevoie sa citeasca Scriptura. Aceasta atitudine, �nt�lnita �nca din vechime, este
aspru combatuta de catre Sfintii Parinti. Iata ce zice �n acest sens Sf�ntul Ioan
Gura de Aur �ntr-una din predicile sale:
�Spuneti-mi, va rog, care din cei de fata ar putea, daca i-as cere, sa-mi spuna un
psalm sau un text din dumnezeiestile Scripturi? Nici unul! Si nu-i numai asta
grozavia. Grozavia este alta, ca suntem at�t de nepasatori fata de cele
duhovnicesti pe c�t suntem de iuti, ba mai iuti dec�t focul, fata de cele satanice.
De v-as �ntreba de stiti c�ntece de lume, c�ntece de dragoste, c�ntece desfr�nate
as vedea ca multi le stiu pe de rost si ca le c�nta cu multa placere. Dar ce scuza
gasiti ca nu stiti un text din Scriptura? �Nu-s calugar, mi se raspunde! Am femeie
si copii si trebuie sa ma �ngrijesc de casa mea!� Ei bine scuza aceasta va pierde,
ca socotiti ca numai calugarilor li se cuvine sa citeasca dumnezeiestile Scripturi,
c�nd de fapt voi aveti cu mult mai mare nevoie de ele dec�t calugarii, pentru ca
voi traiti �n lume, voi va raniti �n fiecare zi; si de aceea voi aveti mai cu seama
nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare a socoti de prisos citirea
Sfintelor Scripturi este cu mult mai rau dec�t a nu le citi. Astfel de g�nduri sunt
g�nduri dracesti.�

Cuv�ntul, prin excelenta, este �nsusi Fiul lui Dumnezeu: �La �nceput era Cuv�ntul
si Cuv�ntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuv�ntul� (Ioan 1, 1). Sfintii Parinti
au aratat faptul ca omul este o fiinta cuv�ntatoare ca expresie chipului lui
Dumnezeu dupa care a fost creat . Darul cuv�ntului este un dar dumnezeiesc facut
omului pentru a putea intra �n dialogul m�ntuitor cu Dumnezeu si cu semenii, el
tine ontologic de om. �Cuv�ntul nu e un adaos la fiinta omeneasca, nu e o trasatura
�nt�mplatoare a omului, din a carui �nlaturare acesta ar ram�ne neschimbat �n
esenta, ci o trasatura constitutiva. Mai mult dec�t at�ta, e �nsasi fiinta omului,
�ntruc�t prin cuv�nt s-a descoperit pe sine �n energia lui spirituala, a devenit
existent pentru altii si pentru sine �nsusi� .
Cuv�ntul omenesc �si are radacina �n Dumnezeu Cuv�ntul si de acea cuv�ntul are
putere, nu este doar un simplu vehicul de transmitere a informatiilor, el nu este
�o galagie arbitrara prin care eu pot sa spun ceva si voi puteti �ntelege g�ndirea
mea� . Un cuv�nt, care practic nu-ti transmite nici o informatie, poate sa te
�nvie sau poate sa te dar�me. Cuv�ntul este un mijloc de �mpartasire iar
pervertirea sa din cauza pacatului se manifesta �n faptul ca poate deveni si o
forma de �mpartasire a raului. Unul dintre exemplele cele mai elocvente ale aceste
calitati de �mpartasire putem sa o vedem, la nivel omenesc, �n cazul a doi oameni
care se iubesc, a doi �ndragostiti care simt mereu nevoia sa-si spuna ca se iubesc
unul pe celalalt. Daca cuv�ntul este o forma de �mpartasire �ntre oameni, cu at�t
mai mult el este o forma de �mpartasire cu Dumnezeu c�nd este vorba de cuvintele
lui Dumnezeu adresate noua.
Cuv�ntul este elementul de baza al comunicarii si al comuniunii omului cu Dumnezeu
si cu semenii. Cuv�ntul a fost folosit de Dumnezeu ca mijloc de revelare a Sa
omului. �n rai El comunica cu omul prin cuv�nt graindu-i cuvintele vietii vesnice.
Dupa caderea omului �n pacat cuv�ntul omenesc s-a pervertit, dar Dumnezeu a
continuat sa vorbeasca oamenilor prin proroci pentru ca, la �plinirea vremii�,
�nsusi Cuv�ntul lui Dumnezeu sa se �ntrupeze si sa ne graiasca �n cuvinte omenesti
pentru a restabili dialogul m�ntuitor cu noi: �Dupa ce Dumnezeu odinioara, �n multe
r�nduri si �n multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, �n zilele
acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a
toate si prin Care a facut si veacurile; Care, fiind stralucirea slavei si chipul
fiintei Lui si Care tine toate cu cuv�ntul puterii Sale, dupa ce a sav�rsit, prin
El �nsusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, �ntru cele
prea �nalte� (Evrei 1, 1-3).
Parintii Bisericii ne �nvata ca se poate face o analogie �ntre �ntruparea
Cuv�ntului lui Dumnezeu �de la Duhul Sf�nt si din Fecioara Maria� si �ntruparea
Cuv�ntului lui Dumnezeu, tot prin puterea Duhului Sf�nt, �n cuvintele omenesti
cuprinse �n Scriptura. Precum Fiul si Cuv�ntul lui Dumnezeu s-a desertat pe Sine de
slava Sa dumnezeiasca fac�ndu-se om asemenea noua, �n afara de pacat, si asum�nd
afectele firii omenesti (Filipeni 2, 5-8), putem vorbi si de o chenoza a cuv�ntului
lui Dumnezeu �n discursul omenesc, suferind limitele fizice ale limbajului uman si
relativitatea enunturilor noastre. �Expresia din Crez �s-a �ntrupat�, gaseste �n
aceeasi marturisire de credinta o expresie paralela si, totodata, corespondenta:
�care a grait prin prooroci�. Cuv�ntul lui Dumnezeu S-a �ntrupat iar Duhul Sf�nt a
grait prin prooroci. Cuv�ntul S-a �ntrupat prin puterea Sf�ntului Duh si a grait
prin prooroci prin acelasi Duh Sf�nt. Observati ca este vorba de �kenosis�, de o
chenoza, de o smerire a Fiului lui Dumnezeu, de o micsorare a Cuv�ntului, de o
cobor�re �n trup, de o cobor�re a Cuv�ntului �n cuv�ntul omului.� .
C�nd Dumnezeu ne vorbeste, El nu ne transmite doar informatii ci ni se daruieste
prin cuvintele Sale. Pentru aceasta Parintii Bisericii vorbesc de o �mpartasire cu
Dumnezeu prin cuvintele Sale. �mpartasirea de cuv�ntul dumnezeiesc nu �nseamna a-l
�ntelege rational ci a-l primi si a-l pazi intr�nd astfel �ntr-o comuniune vie cu
Dumnezeu: �Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuv�ntul Meu, si Tatal Meu �l va iubi,
si vom veni la el si vom face locas la el� (Ioan 14, 23). �Cuv�ntul lui Dumnezeu
aduce �n suflet un nou si un deosebit sentiment al existentei: inima simte
revarsarea vietii purtatoare de lumina; mintea dob�ndeste �ntelesuri p�na atunci
ascunse. Atingerea de noi a energiei creatoare dumnezeiesti ne creeaza din nou.
Cunoasterea primita de noi pe aceasta cale nu poate fi asemanatoare cu �ntelegerea
filosofica: �mpreuna cu �ntelegerea situatiei se comunica �ntregii fiinte omenesti
un alt mod de existenta: vederea lui Dumnezeu se �mbina cu torentul iubirii
rugatoare catre El� .
Citirea si �mplinirea cuv�ntului lui Dumnezeu cuprins �n Sf�nta Scriptura este o
�mpartasire cu Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea Parintii Bisericii vorbesc
despre o consumare euharistica a cuv�ntului Scripturii. Astfel Clement Alexandrinul
(Stromatele 1, 1) arata ca trebuie sa ne hranim cu semintele vietii care se gasesc
�n Scriptura asa cum ne �mpartasim cu Sf�nta Euharistie iar Sf�ntul Ioan Gura de
Aur (Omilii la Facere 6, 2) si Sf�ntul Grigorie Teologul (Cuv�ntarea 45, 16)
vorbesc despre consumarea euharistica a cuv�ntului fr�nt �n mod tainic .
Consumare euharistica a cuv�ntului Scripturii sau �mpartasirea cu Dumnezeu Cuv�ntul
prin cuvintele sale se realizeaza �n cel mai �nalt grad la Sf�nta Liturghie c�nd se
citeste si se explica Sf�nta Scriptura. Sf�nta Liturghie are doua parti principale:
Liturghia catehumenilor sau a Cuv�ntului si Liturghia credinciosilor sau
euharistica. Fiecare dintre aceste parti are �n centru o �mpartasire cu Dumnezeu
Cuv�ntul, care nu se exclud ci se completeaza reciproc. Centrul Liturghiei
Cuv�ntului este consumarea euharistica a cuv�ntului lui Dumnezeu citit din Apostol
si din Evanghelie si explicarea acestuia �n predica (al carei loc firesc este
imediat dupa Evanghelie) ce exprima actualizarea cuv�ntului lui Dumnezeu pentru
acum si aici. Centrul Liturghie euharistice este �mpartasirea cu �nsusi Trupul si
S�ngele Domnului. �mpartasirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuvintele sale �n cadrul
Liturghiei Cuv�ntului pregateste si �si gaseste �mplinirea �n �mpartasirea cu
Trupul si S�ngele Domnului �n cea de-a doua parte a Liturghie. Dumnezeu �nt�i �ti
vorbeste, ti se daruieste prin cuv�nt si apoi se daruieste cu �nsusi Trupul si
S�ngele sau. Chiar spun parintii ca nu este de conceput o �mpartasire cu trupul si
s�ngele Domnului fara ca mai �nt�i sa te fii �mpartasit cu cuvintele Lui. Aceasta
implica necesitatea participarii la �ntreaga Liturghie pentru a te putea �mpartasi.

�mpartasirea cu Dumnezeu Cuv�ntul prin cuvintele Sale se realizeaza nu numai la

Sf�nta Liturghie ci ori de c�te ori citim Sf�nta Scriptura si �n special c�nd citim
Evanghelia. De aceea �n mod ortodox citirea Scripturii nu se face oricum, ci cu
constiinta ca te �nt�lnesti cu Dumnezeu si te �mpartasesti cu El prin cuvintele
Sale. Nu este ortodox sa citesti Scriptura �ntr-o postura necuviincioasa ci trebuie
sa fie un anumit context care sa te ajute sa realizezi solemnitatea momentului
citirii chiar si c�nd este vorba de o lectura particulara. De aici respectul pe
care ortodocsii �l au �n mod traditional pentru Scriptura, respect care �nsa
trebuie sa avem grija sa nu devieze �ntr-o abordare magica.
Apoi faptul ca lectura Scripturii �nseamna o �mpartasire cu Dumnezeu Cuv�ntul prin
cuvintele sale ne arata ca aceasta lectura trebuie sa devina o hrana zilnica pentru
noi. Asa cum pentru a ram�ne �n viata trebuie sa ne hranim zilnic cu alimente tot
asa trebuie sa ne hranim duhovniceste consum�nd euharistic zilnic cuvintele
Scripturii. �ntelegem acum de ce parintii duhovnici recomanda tuturor crestinilor,
si cu at�t mai mult celor care au o preocupare deosebita �n domeniul teologiei, o
hranire zilnica cu cuv�ntul Scripturii adica lectura zilnica din Sf�nta Scriptura.
Ca reper, �n general se recomanda citirea zilnica a doua capitole din Sf�nta
Scriptura. Deci trebuie sa citesti zilnic Scriptura. Nu poti niciodata sa spui ca
ai citit suficient si ca nu mai ai nevoie sa citesti pentru ca stii despre ce-i
vorba. Scriptura nu se citeste doar pentru aspectul informational al cuv�ntului,
asupra Scripturii trebuie sa revii mereu pentru ca de c�te ori citesti te
�nt�lnesti cu Dumnezeu Cuv�ntul si te �mpartasesti cu El prin cuvintele Sale � fie
cuvinte rostite direct de Hristos care sunt cuprinse �n Evanghelie fie cuvinte
rostite de Dumnezeu prin intermediul prorocilor, a alesilor Lui, a Apostolilor mai
t�rziu. Legat de citirea Evangheliei un sf�nt rus al secolului al XVIII-lea,
Sf�ntul Tihon din Zadonsk, spunea: �Ori de c�te ori cititi Evanghelia, Hristos
�nsusi va vorbeste. �n timp ce cititi, va rugati Lui si vorbiti cu El�. Putem spune
mai departe ca si c�nd citim celelalte scrieri scripturistice, fiind inspirate de
Duhul Sf�nt, tot Hristos ne vorbeste.
Citirea Scripturii nu poate fi facuta oricum; exista o lectura ortodoxa a
Scripturii. De unde �ntelegem ca exista o lectura ortodoxa a Scripturii? Simplul
fapt ca �n prezent sunt peste 7000 de grupari religioase care se revendica a se
�ntemeia pe Scriptura �nseamna ca exista cel putin 7000 de moduri diferite de a
citi si de a �ntelege Scriptura. Atunci, daca sunt at�tea moduri diferite �n care
putem citi si �ntelege Scriptura cum ne raportam noi la Scriptura? Ca ortodocsi
trebuie sa ne raportam ortodox la Scriptura, adica sa citim ortodox Biblia, ca
madulare ale Bisericii. Ce �nseamna lectura ortodoxa a Scripturii? �ntotdeauna sa
te apropii de Scriptura ca de sf�nta �mpartasanie, cu frica si cu cutremur, asa cum
te cheama preotul la �mpartasanie pentru ca este o �mpartasire. Sa nu o citesti �n
primul r�nd pentru informatie ci sa o citesti pentru a te �nt�lni si a te �mpartasi
cu Hristos. Apoi recomandarea tuturor parintilor este ca �ntotdeauna sa te rogi
�nainte de a citi din Scriptura ca Domnul sa-ti lumineze mintea pentru �ntelegerea
cea dreapta si sa te fereasca de ratacire. O rugaciune foarte potrivita care poate
fi rostita �nainte de citirea Scripturii este rugaciunea r�nduita a se spune la
Sf�nta Liturghie �nainte de citirea din Evanghelie:
�Straluceste �n inimile noastre de oameni iubitorule Stap�ne cea a cunoasterii
dumnezeirii Tale neamestecata lumina si ai mintii noastre ochii deschide spre
�ntelegerea evanghelicestilor tale propoveduiri. Pune �ntru noi si frica
fericitelor Tale porunci ca poftele trupului toate calc�nd duhovniceasca vietuire
sa petrecem, toate cele ce sunt spre buna placerea Ta si cuget�nd si fac�nd. Ca Tu
esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre Hristoase Dumnezeul nostru si Tie
slava �naltam si �mpreuna si celui fara de �nceput al Tau parinte si Prea Sf�ntului
si Bunului si de viata Facatorului tau Duh�.
Este o rugaciune care ne-ar fi de mare folos sa o retinem si sa o rostim de fiecare
data c�nd citim Scriptura. Dar, desigur, nu este obligatorie aceasta, se poate face
si o alta rugaciune, chiar una cu cuvintele proprii.

Episcopul Kalistos Ware, �n studiul sau despre citirea ortodoxa a Scripturii

subliniaza faptul ca noi trebuie sa privim Biblia ca pe o scrisoare personala
adresata anume de Dumnezeu fiecaruia dintre noi si identifica patru caracteristici
ale citirii acesteia: citirea �n duh de ascultare, �n duhul Bisericii,
hristocentrica si personala.
A citi Scriptura �n duh de ascultare �nseamna a nu citi din curiozitate desarta ci
av�nd �n minte �ntrebarea: �Ce ma �nvata Dumnezeu sa fac pentru a ma m�ntui?� si
fiind gata sa �mplinesti ceea ce �ntelegi din Scriptura ca Dumnezeu vrea sa-ti
transmita taindu-ti voia proprie pentru a face voia lui Dumnezeu. Sa �ncercam, c�nd
citim din Scriptura, sa facem liniste �n mintea noastra, �n �nvalmasarea g�ndurilor
noastre, pentru a auzi glasul lui Dumnezeu si pentru a-l pune apoi �n lucrare. De
asemenea Scriptura trebuie citita �ntotdeauna cu uimire. Sf�ntul Isaac Sirul zice
ca �Cel care nu se uimeste de Dumnezeu �nca nu l-a cunoscut pe Dumnezeu�. Citind
Scriptura �l descoperi pe Dumnezeu si nu poti sa nu te uimesti de Dumnezeu.
Citirea �n duhul Bisericii �nseamna sa �ncerci �ntotdeauna sa �ntelegi Scriptura
asa cum Biserica o t�lcuieste si nu dupa mintea proprie. Canonul 9 al sinodului II
trulan, care indica obligativitatea preotilor si a episcopilor de a predica la
slujba duminica si �n sarbatori, atrage atentia ca acestia niciodata sa nu predice
dupa capul lor ci sa exprime �nvatatura Bisericii asa cum a fost ea formulata de
catre Sfintii Parinti. Dar nu numai cel care predica ci si crestinul care citeste
Scriptura, pentru a se feri de ratacire, trebuie sa o �nteleaga asa cum Biserica o
t�lcuieste. T�lcuirea pe care Biserica o da Scripturii o putem afla din t�lcuirile
patristice sau din partea unor persoane competente �n domeniu: preoti, profesori. E
foarte important sa apelam la comentariile Parintilor Bisericii (de exemplu Sf�ntul
Ioan Gura de Aur are comentarii la aproape toate cartile Scripturii) si, din
fericire, �n prezent se publica tot mai mult texte exegetice. Pentru o prima
abordare a textului Scripturii exista si Biblia comentata, �n limba rom�na �n
traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Apoi avem la �ndem�na, ca instrumente
de lucru, diferite editii �n format electronic ale Bibliei cu comentarii, dar de
obicei, mai ales cele care sunt �n limba engleza, au provenienta protestanta. Un
instrument de lucru foarte util pentru a cunoaste t�lcuirea filocalica a Scripturii
este lucrarea numita Biblia �n Filocalie care cuprinde t�lcuirea fragmentelor din
Scriptura la care se face referire �n Filocalie.
Alaturi de scrierile exegetice ale Sfintilor Parinti sensul pe care Biserica �l da
diferitelor texte scripturistice este dat de utilizarea lor liturgica. Scriptura
este foarte mult folosita �n slujba fie ca atare � texte citite �n cadrul slujbelor
cum ar fi paremiile de la vecernie, Apostolul si Evanghelia �fie parafrazata �n
textele liturgice. At�t imnele c�t si rugaciunile sunt �n cea mai mare parte
parafraze pe text scripturistic. Felul �n care Biserica foloseste anumite texte �n
cadrul slujbelor ei ne arata t�lcuirea pe care o da textelor respective. De exemplu
la sarbatorile Maicii Domnului, de regula, seara la vecernie la paremii se citesc
trei texte: visul lui Iacob despre scara ce uneste cerul cu pam�ntul (Fac. 28, 10-
17); profetia lui Iezechiel despre poarta �nchisa a templului prin care trece
numai �mparatul si apoi ram�ne �nchisa (Iezech. 43, 27-44, 4); pasajul despre
�ntelepciunea care si-a zidit siesi casa (Pilde 9, 1-11). Legarea acestor texte de
sarbatorile Maicii Domnului arata t�lcuirea pe care Biserica le-o da si anume ca
fiind profetii despre Maica Domnului: ea este scara ce a unit cerul si pam�ntul
nasc�ndu-L pe Fiul lui Dumnezeu, cel de-al doilea text se refera la pururi-fecioria
Maicii Domnului, iar cel de-al treilea o prezinta pe Maica Domnului ca fiind casa
pe care Hristos, �ntelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. 1, 24) si-a zidit-o.
Citirea hristocentrica a Scripturii �nseamna a �ntelege ca M�ntuitorul Hristos este
coloana ei unificatoare, �n Vechiul Testament �nt�lnind �tipuri�, prefigurari ale
lucrarii lui Hristos �n lume.
Citirea personala a Scripturii �nseamna a �ntelege ca ceea ce se trateaza acolo se
refera si la tine personal. Sf�ntul Marcu Ascetul spune legat de aceasta �cel ce e
smerit �n cugetul sau si �mplineste o lucrare duhovniceasca c�nd citeste
dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce �n legatura cu sine si nu cu altul� Ce
�nseamna aceasta? Ca citind te vezi pe tine �n caderile celor de acolo. Citind
despre caderea lui Adam �n Rai nu te pornesti �mpotriva lui Adam ci �ti recunosti
propria cadere, constientizezi ca despre tine vorbeste Scriptura, despre
neascultarea ta si despre �ndepartarea ta de harul lui Dumnezeu. Cel mai clar
exemplu de lectura personala a Scripturii ne este dat de o slujba sav�rsita �n
Postul Mare (�n prima si cea de a cincea saptam�na) si anume canonul Sf�ntului
Andrei Criteanul care, redactat la persoana I, te ajuta sa-ti recunosti propriile
caderi �n caderile personajelor de acolo si sa vezi ca nu te-ai asemanat �n virtuti
cu personajele care duc o viata duhovniceasca. Este foarte pilduitor acest canon de
pocainta dar el pierde foarte mult din impactul asupra ascultatorului si poate
parea lung si plictisitor �n momentul �n care nu se cunoaste Scriptura deoarece
presupune cunoasterea acesteia.
�Sa nu dispretuim, dar, auzirea (citirea) dumnezeiestilor Scripturi. G�ndul acesta
este un g�nd dracesc care nu ne lasa sa vedem comoara, care nu ne lasa sa ne
�mbogatim. Diavolul ne sopteste la ureche ca nu-i de nici un folos auzirea legilor
lui Dumnezeu, pentru ca se teme ca nu cumva noi sa trecem de la auzirea cuvintelor
lui Dumnezeu la sav�rsirea lor. Cunosc�ndu-i dar viclenia, sa ne �ntarim cu aceste
arme, pentru a a-i zdrobi capul si a ajunge de nebiruit. Si astfel, �ncununati cu
stralucite victorii, sa dob�ndim si bunatatile viitoare, cu harul si cu iubirea de
oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea �n vecii vecilor.
Amin.�
b. Antologiile de apoftegme

Apoftegma este o expresie cuprinzatoare, o zicere, un cuv�nt de �ndrumare

duhovniceasca ce vine ca o concluzie a unui dialog dintre un parinte duhovnicesc si
un ucenic. Un ucenic ridica o problema concreta a vietii duhovnicesti iar un om cu
experienta duhovniceasca, �i raspunde. Antologiile de apoftegme sunt culegeri,
colectii de astfel de ziceri ale parintilor. �n decursul timpului antologiile de
apoftegme s-au �mbogatit si cu diferite pilde, �nt�mplari, minuni din viata
parintilor duhovnicesti.
Antologiile de apoftegme apar �n context monahal, odata cu dezvoltarea
monahismului. Ele se adreseaza �n primul r�nd monahilor dar nu numai lor ci au o
importanta deosebita pentru fiecare crestin, deoarece nu exista doua spiritualitati
distincte: o spiritualitate a laicilor si o spiritualitate a monahilor. Este o
singura spiritualitate ortodoxa, care, �nsa, se �mplineste �n forme specifice �n
mediul monahal sau �n viata mirenilor. Adevarurile fundamentale ale vietii
duhovnicesti sunt aceleasi, fie ca este vorba de viata monahala, fie ca este vorba
de mireni. Pentru aceea scrierile duhovnicesti �n general, desi �n cea mai mare
masura sunt aparute �n mediul monahal, nu prezinta interes doar pentru monahi ci
ele prezinta un interes deosebit pentru toti cei care doresc sa traiasca o viata
duhovniceasca, bine�nteles adapt�nd cele scrise �n ele la contextul concret �n
care �si duce fiecare existenta.
Un specific al apoftegmelor este acela ca ele reprezinta o aplicare practica a unor
adevaruri universale �n cazuri concrete si ele nu impun o conformare obligatorie,
nu toate aceste apoftegme trebuie sa fie respectate �ntru totul, de catre toti
oamenii. Fiecare poate sa-si gaseasca �n aceste culegeri de ziceri ale parintilor
ceea ce se potriveste pentru viata lui duhovniceasca. �n acest sens este o
deosebire �ntre Scriptura si culegerile de apoftegme deoarece tot ceea ce se scrie
�n Scriptura, fiind cuv�nt revelat, cuv�nt dumnezeiesc, ni se adreseaza �ntru
totul.
Antologiile de apoftegme au valoare deosebita deoarece sunt cele mai accesibile si
mai practice comentarii ale Evangheliei. Ele ne arata cum se pune �n practica, �n
mod concret, cuv�ntul lui Dumnezeu cuprins �n Evanghelie, si �n general cuv�ntul
lui Dumnezeu prin �n scriptura. Ele nu constituie un sistem organizat, dar ne arata
ca ceea ce Hristos ne �nvata poate sa fie pus �n practica �n viata de zi cu zi si
ne arata importanta �mplinirii poruncilor lui Hristos. Spre exemplu, una dintre
poruncile lui Hristos cel mai greu de �nteles si de �mplinit, mai ales pentru lumea
contemporana, este porunca ce spune ca daca cineva �ti da o palma sa-i �ntorci
obrazul celalalt (Mt. 5, 39). Pentru o mentalitate lumeasca aceasta porunca pare
absurda, poate sa conduca la ideea ca daca �ntorci �ntotdeauna obrazul crestinii ar
fi usor dati la o parte si ar disparea. O apoftegma din Pateric ne arata care este
importanta �mplinirii acestei porunci. Se povesteste astfel ca un parinte monah
merge �n casa unui crestin iar acel crestin avea o fata demonizata care vine si �i
da o palma monahului. Acesta, fac�nd o ascultare totala de cuv�ntul lui Hristos, �i
�ntoarce si obrazul celalalt. Atunci demonul care stap�nea acea fata neput�nd
suporta smerenia calugarului iese din ea si fata se tamaduieste. Iata cum puterea
vrajmasului este �nvinsa nu de o reactie violenta ci de smerenie, de �mplinirea
poruncilor lui Hristos. Putem astfel �ntelege ca prin �mplinirea poruncilor lui
Hristos toata puterea vrajmasului este naruita si ca puterea lui Dumnezeu se arata
�n aparenta noastra slabiciune, slabiciunea de a nu raspunde raului cu rau ci de a
raspunde raului cu bine. Este doar un exemplu pentru a arata cum apoftegmele ne
ajuta sa �ntelegem mai bine semnificatia unor porunci ale lui Hristos si felul cum
acestea trebuie puse �n practica, pentru ca, legat de aceasta porunca a �ntoarcerii
obrazului, sunt destui care vin si spun ca de fapt ea nu trebuie �nteleasa literal.
Exista o tendinta de a interpreta cuv�ntul lui Hristos astfel �nc�t sa ne fie noua
comod.
Antologiile de apoftegme apar, dupa cum am aratat mai sus, odata cu dezvoltarea
monahismului. Este cunoscut cum s-a dezvoltat monahismul. Daca �n primele trei
secole dupa Hristos crestinismul era persecutat si a fi crestin reprezenta un risc,
din secolul al IV-lea, dupa libertatea data crestinismului si mai ales dupa ce
acesta ajunge religie de stat, a fi crestin reprezenta un privilegiu si multi au
devenit crestini nu dintr-o credinta puternica ci din oportunism, fac�nd ca nivelul
vietii duhovnicesti �n societate sa fie destul de scazut. Ca urmare cei care doreau
o �mplinire �ntru totul a cuv�ntului evanghelic s-au retras din lume �n locuri
pustii pentru a se dedica �ntru totul �mplinirii poruncilor lui Hristos. Unul
dintre centrele cele mai importante unde s-a dezvoltat acest monahism primitiv este
Egiptul unde �n primele secole a fost o puternica prezenta crestina. �n pustiul
Egiptul au fost trei centre monastice devenite celebre: pustia Schetica sau
Schitul, Chelia s-au Chilia si Nitria, care la un moment dat au fost populate de
mii de monahi. �n dezvoltarea monahismului a contat mult si modelul unor sfinti cum
a fost de exemplu Sf�ntului Antonie cel Mare, unul dintre primii monahi, care s-a
retras �ntr-o alta parte a Egiptului, �ntr-un munte care se va numi mai apoi chiar
Muntele lui Antonie, si care el singur avea, catre sf�rsitul vietii sale, mii de
ucenici. �n aceste zone pustii, �n afara manastirilor care �ncepeau sa se
constituie, se ducea o viata idioritmica, �n sensul ca �ntr-o mica locuinta cu
c�teva camarute si cu o curticica locuia un batr�n cu unul sau doi ucenici �n jurul
lui, av�nd o r�nduiala proprie de rugaciune. S�mbata si duminica toti monahii se
adunau la biserica, participau la Sf�nta Liturghie si se �mpartaseau. Acesti
batr�ni, fara sa fie preoti, �i povatuiau pe ucenici lor prin viu grai �n
problemele duhovnicesti. Pentru ca aceste povete care erau pline de �ntelepciune sa
nu se piarda, ucenicii ca au �nceput sa le consemneze �n scris si apoi ele au fost
colectionate. Astfel se ajunge sa se alcatuiasca antologiile de apoftegme, care,
asadar, apar mai �nt�i �n secolele IV-V dupa Hristos �n pustiul Egiptului.
Cea mai cunoscuta antologie de apoftegme este Patericul sau mai precis Patericul
Egiptean. Aceasta lucrare mai este cunoscuta si sub denumirea de Apoftegmele
parintilor si este considerata de multi ca fiind cea mai importanta scriere
duhovniceasca dupa Sf�nta Scriptura. Este un adevarat manual de �ntelepciune
duhovniceasca cuprinz�nd �nvataturi, minuni, evenimente din viata parintilor care
au trait �n Egipt, Sinai si Palestina �n secolele IV-V dupa Hristos. Patericul
cuprinde doua parti: o prima parte alfabetica care prezinta apoftegmele parintilor
cunoscuti cu numele or�nduiti dupa alfabetul grecesc iar o a doua parte tematica �n
care apoftegmele parintilor a caror nume nu s-a mai pastrat sunt r�nduite dupa
diverse teme. �n Pateric se utilizeaza pentru parintii duhovnicesti terminologia
aramaica de Ava � parinte si Ama � maica duhovniceasca. �n limba rom�na editiile
accesibile �n acest moment sunt: editia de Alba Iulia, care reproduce o editie mai
veche de la R�mnicu-V�lcea si care, chiar daca mai are anumite greseli pe care le
avea si editia de la R�mnicu � V�lcea, fie de traducere fie de dactilografie, are o
frumusete deosebita prin limba arhaica folosita si care �i da o anumita aroma
specifica acestei scrieri. Au mai aparut doua traduceri, una la Timisoara si una la
Iasi, la Editura Polirom, cu o limba modernizata. Editie de la Editura Polirom, �n
�ngrijirea lui Cristian Badalita, este o editie critica, dar cuprinde numai
colectia alfabetica a apoftegmelor parintilor.
�n str�nsa legatura cu Patericul egiptean sta Lavsaiconul sau Istoria lausiaca
(numit astfel pentru ca era adresat unui anume Lausus), alcatuit de Paladie �
episcop contemporan cu Sf�ntul Ioan Gura de Aur si aparator al acestuia �n timpul
conflictelor pe care le-a avut cu Teofil, Arhiepiscopul Alexandriei. Acest Paladie
este un fost vietuitor al pustiei Egiptului. El redacteaza la �nceputul secolului
al V-lea Lavsaiconul care cuprinde biografii ale pustnicilor din Egipt si �i gasim
aici pe multi din parintii a caror apoftegme s-au pastrat si �n Pateric. �n limba
rom�na exista doua traduceri ale Lavsaiconului care difera destul de mult �ntre ele
datorita surselor diferite pe care le folosesc. Astfel avem un Lavsaicon tiparit la
Alba Iulia, �n colectia Isvoare duhovnicesti si un altul tradus de catre Parintele
Dumitru Staniloae si aparut la Bucuresti. �n decursul timpului Lavsaiconului i s-a
mai adaugat o alta lucrare care initial era distincta si anume Istoria monahilor
din Egipt de Timotei Alexandrinul, scrisa �n jurul anului 400, care cuprinde, de
asemenea, biografii de pustnici din Egipt. �n limba rom�na o gasim �n editie
separata la Editura Anastasia.
O lucrare ce vine �n continuarea Lavsaiconului este Limonariul sau Livada
duhovniceasca alcatuita de Ioan Moshu si care cuprinde biografii si �nt�mplari din
viata parintilor care au vietuit �n Palestina, Egipt si Sinai �n sec. VI si VII
dupa Hristos.
Dupa modelul Patericului Egiptean �n decursul timpului s-au alcatuit numeroase alte
Paterice sau colectii care cuprind biografii si �nvataturi ale parintilor
duhovnicesti care au vietuit �n diferite locuri. Avem astfel un Pateric rom�nesc
foarte amplu alcatuit de parintele Ioanichie Balan prezent�nd biografii si
�nvataturi ale parintilor rom�ni sau care sau nevoit pe teritoriul tarii noastre
sau care au moastele �n tara noastra. Avem apoi un Pateric sinaitic al parintilor
din Sinai, mai multe Paterice athonite, Paterice ale diverselor manastiri din Rusia
(Lavra Pecerskaia, Valaam, Solovat, Optina etc.), din Palestina (Patericul Lac�vrei
Sf�ntului Sava), Patericul georgian despre parinti care au trait �n Georgia etc.
Asa cum avem paterice care cuprind �nvataturi ale parintilor avem si Matericul
cuprinz�nd �nvataturi si biografii ale maicilor duhovnicesti, ale sfintelor.
Paternitatea duhovniceasca nu este numai a barbatilor si nici doar a preotilor
(marea majoritate a parintilor din Patericul egiptean nu erau preoti). Calitatea de
parinte duhovnicesc, de calauzitor duhovnicesc nu tine de o stare sacramentala (de
hirotonie) ci de experienta duhovniceasca. Din acest motiv parinte duhovnicesc
poate sa fie si o maica si cunoastem numeroase exemple de maici duhovnicesti.
Astfel chiar �n Pateric sunt cuprinse doua maici duhovnicesti (maica Singlitichia
si maica Teodora) si apoi, �n decursul timpului, sunt numeroase alte astfel de
maici. �n zilele noastre, de exemplu, este cunoscuta �n �ntreaga lume ortodoxa
maica Gavrilia (maica grecoaica) de cur�nd trecuta la Domnul si de la care s-au
pastrat mai multe scrieri.
Tot �n categoria antologiilor de apoftegme se �ncadreaza si diverse antologii cu
cuvinte de �nvatatura ale unor parinti contemporani cum ar fi brosura, publicata la
Alba Iulia �n traducerea �nalt Prea Sfintitului Andrei, Cuvintele batr�nilor care
cuprinde o selectie din cuvintele de �nvatatura ale unor parinti duhovnicesti
contemporani din Grecia.
c. Everghetinosul

O lucrare deosebit de importanta, fundamentala am putea spune, �n special pentru

monahi dar nu numai pentru ei, si care face trecerea dinspre antologiile de
apoftegme spre Filocalie este Everghetinosul. Everghetinosul este o culegere de
texte alcatuita �n secolul al XI-lea de un anume Pavel, ctitor al manastirii
Everghetidos (Binefacatoarea) din Constantinopol si care cuprinde aproape integral
Patericul, extrase din Lavsaicon, din Vietile sfintilor (Antonie cel Mare, Pahomie
cel Mare, Paisie cel Mare, Sisoie, Macarie Egipteanul, Pimen, Eftimie cel Mare,
Sava cel Sfintit, Teodosie Chinoviarhul, Maica Singlitichia, Teodora din
Alexandria) si cuvinte ale unor parinti filocalici (Marcu Ascetul. Diadoh al
Foticeii, Isaia Pustnicul, Efrem Sirul, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Isaac
Sirul, Maxim Marturisitorul, Vasanufie, Grigorie Dialogul etc.) Apoftegmele,
cuvintele parintilor si fragmentele din vietile sfintilor sunt or�nduite pe teme
�ntr-o succesiune foarte bine g�ndita care urmareste evolutia sufletului,
�naintarea lui de la momentul pocaintei, al �ntoarcerii de la pacate, p�na la
urcusul pe scara duhovniceasca si ajungerea la masurile sfinteniei. Autorul a
grupat aceste texte �n patru volume, fiecare volum cuprinz�nd 50 de teme. Fiecare
tema este o povata care �ndeamna la lupta �mpotriva unei patimi sau la dob�ndirea
unei virtuti. Primul volum este adresat �ncepatorilor, cel de-al doilea se refera
la r�nduielile vietii �n comun, a vietii de obste din manastiri, volumul al treilea
la asezarea launtrica si atitudinea fata de ceilalti, iar cel de-al 4-lea volum la
chipurile �naintarii duhovnicesti si ale desav�rsirii.
Everghetinosul este un �ndrumar limpede si practic care urmareste urcusul
duhovnicesc de la pocainta p�na la atingerea sfinteniei. �n traditia monahala este
denumit �jumatate de batr�n�, adica suplineste �ntr-o anumita masura lipsa unui
povatuitor duhovnicesc experimentat. �n perioadele de seceta duhovniceasca, �n care
parintii duhovnicesti lipseau, Everghetinosul s-a dovedit de un folos extraordinar
de mare. �n mediul monahal, �n special �n cel grecesc, este cea mai populara
scriere ascetica, dar este foarte folositor si pentru mireni deoarece, dupa cum am
aratat mai sus, nu exista doua spiritualitati distincte, una a mirenilor si una a
monahilor. Everghetinosul este foarte interesant si util pentru ca �mpleteste la
aceeasi tema cuvinte de �nvatatura si pilde. Nu este arid, adica nu vine doar cu
cuvinte de �nvatatura �nalte si greu de �nteles, ci se cauta �ntotdeauna ca
�nvataturile sa fie c�t mai practice mai accesibile ilustr�ndu-le cu pilde. Este
interesant ca Everghetinosul aduna at�t parinti din rasarit c�t si parinti din apus
(desigur p�na la caderea apusului �n erezie). �n general parintii duhovnicesti
recomanda cu caldura Everghetinosul. De exemplu Parintele Paisie Aghioritul, mare
sf�nt al vremurilor noastre, insista mult pe Everghetinos, spun�nd ca prin el putem
cunoaste pe deplin duhul Sfintilor Parinti.
�n mediul ortodox rom�nesc Everghetinosul a circulat sub forma de manuscris. El a
fost publicat de cur�nd �n patru volume, corespunz�nd volumelor originale, la
Editura Egumenita, dupa o traducere mai veche. �n acelasi timp Manastirea Vatopedi
a �nceput publicarea Everghetinosului �ntr-o editie bilingva foarte �ngrijita si a
optat pentru �mpartirea fiecarui volum �n doua, ceea ce �nseamna ca �n final vor fi
8 volume. P�na �n prezent a fost publicat doar primul volum, adica jumatate din vol
I din editia originala.
d. Filocalia

Filocalia este o colectie de scrieri duhovnicesti elaborate care descriu drumul

progresiv al vietii duhovnicesti. �n aceasta colectie intra scrieri ale parintilor
�ncep�nd cu cei din Pateric, adica din secolul IV, p�na la parinti din sec al XV-
lea. �n traducerea Parintelui Staniloae Filocalia poarta subtitlul de culegere din
scrierile sfintilor parinti care arata cum se poate omul curata, lumina si
desav�rsi, indic�ndu-se cele trei mari etape ale vietii duhovnicesti: curatirea,
luminarea si desav�rsirea.
Denumirea de Filocalie vine din limba greaca si �nseamna iubirea de frumos sau de
bine (kalos la origine �nseamna frumos dar apoi se rasp�ndeste mai mult sensul de
bine). Termenul de Filocalie ca iubire de frumos sau iubire de bine poate fi extins
dincolo de limitele stricte ale cartii numite Filocalie. Parintele Rafael Noica
spune ca denumirea de Filocalie este cea mai potrivita denumire pentru �ntreaga
cultura a bisericii. Tot Filocalie putem denumi �n general viata duhovniceasca
pentru ca Frumosul sau Binele suprem este �nsusi Dumnezeu si atunci iubirea
Frumosului sau a Binelui se concretizeaza �n angajarea �ntr-o viata duhovniceasca.
Dar tot Parintele Rafail spune �n una din conferintele sale ca se poate numi
Filocalie si o etapa din istoria Bisericii, o etapa care ar corespunde �n viata
M�ntuitorului etapei propovaduirii si a sav�rsirii de minuni, �ntre pruncia care a
presupus martiriul celor 14000 de prunci si patimile Sale. Astfel, �n istoria
Bisericii putem identifica o perioada de �nceput de persecutie, primele trei
secole, o perioada filocalica �n care se dezvolta foarte mult cultura Bisericii, �n
care Biserica �nfloreste, o perioada pe care parintele Rafail o vede �ncheindu-se
cu primul razboi mondial. Potrivit marturiei Parintelui Sofronie fratricidul din
primul razboi mondial a dus la o mare retragere a harului din lume si de atunci
intram �n perioada eshatologica � ultima perioada, corespunzatoare patimilor lui
Hristos.
�ntorc�ndu-ne la Filocalie ca si carte, aceasta denumire este folosita pentru prima
data de Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie Teologul pentru o antologie din
scrierile lui Origen alcatuita de ei (publicata de cur�nd si �n limba rom�na la
Editura Herald). Ceea ce noi numim Filocalie �n prezent este �nsa cu totul altceva,
si anume este o antologie alcatuita de Sfintii Nicodim Aghioritul si Macarie de
Corint �n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si care cuprinde texte
referitoare la viata contemplativa si ascetica scrise p�na �n sec. al IX-lea.
Aceasta prima Filocalie, Filocalia greceasca a Sf�ntului Nicodim Aghioritul, a fost
publicata �n anul 1782 la Venetia. La scurt timp dupa aceea, �n anul 1793, apare �n
limba slavona o culegere de texte privind viata duhovniceasca si contemplativa
numita Dobrotolubiye (Filocalia) alcatuita de Sf�ntul Paisie Velocicovschi de la
Neamt si care �n mare masura se suprapune cu Filocalia greaca, dar si difera pe
alocuri. �n secolul al XIX-lea aceasta lucrare va fi tradusa de Sf�ntul Ignatie
Brancianinov �n limba rusa.
�n limba rom�na o prima traducere a Filocaliei Sf�ntului Nicodim Aghioritul se
realizeaza la �nceputul secolului al XX-lea la Schitul Podromul de la Sf�ntul Munte
Athos. Editia de la Podromul este o editie �mbogatita cuprinz�nd si alte texte �n
afara de cele din Filocalia Sf�ntului Nicodim Aghioritul. Ea nu a fost tiparita
dec�t �n anul 2001 �n 2 volume la Editura Universalia. Cea mai cunoscuta editie
rom�neasca a Filocaliei este Filocalia �n traducerea parintelui Dumitru Staniloae
�n 12 volume aparute �ntre anii 1947 si 1991. Aceasta editie este mult �mbogatita
fata de cea greceasca, cuprinde multe texte �n plus si de asemenea are ample note
si comentarii ale Parintelui Dumitru Staniloae, ceea ce �i da o valoare deosebita.
Iata cuprinsul celor 12 volume:
� volumul I: Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Nil Ascetul,
Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii si Isaia Pustnicul;
� volumele II si III: Maxim Marturisitorul;
� volumul IV: Talasie Libianul, Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Ioan
Carpatiul, Ava Filimon, Ioan Damaschin, Teodor al Edesei, Teognost, Ilie Ecdicul;
� volumul V: Petru Damaschin si Simeon Metafrastul;
� volumul VI: Simeon Noul Teolog si Nichita Stithatul;
� volumul VII: Nichifor din singuratate, Teolipt al Filadelfiei, Grigorie
Sinaitul, Grigorie Palama;
� volumul VIII: Calist si Ignatie, Calist Patriarhul, Calist Angelicude, Calist
Catafygiotul, Simeon Noul Teolog si ca adaos viata Sf�ntului Maxim Cavsocalivitul
si viata Sf�ntului Grigorie al Tesalonicului; tot aici gasim si o istorie a
isihasmului �n Ortodoxia rom�neasca cu texte din Vasile de la Poiana Marului si
Gheorghe de la Cernica
� volumul IX: Scara Sf�ntului Ioan Scararul si scrierile Avei Dorotei;
� volumul X: Isaac Sirul;
� volumul XI: Varsanufie si Ioan;
� volumul XII: Isaia Pustnicul.

e. Pelerinul rus si Sbornicul

Pelerinul rus este o lucrare alcatuita �n secolul al XIX-lea �n Rusia �n care se
relateaza experienta unui pelerin �n rostirea rugaciunii lui Iisus. Aceasta carte
este un adevarat manual care ne �nvata rostirea rugaciunii lui Iisus si
implicatiile acesteia, scris sub forma a sapte povestiri, �ntr-o forma antrenanta
�n citire, fiind o lectura ziditoare si atragatoare. Este una dintre cele mai
faimoase carti duhovnicesti cunosc�nd o popularitate foarte mare si �n mediile
neortodoxe. �n limba rom�na, dupa anul 1990 a aparut �n mai multe editii. Cea mai
completa si mai bine editata editie este cea aparuta la editura Deisis din Sibiu,
sub �ngrijirea parintelui Ioan Ica jr., cu titlul Povestirile unui pelerin �n
cautarea rugaciunii ne�ncetate.
�Sbornicul� este o foarte celebra colectie �n doua volume de texte privind
rugaciune lui Iisus alcatuita �n prima jumatate a secolului al XX-lea de egumenul
Manastirii Valaam (aflata la granita Rusiei cu Finlanda pe o insula din lacul
Ladoga, numita si Athosul Nordului) cuprinz�nd mai ales cuvinte ale Sfintilor
Teofan Zavor�tul si Ignatie Briancianinov dar si ale unor parinti filocalici. �n
limba rom�na este editata de Arhiepiscopia din Alba Iulia.
f. Scrieri despre lucrarea Sfintelor Taine �n viata noastra

Daca Filocalia, Pelerinul Rus si Sbornicul vorbesc �n primul r�nd despre angajarea
ascetica a omului �n viata duhovniceasca prin rugaciune, post, nevointa de
despatimire etc. o alta lucrare extrem de importanta trateaza despre lucrarea
Sfintelor Taine �n viata omului, �n special a celor trei Taine numite de initiere:
Botezul, Mirungerea si Euharistia. Este vorba de lucrarea �Despre viata �n Hristos�
a Sf�ntului Nicolae Cabasila aparuta �n sec. al XIV-lea. Sf�ntul Nicolae Cabasila
este un autor bizantin care a trait la Constantinopol si Tesalonic. Lucrarea lui
�Despre viata �n Hristos� este una dintre lucrarile fundamentale care ne �nvata cum
lucreaza Botezul, Mirungerea si Euharistia �n viata noastra, esentiala de cunoscut
de toti cei ce-si pun cu seriozitate problema vietii duhovnicesti. Sf�ntul Nicolae
Cabasila a scris si �T�lcuirea Dumnezeiestii Liturghii�.
Tot �n categoria scrierilor despre lucrarea Sfintelor Taine �n viata noastra se
�ncadreaza si lucrarea Sf�ntului Nicodim Aghioritul (editorul Filocaliei grecesti)
�Despre deasa �mpartasanie cu preacuratele lui Hristos Taine�, aparuta �n limba
rom�na la Editura Re�ntregirea � Alba Iulia. Faptul ca Sf�ntul Nicodim Aghioritul,
un mare promotor al renasterii duhovnicesti, editeaza at�t Filocalia c�t si cartea
despre deasa �mpartasanie arata ca nu se poate face o ruptura �ntre partea
ascetica, ce �nseamna post, rugaciune, lupta cu patimile despre care trateaza pe
larg Filocalia si �mpartasirea cu Trupul si S�ngele Domnului. O lucrare mai
recenta, care face o sinteza asupra celor ce s-au scris �n legatura cu �mpartasirea
cu Trupul si S�ngele Domnului este o lucrare aparuta la Editura Deisis care se
numeste ��mpartasirea continua cu Sfintele Taine� sub �ngrijirea parintelui Ioan
Ica jr.

g. Vietile sfintiilor

Vietile sfintilor reprezinta o adevarata enciclopedie ortodoxa care ne arata cum

viata Cuv�ntului �ntrupat se prelungeste �n sfinti si faptul ca sfintenia este
accesibila tuturor categoriilor de credinciosi. Dupa cum remarca un mare teolog
contemporan s�rb, Sf�ntul Iustin Popovici, noi vedem �n vietile sfintilor cum un
rege poate sa ajunga sf�nt, cum un ministru poate sa ajunga sf�nt, cum un preot
poate sa ajunga sf�nt, cum un ierarh poate sa ajunga sf�nt, cum un negustor poate
sa ajunga sf�nt, cum un calugar poate sa ajunga sf�nt, cum un taran poate sa ajunga
un sf�nt, cum un profesor poate sa ajunga sf�nt, si asa mai departe. Orice om din
orice categorie sociala, indiferent de v�rsta sau gen, poate sa ajunga la
sfintenie. �n Vietile sfintilor gasim exemple de toate categoriile de oameni care
au reusit sa ajunga la sfintenie. Aceasta �nseamna ca si noua ne este deschisa
calea spre sfintenie, important este sa apucam pe aceasta cale.
Vietile sfintilor sunt si o continuare a cartii Faptele apostolilor arat�ndu-ne cum
Biserica a crescut �n lume si i-a dus pe oameni spre telul lor, spre sfintenie. O
problema care se poate ridica este faptul ca citind relatarile din Vietile
sfintilor unele par incredibile, chiar exagerate si de aceea unii le numesc
�legende� (adica exagerari pioase ale oamenilor) smintindu-se de faptul ca ele
cuprind tot felul de evenimente care nu pot sa fie confirmate istoric. Aceasta
dovedeste �nsa o ne�ntelegere a ceea ce �nseamna vietile sfintilor pentru ca ele nu
sunt niste notite dintr-un manual de istorie �n care se cauta strict evenimentele
ce s-au �nt�mplat atunci din punct de vedere istoric ci sunt o icoana verbala a
sfintilori care, pornind de la istoria reala, face ca sa transpara prin mijlocul
imaginilor si simbolurilor dimensiunea ascunsa a lucrarii harului dumnezeiesc �n
toti acesti sfinti. Vietile sfintilor trebuie citite �n Biserica nu cu ochi de
cercetator, de c�rtitor ci cu ochii credintei, cu sensibilitate duhovniceasca.
Aceste relatari exprima, de fapt, istoria adevarata a omului �n relatia lui cu
Dumnezeu, asa cum a patruns si a fost traita �n traditia Bisericii.
Cum s-a ajuns la colectia de vieti ale sfintilor? �n perioada primara Bisericile
locale erau comunitati mici adunate �n jurul episcopului si localizate �n anumite
cetati. Ei se adunau pentru slujirea Sfintei Liturghii �n ziua de duminica si de
asemenea la mormintele martirilor din zona respectiva �n ziua considerata a fi ziua
nasterii lor �n �mparatia cerurilor si anume ziua �n care au fost martirizati. Cu
aceasta ocazie comunitatile �si cinsteau martirii lor, episcopul rostind un
panegiric (un cuv�nt de lauda) la adresa martirului respectiv. De asemenea se
citeau actele martirice, mai precis acele acte �n care erau descrise procesul si
executia martirului respectiv (daca existau aceste documente). Fiecare Biserica
locala s-a straduit sa-si alcatuiasca propria colectie de acte martirice (procese
verbale de la procese, descrieri ale martorilor oculari etc.) ale propriilor
martiri. O parte din ele s-au pastrat p�na azi dar cele mai multe, din pacate, s-au
pierdut. Ele sunt publicate �n limba rom�na, chiar sub denumirea de �Actele
martirice�. Cu timpul, tot cu ocazia celebrarilor care se faceau la morm�ntul
martirilor, se mentionau si minunile care s-au facut fie cu ocazia martiriului fie
ulterior la moastele sau la morm�ntul acestor martiri. Practic, fiecare Biserica
locala �si cinstea martirii proprii si avea propriul sau calendar liturgic. Adica,
�n Biserica din Cezarea Capadochiei se praznuiau �n anumite zile martirii locali,
�n Biserica Romei se praznuiau �n alte zile martirii din zona Romei si asa mai
departe.
Treptat, mai ales dupa �ncetarea persecutiilor, cultul anumitor martiri care s-au
remarcat prin rabdarea lor �n fata suferintei, prin taria marturiilor sau prin
minunile care s-au facut la morm�ntul lor �ncepe sa se extinda dincolo de limitele
Bisericilor lor locale. �ncet ajung sa se alcatuiasca asa numitele martirologii
generale � colectii �n care este descris martiriul diferitilor sfinti mucenici,
or�nduiti dupa ziua �n care au patimit � comune mai multor Biserici locale, care
aduna laolalta martirii praznuiti �n marile regiuni ecleziastice. Dezvoltarea
martirologiilor generale nu le �nlatura pe cele locale, dar �ncet, �ncet le absorb.
Mai t�rziu s-a simtit nevoia consemnarii vietii si �nvataturilor nu numai a
mucenicilor ci si a altor parinti cu viata sf�nta, asa numitii cuviosi. Cuviosii
sunt calugarii care, desi nu au avut o moarte martirica, au stralucit prin
sfintenia vietii lor. Mai ales dupa ce a trecut perioada persecutiilor mari
�mpotriva crestinilor, c�nd cei mai r�vnitori au plecat �n pustie, s-a simtit
nevoia sa se consemneze nu numai zicerile acestora, apoftegmele, ci si viata lor.
Una dintre primele scrieri de acest fel este Viata Sf�ntului Antonie cel Mare,
scrisa de catre Sf. Atanasie cel Mare.
�nmultirea ereziilor i-a pus �n evidenta pe marturisitorii dreptei credinte care au
ajuns sa fie cinstiti �n mod deosebit. Astfel, apar sarbatori �nchinate unor
marturisitori ai credintei �n fata ereziilor alaturi de sarbatorile �nchinate unor
cuviosi care au stralucit prin nevointa lor, prin post, rugaciune, viata sf�nta pe
care au dus-o, unor ierarhi care s-au impus prin viata lor. Astfel a �nceput sa se
extinda calendarul liturgic cuprinz�nd, pe l�nga martiri, si cuviosii, ierarhii,
marturisitorii credintei.
Dezvoltarea extraordinara pe care o cunoaste Biserica ca urmare a libertatii pe
care o da Sf. Constantin cel Mare concretizata �n construirea de biserici, �n
dezvoltarea poeziei liturgice, introducerea unor noi sarbatori ale M�ntuitorului,
ale Maicii Domnului si ale diferitilor sfinti face sa se ajunga la acest calendar
�n care �n fiecare zi sunt cinstiti anumiti sfinti sau anumite sarbatori. Daca p�na
�n sec. IV cinstirea martirilor si a sfintilor consta �n primul r�nd �n relatarea
vietii lor, dupa sec. al IV-lea pe primul plan trece aspectul initiatic, tainic al
slujirii si al intrarii �n comuniune cu sfintii zilei respective prin intermediul
slujbelor. Atunci �ncepe sa se dezvolte tot mai mult constiinta unitatii noastre, a
celor vii, cu cei trecuti dincolo, comuniunea cu sfintii, �mpreuna slujire cu
sfintii. Acest fapt a dus la tendinta de unificare a calendarului sfintilor la
nivelul �ntregii Biserici si cinstirea lor prin slujbe, prin alcatuirea de tropare,
de condace, de stihiri etc. �n partea rasariteana unificarea se face �n jurul
calendarului bisericii mari a Constantinopolului pentru ca era capitala (�n
literatura veche c�nd se vorbeste de marea biserica a Constantinopolului este vorba
despre catedrala Sf�nta Sofia). Totusi p�na �n secolul al XV-lea se pastreaza
calendare paralele locale, �n care fiecare Biserica locala are anumite sarbatori si
anumiti sfinti pe care �i cinstesc �n mod deosebit. Multa lume se sminteste,
oarecum, �n zilele noastre deoarece se revine la o tendinta de individualizare a
calendarului (ex. �n Eparhia Alba Iuliei Sfintii Marturisitori sa fie cu rosu si �n
Sibiu sa nu fie cu rosu, la Bucuresti Sf�ntul Dimitrie Basarabov sa fie cu rosu si
�n Alba sa fie cu negru). Dar, este firesc ca fiecare Biserica locala � Biserica
locala nu �nseamna Biserica Ortodoxa Rom�na ci �nseamna fiecare eparhie � sa aiba
un calendar propriu �n care anumiti sfinti, legati �n mod special de Biserica
respectiva sa fie cinstiti �n mod deosebit.
�n secolele VIII � IX iconoclasmul, odata cu contestarea cinstirii icoanelor, a
adus cu sine si contestarea cultului sfintilor. Dar, dupa �nfr�ngerea
iconoclasmului, �n secolele IX � XI cultul sfintilor se dezvolta foarte mult prin
realizarea de icoane, alcatuirea de slujbe, de vieti ale lor astfel �nc�t ajunge sa
se completeze calendarul si slujba Bisericii. Acum se alcatuieste ciclul Mineelor,
cartile de slujba �n care �n fiecare zi sf�ntul principal al zilei este cinstit, �n
mod deosebit, prin slujba din ziua respectiva. Odata cu alcatuirea slujbelor se
pune �n atentie viata sf�ntului respectiv nu numai exprimata �n c�ntarile ale
slujbei ci si �ntr-o forma epica rezerv�ndu-se �n cadrul slujbelor un loc pentru
citirea vietii sf�ntului, si anume sinaxarul citit dupa c�ntarea a VI-a a Utreniei.
Sinaxarele care sunt cuprinse �n cartile de slujba, �n Minee, sunt doar rezumate
ale vietilor sfintilor, unele chiar foarte succinte.
Paralel cu aceste rezumate se alcatuiesc si variante lungi ale vietii sfintilor si
�n special Sf�ntul Simeon Metafrastul, �n secolul al X-lea, are un rol important �n
colectionarea vietilor de sfinti si a actelor martirice care circulau p�na la el,
�n or�nduirea lor si �n alcatuirea de vieti pentru majoritatea sfintilor care sunt
�n calendar, unele �n forma mai extinsa, altele �n forma mai redusa. Aici apar si
unele probleme, �n sensul ca Simeon Metafrastul si cei care i-au urmat lui
colection�nd actele vechi martirice si redact�nd vietile sfintilor se adapteaza
gustului epocii respective, adopt�nd multe formule retorice si cre�nd acest stil,
care p�na astazi �l recunoastem ca stil al Vietilor sfintilor, uneori sabloniz�ndu-
le, �ndepart�ndu-se de duhul vechilor relatari ale martorilor oculari, ale vechilor
acte martirice. Din pacate multe din documentele primare de care ei s-au folosit nu
s-au mai pastrat p�na astazi. La sf�rsitul secolului al XVII-lea � �nceputul
secolului al XVIII-lea, Sf�ntul Dimitrie al Rostovului, un episcop rus, redacteaza
o noua editie a Vietilor sfintilor pe baza scrierilor lui Sf�ntului Simeon
Metafrastul pe care le amplifica folosindu-se si de martirologiile romane,
occidentale. Se spune �n viata Sf. Dimitrie al Rostovului ca el s-a rugat foarte
mult atunci c�nd a lucrat la Vietile sfintilor si i s-au aratat, �n repetate
r�nduri, anumiti sfinti (de exemplu Sf. Varvara si Sf. Oreste) indic�ndu-i anumite
amanunte legate de martiriul lor.
�n limba rom�na Vietile sfintilor sunt traduse la sf�rsitul secolului al XVIII-lea
si �nceputul secolului al XIX-lea de un ucenic al Sf. Paisie Velocicovschi, Stefan
Dascalu, dupa editia ruseasca a Sf. Dimitrie al Rostovului cu unele adaosuri dupa
editiile grecesti. Ele au fost publicate �n 12 volume de Veniamin Costachi si
republicate �nca de 4 ori la Bucuresti. A patra oara �ntre anii 1992 � 1996 de
catre Episcopia Romanului. Tot �n limba rom�na, o editie prescurtata, repovestita a
Vietilor sfintilor, �n 7 volume, este alcatuita de Alexandru Lascarov Moldoveanu.
Exista si �ntr-un singur volum numit �Vietile sfintilor de peste tot anul� � o
carte care colectioneaza toate Sinaxarele din Minee. Prin s�rguinta unor crestini
ortodocsi �Vietile sfintilor� le gasim si pe internet.
�n Grecia, �n secolul al XVIII-lea, Sf. Nicodim Aghioritul se straduieste sa
realizeze o editie critica a Sinaxarului. Nu reuseste foarte mult, dar elimina
niste confuzii care s-au strecurat. P�na �n prezent, �n mediul ortodox cea mai buna
editie a Vietilor sfintilor este Sinaxarul publicat �ntre anii 1988-1996 de
Manastirea Simonopetras �n sase volume �n limba franceza si ulterior si �n limba
engleza, sub �ngrijirea Parintelui Macarie care a �ncercat sa faca o editie critica
elimin�nd exagerarile, locurile comune, confuziile care apar �n editiile mai vechi.
Colectia �Vietile sfintilor� ne prezinta vietile sfintilor canonizati de catre
Biserica. Nu trebuie sa uitam �nsa ca sfintii canonizati sunt doar o mica parte din
totalul oamenilor care au ajuns la sfintenie de-a lungul timpului, sunt cei care s-
au facut cunoscuti Bisericii si pe care Biserica a hotar�t sa ni puna �n fata ca
modele. �n afara de mucenici, sfintii canonizati tind a fi ori dintre cei ce au
avut un rol public binecunoscut (episcopi, �mparati si regi, stareti si starete,
facatori de minuni, filantropi) ori dintre cei ce au facut parte dintr-o comunitate
monahala ai carei membri le-au pastrat vie amintirea si i-au facut cunoscuti. De
aceea, �n afara colectiilor clasice ale vietilor sfintilor, o valoare deosebita o
au si scrierile despre sfinti contemporani si oameni cu viata sf�nta care �nca nu
au fost canonizati, publicate �n volume sau brosuri separate.
Importanta deosebita a scrierilor despre vietile sfintilor vine din faptul ca ne
pun �n fata modele de vietuire duhovniceasca. �Asa cum �ndeobste pictorii,
subliniaza Sf�ntul Vasile cel Mare, c�nd zugravesc dupa alte tablouri privesc mereu
la model, fac�nd tot ce pot ca sa aduca trasaturile aceluia �n lucrarea lor, tot
asa, cel ce r�vneste a se face desav�rsit �n toate cele �nalte trebuie sa-si
atinteasca ochii catre vietile sfintilor ca spre niste statui �nsufletite si
miscatoare si sa-si �mproprieze virtutea acelora prin imitare.� De aceea
recomandarea Bisericii, a marilor duhovnici, este ca sa ne hranim zilnic cu
cuv�ntul Scripturii dar si sa citim zilnic vietile sfintilor din ziua respectiva.
Astfel fiecare zi �si capata personalitatea ei fiind pusa sub ocrotirea sfintilor
din ziua respectiva. C�nd citesti viata sf�ntului, sf�ntul �ti devine mult mai
familiar si poti at�t sa �ncerci sa-i imiti virtutile c�t si sa te rogi lui, sa �l
chemi �n ajutor �n ziua aceea dar si �n fiecare zi. Citind mereu, �n fiecare zi din
an, din vietile sfintilor, pe unii sfinti �i simti mai apropiati de tine prin viata
lor, vezi ca �ti sunt similari prin felul �n care au trait, cum au g�ndit si
atunci, simtindu-i mai aproape, poti sa te raportezi la ei �n mod deosebit ca
modele si este bine sa �ncepi sa te rogi mai mult lor. Faptul de a citi �n fiecare
zi vietile sfintilor ne �ncredinteaza apoi ca nu suntem singuri �n nevointa
noastra, �n staruinta noastra de a merge pe calea lui Hristos, spre Dumnezeu.
Pentru poporul nostru, si �n general pentru popoarele ortodoxe, citirea vietilor
sfintilor a avut o importanta extraordinar de mare pentru ca a fost principala cale
prin care ei au �nvatat teologie, au �nvatat dogmele �n forma practica prin felul
�n care ele au fost traite si marturisite de catre sfinti. Crestinii au �nvatat din
vietile sfintilor cum sa se comporte �n toate situatiile astfel �nc�t duhul lui
Hristos sa salasluiasca �n ei, ce g�nduri trebuie sa aiba, cum trebuie sa actioneze
�n diferite situatii, cum sa se roage, cum sa c�nte, cum sa vorbeasca, cum sa se
raporteze la lume. Toate lucrurile acestea le �nvatam din vietile sfintilor.