Sunteți pe pagina 1din 59

900

TEOLOqTE $ I sHRlruAL[ATE

privire, numai spirit, numai bucurie, numai linigtire, nufiI&i veselie, numai iubire, numai milostivile, numai bunfltate 9iq
r

blAndele"rez.

$i astfel, cregtinul devine, prin Duhul lui Hristos, preaslavind in fiinfa sa Pe Dumnezeu, intre semeni gi in univers.

'i' Sfdnt, asemenea

CAPITOLUL ru

UNITAIEA DINTRE TEOLOGIE $I SPIRITUALITATE iN VIATE BISERICII


in capitolul precedent am ardtat cd unitatea dintre teologie gi spiritualitate se fundamenteazd pe unitatea
dintre Dumnezeu-Cuvdntul gi Dumnezeu-Duhul SfAnt tn raportul Lor cu lumea, dar gi pe faptul cd omul, creat duptr chipul lui Dumnezelr, este fiinfd teologicd gi pnevmatofor[, capabild de dialog gi de comuniune cu Dumnezeu. Iar intrucAt Revelafia lui Dumnezeu, care a culminat tn Iisus Hristos, Dumnezeu-Omu1, se pdstreazd gi se fructific[ in Bisericd, unitatea dintre teologie gi spiritualitate este o dimensiune esenliald a viefii Bisericii.
A. Spiritualitatea Ei teologia ca exPerienli gi lnfelegere a Revelafiei lui Dumnezeu, Care Se diruiegte lumii Revelalia lui Dumnezeu nu este o sumX de adevlruri sau de principii, ci, mai intAi de toate, ea este acliunea gi cuvAntul viu, plin de putere, al unei Fiinfe personale, Care a creat lumea pentru a Se ddrui ei 9i Care intrd in comuniune cu omul, il cheamd pe acesta gi ii rdspunde. Revelalia se face prin naturd (crealie) gi prin persoanH (isto' rie). Ea vizeazd. sau implicd un raport interpersonal divino-

1e2 Macarie cel Mare, Conoorbirea XVIll, 1"0; PG. 34, 640 A'641 A; citat de Paul Florensky, ,,La colonne et le Fondement de la vertt6", trad, du fusse Par C. Andronikoif, L'Age de l'Homme, Lauaanne, 1975, p,205'206,

uman. in Hristos, Dumnezeu descoperd nu numai o tnvdldturd, ci viala dumnezeiascd insdgi exprimattr in umanitatea asumat[ de Fiul. Astfel, Dumnezeu nu descoperd o sumH de adevHrurl crre af Putea fi detagate de Persoana vie Fi considerate er o vllorr tn eine. Revelalia tntreag{ pri-

209

TEOLOq lE f I sPt RITUALITAI"I

UNTTATEA DINTRE TEOLO(jli: SlSPlRlrUALlrATE lN VIATA BISHUCII 903

ve$te relafia Dumnezeu-Om gi inviti la experiflla comuniunii cu Dumnezeu. Chiar gi atunci cdnd Dumnezeu Se reveleazd ca slavd coplegitoare, ca atotputernicie, aceastd des. coperire se face pentru ca noi sd ne ddm seama de P nerul nostru de dialog vegnic, la viafa Cdruia suntem chemali sd participdm. Dacd Dumnezeu descoperd tainele istoriei gi ale eshatologiei, ale vielii vegnice, aceasta nu are loc pentru a satisface o simpl5 curiozitate gi nici pentru a oferi o cunogtinld in sine, ci pentru a oferi o cunoagtere care priveqte unirea omului cu Dumnezeu; iar cAnd Revelafia se referd la naturd (la creafie in general), ea vizeazd, semnificalia fundamentald gi ultim5 a acesteia: relafia sa cu Dum. nezeu Creatorul, MAntuitorul gi Sfintitorul ei. in mod deosebit, credinta poporului Israel gi credinld Bisericii pleacd de Ia o experientd, a lui Dumnezett, Card

intervine in istorie gi Care intrd in contact cu persoand umand sau cu o multitudine de persoane umane deodatd.
De aceea, actul teologic--cregtin care se fundamenteaz[ pe Revelafie nu este pur!i simplu o sistematizarea datelol Revelafiei pe care le gdsim in Scripturd (degi acest fapt estd necesar), ci mai ales o inlelegere a unui mod de viald pro. pus omului gi un rdspuns la acest apel, dat in contextul concret al realitdlii istorice a Bisericii. A teologhisi tnseamnd, mai tntfri de toate, a adapta tnlelegerea umand la gdndirea dioind despre om gi lume; inseamnd a rcaliza o trecere, de la experienfa de sine gi a lumii, ca realitf,li autonome, la o experientd radical noud de sine gi a lumii: aceea trditd in lumina Revelaliei gi in comuniune vie cu Dumnezeu. Experientd noud,, trditd lnsX fdrd evaziune din realitatea concretd a Bisericii in lume. Adaptarea infelegerii noastre la Revelafie sau mai precis Ia gdndirea lui Dumnezeu, exprimatd in cuvAntul gi fdptuirea Sa, este totdeauna o schimbare, o convertire, o metanoia (schimbarea modului de a gAndi gi de a vielui). Or, tocmai aceast5 metanoia (personald sau colectivH) este punctul de plecare al viefii spirituale cregtine gi al teologiei.

Trebuie se remarctrm, totugi, cd primirea Revelaliei nu este o ascultare oarbd,, care ar anula rafiunea noastrd in fala unei sume de adevdruri revelate, ci ea este o deschidere plin[ de incredere cdtre o Persoan5 sau cdtre Persoanele supreme (SfAnta Treime), Care ni Se ddruiesc, gi un pagte (trecere, mutalie) al inlelegerii noastre ln intAlnirea ei cu gAndirea divino-umand itui Hristos Cel vegnic viu. ln sensul acesta, se poate spune cd are loc o ,,rdstignire" a rafiunii lui Adam cel vechi din noi, instalat lntr-o autonomie inchisd, degi dornic de comuniune infinitd; insd prin aceastd ,,rdstignire" se vizeazd o implinire pe alt plan, acela in care Adevdrul este identic cu Iubirea. Firegte, noi primim Evanghelia prin credinfd, tn sensul unei adeziuni personale la invitalia care ne propune Calea, Adevdrul 9i Viala (cf . Ioan 1.4, 6), adicd Sensul divin al realitdlii perceput din interiorul comuniunii de iubire temporald gi vegnicd a omului cu DumnezelJ. Dar, pe m5surd ce cuvAntul Evangheliei lui Hristos ne pHtrunde cu sensul gi cdldura lui printr-o sdldgluire a sa ln noi (cf . Ioan '1.4, 23), adicd devine pentru noi adevlr existenlial, experimentabil, asimilabil pentru cd este asimilator al viefii noastre, atunci adeziunea la Evanghelie se descoperd gi se realizeazX din ce in ce mai mult ca atagament fafd de Persoana lui Hristos, ca ddruire de sine lui Dumnezeu, a CSrui prezenld iubitoare devine centrul, izvorul 9i suportul viefii noastre. Iubirea Lui dd intregii vieli gi intregii realitdli o semnificafie noud, gi anume: pentru noi, adeadrata existenld se tnrdddcineazd gi se tmplinegte in gi cu

martirii gi sfinfii, cu alte cuvinte, convertilii gi prietenii lui Dumnezeu, mdrturisesc pe Hristos pAnd la moarte. Dar fac aceasta nu pentru frumuselea invdlHturii Sale, ci pentru adev[rul gi realitatea Persoanei Lui vii, de Care ei nu se mai pot despHrfi, pentru cH El a devenit ViaNa
uielii lor
(cf.,

Dumnezeu. De aceea,

Romanl 8, 35),

.r'ffi,:

'rEoloqrE

5r s PIRITUALITATE

UNTTATEA DIN-;RI r[OLOqlb $I5PIRITUALTIATE lN

V14fn Blsprut:ll 905

In acest sens, intre comuniunea personal[ cu Hristos gi inlelegerea tot mai adAncd a cuvintelor Lui din Revelalie existd o legXturd interioard gi o reciprocitate. Cu cAt ii sim. fim mai mult prezenta personald, iubitoare, cu atAt as1 cultdm mai mult cuvAntul Sdu 9i il tntalnim in implinireal poruncilor Lui. Cu cAt suntem mai intimi cu El, cu atdt felegem mai profund ,,intimitatea" sau profunzimea cu; vintelor Sale in fiecare epocd. Cu cAt infelegem mai mul,t sensul cuvintelor Lu| cu atAt ne atagdm mai mult de El gi ne intHrim prin El. Cu cAt trdim mai mult potrivit voii Sale exprimate ln porunca iubirii fafd de Dumnezeu gi fald de apioapele, cu'atAt il cunoagtem mai bine, dobdndind cunoagterea pe care o oferH comuniunea gi impreund-lucrarea cu El (cf. Coloseni 3, 3-4;1, Petru 1, B-9). Astfel, trdim deodatd o schimbare a persoanei noastre (convertirea la Hristos se permanentizeazd in comuniune cu Hristos) gi o infelegere tot mai profund5 gi mai extinsd a Revelaliei Sale exprimate in lSfAnta Scripturd gi in SfAnta Tradilie. Aga se realizeazd in fiinta noastrd o restaurare gi o implinire continud a stdrii,,gnoseologice" originare: aceea de fiinld teofild gi teologicd (iubitoare de Dumnezeu gi de Dumnezeu cuvAntdtoare). De aceea, premisa principal5 a teologhisirii nu este comentarea, ca filolog, a Sfintei Scripturi, ci a vedea gi a simfi altfel omul gi creafia: a vedea prin ochii lui Hristos, a gAndi dupl gAndirea lui Hristos, a te ldsa integrat in viala lui Hristos, nu pentru a te pierde ca persoand proprie, irepetabild, ci pentru a afla ln El plenitudinea propriei tale viefi. Aceastd unitate lSuntricd intre viala spiritual5 gi teologhisire, ca o cunoaEtere transformatd, este cuprinsd in minunatele cuvinte ale Sfdntului Apostol Pavel, care spune: ,,noi auem gdndirea lui Hristos" (I Corinteni 2,1,6). O astfel de gAndire, proprie noii fdpturi in Hristos, nagte o exprimare nou5: exprimarea teologico-spiritual5, a c5rei lnlelegere cere o viald adecvatd: participarea la viala lui Hristos prin Du-

r,

hul sfdnt (cf. I Corinteniz,13-1.4). Aceast[ experien]il permanent noud de sine gi a lumii, fir care se dep[gegte orizontul unei imanenle inchise sau opace gi in care se deschide un orizont nou (cf. Psalm 35,g),eite, furtr-un fel, o rupturd eliberatoare care implic[, pe mai multe planuri, ,,durerile unei noi nagteri" (cf.balateni 4,\g).Durerile nagterii spirituale, ca ,problemd a limbajrrltrT" , se aratx tn dificultatea de a armoniza cunoagterea naturalfi cu cea duhovniceascd, trditd tn realitatea credinfei personale 9i eclesiale, precum gi in tensiunea dintre faptul de a vedea in Evanghelie o simplil scriere omeneasCe rru a percepe in ea dumnezeiescul ex' primat in cuvinte omeneqti. Cu alte cuvinte, cunoagterea teologicX comporte o transformare sau o sfinlire a gandirii noastre in Duhul Sfant. Martorii credinlei'adAn&xperimentate in viala B"t' sericii au fost totdeauna congtienfi de acest fapt. Simpla acceptare a ideii cd Dumnezeuexistd nu gxplimd credinla vie,'care angajeazd intreaga perso_and. Credinta nu este numai o sim!18 adeziune intelectuald, c5ci a.simli prezenla oersonald siiucratoare a lui Dumnezeuin viala proprie, in bisericd qi i.r lume este un fapt care se realizeaz[ in interiorul unei relafii trdite ca $i comuniune suslinutd. de Duhul Sfdnt. ,,Oriietde savanfi am fi noi, ne va fi totugi imposibil s5 cunoagtem pe Domhul atat timp cat nu vom trli hupd poruncile iui, cdci nu p_rin gtiinfd,.ci prin Duhul SfAnt cunoagtem cu ad"evdrat pe Domnul, zice starelul Siluan. Mulli iilosofi gi savanli iu ajuns la convingerea cd Dumn"riuexistd, du, pu iu^nereu nu L-au cunoscut (=)' e crede cd Dumnezei existd este ceva, iar a cunoagte pe Dumnezeu este altceva... Prin inteligenla singUri se poate cunoagte ceea ce este pdmAntesc, 9i ilrcd ilr parte, in tiTP ce cunoa$te*q lui Dumnezeu gi a fiinlelor ceregii nu vine decdt de Ia Duhul Siant... in SfAn[ul Dutirecunoagtem pe Domnul, iar Sf6ntul brn rr*ple omul tn intregime: sufletul, inteligenla Oi trupul. Aga cunoagtem pe Dumneleu tn cer gi pe pdmdnt"l' '
Cf, Arc6lmandrlte Eephtoly, tP. elt,, p, 324'325.

I[qFIFF-'

906

TEOLOq|E

St

SPIRITUAL'TATE

UNTTATEA DINTRE TEOLOC?I!

!l

SPIRTTUALITATE

lN VlArA BlSHRlr:ll gO7

Viafa spirituald este loc teologic tocmai pentru faptul c{ in ea se realizeazd, ,,metamorfoza", innoirea gi adaptarea gAndirii noastre Ia gAndirea divino-umand a lui Hristos, la Revelafie. in viapispirituald, ratiunea noastrd nu cautd numai pentru a gdsi, ci se deschide gi se ddruieqte tn comuniune. Dumnezeu nu este aici un,,obiect" de investigafie neutrd sau ,,obiectivd", ci Cel ce ne ajutd sd realizdm aceastd cunoagtere: ,,Dumnezeu - zice SfAntul Maxim - nu este un obiect de cunoagtere pe care sufletul l-ar putea reconstitui printr-o inldnluire logicd, ci et (suftetul) il recunoagte, dincolo de orice logicd gi de orice reflexie, intr-o unire simpld qi negrXitd. Dumnezeu singuq, Care face parte celor invrednicifi de acest har negrdit, gtie cum se face
aceastH tJt'rite"2. Din aceastd comuniune de iubire cu Dumnezel;-se naqte

propriu-zis credinfa-certitudine, cdci energiile SfAntului Duh modeleazd,in noi organul simfirii prezentei personale a lui Dumnezeu inBisericd gi in viafa noastrd; ele suscit{ sau trezesc din atrofiere ,,ochii credinfei", astfel incAt facultdlile fiinfei noastre recapdtd capacitatea lor teoford (purt5toare de Dumnezeu) gi, intr-un sens larg, activeazd pe fiecare credincios ca pe o fiinfd teologicd sau teocentricd. Acest adevdr este exprimat in cultul ortodox cAnd se precizeazd, cd SfAntul Duh este izvorul harismatic al cunoagtefii: ,,Duhul Sfint este ddruitorul tuturor bundtdfilor; El izztordgte profefiile, El tnaald tntru tnlelepciune pe cei
neqtiutori, din pescari El a filcut teologi" (Stihird de la Rusalii). Teologia sebazeazd pe Revelalia dumnezeiascd trditd in viala Bisericii, intrucAt acelagi Dumnezeu Care S-a revelat in istorie este prezent in mod deosebit in Bisericd. Teotogia se referd la Dumnezeu. Dar tocmai datorit5 faptului cd se referd la Dumnezelt, ea se referd gi [a toate cele create de El, deoarece Revelalia lui Dumnezeu se face in relalie cu lumea creatd. Agadar, preocuparea teologiei nu se reduce Ia
2

Dumnezeu tn Sine, ci ea are ln vedere totdeauna relalia Durnnezeu-lume. Chiar gi atunci cAnd se referd la Dumnezeu in Sine, teologia este congtientd cd El este, de fapt, suportul ontologic al iconomiei (lucrdrii) divine tn lume (Dumnezeu ad extra).IntrucAt, pentru credinfd, tntreaga existenfd sau realitate creatd se raporteazd,la Dumnezeu ca la fundamentul gi sensul ei ultim, teologia este o vedere coerent5 a intregii existenfe, fdrd. a fi totugi identic[ filosofiei (cdci ea pleacd de la Revelafie gi deci nu considertr raliunea umand ca fiind criteriu exclusiv al cunoagterii) gi nici nu se confundd cu cercetarea gtiinfificd de tip pozitivist, care studiazd, gi descrie natura gi istoria in structura gi fenomenologia lor imediatd3. Preocuparea teologiei este Dumnezeu ca origine gi scop a toatd existenla, iar aceasta s5 fie raportatd la Dumnezeu. De aceea, teologia cregtind se face prin referinld la Hristos, Cel ce este A gi A intregii existenle create (cf. Apocalipsa 1,8). Crealia fiind darul lui DumnezetL teologia descifreazdlnea ,,cuvintele" lui Dumnezeu, ce agteaptd sd fie receptate cdile de a le descoperi fiind multiple - gi recunoscute ca lumini create de Dumnezeu Cel necreat. Astfel, lumea gi istoria sunt pentru teologie mediul in care Dumnezeu lanseazl mereu noi apeluri gi incitd la comuniune gi conlucrare, in vederea ridicdrii creafiei la o tot mai bogatd participare la plenitudinea viefii dumnezeiegti eterne gi infinite. Totdeauna referinla la Hristos in actul teologhisirii se face gi inbaza unei comuniuni cu El. Ea nu este numai acumulare sau sistematizare - oricAt de metodicd ar fi aceasta - a datelor Revelafiei, ci aceastd referinlX se face in interiorul ,,gAndirii lui Hristos", de care suntem impregnali
Teologul W Panne.nbcrgE, Wissettsclwftstheorie und Theologie, Frankfurt, 1973, p.312 gi 348, prcelzea;A ed obterctul texrlogiei este cu totul altul decAt cel
3

Amhigua,

P,

G.97,1220 B-L- cf. H, U. von Balthaeaq, Litu4{le

eos

miqae, p, b6.

al gtiinfelor. El nu erte o perte e tealltH;il materiale, mdsurabile, efectuabile qe dd sene realit{1ii lntregi. Qnachhar), ci este Dumneseu es fundement

r.r]w-

,'ilFUNTTATEA DINTRE TEOLOq|E SlsPlRlruALlrATE lN VIATA BlSERlCll 909

208

TEOLOqT E 5l S PIRITUAL|TATE

prin trdirea impreun5 cu El in viafa Bisericii: Sfintele Taine, rugdciune, doxologie, slujirea semenilor, mdrturisired
Evangheliei, lucrare misionard etc. Permanent bazatd pa Revelafie, teologia nu se poate lipsi de experienla cregtinil personald gi eclesiald,, fdrd, a risca sd devind o $tiinfd a reli,1
giei

aau mai degrabd aiala de iubire a Persoanelor treimice"s, DePi

(Religionswissenschaft).

$i intrucAt teologia trebuie sd expliciteze credinfa inl tegrald a Bisericii, iar aceastd credinfd nu este infdligat{ doar in forma strict cateheticd sau academicd, ci gi in spiri, tualitatea liturgicd, asceticd gi de slujire, teologia nu poate sd neglijeze niciunul din aceste aspecte in care transpare viala Bisericii gi fructificarea Revelaliei. Liturghia, de pildd, tdlmdcegte o viziune teologic{ asupra intregii realitdli gi este izvorul unei experiente noi a Bisericii gi a raportului sdu cu lumea, chematd sd devin[ epifanie sau lumind a impdrdfiei lui Dumnezeu. Conti' nuitatea real5 a Bisericii se exprimd prin faptul cd viala cregtind este, mai intAi de toate, o experienld a impdr5liei lui Dumnezert, care e deja datd in Hristos gi a cdrei implinire o aqtept5m. Experienla Impdrdliei, ca intimitate de viafd cu Dumnezeu-Treime, face din viafa duhovniceascH unlocus theologicus, un motiv gi un mediu al teologhisiriia. in SfAnta Liturghie, materia se deschide spiritului, umanitatea se adund in Hristos/ pregustd viafa vegnic6; dimensiunea localizatoare gi, deci, despdrfitoare a trupului este relativizatd., subordonatd legii comuniunii in Duhul, iar eternitatea intrd ln timp, umplAndu-l de valoare maximH, transfigurAnd timpul, cdci ,,eternitatea nu este ceaa, ci cineoA,
a Vezi Alexander Schmemann, ,,PriBre, liturgie et renouveau", ln lucrarea colectivd La Th4ologie du renouoeau, Paris, Cerf, 1968, tome II, p. 105-114, Autorul considerd cd ln epoca prezentl ,,nu va fi lnnoire in nici un domeniu a[ vie]ii eclesiale sau al Bisericii insegi dacd nu existd mai intdi o tnnoire spirituald. Nu este vorba - zice el - de o declarafie pietistd, de un simplu apel de a ne ruga mai mult. Ci este vorba de a suprima divorlul tragic intre experienla Impdrdliei lui Dumnezeu (experienld ce se estompenzd tntr-o lume secularizatd , n. n.) 9i gAndirea Bisericii" (p, 113-11a).

lmplicd studiul metodic sau pregdtirea didactic{, filosofictr, adev5rata teologie se nagte totdeauna din viala Bisericii mdrturisitoare, rugetoare gi slujitoare. Cunogtinla ei sfArgegte in doxologie, ln induhovnicire gi in slujire, cfici ea este iniliere in iubirea divino-umand. De aceea, o teologie care separd sau opune spiritualitatea gi slujirea comunitar[ sau social[ ignord tocmai taina iubirii divino-umane. Slujirea noastrH trebuie sd aibd totdeauna o finalitate mAntuitoare; prin ea sd devin5 transparentd prezenfa lui Hristos (cf. Col. 3,17). Starea de rugdciune, de fald cHtre fald, cu Hristos, ne dd putere gi ne face sd simlim tainic cd, fala semenului nostru este fala lui Hristos, Care Se bucurd sau Care sufer[ tn acesta. Teologia ,,sociald" despdrfit5 de experienla spiritualil a Bisericii riscd sd devind ugor o ideologie la modd, 9i nu o slujire permanentd gi consistentd. Tot aga, inse, o spiritualitate insensibild la problemele semenilor sau ale societfi]ii devine ,,dochetd" (aparentd fdrd esenfd) gi sldbegte viala Bisericii, in loc sd o zideascd efectiv. De aici rezultd tensiunea sau opozifia intre partizanii unui ,,orizotttalism" 9i ai unui,,verticalism", proprie Occidentului contemporan. Spiritualitatea primei tendinfe se epuizeazd.in activism, iar in cea de a doua, sensul teologic este fie indbugit de un spiritualism emolional, fie de un spiritualism intelectualist
sau estetist. Sub alt aspect, s-a observat cd teologia occidentald contemporand a cdutat prea mult sd prezinte credinfa credibill prin tot felul de argumente ralionale, in vreme ce credinla este o realitate care ne pXtrunde intreaga fiinld gi deci nu se limiteaz5 numai a ne convinge intelectual. Aceasta nu inseamnfr insil c6, tn teologie, conceptul nu are nici o
5O, Cl6ment, Tidfl;Jt1;ilrut le tetnpe, Nt'uclr$tcl-Pnris, 1950, p. 99,

210

TEOLO(TIE St sPt RITIJALITATE


E

IN VATA BI5ERICII 111

importanfd; dimpotrivH, el este importanr, darconsiderat fn relafie cu spiritualitatea insdgi, aga incdt ,,teologia este con* gtiinla teoreticd a spiritualitdFi, ca expresia ei nemijloci deoarece este tr5itd, Qi, totodatd, ca expresia ei mijloci deoarece se exprimd conceptual,,6. poate exista o care vorbegte despre spiritualitate, o ,,inventeazd,,, qi care este p5trunsd de spiritualitate. Aceasta din urmd agadar, congtiinfa teoreticd a spirituaHtalii experimentate, In mod normal, ca rezultate ale fructificdrii Revelati lui Dumnezeu Cel viu gi prezent in Biser icd, teotogia spiritualitatea se tntrepdtrund atdt de intim, fucil chlar distinclia dintre ele nu poate fi una absolutd, ci una destul relatiad; iar cfrt prioegte definirea ror, o descriere tn imaEi plas.tice nu face decdt tntregeascd totdeauna orice definilie ,sd or din s trict intele ctual s au concep tual- di dacti c. _ vialH gi cuvdnt ale Bisericii in istorie, zdmislite din dela Duhului sfdnt in ilfgior_ul templului vielii in Hri $i_pe.c.1mpul comuniunii Tatdlui ceresc cu umanitatea, ritualitatea gi teologia, in dimensiunea lor cea mai fund5, sunt convertiie gi doxologie, rugdci""" gi ri"did cultare gi rndrturisire, cuvdnt dJspre iiomenirla lui Dt ne_zeu gi despre indumnezeireaorirului, cdutare a gi luptd cu pdcatul, ingrijorare pentru istorie gi d fpre vegnicie, sensibiliiate profeticd oi curii de m vinere a Pdtimirilor gi dimineata de lnviere, iribire ie nicd pentru semeni gi pazd contra bolilor care instrdi in tot felul, credinl5 neinfrentd gi totald smerenie, compi pentru cei suferinzi qi slujire pentru ei, viatd dumneiei, ,purtatd ln vase de lut" gi certitudine care ne unegte cu lnviat, ,,nebunie" a.Crucii gi infelepciune negrditd descrisil cuvinte totdeauna-insuficiente, srrijire pentri om gi laud[l Dumnezeu, liturghie care unegte famhntul cu cerul, care libereazd, gi vindecd, cuvAnt care trezegte gi hr
in din 28.01 qi 4-04.19i8 1ms;, adresitu p"iro^ul autorului u.urtui scrirr t"zs

cuvant din cuvantul dumnezeiesc, viald din viala preasfintei Treimi.


B, Privire gelerali asupra raportului dintre teologie gi viafa spiritualH in istoria cregtinismului

I. Pfrnd la Schisma din1054

vestirea mesajurgi sdu gi in mediut altor curturi gi mentalitdti dec6t cea iudaicd in care el ,-u,rer.ri. porrr,au MAntuitolului a.rlqepostoiiloi' ),mergryi qi tnodlali toate nea*.lrll?:.:" (Matei 2B!Il implica'nu numai un contact inevitabil intre Evangherie 9i curtura. greco-romand a .po.ii respective, ci gi sarcina misionard"de a t.ua"." *"'riiui Evangheliei in curtura popoarel"r.a.&, i" ;; adresat acest mesai. Aceastd sarcind nu-gi pierde niciodatd r actua_

culturil Incd de la lnceputurile sare, cregtinismul a fost confruntat cu


a) Eaanghelie gi

litatea.

Deja la sfantul Apostor Ioary care a folosit ideea de Logos, familiard antichitdfii, 9i mai ales rui Filon

din Ale-

Cambridge (Mass'), tdso; p. Th. Camerot, ,,H"ireJrme 1et ,piiitruiite putiirtiqru;,,, tn Dictionnaire de Th1otogie.Cyt!to!iqu3,.z.
1 crillmeier, ,,Hellenisierung-Judaisier,rrg J", Christeniumr' ull o",rtenprin_ eipien der Geschichte der fiichrichen Doogmas,,, in rucrarea sa: Mit rhm und in llyn,.(Herder.) Freiburg i. Br., 1975, p.7ii_ies; iwra"" Ct"f"l",lr, christiarrisation de l'hel6nisnie, thdme ae thistoire J; i;piltr.pliie"pairistique,,, tn v,ol. Humanisme et foi chritienn, rvreluntur scientiques du Centenaire de paris.,_puOlle, po?Ch. l'lnstitut Kannengiesser et yves MarSatholiqud.de chasson, paris, Beuchesnc, 1970, p, B9o'_+0e; R. N;b";;'E;;Zo,i au Kirctrcn_ rultiir und der Gort der Bthel; ztti Fmgr, rtit,r Heilenisiiiirg ari'ct,ristcnturrts, l\ltlnchen, 1979; G, Florovaky, ,,C'hrtniinnity nncl Culture,,, Belmont, Mans. 974
I

(193s), cor. 22sg-2895; E. vonrva ika, plato Christianus. rrbernahme und Umgestaltuns des platonismus durch aie nnsiJetn, is-ii, i.l.Wolfson, 'fhe Philosophu of the Clurfi Fathrrs, i. iiitn,
1,i7ue,1,2

7 Asupra acestui subiect, bibriografia este foarte vastd. lucrdri care se intregesc ri, ," corecteazd uneorioferim aici doar una pe arta: J. Dani6lou, Messase eaanglriqie ,t iitii, heilenistique aux IIe et IIIe siicres, Tournai, 1961; t. r"ri"gii;",L,t1il"')9!gieux des'Greii'rt'i;r,irngite, paris, 1932; R. Arnou, "F,llq"irls des peresi,'io Dirtiornoire de Tidotogie Catho^. cateva

Christentum und die\riechische' P l i.to.sophie im_ Ltr teil d'r, Ki;rh

A. ch, r;;;;; ;,' ffii#r,"r,-paderborn, wark-ots 923;Antike wien, Alois


L96z;

nilarig,- riurrin,

wnity,-I;r;ri;, ltsosy, ,;r. i: 5J;;,'y;. JG"r, Das frilhe

iiirr

v. Iliescu, ,,Reflecpii despre teologie gi spiritualitate,, cuprinse

doctorat.

(N ord lan d, Co//eclpr/ l,Vrrilrr,"v ul, A),

'ilrFr
919
TEOLOqTE tT SPTRTTVALITATE UNTTATEA D'NmE TEOtOqtE pt SHRITUAL|TATE

lN VlnTA BtsERt(:il 211

xandria, pentru a identifica Logosul cu Fiul lui Dumnezeltt adicd cu Iisus Hristos; gi la SfAntul Apostol Pavel, care ln Atena face referinfd la literatura profand anticd (Fapte17, 28), se constatH primele tncercdri de a line seama, tn vestirea Evangheliei, de fondul cultural aperceptiv al celor cdrora li se vestea Iisus Hristos. Totugi, atitudinea primilor cregtini fafd de cultura anticil era foarte diversd gi nuanfatd. Acest fapt se poate vedea Ia insugi Apostolul neamurilor, SfAntul Pavel, care uneori se folosegte de referinle din cultura vremii sale, alteori tnsil subliniazd discontinuitatea radicald intre,,nebunia" crucii 9i infelepciunea lumii antice (cf. Romani 1, l-8-32 9i I Co. rinteni 1,17-31). Cu alte cuvinte, Evanghelia nu este un derivat sau un produs al culturii antice, ci un dat esenfialmente nou. De aceea ea ale un mesaj gi un confinut ireductibil la orice culturH pur omeneascd. De fapt, Apostolii gi apoi Sfinfii Pdrinli, cAnd s-au folosit de cultura vremii lor spre a face cunoscut mesajul Evangheliei, au fost totdeauna congtienfi de faptul cd.Persoan& diaino-umand alui lisus Hristos este normn gi criteriul de judecatd a toate cele ce existd. Astfel, imprumuturile din elenism nu insemnau nicidecum o elenizare a Evanghelie.i, intruc4t nofiunile folosite de ei primeau o noud semnificalie gi un nou continut, ele se refereau la taina lui Hristos, care era insll strdind filosofiei eline. Agadar, nu ern aorba de o elenizare q Eoangheliei, ci de o cregtinare a elenismului. Cei ce au pdtruns addnc taina cregtinismului nu au substituit Atena Ierusalimului, adicd n-au abuzat de folosirea filosofiei in teologie. Cei ce au abuzat de filosofie 9i au pierdut fidelitatea fafd de Evanghelie au devenit, in congtiinla Bisericii, eretici. In istoria cregtinismului, raportul teologiei cregtine cu filosofia se exprimd diferit. Unii, parcd urmAnd principiului Apostolului neamurilor ,,cuafrntul meu Ei propoadduirea mea nu stdteau tn cursinte conaingdtoare ale tnlelepciunii omenegti, cl tn doaada puterii Duhului" (I Corinteni 2, 4), au refuzat sil recurgd la filosofie In lnsugirea Evangheliei sau in explicarea el.

a aceluiagi Apostol Pavel (cf. Fapte cap.17) gi lndemnul s5u: ,,ToAte sd le tncercafi; relineli ce este bine" (I Tesaloniceni S, 21), au folosit cultura vremii lor cu multd infelepciune gi cu mult rod. Au fost qi mulfi care s-au lnecat in ,,imprumuturi,, gi au sfdrgit in erezie, denaturand adevdrul tainei lui Hristos. Acegtia n-au pdzlt suficient avertismentul SfAntului Apostol Pavel: ,,Luafi aminte sd nu odfure cineaa minlile cu filosofia gi cu deqarta ingeldciune din predania omeneascd, dupd infelesurile cele slabe ale lumii, gi nu dupd Hristos" (Coloseni Z, B), Problema raportului dintre teologie qi filosofie s-a pug mai ales pentru cei care, venind la cregtinism, aduceau cu ei o formalie filosoficd aleasd, pe care erau dornici sd o punl in slujba Evangheliei. Aga afost, de exemplu, Sfdntul Iustln Martirul gi Filosoful in secolul al Il-lea, care pdstra o reald simpatie pentru infelepciunea elind8, in vreme ce pentru Tertulian, filosofia era mama tuturor ereziilore. insd problema se pune mai acut in Alexandria, principal centru tn care se intretdiau toate infelepciunile orientului, capitala elenismului gi a iudaismului. Clement Alexandrinul (f215) nu este de acord cu o atitudine prea negativd fald de filosofie gi incepe sd se foloseascd de filosofie, intr-o anumitd mHsurd, apreciind totugi cd Evanghelia este, fa!5 de filosofia anticd, precum lumina soarelui fafd de cea a ldmpii1o. Origen (t254) face o sintezd a doud atitudini contrare existente pand la el. Mai intai, el constatd in infelepciunea veacului o tendinfd idolatrd, in sensul cH filosofia igi face un idol din opera spiritului sdu; ea igi dHruieqte un adevdr, tn loc sd-l primeascf, de Ia DumnezeLt.ln sensul acesta,
Hyldahl, ,,Philoeo.phie und Christentum. Eine Interpretation der --. :9f.N. Einleitung zum Dlalog Juetln", tn Arta Thetil. f)anica, 9, Copenhaga,7966, e,,De praescrlptlone haer,", Sot rm Cl rti l e,n n cs, nr. 46, p aris,
t i

Al,ii, urmind pilda din Areopag

1o

Stramata,

lg|7,

26, 6,

EqIITEIG':

214

TEOLOq|E tI SPIRITUAL,TATE

UNITATEA DNTnE TEOLOqIE tr SPIRITUALITATE lN VlATn BlSERlCll 115

primejdia este mare pentru cregtini, filosofia rnfHligandu-se ca un,,lingou de arJt"ll. Pe-de altd parte, el considerd cH refuzul categoric al filosofiei ar fi o pierdere a gansei de a face mai cunoscutil bogdlia credinfei, prin folosirea gandirii umane gi a potenlelor ei de a cerceta, exprima gi comunica mesajur Evan-

bate paginile lor nu vine din optimismul grec, ci el |Agnegte

din izvorul viu al credinlei'u. Ei nu canonizeaz[ nici un filosof gi nu elaboreazd. un sistem, ci opera lor r[mdne
esenlialmente o explicare sau o apdrare a Sfintei Scripturi. in privinla raportului dintre cultura profan[ gi credin]a cregtind, SfAntul Grigorie de Nazianz, care este ,,cel mai grec" dintre Sfinlii Pdrinli, spune: ,,Din cultura profand noi am plstrat ceea ce este cdutare gi contemplare a adevlrului". ,,Fals6 este infelepciunea care depinde de raliune gi incAntd prin elocvenld" ,,Inlelepciunea din afard (elinil) joacd umbrele adevdrului in haina gi decorurile filosofiei, in timp ce a noastrd (cregtind), degi pare smeritd, este tnaltil tn ce-i ascuns gi conduce la Dumnezeu". ,,Filosoful cregtin ge servegte de haina gi decorul elinilor, iar ln ceea ce privegte adevdrul gi indllimea, acestea le ia de la no7"16. In lupta de apdrare a credinfei ortodoxe contra ereticului Eunomiu care - in interpretarea credinlei - abuzade metodele filosofiei (in special Aristotel), Sfdntul Grigorie de Nazianz ii reproqeazd. acestuia gi adepfilor lui: ,,silogismele tale (sunt) distrugere a credinlei gi nimicire a misterului"LT; sau cd Eunomiu reduce teologia la o ,,tehnologie" (rot& ttlv ofiv telvol,oyiov)18, ?gd lncAt voind sd supund Dumnezeirea principiilor sale filosofice, ereticul aplicd o torturtr dialecticd textelor inspirate (rcrtd telvol.oyeig td @eiov)le.
Cf. Y. Congaq, La foi et la Th4ologie, p- 218-219; Herv6 Rousseau, La penede chritienne, Paris, P.U.F. ,1973, p. 1; Jean Laplace, ln ,,Introducete" la Grdgoire de Nysse, La crdation de l'homme, p.35.
1s

mare echilibru gi sunt totdeauna pdtrungi nu numai de congtiinfa superioritarii gi ireductibilitalii Evangheliei la filosofie, dar gi de grija de a nu abuza de folosirei culturii profane in detrimentul dogmelor credinfei sau al spiriiuahtalii13.

vremii lor in elaborarea teologiei, in apdrarea credinfei combdtAnd pe eretici, sau in pastorafie, insd pdstreazd un

ghelieil2. in acest sens, Pdrinfii capadocieni folosesc mult cultura

sfdntul vasile (1379), degi admite filosofia ca o pregdtire ln vederea aborddrii adevdrului Evangheliei, indemnand la o folosire selectivd fculturii antice, are o atitudine oarecum radicald atunci cand scrie Regulile sare morale, alcdtuite din extrase scripturistice tocmai cu scopul de a nu urma ,,tradiliile omenegti"tt. sfinlii Pdrinfi au cregtinat erenismul gi aluutilizat tradifia neoplatonicd intr-un sens ortodox. c6nd intrebuinteaz1 filosofia anticd, ei o fac relativizdnd toate principiile, metodele gi categoriile acesteia; ei se servesc de imagini gi concepte, dar mxrturisesc suficienla adevdrului scripturii. Nu existd la ei tendinta unui concordism. Gdndirea lor cregtind nu se opune nici unui sistem, dacx acesta
este deschis, insd ea este mai preocupatd de a rdmane fidelH ei insegi, decat de a se adapta. suflul de tinerefe care strd12

lHom. in los.YII,7.

Cf. H. Crouzel, OigDne et la philosophie, paris,196ZTh.

16Citat de H. Rousseau, op. cit., p.26. 17 Orat, 31, 23; cf. ]ean Plagnieux, Saint Grdgoire de Nazianz, Th4ologien, Paris, 195L, p. 15. Aplicarea abuzivd a logicii filosofice la taina Sfintei Treimi duce fie la monoteiimul iudaic, fie la pdhteismul pdgAnilor. ln primul caz, negflndu-se divinitatea fiinliald a Fiului gi a SfAntului Duh, iar ln al doilea,
unitatea
18

1L-12.
13

Spidli(

op. cit., p,

fiinliali
1"8.

a Sfintei Treimi.

sf. vasile cel Mare, Cum

Orat,31,

P.G.31, 464-589.
1a

se poate trage ceoa folositor

din citirea pdgfrnilox

Regulile morale, 12, 2; P,G. 37,724 A.

3, P.C, 83,420 B), dup6 enre ,,teologia cf. ], Plagnieuxr 0p, r:ii,, p, !Q, nota 40,
1e

IV

Acest reprog a fost confirmat de Teodoret (Haereticarum fab,, lui Eunomiu devenise o tehnologie";

Orat.g1,20,

4ryf,rIF

216

TEOLOqTE 5r SPRTTAL|TATE

UNTTATEA

ptNIR[

I'l:O1.6t(71[ $l SPIRITUALITATE

lN VIATA ltl5Elll(:ll 217

Atitudinea de mare prudenld pe care SfAntul Grigorie o are fald de folosirea exageratd a filosofiei lui Aristotel in teolo" gie se explicd prin aceea cd lui i se poate reproga: ,,concepfitl sa meschinX despre Providenld, excesul sdu de subtilitate ..r gi, pentru a spune totul, perspectivele prea omenegti in care el inchide dogmatismul sdu"2o. Pentru Sfinfii Pdrinfi Capadocieni, care au asimilat in mod critic cultura vremii lor gi au apreciat valoarea ei1 rdmdne un principiu faptul cd aceastd culturd nu devine totugi niciodatd sursa primd sau norma suprem5 a teologiei 1or. ,,Toli trei (SfAntul Vasile cel Mare, SfAntul Grigorie dq Nazianz, SfAntul Grigorie de Nyssa), beneficiari ai unei strdlucite educalii literare, oratorice gi filosofice, sunt de acord in privinja acestui principiu Referindu-se la anii de studii de Ia Atena impreund cu SfAntul Vasile, Sfdntul Grigorie va scrie: ,,Noi nu cunogteam decAt doud drumuri: unul, cel dintAi gi cel mai de cinste, altul mai pulin frumos. Primul ne ducea in biserici, celdlalt la dascXlii elini. Titlul nostru de glorie era acela de a fi cregtini"22. Pentru Sf6ntul Grigorie Teologul,,credinta desdvdrgegte taliunea" gi,,o mutd in mai birte"23. in disputele cu ereticii, Sfinlii Pdrinfi au folosit uneorl filosofia, ldsAndu-se oarecum atragi pe terenul adversarului, insd fdceau aceasta pentru a-l urmdri mai bine pe acesta gi pentru a-l invinge aici mai sigur; dar mai ales pentru a smulge din gura lupului oile pe care Pdrintii cregtini, tofi pdstori de suflete gi lndrumdtori de mullimi/ aveau datoria de a le salva"za. Pilda Sfinfilor Pdrinli Capadocieni, care au pdstrat un echilibru in ceea ce privegte folosirea culturii lor in teologie
20Orat.27,10; cf. PlagnieuX, ap.cit., p.18, nota 32. J. 21], Plagnieux, op. cit.,p.27.
22Orat. 63,2'1..
23

profund fideli Evangheliei, credinlei Bisericii, realizdnd, in acelagi timp, gi o bogat[ activitate pastoralH, rdmAne un izvor de inspiralie pentru lntreaga teologie ortodoxd de mai tdrziu. Linia lor va fi urmatd de Sfdntul Maxim Mdrturisitorul (1662), de SfAntu[ Ioan Damaschin (IZ!l) sau de SfAntul drigorie palama (t13b9), dar acegtia se folosesc de filosofie
gi au r5"mas m moa eclectic, nu sistematic, cum o va face Toma de Aquino.

tn Occident, cel mai mare teolog cregtin al mileniului intAi a fost fdrd indoiald Fericitul Augustin (f430). El s'a folosit indeosebi de filosofia platonicd gi neoplatonic6 ln teologia sa, insd n-a asimilat-o in acelagi fel ca Pdrinlii rHsdriteii, dezvoltand mai mult o teologie psihologicd despre Treime gi acordAnd un primat esenleffafe de persoane. El a lHsat Apusului mogtenire gi un anume pesimism in ceea ce privegte raportul dintre naturd 9i har2s. Totugi,ln general, in privinla raportului dintre Evanghelie gicultuld, Fericitul Augustin nu subordoneazd. cteHintu fiiosofiei gi menlin" o ,rriitute profundd intre teologie ti"irf, pastoraid 9i spirituald a Biseiicii. Pdnd la Scolastiid, in Occicient a dominat Augustin, care a prezentat teologia ca fiind sapientia, mai mult decdt scientia. Pentru Augustin (De TriniiateXIY,l P. L. 44, 1'037), .q 9i pentru Platon (symposion 204 B), filosofia nu este inlelepciunea insdgi, ci ,,iLbirea de inlelepcitrrre", cdutarea- infelepciunii- Pentru Plutor,, filosofia eite starea intermediard intre totala necu-

noagtere gi inlelepciunea desavargitd_ pe care.o posedd zeii. Arisiotel,-a cdruiinfluenfd deosebit de mare in Occident va incepe odatd cu scolastica, a p_rivit inlelepciunea ca accesibilh filosofiei. Pentru Aristotel, inlelepciunea este cea mai inalta dintre gtiinle, pentru cd inleleptul nu gtie numai ceea ce poate fi dedus din cele mai inalte p.rincipii, ci are 9i o gtiin;a intuitivd sigura despre originile (principiile - crplot) inse$i. Astfel, inlelepciunea cuprinde nu numai cercetarea
tt'liirritiitslchre des heiligcn Augusfinus, Eci, a |-a,t96Z; O. clu ttoy, l','lirlelllgitnrc da ln fui u ls'liiniti salon St. Augustin,I'atis,
25

M. Schmaus,

l)ir'gtstTclr.r/r1r;isc/

Orat.29,21. ai Ornt. 24,7.

2aJ,

Plagnieux,

ol1,

cit,,

p,13.

1966; I. Coman, Plrtn/ogio, 1916, p, 260=263.

ilElIrfl

219

TEOLOqTE $r SPTR|TUAL|TATE

uNlrArEA

DINTRE IEOLoqIE

tl rt

SP|RITUALITATE lru

Vnla

BtsERtcil Z1g

intuitiv[

A, 17 -20). in opozilie cu Aristotel, Augustin menline totugi o sebire intre gtiinfd gi infelepciune, corespunzdtoare dr birii dintre cele trecdtoare gi cele vegnice. $tiinfele au face cu lucrurile trecdtoare, in timp ce inlelepciunea, cu c vegnice, adicd cu Dumnezeu ca supremul Bine. Dupil, gtiinfa 9i infelepciunea nu trebuie sd se exclud{; gtiin pot conduce la sapientia. Ele slujesc inlelepciunii cdreid dedicd filosofia, adicd studiul infelepciunii. Des5vArgir filosofiei o vede insd Augustin in invdldtura cregtind25. I
Etica Nikomahicd VI, 6-7,
1'I..4'1.

(vo0g), ci 9i gtiin]a (cunoagterea - erlotfppl)

b) Dogmd gi spiritualitatdT intr-un studiu, intitulat Veritd et Communion dans la spectioe de la pensde patristique grecquezs, teologul ortod Zizioulas, revizuind intreaga gAndire teologicd a
Augustin, Contra lulianum, IV, 14,72 P.L. 44,775:,,Obsecro te, honestior philosophia-4entium quam nostra christianar ![u&e una est philosophia, quando quidem studiumvel amor sapimtiae significaturhoc r W. Pannenberg,lrfisxns&aftsthewie und Theologie, p.8,13-15; vezi gi H.I. Saint Augustin et la fin de la culture antique, Paris,1949. 27 Din vasta bibliografie posibild notim: V. Lossky, Thiologie my mystiqua d'aprii l'Eslise d'Oient. Parisi1944: ].. Gross, La diainisation du'chrdtien d'aprai dei Pl l'Eglise d'Oient, Parisilgql; I.. Rrics, Paris,1938; I. Zizioulas,,,Verit6 et Communion dans la perspectl !e. s.p.e1qee patristique.grecque", .in lrdnikon lo,T".l-, 1977, ^p,451'I Friedriih Norniann, Teilhabi - ein Schliiseelwort der Vritertheologie, Miinster, 1978; H. U. von Balthasar, Prisence et pensde, essai sur la phil reltgteuse religieuse. de GreSotre de Nysse, Pa*, .1942; |. Danielou, Thdologie qu,lua Grlgoire.dg^N!tgr, vatrs, Lv+l; J. uulruerou, tneotoSle du christianisme, To[rnai, ].958; Idem, Platonisme et thdologie mystique, essai 8u
26

PHrinfi rAsilriteni, conetatd r cd ace$tia, tn str[dania lor de a Prezenta specificul unic ai: ireductibil al cregtinismului tn h;a gandirii iudaice, mai alrres in confruntarea cu gendirea gteactr, au reugit, ln etape esuccesive gi ln moduri-diferite, Ins[ finalmente convergerrrte, sd ofere o bazd, teologicofllosoficd afirmaliei credinfgei cregtine cd Iisus Hristos"este deodatd adevdrdl pentru isStorie gi pentru intreaga creafie. Ujltyang noliunea de,, com"luniune'f Sfinfii Perin[i au ajins rtr identifice adevHrul cu cbmuniunea, identitat6 ce-gi'aflil Expresia sa ultimd, dat m6ai intAi fundamentul, in PrealfAnta Treime. De fapt, oprivire atenth5 asupra 1uptei Bisericii pentru Epdrarea credinfei clfei aft1sv5Ate evidentiazd faftul ctr d-ogmete apdrate de Biserici:d in fala ereziiloi sunt r,iportri Vlelii auteitice in Hristos, ele nu privesc numai ruuiitatea Dumnezeirii, ci gi vocafia flfundamentald a credinciosului dlmpreund cu posibilitatea : realizdrii acesteia: unirea omului
Dumnezeu Cel aegnic. Dogmei tntrup5rii sau ilrromenirii Fiului lui Dumnezeu ll c.orespunde, pe ptul"l spiritualitdfii, invdfdtura despre tndumnezeirea omului. Prir,r cobordreh lui Du'mn ezel1 la niVelul condiliei noastre de vviatd, mai ales Ia Pdrinfii rdsdriteni, s-a vdittt cd este datd g2jsibilitatea indltdrii 6mului la Dumnezeu. Participarea aeipuna a Fiului luiDumnezeula eondilia uman5, fdrd a-$i Pieryte, ir:r acelagi ti*p dumnezeirea, eBte suPortul participdrii noar.s,6s la via,ta lui Dumnezeu, fdrd, a ne pierde identitatea gi integr:itatea de fapturi umane. DacH in marile controvgrse dogmatice ale Rdsdritului, Biserica luptd contra gnostliltor, ea oTace pentru aapdraideea lnsHgi de indumnezeire. sfad-ntul Irineu din Lyon se ridicd fmpotriva pesimismului gnoostic, cu privire la ciealie gi la om Hga cum a iegit el din mAinille lui Dumnezeu.,,Ce umanist crr-'gtin - se tntreabd-un teolOg catolic - ar fiputut gdsi o fornrulil mai pozitivf, decdt serntinla sa: gloria iei, aia\ns homo? ,,Slava lui Dumnezeu este oorndl viu't (Adoersus Haereses IY,
Qil

doctrtne splntuelrc ae sarnt GreRotre de_Ny.sse,.Paris, rY#L; fl, cru rvlanol doctrine spirituelle de saint.Grdgolre Ae 1\vsse, ratls, p!a;_H. d,l^Yfl]qil, Tuaye, Dipme et spiitualitd cheZ Saint Cviitte d'Alexandie, Paris, 1944; H, vori gattliasar, Liturgie cosmique, Parii, 1947; Idem,,,,Zur Geschichte

christlichen Geistigkeit. Patrislik, Scholastik und wir", in Theologie der (Wien) 3,1939, p. 65-1"04; M. Aubineau, ,,IncorL{ tibiUt6 et .{ivinisatiorr.s Saint ir6n6e" , iiRecherches de science religieuse 46 (1956), p.25-52; M. Villerr splrlluallfe aei premrcrs siicles cnreilens, rarts, rvcu; G. Dafqy/ Lu urc spiritu spiritualitd des premiers SlecrcS chritiens, Faris,1930; u. Bardy, La vie 5l yeres ae trois premlers srccle5, Ecl.. mlqe d'apris les Pdres de troxs premiers siicles, Ed. revue et mlse au jour Pa f, apres lour Hamman, Tournai, 1968; L. Buyer, La spiritualiti du Nourteau Testan P afis, 1960; N. Arseniew, D ie S piiit u amat der O stkirche, ln E v-on_I-vaqkq Handbuch der Ostkirchen-kundi, Diisseldorf, 1971., p. 503-543; Th. L'Orient chrdtien dans la patristique.et la ytirit.ualrt4, y. 483-502;^I; Xe{ M. $esan, T. Bodogae, Iitoria Bisericeascd llniaersalf, vol. I (1-10.54), Ed. a B ucule g ti, 197 5, p. 83-7 0, 17 7 -1.85, 3 6-330, 389 -399 . BIn rev. Irinikon, tome L, 1977,p.451-510.
1,

t'f

L, Bouyer, op, ell,, p, 278,

,Erl-trF

220

TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE

UNTTATEA DTNTRE TEOLOqTE $r SPTRTTUALTTATE lN

VhTA

BtSERtClt 921

in lupta contra arianismului, care lega dumnezeirea lui Hristos,-Biserica apdrd,consubstangialititea (deofiinlimea) Fiului cu Tatdl, intrucAt dac5 Fiul nu este Dumnezeu cU adev[rat, tndumne zeireaomului prin har nu este posibild. Ereztalui Arie afecta nu numaiadevdrul despre D'pi nezelr, ci submina 9i adevdrul despre vocafia fundd' mentaie a omului: indumn ezeirea lui prin harul dumnei zeiesc. Negdnd divinitatea lui Hristos, arianismr] "rrl,l_s ochii sfinlilor Parinfi, olezate_a idealului suPrem al cred'rn: F'l ciosului. ,,Dacd.Logosut - ziceSfantut Atanasie - at fifost 9i Dumnezeu prin p"articipare 9i nu Dumnezeire consubstantiald si chip al tatalui prin El insugi , r,-ar fi pu_tut indumt irezei'(creaiurile), fiindEl insugi indumnezeit. Cdci nu estp ." nu posedd decAt prin participa'9 t} .r, priir,15, ca "ul ceea ce a primit, p"i'rt.r.A ceea ce el ritl comunice altora din are de la sine, ci de la ddruitor, gi ceei ce el a primit ajung n-at de-abia pentru sine insugi"so. ,,unit cu o creaturd,.omul fi fost iridumnezeit din nou dacd Fiul nu ar fi fost Dum; nezeu adevdrat. Omul nu s-ar fi apropiat de Tatdl dacd Ce[ care a luat trup n-ar fi fost Logosul Sdu natural 9i veritabll ue aceea/ tlItIIed D-d fdcut oo':,-'.-* ":'*^* -;-; ,,.i) (...). D" aceea, unirea s-a r4LuL astfel ca natura dumnern ^ -11 zeiascdsd fie unitd cu natura umand gi pentru ca mtintulr
rea gi ind.umne zeirea acesteia sd fie asigurate"3l' negar1dq fn lupta cu vruzru r""' IIl rLryUq Lu eteziapnevmatomahilor, care nezeirea'sfdntului Duh, Biserica apdrd adevdrul cd Duhul sfAnt este Dumn ezeucu ad"evdrat. Iar argumentul Sfinlilof PHrinli este strAns legat de indumnezeirea omului' dacd sfar.,trl Duh nu este Dumnezeu, toatd viala creg nu mai este o comuniune reald cu DumnezelJ' Dogma d nezeirii sfantului Duh este in egald mdsurd suportul v

Acelagi Sfflnt Atanasie al Alexandriei scrie: ,,ln Duhul preasldvegte Logosul creafia gi,fndumnezeind-o gi infiind-o, o conduce la Tat5l. Dar Cel care unegte creafia cu Logosul nu poate face parte din cele create, nici Cel care conferd crealiei calitate filiald nu poate fi strdin de Fiul"32.Iar SfAntul Grigorie de Nazianz se lntreabd: ,,Dacd Duhul este de acelagi fel cu mine, cum md poate El lndumtteze| sau cum mH poate El uni cu Dumnezeirea?"33. CAnd condamnd apolinarismul, care profesa o invdfdturd potrivit cdreia umanitdfii asumate de Fiul lui Dumnezeu ii lipsea ceva din integri. tatea sa3a, Biserica apdra tocmai deplindtatea naturii umane gi mAntuirea ei integrald In Hristos. Cdci ,,ceea ce nu egte asumat - zice Sfdntul Grigorie Teologul - nu este vindecati gi ceea ce e unit cu DumnezelJ este mAntuit"3s. impotriva nestorianismului, care invHfa cH ln Hristoe sunt doud persoane gi deci unirea celor doud firi nu este una ipostaticd, iar Fecioarei Maria ii nega calitatea de Ndscdtoare de Dumnezeu, p motivul cd. ,,ea a fost o creaturd omeneascd gi este imposibil de imaginat ca Dumnezeu-Fiul sd fie ndscut de o creat1Jrd"36, Biserica a pledat gi atunci cauza umanului, apdrdnd adevdrul tainei iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Fecioara nu este Ndscdtoarea Dumnezeirii, dar Cel ce S-a ndscut din ea a fost deodat{ Dumnezeu gi Om. $i intru acestea se vede atAt condescendenfa lui Dumnezeu pentru noi, cAt gi negrdita valoare pi capacitate a umanului: aceea de a nu pierde identitatea sa proprie.
32

spirituale (duhovnicegti) a Bisericii. Adevarul despreP$ ,'r"r"n fund,amenteazd', astfel, adevdrul despre om' despfQ realizarea realf, 9i deplind a cregtinului'
11

iops gynodis, 5L; P.G. 26,7848' Conira arian. I, 70; P.G. 26, 296 AB'

3a,,Logosul Insugi S-a fdcut trup - afirmd Apolinarie (t392) - dar n-a luat rrrfiunea omeneasc{, ra}iune schimbdtoare gi robitd calculelor necinstite, iar [)umnezeirea este rafiunea, rafiune neschimbdtoare, cereascd" (Fragmentul XVllI, Ia J. Draesoke, Apollinnrius pon Lflodiceea, Leipzig, 1892, p. 393; cf. Pr, f 'rof. [. Rdmureanu q,a,,lntoria Bi*uicttttscd Uniacrsald, nota 381, p.246. x5 Epistula 101", Ad Cledonlam, [1 G, 37, ttll C - 184 A. rr(' Socrate, lstoria Flecr/eaared, Vll, 32,

11Orat.,31 (Teol. 5), 4,P. G.36, 448B.

Ad

Serap.

I,

25; P.G. 26, 589 B.

q,lIltEr

222

TEOLOqTE 5r sPlRrruAL[ATE

UNTTATEA DINTRE TEOLOqIL

tl

SPIRITUALITATE lN VIATA BISERI(:Il

223

in lupta cu monofizitismul, din invd!5tura cilreia reiese cd prin unirea firii umane cu firea dumnezeiasc5 in Hristos, firea umand s-ar fi contopit cu firea dumnezeiascd, fiind absorbitd de aceasta, Ortodoxia a linut cu invergunare s* apere identitatea umanitdlii asumate de Fiul lui Dumnezeu gi s5, accentueze cd unirea umanului cu dumnezeirea se face fdrd confuzie sau pierdere a identitdlii celor doud perlt aflate in comuniune. Astfel, dogma de la Calcedon (451) este triumful umanismului ortodox in forma sa maximal{, gi anume cd indumnezeirea omului nu anuleaz6 acestuia specificitatea sa, ci il implinegte fmp5rtXgindu-i bogdlia vielii dumnezeiegti infinite. Dogma Calcedonului este fun' damentul dogmatico-teologic cel mai expresiv al intregii spiritualitdli ortodoxe. Aceastd credinfd a fost apdratd pdnd la mucenicie, in fafa impdratului gi a tuturor patriarhilor eretici din vremea sa, de Sfantut Maxim Mdrturisitorul (1662\, una din cele mai mari congtiinle ale Bisericii Universale, care respingea astfel erezia monotelitd, potrivit cdreia na' turii umane a lui Hristos ii lipsegte voinfa, El avAnd numai voinld divind37. Prin Sinodul Ecumenic din 680, Biserica a confirmat inv5!5tura SfAntului Maxim gi aducea astfel o mdrturie cd, in actul mAntuirii gi al comuniunii de iubire intre Dumnezeu gi om, libertatea uman6 este o realitate
ireductibild, pe care Dumnezelt lnsugi a creat-o gi o respectd ca atare. Dogma privind integritatea voiniei umane tn Hristos gi deci libertatea Lui ca om, in comuniune cu Dum' rrezeu-, este suportul teologic al spiritualitdlli, ascezei, slujirii gi contribufiei (sinergismul) credinciosului in lucrarea de mAntuire qi sfinfire a lui Dumnezelr.ln lume. De fapt, tn af.ara unirii celor doud voinfe, divind gi uman5, nu exist[ indumnezeire a omului.
Yezi asupra acestui subiect: Francois-Marie L6thel, ,,Th6ologie de l'agonie du Chiist, La libert6 humaine du Fils de Dieu et son importance sot6' riJl,ogique mises en lumiEre par Saint Maxime le Confesneur", coll, Th4ologie
37

In controversa iconoclasttr, Ortodoxia, prin cinstirea icoanelor (care este altceva decAt adorarea lor!), vedea tn icoan5 o mdrturisire gi a realit5lii intrupdrii Fiului. De aceea Insugi Hristos-Domnul, cAnd repetd poruncile Vechiului Testament, nu o mai amintegte Pe cea cu privire Ia chipul cioplit, nu pentru cd ar fi de acord cu idolafiia, cifiindcd de acum inainte Dumnezeu, luAnd chip de om, poate fi
reprezentat in mod sensibil ca Dumnezeu-Omul. In mesajul icoanei, Ortodoxia sintetizeazd' gi exprimd plastic umanis' mul ei centrat pe transfigurarea creafiei gi participarea ei la frumusefea gi slava dumnezeiascd, aceea care lumineaz[ din interior materia, deschizAnd-o spre spirit, spre lumina ce vine din iubire desdvArgitd.

Dar gi mai tdrziu, in mileniul al Il-lea, mai precis ln secolul al XIV-lea, accentuarea distincliei dintre fiinla di' vind necomunicabilX care asigur5 transcendenfa radical[ a lui Dumnezett, gi energiile divine necreate prin care El Se dXruiegte deplin fdpturilor, nu era o controversd sterild, ci cea mai ,,existentiald" problemd a vielii cregtine. Ea privea mijlocul participdrii reale a credinciosului la viala dumnezeiascd; ea pune atunci, in mod grav gi direct, problema spiritualitdtii, sfinlirii credinciosului, suflet s1 trup, spiritualifitli, a stinlirii credtnctosulul, sutlet $1 truP/ a co' muniunii sale reale cu Dumnezelr, a indumnezeirii lui prin har. Iar dacd harul este creat, indumnezeireanu este decAt o metaford gi deci nu este o participare la viala dumneze' iascd, aga cum fdgdduiegte Noul Testament (cf. II Petru 1,4), Or, in literatura patristicd, ideea participdrii credinciosului Ia viafa dumnezeiascd este o coordonatd esenliald sau o ,,cheie" a teologiei Pdrinfilor Bisericii3s, mai ales in Rdsdrit, unde ea e strAns legatd de firul de aur ce strdbate ca o lumiu Vezi lucrarea lui F. Normann, Teilhabe - ein Schlilsselwort der Vdter' theologie, la nota 379. Participarea este analizatd la Pdrinlii Apostolici: Sf. Iustin"Martiru.l, Sf. lrincu, Sf, lpollt, Tertulian, Sf. Ciprian, Clement Alexantlrinul, Origen, Sf. Atnnnnle, Sf, (irlgorlc tlc Nazianz, Sf. Vasile, Sf. Grigoric de Nyssa, Ef, Chtrtl al Alcxenelrlol, Sf, lonn Hrisostom, Sf. Ambrozie, Fer. Augristin gi Dlonirle Areopagltttl,

historique, 52, Paris, Beau.chesne, 7979.

224

TEOLOqE

$I SPIRITUALITATE

lN

vxJn

BtsERtc[ g2S

Teologul romano-catoric Louis Bouyer, un bun cui noscdtor actual al spiritualitdrii patristice rdsdritene gi apu* sene/ constatd cH ,,inlelepciunea augustiniand,, in ciuda unor asemdnari, este altceva dec6t gnoza (cunoagterea spi. rituald, n.n.) Pfuinlilor greci. Ea se iirti.,g" de aceasta mal intai de toate prin orientarea sa psihologlcd, reflexh: ea nu
V- Iossky, mystique de l,Egtise d,Orient, p. g, -Tlt1ologie |o.Adu haer, IY,'l.B, i; Soircei Chrhtieines, nr. 100, iririr,, t qoS, p. 610. at Anlirrlu:licur l, 10; P.G. 99, 340 C.
3e

nd gandirea Pdrinfilor greci, purtdnd mesajul ei maxim gl incomparabil : indumne zeirei cregtinului prin harul divrrl necreat. Referindu-se la legdtura ce existd intre lupta pen apdrarea dogmelor de credinfd 9i spiritualitatel v. Losr scrie: ,,Ceea ce e ln joc in aceastd tupte e totdeauna posi litatea, modul sau mijloacele de uniie cu Dumnezeu. Toi istoria dogmei cregtine se desf5goard in jurul aceluia nucleu tainic, apdrat cu arme diferite fatd de adversa multipli in cursul epocilor succesive,,3e. in Rdsdrit, mai mult decAt in Occident, teologia s ritualitdlii este fondatH de sus. Adevdrul dogmatiJdes taina sfintei rreimi gi despre lntruparea Fiululeste atat a vdrul spiritualitdlii ascetice gi de slujire, cdt gi a spiri lit5rii liturgice. gi datoritd faptului cd spiritualitatea inleleasd ca dogmd trditd, sfantul Irin& a putut afirm, ,,doctrina noastrd este in acord cu Euharistia ii Euharistia confirmd"40, iar pentru sfantul Teodor studiiul ftg26) ,,1 turghia este recapitularea iconomiei mAntuir ii,, +r.' In Occident nu pgate fi negatd o legdturd intre dogmd spiritualitate, insd Fericitul Augustln a imprimat] priri marea sa in-fluenfd, o notd deosebit5 in ceea ce privegte spti ritualitatea, gi acest fapt se datoreazd mai *rlto. factorit printre care mai ales importanta pe care o acordd exl "l perienfei sale personale gi ferurui cum abord,eazii rain4 Preasfintei Treimi. ;
-

practic tottrl"

orientare nu pot fi nesocotite. Interiorizarea intregului cregtinism (occidental, n.n.) este prima consecinpi'. Un interes nou acordat umanului, in caritatea sa concretd, va fi o urmare mai indepdrtatd,, degi ra Augustin insugi ea nu se anun!5 defel. Dar cand omur, in experienfa sa cu Dumnezelr, a ajuns s5-gi fixeze atenfia mai intai pe experienta sa, e'ste de prevdzutcd mai devreme sau mai tdrziu)experienfa sa singrrrd va fi indeajuns sd-l captiveze, oricare u, ?i obi".tul ei. in acest moment se introduce subiectivismur, imanentismul. Ar fi ridicol sd facem din Augustin fie un protestant, fie un idealist modern inainte d-e vreme laaait ta lyltre). Rdmane insd adevdrat cd nici protestantismur, nici filosofiile religioase idealiste n-ar fi fost de conceput intr-o Iume ln care influenla sfantului Augustin n-ar fi dominat
a2.

vizeazd' imediat taina lui Dumnezeu in Hristos, ci taina noastr5 insdgi, pe care Dumnezeu-Hristos ne ajutd sd o dezPrin aceasta, trebuie s-o recunoagtem, oricare ar fi |egdm. locul substanlial pe care meditarea asupra scripturii il pdsfieazd" in spiritualitatea augustiniand, sensul a'cestei meditalii s-a alterat. un element, sd nu zicem de subiectivism, ; nici de imanentism, aceasta ar insemna sd forfdm tucrurile, siguranf5 de antropocentrism, 9i, du.einJrdznim sd l1t.1 folosim formula de psihocentrism, s-a introdus. lui va trasa, poate, linia conducdtoare a instrdindriifagnirea progresive a occidentului latin fafd, d,evechimea tradifiei, adicd de ceea ce noi numim acum tradilia rdsdriteand. ' Agoniselile care au fost b#eficiul acestei schimbdri de

cuvintele citate mai sus nu trebuie sd fie interpretate ca :.negare a originalit5rii gi geniului acestui mare irerinte al Bisericii latine .11: u fost Algustin, ci, aga cum se exprimd acelagi teolog, ,,SfAntul Augustin, prin geniul sdu insugi, a
p.584-585.

MLa-spiritualitc dtt Noutrenl 'li,attttttt,ttr ar das pires, paris, Aubi er,,1966,

226

"rEolofl

$l

sPlRlrvALffArE

UNTTATEA D'NmE TEOLtltltE FtSP|R|TUAL|TATE lN VlAl"A BtsrRtcll gg7

devenit uneori, pentru succesorii sti, cel mai mare obstacol pentru orice retntoarcere la izuoqre (retour aux sources)"tt.
c) Teologie, rugiciune qi sfinfenieaa ,,Dacd egti teolog, te oei ruyfr cu adeadrat, gi dacd rogi, eqti teolog" (Evagrie Ponticul)A5;

fi

,,Dogmatica cregtind (de fapt, toatd teologia cregtindl n.n.) - scrie un teolog contemporan - trebuie sd reflecte ati.t tudinea de rugdciune a gAnditorului, ascultdtor credinlei sale in prezenla,,Obiectului" reflecliei sale (adicd Dumnezeu,
n.n.). Aceastd atmosferd de rugdciune, care aratd.cd suntem ilit sanctuarul lui Dumnezeu cAnd facem teologie, este cea in care au trdit Pdrinfii gi marii dascdli" (ai Bisericii)46. Fdrd indoiald cd profunzimea deosebitd 9i tinerelea perl manentf, a scrierilor Sfinfilor Pdrinli, in mare parte, igi au secretul in viala lor de rugdciune 9i sfinlenie. ,,in inilierea lor in cele ale teologiei, Pdriniii pun asceza ca preliminariu al artei teologice gi rugdciunea ca stare -

""K"#1t;;:1Tllfil::i,-;-

in riteratura patristicx - in care se vorbegte despre necesitatea rugdciunii, despre lucrarea virtufilor, pentru a teologhisi cu adevdrat. Aga, de pildd, SfAntul Grigore de Nyssa constatd cd,,Dumnezeu
aslbidem,

a Cu privire la rugdciune , vezi mai intdi Filocalia romineascd, toate volu' mele ap#ute; apoi A."Hamman, La priDre lL Les trois pr_emiers siicles, Tournai, 1961; I. Hatsheir, Priire de oie - oie de priire, Paris; O. Cl6ment, B. Bobrinskoyr E. Behr-Sigel, M. Lot-Borodine,,,La douloureux.joie'.Ape1cu;.sur-la pridre per"onn"li'" de l'Orient chr6tien", cotl. Spiritualii| orieitale, 14, Abbaye de belefontaine, 1974; Th. Spidli( La spiritualiti de l'orient chrdtien, ch. ],- a_Lrq

p.543.

numeste fericire nu cateva cunogtinle despre El, ci sillilgluirea Lui tn om"46 sau: ,,cel ce-$i tndreapt{ privirile spre teologie are viafa sa tn armonie cu credinld ss"ts. SfAntul vasile cel Mare afirmd cS,,adevdrata teologie elibereazd de pErtimi"so, iar SfAntul Maxim Mdrturisitorul zice cI ,,o teologie fdrd lucrare este teologia demonilo{'5L.Iar in alt{ parte, el declard cd,,cine cautd pe Domnul in contemplafie flrd lucrare nu-L gdsegte"s2, cdci ,prinvirtute gi cunoagfere suntem in lumina lui Dumnezeu"S3. Dupd Sfdntul Ioan Scdrarul (t649), ,,curdtia (puritatea) ca scop este premisa teologiei"sa. sfantul Grigorie de Nazianz, numit gi reologul datoritil _ celor cinci Cuohntdri teologice ale sale (22-g'1,, p. G. 36), spun cd. ,,a vorbi despre Dumnezeu este lucru mare, dar este tnc[ gi mai mare a ne curdti de patimi pentru Dumnezeu"ss. ,,Eu socotesc - zice el - cd este primejdios a primi o sarcintr de (pdstor) de suflete sau a ne lndeletnici cu teologia inainte de a ne fi infrAnt patimile, pe cAt este cu putinfd, gl de a ne fi curdfit mintea gi infelegerea"56. In prima din cele cinci cuahntdri teologice (cuafrntarea XXVil), SfAntul Grigorie expune conditia teologului gi precizeazd cd vorbirea despre Dumnezeu nu poatefi fdcutd de oricine, infala oricui gi tratAnd despre orice. ,,Nu apartine oricui a vorbi despre Dumnezeu, ci acelor care/ deja incercati, sunt inaintati in contemplafie gi care mai firtdi de toate au curdfit (de patimi) sufletut gi trupul loq, sau cel pufin se strdduiesc sd le curdfeascd. intr-adevflr, a te
8 Omilia Vl, despre Fericiri, P.G. 44,1272 C. ae ln Psalm.1"00,1,4;P.G. 44,577 D.
50

priEre" 1p. ZSZ-ZhO!; N. Chilescu , Ealaaie qi teologie, in ,,Ortodoxiu'-,!'2'1956, p. Zte-Z[+; Antonie Pldmddeald, .Rrrgdciurrc qi cunoagtere in inv6!6tura orto-doxd", ln rev. S tu dii Teolo gice, 34, 1958, p. 216-224.
NDespre rugdciune,60.
a6

5t

52PG 3L,sgLA,
53 5a

Epist.20, P.G. 91, 601, C. Quaest. ad Thal.48; P.G. 90,440 A.

H. iJrs v6n Balthasar, ,,Th6ologie et saintet6" , in Dieu aiaant,l'2, 1948, P.30. a7 P. Evdokim ov, L' Orthodoxie, p, 53.

Quaest. adThal, S; P.G. 90, 285 A, Scara,30, ss Orat. 32, 72; P.G, 36, t 88. s6Orat.20,7.

iqIl5F

TEOLOqIE 5l SPIRITUALIArE

uNffnrEA

DINTRF TFCll.ClQll SlSPlRrUnLrrnrE

lN VI^IA Bls[l{l('ll 999

to atinge de Puritate (Dumnezeu) filtd afi curat este poate atAtie nesocotit ca gi a privi soarele cu ochii bolnavi"57'

Teologul necesar in teologie, c6cf insugi Sfdntul Grigorie su avea o culturd impresionantX, dar studiul nu poate I vialaduhovniceascd qi rugdciunea' duhovnt"::,t1 ,,A invdia Pe aProapele - zice un P5orinte uprilir'," o*rl,ri sindtos 9i f6rd patimi' intr-adevdr' ce foloq ,a zidegti casa altuia 9i sd o ddrAmi pe a ta insuli?"s8' "rtuAtAt viafa trditd dupd poruncile lui Dumnezerl, cat qi ru-gdciunea sunt mdrturia iuuirii noastre fald de .DtlfiIlleZuc iar intre iubirea gi cunoaqterea interpersonald (cunoaqterea existd o legdtur{ fr1r,.r"ainfd fiind o astfel de cunoagtere) iri", p".ur"'sfa.rtul Antonie cel Mare o constatd zicAnd: ,,Su' fletul evlavios cunoagte pe Dumnezeultuturor. Cdci ev.la't via nu este altceva decaiimplinirea voii lui Dumnezelr"5e, care lu1 sau: ,,mintea care ir*begte p" D'*ttezelJ'este fdclie mine:azd.sufletul. Cel ce are mintea iubitoare de Dumnezeu Sd,6Q,, gi-a luminat inima sa 9i ved.e pe Dumnezeupt|nmintea ir, general, teologia sfinfilor Pdrinli a fost elaborat6 tn miilocil cred.incioqf,ot, in ambianfa liturgicd a comunitil' de suflete sau *t"'l]^l*] fllor in care ei erau pdstori spi' irarirri- Prin teologiitor, erau Preocupaii sd hrdneascd ritual pe ascultet;i, sd apere puritatea credinfei gi sd conducd pe drumul mAntuirii 9i al sfinfeniei zicg Fericitul Au" ,,EL am atribuit gtiinfei (teologice) gustin _ nu toate cunogtinjele omenegti, fdrd distinclie| i.d" intrd at6tea lucruri de prisos gi atAta curiozitate, ci nu' apdrd 9i mai aceastd cunogtinfd, careiace sd nascd' hrdneqte'
q

Nuinseamnd,desigur,cf,studiulacademicnuestd

tntdregte credinla mAntuitoare ce conduce pe om la adevHrata fericire. Cei mai mulli dintre credinciogi nu au aceastd gtiin![, oricare ar fi, de altfel, intensitatea credin]ei lor. intr-adevdr, este ceva sH gtii simplu ceea ce omul trebuie str creadd pentru a dobAndi viala fericitd, care nu este alt' ceva decdt viafa vegnicd, gi altceva este sH gtii cum sd tnfdligezi acelagi confinut al credin}ei credinciogilor 9i sd-l apgri tn fafa necredinciogilor: acesteia se pare cd-irczetvt apostolul propiu-zis numele de gtiinld" (cf.I CorintetilZ,8)6r. Aga cum am amintit mai sus, in perioada patristic[, aproape tofi cei ce au fdcut teologie in Bisericd au fost mo' nahi sau trecufi prin monahism 9i ajungi pdstori de suflete, ierarhi. Lucrul acesta explicd in plus legdtura strAnsd intre teologie gi rugdciune gi ascezd.la Sfinfii Pdrinli, cu toate c[ tn congtiinla Bisericii era o singurd spiritualitate valabiltr pentru toli (afard de faptul cd monahii erau necdsdtorili). Semnificalia 9i motivaliile spirituale ale monahismului erau diverse, fiind privite dintr-o mullime de unghiuri de vedere. Amintim aici doar cAteva62: 1-.\-lrmarealui Hristos. Pe ucenicii sdi, Pahomie ii ,,lnvdla mai intdi sd renunle la bunurile lor gi la ei ingigi gi sd urmeze MAntuitorului, Care dd aceastd invd!5tur5, cdci aceasta inseamnd a purta cttJcea"63. 2. Noliunen comunitdlii cregtine primare. SfAntul Ioan Casian spune: ,,Yia!a chinovial5 a luat nagtere in timpul predicdrii apostolicl. intr-adevdr, pe aceasta o vedem c{ apare in mullimea credinciogilor pe care-i zugrdveqte cartea F ap telor Ap ostolilor. ... Dupd, moartea apostolilor, mullimea credinciogilor incepu sd se rdceascd... Cei in care ardea incX flacdratimpurilor apostolice, fideli amintirii desHvArgirii clin zilele celor de demult, pdrdsird cetdlile... Stabilili in
6lDeTrinitate XIV 1,3, 62 ln expunerea lor ne folonim de articolul ,,Monachisme",ln Dictionnaire
"15.

Pir-es dt ddsert' frad' 58,,Abba poemm-, 38, lnParoles des ancims. Ap"lhlw:t il/ wes (tracl. rom.1. (fad.rom.). 136; cf' qi - Ar^--s^/-,.-, n^;o G,o,rit 1Q76 n 1i6'.c(.siPatericul lean-blauae Guy, Paris, Seutl,1976,p' #oratd'a oamenilor", 152, in Fitocatia romfr-

57

Orat.27,1.-3.

*t

,;x;;n","#'d#;;;rd
oo

neascd, vol. I, P' 31.

lbidem, 1-28; Filocatia romfrneascdl, p'

27 '

fu spiritualiti, tom, '10, eol, 1547'1557, il S, Pachomlt ulta prlma 24; Ed, F, Hnlclrin, Bruxelles, 1932, p.

rillf,IxrF

TEOLOqT

$r

SPr

RTTUALITATE

UNTTATEA DTNTf,E

llo]qlE tl
'FEmJALITATE

lN vrATA BrsERrCil 231

jurul oragelor, in locuri retrase, ei au lnceput sH practice, mod particular gi pe seama lor proprie, regulile de care
aminteau c-au fost puse de apostoli pentru tntreaga B ricd... Treptat, cu trecerea timpului, ei s-au constituit categorie aparte de ceilalli credinciogi. $i fiindcd ei se neau de la cdsdtorie gi erau departe de pdrinfii lor, de vi din lume, au fost numili monahi..."a. 3. Substituirea martiriulul (cf. Matei 10, 38;1,6,24). tul Ioan Gurd de Aur spune c5. monahii sunt rdstigni]i sens duhovnicesc6s. ,,Pentru cd au vdzut luptele gi rd martirilor, cei bdtrdni printre greci, devenili monahi, cepurd sd-gi innoiascd viala" - zice SfAntul Pahomie66. 4. Lupta contra demonilor. in antichitate, era credinla demonii se afld in pustie (cf . Matei 4, 1';13, 43). DacH nahul pdrdsegte oragul sau locurile populate, el face nu pentru a cduta linigtea, ci pentru a infrunta pe potri pe terenul sdu. Se spune in viala Sfdntului Antonie cel cd demonii il oqdrau zicAnd: ,,Pleacd din finutul nostru. faci tu in aceastd pustie?"67. 5. Exodul spiritual, inspirat de figura lui Avraam: ,, linutut tdu, neamurile tale gi casa tatdlui tdu" (Facetea12,7 Moise, care a condus iegirea din Egipt a evreilor 9i !i mAinile intinse cdtre cer in timpul luptei (cf. Iegirea17,7l L2), devine un model de rugdciune monasticd. Ilie se trage pe Horeb sau Carmel gi intAlnegte pe Dumnezelr. I 6. Asemdnfrrea cu aiala ingereascd. ,,Prin adevdrata rug*? ciune, cdlugdrul ajunge sd fie asemene a irtgetilor" ,
@
65

Evagrie68. Iar Sflntul VaElle aflrm[ c[: ,,Este propriu firii lngeregti de a fi blrutt nevoia c[s{toriei pi de a nu se lilsa ab[tut[ de la contemplarea altei frumuse]i dec6t cea a felei dumnezeiegti"6e. Sau: ,,A psalmodia inseamnf, a face lucrarea ingerilor, a trdi tntr-un fel ceresc Ai a arde inaintea lui Dumnezeu ca o tdmAie cu totul duhovniceascd"T1. 7 . Retnto ar cere a la neainoa dfia lui Adam.,, indeletnicirea c6lugdrilor - spune Sfdntul Ioan Gurd de Aur - este aceea pe care o avea Adam inainte de a fi pdcdtuit, cAnd, imbr[cat de slavd, se intrelinea familiar cu Dumnez e1J"71.ln Viala Sfilntului Eftimie se spun, referitor la faptul cd, in contactul cu

unii monahi sfinli, chiar animalele sdlbatice deveneau


blAnde, urmdtoarele: ,,CAnd Dumnezeu sdldgluiegte in om gi Se odihnegte in el, toate fdpturile ii sunt supuse aga cum erau lui Adam inainte ca el sd fi cdlcat porunca lui Dumnezeu. Nu numai animalele, ci gi stihiile"zz. B. Prioegherea sau trezaia tn perspectiaa Parusiei (cf . Matei 24, 42; 25, 'J,3; 26, 4; I Tesalonicieni 5, 6; I Petru 5, 8-9; Apocalipsd1.6,5). Aceastd trezvie gi agteptare activd le-a gi dat monahilor numele de ,,neptici" (de la grecescul vfiyq = sobrietate, treaz, viu). Monahul insd nu vegheazd numai pentru el insugi, ci pentru toatd Biserica gi se roagd pentru toli oamenii. SfAntul Ioan Gurd de Aur constatd in aceast[ privinfd cd,,monahii aduc rugdciuni de mullumire pentru toatd lumea ca gi cum ar fi pdrinlii umanit5lii intregi; ei mulpumesc lui Dumnezeu pentru tofi qi trdiesc intr-o adevdratd frdfietate"zs. Evdgrie Ponticul spune: ,,monah este acela care e despdrlit de toate gi unit cu toli (in comuniune cu to!7)"2+.
68

care monahii persevereaz| 1n voturile Pe care ei le-au imbrXfigat o datl pentru totdeauna, neimplinind niciodatd voia lor prop1i9, fac din acegtia, ttl ioate zilele, rdstignili fagi de lume gi martiri vii" - Ace Sf' Ioan Casian ,,Conf,n

5, Sources Chrdtiennes, nt. 64, p. L4-16. ln Mathaeum, 68; P.G. 58, 643; cf. Macarie, Hom. 49; 34, 812. 66 S. Pachomii uita prima 1; ed. cit., p. 2. ,,Rdbdarea 9i fidelitatea riguroasd cU

,,Conf ."

XV[I,

D espre

rugdciune, 113; P. G. 79, 1192 D.

6e

XVIII, T
67

Sources Chrdtiennes, 64, p,21".

T2Cyrille de Schythopolis,,,Vie de S. Euthyme" 13,Ia A.-J. Festugidre, Les Moines d'Orient, Paris (1951-1955), t. 3/1,,p.77. 71 In Mat th, hom, 55, 5; t1G. 58, 547 ; cf . In I oannem hom. 7 8, 4; P.G. 59, 426.
TaDespre rugd,eluna 124,

Sermo asceticus, P. G. 31, 873 B. 70 Hom. in Psalm 1,, L, P.G. 29, 213. 71In Math. hom.68,3; P.G. 57,643-644.

Vita S, Antonie 13; P.G. 26,861. C.

ttC, 79, 1193 C.

"wrrF? uNTTATEA plN


l-RE

232

TEOLOqI

E 5t SPt

RITUAL'TA.rE

I'EOLC)(iIE $l sPlRlruALrrATE

lN VIA[A BlsERlCll 233

9. Viala monahald - ,,adev5rata filosofie". ln antichitatea cregtind, filosofia avea gi infelesul de inlelepciune practicti In sensul acesta, este vdzutd viafa duhovniceasc5 ca o ader vdratH filosofie. Nil Ascetul spune cd monahul este ,,u tor al lui Hristos, Care ne-a ardtat prin faptd, gi cuvAnt

vdrata filosofie"Ts; iar SfAntul Grigorie Teologul, vorbindi despre mdndstirile lntemeiate de SfAntul Vasile cel Mare, afirmd cd ele erau astfel organizate ca ,,filosofia sd nu fie ffud,viald, de obgte gi viafa activ5 sd nu fie fdrd filosofie"76r Legislalia imperialdbizantind vorbea chiar de povcrlrr{ gr).ooogicx - filosofia monahal577. Agadar, pentru Sfinfii Pfuinfi, teologhisirea este legatd de o ,,filosofie practicd", ea sfArgegte in doxologie, in rugd+ ciune gi in practica vietii. Elaboratd in mediul spiritualitdfii, hrdnitX de ea, teologia aceasta este, in acelagi timp, cunogtin!5 (are un confinut didactic) gi poartd un mesaj spi, ritual pentru intreaga viafd pastoral5 a Bisericii. Aga cum constatd patrologul ortodox G. Florovsky referindu-be la Sfinlii Pdrinfi, invdtdtura lor a rdmas o predicd. Teologia lor era o teologie kerigmaticd, chiar gi atunci c6nd era tesutd qi susfinutd logic de argumente silogistice. Ea avea o relalie primd gi ultimd cu credinta, ctt experienta spirituald. Despdrlitd de viala cregtind, teologia nu poartd in ea puterea de convingere; despdrfitH de viala credintei, ea degenereazd,intr-o dialecticd goall, o vorbdrie degartd, lipsit6 de consecinfe existenliale gi spirituale. Teolo gia patristicd era foarte adAnc inrdddcinat5 in mdrturisirea publicd a credintei. Ea nu constituia un sistem evident Care putea sd se prezinte cu argumente aristotelice, fdrd pregdtire spiritualS antecedentd. Aceastd teologie putea sd fie ,,predicatd sau binevestitd; predicatd de pe amvon, propovdduitd, de asemenea, prin cuvAntul rugdciunii gi in sfinTsEpistola 54; P. G. 79,224 C. 76,,Elogiul Sf. Vasile", Orat. 42; P.G. 36, 577 B. 77|ustinian, ,,Novela Y" Corpus juris ciailis, vol, 3, Berlln, ,

tele slujbe, manifegtatd cu adevdrat in sinteza vielii cregtine (...). De altfel, aceast[ teologie este totdeauna de naturtr propedeuticd (pregltitoare, introductive), dat fiind cd scopul sdu principal este de a afirma gi de a recunoa$te taina Dumnezeului Celui viu gi de a-i aduce mdrturie cu adevdrat in cuvinte gi in fapte. Teologia nu are un scop tn sine; ea este totdeauna un drum. Teologia, ca 9i dogmele, nu reprezintd,nimic mai mult decAt o mdrturie a acestui adevdr. Termenii hristologici nu au un sens complet decAt pentru cei care L-au intAlnit pe Hristos Cel viu, care L'au recunoscut ca Dumnezeu gi MAntuitor gi rdmAn in EI prin credin!5 in Trupul Sdu, in Bisericd"78. Felul cum, in vremea lor, Sfinlii Pdrinfi au imbinat teologia gi spiritualitatea, vestirea credinfei 9i trdirea ei, trebuie Ja ri*And pentru teologia ortodoxd nu numai un model de inspirafie, ii 9i un motiv de admiralie. Chiar gi in Occident u.t8.e, cum vom vedea, Scolastica va incepe un alt mod de teologhisire decAt al Pdrinlilor, mulli dintre teologii care cunosc profund literatura patristicd vorbesc cu deosebitd admiralie tald de Sfinlii Pdrinfi. Aga, de pildd, teologul romano-catolic Yves Cdngar amintegte cd, dupd edictul lui Constantin cel Mare, Biserica a fost nevoit5 sd interacfioneze public Ai masig pe de o parte, cu cultura vastd a lumii eleniitice, incd foarte hctivd, gi pe de altd parte, cu straturile oficiale ale Imperiului. Biserica se afla infala unei duble ispite sau primejdii: de a eleniza doctrina oferind o unire piea facild gi prea materiald intre credinld 9i gAndi_rea greacd; gi de a ieculariza Biserica intrAnd in structurile Imferiului pe calea onoruriloy a privilegiilor, a sPrijinului lcordat adesea de puterea imperiald Ortodoxiei (dar gi ereziei uneori). ,,Pdrinfii - zice Congar - fiind genii pe planul culturii gi al gdndirii, sfinli pe planul vielii eclesiale (adesea treculi prin viala monastic[) au avut ca dar deosebit de a tnfrunta
7sG. Florovnky,,,Clr6golre Palnmus

ct la patristique", ln Istina, Vlll, 1961-

l9'l2, p. 30.

"1962,

p,1L7,

234

TEOLOqTE 5t SPIR|TUALTTATE

UNTTATEA DN rRE TEOl.Ocill: 5l sPlRlruALrrATE lN

VhI'A BIS[Rl('ll 955

riscurile acestei duble confruntlri, p[strAnd Bisericii puritatea doctrinei gi cea a viefii ei. Statutul general al actului teologic Ia Pdrinli este acela cd activitatea de gdndire nu e despdrlitd nici de viala 9i de nevoile pastorale ale Bisericiil nici de viaja spirituald gi de cadrul existenfei monahale sau clericale, ca vialX liturgicd gi asceticd: celebrare a laudei lui
Dumnezeu gi a Sfintelor Taine, post (una din tr5sdturile cele mai frapante ale Bisericii vechi, fald de care Biserica de astdzi diferd cel mai mulg ea era o Bisericd in care se postea
t'rtultl"zo.

Orient gi vor constitui factori seriogi tn pregiltirea marii


schisme a Occidentului cre$tin, care a fost Reforma. ,,CAnd iau in considerare ceea ce s-a intAmplat in Occident in timpul Evului Mediu gi al Renagterii, istoricii ortodocgi nu pot evita sd vadd - sPune teologul J. Meyendorff - in schisma dintre Roma gi Constantinopol tragedia fundamentald a istoriei cregtine, care a fdcut ca intreg Occidentul cregtin s5-gi piardd echilibrul sdu teologic ai spi' ritua!". Acelagi autor regretd totodatd faptul cd, uneori, Rilsdritul ortodox a avut cu privire la Occident o atitudine de suficienld, chiar dacd aceasta se explica printr-o indep{rtare spiritualfl gi mai ales datoritd cruciadelors0. intr-un sens analog se exprimd gi teologul romanocatolic Yves Congar cAnd scrie: ,,amenint6nd de mai multe ori, ruptura dintre Rdsdrit gi Occident a devenit formal[ ln 1.054, ir't mo*"ntul in care luau avAnt... cregterea puterii papale, constituirea unei gtiinfe canonice, dezvoltarea diaie.li.ii gi inceputul Scolasticii. Dacd toate acestea n-au fost cauzarupturii, ele au contribuit la a o consolida 9i a o face pAnd in prezent iremediablld...." Iar mai departe, Y. Congar remarcd: ,,Menlinerea anumitor fermenli gi a anumitor inspiralii rdsdritene ar fi evitat ca scolastica, precum gi exerciliul puterii pontificale sd dea ocazie, in mdsura ln care au fdcut-o, protestdrii reformelor din secolul aI XVI-1ea"81.
a) ,,Calul troiqn" tn cetatea Uegtind sau intrarea lui Aristotel tn teologia occidentald

II. Raportul dintre teologie Ei spiritualitate tn mileniul al doilea (considerafii generale) Problema raportului dintre Evanghelie gi culturi sau credinfd gi gAndirea filosoficd, a raportului dintre dogmH gi spiritualitate sau dintre teologie gi spiritualitate, rdmAne totdeauna actualS in viafa Bisericii, dar ea se pune gi sei rczolvd, uneori diferit de la o epocd la alta. La inceputul mileniului al Il-lea, in Occident tncepe sd se producd o schimbare care va marca profund cregtinismul apusean pi va avea implicafii, unele pozitive, iar altele negative gi asupra altor domenii decAt cel strict religios, gi asupra altor regiuni decdt cea a Occidentului european. Schisma dintre $p.rc 9i Rdsdrit, din 1054, a fost mai mult decdt un accident. In ultimele secole ale mileniului I gi inceputul celui de-al doilea, tensiunea dintre Roma giBizant se alimenta gi se accentua dincauza diferenfelor de ordin cultural, istoric Ai politic, dar mai ales de ordin dogmatic, canonic gi eclesial. Rdsdritul rdmAne fidel unei eclesiologii sinodale, pe cAnd in Apus puterea crescdndd a papilor va construi vertiginos o eclesiologie de tip monarhic Ai piramidal, care va spori pdnd la rupturd tensiunea dintre Biserica Romei gi cea a Constantinopolului. Cruciadele n-au fdcut decAt sd addnceascd ruptura de la 1054. Lafel,juridismul gi scolastica, ce vor marca o notd in plus in distanlarea dintre Occident gi
;

Un bun cunoscdtor al textelor cregtine vechi, Dom Wilmart, scrie cX un credincios din secolul al IV-lea sau al V-lea nu s-ar fi simlit atAt de pierdut in formele spirituatitelii din secolul al Xl-lea cum ar fi f6cut-o un credincios din secolul al Xl-lea ln formele de spiritualitate ale seco]. Meyend ofif , La signi,fication dc la Riforme dans l'histoire du christianisme, in rev. ,,Contacts", 1963, p, 271!-271,
80

7e

La Foi et la Thdologie, P aris, 1962,

. 219.

81

La Foi et la ThCologle, p, 233 q1237.

s56

TEOLOq|E 5, SPIRITUAL|TATE

UNITATEA DIN'rRE TEOLOqIE $I SPIRITUALTNTE Iru V|ATA BI$ERICII 937

lului al XII-lea82. Jntre sfArgitul secorului al Xl-tea celui de-al XII-lea, u urrrt roc ln occident o 9i sff,rgitul

1" Ia o conceplie despre lume bazatd pe simbol, semnific alie,la o conceplie in cure piedomin[ Lr -----r*

decisivd: 1. trecereu

schimbare

cauzalitateaeficientd;

2. trecerea de ra simborur de credinld la dialecticd, mai precis, de la o con:eptie sinteticd ra !i*r p""tr" --' gi punerea de intrebari (inceputur "" ^iifiii s."rurti"ii)l 3. trecere, d".la predo*irruruu tradi;i'ei, care avea o metodd sinteticd,.lu sistem gcorar stii";ili.-irietodic), de punere a intrebdrilor"" de cerceta." p"rrorralds). gi scolastica occidentard este, mai intai de toate, marcatif de intrarea masivd a rui Aristotel i" t"oioji". Aristotef intervine p"ril ta sfinlii pdrinfi din primu mlier-,iu. orientarea aristotelic5 se gdsegte in Rdsdiit, intr-o anumit5 mdr surd, la Leontiu de Bizan!, Maxim rYrqr Ltrr 1v^s/\rrrr Mdrturisiiorur rDrtLlr - ----"i' sir;il Damaschins4. '

gtca aetus, agteptand ca o traducelg a operei Anarytica prinra et posteriora, a Tropicelor, a sophistici eluiichi ,e d;;intre 1r.20 9i11,60, Logicanooa.

in occident, Aristoter e tradus de Boefiu (t525). Nu este a tradus intesrat p" a/iriJ;;t;r, se :is:,:111l9-:tty stie ca slngurele'pdrfi care au fost cunoscute in Evul vteaiu erau lucrdrile logice ale filosofului in traducerea Iui Boetiu qi Peii,hermeneias), la care se mai ,dr;;;;i;: Qategoriile ducere revd,zutd, de Boefiu ur.rpru cerei a rui Marius victodespre Isaqogla rui porfir': totur formand raorartd, Lol1l"r

";;{;;;;ii"r, " pe care-r '"ii"'ir"l"r iiiiiiri" in'afii, ;';";i;p;; tril;lli::l}:,fi#lliil"Damaschin n-a fosr cunoscut
sfAntului Grigorie de_Nvssisi

82A' wilmart, Auteurs-spirituers et textes deaot|-du Moyen Age ratin, paris, p. 59-60, 62, s06; cf. y.'Conga r, ,,znrirr"ne. Christenfl"irl-t'ua. germanll a cdrtii Neufs cents ans apris.- Notii sui ii ,,srniiii;;;;";i,/icr,"r."togne), Wien, Mrinch en,'1959, p. 4O-SO. 83Y Congar; op. cit., p. SO_S1 . 8asf. Maxim Mdrturisitorur (Ambigua) a fost tradus in occident in secorur al IXJea de cdtre scotus Erigena. ta?"rt, tradus gi Despre crearea omurui a
1932,

logic). A treia intrare a lui Aristotel, la inceputul secolului al XIII-lea, aduce teologiei un ferment filosofic care nu mai este pur formal, ci priaegte ordinea tnsdqi a obiectelor gi conlinutul ghndirii: Aristotel se introduce in gandirea cregtin{ nu numai ca un maestru de rafionament, ci gi ca un dascHl al cunoagterii omului gi lumii;'el aduce o o psi^tufincd, hologie, o eticd. Te_o,logia se constituie atunci, cel pufin incepAnd cu A1bert cellVlare (11280) 9i Toma d,Aquino'(tl}74), sub regimul filosofiei. ,,Din ziuaincare Aristbtel ,du."u o filosofie a omului, despre naturi gi despre realitate, nu punea oare el in primejdie suveranitatea exclusivd revelatului in conlinutul insugi al gAndirii teologice?,,85. rn-fala acestei primejdii, se va constitui o intreagd migcare de reactie, care va gdsi mai tdrziu, in Reformtr, Jea mai radicald negare a lui Aristotel gi a intregii filosofii.
1. situatia tn secolele xI-xII. Trdsdtura marcantr a acestei ..po:i este.lupta tntre dialecticieni gi antidialecticieni, spiritul de dialecticil pasiona pe mul;i teologi, care voiau sdLplice
't5Cf. Y. Conger, Th$slagle,lE, eol,860,

studiu gtiinlific al silogismului 9i diferiie specii de demonstrajii, Tropicile gi Problemele sofistice, adicd un studiu gtiintific al ralionamentului probabil 9i al diferitelor sale ,,loclJri" .In total, o teorie a cunogtinfei gi a demonstraliei care va da nagtere unei teologii dialectice (prin rafionament

Yves congar vorbegte de trei intrdri ale lui Aristotel tn gflndirea teologicd a Occidentului: Prima intrare este cea a Logica aetus, care aduc e rn categorii o analizd gi o clasificare de noliun i, iar in peri hermeneias o analizd a propozitiilor. Acestea erau mai ales instrumente de analizd textuald a enunturilor, de care dispune astfel Evul Mediu tdrziu. A doua intrare a lui Aristotel aduce, in secolul al XII-lea, celelalte trei cdrfi din organon: Anariticile (r 9i II), adicd un

938

TEOLOqIE

St

SP|RITL/ALiTATE

UNTTATEA DINTRE TEOLOqIE

tl

SPIRITUALITATE lN V|ATA BlSERlCll

239

dialectica aga cum este, Ia lucrurile cregtine, fntr-un fel ralionament abstract gi arid: ,,ils arrivLnt A des catas.l ph:r.. g.S"lql{. S-, pus atunci probtema legitimitdfii losirii dialecticii in teologie, mai precis dacd ia este a. cabild la tainele credinlei: la mijiocul secolurui al XI-j aproape toate dogmele au fost atacate in numele dia ticii: fecioria Maicii Domnului, invierea, nemurirea sufl tului gi mai ales dogma prefacerii euharistice (transsu stanlierea). Pentru B6renger de Tours (t10BB),'pAinea vinul euharistic nu sunt decdt semne. Doctrina'sa a fr condamnatd de papa Leon IXs6. Petru Damian (t1072) se ridicd impotriva dialecticii d{ lucrarea sa De diaina omnipotentia (cip. V, p.L.,125, 60g), afirmand cd nu numai Dumnez", dincoro de prini "rt" contradicfiei, ci gi actele sale. La sfargitul secoluiui atr !r_pi"l Xl-lea, Anselm de Canterbury (t 1109) incearcd sd gxseascil un anumit echilibru intre dialecticieni gi antidialeiticieni, forjdndrcelebra formuld,,fides quaerens intellectum,, (cre: dinla in cdutarea infelegerii), ca definifie a teologiei. Cercetarea rafionald presupune la el credinfa. Anselm reunegte curentul monastrc augustinian, favorabil suficienlei credinlei, gi curentul de gandire speculativd, reprezentui d" dialecticienii extremi. $i totugi, Anselm -"rgu mai departe, el face din intellegere bazat pe qedere anumite utilizdri: este yo.rla de argumgnJul di.n Proslogion in favoarea existenlei lui Dumnezeu gi de rationes necbssariae, princare Anseim
cazului B6renger de Tours, Alexandre schmemann (Le culte diain a ,A'sypra de la seculaisation, iniev. ,,Istina,,, ru. 4, 1923, p. 412413\ iace o remarc{ ldge lnse,mnat2t:*Teologul latin B6renger de Tours a fostcondamnat pentru tnvdldtura

..^

86

sa despre Euharistie. El sustinea cd prezenta lui Hristos in'elementele euharistice este ,,mistic6" sant,,simbolicd-, ea nu-i reald. Conciliul din Lateran, care-l condatrl, pu{ gi simplu inversd propozitia. El declard cd, deoarece prezenla,lui. Hristos-ln Euhaiistie este reird, eu nu este ,,mistica-... r"otogia apuseanH afirma astfel cd ceea ce este ,,real" nu-i simboli". Era acolo, de ffi distrugerea g geea ce este mysterion creptin fundamental... $i de atunci cugetarea cregtintr n-a tncetat niciodatr str opund acepti termeni, nici de a respinge,,realismul simbolic" qi simbolismur realist al vielii lurnii,.. ustrrge.ea simbolismulul crcatin rr dus Ia dihotomia dintre naturai 1l ruprnnntural,i

crede cd poate dovedi adev[rul despre taina lntrupdrii gi a Sfintei Treimi87. Metoda lui Anselm a fost contestat[ de Roscelin gi de pafiizanli sdi, care se vor numi nominaligti, Aceqtia suslin cd nu existd decAt indivizi, iar conceptele, ideile (uniaersalia) nu sunt decAt cuvinte. in aceastd epocd, se poate intAlni la anumili teologi un amestec nefiresc intre Platory Aristotel gi Biblie. in prima jumdtate a secolului al XII-lea se lnmullesc antologiile de texte biblice gi patristice, numite Sumae sententiarum (Colecfii de sentinfe, opinii). Necesitatea de a comenta gi de a concilia aceste sentinle, uneori diferite lntre ele, a dat loc unei metode critice ilustrate la inceputurile sale de cdtre Abelard (1,079-11,42),Hugo de Saint Victor (t1141) 9i Gilbert de Port6e (1075-1154). in lucrarea Sic et non (Da 9i nu), Abelard predd metoda de interpretare qi de reducfie a opozlllllor textuale, care va fi folositd in Scolasticd. In timp ce la Anselm (supranumit ,,pdrintele Scolasticll") dialectica igi propune sd demonstreze dogmele, programul lui Abelard e diferit: el vrea s[ arate cd doctrinele filosofice vor sd zicd, acelagi lucru ca gi dogmele revelate. in cazul din urmd, Abelard izbutegte ,,sd ajwgd", mai pulin la o infelegere a credinlei, gi mai mult la un fel de confuzie a credinfei cu gAndirea filosofic588. Bernard de Clairvaux (1090-1153), numit in Occident ,,ultimul P5rinte al Biseric77", se ridicd - ca reprezentant al teologiei monastice tradifionale - impotriva felului in care Abelard face teologie". in timpul conciliilor din Soissons gi Sens, Bernard acuza astfel pe Abelard: ,,CAnd vorbegte despre Treime, aceasta este a lui Arie; despre hay ca Pelagiu; despre persoana lui Hristos, ca Nestorie".

.trr{T[FI

240

TEOLOqTE tr SPIRTTUAL|TATE

UNITATEA DTNTRE TEOLOqII $l 5PIRITUALITATE lN VIAJ'A BlsERlCll 241

Pornind cu Scolastica, in tot Evul Mediu, dar mai ales ln secolul al XII-Iea, se vede opozilia intre lnv[!fimAntul filosofic al gcolilor (Chartres, Laon, Reims, Paris etc.) gi viata monahald, mai ales cea din mdndstirile benedictine. Rapor. tul dintre teologia $colii gi ,,teologia monasticd"eo, in timpuf veacului al XII-lea, este dramaticA. El anunld o rupturtl care, mai tArzirt,va fi iremediabild. E. Gilson spune despre acest raport urmdtoarele: ,,lti secolul al XII-lea , Franta se popul eazd, cu gcoli in care se invald gtiinlele profane gi literatura antic6. Nu existd numai Saint Vorles, unde tAndrul Bernard (de Clairvaux) vine sX studieze gi al cdrui program a trebuit in scurt timp sd surprindd sau chiar sd nelinigteascd sufletul lui avid dupd Hristos; existd Paris, Reims, Laon, Chartres, atAtea alte nume celebre, dar ai cdror dascdli sunt totdeauna aceiagi: Cicero, Virgiliu, Horafiu, Ovidiu, purtdtorii de cuvAnt ai unei lumi care nu citise Evanghelia..." . ,,C7teantx, Clairvaux gi Signy se vor ridica contra Reims, Laoru Paris gi Chartres, gcoli contra gcoli, gDevendicd in pdmAnt cregtin drepturile unui invdldmAnt mai cregtin decAt cel cu care era otrdvitd o tinerele setoasd dupd Hristos"el.

lnceputul secolului al XIII-lea ln Universitatea din Paris, unde se traduce Aristotel gi comentariile sale arabe. Ciltre mijlocul aceluiapi secol, operele lui Averroes sunt citate de Roger Bacon gi Albert Magnus. Acum incepe marea epocd a filo-sofiei gi teologiei scolastice; ea coincide cu efortul gAnditorilor cregtini de a canaliza torentul greco-arab sau de a-l
tndiguie3.

Totugi, intrarea masivd a lui Aristotel in teologie a constituit o primejdie de care autoritdlile bisericeg.ti au fost congtiente. incd din1210, un conciliu provincial de la Parig interzice, sub pedeapsa excomunicdrii, faptul de a invdla la paris, fie publi c, fie privat, scrierile lui Aristotel despre filosofia naturalX sau comentariile lor. Aristotel era interzis

2. Situatia tn secolele XIII-XV: noi pasi spre ,.diuorlul"


dintre teologie gi spiritualitate Cu Albert cel Mare gi Toma d'Aquino, discipolul sdu, Scolastica ajunge la vArsta sa de aur.

teologic al secolului al XIII-lea a urmat invadHrii Occidentului latin de cdtre filosofiile arabd, gi iudaicd gi, aproape simultan, de cdtre lucrdrile gtiinlifice, metafizice gi morale ale lui Aristotele2. Inevitabilul conflict dintre filosofia arabd" gi teologia cregtind se produce cdtre

Avdntul filosofic

Ai

m Expresia este a lui Dom |ean Lec1ercq,, ,,M6dievisme et unionisme", 111 lr4nikon, tom. XDi 1946,p.13. er E. Gilsoru La thiologie mvstique du St, Bernard, Paris, 1934, p.79-80; cf.. Jacques Winandy g.a., La"spir;nal*A catholique, Paris, Le Rameau, "1953, p.24-25. e2Cf. E. Gilsoh, Laphilasophie au Moyen Age (Petite BibliothCque Payot), t.il, Pads,1976, p.377.

la Paris, dar era autorizat la Toulouse. Mai apoi, la 13 aprilie 12g1.,papa Grigorie al IX-lea a reinnoit interdiclia de a-fnvdla Fiziialui Aristotel, dar numai pAnd ce aceasta va fi r,rprre cenzurii gi purificdrii de erori. Totugi, scrierile lui Aristotel despre fizicd, gi metafizicd se infiltreazd din toate pdrlile gi cAgtigd teren. Inocenliu al IV-lea, in1245, extinde interdiclia gi asupra Universitalii Toulouse, iar Urban al IVlea o va reinnoi1n1263, insd este deja prea iilrziui decretele lor vor rdmane inoperante. Ba mai mult,in1366, autoritatea pontificald pretinde candidafilor Ia licenla in arte de a fi itrdiut chiai aceste tratate ale lui Aristotel pe care ea le-a interzis atdt de mult timpea. Aristotel intrupeazd, de acum inainte, esenfa ins5gi a filosofiei 9i devine Filosoful. S-a subliniat faptul cd.,,laToma d'Aquino, Aristotel nu mai este acceptat, la rigoare, qi ca tolerat, ci influenla lui se exercitd in insugi centrul doctrinei gi nu exist[ nici o parte in care ea sd nu se facd mai mult sau mai pulin simfitd. Naturalismul averroist este tnvins de ast[ dat[ prin aristotelismul insugi, a c[rui interpretare autenticd se pretindea a
%Ibidem, p,386.087'
qi

lbidem, p, 387.089,

a--s

242

TEOLOqIE $t s P,RtTUALtTA'rr

UNTTATEA DTNTRE TEOt.Oc?lt ft SptRlTUALrarr lN

vlnTA lllsERtr:lt 243

d ionceplia lui rornu a,iq"i";);;-i ::31,i:^"1",s1:l (ot constituie adevdrurile trsegi ale credin!ei, ciu.uru'u ,"ii[ de{q9 din ele gi care sunt numite ade'vdr"ri t""r;;i;;.-':i "u.6 Definilia tnsdEi.a-credinfei se exprimd la Toma7iq"ini tntr-un mod care trddeazd in'terectuaiismur troigi;i ,ate: Fidei est habitus mentis, quo inchoatur aita aeterna i;;r;;;,-i;r;;[ in t ell e ctum as s en tir e n o n ap p ar en tib u s (C, i di;; ;';ri" habitus al mintii, prin care se incepe in noi viala'veg;;;# care face ca intelectul sd adere la ceea ce nu este evidlnges;, .^,,l,ir.,r"derea.pe care el (Toma d,Aquino; o u"oraa aristo_ telismului gi primatur pe care-r dd intelectului i" prin"i"gia desisur sd vad5 in contemprlpie LT:li,] i!p_?i"1r? format al intelectului. pJ aceast a i^ia, il l"^idrrJJ; dacd vederea esenfei divine este posibild interecturui uman/ si in c.e condifli, care sunt trepteie contemplatiei; care sunt raporturile cu iubirea. Iubirei este desigrr'irr""prtur,

fi"es. ,,Summa theologica,, A lui Toma d,Aquino reprezintd wla sco.tastice. Ea aa etxercita'o inftuenjfi Sf:drrii enormd tn secolele posterioare, degi Aquinatur rnsugi, cd,r ffirgitul oie.fii sale, a socotit scrierile-sare ia fiind niEt, ,,oorr,,, din timpul viefii sale, Toma d,Aquino u?lri.ol ._fruntat cu critica-9i opoziliarnasivd u ,r-,o.'teoltti con porani cu el, ca Bonaventura (1221_1274) cu?tyi r. 9i zentanli ai ordinului franciscan, a cdrui ieorogie eri inspirafie augustiniand. , 11." privegte raportul dintre teologie gi spirituali degi roma d'Aquino menfine o oarecare unitate intre totugi s-a constatat la er o puternicd prioritate acordutxili; lectualului in actul teologic. pentru el, strgc fie raf ionald. a invdf dturii cregtine inse gie{ obiecturiorl

:::yt:^t :l
IL,

teologia;*;;;;

;i

,r,I.i

l*;

finta,

e5

lbidem, p. 389.

pi tncil efectul contemplaliei. Dar perspectiva este net intelectualistH"ee. ln fafa acestei tendinfe, reacfione azd, franciscanii Bonaventura qi, mai tdrziu,Ioan Duns Scot (L266-1308), pe baza gnoseologiei religioase a lui Augustin, restituind iubirii primatul in contemplafielo0. Duns Scot insistd asupra libertdlii lui Dumnezel1 Care nu este accesibil decAt credinlei, gi denunld alianlaincheiatd de tomigti lntre cunoagterea ralional5 gi cunoagterea credinfei. E. Gilson considerd cd opera lui Duns Scot era o victorie a teologiei asupra filo. sofiei, in timp ce opera lui Toma d'Aquino era o victorie a teologiei in filosofie1o1. tn secolul at XIV-lea insd, un alt cdlugdr franciscan, William Occam (c.1275-1347) din Oxford, reia conceplta scotistd a libertdfii pure creatoare a lui Dumnezeu (conceplie ce voia sX elibereze pe Dumnezeul cregtin de necesitarismul grec) gi profeseazd unnominalism radical, care neagd orice semnificalie,,universaliilor" qi considertr individul ca unicul subiect al congtiinlei empirice. Credinfa religioasd pe care o garante azd. voinfa lui Dumnezeu se juxtapune cunoagterii rafionale, fdrd. legdturd cu ea. intr-un feI, Occam este precursorul lui Luther Poarta este deschisd, de acum tnainte, unei duble disocieri: intre ordinea naturald gi ordinea rwelatd pe de o parte, tntre metaflzicd gi gtiinle pe de altd parte102. W. Occam neagd relaliile de cauzd,-efect. Toate noliunile pe care Aristotel le utilize azd, in fizicd, gi metafizicd, sunt supuse unei critici dizolvante. El ruineaz6 universul aristotelic pe care predecesorii sdi sprijiniserd teologia naturalH. Toate adevdrurile teologice despre care se credea cd puteau fi atinse prin raliune (existenfa lui DumeeDom Fr. Vandenbroucke, ,,Le divorce entre la th6ologie et la mystique", ln N oaelle Reoue Thdologique, 72, 1 950, p. 37 4-37 5. loolbidem, p. S75, 101E. Gllson, Ld phlloaaphle au Moyen Agct, t, ll, p. 607. 102 Ch, l lacksnhelm, La Thdologle anthol I qu e, p, 24-25,

!\.Cg"gT, afi. Th1ologie, cot.379. 1!Sj;,P;?lllig:t:!l:?F""",atra th6ologie par la voie de la science,,, rn s at u I s. D s m a iq u e d e t, hi s tii i- ;?' ; ri; ;, .#'rllll ffi;'ii"il: W *, :,:F [Y,p.244.
o t

98c.rTheologica",II, ,,S, g. 4, a, cit.ln Mysterium salutis,tome lV p.

b0,

244

TEOLOq

5t SP'R|TUAL|TATE

UNITATEA DINmE TEOLOqE $l sPlRlruAL[ATE lN VIATA T'tpplC:ll 245

nezeu, imuabilitatea, unicitatea, infinitatea, crealia) nu mai sunt demonstrabile: ele nu sunt decAt obiect de cre., dinlHtos. Pentru cd s-a ciutat ca totul sd fie demonstrat raliune, acum este negatd orice demonstralie rafionald,. Ct4
nominalismul, asist dm I a auto demolare a S colasti cii. Dar devalorizdrii cunoagterii ralionale, li corespunde, ca. o contraloviturH, o atitudine fideistd, mai mult sau mai purin
accentuatdloa.

Scolasticii decaderrlglos lncepe sd i se opund mistica speculativelo6 care, de fapt, incerca sd salveze unitatea dintre teologie gi spiritualitate. insd eforturile sale rdmAn,
fdrd succes. Secolul al XV-lea este marcat de aparilia unui curent spiritual numit ,,Deuotio moderna"l}7, care pune accentul pe. iubire Ei sqintereseazd tot mai pulin de teologie gi de mistica tradilionald. ,,Deaotio moderna" se strdduiegte sd aducd aiafa' spirituald la niaelul tuturor. Ea accentueazd ,,afecfiunea arzdtoare", care aine din rugdciunea spiritului gi din meditalie mai mult decit ,,rugdciunea vocald" sau chiar rugdciunea liturgicd,
p.55; cf . gi Mysterium salutis, t. IV, p. 51. Congar, Thdologie, col.405. 105 Y. Congar enumerd trei aspecte negative ale Scolasticii decadente: excesiva prioritate a unei metode prea exclusiv rationale gi logice; pericolul subtilitdlii inutile; primejdia cristalizdrii tn sistemi: pietrificate (art. cit., col.
toaY.

103H. Rousseau, op. cit.,

Slujbele religioase aar fi deci mai scurte decil tn aechile ordine cillugdregti, iar postul mai pulin seaer, Un rol important aa frcordat meditaliei gi rugdciuniiill0g. ,,Modernitatea" sa se afld in doud puncte: 1,. ,,realismul psihologic al sensului religios", ,,ge.-rl,l.tl de viafd confortabil" - care nu exclude un anumit efor| 2. grija predominantd fald de aiala interioard. Meditaliile metodice au drept scop sd fortifice intens convingerile despre degertHciunea lumii, despre nimicnicia celor trecdtoare, teama de judecata divind gi dragostea de Hristos consideratd in Evanghelia Sa. In ceea ce privegte mistica contemporand, ei, ,,aceasta nu ocupd nici un loc in sinteza adepfilor ,,devofiunii moderne" , ci ea le inspird o indeptrrtare respectuoas5... Ei preferd,,,adevdratele virtufi": umilin]a, renunrarea, ascultarea, $i se exerseazd,practic in ele'/1oe. S-a obserutat cd, odatd ctt ,,Deuotio moderna", areloc ,,un fel de trecere de la ,,obiectio" tn contemplalie (Dumnezeu, Treime, Hristos, har..) la,,subiectia", la,,psihologic" (dragoste, conso' lare, airtufi...). Aceste alunecdri nu izbutesc tncdln sinteze psihologice ale viefii mistice ca cele din secolul al XVI-lea spaniol. Dar sunt deja pe drum11o. Opera cea mai reprezentativd a acestei migchri este

fi

407-410).

col.326). l07,,Pdrintele" Deaofiunii moderne este G. Groote (1340-i.384), care uneod este apreciat ca discipol al lui L Ruysbroeck (f1381-). Aceastd migcare ia nagtere ln |{rile de Jos gi se rdspAndegte de asemenea ln Germania gi tn Franfa, luand forma unor institulii religioase; fualii gi surorile vielii comune gi canonici regularl ai Congregaliei din Windesheim

principali pe: Meister Eckhart (tlg17), Ioan Thuler (t1365), Henrich suso (f1365). un alt reprezentant al misticii speculative din aceastd epocd este Ioan Ruysbroeck (t1381) de Groenendael. Acegtia sunt teologi rupfi de disciplina scolastic5, insd formafi ln gcoala lui ]ory aleqyino gi, in general, de acord cu el. De notat cd speiulalia lor este inspiratl .din neoplatonism. ,,Ei nu se limiteazd sd desirie eiperienlele mistice, ci ei cautx sd determine ce este unirea cu Dumnezeu, ce este Drimnezeu/ viala Lui, care sunt raporturile Sale cu lumea gi sufletul, ce este sufletul gi cum se unegte el cu Dumnezeu" (inDictionnaire de spiritualitd,t. l,

105$coala renand are careprezentanfi

lmitatio Christi de Thomas de Kempis (t1471), care va exercita o mare influenfX in spiritualitatea occidentald. ,,lmitafia pune in gardd pe cititorii sdi impotriva primeidiilor gtiinlei, gi are dreptate sd atace abuzurile unei scolastici netemperate pAnd la a pierde controlul propriilor sale rezultate. Teologii erau vizali direct in aceste pagini usturdtoare. Nu e de mirare dacd, in ochii lor,Imitalia devine tipul unui gen literar nou: ,,cartea de devoliuni". $i
108

t.III, col,74g-744.
110Cf.

loePierre Debognle, art. ,,Ddvotion moderne",tnDictionnaire de spiritualit4,

Dictionnaire de spiritualit4, t. III, co[.71.4.

384; Idem, ,,La d6votlon tnoderne"

Dome Fr, 'ftndenbroucke, Le dittorce entre thiologie^et la mystique, p.

,ln

SpiritualitC du Moven Age, p,512-525.

qErlTErI

246

TEOLOqTE tT SPIR|TUAL|TATE

L/NTTATEA DINTRE rEOLOqlt $l SPIRITALIrATE IN

VIAT^ BlsERlCll 247

iau ln serios/,lll. Deootio mode:rna, dupd ins5gi opinia teotogilor apusenil este un caz tipic care reflectd deja separalia dintre teologie gl spiritualitate; ea este o reaclie contra teologiei scolastice abuzive gi se dorea a fi un fel de corecturd adusd misticii speculative din secolul al XIV-lea (care a fdcut eforturi disperate pentru a salva unitatea dintre teologie gi spiritua. litate). La flnele secolului al XIV-lea separalia dintre teologie gl spiritualitate era aproape consumatd. Eforturile ulterioard pentru a reface unitatea de altddatd au rdmas fdrd rezultate
,r

aceastd literaturd, din punct de vedere dogmatic, ei n-o mal

efective112.

'l

b) Timpurile moderne: noi aspecte ale raportului dintre credinld gi fllosofie, dogmd gi spiritualitate, Bisericd gi lumel
in Apus '1. Umanistii se intereseazd. de Platon, de Virgiliu, dar gi de textele originale ale Bibliei (de pilde, Erasmus,1.4691536) 9i citesc Pdrinfii Bisericii. Umanigtii refuzd teologia scolasticd speculatiad, manifestfrnd o atitudine antidogmatistd gi luptd pentru toleranfd, pentru libertatea individululll3. Majo. ritatea umaniqtilor sunt cregtini. Ei ,,aspird" la o religie simpld, trditd, evanghelic5, cu un minimum de dogme gi ceremonii: ,,o filosofie a lui Hristos"; dar aceasta conducea la un refuz al teologiei speculative gi anu.nfa de departe deismullrL. De aici, reacfiile reformatorilor gi ale Contrareformei catolice. Renagterea umanistd, degi realizatd tn mare parte de cregtini, s-a fdcut tn afara lnstituliei (Bisericii). ,,Acesta estq unul din primele simptome ale neincrederii Bisericii cu privire la dezvoltarea unei culfuri autonome/'115.
Dom Fr. Vandenbroucke, Le diaorce... p. 384. Y. Congar, La Foi et la Thdologie, p. 252-253. 113 H6ldne V6drine, ,,Les philosophies de la Renaissance", PUF, col, Que
111

dintre Dumnezeu si om. Ea pune in disculie deodat{ umanismul Renagterii 9i tot edificiul dogmatic tradilional. Umanismului, Luther ii reprogeazd,faptul de a fi pHgAnizatcreg' tinismul116. in ultimele sale predici, Luther, pesimist tn ce privegte natura umand (pesimism mogtenit in parte de la Augustin gi radicalizat de William Occam), declartr c[ ra' fiunea este o ,,prostituate"ll7. Umanigtii resping aceast[ atitudine prea radicald gi vor vedea in protestantism,,un nou rigorism care intdregte lanlul religiei"118. Inse atitudinea lui Luther se explicd, in parte, ca o reaclie a faptului c{ Sco' lastica a abuzat de filosofia pdgAnd in detrimentul Evangheliei. Unei teologii in care aristotelismul ii era constitutiV Luther ii opune o teologie lipsitd de orice aspect ralionalist, inchisd pentru orice dialog cu filosofialle. Solulia pe care o dd Luther, prin principiile sale: sola Biblia, sola gratia, sola fide, solus Christus, nu reprezintd un efort de a restabiti echilibrul pierdut privind felul de a folosi gAndirea filosoficd, nici o cregtinare a acesteia, ci o atitudine radicalf,, care va deschide un drum pentru o teologie ,,a experienfei" sau pioasd, Pe de o parte, 9i unei teologii ,,dialectice", cate opune pe DumnezelJ gi lumea, pe de alt[
parte12o.

in privinfa spirituaHterii, reformatorii au o atitudine de asemenea radicald, care insd a fost pregdtitd in bund parte
de generafiile antecedente. CAt privegte monahismul, reformatorii il lichideazd,, degi Luther, ca monah augustinian, a
n6H. V6drine, op. cit., p.61". 117luther Si Catvio citafi la H. Rousseau, Lapens,ie chritienne, p.64. il8H. V6drine, op. cit., p. 115. ile ln faimoasa sa Disputatio contra Scholasticam theologiam, din l'512 se poate citi, Prop. 43: ,,Error est dicere: sine Aristotele non fit theologus". Prop.

112

sais-je? ,
r1a

Paris, 1971., p. 5.

45: ,,Theologus non logicus monstruosus haereticus est monstruosa et haeretica oraltio". Prop. 47: ,,Nulla forma sylogistica tenet in divinis" - cf. Y.
Congar, Thflologie, col, 415, uoy. Congai, drt' elt,, eol,416ll F{.'H' Schrey ,,Evangelische Theologie", ln Die Rcligion in GlschlchH und &gnunrt, ltrd, V[,'Iubingen, "1962, col.770'777,

Asupra spiritualitdlii la umanigti, vezi Dictionnaire de spiritualitd, t. YIL,


H. Rousseau, La pcnsde chritienne, p. 62,

col. 989-L028, col. L005-1028.


1r5

248

TEOLOq|

5t sPt R|T\JAL|TATE

UNTTATEAD|NTRE TEOLOq|E tr SPIRTTUALTTATE lN

Vala

BtSERlCil 24q

mkntuirii p rin meritelzz. Reformatorii pun in disculie viafa sacramentald. Ei s plificd cultul, iI schematizeazd,. La Calviry cultul se red aproape la liturghia cuvAntului. Numdrul Sfintelor este puternic redus gi sauamentalia (ierurgiile, rugdci pentru naturd) sunt respinse. Multe sectoare ale realit{ nu mai sunt asumate in sfera sfinfeniei, prin aceasta d chizdndu-se poarta unui proces de seculirizare care se accentua pdnd azitz\. Sociologii contemporani ai religiei sublinia zd, astd,zl contribulia protestantismului la secula tizarealumii cregtind occidentale. Astfel, Peter Berger constatd cd ,,protestantismul a reduipand la extrem Jxtensiunea sacrului ir, reaiiu tate, dacd este comparat cu catolicismul care-i face faf{...i Imensa retea de mijlociri, care unegte pe catolicul trdind aicf pe pdm6nt cu sfinlii gi cu sufletele celor adormifi, dispard de asemenea (in protestantism). Protestantismul nu se mai roagd pentru morfi. Pe de altd parte, ,,cei doi poli ai rea' litalil' sunt reprezentafi de un Dumnezeu radicalmentq transcendent gi o umanitate radicalmente ,,cdzutd',, cate este, ipso facto,lipsitd de orice sfinfenie... Desigur, intenfia
121R.

Lrdit viald monahald121. Faptul cd eforturile viefii spiri fuseserd legate in epoca sa de invdfdtura Bisericiiror despre merite constituia pentru Luther o problemd d Astfel, el oa respinge tot ceea ce putea sd pard ca fiind ery

sublinia teribila maiestate a lui Dumnezeutranscendent gi a filcut din om o fiinld radical cdzutd pentru a-l deschide intervenfiei suverane a grafiei lui Dumnezeu, singurul miracol veritabil in universul protestant. FdcAnd aceasta, el reduce totugi relafia omului cu sacrul la aceastd legdturd pe care o numegte cuvdntul lui Dumnezeu (care nu trebuie identificatd cu concepfia fundamentalistd despre Biblie, ci mai degrabd cu singura acliune rdscumpdrdtoare a graliei divine - sola gratia din confesiunile luterane). Atet timp cdt credibilitatea acestei conceplii s-a menfinut, Beculafizarea era evident, in mod eficace, stopatd, degi toate elementele sale erau deja prezente in universul protestant. A fost de ajuns, insd, ca aceastd mediere atdt de sublire sl fie tdiatX, pentru a deschide stdvilarele seculaizdrii. Cu alte cuvinte, continud sociologul protestant Berger, pentru ctr tntre un DumnezelJ radicalmente transcendent gi o lume umand radicalmente imanentd, nu rdmAne nimic altceva decAt acest unic canal, atAt de ingust, prdbugirea credibiHtelii acestuia din urmd lasd sd subziste o realitate empiricd ln care, de fapt, Dumnezeu e mort... Se poate deci afirma conchide Berger - cd protestantismul a pierdut lupta spirituald din punct de vedere istoric, ca fiind preludiu decisiv
sa era de a

al secularizdrii, oricare ar
factot7"124.

fi putut fi importanla altor

ralionale ate a"r"r"i

122,,Fiindcd Scolastica prezenta

Stauffer, ,,La R6forme", PIJF, col. Que sais-je?,1974, p.11-12.

*,I""1;i;*#;dffi# dogmele Biseiicii ca dezvoltdrl traditiile gi isericii

respinseserd aceste dogme $i tradilii tocmai ca omeneg-ti gi rationale, gi deci neputAnd in nici rn caz a se identiiica cu Cuvantul lui Dumnezeu. prdpastia intre credinfd gi raliune, intre Dumnezeu gi natura umand d,ecd,zut6, mogtenitd de la Augustin, menfinutd in tomism, incH adanciti in nominalismul-lui occam, rdmane numitorul comun al cregtinismului apusean, inainte, ca gi d-upd Re{ormd"; J. Meyendorff, La signification de la R1jorme dans l'histoire iu
christianisme,
123

:f"'ffs#;ffi: ff:'#lil?il

S-a mai remarcat cd doctrina luterand despre cele doud impdr[fii (Biserica gi puterea civil5) furniza o justificare teologicd autonomiei,,lumii" seculare. Totugi, acelagi Berger spune cd forfele secularizdrii au fost in aceastd privinfl deja confinute in catolicism, iar Reforma n-a fdcut decAt str le dez[5nfuie12s. Roger Mehl constatd cd,,procesul de secularizare s-a declangat foarte devreme in Apus gi el incepe prin a fi o reacPeter Berger, La llellglon dans la canscience moderne, Essai d'analyse culturelle, trad, J, Felrthauer, Centurlon, 1971, p.181-183. tzslhidem, p, 199,
124

t,,I, p.9E-96, observl cA teologia romanil are, de asemenea/ partea sa de contribulie la proceeul de aecularlzare.

Th6ologie du renouaeau, Cefi,_1968,

p. 264. Din partea catolicd, Edouard schillebeeckx in volumur colectiv

La

Ir--

950

TEOLOq'E 5t sPl HTALrATE

UN]TATEA DINI=RE TEOLOqIE

SPIRITVALTANT Iru

fizice, biologice, umane gi istoricelzz. secularizarea gtiinlei a fost tntretdiatd apoi de secularizarea oielii politice. $i aceasta mai ales ,,dinmomentul in care, in occident, unitatea de credinfd s-a rupt, din cauza R"i;;;; atunci cAnd o migcare de laicizare i vietii politice devine posibild. Ea nu se produce desigur imediaU dupd Reformd au ddinuit incd multtimp state catolice gi state protestante. fand Jn ajunul Revolutiei, monarh ia fr ancezd'continua sd facd din unitatea de cr'edinld garanlra unitdfii Darmarile migcdri de popuralie, amestecur nafiunilor qi "ai""ri"._ al ideilor n-a permis sh iu6ziste, decat in pupine iegiuni, o unitate de credinld gi de practicd rerigioasd. nrog.6rur necredinfei, descregtinarea practicd au"rupt u""urid unitate acolo- unde pluralismul religios nu se impusese. De acum statul se vede obligat a defini un drept, o iegislapie gi o po.. liticd de o valoare generald valabild penti" to'ut" confesiunile. viafa politicd se raicize aze, paitidele politice sunt,
R. Mehl, Tiait| de NeuchAtel, "1965, p. 60.
125
127

fie a puterii politice care vrea sH se elibereze de sub dominalia Bisericii, ea insdgi devenitd putere. secularizarea incepe tn inima Evului Mediu (gi nu irumai, pornind de la Revolufia ft ancezd)" ne . seculariz arga, inifiat fenomen tipic ar occidenturui creqtin, ,,a manifestat prima sa zvdcnire in secolele al XII-lea gi al XIII-lea in domeniul gtiinlei gi in interiorul universitdfii: ea s-a tradus intr-o rebeliune a artelor gi a filosofiei f3ta,a"leologia care pretindea sd domine toate cunogtinfele. Dacd Aristotel a servit puternic teologia medieval{ pentru a se constitui in sumd, in sistem globalat gtiinfei, nu trebuie sd se uite cH ln acelagi timp fizic"agi metafizica aristotelice au servit la degajarea ideii unei giiir-,p" autonome, scdpdnd controluluileologic ai ecle siarl' afirma Roger pe rand, BiseriJa vi pierde controrur gtiinpeToi Y:hl.fand

capitolelor medievale gi, mai ares, cdntarea corald accesibild poporului, au fost un aport pozitiv al protestantismului. Dacd Luther a respins misele euharistice private, el a fdcut aceasta pentru a restabili sensur comunitir al misei (al Eu128lbidem,

unui dezechilibru doctrinal. cantarea in comun, rilniLe, sau recitarea slujbelor de dimineafd qi de seard in limba poporului, abundentele lecturi bibiic; restabilite ln locul

'I de cele mai mult:"g1r, ftrrtr legdturi confesionale, pentru a pdstra o anumitd libertate de migcare falH de autoritdlile eclesiastice... Majoritatea problemelor poiitice sunt deconfesionaliz 41s't 128.-Credinfa religioasd devine, astfel, tot mai mult o chestiune privatd. 3. Asupra teologie si,filosofie mai trebuie sH frec izdmrrrr,'dtour"l", spiritualitatea protestantd a fost pregdtitd de secolele anterioare Reformei prin scorasticu rro-Iruhstd rafionaliz.antd, augustinianismul pesimist medieval, Deaotio moderna gi umanismul creqtiir rupt de vechea tradifie. Louie Bouyer afirmd cd spiritualitaiea reformat d, este' ,,Deootio y9lerna amputatd de supranaturarur catoric, pe care aceasta il finea cu eq mai mult dec6t se hrdnea din ei.^Evanghelia, in principiu, devine aici lntregul religiei. Dar aceasta este o evanghelie unde psihologismur pulal unei religii centrate pe om a evacuat supranaturalul'12e. Acelagi autor precizeazd':,,Aceastd religie, atdt de rafionald incdi ea nu-i decat un rafionalism latent, degi se crede fiica Evangheliei, nu e decdt ultimul fruct al unei scolastici devenite irfipenetrabild a" misterul cregtin, firainte de a erimina religia'insdgi inh-o f3}e liberd cugetare coloratd simplu de moralir* rrrl!6.-reo. Totugi, nu trebuie uitat cd reformatorii au voit sd corijeze exagerdri ale Bisericii medievale gi, intr-o anumitd mdsurd, au,reugit. Dar aceasta s-a fdcuiadesea cu preful

VATA BI5ERICII I51

sociorogie

du protestantisme, Derachaux et Niestl6,

p,64,
protestante et angticane,

lbidem, p, 63.

o"li"l; f,""ffi[l[,'f]{liy,-!;il!t{,"!W,rf;;-!&Y.irituatitd
tttt

lbidem, p, 116,

i!{trEIH

959

TEOLOqTE 5l SP|R|TL/ALITATE

UNTTATEA DINTRE TEOLOC?|E

Fr

SPlRlruALlrATE lN

VhTA BlSERlCll 153

haristiei). Redescoperirea preofiei univereale s-a fAcut prin reacfie lmpotriva unui clericalism exagerat. Dar aceastd redescoperire gi accentuare puternic5, s-a f5cut in detrimentul preofiei sacramental-pastorale gi a viefii monahale, Scoaterea in relief a importanfei credinlei, ca reacfie impo: triva meritelor propovdduite de Biserica papal5, s-a fdcut tn opozilie cu necesitatea faptelor bune pentru mAntuire131. 4. Spiritualitatea catolicd cfrre se dezaoltd tn timpurile moderne poartd adesea semnul unei teologii afectiae,.in care experi,enla personald se detageaze de d-ogmaticd. in acest sens, cum constatd mai mul1i teologi romano-catolici contemporani, opera unor mistici caTereza de Avila (t1582), Ioan al Crucii (11591) este teologicd, dar ,,de o teologie in care multe date gi inspiralii sunt determinate de experienfa personald gi nu doar insuflefite de ea". un anume tip de ,,teologie spirituald este expus in operele in care dezvoltarea ideilor ascultd direct nu de datul revelat, ci de indrumdr ile devo 1iu-nii " t az. Teologul Hans IJrs von Balthazar considerd cd introducerea filosofiei seculare in sAnul teologiei a fdcut ca marii sfinli sd fugd inafara teologiei. Aldturi de dogmaticd incepe sd se iveascd noua gtiintd a vielii creqtine, care cAgtigd independenla sa in Deaotio moderna. Un Ioan al Crucii este doctor al Bisericii cu titlul de mistic, nu de dogmaticus. Bellarmin este controversist, Alfons Maria de Liguori, moralist. Aga cum un dominican, Toma d'Aquino, devenea patronul spiritual al tuturor gcolilor teologice, indiferent de ordinul din care fdceau parte. Exerciliile lui Ignaliu de Loyola au devenit gcoald practicd de sfinfenie. Dir Ignafiu n-a fost capabil sd refacd unitatea intre dogmaticd gi sfinlenie. Acelagi teolog constat[ cd intre Francisc de Sales (1,567-1622),Ioan al Crucii gi misticii antichitdfii cregtine,
131

precum Efrem Slrul, Grigorie de Nyssa, Augustin, existe o diferenfd izbitoare. uLa cei vechi, experienfa personalH, ln tntregimea sa, se las[ indat[ imbrdcatd de dogmd; totul devine obiectiv; stdri, experienle, emofii, eforturi subiective interioare, nu sunt acolo decdt pentru a sesiza lntr-un fel mai profund gi mai deplin confinutul obiectiv al Revelaliei, pentru a-l orchestra. Intreaga spiritualitate, chiar gi tntreaga mistic5, rdmAne ,,slujitoare": ea este mai fntAi, ca gi intreaga sfinfenie, o lucrare in Bisericdt'l3}. Nici spiritualitatea secolelor urmXtoare n-a reugit ee refacd unitatea sa cu teologia dogmatic5. Pe de altd parte, teologia se angajeazd tn dezbateri cu filosofia, mai ales tn secolul Xvlll, cAnd primejdia rafionalizdrii crestinismului de cdtre filosofie a devenit foarte mare. intre 1760-1840 se poate vedea cd teologia cautd fermentul sdu filosofic in diverse filosofii care dominau succesiv: Descartes,Leibnitz gi Wolf, Kant gi Fichte, Schelling, Hegel, Schleiermacher, senzualigtii, empirigtii, naturaligtii 91s134. Raportul intre filosofie gi credinfd rdmAne dramatic. Aga, de pildd, la Kant are loc o ralionalizare a cre$tinismului. E semnificativ cd el a scris Religia tn limitele rafiunii. Religia este redusd de Kant la un apendice al Mora1ei13s. Hegel voia sd depdgeascd,opozlliadintre Auftldrung (iluminismul) gi pietismul ndscut tn protestantism. Voind sd justifice
din punct de oedere filosoflc cregtinismul, Hegel stabilegte aproape un raport de identitate tntre religie gi filosofie. ,,F.ilosofia !!e c? sarcind sd pund tn forma conceptului ceea ce tn religie se afld sub formd de reprezentare" (Lecfii de filosofie a religiei). De aceea, Hegel a fost acuzat fie de a fi redus teologia la filosofie, fie de a redus filosofia la teologie; interpretarea posthegeliand se bifurcd fie tntr-un sens teist (spiritualitate: Gcieschel, Gabler, Henning etc.), fle tntr-un sens ateist, opus celui dinffii (Strauss, Feuerbach, Stirner, Bauer etc.). La Hegel, omul

fi

Asupra cultului luteran, vezi Vilmos Yajta, Die Theologie

des

Gottesdienstes bei Luther,3. Auflage, Gottingery 1959; Idem, ,,Der Gottesdienst und das sakramentale Leben", In Die Eoangelische Lutheranische Krche (Flrrg. V. Vajta). Evan. Verlagswerk, Stutgart, 1977, p.135-150. 132Y. Congar, La Foi et laThEologie, p.261.

Urs von Balthasar,Thdologie et saintetL, p.24;ldem,,,Spiritualitdt", Geist und Lebcn,35 fahrgang (1958), p,340-352, mai ales p, 343, 134 Y Congar, Tltdolttl4ier, col, 437. 135 Ma,urice Clrvel, Oeur aldclcrt clrcz Lucifer, Seuil, Paris, 7978, p. 47 .

133H.

ln

wi

954

TEOLOq|

t I SP|R'TUAL|TATIi

uNt1ArEA DtNTttE1EOLOO1[

$l 5PIRITUALITATE

lN y1AT4 Bls[:Rlc"ll 255

este absorbit tn Dumnezeu, ceea ce conduce la Feuerbach reducere a lui Dumnezeu la om (,,singurul Dumnezeu al este omul tnsugi - Homo homini Deus"|st.

puterii eclesiastice, nici Reforma gi nici Contrareforma. Ca atare, trebuie sd menfiondm cX, degi in mileniul al II] lea se pune problema rupoirlri dintre.i"ai"1iqifil;;iiA

Referindu-se la raportul dintre teologie 9i filosofi Occidentr profesorul G. Siegwalt de la Universitatea Strasbourglgpyne:,, Toatd istoria teologiei moderne pAntr secolul al XIX-lea se mentine lntre o atitudine exclusiitd, pl care teologia opunea veto-ul sdu gtiintei gi filosofiei, gi o tudine inclusiad, prin care ea se pierdea in gtiinfd gi in I sofie. Ca exemple, pot fi citate din Bisericj Romano-Ci 1ic5, pe de o parte, teologia oficiald, de cealaltd.pafte,mod nismul; din tabira protestantd, supranaturaliimul, pe de parte, liberalismul de cealaltd"l37. 5. Cfrt priaeEte Rdsdritul cregtin, situafia in mileniul al II-lr cregtin a fost diferitd de cea din occiden! ir:rtrucat RHsdritul n produs nici scolastica nici juridismul gi cregterea exageratil.

epocii tn care aceBta (Bizanful) lncepea s{ se- oriente_ze spre fiiosofia anticilor gi s[ intre In marea er5 scolasticd, Biserica bizantin[ refuza iolemn orice sintezd noud lntre gAndirea greacd gi cregtinism gi, ca atare, rdmdnea fideld perioadei [atristiie. Aceasta insemna sd lase Occidentului sarcina de a deveni mai grec decdt el insugi. in orice caz, aceastd op; teologiei 9i fiune a fost de primd importanfd pentru viitorul pentru relaliile dintre Rdsdrit 9i Apus"138. ' La Bizan!., distanfa ce separd filosofii gi teologii este mai mare decAi in Occident. Astfel, Toma d'Aquino, de

::i:"r':9:,',*li,i:.:1",9,1"_si,'rllyalitale,Rese^riluJv1
ment^pentru apglg_geticd gi misiune, dar nu ca un scop tn sine. In secolul al XI-Iea, Biserica bizantind a condamnal pe Ioan Italos (ln procesele din 1,076-10TT gi1092) pentru cE a abuzat de folosirea filosofiei antice, sustinand puncte de vedere platoniciene asupra originii gi naturii lumii. Teologul ]ean Meyendorff exprimd atitudinea Bisericii bizantine fald de filosofie astfel: ,,Grec prin limba gi cultura sa, Biztnlul a luat totugi fald de filosofia greacd p pozilie negativ5, pe care occidentul n-a avut-o niciodatd. in ajuriul

* 'i:-S. Kierkegaard ,,Post scriptum" Bouillard, Logique la col. Thiologie,


.de

R. Rousseau, op, cit,, p.83. S^iegwalt Nature et Histoire. Leur rdalitd et lzur adritd, E. f. Brill, Leidery _ - _:'G. 1%5,.p. ]J,_fsuprg dramei dinhe credinld 9i filosofie se vor gf,si excerente remarci la H. Ktlng, Exisliart Goff, Piper Verhg, Milnchen-Z0rlch,"1t)7t+, p,23469;

foi"

(trad. p. petit), p. 292, citat de H. Aubier-Montaigne, paris, 1964, p.76;

exemplu, combate averroismul in numele unei filosofii cregtiie. LaBizanlfilosofii sunt cei care ln secolul al XIVJea ," du, drept teol6gi gi, atacAnd o spiritualitate (isihasmul), se lovesc de tradi,tia dogmaticd. Este cunoscutd disputa dintre sfdntul Grigorie Palama, Varlaam 9i Akindiru in care Palama apdra, de fapt, tradilia Bisericii, care nu despdrlea teologia de spiritualitate gi care depdgegte opozllia^sim; plistd"intt" ,,ri'tittici" gi ,,umanigti". Rdsdritul, prin SfAntul brigorie Palama, ,,se indreaptd cdtre tradiliasa mistic5, dar ,r"titt"trrptd, gi care se afirmd acum in mod deschis ca fiind cea mai inaltfl spiritualitate ortodoxf, deschisd tuturor membrilor Bisericii"]3s, deoarece teologia lui Palama e de fapt teologia participdrii reale, prin energule necreate, a omului laiiayagi lucrdrile sfiniitoare ale lui Dumnezeu. Aga cum ie.unougte un teolog romano-catol-ic patrolog, ,,Palimafiind deodaid cdlugdr gi pdstor (de suflete), teolog -doctrina despre fiinld de.sp.re gi -itti., a putut sd situeze 9i personaliste, hrisenergii in interiorul unei sinteze biblice 9i totog"ice gi sacramentale, evitdnd astfel inchiderea teologiei sale-in categoriile sistemalizdtli teologice, ceea ce ii conferea o rafionalitate gi mai inaltd"l'4}. ,,Subsiituind umanismului pdgdn al Renaqterii un umanism cregtin, el (Palama) permite afirmarea unui Dum138J.

reep"rl ilvdokimoi, Ls L967, p.67,


rao(].

Meyendortf., op. cif,, p. 88,


ctlnnaissance de Dieu selon la tradition et

orientale,Lyon,

6n66 dc HdleurQ ,,lralan{anu

tadition", fith nikon,nr,4,7975, P.481'

,Nirailtl.lPr

w-

956

TEOLOq|E $t SPIHruAUTATE

nezeu prezent gi lucrdtor in istorie, fn omul aga cum este in realitatea sa cotidiand"141. Isihasmul s-a rdspandit ln a. fdri-ortodoxe gi a innoit viafa spirituald, monisticd, de r: multe ori de-a lungul secolelor. El a cunoscut o inflor remarcabild in !fuicaRomAniala2, Rusiata3 gi la slavii de Mentiondm tnsH c5, din cauzaprozelitismului catolic protestant exercitat in fdrile ortodoxe gi din cauzaunor istorice defavorabile, ca, de pildH, dominafia otomand curente filosofice seculariza"t", i,r teologia ortodoxd de gc s-au resimlit uneori anumite influenfe catolice gi protesta de terminglog" 9i de metodd, dar care nu au aflcLt prea unitatea dintre teologie gi spiritualitate sau, cel puiiru nu fu ^ aceehgi mdsurX ca in Occident. ,, Problematica occidentald n-a fost propriu-zis proble matica Rdsdritului, adicd nu s-a ndscut pe ierenul teologic gi spiritualitdfii ortodoxe, ci s-a infiltrat, ca urmar" u"in. fluenlei politice gi culturale a occidentului asupra fdrilot majoritar ortodoxe. , Din pdcate, n-a fost posibil un dialog constructiv intri, cele,doud pdrli clgltihatdrii despdrfitS t, ros+. Iar incer. cdrile de unire {.e din'1,224, 1.499 gi altele au eguat nu numai qentru cd aveau premise de ordin politic, ci gi pentru cd cele irfl y.Xrlinu eriu preg5tite suficient pentru i" JiAog t"; logic Ai spiritual profund gi pe termenlung.
G.R.A., recenzie. la..carte,a lui John Meyendorff, ,,St. Gregory palamas a an{.p1!o{ox Spirituality" ,in Contacis,lgZS, p.25. _.-'n'P.stdniloae, ,,Din istoria isihasmurui in ortodoxia romaneascd,,, rn
141

CAPITOLUL IV

SITUAIIA ACTUALA A TEOLOGIEI


9r SPIRITUALITATU
A. in Catolicism Ei Protestantism

l, Criza uegtinismului occidental Criza spirituald prin care trece cregtinismul contemporan in Occident are mai multe aspecte gi este diferittr de la o lard la alta. Fenomenul de crizd, este foarte complex gi cauzele sale sunt multiplel. Unele din ele sunt vechi, aga cum a putut sd se intrevadd din succinta expunere ce am fdcut-o ln capitolul precedent. Criza se manifestd astfel: L. Fafi de lume, relafia cregtinilor este adesea perturbatd: mulli interpreteazd.ca o revoltd contra limbajului lui Iisus ceea ce nu-i decAt o agresivitate cu privire la neputinla gi neindemdnarea celor ce-L vestesc2. 2. Distanfa sau tensiunea dintre doctrina oficiall a Blsericii gi credinfa efectivi a credincioqilor3. Se constatH adesea cd aga-numita crizd, de autoritate din Biserica Romano-Catolicd este, mai degrabd., o crizd, pastorald decAt teologicd.
1 Centurion ,7969; Cf. W.H. van de Pol, La fin du christianisme conaentiannel, Centurion,7969; Sent arobldmes caoitaux de l'Eslise 0ucrare colectivd), Favard, 7969; Y. CongaL citti p.oli"" aue itaime. Cerf, f969; idem. Au milieu des oiases. Cerf, Paris,7969; oiages, Cerf,Pais,7969t Cittti rslise que i'aime, Cefi.f969: idem, G. Defdis, Vuliirable et passionante Eglise. Les enieux d'auiourd'hui, Cefi, Pafia,

Idem,,,orthodoxe Theotogie", ilpjr^!<rlision iil Gischiifltiiii'irgrr'ioirt, cf"._v,".iiii',' i,'ru iiI"I"ifii" cicce "a. 111:]y:Ifl:.Ilay,gex,100zi^co.77e_782; prof. in,tsfina, m Z,197L; pr. I. Icd, ,,M5riurisirea fe "" a l:J?y,11_+11",Kritopoulos" Iur Mitrofan , (tezd de doctorat in teologie), tn tvtitropifii-A;'dr; "r"ai"}e lului, XYlIl, g- 4, 787 g, p. zoSl+ze

V[I, Bucuregti, 1979, p.555 9i urm. la3Elisabeth Behr-sigel, priire.el sainteld en Russie, Cerf, paris, 1950; Louis Poyy"r !.a spiritual.itd oVthodoxe, ta spiritualitd er;;Ar!,t;;i'in|1ik"r, p'.lg_n 'ririi, iiiil,'n"iiiii rqsl8; c.M. X.-_5?yit"'ky,, Saint Serge et.ta spirituatita r-roKnorov ,,Lhesvchasme et la pens6e sociale en Europe orientale au lsrvvL vrrLrrt XIVe siacle", inContacti, XXXI, nr. tos,'{gfi,".r5-5} -,. raa Cf. Paul Evdokimov, Le Christ dahs ra pens,ie russe, Cerf, pxis, 1970, p, 51;,G.-.Florousky, Les aoies de la thdotogie risse, paris, ig*-(ii..i,,:ili Ia"#, ,,Westlichen Einfluse in der russischenhi,Jtrgr"^,, li'Xyiir,\,'iO37:i. i_ry
Filocalia, vol.

1977; F. Klostermann, ,,Crise dans lTglise - crise de l'Eglise", ln Concilium, 114 fi976\. o.77-78. Noi urmf,m_achema articolului lui F. Klostermann. 11"4(7976),p,77-78, Nol urmlm schemi 2 F. Klostermann, drf, clt,, p,79,

5 3 Cf. Bernerd Donahue, Bernard ,La crlae dc l'autorit6", ln Concilium,774,7976, " 17 -"103: p.97-703; Chn Dusooc. I, Cot Duqooe, J, ordonntl, A, Beasua, AutoritC et libertC dana l'Eglise,

.q'[IFF

958

TEOLOqTE

tI SPIRITUALITATE

SlTt AT|A AGTUAI-\ A'rEoLoqlEI 5I 5PIRITUALITArII

959

3. ln Biseric[ se inispresc pozifiile de gtupuri. Tensiu' nea dintre conservatori gi progresigti, dintre fundamenta-

religioase gi al convertirilor este ln descregtere PermanentdT.

ligti 9i liberali (primul cuplu - in Catolicism, al doilea - ttr Protestantism), chiar dacd nu scade, sau cregte, se menline totugi. in Biserica Romano-Catolicd, pentru conservatorlr, Conciliul II Vatican a fost inceputul tuturor relelor, pentrq allii, acelagi conciliu a marcat inceputul unei Biserici auten'
tice dupd secole de gregelia. 4. Conflictele deschise qi contestafiile. Se asistd adesea larcfuzAlde ascultare gi la tot felul de proteste deschise sag de reaclii ale tinerilor gi studenlilor. Ceea ce declanqeaza astfel de migcdri sunt numiri sau transferuri din posturi, care sunt decise fdrd ca cei interesali sd fie consultali; de asemenea, conflicte pastorale, sancfiuni in aparenfd ne' drepte gi proceduri secrete, comPortament prea birocratiq ."pruri, sau individualist al autoiitdfilor eclesiastices. Mulll tineri sunt indiferenli sau au o atitudine ostild fafi de Bi; seric5. Printre obiecfiile lor amintim: Biserica vorbe$te lim" bajul trecutului sdu medieval sau baroc; dogma este inasil rnitubila. Morala dd impresia de a nu fi decAt menlinerea de interdiclii ale societdfiirurale; ierarhia este o gerontoctalid angoasatd gi geloasd de prerogativele sale etc. critica lor nu este, de fapt,i criticd a ideii teoretice de Bisericd., agacum o invafd doiumenele oficiale, ci e vorba de Biserica in sensul
ei concret6. 5. Pierderea

simfului apartenenfei la Biserici. Nu-

Chestiunea identitalii se manifestd uneori ca o crize de semnificafie a vielii cregtine: ,,Ce inseamnd a fi cregtin astdzi?" A8esea, Biserica credinlei se oPune Bisericii iubirii. Pe de o parte, cregtinii foarte convinqi, foarte exigenli asupru .oniinutului credinlei gi asupra viefii spirituale, foarte atagali de rugaciune; pe de altd parte, cre$tinii dornici de fr[1ieiate, trdi-nd in slujirea celorlalli, luptAnd pentru dreptate gi refuzAnd sd conceapd mAntuirea in Iisus Hristos in afariangajamentului politic pentru eliberarea oamenilor. Aceasta 6sie dilema identitate-angajament, pe care teologul evanghelic ]urgen Moltmann8 o considerd ca fiind o crizH de semnificalie a vielii cregtinee. 6. Secularismul. Necredinla cregtinilor a devenit obiectul unor analizeteologicelo, iat secularismul, ca indiferen![ fald de viafa spirituali, este foate rdspandit atAt in Biserica Romano-Catolicd, cdt 9i in Protestantismll. in ciuda reformei liturgice fdcute de Conciliul vatican II, criza vielii liturgice persistdl2. 7. Y{afa religioasi trece, de asemenea, printr-o criz1' spirituald. Un num5r mare de calug5ri q-i_cdlugdrife au pir5sit mdndstirile mai ales intre 1965 gi1976. o statistica iratd., de pildd, cd in \960, Compania lui lisus^(iezuifii) numdra 2.004 de novici , iar in 1972 numai 672. Inffe anii \967 qil972,aceastd Companie a pierdut 5000 de membri. un alt
7F.

mdrul participanfilor, al celor ce se spovedesc, al cununiilor


dans 27-41.; Paris L971., mai ales p. l/-+t P. Hagy, L'autorit| '19'/U, le catholicisme con-tern;L9'/-1, mar p. zly:.zdvi w. Arlzl Lr, ll, us ooratn au Sullabus h fotiron Il,'Beaucli6sne, Paris, \970, p.239-289; W. Anz, G, in du a"-iuuaiu.s i Vatican Il Beauchesne, I'arls, :lrich. "H. Fries. K. Ral Rahner, Autoritrit in der Kiise, Yandenhoeck et Fries, hriedrich, Cefi,, La crise 1970;Y. Ruorecht, Gottinsen, 1970;Y. Congar, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare, Cett, paiis, 19i6; Mgr.'1-efebvre, l'accusd le Concile, Vouille, Diffusion de Ia pens6

iiiiii

et l'exp6rience spirituelle des in tdouaell e reaue th1ologique, 1[8, 6, 197 6; P 5?9' . . chr6tiens", ---d"r chr6tiens",-in Veritd et aie,3,197_6,3' " Cn. \{ackenheim, ,,L-incroyafi.b th6ologique", in Concilium, 5,196!' p; pr'obl6me 11; LB. ivleti , ,,L'in"royunce, 63-31; M.D. chenu, Jehn six, L'Esprit qui nous parle a traaers I'tncroyance, LerI,

ti.M;ltr"r".,,,LeDieu

Klostermarut, art. cit., P.81'.

ethude Daqens, ,,Le ministdre th6ologique

Cj:ucrtil",col.Cogitatiofidti,Cerf,.Pilis,1975,,p',74-26'

francaise,1976. -l-i. V. Congur, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare; Mgr. Lefebvre,l'accusele (cf. nota precedenttr). Concile s F, Klonterm dnn, art, cif,, p, 80-81' t p' 32-33, J, Comblln, ,LlFlglise critilue6 du dehors", tn ConcJllurn,66,'1971,

Paris,1976. ' --ili*"

"1969' p' Aubry, ,,Llturgle, f6te et lrnagination", in Concilium, 49, rgh y t", 1 28,' 1977, p' 5'58' +g; cf , pi,, No tea de' iutst trnl e1 I I u
t

1977,L20-732, "

ilrun, ,,La eataRtrophe de la secularisation", ln La reaue reformae,28,

;'A;a*

"TEOLOq|E
SI

SP'R|TVAL|IATE

slTt/ATIA AEruALA A

TEOLOQTET

tr

sPrRrruALrrATil

261

exemplu/ in L950 diversele case de cilugdrife num5rau Franfa 4208 de novice gi, in lgTg,numai Z60ts. De asemenea, vocafia sacramentartr continud s6 rdm6 -c1to iic r. Ail; ; p ir d {, l-:i.-d Iqry "no l:Tll, au avut loc 646 de hirotonii in 1g66,qi

:J:?ltT:-:?
197414.

nu sunt suficiente. punerea la punct r rrrrl i:i.^lr.1r^y_T3", teologic nou, constituit di, pr;.;;;; idrlilutate fim.faj cuft turii comune (pentru interigibird), dlr fiddeze 1fi obiectu-l unic pe care ere u, rr,ilirrr"l d" "rrJ,a "" a-l desemna, estero operd de efort indelungat, care va cere lucrarea mai multofi generatii; cu alte cuvinte, crizaacfuard va fi o crizdrungd,rs. ; Cdt privegte programul de demitorogizare al rui F.. nrlt, mann/ prin care el a lncercat, inspiran?u-se ai" ril"rori, existenlialistd a lui Heide gger (S-eii iriq, a Evangheliei pent* omii-r'o'd"rry ""a " care - zice er- nu mai poate sd creadd ln minuni gi mituri, se const atd,-cd,d;;ii;;: blematica lui nu totur lipsitd de r".r, iii"Jla"sea gi o "13 totugi problemd pastorard, "l soiufiile oferite J;;i;" fost nu

Iucrdri, nici limbajul gtiinlei.naturii, nici rimbaiiri;;dj r y d e ip.e' o f iinfd,. ; | nic[ l,"jr,"::. :,r e " i ?t" ?.ra rJ," x s ten i at, c ari nu pri v6 t"" j". "ir? ""e, f ai ;r[""r1;;;; ffifi e 1 ll,ll

8. Teologia in crizd,. Teologia, ca gtiinfd despre Du n'ezett, se afrd gi ea fntr-o criia profundi. o mlrturie acest sens o constituie programui de demitolo g,zare ar Ru d olph Bultmann, teoi.o gia s ecurarir ii ii,- igi- t"orc ,,-u,ry?,Filui Dumnezelr" Etc. Se considerd .e, r.-ilui;;;ti crrza.teolggiei este mai intAi o crizd,a limbajuluils: ,,pentru vorbi de lucrarea lui Dumnezeu ln istorie 1.;p";";-iiigi fl:_t::lr"l fgF"I M+t _ respectAnd specific'itatea acesrG

"",,ii'li6:

iii

;; ;

ii;fi;;;;

numai prea radlcale, dar gi simplistelT. Existtr tn teologia lui Bultmann o nottr de ralionalism perimat gi o tentativl de a reduce teologia la antropologie, de a face o Evanghelie dup6 chipul omului, tn timp ce mesajul autentic al cregtinismului cere o modelare a omului duptr Evanghelie. Iar tn privinfa sensului mitului, Bultmann, degi se voia actual, a adoptat totugi noliunea care era uzu"ald, in secolul al XV[I-lea 9i al XIX-lea gi a insistat asupra opozi]iei dintre mit gi gtiinfd, punAnd accentul pe caracterul fictiv gi iluzoriu al mitului. Dar, aga cum i s-a reprogat, Bultmann n-a remarcat destul - se pare - cX gtiinla actuald, a religiilor a incetat sil vadd in mit o simpld explicalie pseudo-qtiinfificd a lumii gi a pus in relief semnificafia gi valoarea lui umand18. ,,Suntem tn curs de a inlelege astdzi - scrie Mircea Eliade - un lucru pe care secolul al XIX-lea nu putea nici mdcar sd-l presimt[: cd simbolul, mitul, imaginea aparlin substanfei vielii spirituale, cd le putem camufla, mutila, degrada, dar nu le putem extirpa niciodat5... Miturile se degradeazd gi simbolurile se secularizeazd,, dar ele nu dispar niciodatd, chiar gi in cea rnaipozitivistd din civilizafii, cea a secolului al XIXJea. Simbolurile gi miturile vin de prea departe: ele fac parte din fiinla umand gi este imposibil de a nu le reg[si tn orice situalie existenfiald a omului in cosmos"le. Totugi, trebuie sd precizdm cd, gi dacd Bultmann ar fi infeles notiunea de mit ln sensul in care istoricii mai noi ai
R. Marl6, ,,Bultmann et la foi chr6tienne", col. Foi Viaante, Aubier, Montaigne, Paris, 1977, p.77; A. Malet, Mythos et Logos. La pensde de Rudolf Bultmann, Geneva, 1962; E. Zalrnt, Aux prises auec Dieu. La thdologie protestante au XXe sidcle, Cefi, Paris, 1969, p. 269-338, unde se glsegte o prezentare pertinentd a teologiei bultmanniene. Cf, de asemene4 K. Barth, ,,Rudolf Bultmann, un essai pour le comprendre", ln Cornprendre Bultmann (luctarc colectiv{), Seuil, Paris, L970, p.179; O. Cullmann, ,,Actualit6 de l'histoire du salut", ln Etudes thdologiques et religieuses, M,7969, p.92-93. 18 H, Bouillard, ,,Logique de la foi", col.Tl,tiologie,50 Aubier PaAs,7964, p. 131, 1e Mircea Ellrde, lmagrn et Syttholes, Pais, 1952, p. 21 9i 31; cf, Idem, Mythes, r&tes et myallrua, Parlr, 1957, p, 2t-39; ldem, Aspects du mythc, Paria,
17

','^tffl)?;:lTfu, Le Chistianisme
1s

aa-t-il mouir? ,paris, Hache tte,1977,

p.

11.

P' Ricoe:ur, Le confrit^des interpr1tations. Essai Paris, 1969; I.B. Metzi ,,Oi"-.iiri"fii"n"'Sprryfp de |hermineutique, seuil, in unserer Welt,,, tn Zur Miiii, 1e6&;ffirll, il' n,iiirJy, "i,,i.,sill, s Lansuage, I:X!::, ,#, .wek, ,rr*Ir'ryZY'r;l&,i'.'iloactuelle de Ia th6ologi", ln Etudes thtotosiques et

1963,p,797-2, 2 (ef, pl$ed, rom,, Bucure6tl,1978, p. 152 9.u.),

'''tIIllIF'

262

TEOLOqTE $l SPIRITVALITATE

srruATlA

A6ru

LA A rEoLoqlEl

tl sPlRlruALlrATll

965

religiilor o prezintH, atitudinea

teologicil nu este accep7 tabild,tntrucAt specificitatea Evangheliei nu poate fi agezatil pe acelagi plan cu miturile din religiile lipsite de revelafie ftn istoria concretd. Teologul Oscar Cullmann, protestant 9i el, ludnd atitil* dine imp6ttirru lui Bultmann aiprt, ,,Majoritatea miturilol care se gilsesc tn Noul Testament au altd funclie decAt mi pur, de care s-au ocupat in timpul din urmd, in studiile lo penetrante, etnologii, istoricii religiilor, psihologii 9i metd v s r-^-----^(limbajul sdu simbolii; iizicienii. Miturile Noului Testament am zice noi) sunt despuiate de caracterul lor 9i subordonatg. in intregime unei istorii a mAntuirii, a cdrei structurd estg diferitd de cea a mitului"2o. ,,l;y'rittJl este atemporal, anistorii, tn afara timpului concret al istoriei. El este caractetizat prry repetifie. ln cregtinism, din contrd, evenimentul istoric, kairosti typor... Religiile misterelor, religiile sincretiste, pomesc de lti "it" atemporal care se repetd, cregtinismul primar insd pleaC{ mitul de la istorie gi rdmAne ferm pe planul timpului, chiar dact
sa

interpreteazd istoria cu ajutorul expresiilor simbolice"21. irizateologiei contemporane in Occident nu este numai o crizd,a limbajului, ci 9i o crizd a transcendenfei, a unei teologii metafizice. Mai ales in interiorul teologiei protes. tante, se asistd, de o jumdtate de secol, la o criticd radicald a cunoagterii obiective a lui Dumnezeuz2; aceastd criticd radicald este in continuitate cu procesul lui Luther impotriva teologiei scolastice. ,,Din secolul al XIX-lea, existd o tendinld de a reduce teologia la dimensiunile hristologiei, adicd de a nu mai lmplini migcarea pe care Barth, in opozifie cu liberalismul
20O. Cullmann, ,,Le mythe dans les 6crits Comprendre Bultmann, p. 31.
21 22

secolului al XIX-lea, a aHvAr$it-o 9i care constil tn a urca de Ia hristologie la cunoagterea Dumnezeului treimic"23. Refuzul transcendenlei a condus pe unii teologi sd considere cd Evanghelia nu este un mesaj provenit din altd lume, ci el are o semnificafie secularil, profand; aceasta este tema cregtinismului nereligios, care se gdsegte tn cartea Rezistenld gi Supunere aluiDietrich Bonhoeffer 9i care a avut un mare ecou. Teologia lui Bonhoeffer nu a fost suficient dezvoltatil ln ceea ce privegte unele din afirmaliile sale indrdznele. Astfel, unii teologi au simfit nevoia de o interpretare nereligioas5, ca gi cand ar continua pe Bonhoeffer, "tnleleg6nd noliunite teologice ca o negare totald a vielii spirituals"2a. Interpretdrile ateiste ale operei lui Bonhoeffer au dus la teologia zisd. ,,amorfii lui DumnezelJ", rePrezentat[ de W. Hamilton2s, Thomas J.I. Altizer26, Paul M. van Buren27, Dorothea Sdlle28. AIli teologi, care nu reugesc sd vorbeascd desPre transcendenli lui Dumt:rezelJ, se refugiazd,fntt-o altd atitudine: ei vorbesc despre acfiunea lui Dumnezelr. Astfel, pentru Harvey Coxze, ceea ce este important pentru Biseric[ gi pentru cregiini este faptul de a discerne tn istoria noastrd sehnele acliunii lui Dumnezeu 9i a ne asocia acestei acliuni. Toatd teologia se rezumd, pentru el, in acest discern[m6nt al semnelor timpului. Fdrd indoiald, aceastH ProPunere are o frumoasd semnificafie eticd, dar ea este incom' pletd, deoarece opera proprie teologiei este de a preciza legdtura dintre acfiunea lui Dumnezeu gi persoana Lui gi
ts R. Mehl, La crise actuelle de la thlologie, p.362. 2aD. Bonhoeffer, Rdsistance et Soumlssion, Labor et Fides, Geneva, 1"963,

o.139.

du Nouveau Testament", tn

'

Cf. fu1il'r6 Dumas, ,,La critique de l'obiectivit6 de Dieu dans la th60logie protesiante" , in procis de l'objectiartd de Diei (Iucrare colectivd), Pafis,1969, p.

lbidem,p.25.

Hamiltory The New Essence of Christianity, New York, L961. Thomas | .1. Altizer, The Gospel o7 Christian Atheism, PJritadelphi a, 1966. 27 Paul M. vin Buren, The Secular-Meaning of the Gospel, based on an Analysis
'u\.^/. 26

\+z4es.

of its Lansuage, Londra, 1963. 28 Dor"othEe Solle, Die Wahrheit ist konkret, Olten-Freiburg i. Bt., 1967 . 2e Harvey Cox, La citd sdculibre, Castermann, Tournai-Paris,1968.

'

qlqllFB

F.Fr' srruATlA AcruAL{ n rEoLoqlEl tl SPIRITVALITATII 965

964

TEOLOq|E tT sPRtruAL[ATE

mai ales de a lega aceastd acliune de natura trinitard a ltd Dumnezeu. Din lipsa acestui efort, teologia lui Cox reveleazd ca fiind neputincioasd ln fundamentarea eticii
care o propune3o. RezumAnd multiplele aspecte ale crizei

germanH gi americanH s[ fie singurele expresii ale teologiei cregtine ecumenices3.

teologiei occidentale, Andr6 Gounelle considerd cd exis patru rcf.uzuri: g) Refuzul tradifiei; secularizarea, urbanizarea, te zarea au transformat condiliile de viafd in aga mdsurX, se poate vorbi de o adevdratd mutafie a umanitdtii. ieri gi astdzi nu mai este continuitate, ci rupturd. Ref trecutului se exprimd in general la tineri, care resp istoria ca metodd de abordare a problemelor. b) Refuzul transcendenlei concepute ca un domeniu sq1 perior gi separat. Credinla cautd pe Dumnezelrnu in afardi ci in inima insdgi a realitdlii lumii. ,i,{ c) Refuzul instituliilor gi al sistemelor care uitd individul concret in legdtura lui cu lumea, care neglijeazd aspectuf trdit al realitdlii. 1rj d) Refuzul ideii cd omul depinde de Dumnezeu ca un coptl dependent de tatdl sdz. Nu este vorba aici de o revoltd lrna potriva lui DumnezelJ, ci de luarea la cunogtinfd a unei re*t ponsabilit5li mai mari, rcfuzdnd resemnarea in fala ino vitabilului3l. in Biserica Romano-Catolicd existd tensiune intre teoJ logi gi magisteriu, dar gi o tensiune intre teologie qi pracl ticd, intre teologie gi pastorald32. Aspectul din urmd nu estd totugi intAlnit in exclusivitate numai in Biserica RomanoJ Catolicd, ci gi in alte Biserici. Teologia occidentalS. este, adesea, obiectul criticii cregtinilor din Ris5rit sau din Africa; acegtia refuzd,ca teologiile
30

angajeazd.in domeniul social, setea religioasd se manifest[ tnti-o inflorire de secte care pun probleme Bisericilor aganumite istorice. in cele ce urmeazd", oferim doar o succintd prezentare a acestor secte, menfionAnd gi unele din cauzele apariliei sau inmullirii lor. in aceastd expunere, ne folosim de obser' vafiile unor specialigti occidentali3a. Se constatd, cd., de obicei, ,,tendinfele sectare" se manifestd cAnd au loc: - instrdinarea persoanelor prin presiune morald; - folosirea cuvAntului lui Dumnezeu pentru a sprijini ln'

in momentul tn care o anumitd teologie proclamH ,,moartea lui Dumnezert" , iar Bisericile tradilionale se

9. Sectele religioase

vdldturi particulare de grup, cu preful unor simplificHri


abuzive; - inchiderea in sine insuqi gi in certitudinile personale, tn detrimentul unei comuniuni mai universale; - ispita de a alege din Evanghelie pasajele care co.espund mai bine piopriilor puncte de vedere, urmAnd panta unei culturi sau unui angajament politic Ai social. Existd mai multe categorii de migcdri religioase 9i secte: a) Miqcdri tncd aproape de institulia Bisericii. - Locuri de improspdtare spirituald, comunitdfi mdrtu' risitoare, de exemplu,Taiz6 (Franfa). Distinclia dintre credinciogi gi necredinciogi gi dintre diversele confesiuni se estompeazd. aici.
33

1971., p.728-132.
32

R. Mehl, La crise actuelle de la thAologie, p.360-361.. 31A. Gounelle, ,,Or) va Ia th6ologie?" ,lnEtudes thdologiques et religieuses,46l

FI. Fries, La foi contestde, Castermann, Tournai-Paria, 1970,

oecum6nique mondiXle" (Rapport d'un colloque i Gend'ie,-Srrisse, 29 martie' 2 aprilie tdz6), Gencve, Cbnfir'ence des Eglises Europ,lennes,1976. tn Cf. Jeari Vernette, ,,La prolif6ration des sectes: question pos6e aux Eslises", in Studii, mai'1976, i. ZZg-Z+S; ldem, Sectes et rdaeil religiiux' Quand l'bccideit a'6wille, Ed. Salvadbr, Mulhouse , 1976, 200 p.; Alain Woodtow, Lea nouoelles at:ctctt, l:'ttfiuth de L)ieu, Moonistcs, Diaots- de Krislma, Eglise de Scientoloyv dfc,, Seu[], ltnrla, 1977; Willrr C. Chcw, Thc Golden faith. A rcligion of the m ind)' Hlekrv I I c, Ex pox I t lon Preea, 7977, 222 p,
I

Cf. ,,La th6ologie europ6enne mise en question par la communaut

.-UE'

266

TEOLOq|E $t 5PIRITr/ALITATE

$ITUATIA

Afit/Al..{

A TEOLOqIEI tl sPlRlTUALlrATll

267

bigtii, Menonifii, Comunitdlile neo-apostolice, Prietenii

- Migcdrile de spiritualitate penticostald (harismatice). - Migc{rile pentru IISUS (nHscute prin anii 1966-195T ln California), avAnd un caracter ,,made in USA" foarte pronunlat. Ele se depdrteazd de institufie, aga de pildd, ,,Revolulia lui Iisus". Mai existd gi altele: ,,Copiii lui DumnEZr.lltl, r ,,Oamenii Onegti", cregtini evangheligti moderni, pe lini4 lui Billy Graham gi altele. b) Secte de origine cregtind gi migcdri sinuetiste. - Primele reprogeazd Bisericilor tradilionale - Catolicd gi celor iegite din Reformd - de a fi pervertit mesajul va.nghelic; acestea sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii, Dar-

omului", diecipolii lui Moon intituleazd, grupurile lor


,,f.amilie",
Sectele rdspund nevoilor religioase sau nevoii de sacru,

omului, $tiinla cregtind, Lumea ce va sd vind etc. - Religiile sincretiste sunt: Teosofia, Antroposofia, Scientologia, Credinfa universald, Cruce a-rozd.,spiritualitatevie, Antonism, Biserica Unificdrii a lui Moon etc. c) Migcdri oenite din Orienf; Misiunea Luminii divine a lui Guru Maharaj Ji,Baha'i, Asocialia pentru Congtiinfa lui Krishna, diferitele budisme. Paralel cu acestea, existd gcolile de meditafie, carc invald tehnici orientale gi nu vor sd albdrelalii directe cu o religie precisd. Aga sunt: Zen,Yoga, Meditapia transcedentald sau grupurile de cdutare interioard, Alpha, Africa etc. d) Ocultul gi irafionalut. in acest hd;ig, se gdsesc amestecate: parapsihologie gi spiritism, studiul OZN-urilor gi al
extrateregtrilo+ astrologie gi demonologiess. AnalizAnd succesul sectelor, s-a constatat cd el tine mai tntAi de faptul cd ele (sectele) propun un grup cu o cdldurd sufleteascd in care adeplii sunt primifi gi recunosculi ca membrii unei familii. Oamenii bolnavi de singur5tate in anonimatul oragelor gi al societdlii contemporane gdsesc aici o comunitate, tn timp ce cdldura umand a pdrhsit multe din adunHrile cregtinilor. ,,Copiii lui Dumnezelr" ,,,Prietenii
r5f" Vernette, Proliffration des sectes, p.739-736.

care este una dintre aspiraliile umane fundarnentale. Atracfia Orientului se explicd gi prin faptul cd, pentru India, religia este mai mult o chestiune de experien!5 decAt de dogmd. Biserica agteaptd pe oameni, tn timp ce sectele merg la ei. O tAndrd atrasd de secta lui Moon sPunea: ,,Biserica? Trebuie s[ mergi la ea, in timp ce sectele li cautd pe oamenl. $i aceasta este o diferenf[ enormd!". Evanghelia este rareori respinsd, dar sunt respinse anu' mite forme institufionale in care ea a fost lmbr5catH din punct de vedere istoric36. La intreb area: Ce este de fdcut ln fala fenomenului actual al sectelor?, teologul catolic Jean Vernette rdspunde: a) Fenomenul sectelor nu trebuie tratat nici cu ugurin![ gi nici ca ceva ftagic, dar trebuie luat in serios. Non-conformismul lor este o contestare deodatd a Bisericilor gi, uneori, a societdfii. Aceastd atitudine trebuie ascultat5 fdrtr masochism, dar gi fdrd suficienld de sine. b) Nevoia vielii religioase interioare este o dimensiune ireductibild. Adesea, sectele Pun in discufie un cregtinism pre a r ali o nalizat, intelectua lizat, ot ganizat q i i de o lo giz at. c) Proliferarea sectelor este un indicativ a ceea ce ar trebui sd fie anumite linii de forfd ale cregtinismului de astdzi: - organizarea de comunitdli mai frdfegti; - a deschide Biblia ca pe adevflrata Carte a familiei credinciogilor; - a fi tot atAt de atenli la dimensiunea misticd (spiritual[) a credin]ei, cdt gi la dimensiunea ei sociald;
r$ Ibideffi,p,W7.74A,

.,:qIIF

t68

TEOLOq|E tt SPIR|TUAL|TATE

srruATlA ACTUAIT\ A rEoLoqlEl sl

s4llTuffi

269

- a $ti se ne deplasdm uneori la marginile Bisericll pentru a propovddui Evanghelia gi altor oameni, care riu, cer nimic de la aceastd Bisericf,, dar care cautd poate ceva37. ocult'e ale anumitor iesponsabili
') d) Tiebuie sd se discearndlaaceste secte: - intre sinceritatea personald a adeplilor gi motivdrilh

Exist[ locuri de rugaciune, mdndstiri cu adevdrat duhovnicegti"3e.


a) innoirea tn teolo gifo Mai ales tn teoto{ia catolicd, innoirea se resimte in felul insugi de a face teologie. se constata cd metoda mogtenit[ de la scolastic5 este astezi perimatd. Teologia conceptuald,

siu conducdtori al

sectelor; - intre scopurile anuntate, care sunt totdeauna de lnaltil valoare (pu." gi fr5fietate universald, reinnoirea spirituald) gi metodele utilizate, care contrazic radical aceste obiective

(presiunea indiscretd asupra congtiinlelor, manevrarea cdrlilor sfinte, inchiderea intr-un singur grup sau in certil tudinile sale); - intre migcarea actual5 de trezire religioasd gi migcdrile particulare foarte nebuloase; - dar sd se discearnd in spirit de toleranfd, urmAnd sfatul MAntuitorului: ,,ldsali sd creascd pdnd la secerig"; ,,j11decafi omul dupd roadele sale" , cdci reflexul antisectar poate deveni el insugi sectar38. Totodat5, trebuie sd subliniem gi faptul cd in Occident criza teologiei gi a spiritualitdfii este lnsofitd de un mare efort de reinnoire a teologiei gi a spiritualiterii. Cel care vede numai criza gi nu vede gi eforturile de reinnoire riscH s[-gi facd o imagine incompletd a situa]iei actuale in care se afld cregtinii romano-catolici gi cei apartindtori Bisericilor iegite din ReformH.
i

argumentativa, deductivd, ie$ita din scolastica timpurie tinde cd.tre o cercetare care sd ofere, pornind de la datul revelat gi al tradiliei, un rxspuns Ia problemele timpului 9i o refleclie ale oamenilor: avem de a face cu o interpretare 9i urmdde tip mai filosofic asupra realitalii cregtine_ intregi, ritd in lumina experienfei existenliale a omuluial' Un anumlt gizism (de la fr. chose = lucru) satfizicism al teologiei clasice apare insatisfdcdtor; aceasta era consecinfa metodei scolastice de interogafie' De exemplu' quid sit era: cflusa sacramentum? (ceeste sacramentul?) $i rSspunsul
instrumentalis (cauzd instrumentald)Az' in ceea ce privegte Revelatia, eanu mai este consideratd de ca o sumd de enunluri de tip filosofic sau un ansamblu teoreme ai cdror autori t, ut fi comunicat demonstrafia. Astdzise inlelege din ce In ce mai mult structura iconomicd sau istoric[ a Revela]iei, pe de o parte, 9i linta sa esen]ial[
et vecu", in1oniilium,l}6 (1975), p'.124 . cAteva titluri: a0 Literatura t , u.Jurii i=ri"irli8 fiind imens6, indicdm.doar ;';;i";;ili;;7;',d,- i;i;.,i;.- (i,,.'u,u corectivd), Cen, 1e67 ; C' rhd,;;| C.i*8,-un nituoel a;'r;; ii tiZil'ogi','Ch' Wackenheim' ''Iatnu?tJ"%"":$$?; thf o.l o g]e pro te s i-io""L;f pur, col. Qu i i ai -j e ?, 1977 ; B . u.unl,,rL- 3 aaigi, al'xx, siicle,Yaiter*?rm,rournai, il1.-d; ;*|:iit,fiozi eiffi'ai1ilt
' s

seY. Consar, ,,Un

christianisme transmis et regu ou librement r6interpr6t6

IL Eforturi

de retnnoire

in teologia

Ei

spiritualitatea

creEtind occidentald

,,Existd in Biserica actualS - scrie teologul romano-catolic Yves Congar - o lucrare imensd in diversele sectoare ale inlelegerii Bibliei, Pdrinlilor, filosofiei. Existi un efort imens de reinnoire pastorali gi chiar in viata liturgicd(...)
]7 tdgm, Seetes ct ritteil reli&icux, p. 83 9i 1,65-166. nt ldem, Praliflrntlon des secles, p,744-745.

'qturd'hui' p' itz-t+g; P' rillch' La ir;r;rltHi;fii;; ;i Ar'Pi;t"iip-iii iitils,ieusei, 52,1s7i, eerf' Paris' te72;B'I'F' i; th1fio.gie protestante' ;;i;;;r;;;'i;iiprn *iii;;il 1978; K' Lonersan. Por, ,rr"iir.aiiiit'-,i-iniSti{i', Cerf' Paris-Montreal' Mainz' iehmXnn, Gegenwart des Glaubens, ^^, y^6;t3i, s,inot* ,i'-liin r' piatentes de la th^ologie, Cerf, Paris, 1967, p.
20-21.. azlbid.em,

Paris,1972,tom. 2; I nriliitili, Eoi chrZtienne 1970; G. Siegwalt, ,,L';ffife;l,"giq""

hie.r et.aujourd'hui'

Mame' Paris' risque et.promesse"' in

P,18'

270

TEOLOq'E $r SHRITALrATE

slruATlA AffiJAtA A nstoglEllljE!!!1y^LrrATr

271

de alian!il, adicd de a stabili un raport interpersonal tntre Dumnezeu gi poporul Sdu, pe de altH parte{3. AltHdatd, dogmatistul trebuia sH survoleze toate secolele. Astdzi, Scriptura, patristica, studiile medievale gi moderne sunt tmp5rfite lntr-un mare num6r de speciahtdrii

In treiirt, metodi deductivd subordona datut UiUtic.orstrucfiei logice, tezei doctrinare pref abricate. L. Se constatH o retmprospdtare biblicdaa qi patristicd, care joacd un rol mare in elaborarea teolo gicd, mai ales dupd cel de-al Doilea Rdzboi Mondial. In acest sens, coleclia ,,Sources chrdtiennes", fondatH de Henri de Lubac Ai ]ean Dani6lou, este o mdrturie. Cercetareapatristicd se face resimfitd gi in Protestantismas. Teologia Sfinfilor Pdrinfi este izvorAtd din Bibtie gi ea e capabild sd hrdneascd spiritual sufletul. Ea rdmAne in bun5 parte o teologie a expresiilor biblice, in timp ce teologia scolasticd este, in intregime, exprimatd in concepte abstracte, sub influenfa aristotelismului gi a dreptului romana6. 2. GAndirea teologicd fine cont de cercetdrile gi gdndirea lumii contemporane.Exegezabiblicd trebuie sd lind seama de chestiunile puse de gtiinle umane ca: etnologia, sociologia, psihologia, lingvistica, ermeneutica simbolurilor, istoria religiilor etc. Se constatd necesitatea unei interpretdri sau a unei cercetdri interdisci plinar ea7 . 3. Omul creqtin este un om in lume. Degi rdmAne o tensiune intre Bisericd gi lume, vocafia cregtinului e mai bine infeleasd gi ca slujire in lume.
as

de inftuenla existenfialismului' care este to-todatil o reaclie a gflndirii contemporane tmpotriva unel g&ndiri eseniialisie, rcprezentatd ln mare mdsure de tomism. 5. Teologia occidentald se deschide astdzi lumii 9i ecumenismulul. ,,Chestiunile Rdsdritului cregtin - scrie Yves congar - chestiunile Reformei, cele ale lumii moderne, cele ale riarilor migcdri contemPorane, adesea considerate ca strdine gi ostile, tntr-un spirit defensiv 9i polemic, se decanteaze, dupd ce au catzat multe rdni, 9i sunt reasumate
4. Teologla ttnG tGama

li

pozitiv,intr-o refleclie linigtitd 9i constructivd. valorile Iu' mii moderne, pentru care au fost purtate lupte asPre/ sunt intr-o mare mdsurd recunoscute gi reintegrate de teologia
noastrd"as. 6. Se considerd cd un pluralism teologic este

din

ce

ln

ce

mai justificat, lindnd seama de diversitatea culturilor tn


care se elaboreazd teologiaae. 7. Laicii pot sd predea ca profesori de teologie,

Laicul, profesor sau cercetdtor, va aduce teologiei o contribulte friginald de neinlocuit. Angajat in lume, el vede mai mult consecinlele dogmei asupra vielii cregtine in lume, zxregte aspecte .ar" r.upd clericilor. Rolul sdu este important mai ales in problemele de granild: teologie a gtiinlelor, teologie a valorilor terestre, teblogie gi sociologie, teologie 9i psihologieso. b) Tendinfe actuale ale teologiei occidentale in cercetarea teologicd de astdzi, preocupdrile mai

im-

portante pot
lbidem, p.1.6.
th6olo giques

fi grupate ln doua mari direclii,

care sunt

NeuchAtel, 1961., col. Cahiers thiologiques, 47. 11ry. C.rouzel, ,P_ahologie et renouveau patristique" , in Bilan de la thlologie du XXe siicle,lome II, p. 681. a7 Cf. Idem, ,,L'ex6glse biblique au carrefour", In Nolwelle Reuue Th6ologiq.ue, 1.08, 1279, p.a81.-l_1!; F. Floutart 9i alrii, Recherche interdisciplinaire et 'ihhologique, Cerf, Parla, 1970.

-_

f "Apergusreligieuses, 47, et 197 2, p. 37 -67 *9f.A. Benoit, ,,Uactualit des PEres de l'Eglise", Delachaux et Niestl6,
.

sur les centres et mouvements de travail biblique", inEtudes

oarecum complementare. Prima este teologia tn cdutarea expresiilor pentru a defini confinutul mesajului uegtin astdzi.
4 Y. Concar,

'*1ii6il

raliste, Salvator, Mul

* ih, R;ff-Coiii, in*tisme Lt espdrance chrdtieine.


ou ee, 1977. LiiluraiiA, ih{dlogle, Science
h

Situation et tfrches prdsentes de la th1ologie, p' 39 ' -Pour

une Eglise plu'

du Salut, DDB, Paris,7968,p'229-230'

272

TEOLOqTE tT sPrRrruALtTATE

slruATh AcruAl-\ A TEoLoqrEr tr sPlRlTt/ALtrAI r

973

este teologia acfiunii, a implicdrii tn societate. b.L, Teologia tn cdutaren noilor posibilitdli de exprimare a sensului Eaangheliei astdzi: credinld gi rafiune; teologie gi antropologie; teologie gi filosofie; ugtinism gi culturd.

A doua

sale, dintotdeauna orientat c[tre fiin]a absolutd a lui Dumneze1r"53.

Pfoblema inlelegerii credinlei sau a evidenfierii aspectului ralional al credinlei constituie astdzi, ca gi in trecut, o preocupere majord a teologiei occidentale. ln teologia romano-catolicd, mai ales in ceea ce privegte teologia fundamentald, se fac eforturi pentru a se dep5gi problematica intelectualistd gi obiectivistd a neotomismului. Teologia modernd vrea sd fie mai existenlial[, mai antropocentricd. GAndirea teologicd despre Revelafie line sd arate cH aceasta nu ne vorbegte despre Dumnezeu tn sine decdt tn qi plecdnd de la acliunea Sa pentru noi, ea este totdeauna iconomicd gi funcfionalS, adicd mAntuitoares1. UrmAnd metoda imanenfei, pe linia lui Blondel sau a lui Rousselot, teologia fundamentald se strdduiegte sd arate cd Revelafia cregtind corespunde aspiraliilor umane celor mai

,,Revelalia singur[ - spune Karl Rahner - poate str aducd pe om deplin la sine, deoarece esenfa concretd a omului este constituitd gi de raportul transcedental, determinat lntr-un mod liber gi ireductibil de Dumnezeu"S4. ln perspectiva aceasta, K. Rahner declard cd toate gtiinfele sunt cu adevdrat,,antropologice", cu exceplia teologiei, adicd toate sunt bazate, tn existenla gi in modul 1or, pe logosul din noi; ele sunt,,lucruri ln spiritul omului". Teologia este singura gtiinf[ a c6rei existen![ este bazat[ Pe un cuvdnt istoric al lui Dumnezeu adresat omuluiss.
Aplicarea metodei transcendentale in teologie are ca scop sd arate legdtura dintre enunfurile dogmatice gi experienla umand, tematizate ln mod reflexiv. Sarcina teologului va fi, deci, sd medieze dimensiunea antropocentricH a enunlurilor credinleis6. Este normal faptul ca, pornind de la aceste premise, Rahner sd insiste asupra necesitdlii unitdlii dintre teologie gi antropologiesT. El considerd, de asemenea, cd finalmente hristologia este sfArgitul gi inceputul antropologiei, iar antropologia este, inrealizarea sa cea mai radicald, adicd in hristologie, teologie pentru eternitatess.
K. Rahner I.B. Metz, L'homme d l'6coute du Verbe (Horar des Wortes), Fondements d'une philosophie de la religion, trad. franc. ]. Hofbeck, Mame, Paris, 1968, p.281.^282; cf.. qiLexicon fi)r Theologie..., X, col. 315-3L6. 5a K. Rahner, L'homme d l'6coute du Verbe, p. A2;ldem, Grundkurs..,, p.42-46.
53

profunde. Metoda numitd tr ansce dentald, al cdrei reprezentant principal este Karl Rahner, definegte omul ca fiintd transcedentald. Prin transcedental se intelege condilia 'a priori sau capacitatea vielii spiritului care face posibil5 experienfa lui Dumnezeu. Dumnezeu este transcendentul gi condif ia a priori a tuturor capacitdfilor noastre spirituale. Omul poate gAndi, voi gi iubi pentru cd este o fiinld transcendentalHs2. ,,Omul, scrie Karl Rahner, este spirit. El este transcendenfd cdtre fiinld... Ca spirit, omul este, din addncul fiintei
Claude Geffre, ,,Lihistoire r6cente de la th6ologie fondamentale. Essai d'interprdtation", ln Concilium, 46, 1969, p. 18-19; Ado1f Kolping, Fundamental-theologie, vol.I gi II, Mtlnstel, Verlag, Regensburg, L968 gi 1924;W.7oest, Fundamentaltheologie,Stuttgart, Kohlhammer, 1974 9,a, s2 Cf, K, Rahner, Gntndkurs dcs Glaubens, Herder, 1976, p,42.46.
5l

55
s6

K. Rahner, L'homme.,., p. 291,-292.


recente de la thAologie fondamentale,

Cf. Cl, Geffr6, L'histoire

p.20.

57K. Rahner, ,,Th6ologle et anthropologie", lnTh4ologie d'aujourd'hui et de demain, Cerf, 1967, p, 99, 58 Cf, Lerllren,filr Theologlc und Kln:he, V p.956.

274

TEOLOqT E tr SPTRTTUAL|TATE

srlvATlA AIaJAIA

1EQloqlEl F!!PlR!

275

^
pe

A aplica metoda transcendentald in teologie tnseamntt, dupd K. Rahner, o strAns5 apropiere lntre teologia dogmaticd gi teologia fundamental5, o ,,perihorezd" a lorse. Teglogia fundamentald a altui teolog occidental con'

lui Karl Barth, care voia o dezvoltare a teologiei L;;R.;.lafiei, filril nici o leg[turd cu filosofia6a' seama Totugi, teologii protestanli contemporalilgi *.'" filosofiei c[ o atitudine pria radical6 in respingerea folosirii
gi cea a

temporan, Hans Urs von Balthasar, urmeazd o metodil diferitd de cea a transcendenlei imanente a lui K. Rahner, gi anume metoda transcendenlei estetice, care subliniazd manifestarea lui Dumnezev in istorie in Iisus Hristos. Opera Herrlichkeit (trad.francezd,: La Gloire et la Croix)60 a lui Urs von Balthazar este o contribulie importantd la teologia fundamentald a timpului nostru. Pozllia sa proprie constd ln refleclia cd desdvdrgirea unei ordini ralionale a lumii gi irnplinirea aspirafiilor omului nu epuizeazd, adevdrul cregtinismului. Motivul decisiv care face cregtinismul cu adevdrat
demn de credinfd este Iubirea Dumnezeiascd insdgi, Iubirea care culmineazd,, in atestarea sa, in cuvintele, vialagi moartea lui Hristos... Credinfa este rdspunsul omului la iubirea Dumnezeiascd. Acest rdspuns este adorare, mullumire care preasl5vegte; el trebuie sd cuprindd intreaga existenld a omului gi toatd activitatea sa61.

in teologie este aProaPe inacceptabil[' Aqa

se explicd

c[ unii dintre 5ir"'inspird din existen]ialismul hei;;#il (PauI Tillich) sau di1 hegeliani:* (Y' PannenU"if). Mai nou, ," u*pii*d opinia cd apologetica prgtes; ;;iJeste posibila., Jondilia ca in cunoiqterea rafional5 s[
fie implicatf, credinfa65.

!apt{

Teologul protestant al epocii noastre care gi-a PUB este Paul problemaipoiogeticii intr-un iel cu totul deosebit etern al Tillich. El vede t"eologia ca o med.iere intre criteriul pro-91:adevflrului exprimut in Hristos 9i experien]ele 9i Tillich qi mele care se schimbd mereu cu indivizii grupele. observdcSinsugicuvAntulteologieincludemediereatntre

in teologia catolicd, problema infelegerii credinfei in raport cu experienla umand a constituit o preocupare gi
pentru teologi ca E. Schillebeeckx62 gi Henri Bouillard63. In gAndirea protestantd, teologia fundamentald, ca justificare rationald a credinfei, nu s-a bucurat de mare importanfd. Este cunoscutd in acest sens reactia lui Luther
Th1ologie et anthropologie, p. 115. Cf.., de asemenea, Petit dict ionnaire de th1olo gie ci th oli que, p. 4n-41 Z. 60H. Urs von Balthasar, ,,LaGlotre et la Croix. Les aspects asc6tiques de la Rev6l ation", t. l, App ar it ion, Aubi er -Montaigne, P ais, 19 65, p. 125. 61 ldem, Glaubhaft ist nur Liebe, trad. fr.: L'amour seul est digne de foi, Aubier-

mister, care este Theos, gi inlelegere, care este logos' Spre deosebire de Bartir, Tillich nu oPune Revelalia 9i religia, d.eoarece religia este asPectul subiectiv alRevelaliei, apoloactul de primi." u Ji. Pentru Tillich' teologia este puse de getica inhasura in care rdspunde la intrebdrile vegnic Iitualia istoricd gi rdspunde cu autoritatea mesajului in termeni pe care ii iurnize azd, situalia ale cdrei probleme sunt prezentate66-

Un efort considerabil a fdcut Paul Tillich pentr.u a culturii.El deschide un domeniu foarte importanl: teologia prrtizanulunui dialog viri intre Biserica 9i culturd:
Dumnezeu Ie include pe amAndoud, transcendAndu-le

5e

K. Rahner,

"rt" gi .rtirrtu - scrie Titttrt - ge.{telpenetreazd'; ele lli "nir&i., ,rr, ,rrrt pirrut" rna aldturi de cealalte' $i imp6rdli? ln -7-*
paris, Ed. !1, !!6.a;.H. Bouillard, ('ap,;,'Li Th6ologie naturelle connaissance de oieii'K'.tLi"i:it{ffi;g;3tii.6.V phdnomdne historique' Clitique bartnlenne .. cortme

Montaigne,

62 E. Schillebeeckx, ,,Intelligence de la foi et interpr6tation de soi", in T'hiologie d'aujourd'hui et de demain, p.124-128; Idem, Chiistus und die christen, Herde.t Fre-iburg i._Br., 1970, p. 625-822; Idem, Dieu en rtuision, Ed Cep, Bruxelles, 1"965, p, 55. 61,Hqn1i Bouillard,,,r""expdrience humaine et le polnt de d6part de la _ thdologie fondamcntn Ie", tn Conci I ium, 6, 1965, p, 87, E9,

P aris,

i966.

*ran,

o \adlation, Eglise, Thdologie,

'""#t;,na;iliil.[';;ri;[
167-278, '-irtr.'zaUnt,

eilE;;ars

thiotogiques et retigieuscs, 47, "te72, p.

)'

Anr prkeo

ntrtrc

Dieu, p' 420'

-.1qIIITF^

276

TEOLOqTE 5l SPTHruAUTATE

f ITVAT lA n

EruAlA A rEOLogl

I5I

SPlRlrUALlrATl

977

acela$i limp"ir, Mai amintim cI Tillich oferd profunde refleclii asupra limbajului religios gi asupra rolului simbolului, In aceastd privinld, este o diferenf[ mare intre Bultmann gi Tillich. Tillich are un deosebit respect pentru limbajul relil gios tryadilional qi vede simbolul caparticiparela realitatea simbolizatd: ,,Simbolurile - scrie el - degi nu sunt identice cu realitatea ce o simbolizeazd,, participd Ia semnificafia gi la puterea sa"68. Tillich a manifestat un interes deosebit gi pentru gtiinlele profane. Lui ii revine meritul de a fi abordat ca teolog problematica psihologiei abisal.e, ardtdnd beneficiile unui dialog lntre teologie gi psihologia abisald,, dar gi sarcina ce-i revine teologiei in acest context. El a reprogat lui Freud de a nu fi distins intre libido-ulbun gi sdndtos, conform structurii esenliale a fiinlei noastre, care este capabil de a se implini gi de a se uni cu un obiect determinat, gi unlibido existenlial, lntr-un fel patologic, care nu este niciodatd implinit care se transcende perpetuu, el insugi distrugAnd chiar obiectul dorinfei sale pentru a se purta spre altul. De asemenea, el a reprogat lui Freud faptul cd nu a reugit sd observe cd sublimarea este altceva decAt instinctul sexual deturnat, cd este potenfialitatea insdgi a viefii care cautd totdeauna sd se depdgeascd pe sine. Sublimarea nu fine astfel de ordinea existenliald, cAt de planul esenlial. Tillich a criticat, de asemenea, confuzia dintre angoasa existenliald gi angoasa patologicd sau nevroticd6e.
Teologia acfiunii: Hristos gi istoria; Biserica Ei lumea. Aceste teme sunt astd,zi tn centrul preocupHrii teologice. Eforturile de reinnoire in hristologie gi, mai ales, in ceea ce

teotogia lui Ernat KHsemann, Oscar Cullmann, Wolfhart Panninberg, Iurgen Moltmann gi allii. Teologia istoriei tinde sH se zubstituie teologiilor CuvAntului. Se depune un mare efort pentru a se depdgi problematica anti-liberald a lui Barth gi-Bultmann. La teologi ca Pannenberg gi Moltmann se vede o schimbare completH: Revelafia devine un predicat al istoriei. Se vorbegte de Revelafie ca istorieTo. ,,Prdpastia intre fapt gi semnificalie, intre istoria lui Iisus gi numerogii martori neotestamentari caracterizeazd. o parte
a cercetdrii teologic e prezertte"
71.

b.2.

privegte raportul lui Hristos cu istoria, sunt concretizate in


07P.

Contra liberalismului care dizolvd credinfa gi Revelalia, Barth gi Bultmann vor centra teologia lor pe decizia de credinldin fala interpeldrii CuvAntului lui Dumnezeu. Barth insistd asupra actualizdrii cuvAntului lui Dumnezeu ln predica prezentd, a Bisericii. Pentru Bultmann, gralie kerigmei, evenimentele istoriei mAntuirii devin evenimente mAntuitoare pentru omul de astdzi. Ca acte mAntuitoare, aceste evenimente nu sunt accesibile decAt credinlei gi nu tin de cercetarea istoricd. Nici unul dintre cei doi, considerd Fannenberg, nu a fondat cu adev5rat Revelafia in istorie, deoarece Barth face apel la un nucleu supraistoric al credinfei, la intrupare ca Urgeschichte, iar Bultmanl, PIin demitolo gizare gi interpretare existenfiald a Evangheliei, dizolvd, istoria in istoricitatea omului. Pannenberg considerX c[ numai istoria universald oferd orizonturi de in]elegere ln mod adecvat pentru a ne da seama de evenimentele particulare care fondeazd credinla cregtind. ,,Istoria, zice el, este orizontul cel mai cuprinzdtor al teologiei cregtine"72. Meritul lui Pannenberg este de a fi ardtat cd o teologie a istoriei nu este posibil5 decAt daci se depdgegte, pe planul cunoagterii istorice, opozilia dintre act gi sens7\.
70

160; cf. 9i H. Arts, ,,Tillich et la psychologie des profondeurs", in Rane d'Histoire et de Philosophie Religieuses, 58 (L978), trr.7,p, 81-89; gi J.P, Gabus, ,,IJattitude de Paul filUch facJa l'amour it a la sexualiid" , tnRevue d'Histoire
et de Philosophie Religicuses,58,7978,

Tillictu Th6ologie dela culture, Ed. Planette, Paris,1968,p.1.04. 68lbidem, p.109. 6e J.P. Gabus, Introduction d la Thdologie de la culture de Paul Tillich,

Offenbarung

als Geschichte,

Hrsg. von W. Pannenberg, R. und T. Rendtorff

p.

159-

und U. Wilckans, G0ttinqen,1961.

n W. Pannenberg, Grindfragen systematischer Theologie, Ed. a II-a, G0ttingen,

I, L977,

m.

'1,,

p, 65-79,

zzfbidem, p, 22; 9t ul, Litttre, ,La thdologie de l'histoigcomme problEme t2 tbiclcfflt zz; 9l_.C1,.Cqff16, ,,La tneologle cte l'hrstolf cofillrlr hermEneutlque", ln Eludrrr lhCologiques et riligicuses, 46,1'971', p,76. 73Cl, Geffr, Un ffi ilGh;ij'iu lfl lltfulotic, p,. 89-90. il Ei: C;?l'd, ffi nonryl f,tle de liii,a'i,si.. es-so,
fi

p.76. p. IO.

278

TEOLOq|E

SPmITALITATE

STTUATiA

nfiUAlJ

A TEoLOqlEl 5l SRrRrrVAUrAllt

979

dinfd" - scrie MoltmannTs. Invierea fundame nteazd,, ra Mortmann, dinamica misionard gi revolulionard a sperantei cregtine. Astfer, pentru cregtini,,invierea lui Hriitos nu este numai o consolare intr-o viald, pusd Ia incercare gi condamnatd sd moar5, ci ea este, de asemenea, contradic,tia aduse de Dumnezeu suferintei gi morfii, umilinfei gi?fensei, vicreniei celui rdtr"7e. ruaaeiaea .r"giir,a face din comunitate izvorul de unde pleacd totdeauni noi impulsuri p""t."a reariza
de l,histoire coffim e p roblim e hermineuti que, p. g. t5cr.w.pannenb'ergi,,c,iiiiusiari'd[r:iiirii'i;;,'e;;;;;f;l,T6dn,ro.arv_a,
.t
7a

t-U de Hristorr;;;irlt" deschide aceastd credinpd sire viitorur vast a lui Hristos. eranf a s e, eci, c o mp ani^onur ins eparabil ar cre d i flfei,, z;t . .e f _d ^sp Invierea lui Hristos estb fundamentur speranlei cregtine: Cregtinismul std sau cade cu rearitat"u ii"i".iiiri grirto, sdv6rgitx de Dumnezeu.,,o credinld cregtina.u* nu este o credinfd in lnviere nu poate fi, d,eii,.,i.i .."giira, ,,i.i .."-

foarte intim: ,,C.redinfa leaga

solulia dat[ de er constd in a cduta, tn istoria universard; lmpdcarea interpretdrii pi a cunogtinpeior ird;;;;ritice. un eveniment nu are sens decat in raport cu istoria. Nu poate iegi din istorie fHcdnd apel la o interpretare care se veni din exterior, deoare." u.i, alizarear"irrriri nu ar este separabild de implinirea sa istoricdTa.Tentativa Iui pannenr berg se,vrea o interpretare a sensurui istorico-universal, pornind de la sfargitul istoriei anticipat in Iisus Hristost ---' important in contextur te;rogiei contemporane ir lo.. otyp? teolo gia sp er anl ei gi. t eoro gi a p oriti"c d. Tb ologi a ip er anfei, avAnd ca:repre?e.ntant principal pe MoliinannT6, este Jtirgen deopotrivX politir-d gi profetic d; Ia o ,ermineu_ intre -redinfl ei"u.or,?r." speranfd existd un raporr ll.li^T?iunii".

ul

dreptatea, Iibertatea gi umanitatea aici jos, tn lumina viitorului anunlat care trebuie s[ vind. Datoria acestei cofilunitdfi este de a purta ,,responsabilitatea speranlei care este in ea (I Petru 3,'1,5). ... pretutindeni unde se tntAmpl[ aceasta, comunitatea cregtind ajunge la ceea ce este ea cu adevdrat, devenind martor al viitorului lui Hristos'80. tn teologia catolicH, ]ohann Baptist Metz tnf{ligeazd teologia speranfei ca teologie politicffl. Aceastd teologie privegte aspectul social al credinfei, adicd nu numai cel al mAntuirii individuale, ci gi al mAntuirii colective: construirea unei ordini eshatologice de dreptate, umanizarea omului, socia-

lizarea umanitdfii, stabilirea unei pdci universale. ,Cregtinismul'scrie Metz - nu trebuie sH se stabileascd precum o ,,microsocietate" aldturi de marea societate secular["82, Teologia politicd a lui Metz nu este o teologie,,regionalil" sau o teologie ,,a genitivrtltti" , ci o teolo gie fundamentald, adicd o teologie care reflecteazd.,lntr-o manierd critic[, asupra implicafiilor sociale 9i politice ale credinlei, fiind fn acelegi timp o atitudine criticd gi corectivd pentru orice interpretare de tip transcendental, existenlialist qi personalist a mesajului lui Iisus83. ,,Speranfa nu poate fi limitatl la o atitudine individualistd sau care nu line seama de lume. Speranfa cregtind - declard Metz - este esenfialmente orientatd cdtre lumea fralilor nogtri, deoarece aceastd speranld se implinegte in iubirea fafd, de altul, fald de cel din urmtr dintre fraflinogtri. $i numai in aceastd Kenozd de iubire, este invinsd moartea: Nol gtim cd am trecut de la moarte la oiafd, pentru cd iubim pe fralii nogtri (I Ioan 3,'1,4)... A spera inseamnd a trdi pentru celdlalt"u.
80
et

Idem, La thdolosie

1972, p.401-413.

lbidem,p.18.

Dintre lucrrrile sale, amintim: Thdorogie-de |espdrance, Cerf-Mame, paris, 197 0 ; L' espirance en act!91, s""ir, p"iiJ, tliz;' (""{,i) rii,i' a-iiiir. kaduc tion historique'e,t.potitique.drt'f ii"giii5y;|f,ff 'poari",tg1s. ',J, Moltmann, Thiologie di l,espdrance, p.12. 78 lbidem, p. 177. 7r lbidem,b.77.
76

J. B. Metz, ,,Les rapports entre l'Eglise et le monde A la lumidre d'une th6ologie politique", ln La Thiologie du renouaelu, t. II, p. 33-47; Glaube in Geschiiltte'und Gessellschaft. Studiei zu einer praktischen Filndamentaltheologie,

Mairv,7977. athHew

62ldem, Lca rapporta entrc Egliac et le monde, p.153. ea lbldemt p, t5,

ir,1t4,

"FliIII!F

rB0

TEOLOq|E $t SPIRITUAL|TATE

slTun I1n nr:ruALA ATEOLOqIEI tl SHRIrUALllAtll

281

Incontestabil, teologia lui f. B. Metz reprezintH o orientare nouf, in teologia cregtind occidentall, cu o importanf{ pentru misiunea Bisericii, insd unii teologi s-au intrebat dacf, nu cumva se afrH primejdia redricerii mesajurui fn.ea Iui Iisus la o iniliativd de ordin poliiic dacx Biserica poate ai gi trebuie sd se comporte ca o instantd criticd socialdss. sau dacd.teologia politicd nu se grdbegte prea murt sd asigure credibilitatea cregtinismurui in funcpil ae o civilizapie"do_ minat5 mai ales de utopiile viitoruluib6. fnteresul pentru aspectur sociar gi mai ares,,regionar,, se vede in aga-numitele ,,teologii ale genitiattltri"B.:te6logia eliberdrii, teologia revoluliei, teologla muncii, teologia ieagrtr etc., in care se cautd sH se scoat{in evidenfd ,r"i" urp"it. neglijate mai mult sau mai pulin de teologii tradili,o;it h acest sens/ aceste-teologii au qi unele aspecte pozitive, insd se lntalnegte in ele uneori un vddit relaiivisni confesional, doctrinaq, unde politicul se amestecd intr-un mod confuz cu enunfurile biblice, sau se tinde sd se afirme existenta lui Dumnezeu prin,,argumentul socior ogic" . Caracterur J" ;trcumstanfd al acestor teologii, precum gi atomizarea lor in teologia cregtind ne determine ie nu le putem considera, in bloc, o veritabild reinnoire a teologiei contemporane88. c) Eforturi de retnnoire tn aiala spirituald . Criza profundd a spiritualitalii cregtine occidentale este incontestabild, dar se constatd gi o sete de viafd spirituald in multe pdrli sau Biserici. viala spirituala nu e'ste numai obiectul contestatiei, ci gi ar ciutdrii. unii se intreabd dacd nu cumva cregtinismul ar fi incomplet atunci cand se limi_
85 F' F Kerstienr ,,La th6ologie de lesp6rance actuellement en Anemagne,,, ln Concilium,59,l97O. 86 Cl. Geffr6, LIn nouael ig, p la th6ologie,_p. 121;_A. Dumas, Thtologie

teazd,la inepiralia unui profetism al eliber[rii bazat pe ,,mora[[ colectivd gi pe o spiritualitate de ac]iune"8e. inclinarea spre irafionat sau chiar spre ocult, care se g[segte uneori la tinerii din Occident, este ,,o reac]ie semnificativd contra unei societdli ralionahzate, tehnologice gi birocratice din Occident"eo. Omul societdfii industriale avansate este complex. El nu are nevoie numai de ralionalitate qi eficacitate, adesea, el se simte chiar sdtul de aceasta. El are, de asemenea, nevoie de bucurie, de sdrbStoare, de sociabilitate, de comunicare, de contacte cdlduroase, poate mai mult decAt generaliile anterioare, pentru cd lui ii lipsegte mai mult aceasta in existenla sa de muncitor intr-un mediu urban. Pe el nu-l atrage o religie abstractd, ci un cregtinism aiu, cdlduroq comunitar, care ti
propune contqctul personal sau relalia personald cu o persoand, cu Dumnezeul Cel aiu, Dumnezeul lisus Hristos.In acest sens, Liturghia trebuie sd fie trditd ca o sdrbdtoare, iar mindstirile au un mare rol de jucat in societatea modernd, ca locuri de pace gi de linigteel. Unii considerd cd spiritualitatea liturgicd in Biserica Romano-Catolicd este astdzi mai profundd decAt lnainte de reforma liturgicd, deoarece ,,evlavia euharisticd a secolului trecut a fost adesea centratd pe adorarea Sffrntului Sacrament, pentru a venera in el prezenla Domnului ln tot timpul, 9i impdrtdgire frecventd, pentru a simli darurile care decurg dintr-o primire fructuoasd a sacramentelor. Documentele liturgice de astdzi subliniazd, insd, cd aceastd, prezenld' tainicd a Domnului pdtrunde gi lumineazd. toatd celebrarea. El este prezent qi lucrdtor in adunare (comunitate); El este prezent gi lumineazd,in Cuvdntul Sdu; El este prezent gi transformd in jertfa Sa gi in Sacramentul care ne face str
8e uI. Dagens, vie splrrtuelle "" Cl, uagens, ,,L trgpnt Dalnt et la vle spirituelle dans la conjoncture ,,UEsprit Saint actuelle", ln Worruellc Reiu e Thiol ogiqu e, 107, 1975, p. 294. ;iie, d;m ;,,,,L0 porenllltc (1u Hrlcrc ,ln bil' ri{ii*, al, pz srp. to, " (J. HAUm, r,o po rui"l tc ii,',il.*a','t" Lonclllum,6r, Lvl5, P, Lo, er R.Corte,,,F'ol-etuocldt6lnr,luntrit'llc",lnNouaelleReaueTh{ttlogique,l0T,
r

A!,ii,r#'^;,L:,fri,r:iffi fpre"t,

pirii,

tgi;Ft:'zii,"t;b;;;;,-i;;t

pas mouTir,

", ituttgart,
88

:1Cf.. S-.^)4.
L959.

D,, ,,Th6ologie des G6nitifs,', tn Eaanghelische

Kommentare,

Cf. Pr. Prof, Stefan 4l^u]g, ,,Curente gi tendinfe noi ln teologia contem_ poranH", in Ortodixia, zg, ig7i,6.151:ig-0."

/5, p. dl1-4X 1975, p.411-{X2,

!'{ttlFl

282

TEOLOqE

5t

sPtRtruAL[ATE srrt/ATtA

AcruAL\

David's, in Tara Galilor. O".irrrgia ro. r_urlrriamia Ia st. pe care au semnat_o impreund IJsf,rgit nu re.* J"cdt sd .o..,"ri.ze pentru timpul nostru formura c"t"b.a, iui rrrugrie ponticur: ,,cdrugdrul este despdrfit de tot gi ,r.,ir., tloti;*-iesparpit de toate cele materiaie gi unit ioli in rugdciune, am tarcui noi pentru astdzi. ""

i;;p;;; derea.eirLiiu.,rrurted^espiril:?#il1'f"***i:i;i"r, reprezentanf i d in traditiit e catotica, oito ;;;;;;"gticand, congregafionaristd gi


ai monahismurui

rituatiste , dar trdite.m.ai deodatd, pornind de Ia

participdm acoroe2. Euharistia este inleleasd ca sacramentur (Taina) Bisericii tn misiun iiu.De Ia cor,.iiirr vatican II, liturghia este prezentatd ca fiind ,, miste-r-p;; ln exercifiu, trecere cu Hiistos de Ia aa"rarut, *orrt.la adevdratd viafd' de la p,cat rahar, de lasingurarur" ru prirrau,", de Ia suferinfd Ia bucurie,,ea. In viafa rerigioasd existd o cdutare de forme noi privind costumul monahar, rug,ciunea, raportur,e ?ntre superiori gi cei ce ascurt5; Iocur I""t ri icorda t frdtri,etdgii; autoritatea este o srujire de iubirei:H-;tr"r;;; "rte ia"-rno-Ca_ toticd se spune cd existd ,r, Linor-;;;ffi;rife si trei sute de mii de cdrugdri, precum gi trei sut-e de mii de preofi de mir. NumSrur cdrugdr,or gi cdrugdriferor nu cregte kr mod simfitoq, dar se pare cd seintrevede un triaj, o purificare, o relnnoire a viefii religioas"ri. Cur""t"i",."flgiorru trrdilional e sunt i., .a., t"u.uu

A rEoLoqtEt tt spRtruALffATil

983

Se conetatil un interes gi o anumit{ deechidere, tn zilele noastre, pentru spiritualitatea ortodoxl tn m{ndstiri ca: Chevetogne (Belgia), Niederaltaich (Germania). Monahi din Occident se intereseazd, de spiritualitatea din SfAntul Munte Athos (Grecia), de viafa religioasd monahal{ din RomAnia, Serbia etc. De asemenea, migcarea sau comuni. tatea de la Taiz6 are o mare deschidere pentru valorile spirituale ale altor confesiuni. In ultimul timp, noi comunitdfi au luat fiinld in lumea catolicd: Petits frdres et Petites soeurs de Foucauld, Petits ftlree de l'Eaangile etc., dar gi in Bisericile iegite din Reformd, de exemplu: Les soeurs de Grandschamp, Les soeurs diaconesses de

""1irprri,"riririr'**ai p p.;f;;. i;;#uffioir" se ulin face

Reuilly, Marienschwesternde de Darmstadt gi altele%. Necesitatea aielii monastice in orag, nevoia unui fitona. hism urban igi gdsegte expresii ca la Paris: ,,Fraternit6 de Saint-Gervais" gi ,,Moniales dans Ia ville". Acest fel de comunitdli - scrie |ean Leclercq - indicd una din cdile viitoruluiee. Cardinalul Marty, Arhiepiscopul Parisului, declar a:,,La Paris e nevoie de mdndstiri pentru anul 2000, comunitHli de bdrbali gi de femei care sd rdspAndeascd rugdciunea lntr-o viafd de sdrdcie (pauaretd)"100.

Printre migcdrile de relnnoire spirituald In Occident amintim qi Migcarea Focolarilor din Biserica Romano-Catolicd. Mesajul central al acestei spiritualitdfi este iubirea creqtind, gi ea este deschisd fntr-o mare mdsurd spiritualitdfii altor Biserici, degi rdmAne atagatd gi de evlavia tradilionalil
catolicdlol.

^&+f:#*rlrygr;;n\*rlii:';tgeeucharistiquedepuisreConcire",

intrucAt migcarea harismaticd este rdspAnditd ln Occident sau cel pulin a avut mare rdsunet in anii precedenli, nu
s,,Ce qu'il faut savoir. Moines et moniales", In 2000 ans de christianisme, ln de <Societ6 dTlistoire Chr6tienne>, Aufadi, Paris, tg75, t.II, p. L85. rciet6 Chr6tienne>. Aufadi. Pais. 1'975 s Leclercq I Tendancea monaatiques actuelles, p. y6-yy, , tenasnceg monqgilques actuetrcst p, 98-99. J, 100 Citat de Jean.Loule Monneron. ,,Prier dans la ville", 1n 2000 ane de lean.Loule Monneron, ..Prier la christianlema, t, ll, p, lgs, II, 185,

T##,*;;.ry;,,}r{::

10t Il Movlme_ntti dtl Foealerl, rClttA Nuova Editrice>, Roma, lg77i A. Diana, Die Bangung der Fokolcrc, M0nehen.Z0rlch Wien, Veriag Neue Stadt, 1978.

284

TEOLOq|E $t s PIRITUAL|TATE

-rtEFStn ArtA AeruAL\ A TEOLOqIEI tl SPIRITVALITATII

985

risme sunt: vorbireain limbi (glosoraria), darul profeliei, darul vindecdrii etc. Literaturiscrisd cu privire Ii aceastd migcare este imensdl,z, iar atitudinile fa!5 de ea sunt foarte diverse gi adesea contradictorii. Efectele migcdrii harismatice sunt l5uduh unii, sustinute sau respinse de algii. 9g In anumite mdndstiri romano-catolice se subliniazd cH: ,,migcarea harismaticd a contribuit la aprofundarea rugdciunii intr-o formd autenticd, mai simpd gi mai qpontane, mai pulin artificiald, arhaicd., mai atenld, fald de persoane ' decAt fafd de legi 9i institutii/1o3. Cardinalul suenens din Belgia este insdrcinat de cdtre papd sd supravegheze, dar gi sd promoveze aspectele po_ zitive ale acestei miqcdri, pe care Biserica Romano-Catoiicd apreciazd, cd e mai bine sd o integreze decat sd-i dea posibilitatea de a deveni o sectd sau de a produce o rupturi in cadrul comunitdfii. Fdrd indoiard, migcarea harismiticd igi are inceputurile in protestantism, fiind in mare parte gi o reaclie impotriva unui cregtinism prea ralionali zat, institufionarizat, sau impotriva unei teorogii prea cerebrale gi a unei lipse de cdldurd duhovniceascd in diferite manifestdri ale vietii spirituale din Bisericile tradifionale.
mouuement pen.tecitiste calloliguy, Cerf, paris, L9z1; Cardinal L. J. suenens, urze ngwelle Pmtec6te?, <Descl6e de Brouwer>, paris, 1g7q R. rrurr.jtirr, pentec6tisme chez les catholiques. .Risque_s et arenir, Beauchesne,'puri",-tgiCi. Kuen, Le

migcare. Migcarea harismaticd pune accentul pe experienta trditd in Duhul sfant gi considerd harismele (darlrile Duhului sfant) ca roade ale acestei experienfe. irrintre aceste ha-

numai ln Bisericile protestante, ci gi ?n Biserica Romano-catolic5, meritd sd spunem cateva cuvinte despre aceast[

Printre aspectele pozitive ale migc[rii harismatice, unii teologi occidentali subliniazd: L. conoertirile, adicd ,,descoperirea personald a lui Iisue, recunoscut ca Hristos, Fiu prin excelenld al Tatdlui, Uns de Duhul SfAnt... Un cregtin - zice Cardinalul Suenens - este cineva care a intAlnit pe Iisus Hristos ln apd gi in Duhul
$ffin1'/10r.

2. lntegrarea tntr-o comunitate, tntrucdt grupurile aceetel migc 6ri desc oper d, b o gdlia vielii c ornunitare, practicd rugd'

l.2lndicdm aici cateva titluri: K. et D. R11lghqu Le retour de l,Esprit, Le

ciunea ln comun, lntiajutorarea pe plan practic. In sensul acesta, migcarea harismaticd pare multora un corectiv acolo unde ,,viafa comunitard lipsegte adesea teribil in bisericile noastre care sunt transformate - zice Alfred Kuen - ln auditorii de conferinfe religioase/'105. 3. Spiritul de rugdciune gi de lauddliturgicd. 4. imb o gdlire re cip ro cd, deoarece reuniunile harismatice sunt marcate de un larg ecumenism. 5. Despre experienlapersonald, care, adesea, din nefericire, se transformd tntr-o ,,adevdratd maree de propagand[ agtesivd, uneori stAngace, bazatd, pe experienfd 9i care suscit6, vai, o neincredere crescAndd la cregtinii neharismatici"lo6. 6. Eoanghelismul. in fala ,,confuziei teologice actuale, dezagr egare a d oct r inar d, re duc ere a Evangheliei ve gnic e la un angajament politic Ai social, pluralismul, c6nd acesta servegte de alibi la tot felul de ideologii nebiblice" , haris' maticii proclamd cd ,,Biblia este CuvAntul lui Dumnezeui Dumnezeul adevflrului nu poate sd Se contrazicd gi nici sd Se ingele; Iisus Hristos, Mesia lui Israel gi MAntuitorul neamurilor, este singura speranld a unei lumi pierdute"1o7 - se spune intr-un manifest publicat de pastorii reformali francezi care sunt angajafi in migcarea harismaticelo8.
1e C. Suenena, Une nouaelle Pentecite? p.1,40-742. 105 A. Kuen, Le renouaeau clmrismatique,,,, p.42.
rodlbidcm,

d'

ylgya gaychyismatique. LIne daaluation, Ed. Emmaus, saint-Legier ptveiia), 1975; J. R. Bouchet-H. Caffarel, ,,Le renouveau charismatiquE intLrpeitel. Eludep et documents, E{. Feu Nouveau, pafis 1976; H. c_qnarii,- Faut-ii piiter
un
?, Ed. Feu Nouvea u, p aria, rmJ, Leclercq Tbndances monastiques actuelles, p.94i, ,
P ent e c 6ti sme
c atholique

lgVB,

p,49, ro7lbidem,i,3l,
totlbidara,

b,t2,

rilIEtF,

986

TEOLOq|E $t sHRtruAL[ATE

ITL/ATIA AL:TUAIJ A TEOLOqI

I'I

SPI

RITUALITATI

287

7. Redescoperirea de aalori uitate, tntructt ,,insistenla acestei migcxri pe sfantul Duh gi pe darurile spirituale este d reacfie impotriva uitfuii Persoanei a treia a sfintei rheimi, trh-o nure parte a cregtinf,t5lii. ''l Printre aspectele discutabile sau negative ale migc[ril 'l harismatice putem aminti: 1.. Emofionalismul. in anumite adundri din America - zic H. Caffarel - domnegte o exaltare care frizeazd uneori isteria colectivd gi responsabilii se aratH incapabili de a stHpgni
cregterea

emotionald"loe.

2. Izolafionismul, care se manifestd intr-o tendinl5 de evaziune qi prin constituirea de mici Bisericute, care se rup practic de Bisericile lor gi de lumea ambiantd, pentru l cultiva ceea ce ei a3 descoperit. 3. Dezbindri. ,,ln multe Biserici in care aldtruns migcarea harismaticd,, zice W. Stanford Reid, noi gdsim conflicte gi dezbindri" Llo. 4. Harismanie (rnania harismelor), adicd mulli membri ai migcdrii harismatice se intereseazd excesiv de darurile miraculoase. 5. Glosolalia, care tinde sd devind o condifie obligatorie pentru,,boteztal,Duhului Sfen{' . La harismaticii catolici, vorbirea tn limbi nu este foarte mult accentuatd, gi cardinalul suenens o considerd doar,,o cale de acces cdtre alte daruri"1l1.. Dar la harismaticii protestanfi, ea ocupd un loc central. cat privegte autenticitatea glosolaliei practicate de neoprotestanfi, se constatd un mare numdr de critici, mai ales cH s-au observat ,,multe devieri nu numai de ordin spiritual, ci gi de ordin al sdndt5lii sufletegti, merg6nd uneori pane la stdri depresive gi
ideea de sinucid ere" 112.
about the New Pentecostalisrne", ,it Christian Today, XVI"U,-18,.L94,].6, citat de A. Kuery op,cit., p. 62. 111 Cardinal Suenens, nouaelle Pintecife?, p.122. *'4. Kuen, op. cit,, Une76. Ca referinftr, auforul citeaztr Bibel und Gebet p. ._
-._,]'-1,,-SSry:_questions (Beatenberg), oct. 1974.
10eH. Caffarel, Faut-il pailer d'un Pentec\tisme catholique?, p. ZB.

6. Confu zia do ctrin ar d, ln adun[rile harismatice, cato [ici, protestanfi gi evangheligti fraternizeazd, fdird a evoca diverirentele d6ctrinare dintre ei. Nu acordul doctrinei conteazd, Ei .6t al sentimentelor. Adesea, in privinta doctrinei, totul este nebulos gi confuz. in principiu, haiismaticii catolici trebuie sd continue sd cread5 in infailibilitatea papald,Ima' culata Conceplie 9i indllarea cu trupul la cef a. Fecioarei Maria, in caraiderul de jertfd al misei, in purgatoriu etc., sub pedeapsa de a pierde mAntuirea in ochii Bisericii lor113. 7. O eclesiol\gie bruiatd. Pentru multi harismatici, grupul lor deiugdciun? este, de fapt, Biseriia lor. Marea Biseric[ c6reia ii aparlin nu este decAt cAmpul lor de evanghelizate

prioritard. - 8. in migcareaharismaticd existdprimejdia de a cddeatntr-un fel de iluminism, care se manifestd la spiritele fdrd critictr atunci cAnd acegtia urmeazd. orbegte inspirafiilor sau in' tuiliilor ,,revelatoare" . Punctul comun al iluminafiilor este d;d;1;;,{;;r"u n"""ru}i;i saris; in furrou.ea inspirifiei imediate a Duhuluilla. 9. O spiritualitate fdrd teologie. Ceea ce atrage atenlia ln literatura harismaticd este abundenta de mdrturii ale experienlei personale, mai ales experi6nle extraordinare. Fi6care ii da interpretarea doctrinard care sH se acorde cel mai bine cu invdlimdntul catehetic pe care l-a primit. ln ultima analizd, f6rmularea intelectublA a u*perienlei are pulind importan! d,,, asta-i treaba teologilor"l1s! ^ '10. Pofrivit irivdtdturii harismatice, credinciosul trebuie sd caute, dupd cor{vertirea sa, un ,,botez in Duhu1", tn timpul unpi a doua experienle, marcatd normal de vorbirea in limbi. in aceasta s-e afld insd o mare eroare, deoarece aceastd invdtXturd. - zice A. Kuen - este contrazisd de Scripturd in mai multe puncte: - toli credincioqii primesc Sfdntul Duh in momentul nagterii din nou; - expresia ,,botezatin Duhul" se raporteazd.totdeauna Ia experienfa inifiald, Ia convertire;
1r3

A, Kuen, op, cit,, p. 81-82. llalbidem, p. 92 pt 93.


1t5lbidetfl,

ir,98.99,

.EEFF

988

TEOLOq|E 5t sHRlruAL[ATE

SITVAl=l^

AcrUAu\

A rEOLOqlEl

tl SPlRlruALlTATll

989

- Noul Testament nu cunoagte ,,a doua experien!fl,, sau ,,a doua binecuvd ntate" ; - vorbirea in limbi nu este semnul unei experienle
ascunse116.

_ Migcarea harismaticd este un fenomen comprex specific occidentului cregtin; ea reprezintd mai mult o iHrtari decat solulii care.ar fi ugor acceptabile din punct de vedere ortodox, mai ales pentru fapiul cd spirituiatitatea ortodoxil este ln mare mdsuri diferitH de intreaga spiritualitate a o- ccidentului, 1n special dupd ce acolo s-"a pibrdut unitatea dintre teologie gi spiritualitate. Aceasta n, ir-tteu*nd ins[ cd, in unele cazuri pastorale, manifestdri ale migcdrii harismatice nu ar.putea fi luate in considerare, desigur, nu ca solufii, ci ca interpeldri cu privire la unere defiliente sau nereugite tn ceea ce privegte viala comunitard a parotiiei. Rezumand principalele orientdri din cercetirea actuald privind relnnoirea spirituald ln occident, se poate spune cd existH: o spiritualitate a vielii tn lume, o spirituilitate cire cautd t! fi, experienld tn Duhul Eaangheliei, o'spiritualitate trditd tn
frdfietatellT. B. Viafa

in Ortodoxia contemporani (prezentare succintl)ra. rntrucat spiritualitatea gi preocupdrile teorogiei din Biserica ortodoxd sunt mai cunoscute, in cele cE urmeazd
gi teologia
116lbidem,
117

spirituall

p.102.
L,Orthodoxie,

y91.)i.N4.A, C_osta de Beaur6garii_pdre-ron

tendom, London, 1961; E. Timiades, Lebendige ^orthodoxre, Nrirnberg, 1,966,;p. Bratsiotis, Die orthodoxe Kirche in glkchischir sicht, st tigurt, iosgii tge}

Nerrchalellg!s; l..Meyendorff,. !'Egrisg oithodoir. uiiiii'iaiLra;t*i, piiii, 1960, 1969; O. Cl6mrint, L'Eslise "orthodoxe,,^\Ti2, p61; fiiitiy' W*J, L'orthodoxie,.L'Eg]t:9_deysgtt Conciles, paris,'196g; ru Z"i"o",-iastern chris-

Cf. Albert-Marie Besnard, ,,L^iglres force des tendances spirituelles contemporaines", ln Concilium, g, tg6S, p. {g 25_40. ,t.S. Bulgakoff, L'Orthodoxie,.pans,-1ggg,!919;p.Evdokimov

sria; inaoflos"" a"

i]i.iif],e

matxca_urtodoxd, Bucuregti, 1978 (1 J. popovici, Dogmatica Biserfcii ortZdoxe, Belgra*.\920^(in sarbr); w."ol.); Nisiiotis,'bi, iniifoci-i"iir-ostkirche im oKumeruscher Dtalog,Stultgart,1960; De la thdolagie orthodoxe ioumaine dls oisines d nos Jours (iucrare colectivtr), Bucuregtr, l974;pi. prof, c. Galerlu, ,,Teoloqif ortodoxa romand contemporand. Coordonate gi sinteztr", in orfodoxia,nr,g4,'1grg.

';:iry;,!;:';,#;;fr7tr{i:,'#nt:,};/;?Y',?:?18,:'61,x;:lKy*Xi;#:i

vom insista doar asupra unor aspecte ale situaliei actuale ce caracterizeaz[ Ortodoxia. in Biserica Ortodox5 nu exist[ astdzi criza Pe care o tntAlnim tn cregtinismul occidental, o crizd.a fundamentelor gi ermineuticii. Demitologizarea propusd de un R. Bult' mann, teologia ,,morlii lui DumnezelJ" gi ,,programul de secularizare", care se gdsesc la unii teologi protestanli, sunt strdine reflecfiei teologice ortodoxe. De altfel, nici criza de autoritate gi a structurilor, nici tensiunea dintre teologie gi magisteriu, p care le intAlnim in Biserica Romano-Catolicl, nu-gi gdsesc un echivalent in Ortodoxie. Preofii nu-gi pdrHsesc postuiile lor gi cdlugXrii nu abandoneazd voturile 1or, chiar dacd viafa monahald nu este pretutindeni atAt de infloritoare cum a fost in diferite epoci ale istoriei Bisericii. De asemenea, vocafia sacerdotal5 este in general ridicatd. in privinla viefii liturgice, aceasta este mai intens{ decAt in multe Biserici din Occident. $i chiar dacd participarea la slujbele divine nu este pretutindeni aceeagi, se pdstreazd,totugi mai mult simful sacrului gi nu se militeazil masiv pentru o,,secularizre a Lifurghiei". Dar toate acestea nu inseamnd cd Ortodoxia nu are nimic de fdcut gi cd teologia gi viala sa spirituald nu sunt confruntate uneori cu probleme ale lumii contemporane, cu mentalitatea omului modern.$i aceasta, cu atAt mai mult cu cAt nu se mai poate vorbi astdzi de Ortodoxie ca de un spafiu geografic omogen, deoarece existd, ln ciuda unei profunde unit5li gi asemdndri, gi multe diferenle de la o Bisericd localX la alta. Ca sd nu mai spunem multe despre situalia noud pe care o creeazd diaspora ortodoxd prezent{ in culturi diferite gi avAnd o notd confesionald, alta decAt cea ortodoxd tradifional5. $i in Ortodoxie sunt necesare eforturi de reinnoire, atAt in ceea ce privegte teologia, cdt gi spiritualitatea, iar aceagta line de caracterul unei Biserici vii. Astfel de eforturi sunt deja concrete, tnsd felul de a concepe tnnoirea in Biserica Ortodox6 eate foarte adesea diferit de cel din cregtinismul occidental, Ier ecaatH diferen]H igi gdsegte explica]ia intr-o

290

TEOLOETE $t SPIR|TUAL|TATE

gzuATtA ArTlJAtl A rEOLOqtEt sHRtruALffATt, tt

291

complexitate de motive obiective, nu numai de ordin cultural, ci si erur- prisma modului de a trdi gi infelege taina insdgi a cregtinismului. Din nefericire, veacurile de dJspdrlire dintre occidentul gi orientul cregtin au aprofundat diferlnlele, f{cdnd adesea din ele opozilie doctrinird gi spirituald. :, in paginile care urm eazd, ne vom concentra asupra. ^. catorva trdsdturi principale care, credem noi, defi.,"rc situalia actuald a Ortodoxiei, in general: L. Improspdtarea patristicd gi filocaticd; 2. Fidelitatea fald de Tradifie gi eforturile de a aprofunda marile teme ale credintei cregtine potrivit exigenlei 5 r----'-'

timpuluinostru;

'

rumii contemporanei 4. Dialogul ecumenic, inleles ca efort de reficere a unitdfii cregtine vizibile.
opere ale sfinlilor ai Bisericii gi ai marilor duhovnici ai ei, precum gi in studii sau comentarii asupra acestor opere/ pentru ca s5 se poatd evidenlia mai bine actualitatea gi profunzimea gandirii 9i a experienpei cregtine trdite dg-u lungul veacurilor, in conditii istorice foarte diferite, de mari teologi gi oameni duh'ovnicegti, acegti martiri, pdstori, dascdli, ascefi, slujitori, pdrinti gi rii, martori gi sfinli ai Bisericii lui Hristos. Altfel-spus, reimprospdtarea patristicd nu este doar un simplu^ fenomen cultural, nu corespunde numai unei nevoi deinformafie, ci se imp_une ca o necesitate a vietii insegi a Biseric ii, ca o
1. Retmprospdtarea patristicd Ei . traducerea de firocaricd se concretizeazd, pdrinli in

3. sensibilitatea fald de problemele

pologia Sffrntului Grigorie Palama, Un aport considerabil pentru o,m1i justr infelegere a teologiei sfantului Grigorie Palama in occident l-a adus pdrintlle ]ean Meyendorff, gale a publicat o Introducere tn studiul lui Grigorie palamaLxs, la Paris, in1959, urmatd de o altd carte: sfantut Grigorie palama gi Mistica ortodoxil2'. Tot el a oferit 9i o edipie critic{ a Iucrdrii, Apdrarea sfinlilor isihaqtitzl, scrisd de slantul Gri. gorie Palama. In Grecia se publicd constant lucrdri ale pdrinlilor gi de scriitorilor duhbvnicegti, dar in mod deosebit r'"*r,ium faptul cd, in ultimul timp, centrul de Studii patristice de la salonic ai Fundalia Patriarhald de studii patristice de la Mdndstirea vlatadon prezintd o importanfd aparte. Lucrdrile Profesorului P. Christu despre opera srantului Grigorie Palama meritd toatd atential2z. Tot in privinla literaturii patristice, o lucrare de amploare este efortul de a traduce cca. 100 de volume dintre cele- mai reprezentative opere ale Pdrintilor greci gi latini, tn limba romdnd, la inifiativa Pdrintelui patiiarh Dr. Iustin Moisescu, care a manifestat interes deosebit pentru sfinlii Pdrinfi gi prin lucrdrile personale publicate123. Studii despre Sfinfii Pdrinti sau despre teologiabizantind au mai scris teologi ortodocAi ca: G. Florovskyt2|, L G, Coman, Vasile Krivoch6inel2s, Iustin Popovicil2o, Meyen11e

L950, Ciprlan Kern a publicat la Paris, tn limba rusH, Antro-

sensibilizare gi improspdtare a congtiinfei ei, exprimatd de-a lungul Tradipiei, ca memorie vie in Duhul Sfani. ]eologia ortodoxd a secolului XX redescoperd valoarea teologiei palamite, strans legatd de viafa spirituatd sau haric5, de unire a omului cu Dumn ezer. DupE ce mai intai teologul romdn Dumitru stdniloae a publicat in 1938 o carte privind viala gi opera sfkntului Grigorie, Palamat au inceput s[ fie publicate ln occident diferite studii despre acelagi mare teolog din secolul al Xlrrrlea. ln

120

saint Gr6goire Palamas, Difense des saints hdsychastes. Introd,, texte crrtrque, trad. et notes par J. Meyendorff.,Louvain,lgi9. 122 Cf. Ch. Yannaras, ,,La th6blogie en Grdce aujourd,hui,,, In lstina, nr, Z,
.
r21

Ed. Seuil, Paris, 1959. Ed. Seuil, Paris, 1959.

197L, p.145-1.46.
123

Hrisos tom, Bucuregti, L942.

!?3.7

Dr. Iustin Moisesc_u,- Eaagrie din pont. viafa, scrierile gi tnudfdtura, Atena (i!l grgacx); rderrv^sfhnta Scripturd gi interpretarea ei tn'epoca byaitilui nii

rzt.fd:rtlfii rdsd,riteni din secolul al lV-lea, paris, 1933 ,. btzantini din secolele V-VLil, ?arie, L933 (ln rusd).
Jfi

(in rus{); pdrinlii


r

.,

J,;-ffi txi;[!]lt,, l,y,?llil,,


rfl

;,?l,i]l,iliia:
,.:BB

Nouveau rh6o
d

gien,

,,

i::1.1:Bi,llE kq H'd#?,,88,

li'id:i6i,:'

onnaiss anc e

eu chez

292

TEOLOqIE t I sH RIruALIATE

stTt AT|A AG:TUALA A rEoLoqtEr tr SPTRITVAL|TATil

293

dorff127 (9i o seamd de teologi romani mai tineri: dgrffizT (gi $tefan $tefan Alexe, C. Voicu, C. Cornilescu in ceea ce privegte reimprorpdtu."u filocaricd, ea a cur noscut in vremea noastrd cea mai mare amploare in Biserica ortodoxh Romdn5, unde Filocalia este tradusd de pdrintele D. stdniloaelze' notele gi explicaliile teologice care insofesc' volumele Filocaliei romhnegti suni de o imp-ortanle deosebitH tocmai pentru cd ele permit credinciogilor gi tinerilor teologi sd discearn5 teologia care struc tureazd. spiritualitatea ortodoxd asceticd. Traducerea Filocaliei a inceput gi in limba lrancezd (la Paris) 9i in limbaenglezd.(la Londra). 2. Fidelitatea fald de Tradifie gi efortur de a aprofunda marile teme ale credinlei creqtine potriait exigenlei tirnpului nostru a) Fidelitatea teologilor ortodocai fafd de Tradilie se exprimd.prin inlelegerea profundd pe care o aulaldde sensul acesteia, intrucdt tradifia nu este simpld autoritate'exterioard, ci oiala tnsdqi a Bisericii. Mai multe studii asupra infelegerii ortodoxe a Tradiliei au fost scrise de teologi ca: p. stani1oae130, G. Florovsky131, V. Lossky132 gi alfli. -b).in ceea ce priveg te gnoseologia (cunoagterea) ortodoxd teologicd, ea s-a impus mai ales prin rucrdrilt teoiogilor: v.

g.a.)128.

Losskylso, Nlkos Niseiotislsa, Paul Evdokimsylg!, D. StAniloae136, Ch. Yann at as737, Iustin Popoviciroa, O. Clmentl3e, Antonie PlXmdde aldr(l, Nicolae Chilescur+t, l. Briala2, A.
Schmemarul143.

c) Interesul teologiei ortodoxe pentru antropologie se manifestd pe linia unei aprofunddri a teologiei patristice asupra omului ca fiinfd creatd dupd chipul lui Dumnezeu. Aga cum remarcd Nikos Nissiotis, ,,Antropologia ortodoxil nu este cea a omului, ci a umanitdlii lui Dumnezeu, iar teologia omului nu mai este cAntul sdu despre Dumnezeu, ci indumne zeirea sa (theo sis) prin Dumneze lt" r44. Vladimir Lossky, aborddnd misterul persoanei umane in relafie cu cel al Persoanelor divine, definegte persoana umand ca fiind,,ireductibilitatea omului la natura sat'145. Un alt teolog, Christos Yannaras, insistd asupra ontolo. giei persoaneila6.
133 Essai sur la th4ologie mystique de l'Eglise d'Orient; La aision de Dleu, NeuchAtel, 1962; ,,Foi et th6ologie",lttContacts, nr. 35, 36,1961,. 13a Prolegomene la gnoseologia teologicd, Atena, 1955 (greacd); Filosofia religlal teologia filosoficd, Atena, 1965 (greacd); ,,La th6ologie en tant que science et Ei en tant que doxologi e", itr lrenikon, ff . 3, 1960, p. 291-310. 135 La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyon, 1967 , ls6Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 92-110.
137 De |absence et de l'inconnaissance de Dieu, Paris,1971,. 138Th1orie de la connaissance...

127

Le

Chist dans la thlologie buzantine, Paris,1969; Introduction


aris, 197 5.

by z antine, P
128

la th1ologie

dupd sf. Ioan Hrisostom, Ayena,1969 (in greacd); cf. 9i De la ih1ologie orthodoxe roumaine, Bucuregti, p. 1,69-194.

$t. Alexe, ,,sf. Niceta de Remesiana gi ecumenicitate patristicd din secolele IV gi v", in studii reologice, m.7-g,1960; C. voicu, Teoiogia muncii la sfintul Ioan Gurd de Aur gi actualitatea ei, sibiu,197s; T. seviciu, boctrina hristglogicd a sf. chiril al Alexandriel, Timigoara,lgzz C. Cornifescu,lrmanismul

13e

,,Situation de

la parole th6ologique selon la tradition

orthodoxe"

7972.

r2e Filocalia (traducere din grecegte), vol. I (1947), rr (1947),I[ (194g), IV (1949),V(1976),Vr(1977),vr(1978),Vttt1tozo1. 130Vezi Tbologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 49-71. Florovsky, ,,Le Corps du christ vivant. Une interpr6tation orthodoxe - ii'_Gt de l'Eglise" , in sainte Eglise l)niaerselle (lucrare colectivi), Neuchatel-paris, 7948; Bible, Church, Tradition: an Eastern orthodox oiew, Bilmont, Nordland,
132

V. Loseky, A. l'image et

la ressemblance de Dieu.

(Prefafd la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence..., p.9-39);,,I-fhomme comme lieu th6ologique" , in Contacts, nr. 68-69,1969, op. cit., p.290-305. lao,,Rugdciune gi cunoagtere ln lnvSldtura ortodoxd", In Studii Tbologice, nt, 3-4,1958, p.21,6-224. 1a1,,Dogmd qi viald cregtind", in Studii Teologice,'1,,1954, p.39-64, 1a2,, Spiritul teolo giei ortodoxe", 1n O r to do xia, 2, 197 2, p, 777 -79 4, 18 ,,Litttgy and Theolory", 1n The Grek Orthodox Theological Reaiew,77, p.86-100. 1972, leN, NissiotiB, ,,Vers une thdologie existentielle", tn Contacts,7961, p,42, 1rs V Loaeky, Al'|naqe,,p,11, Itr C, Yantuttl, ,,Prtonn t communion", ln Contacts, nn 84, 7973, p.370312; Perdoanil gl erut, Ereu teologde de ontoktgle, Atena, 7976,376 p. (tn greac{).

F
294
rEoLoElE
$

P|R|TVAU rATE

SmJAT|A

Ar:rUAlA A rEOLOqlEl

$l SPIRITUALITATII

295

nostrulas.

privind persoana umand, atdt ln relafia sa cu Dumnezeu, cat gi cL lumea, aparfine Pdrintelui Dumitru stHniloae, care a-sintetizat gi aprofundat teologia patristicd referitoare la misterul fiintei um3le ln legSfura sa unicH cu Dumnezeugi cu creatiar,T.' u:rii teologi ortodocai situea zd, antropoiogia ortodoxd tn confruntare cu diferite curente filosofice"ale timpului

c5, de fapt, cea mai subetanlialH aprofun- Dar se pareortodoxd-contemporan5 dare teologicd

eclesiologiei euharistice sunt: N. Afanassiefflae, N. Koulomzinel50, J. Meyendotfflst, A. Schmemannlsz, J.


zizioulas1s3.

d) in eclesiologia ortodoxd actuard s-a accentuat, mai ales de cdtre unii teologi ortodocai din occident, aga numita ec_lesiologie a comuniunii sau euharisticd, care pun" i","ri"l plenitudinea sacramentald a fiecdrei Biserici locale. printre teologii ortodocai care au insistat asupra importr;i"i

ln teologia ortodoxd actual[ se constattr, de asemenea, un mare interes pentru semnificalia teologicd a spiritualitdfiii. ln teologia liturgicdL55, se scoate in eviden!5, mai ales, aspectul existenfial al Sfintelor Taine gi importanla lor pentru viala cregtindls6, semnificalia teologicd a sdrbdtorilor liturgicels7, studiile teologice despre icoand1s8, despre litur' ghie ca rugdciune prin excelenfd a Bisericiilse, despre fugdciunea personalSt0o gi mai ales despre rugdciunea inimii151, preocupAnd pe teologii ortodocgi atAt din !ilriIe cu populalie majoritar ortodoxd, cAt mai ales pe cei din Occie)

Cu toate cd eclesiorogia euharisticd a pus in evidenld o notd importantd a eclesiologiei ortodoxe iir general, aceasta din urmd nu poate fi redusf la un singur asp"ect gi, mai ares, nu poate fi trecut cu veder"u *p".iul universal al eclesiologiei ortodoxe care reflect5,,consubstantialitatea,, Bisericilor locale, intrucdt mdrturisesc aceeagi ortodoxd "r"dir,1a gi trdiesc aceeagi via!5 spiritualels4.
Atena, 1969; At;;u, 1g6g; N. Nissiotis, ,,ExistenNissiotis,,,Existen_ fialismul cbntempora""' (fP:I Contacts, m. ay tozdi o.21-E?:p Norrac zoon 1i.1, i-eiiiaitiiii. Br,1.g7z. p'. )r:;5;;O[,itas, 7^^th t 1rlyr,ryry Atenl, tOZ O,' p.' Z{0. tae L'Eglise du Saintint-Esprit, Cerf, Paris, -1,975, ,,T: ,,LiBglise de Dieu dans le 'ist", in La Christ",inLa Pensde ort) or!h2d9xe, -C"lfi.Luli?-1975,t-AB. ry. 2(\Z), 1968, p. 150N. Koulomzine, r y"l:lgrrn-(.^s";;iL-urn 9.a., La primautd de pierre dans l' E glise orth o dox e, Irteuc[ra tet-prl ;: i19ilb. ^ s 's t Eglxse orthodoxe, I\feucfiatef_p;; ;. e;ii' glise orthod 1sr

dent (diaspora). Viafa monahald., asceza cregtind162, precum gi spiritualitatea trdit[ intr-o lume care se secularizeazd. fac obiectul unor preocupdri constantel63 Este de relinut faptul cd, adesea teologii ortodocgi pleacH de la spiritualitatea liturgicd pentru a dezvolta o viziune asupra creatiei, asupra lumii gi a omului contemporan, ardtdnd prin aceasta nu numai semnificalia profund[ a
1ss

Cf. De la thlologie orthodoxe roumaine (partea referitoare la studiile


A1. Schmemann, Pour la aie du monde, Paris, 1969; D. Stdniloae, ,,Leg6'

liturgice).
1s6

tura dintre Euharistie qi iubirea cregtind", in Studii Tbologice,

iXIt:l:Sh Dogmaticil Oltodoxd, vol. I, p. 345-427. l,opovici, Omul,gi.D.umne?ul_Om) Popovici,"omul.gi.Du*rur"t-o*i


1a8I' ,"oL

fTljj-""j:Tl'lp:

'

1s2

t'x unitatea Bisericii tn dumnezeiasca Euharistie gi episcop tn primere trei aeacuri, Atena, 1965, (in ffeac5). 1s4 cf. D. s*tniroae. ,,bin asfiectul sacramen_ta,r-ar Biseric il,,, tn , "' studii reoro_ gice, e-1.0,'tg,6; Teotos:ii

Cf. nota 150. Cf. nota 150.

1.-2, 1975; A. Grigorag, Dogmd gi cult, Bucuregti,1977. 157 C. Andronikoff, Le sens des f1tes, Paris,1970. 158 P. Evdokimov, L'Art de l'Icone, th1ologie de la Beautd, Paris, 7970; L, Ouspensky, Essai sur la thlologie de l'ic6ne dans l'Eglise orthodoxe, Paris, 1960; Pr. Prof. E. Branigte, ,,Teologia icoanelor", in Studii Teologice, S-4,1952. 15e P. Evdoki mov, La priir e de l' E glise d' O rient, Paris-Tourn ai, 7966, 160 A. Bloom , Prii:re zsiaante, Paris,1972; Ecole de la priire, Paris,1972. 161J. Serr gi O. Cl6ment, La priire du coeur, Ab. de Bellefontaine, 1977) Chariton de Valamo, L'art de la priDre, Ab. de Bellefontaine,1976. 162 P. Evdokirnov, Les 6ges de la oie spirituelle des P\res du desert d nos jourd, Paris, DDB, 1964; A. Schmemann, Le Grand Cargme, Ascise et Liturgie dana l'Eglise orthodoxe, Ab. de Bellefontaine,l9TT; B. Krivoch6ine, ,,La spirituallt6

oisii1iii"o;;;i;;;:;;I:tr, i. ie:';:r,

orthodoxe", ln Messager de l'exharchat du patriarche russe en Europe occidentalc, ru. 53, 7956, p,74-29, 163 D, Stilniloae, ,,La prlEre dana un monde s6cularis6", ln Contacts, 103, L978; A, Schmemann, ,,Lc culte divin A l'Age de la sdcularieation", ln Istina, rtr,4,1979,

-'ltEilI|F-

296

TEOLOqtE 5t SP'RITUALITATE

EI11JATIA ACAVALA A TEOLOqIEI 5I SPIRITUALITATII

997

viziunii liturgice asupra realitdlii, ci gi unitatea dintre teologie 9i viala liturgicd eclesial6t6a.
3. Sensibilitatea teologiei ortodoxe fald de problemele tumii contemporane

Marile schimbdri de ordin social-economic, cultural gi tehnologic, ce car acterizeazd civllizalia noastrH, determintr' teologia cregtind sd rdspundd intr-un mod nou sau mai profund unor situafii gi probleme fdrd precedent in istoria umanitdfii. Teologia cregtind contemporand se interes eazd, astdzi, cu o sensibilitate deosebitd, de probleme ca: solidaritatea umand, pacea, slujirea, familia, problemele ecologice, evolutia tehnologicd gi sociale etc.16s. Aga cum sublinia Sava Agouridis, teologia ortodoxd c_ontemporand nu este numai, ca atitudine de adoratie, doxologicd gi pascald., o transfigurare,,liturgicd" a rpajiutui, cum i se repro geazd, de cdtre cei ce o privesc superficial166. Este adevdrat cE Ortodoxia nu este prea ,,oriiontald", nici,,activisffi", intrucAt ea voiegte tocmai sd mentind ' un echilibru tntre orizontal gi vertical. Dacd uneori aspectul social al misiunii Bisericii a fost mai pufin accentuat, motivele erau in intregime de ordin istoric, gi nu de ordin dogmatic, deoarece in Rdsdrit, ca gi in Apus, drumul c5tre Dumnezeu trece prin aproapele.
De pildd, I. Zizioulas,,,La vision eucharistique du monde et l,homme contemporain", in Co n tac t s, tw. 57, 1967, p. 83-93. 165N.. Mladin, Studii de teologie morald,-Sibiu,1969; C. SArbu,,,Solidaritatea umand", in Mitroyolia Moldoaei gi Suceaei, nr. 9-L2, 1969;i. Belu, ,,Ortod^oxia gi activismul vrn1n", in Studii Teologice, nr. 1,-2, 1950; D. Stdniloae,
16a

Bieerica Ortodoxd are o viziune optimistil deepre [ume, dar aceet optimiem nu este unul antroPocentric, ci are fundament teandric sau divino-uman in Hristos. Mesajul social al iubirii fafd de aproapele, al slujirii lui, este nedespdrfit de aspectul soteriologic. Slujirea Bisericii tn lume nu trebuie sd fie niciodatd despdrlitd de cdutarea mAntuirii, de experienfa duhovniceasc5, aceea care agumtr realitatea integrald a vielii gi imprimd acestei acliuni so. ciale caracterul de participare la lucrarea insXgi a lui Dum. nezeu pentru lume.

4. Dialogul ecumenicl6T este o preocupare a majorittrfii Bisericilor cregtine de astdzi. Iar acest dialog este multiplu gi se caracterizeazd, prin schimb de vizite gi cunoagtere reciprocd, contacte intre reprezentanfi ai Bisericilor la diferite niveluri; schimb de profesori gi studenfi, de publicafil gi organizarea de intruniri, colocvii, conferinle teologiee,

rugdciuni pentru unitate, intocmirea de documente comune cu privire la unele puncte de credinfd comune;
colaborare pe terenul practic al diaconiei sociale, efortul de a avea o atitudine comund fald de diferitele probleme cu care este confruntatd lumea de astdzi. Nota specificd pe care o aduce Ortodoxia in acest dialog se exprimd sub mai multe aspecte, dintre care subliniem tmpletirea dialogului diaconimii sociale cu accentuarea Permanentd gi fermd a necesitdlii refacerii unitdfii de credinfil,
Episcop A. Pldmddeald, ,,Ecumenism gi relafii externe bisericegti,_L?44in Oriodoxia,1980; cf . gi Romanian Orthodox Church News, nr.3,7979, p. 7-23; I. Bria, Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti, 1958; D. Popescu, Eclesilologia rdmano-catolicd dupd documentele Conciliului Vatican lI gi ecourile ei tn teologia contemporand, Bucuregti,1972; D. Radu, ,,Comunitatea conciliard, problemd ecum6nistd achtald", in Studii Teologice, 5-6, 7976; P. David, Pr&nise ale dialogului anglicano-ortodox, aspectul- reaelaliei dioine, Bucuregti, 1977;L Icd,,,Relafiile inEe ortodocgii gi luteranii din RomAnia dln secolul al XVI-lea pdnd, astdZi", in Mitropolia Ardealului'1,-3,1980; l. Zdgrean, ,,Pozitiile ecumeniste ln teologia ortodbxd din Apus", 1n Mitropolia Ardea' lului, 5-7,1967; Guide-line for Althodox Christians in'Ecumenical Re[ations, New York, L973; D. Abrudan i Creptinismul gi mozaismul tn perspectiaa dialogului interrcligioa, Slbiu, 1979; C, Vaolliu, Relaliile tntre Biserica Romano-Catolicd gi Biserica"Ortodoxd do la anunlarea Condliului Vatican II (ian. 1"959 - dec, 1970), Bucure0tt,1976,
167

1979" ,

cregtind_despre munca", {n Studii Teologice, nr.'L-2,1,953; i. =InvdfSturjl Vdgrean,,,Cregtinismul gi drepturile fundamentale ale oriului" , in siudii reologice, nr. 34,1,952; I. Tudorari, ,,Credinfd 9i tehnicd", in Mitropolia Ardealului rr. 4-6,1968; Mitropolitul Nicolae Corireanu, ,,Teolosia in slliba vietii". in studii reologice, rv. 5-6, 1968; Episcop Antonie pldmdfrealx , Bisirica sliiitoare. Bucuregti, 1972; N. Nissiotis, ,,Le sens th6ologique de la r6volution t6chnoIogique et sociale", in Contacts r-n. 59-60, 1,V61; p. Evdokimov ,,Eelise et Soci_6te",-in Con.tacts, nr. 59-60,1967; G. Kodre, ,,The Church and ihe Vtorld,,, in St. Vladimir's Theological Quarterly, vol. 12, 1969,. rc. 1.-2; D. Savramis,
,,orthodoxe soziallehre-und irurerwelttiche Askese", okummische Rundsiiai', Heft 3, 1980, p, 275-291". 166S. Agouridis, ,,Dieu et histoire", in Contacts, ttt. 57,Lg67, p, 6g,

998

TEOLOq'E tt SP,R|TUAL|TATE

lTvATtA AerUAt-A A rEOLOqt

I t I SptRtTUALtTATt I

999

deoarece factorul credin!{ nu poate fi subordonat nici unul alt factor fdrd a in-frunta'riscul pierderii identitdfii Bisericll sau a_specificitdlii ei in slujiiea pe care o r"ilir"azd trt numele Evangheliei. In dialogul ecumenic contemporary in ceea ce prive$te unitatea dintre teologie gi spirituilitate, ortodoxia ofertr"tr{ mod cu totul deosebit o viziune teologico-spiritualr sin+ teticd, integratoare asupra vielii. gi asupra lntiegii realitdfl create de Dumnezeu. Prin teologia qi mSrturia splritualitrlil sale, ortodoxia ajutd cregtinismului occidental sd rer descopere taina Preasfintei rreimi , ca izvor de viafd gi de sens al Bisericii gi al existenlei cregtine in general. ,,Ceea ce eu iubesc in Ortodoxie - sirie teologul romano-catolic Yves Congar - este sensul profund gi Jnificat pe care ea il are privind traditia. ortodoxia leagi spontan de centrul lor toate elementele Reverapiei, rirmdnd in a.ceasta geniul Pdrinfilor Bisericii. Dac[ ea vorbegte de r5scumpdrare, vorbegte despre Treime; totur vine, dL aici, chiar gi detaliile cele mai conirete ale viefii - este totdeauna adus la acest centru, luminat de el. $i acest centru trinitar intr-un mod indisociabil, este un centru sacramental. Celebrarea Tainelor face pe cregtinii ortodocai sd intre in lumea viefii trinitare. Fi trdiesc intens din Duhul sfant. Concepfia lor sacramentald despre Biseric5 este aceeagi cu u noasiid, ea ne unegte foarte mult clJ ei"1'68. Dar sfanta Treime este nu numai centrul vielii sacramentale, ci gi sursa de inspiralie a eclesiologiei trinitare ortodoxe, a eclesiologisi in care universatitatJa este structuratd ln comuniune. Insd aceastd universalitate este dependentd de consubstantialitatea credinfei ca suport al unitdlii gi comuniunii. Iar lonsubstanfialila'i", .i"aiirlei nu indbugd nicidecum darurile gi specificitatea sau personalitatea Bisericilor locale aflate in comuniune. unii teologi occidentali au intuit cd la bazaacestei forme de ecle-

siologie stil principiul esenlial al comuniunii, koinonin, al participilrii care nu subordoneazd., gi este totodatd baza pentru realizarea colegialitalii 9i a sinodalit{rii in Bisericd. Referindu-se la ideea de colegialitate pe care a voit s-o promoveze Conciliul vatican II, teologul E. schillebeeckx spune: ,,prill ideea de colegialitate, Biserica Occidentului a intreprins un efort pentru a reda ideii sublime de koinonia a Rdsdritului un loc .v7tal"16e. Cat priveqte necesitatea unitdfii dintre teologie gi spiritualitate in dialogul ecumenic, ortodoxia su6liniazi cH teologia nu este numai gtiinld, ci gi doxologierzo. Dar teologia este, doxologie numai in mdsura in caretxperienfa spirituald devine parte constitutivd a actului teologic insugi. Teologul protestant G. siegwalt, dupd ce amintelte cd un anumit scientism exagerat in teologie comportd riscul unui reducfionism propriu scientismului, care ,,desconsiderd deodatd experienla empiricd mai bogatd decat experienfa gtiinfificd gi inlelepciunea, semn al gdndirii omului gi ,,manifestare a calitdpii sale de om", subliniazd faptul c{ tradifia rdsdriteand a insistat totdeauna asupra teologiei ca
theosis, ca indumnezetue; lex credendi (regulicredinfJ) este ea insdgi lex orandl (regula rugdciunii), gi comuniunea cu Dumnezeu implicd pe cea cu aproapele. Teologia este deci liturgicd gi_practicd, gi ea comportd o cunoaglere sapien!!71a, o infelepciune ce se datoreazd,experienfei viefii, credintei ]n iubire,, 171, . Dacd in randurile de mai sus am exprimat doar cateva mdrturii despre unele aspecte ale aportului pe care ortodoxia este capabil5 sd-l aduc5 in dialogul ecumenic, menlionxm gi faptul cd unii teologi ortodocai considerd dialogul ortodoxiei cu occidentul necesar chiar ortodoxiei, tn
1@

p.129.

L'Eglise du Christ et I'homme d'aujourd'hui selon vatican

II, Lyon,'!,965,
,nn".

c,llllll"ig?lf:,1,C. Bf"

r'orthodoxie", in 2000 ane de chriatianisme,paris,

, IilJTJXHi'f,iii!!,'#'fifli.,ix,,{ll:'i/:,i,:xfi,T

logie", tn Rauric d'Hletalre et de Phllotril/rir Rdi(ii:usit-, i, ii)'I976,

'l,,!:t!{:iJ,TJilrf;
f,

!ZS-ir 5'gZ

.qrEt''fL

rJ

''".!tqrIIFF'

300

TEOLOq|E $t SP,R,TUALITATE

doxia in cregtinismul iprr"ur", este ,,simlul occidental al responsabilitdlii etice gi istorice a cregti'.nlo{,,,,spiritul critic ai rigoarea intelectuald a occidentu.Iui,,...17z. Iar tn altd parte, acelagi teolog zice: ,,gioccidentur, in ce are R5sdritul mai bun, ce-ar putea sd descopere daci nu, scufundate in linigte, propriile sale rddd
"irri,,rzs.

sensul aretat de teologul ortodox francez olivier Cr6ment. El consider5 cd ceea ce poate aprecia in mod deosebit

orto-

CONSIDERATII FINALE
spiritualitatea qegtind, in forma lor cea mai autenticd,, sunt rodul Reoelaliei lui DumnezeLt, Care se ddruiegte lumii prin Cuvantui gi prin Duhul sdu. Fdrd Revelafie nu existd cu adevdrat teofogie cregtind. Totdeauna mediul in care Dumnezeu se ddrulegte persoanei umane sau intri in contact cu ea este mediul cornuniunii spirituale maxime. De aceea, permanenta adancire gi fructificare a lnfelesurilor Revelafiei, adicd ale bogdliei nesfargite de sensuri mereu noi cuprinse in persoani Cuvdntulul lui Dumnezeu lntrupat, s6 realize azd,rnDuhul sfant. prin Duhul sfAnt se sensibilizeazd, gi se actu arizeazd, in fiinla umanll capacitdfile ei de a fi purtdtoare gi iubitoare de Dumnezeu, constitutive acesteia, prin actul credrii lui Adam duptr chipul lui Dumnezeu ci persoand sau comuniune de persoane - SfAnta Treime. 2. unitatea organicd dintre teologie gi spiritualitate, dintre infelegerea credinfei gi experienfi ei ca relafie personald, liberd 9i constantdfaldde Hristos gi raya de sfAnti Treime in general, 9ste, de fapt, o abordare integrald a tainei cregtinismului, Rdsdritul cregtin a pdstrat mai bine unitatea dintre teologie gi spiritualitate in viata Bisericii gi ln congtiinla pe care o are cu privire la cunoagterea prin comuniune. D6gfconfruntattr deseori in istoria sa cu filosofia, Biserica ortodox{ , fdrd, a lua o atitudine cu totul negativr fafd de filosofie, a mani1.. Teologia gi

172

173o.

O. Cldment gi S. Rougier, La r*aolte

niome", t. tI, p. 37,

cldment,,Regard orthodoxe sur l,Histoire",tn2000

de l,Espit, pafie,

197g, p. 534.
ans

de christia_

jului evanghelle la orlee expresie elaborattr de spiritul

logia rilsilriteane, fiind eongtientr de iredictibilitatea mega-

festat un discerndmant spirituar mai mare decat ln occident. urmand geniul sfinlilor pdrinli ai Bisericii, teo-

50t

TEOLOq|E 5t sPtRtruAL[ATE

struATh acrvnu{ A rEoLoqtEt

5l SptRtTvALtTAT[

t03

existenla lui Dumnezetr, ci dovezilor lrezentei sale in noi, in mijlocul nostru, de-a lungur vietii noastre, in toatd complexitatea ei. Desigur, aceasta nu inseamnd cd problema sensului existenlei iqi pierde actualitatea ei per'manentd, deoarece problema senJului viefii gi a vocatiei noastre, precum gi a destina.fiei intregii isioiii 9i creigii, rdmane tot timpul la fel de importantd ca gi nevoile elementare sau problemele imediate ale existentei. 5. Examenul dificil gi necelar de trecut al umanit5lii contemporane este, poate mai mult ca oric6nd, acela al spiritualizdrii, al maturizdrii, al tegdturii dintre i"t.rigunt,

mult, prioritatea revine nu atat argumentelor pentru

omenesc, a ramas mai duhovniceascd, mai sapienliald gi mai mult doxologic-d decdt conceptual5. Dac#insd rationamentul teologic sfargegte in doxologie, aceasta arat6 staI"u Fglwului ca subiect care se afle ii mediur prezenlei gi lucrdrii Duhului sfant, in comuniune cu Dumnt r.u, &upi mdsura dragostei gi deschiderii sale spre Dumnezelr. 3. Atagamentul excesiv al teorogiei cregtine occidentale unei pdrfi cor,Jide.abile a ei, fald de :9", ..:l pufin, al cu scolastica, tilosofie, incepdnd a condus la sldbirea legdturii ei,cu.spiritualitatea gi a contribuit, tntr-o anumitd mdi,trd, la p ier dere a e chilib rului sp e c.ifi c tr a diliei sfinlilor p drinli. Fapiul cd in cregtinismul occidental se intainegte adesea dificull"I."u d.ea depdgi un dualism intre ,,verticalism gi orizontalism", intre angajamentul social gi cultivarea sfinfeniei, igi gdseqte intr-o anumitd mdsur5 expricafia in pierderea sau sl{birea considerabld a unitd}ii aintre teologie gi spiritualitate. . 4. Sarcina yrgelld a.te.o,logiei gi spiritualrtilii este de aface sd transpard in yiala Bisericii uiitatea'lor. Lumea de azi pire a fi mai sensibila la martorii credinlei dec6t la maegtrii unui discurs teologic care nu se hrdneg'te din spiritualitate sau nu indeamnd spre ea ca spre concluziasa uliimd. Accentul care se pune astdziin m9d deosebit pe slujirea aproapelui sau sensibilitatea crescdndd a Bisericiio, ruia ae problemele lumii contemporane aratdcd, din ce in ce mai

gi iubire, tntrucat intre inteligenfa-cunogtinf{ gi tnfelepciunea-culturr a comuniunii pentru vilte'se-desthide adesea un interval nelinigtitor. sotidaritat6a ontologicd a umanitdlii poate fi traite cu adevdrat numai in comuiiune interpersonald gi internafionald, ceea ce echivaleazd cu un grad de.inaltd spiritualitate gi responsabilitate. intr-o epoctr a energiei gi a armelor nucleare, se_constatd cd gtiinla sau inteligenta care nu are ca fint5 ultimd a sa iubirdu sau slujirea aproapelui devine o inteligenld maleficd, una care poate crea dezechilibre qi autodiitrugere. ln acest sens, cuvintele unui mare om duhovnicesc diir secolul al XIVJea, sfantul Grigorie sinaitul: ,,cu adevdrat rafionali s-au ardtat numai sf-infii", igi gdsesc o actualitate acutd. Ele aratd, de fapt,.problema raportului dintre a gti gi a fi, dintre a cunoagte qi a iubi, dimensiune implicitd gi in uniiatea sau legdtura dintre teologie gi spiritualitate. Teologia gi spiritualitatea creqtind au astd,zica sarcind principald sd ajute persoana umand sd redescopere aspectul doxologic al acliunii sale, sensul sfant al vieiii 9i al pacii, dimensiunea religioas6 a cunoa$terii, locul necesar ai s{rbdtorii in societdfile obsedate de activism 9i de consum. de altd parte, ele trebuie sd regdseascd gi sd pund tn . fe eyldeSfa.aspectul social al sfintirii, a{ascezei, ar rugdciunii, al Euharistiei etc. Ceea ce pani ieri pdrea doar o chestiune individuali trebuie sd-gi gdseascd aii dince in ce mai mult o aplicare sociald.

BIBLloqRAHE

305

Behr-Sige|E,, Priilre et sainteti dans l'Eglisd russe, Parig, Cerf, -F1950.

BIBLIOGRAFIE SETECTIVA
Afanassieff N., Koulomzine N., Meyendorff 1., schmemann L, yrilnautd de pierre dans |Egiise orthodoxe, Neuchater!, Paris, Delachaux et Niestle,L96d. Idem, L'Eglise du Saint Esprit, paris, Cerf, 1,975.

Idem gi Lot Borodine M, La douloureuse joie, Quelques aspects de la pridre personnelle de l'Orient chrdtien, col. ,,Spiritualitd orientale" , r:r'.14, Abbaye de Bellefontaine, 1974, Belu D., Ortodoxia gi actiaismul omului, in rev.,,Studii Teologice" , nr.'1,-2,1950, p. 65-79. Benolt A., L'actualitd des Pdres de l'Eglise, ,,Cahiers th6ologiques", NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, L961,, BenzE., Geist undLeben der 1stkirche, Mtnchen, Fink, 1977, Bloom A., Ecole de la pridre, Paris, Seuil, 1972. Idem, PriDre zsiaante, Paris, Cerf., 1972.
Berdiaev N., Le sens de la crdation, Paris, DDB, 1976. Berger A.-M., Lignes
de force des tendances spirituelles contemporaines, in rev.,,Concilium", nt. 9, 1965.

AgouridisS., Dieu et folstoire, in rev. ,,Contacts,, , ,,r. SZ,1967. Idem, (editor), Proces-aerbaux du deryliime Congres de thlologie orthodoxe i Athenes, 19-29 Aottt L976, AtenaltgZg. Idem, The social-Character of orthodoxy, in,,The orthodox Ethos" - Studies in Orthodoxy, vol. ti Oxford,1964. Alexe s., Curente qi^t9nlynfe noi tn teorogia contemporand,inrcv. ,,Ortodox ia", 29 (1921), p. 151-1g1. Arseniev N., Dle spiritualitrit der ostkirche,in,,Handbuch ostkirchenkunde" (lucrare corectivd), Dtisseldorf, patmos,
1971..

Idem, La Religion dans la conscience moderne. Essai d'analyse culturelle, trad. de |. Feisthauer, Centurion,199'I... Boenhoeffer D., Rdsistance et Soumission, Gendve, Labor et
Fides, 1963.

Borrely A., L'homme transfigur1. L'instinct d'Orthodoxie, Paris,


Cerf, 1975.
de ddpart de la th1olo gie fondamentale, irr rev.,, Concilium" nr. 6, 1955. Bouyer L., La spiritualitd du Nourseau Testament et des PCres, Paris, Aubier, ed. II, 1966.

Bouillard H., L'expdrience humaine et le point

A"!y A.,-Liturgie, f1te et imagination, inrev. ,,Concilium,,,


49,1969.

nr.

Balthasar Hans von LIrs, Thdorogie et saintetd, in rev. ,,Dieu vivant" 12,L948.

Idem, Liturgie cosmique, Maxime le Confesseur, paris, Aubier,


1947.

Idem, 9.a., La spiritualitd mddieuale,Paris, Aubier, 1953. Idem, La spiritualitd orthodoxe et la spiritualitd protestante et anglicane, Paris, Aubier, 1965.
Branigte 8., Tbologia icoanei, in rev. ,,Studii Teologice" , nr,3-4,
1952, p,175-201.,

Bardy 9.,

!, aie spirituelle d'aprds res pdres de trois premiers siicles, Tournai, 1968.
E glise, Thdolo gie,

Barth K, Rdvdlation,

p aris, 1964,

Bratslotia P,, Die Orthodoxe Kirche in Griechischer Sicht (lucrare

colectlvl), 2 vol,,9tuttgart, 1959 9i 1960.

306

BIBLIOqRAFIE

BIBUOqMFIE

307

Idem, Von

Grie chisdrcn O r thodoxie, W

llr zburg (Echter).

Bria_r., Aspecte dogmatice ale 1968 (tezd, de doctorat).

unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti,

Idem, Quaatlona aur l'homme,Paris, Stock, 7972. Idem, Situation de la parole thlologique selon la tradition ortho' doxe, prefald la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence et de
l' inconnaissance de D ieu,

Idem, _Slujirea cregtind tn lumea contemporand, in rev. ,,Mitropolia Moldovei gi Sucevei" , rrr. g-4,1969, p.1,45-154.
Idem, Spiritul teologiei ortodoxe, inrev. ,,Orto doxia,' , fr. 2,1972, p.177-194.

Paris, 1971,, p.

9 -39 .

Idem gi Rougier 5., La Rdaolte de l'Esprit. Rep\res pour la situa' tion spirituelle aujourd'hui, Paris, Stock, 1979.
Cognet L., La spiritualitd moderne, Paris, Aubieq, 1966. Congar Y., Au milieu des orages. L'Eglise ffionte auiourd'hui son auenir, Paris, Cefi, 1969.

Bouillard H., Logique de la foi, col. ,,Th6ologie" , paris, AubierMontagne,1964. Chariton de Valamo, L'art de la pridre, col. ,,Spiritualit6 orientale", r'tr.'I..8, Abbaye de Bellefontaine, 1976. Chenu M.-D., La Th1ologie au XIIe siDcle, ed. III, paris, Vrin,
1957.

Idem, Cette Eglise que j'aime, Paris, Cerf, 1969. Idem, LaFoi etlaThdologie,Paris-Tournai, Descl6e et Co., 1962, Idem, Situation et tdches prdsentes de la thlologie, Paris, Cerf,
1967.

Idem, La Th1ologie comme science au XIIIe sidcle, paris, Vrin, \

1957.

Idem, La Th1ologie, est-elle une science?, paris,19ST. ChilescuN. ,?gg*A_qi oiald *eEtind, in rev. ,,Studii Teologice,,, nr. 7 -8, 1954, p. 399-438.
Idem, Ealmtie gi teolo gie, in rev.,, Ortodoxia ", nr. 2, 1956, p. 21G2M. Clavel M., Deux sidcles chez Lucifer, paris, Seuil, 19T8.

Corneanu Mitropolit, N., Teologia tn slujba aiefii, in rev. ,,Studii Teologice", ff . 5-6, 1968. Costa de Beauregard M.A., Bria I., Th6ologue de Foucauld, L' O rtho doxie. Hier-D emain, Paris, Bauchet/ Chdtel, 1979.

Crouzel H., Patrologie et renouaeau patristique, in ,,Bilan de [a Th6ologie du XXe sidcle", Tournai-Paris, Casterman, t. II,
1970.

Cl6ment O., Byzance et le christianisme,Paris, p.U.F., 1964. Idem, L'eccldsiologie orthodoxe comme eccldsiologie de communion, in rev. ,,Contacts" , rrr. 6'1,,1968. Idem, L'Eglise Orthodoxe,, in,,Les Religions", Dictionnaires Marabout Universit E, P aris, 197 4, p.3,A1-+ZZ. Idem, L'Essor du christianisme oriental, paris, p.U.F., 1964.

Cullmanfl O., Actualitd

de

l'histoire du salut, in ,,Etudes

th6ologiques et religieuses", 44, 1969. Dagens C., L'Esprit Saint et la aie spirituelle dans la conioncture actuelle, in rev. ,,Nouvelle Revue Th6ologiqlJe" , rrt. 4,1975. David P., Premise ale dialogului anglicano-ortodox: Aspectul Reoelafiei diaine, Bucuregti, 1977 .

Idem, Le Christ, terre des aioants, col. ,,Spiritualitd orientale,,, nr.17, Abbaye de Bellefontaine, 1976.

DebognieP., Ddvotion moderne (art.), in ,,Dictionnaire de


Spiritualit1" , t, [I, Paris, Beauchesne,1957 , col.727-747 . Defois G., uVulnirable et passionnante Eglise, Les enjeux d' auj ard' hui, P afiq Cerf,'I.977 .
Delumeau 1,, Le Chrlatlanieme aa-t-il mourir?, Paris, 1977.

Idem, L'homme comme lieu th1ologique, in rev. ,,Contacts,,, nr.


68,1969,

Idem, Quel-ques aspects du renouueau de la aie spirituelle dans l'Orthadoxie contemporaine, tn rev. ,,Contactg'i , fit,94,lg6't .

,ilIp=

=uIIFBBLloqRAHE

308

BtBLtOqRAFtE

309

Deux mille dns de christianisme (lucrare colectivd), Soci6td d'Histoire Chr6tienne et Aufadi, Paris, 1975, t. [I, p. 41,-99.
De Halleux A., Palamisme et Tradition, trt rev.,,Ir6nikon" , nr. 4, 1975, p. a79-a%.

Garrlguea I,M., Maxime lg Confelle_ur, La charitt dvenir dittin de l'iatnme, Paris, Beauchesne, 797 6, Gautier J. g.a., La spiritualitd catholique,Patis, Le Rameau, 1953. Geffr6 C., Lln nouoel
Age de

Dumas A., Une thdologie de la realit|. Dietrich Bonhoeffer,


Gendve, Labor et Fides, 1968.

la th1ologie,Patis, Cerf, 1972.

Eliade M., lmages et Symboles, Paris, 1952.

Gilson 8., Laphilosophie au Moyen Age, Paris, 1976,2vol. Idem, La thlologie mystique de Saint Bernard, Paris, 1934. Gounelle A., Oi aa la thlologie?, in rev. ,,Etudes th6ologiques et religieuses", nr. 46,\971,. Grelot P., L'exdgise biblique au carrefour, in rev. ,,Nouvelle Revue Th6ologique", 197 6, P. 481-511. Grigorag A., Dogma gi cultul din punct de aedere interconfesiolal Ei problema iitercomuniunii, in rev. ,,Ortodoxia" , rrr.34,1977, Gross 1., La diainisation du chrdtien d'apris les Pires, Paris, 1938.
Habra G.,LaTransfiguration selonles
PDres grecs,

Evdokimov
nos

spirituelle, Dis Pires du ddsert jours, Paris, DDB, ed. II, 1964.
P., Les 6ges de la aie

Idem, L'art del'icine, th1ologie delabeaut6,Paris, DDB, 1970. Idem, La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyorr, Xavier Mappus, 1967.
Idem, Prdsence de l'Esprit Saint dans la kadition orthodoxe, Cerf, Paris, 1977.

Idem, La nouaeautd de l'Esprit, Etudes de spiritualit|, col. ,,Spiritualit6 orientale" , nr.20, Abbaye de Bellefontaine, 1977.
Idem, Lapridre del'Eglise d'Orient. Laliturgie de Saint lean Chrysostome, Mulhouse, Salvator Casterman, Paris-Tournai, 1965.

Paris,

ffi,1973,

Hazim I., L'homme d'aujourd'hui et la Rdsurrection, Beirut, An' Nour, 1971,.


Heiller F.,Die Ostkirchen, Mtinchen-Basel, Emst Reinhardt, 1977, Hopko T., k sens de la spiritualitd, in rcv.,,fiP", Paris, rtt. 16, L9n,
Icd I., Relaliile tntre ortodocEi Ei luterani din Romhnia din secolul al XV-leaphnd astdzl, in rev. ,,Mitropolia ArdealuluT" , nr. l'-3,
1980.

Idem, L'Orthodorle, NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, 1965. Idem, Le Christ dans la pensde russe, Paris, Cerf, 1970.
Fischer K.P., Der Mensch als Geheimnis. Die Anthropologie Karl Rahners, Freiburg im Breisgau, Herdet1973.

Iliescu Y., Scrisori (din 28 ianuarie 9i din 4 aprilie


(manuscris).

1"978\,

Florensky P., La Colonne et le Fondement de la odrit6, Lausantrte, UAge de l'Homme,1975.

Idem, Bible, Church, Tradition: an Eastern Orthodox aiew,


Belmont, Nordland, 1972.

]evtich A., L'homme en Christ et l'homme dans l'existentialisme contemp or ain, in rev.,, Con tacts", nr. 81", \97 3.
Karmiris J ., E clesiolo gie orto do xd, Atena,
197 3

(in greactr).

Galeriu C., Teologia ortodoxd romknd contemporand. Coordonate gi sintezd,ln rev. ,,Ortodoxia" , nt.3-4, \976.

Kasper Y{., Rurouveau dela mlthode thlologique, Paris, Cet1,1968.

Idem, La Sacrifice et la Rd,demption, in rev. ,,Contacts" , rrr.98,


Paris, 1977.

Klostermann F., Crise dans l'Eglise - uise de l'Eglise,ln rev.


,,Conci[ium", nr. 714, 197 6. Khodre G,, Technologie et justice sociale, R6le du chritien et Egllaea,[r rev, ,,Le Meeaager ortodoxe", nr. 51, 1970.
des

Idem, Iertfil gi rilscumpdrare, Bucuregti, 1979,

t.lilEt,.r

'qtl-IF+"

310

BIBLIOqRAFIE

BTBLTOqRAFIE

311

Krivochdine 8., I.a spirituaritd orthodoxe, fnrev. ,,Messager de l'Exarchat du Patriarche Russe en Europe occidentaie,,,nr,
53,1966.

Idem, L'Egliee orthodoxe. Hier et auiourd'hui, Paris, Seuil, l'960


ei 1969.

Kuen A, Le renouaeau charismatique.IJne 1aaruation, st. L6gier (Elve!ia), Emmaus, 19T5. Kung H,, Existiert Gott?, Mtinchen_Ziirich,pipeq, 1g1g. Latourelle R., Thdologie, science du sarut,paris, DDB, Burges et Montr6al, Bellarmiry 196g. Laurentin R., pentecitisme chez res cathoriques.
Paris,

Idem, La signification de la Rlforme dans l'histoire du christianisme, in rev. ,,Contacts",1963, Idem, lnitiation d la thlolo gie by zantine, P aris, Cerf, 197 5'
Idem, Orthodoxie et catholicit1,Patis, Seuil, 1965. Idem, saint Gr,goire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Seuil, 1959. Mladin MitropolitN., Studii de teologie morald, Sibiu, 1969. Moldovanl.,Inadfdtura ortodoxd despre SfAntul Duh gi preocup drile ecumenice contemp or ane, Sibiu, 197 3.

Beauchesne,l974. '

Risque et aaenir, '

Leclercq 1., Tendances rnonastique actuelles,in rev. ,,Nouvelle Revue Th6ologiq"tJe,,, t. 1.1 0, 1gZg.
Idem, M'ldievisme et unionisme,Inrev. ,,Ir6nikon, ,tom. XIX, 1946. Lefebvre Mg.., l'acduse le Concile,Vouille, 19\6. Lehmann K., Ge genut art des Glaub ens, Mainz, lg7
4.

Moltmann J ., Thoto gie de l' esp dr ance, P atis, Cerf-Mame, 197 0' Moisescu 1., Eaagrie Ponticul - aiafa, sqierile gi tnadfdtura, Atena, 1937 (in greacd).
Nellas P., Zoon theoumenon, Aterta,1979 (In greacd).

Montaigne,lg67. Idem, Essai sur la thdorogie mystique de |Egrise d,orient, Lg44, 1977 - II" ed. Idem, Laoision de Dieu, NeuchAtel,1962.
Lot-Borodine M., La ddification de l'homme selon la doctrine des Pires grecs, Paris, Cerf, 1970. Mehl R., Traitd de sociologie du protestantisme,Neuchatel,lg6s. Idem, La th1ologie protestante, col.,,eue sais_je?,, ,paris, 1961. Idem, La crise de la transcendance, in rev. ,,Revue d,Histoire et de Philosophie Religieuse,,, 49, 11969. Idem, La crise actuelle de ra thdorogie, inrev. ,,Etudes th6ologiques et religieuses,, , 45,1970. Metz 1.8., Pour une thiologie du monde,paris, Cerf, LgZ1,.
Meyendorff
J,,

Lossky Y., A l'image et i la ressembrance de Dieu, paris, Aubier-

Idem, Th1ologie

de l'image,

in rev. ,,Contacts" , frt.25,1973'

Nissiotis N., La th^ologie en tant que science et en tant que doxologie,ln rev. ,,Ir6nikon" , N.3,1960.
Idem, Prolegornenela gnoseologia teologicd, Atena, 1965 (in greacl). Idem, Die Theologie der ostkirche im cikumenische Dialog. Kirche undWelt in Orthodoxer Sich, Stuttgart, 1968.

Normann F., Teilhabe - ein schlilssek^ort der vtitertheologie,


Mrinster, 1978.

Ouspensky L., Essai sur la thdologie de l'ic|ne dans l'Eglise


orthodoxe, Paris, 1960.

Pannenberg W., Esquisse d'une christologie,Patis, Cetf ,1971" Id em, Grundfr agen sy stematischer Theolo gie, G}tlngery ed. II, 197'1,.

Idem, Theologie
1957,

als Geschichte.

Neuland in der Theologie,

ztlrich,

l* Christ dans la tluologie byzantine,paric, Cerf,1969.

Idern, |l\flrrcenuchafe ttworle und Tlrcologie, Frankfurt, 1973 gi 1977,

312

BIBLIOqRAFIE BIBLIOqRAFIE

in teotogia iontempoiaia, v',uruii)iiri. "r, Idem, Rugdciune cunoagtere Ei tn^inodrdtura ortodoxd,rn rev. ,,Studii teologice,, , *. S_E,1g1g, p. ii;:;;;., Popescu D., Ecresiolog-ia romano-catoricd

Pl,mrdear, Episcop A., Biserica srujitoare in sf,nta scripturd gi

313

siegwalt G., L'acte_th1orogique ryjgr{l'hui, risque et promesse,rn rev.,, Revue d'Histoire et de-philosophie'Religieuses,,, 52,
1972.

li;ii,f,tiff"f '{*#"!fr,,!i7{:7ii;i::,""ifi:,eitnteotogia
Popovici r'' omur Radu D., Car
Ei

dupd documentere cerui

Idem, Nature et Histoire. Leur r6alit6 et leur a6rit6, Leiden, E, |.

Brill, 1965.

Dumnezeu-omul,Atena,

1964. Idem, Theolosie ,_!i Erf:h:ung des.Geistes;,S.hri;;"" zur Theo_ I o gie 12 ; B enzi gur'v"rt ugi iiirich-Eins i" J J"-kor n, r97 . s Idem, Grundkurs des Glaubens. Einfurung in den des Christen_ tr,tms, Freiburg, Basel, Wi"", Ueiaei,

Rahner K, Er,ments de th60rogie spirituere,paris,DDB,

rntu**o#Xtr:tf""f;;':f i;;ltfi

(lngreac,). ntetorrainesiprobtema
1969

Idem, L'autoritd fondatrice !, .lo ?1:2te biblique. statut thborogique et usag.e sciintrfique de la Bible, in r6v. ;oriiio" luth6. rienes", nr.4/1976.

spidlik Th., La spirituatit| de Yorient chrhtien,Roma, Lg7g. Stauffer R, La Rdforme, col. ,,eue sais_je?,,,paris, pUF, 1974. stdniloae D., Teologia Dogmaticd ortodoxd, Bucuregti, r97g,l
volume.
rdem, Filocalia (traducere, introducere gi note) I, sibiu, 1947; rr l!2fl,1!! !?!_\,IV (1e48); v (Bucuresti, igr6); vl si vii

Idem gi MetzJ. 8., L,homme dl,dcoute du Verbe,paris, Mame t96g. Ranaghan K' gi D', Le retour de l'Esprir. *"r)ement pentecitiste catholique, paris, tgZZ. Ravier A., La mystique et les mystiques, L965. Rotzetter A, Geist utird Leib. Thegrogigche und anthropologische

ig;;.*",,

i"ii

,,

Idem, L'homme, image rtr.84,1973.

de Dieu dans le

monde,in rev. ,,Contact',,,

[xwfrru:;J:,?i*{;*;';;:;z;;'#:::;g".v3.i,!,

Idem, slhnta .Treime - structura supremei iubiri,in rev. ,,studii Teologice" , nr. 5-6,1970, p. 333-355 Idem, Sfintul Duh tn-Reaelafie Ei tn Bisericd, inrev. ,,Ortodoxia" ,2,1974, p. 21,6-249.
Idemu La l!]g* dans un monde s6cularis6, in rev. ,,Contacts,, 103,1979. Th1ologie.orthodoxe roumaine dls origines h nos colectivd), Bucuregti, 1974.

t'ffixT,
Idem,

Rousseau H., La pensle chr1tienne,paris, pUF, 1g7g. Schillebeeckx E., Offenbarung und Theologie, Mainz,1t965.

, fit,

jour (lucrare

! i#{"uction
diain

to Litursicat rheotogy,London, rev. ,,rstina,,,

Tillich

,: itlr;

i l'6ge de ta s1cutarisation,in

lr, lh1o]ogie syst1matique, t.I, Rdadlation, P aris, plandte, 197 0.

Introduction, Raison et

Idem, Pour la aie du monde,paris, Descl6e, 1969. Serr J. 9i Cldment pridre du caeur,col.,Spiritualit6 orien_ tale", nr. 5 bis, 9,: lo Abbaj,e J" fi*fi"ro"taine,
lgZT.

Timiades 8., Lebendige orthodoxie,Ntimberg und Eischstaft, D56. Todoran r., Credinld gi tehnicd,in rev ,,Mitropolia Ardealului,,, 4-6,1966, p.348-866.

Idem, La Gloire et la croix..Les aspects esthtique de la Rdadlation, t. l,,,Apparition", paris, Au6icr-Montaigne, tgOi.

-rr.,F-Ir

314

BIBLIOqnAFIE
CL/PRIN5

515

'/ajt" v, Die Thmrogie des Cattesdimstes fui Lufiur,Gottingen, rgilg, vandenbroucke Dom Fr., Le diaorce entre ta thlorogie et ra my stique, in rev.,,Nouvelle Revue Tfreologiq ue,, 72,1950. vasiliu C., Relaliile tntre Bise,rica romnno-catolicd gi
doxd de ta anunrarea concliut"i L970), Bucuregti, 1976.

iitii'i;'ii $;';, :,rll9 _ dec,


l, O ccident s, 6u eille,

Biserica orto-

CUPRINS
CuvAnt inainte.....

Vernette 1 ., S ectes, et ,:l^!:li gieux. euand !fu Mulhouse, Salvato4, 1976."

!..,....!!.!'.r..i.!.

,...,......,..,.,7

viller M., La spirituatiti des preruiers siicres chrtiens,paris, 19i0. Idem gi Rahner Karl, Aszese und Mystik in der
1939. Wackenheim CH., La theologie catholique,col. ,,eue PU.F., 1977.
sais_je?,,

Prefali, de Pr. prof. dr. Dumitru

Stdniloae

.'...,,.9 ......"..13

vaterzeit,Fr.i.Br.,

,paris,

Preliminarii................ A. Actualitatea temei B. Delimitarea temei a1ese.......... C. Preci2are.................


Capitolul I - Explicarea nofiunilor de teologie 9i spiritualitate .............
A. Teologia gi sensurile ei
2.

..............".""" 13 .........'.........'. 22

............".'."" 23

Idem, Christianisme s ans i d6oro gie, paris, Galimard, 197 4. Yannaras Chr., La Thdorogie en Grice aujourd'hui, in rev. ,,Istina" , m.2,1971,. Idem, De l'absence et de |inconnaissance de Dieu,paris, 1gr1. Idem, Personne et communion, inrev. ,,Con tacts,, , nr. g4,lg7g. Yevtich A., L'homme en christ et |homme dans |existentiarisme conternp orain, in rev.,, Con tacts,,, nr. g1", lg1g. Idem, .Eclesiologi! Sflftylui Apostol paael dupd Sfbntul loan r Hisostom, Atena, 1967 (ingieacd). '
z6'greanra, Clegtiniyll gi.drepturile fundamentare are omurui, rev. ,,Studii Teologice,, , nr. g_4,1bs2, p.

..,...'.',25
.-............'........,,

'.........

2t

"........'.. a) ln Rdsdrit u) ir'r epor B. Nofiunea de spiritualitate........


in cregtinism
1. Scurt
,^

'......,....', 28
..........28
.........,.' 39

............'.........49 ...........'..51

istoric al nofiunii de

spiritualitate...'.'....... """"49
""""""
51

2.intelesurilecuvAntuluispiritualitateastdzi.
a) ln genera1............'..'... b1 in iens religios 3. in cregtinism ............. a) in teologia apuseantr b) in R[sdritul cregtin...

tiii+i'.-

in

.........'........"" 51

ecumenis-te-tn.teorogia ortodoxd din Apus,in rev. -Pozifii ,,Mitropolia Ardeal ulrai,, , *.2_Z , 1g6i; ;;;g_iiS. i: ZahrntH., Dieu ne peut pas mourir,paris,Cerf, 1gT1,. zizioulas r., lLnitatea Bisericii tn dumnezeiasca Euharistie gi ryiscop ln timput primeror trei secore, {goirtn gr"ace;. Idem, veritd et communion dans ra pe.rspectiae de ra pensie patristique grecque, [n rev. ,,Irenikon", Dii,[. +sr_srO.

rdem,

iiii, il

..............51 """""" 52 ......'....' 56 """"""""' 59 cj Precizare privind termenii misticd gi 1. Etimologie gi semnificafii in antichitatea precreptintr ..................62 ...........' 54 2. Muotrptov gi trdirea lui tn Noul 3. Semnificalia misterului 9i a

mistic

Testament

termenilormisticilaSfinliiPdrin;i.......

................,'.."66 ..,..'....'...72
74

4. inlelesul misticii in Occidentul creqtin medieval gi modern 5. Atitudinea Reformatorilor gi a [totestantismului


fnlH de misticd.........

316

CUPRINS

cuPruNq
.........,..........,gt

517

capitolul II - Temeiurrle drvrno-umane ale teologier gi spiritualitryii cregtine

A. Dumnezeu-Thtll Se reveleazl gi Se dtrruiegte lumii prin CuvAntul gi prin Duhul........-.........,...... .................... gz


a) In lucrarea de creare a b) in lucrarea de mAntuire gi sfinlire a lumii, unitatea
gi reciprocitatea dintre CuvAntul gi din ce in ce mai evidente...............

II. Raportul ;i;il i*logie (considera;ii generale) """""

c) Teologle, rugdciune 9i

sfinlenie

al doilea.n 9i spiritualitate tn mileniul

""""""'226 """"""
4oir 235

.;"' sau a) ,,Calufttoian" in cetatea cregtin[ intrarea lui Aristotel ln teologia occidentald'
ale raportului b) Timpurile moderne: noi aspecte

"""""'

lumii

.................... Eg

Duhul devin

dintre .r"dirrp 9i filosofie, dogml 9i spiritualitate' Biserictr 9i lume, tn

Apus"""

"""""""""

2{6

92 c) Prin Sfanrul Dutu Cuvdntut Sfinteisc;il; irlelegere (teolog.hisire) qi s3re experienle existenpial_irf,ovni ceascd (viatd spirituald), in Bisericd.........................:....................... 97

;;;;;

B. OmuI

- fiinfH teologici

gi Capitolul IV - Situafia actuale a teologiei spiritualitefii ..'....'... . A.ln Catolicism 9i Protestantism""""'

)87

gi

pnevmatoforl

l.
106

a) CAteva cuvinte despre taina fiinfei umane din punct de vedere cregtin .......:............... b) - in

Ctizacreqtinismului occidental"""""""" II. Eforturi de retnnoire in teologia 9i spiritualitatea


cregtind

"""""257 """""""""257

occidentald
gi teologia

"""""""'

268

. !r

ldr* ii-p'ii*^rr"ascd tn comuniune spirituald

cu

E1................

dialog;;;;;;--""""""""

B. Viala

spirituali

172

(prezentare succinti)

"

C.Iisus Hristos - Restaurarea gi deslvdrgirea


a) tn Hristos, natura umand este restauratd in dimensiunea _ pnevmatoford gi de adopfune filiald divind................................ 15g b) Hristos restaureazd asculiarea fiascd a omului fatd de Dumnezeu, prin unirea voinfei '

Considerafii

sa

\,

finale Bibliografie selectivn""""""""" Cuprins...

ln Ortodoxia contemporanl """""""""""' 2EE """""""" """"' 301


"""' g0{

""""'

316

c, rn rftstos, natura umand ajunge rd deplina ei la ueP'na er rearzare: realizare:

dumriezeiasca................. , ."r_Yo.TI,
i"a"-""r"**--.:-.:-:::.:1.:'""

umane

........1.62

t
I

in viala 8isericii........................ zO7* Aaspiriturlltel": qi teologia_ca experienfi gi infelegere a Revelafiei lui Dumnezeu Care Se aeruiejte lumiil..-_..................201
8..

D' viafa cregtini este viafa divino-umani a rui Hristos, comunicati prin Duhul SfAnt, in Biserici............:.............:....... ...184.1 \\r v Capitolul III - unitatea dintre teorogie gi spiritualitate

v6v

gi viafa spiritualtr

Privire generaltr asupra rapoftului dintre teologie in istotia ciegtinismului...,.......,..:..... ..........277 I. PAnil la Schisma din 1054 ..,...................,. 211 a) Evanghelie gi culturl """"" 211 U;Oog;e qtapiritualtate.,...,........... ...,,....,..,
218