Femeia evlavioasă

„Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă" 1 Samuel
16:7
Devenind Estera
(Charo & Paul Washer)

„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de

douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă
să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt, și șase luni, cu
miresme de mirozne femeiești. Așa se ducea fiecare fată la împărat”.
( Estera 2:12-13)

Întotdeauna am fost uimită de felul de pregătire prin care Regina Estera a

trebuit să treacă înainte de a fi în stare să se prezinte în fața împăratului
Ahașveroș. Ar vrea ca vreuna dintre noi să treacă prin doisprezece luni de
tratamente de înfrumusețare înainte să-l întâlnim pe bărbatul viselor noastre?
Probabil că nu, dar încă o dată, imaginați-vă posibilitățile. Un an pus deoparte
pentru un singur obiectiv - să devi tot ce poți fi pentru acel pe care îl iubești cel
mai mult. Timp prețios pentru cultivat frumusețe, pentru a face o investiție în
educație și etichetă, pentru a consolida virtuți, și pentru a forma caracterul.

Pregătirea Esterei îmi amintește de prețiosul timp petrecut între trezirea

dorinței în inima unei femei tinere de a împărtăși viața ei cu un partener și
momentul în care ea merge înspre altar. Pentru mulți, timpul acesta de pregătire
este văzut ca nimic mai mult decât un timp de așteptare. Femeile necăsătorite
adeseori se văd pe ele însele ca stând pe un raft în timp ce viața trece pe lângă
ele, sau stând pe bancă în timp ce alții fac meciul. Ele nu realizează ca irosesc cel
mai important timp din viața lor, se jefuiesc pe ele însele de o mare bucurie și
răsplată, jefuiesc pe viitori lor soți de o femeie mai virtuoasă și Îl jefuiesc pe
Dumnezeu de o slujitoare prin care El dorește sa facă lucruri mari.

Așa cum Estera a trebuit să se pregătească înainte de a putea fi regina

unei întregi împărății, așa femeia trebuie să fie pregătită înainte de a se putea
îmbarca în una din cele mai importante și dificile chemări din viață: aceasta a
căsniciei și a maternității. Estera a trebuit să învețe obiceiurile împărăției căruia
aparținea, a trebuit să învețe manierele vieții de curte, provocările intelectuale,
emoționale și spirituale ale poziției înalte. Zis simplu, Estera a trebuit să fie
transformată dintr-o tânără domnișoară într-o regină înainte de a putea purta titlul
și a îndeplini rolul. În același fel, femeia creștină necăsătorită trebuie să învețe
căile Împărăției Cerului înainte de a se putea uni cu acela pe care Dumnezeu îl
pregătește pentru ea. Ea trebuie să fie pregătită intelectual, emoțional și spiritual,
nu de către famenii unui templu păgân, ci de Dumnezeu Însuși, de Cuvântul Său,
și de alte femei evlavioase care au fost pregătite înaintea ei.

Celibatul nu este o pierdere de timp sau stat pe banca, ci este un timp pe

care Dumnezeu l-a pus deoparte special pentru femeie, pentru ca să o transforme
în cea ce El vrea să fie, și să o folosească în feluri care s-ar putea să fie imposibile
după căsătorie. Celibatul este un timp în care femeia trebuie să își cultive virtuțile
referitoare la a fi o femeie a lui Dumnezeu, și așa să poată oferi viitorului ei soț și
lumii ceva mai mult decât o față drăguță.

Amintește-ți în celibatul tău că nu ești singură, ci că viitorul tău soț trece

prin aceeași etapă ca și tine. Nu ar fi un lucru teribil ca la sfârșit să îl cunoști pe
bărbatul care va deveni soțul tău doar pentru a afla că el a folosit celibatul lui
pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pentru a se pregăti pe el însuși ca să fie un soț
mai bun pentru tine. Și totuși tu să nu fi folosit libertatea celibatului tău pentru a-
L sluji pe Dumnezeu, nici nu ai profitat de pregătirea pe care Dumnezeu ți-a
oferit-o? Nu ar fi, de asemenea, un lucru teribil să realizezi că soțul tău a petrecut
zilele lui de celibat rugându-se zilnic pentru nevoile tale și lucrarea lui Dumnezeu
în viața ta, în timp ce tu nici nu te-ai rugat pentru el, nici nu ai răspuns la harul lui
Dumnezeu care ți-a fost dat ca rezultat al rugăciunilor sale?

Este un lucru minunat atunci când Dumnezeu binecuvintează pe o femeie

cu un soț. Acel cineva special care este „pur și simplu perfect” pentru ea în sensul
că a fost, cu grijă și cu chibzuință, schițat de Dumnezeu ca să fie unit, într-un
singur trup, cu ea. Este o asemenea bucurie pentru o femeie să privească în urmă
și să își amintească cum Dumnezeu a împuternicit-o pentru ca să aștepte în El și a
fost credincios să o binecuvinteze. Este o bucurie și mai mare pentru ea să știe că
timpul ei ca femeie celibatară a fost, de asemenea, un timp în care L-a căutat pe
El și în care i-a fost credincioasă Lui și scopului Lui. Și că ea în nicio clipă nu a
dorit să părăsească această stare, ci doar a dorit să se încreadă în Dumnezeu și să
aștepte după suveranitatea Sa milostivă.

În niciun caz nu este o tragedie a fi o femeie creștină celibatară, dar

sistemul lumii a infiltrat această falsă idee în creștinism. Una dintre cele mai mari
minciuni este că dacă nu „ai pe cineva” sau nu cauți „în mod activ”, este ceva în
neregulă cu tine. O altă minciună este că femeia celibatară trebuie să stea cu unul
și cu altul căutând un soț de parcă ar fi la cumpărături la mall. Dar o altă
minciună, mai puternică, este aceea că femeia celibatară ar trebui să își ofere
afecțiunile ei în fără deosebire pentru a putea fi mai „cu experiență” și pentru a ști
ce a face atunci când în sfârșit găsește pe bărbatul ales. Draga mea creștină, este
o minciună și o ofensă pentru Dumnezeu să spui că experiența este cel mai bun
învățător, când de fapt Dumnezeu este cel mai bun Învățător. Și deși motto-ul
lumii este „trăiește și învață”, sfatul Bibliei este „învață și trăiește”. Nu ai nevoie să
ai experiență, doar ai nevoie să fi cunoscătoare de ceea ce Dumnezeu a zis și să fi
ascultătoare. Nu ar trebui să cauți bărbatul pe care tu îl alegi, ci ar trebui să fi în
așteptarea bărbatului ales de Dumnezeu. Și atunci când va sosi, nu vor fi
experiențele trecute cele ce vor face să funcționeze căsnicia ta, ci castitatea,
puritatea și evlavia trecute. Noi ar trebui să ne ascundem fețele de căile și
experiențele acestei lumi păcătoase și să ne uităm numai după acele lucruri care
Dumnezeu le-a pus în calea pe care El a pregătit-o pentru noi.

Dumnezeu știe exact de ce ai tu nevoie și știe chiar dorințele inimii tale

mai bine decât le știi tu. Lui Dumnezeu îi plac surprizele. El nu vrea ca tu să îți
cauți soțul, ci vrea ca El să ți-l aducă, și probabil în momentul cel mai neașteptat.
Dacă nu asculți acest sfat, ca multe alte femei înaintea ta, și să te hotărăști să
cauți tu un soț, poate vei găsi pe cineva, dar ai multe șanse ca acela pe care îl vei
găsi să nu fie adecvatul.

Ca și femei, natura noastră dorește compania și prietenia unui bărbat.

Acest lucru este de la Dumnezeu și prin urmare este bun. Dar, în același timp,
greșim gândindu-ne că moartea va fi rezultatul dacă această necesitate nu este
împlinită. A avea nevoie de altcineva ca și companie nu este la fel cu nevoia de a-
ți lua următoarea suflare de aer. Adică, poți supraviețui fără companie, măcar
până când Dumnezeu și-a desăvârșit lucrarea Lui în tine. Amintește-ți ce spune
Scriptura: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste
puterile voastre” (1 Cor. 10:13).

Am aflat că sunt două motive principale pentru care cineva are nevoie
„disperat” de un soț. În primul rând, este pentru că nu îl cunosc pe Dumnezeu așa
cum ar trebui. Nu este Dumnezeu Dumnezeul tuturor mângâierilor? Nu este
Hristos Domnul înălțat care umple toate lucrurile în orice loc? S-ar putea oare ca
Dumnezeu să lungească timpul de celibat pentru ca să ne găsim viața noastră în
El și să învățăm să fim complete în El? Dacă căutăm să ne mărităm pentru că
simțim că un soț ne va umple viețile sau ne va completa în vreun fel, vom fi grav
dezamăgite în căsătoria noastră. Niciun bărbat, nu contează cât asemănător lui
Hristos e, nu va putea lua locul lui Dumnezeu în viețile noastre; a gândi așa ceva
este pură idolatrie. Dacă nu suntem pline de Dumnezeu acum și complete în
Hristos în timpul prezent, atunci nici măcar o căsnicie venită din ceruri nu va
putea umple golul nostru.

Al doilea motiv pentru a avea nevoie disperat de cineva în viețile noastre

este egocentrism curat. Atunci când avem nevoie de cineva pentru a ne simți
iubite, sau atunci când avem nevoie de cineva pentru ca sentimentul nostru de
singurătate să dispară, atunci vrem căsnicia pentru motivele greșite. Căsnicia nu
ar trebui să fie văzută ca o ocazie de a ne vedea nevoile noastre împlinite, ci ca o
ocazie de a împlini nevoile altuia. Dacă nu am învățat să Îi ducem nevoile noastre
lui Dumnezeu, atunci probabil că vom copleși pe soții noștri cu nevoile noastre și
să nu ne dăm seama de nevoile lor. Am cunoscut femei creștine care și-au
petrecut zilele epuizate de propriile lor nevoi și plângându-se constant de faptul că
Dumnezeu nu a adus pe cineva în viața lor. Dar de ce ar trebui ca Dumnezeu să
încredințeze un bărbat evlavios unei femei care este preocupată doar de ea și de
nevoile ei, și nu folosește libertatea celibatului ei pentru a-L sluji pe Dumnezeu și
să se pregătească pentru scopurile Lui? O asemenea femeie ar avea prea puțin să
ofere unui soț evlavios!

Draga mea prietenă, a fi celibatară, precum a fi măritată, trebuie

considerat ca un timp foarte special și foarte plăcut în providența lui Dumnezeu.
Nu ar trebui considerat ca o simplă circumstanță sau un blestem de care o femeie
ar trebui să fugă disperată. A fi celibatară este un timp pentru a învăța despre
Dumnezeu și despre noi înșine, un timp pentru a descoperi cine suntem în Hristos,
și să creștem în asemănarea Lui. Este un timp pentru a fi cu râvnă pentru fapte
bune și implicat în lucrarea cu alții. A fi celibatară are farmecul lui de care trebuie
să ne bucurăm la timpul lui pentru că odată trecut poate să nu se întoarcă. Nu
este nimic atât de trist ca o femeie acum căsătorită căruia îi pare rău de ceea ce
ar fi putut fi și făcut cu viața ei fiind celibatară. Totul a fost pierdut de dragul
grabei de a se căsători fără să considere planul de lucrare a lui Dumnezeu.

Fiecare etapă din viață are propria ei frumusețe și fascinație. Rugăciunea

mea pentru toate femeile creștine celibatare este ca ele să se bucure de timpul lor
în ciuda minciunilor lumii. Să ceară și să nu se mulțumească cu nimic mai puțin
decât cu voia perfectă a lui Dumnezeu. Să aștepte cu răbdare în Dumnezeu, Care
este dătătorul oricărui dar bun și perfect. Să fie ca Estera, folosind orice timp
considerat necesar de Dumnezeu pentru a se înfrumuseța în interior și exterior.