PLANUL LUCRARII

Cap. I Generalitati

Cap. II Metode de stabilire a duratei de conservare a

medicamentelor

Cap. III Factorii care influenteaza conservarea medicamentelor:

III.1. Factori interni
III.2. Factori externi

Cap. IV Conservanti antimicrobieni

Cap. V Controlul eficacitatii conservantilor antimicrobieni:

V.1. Microorganisme – test
V.2. Prepararea inoculului
V.3. Tehnica de lucru
V.4. Interpretarea rezultatelor

Cap. VI Conservarea formelor farmaceutice:

VI.1. Conservarea comprimatelor
VI.2. Conservarea pilulelor
VI.3. Conservarea ciocolatelor medicamentoase
VI.4. Conservarea pulberilor
VI.5. Conservarea apei distilate
VI.6. Conservarea apelor aromatice
VI.7. Conservarea siropurilor
VI.8. Conservarea solutiilor oftalmice
VI.9. Conservarea solutiilor extractive apoase
VI.10. Conservarea solutiilor extractive alcoolice
VI.11. Conservarea suspensiilor
VI.12. Conservarea emulsiilor
VI.13. Conservarea unguentelor
VI.14. Conservarea supozitoarelor

Bibliografie
 Capitolul III
FACTORII CARE INFLUENTEAZA
CONSERVAREA MEDICAMENTELOR
Substantele medicamentoase ca atare sau prelucrate in forme
farmaceutice, suferind in timpul conservarii anumite modificari fizico-
chimice, se pot considera, din punct de vedere termodinamic, ca fiind
sisteme instabile care se supun legilor termodinamice. Prin cedare de
energie libera, aceste sisteme tind spre starea de echilibru.
Realitatea este ca multe medicamente se gasesc intr-o stare de
instabilitate termodinamica si, in consecinta, sunt conservabile in mod
limitat. Situatia nu se poate evita dar, se poate reduce viteza de
desfasurare a numeroaselor reactii care se produc in medicamente.
Pentru a se putea actiona in aceasta directie, este necesara
cunoasterea factorilor care conditioneaza reactiile si favorizeaza viteza
lor de desfasurare.
Factorii care sunt raspunzatori de alterarea medicamentelor pot fi:
 interni

 externi

In cadrul factorilor interni se incadreaza reactiile care se petrec

intre diverse principii active, asociate intr-o forma farmaceutica,
precum si reactiile dintre substantele active si diferiti excipienti. In
unele cazuri, cu toate ca s-au luat masuri pentru o buna conservare, nu
se poate evita o anumita modificare care se petrece intr-o forma
farmaceutica fara interventia vreunui factor extern. Acidul salicilic, din
pasta Lassari, dupa un timp de conservare, trece in salicilat de zinc sau
– ramanand tot in categoria preparatelor dermice – unguentele cu
excipienti formatori de gel anorganici, cum ar fi bentonita sau veegum,
scad prin schimb ionic activitatea unor principii active cationice ca:
rivanolul, tripaflavina, riseptina. Adaosul de polisorbanti la solutiile
unor anestezice locale, cum este clorhidratul de cocaina sau procaina,
cauzeaza diminuarea efectului anestezic prin modificarea
permeabilitatii celulare; asocierea de tensioactivi solutiilor de nipaesteri
duce la scaderea treptata a actiunii acestor conservanti.
Factorii externi, care determina alterarea medicamentelor in
cursul conservarii lor si care urmeaza sa fie discutati in cele ce urmeaza
sunt:
- lumina
- temperatura
- aerul atmosferic, prin umiditatea si compozitia sa chimica
- microorganismele si alti agenti biologici
- recipientele si materialul de ambalaj
Modificarile care se petrec in medicamente, sub actiunea acestor
factori, se pot clasifica in trei grupe:
1. Modificari fizice
2. Modificari chimice
3. Modificari biologice

1. Modificari fizice:
 modificari ale starii de agregare prin fluidificare
 modificari ale consistentei prin inmuiere sau intarire, de exemplu:
unguente si paste
 modificari in urma cedarii apei de cristalizare sau in urma
absorbtiei umiditatii prin higroscopicitate
 modificari ale gradului de dispersie la solutiile coloidale si alte
sisteme disperse, in care pot apare floculari sau separarea
emulsiilor si sedimentarea suspensiilor
 modificarea rezistentei mecanice a comprimatelor care devin
friabile sau prea dure; de asemenea, modificarea timpului de
dezagregare la comprimate, drajeuri, pilule

2. Modificari chimice:
 reactii de oxidare, de exemplu: adrenalina, acidul ascorbic
 reactii de reducere, de exemplu: cloratul de potasiu, oxidul
galben de mercur, azotatul de argint
 reactii de racemizare, de exemplu: adrenalina, tartrat de
ergotamina, sulfat de hiosciamina
 reactii de hidroliza, de exemplu: procaina, cocaina, atropina,
nitritul de email, acidul acetilsalicilic, cloramfenicol
  reactii de polimerizare, de exemplu: formaldehida

3. Modificari biologice:
Aceste modificari se petrec prin contaminarea preparatelor cu
microorganisme, bacterii, ciuperci, alge, mucegaiuri si constau in
modificarea caracterului organoleptic al preparatelor, schimbarea
proprietatilor fizico-chimice si biochimice ale acestora. Pe de alta parte,
produsele de metabolism ale microorganismelor ca: toxine, substante
pirogene si altele, imprima preparatelor o toxicitate marita si efecte
adverse daunatoare.

Lumina reprezinta un factor fizic extern care influenteaza

conservarea multor medicamente, determinand scaderea calitatii
acestora prin reducerea concentratiei componentelor active,
inactivitatea lor sau aparitia unor produsi de degradare nedoriti din
punct de vedere farmacologic.
Modificarile chimice, care au loc in urma absorbtiei luminii de
catre substante sau preparate medicamentoase, se numesc reactii
fotochimice.
Energia necesara mersului reactiilor fotochimice este adusa, in
sistemul de reactie, de radiatii electromagnetice. Se cunoaste ca, din
spectrul total de radiatii sau unde electromagnetice, lumina vizibila
ocupa o zona ingusta si anume radiatiile cu lungime de unda de
384-770 nm.
Radiatiile cu o lungime de unda cuprinsa sub 384 nm sunt raze
ultraviolete, raze actinice, care formeaza partea cea mai activa a
spectrului din punctul de vedere al reactiilor fotochimice; urmeaza, in
ordine descrescatoare a lungimii de unda, razele Roentgen, gama si
cosmice. Radiatiile cu lungime de unda peste 770 nm sunt razele
infrarosii de mai mica importanta in ceea ce priveste conservarea
medicamentelor; acestea se continua cu radiatiile ultrascurte, hertziene
si radio, cu lungimi de unda superioare, fara importanta deosebita in
problema conservarii medicamentelor.
In conditiile de conservare obisnuite, cand substantele si
preparatele nu sunt expuse direct luminii solare, trebuie sa se tina
seama ca anumite parti ale farmaciei sau depozitului pot fi expuse mai
mult actiunii razelor solare; de asemenea, trebuie mentionat faptul ca si
lumina difuza poate actiona ca si lumina directa, dupa un timp de
expunere suficient de indelungat.
^
Lungimea de unda λ

10 km

1 km

100 m

10 m Unde radio

1m

10 cm

1 cm Unde hertziene

1 mm Unde ultrascurte

0,1 mm

0,001 mm

1μ Rad. infrarosii

100 mμ Rad. vizibile

10 mμ

1 mμ Rad. ultraviolete

1A

100 ux Raze Roentgen

10 ux

1 ux Raze gama

0,1 ux Raze cosmice secundare

0,01 ux
 In timpul conservarii medicamentelor, lumina, in majoritatea
cazurilor, nu intervine singura, la actiunea ei se asociaza si alti factori
externi ca umiditatea si oxigenul atmosferic care completeaza reactiile
catalizate de lumina. Lumina influenteaza nefavorabil conservarea
majoritatii medicamentelor, putand duce fie la reactii de oxidare, fie la
reactii de reducere.
Actiunea oxidanta a luminii este mai frecventa decat actiunea ei
reducatoare asupra diferitelor substante medicamentoase.

Exemple:
 Acidul azotic concentrat sufera o oxidare, cu formare de bioxid
de azot, oxigen si apa:

2 HNO3 4NO2 + O2 + 2H2O

Aceasta reactie se continua pana la o diluare avansata a acidului.

 Adrenalina, ca si alti derivati fenolici, mai ales in solutie, este

sensibila la actiunea luminii, trecand intr-o chinona si apoi in
adenocrom. Din acest motiv, substanta se pastreaza in fiole
inchise sub azot iar, in solutii apoase, trebuie stabilizata.

 Peroxizii se descompun, punand in libertate oxigen. Apa

oxigenata sub influenta luminii si a alcalinitatii sticlei se
descompune punand in libertate oxigen:

2H2O2 2H2O + O2

 Hipocloritii se descompun sub influenta luminii, cu formare de

clorura de oxigen care, cu hipocloritul nedescompus, da un
clorat:

2NaClO 2NaCl + O2
2 NaClO + O2 2NaClO2
 NaClO2 + NaClO NaClO3 +NaCl

 Apele aromatice, sub influenta luminii si a oxigenului atmosferic,

sufera alterari urmate de modificarea proprietatilor prin alterarea
uleiurilor pe care le contin.

 Tincturile si extractele, mai ales cele fluide, sub influenta luminii

si a aerului, sufera in timp alterari diferite ca: modificarea culorii,
aparitia de sedimente, oxidarea alcoolului, oxidarea unor compusi
fenolici, tanici si ai clorofilei, saponificarea unor alcaloizi.

 Medicamentele injectabile resimt intens actiunea nefavorabila a

luminii, intrucat multe preparate contin ca substante active
medicamente sensibile la lumina si la temperatura de sterilizare.

 Solutiile oftalmice de azotat de argint, cloramfenicol,

clortetraciclina, fizostigmina, pilocarpina, rezorcinol, sub
influenta luminii, se pot altera in urma descompunerii principiilor
lor active.

 Unguentele, in functie de excipientii folositi si de principiile

active incorporate, pot suferi datorita actiunii luminii, pe langa
influenta datorata prezentei oxigenului si a temperaturii de
conservare. Unguentele cu oxid galben de mercur, iod iodurat,
clortetraciclina, pot prezenta dupa un timp de conservare la
lumina, modificari de culoare care reprezinta un indiciu al
alterarii preparatului respectiv.

PENTRU PROTECTIA substantelor medicamentoase si a preparatelor

de ACTIUNEA LUMINII, se poate recurge la urmatoarele masuri:
- inchiderea in dulapuri, precautie sigura in cazul cand acestea nu
se deschid frecvent
- invelirea in hartie neagra, masura care insa nu este practicata
pentru recipientele si flacoanele care nu se manipuleaza curent
- conservarea in recipiente de sticla colorata sau din alte materiale
care sa nu permita trecerea luminii.
 Luand in discutie vasele de sticla colorata, trebuie subliniat ca
exista o mare diferenta in permeabilitatea lor fata de radiatiile
electromagnetice.

O sistematizare a calitatii sticlelor dupa capacitatea de protectie

fata de actiunea luminii, ar fi urmatoarea:
- recipientele foarte indicate sunt cele de culoare: negru-rosu,
negru-verde, rosu-violet, brun inchis
- recipiente mai putin indicate sunt cele de culoare: brun deschis,
brun-verzui, galben-brun, verde inchis
- recipientele necorespunzatoare sunt cele de culoare: violet,
albastru-verzui, albastru cobalt, verde deschis, opace sau incolore.

Temperatura, ca factor extern, poate avea o actiune nefavorabila

asupra conservarii medicamentelor sub doua aspecte:
- actiunea temperaturilor ridicate
- actiunea temperaturilor scazute

Temperaturile ridicate, respectiv caldura, determina –

comparativ cu temperaturile scazute – cele mai multe inconveniente.
O crestere de temperatura influenteaza mersul majoritatii reactiilor.
Pentru cele mai multe reactii chimice, o crestere a temperaturii cu
100C duce la dublarea vitezei de reactie. Factorul cu care creste
viteza de reactie la fiecare crestere a temperaturii de 100C este de
aproximativ 2; in unele cazuri el poate fi mai scazut: 1,4, iar in altele
mai ridicat si poate atinge valoarea 4.
Unii excipienti, cum ar fi untul de cacao, vaselina, grasimile
animale, stearina, grasimile semisintetice, la temperaturi de peste
40 0C, se pot inmuia sau chiar topi, cauzand dificultati la prelucrarea
lor in diferite forme farmaceutice.
Unguentele, supozitoarele se pot topi sau deforma. In cazul
unguentelor suspensii, substantele insolubile dispersate pe baza de
unguent, se pot separa si forma straturi mai concentrate in substante
active. In cazul tincturilor si extractelor fluide, evaporarea alcoolului
antreneaza formarea de sedimente si modificarea concentratiei in
substante active. Aceste forme farmaceutice se vor conserva la loc
racoros.
 Temperatura scazuta, in general, este favorabila conservarii
medicamentelor si ea este recomandata la pastrarea majoritatii
medicamentelor. O temperatura de 0 0C si inferioara acesteia este
utilizata mai ales pentru conservarea formelor cu antibiotice, unele
vitamine si hormoni. Unele preparate nu pot fi pastrate la
temperaturi prea scazute deoarece pot avea loc modificari care sa
influenteze negativ calitatea lor. Astfel, serurile si vaccinurile nu pot
fi pastrate la temperaturi sub 0 0C deoarece se inactiveaza prin
congelare. Solutiile apoase diluate injectabile, pastrate la temperaturi
scazute, in timpul iernii pot ingheta si, marindu-si volumul, sparg
recipientele in care sunt conditionate. In solutii concentrate sau
saturate, cristalele de gheata care se formeaza antreneaza formarea
unor cristale care nu se mai dizolva la schimbarea temperaturii, fiind
necesara incalzirea pentru redizolvarea lor.

Aerul atmosferic, prin continutul sau in oxigen, bioxid de carbon

si alte gaze, ca si prin umiditatea sa, influenteaza considerabil
conservarea medicamentelor. Numeroase substante medicamentoase
sunt supuse unor reactii de descompunere prin oxidare si numarul
lor este in crestere, avand in vedere o seama de compusi sensibili la
oxidare, introdusi tot mai mult in terapeutica.
Factorii care influenteaza procesele de autooxidare sunt:
a) starea de agregare a produsului
b) continutul in oxigen al apei
c) concentratia solutiei
d) pH-ul mediului
e) actiunea catalitica a metalelor grele
f) actiunea luminii si temperaturii
 Capitolul VI
CONSERVAREA FORMELOR
FARMACEUTICE

 VI.1. Conservarea comprimatelor

Comprimatele se pastreaza la loc uscat si, in unele cazuri, ferite de

lumina. Periodic, trebuie verificate in ceea ce priveste timpul de
dezintegrare.
Comprimatele se ambaleaza in cutii din material plastic sau metal,
flacoane de sticla, cutii de carton, tuburi de sticla sau metal. O metoda
foarte avantajoasa de conditionare este ambalarea intre doua foi de
celofan, material plastic sau aluminiu.

 VI.2. Conservarea pilulelor

Prin conservare mai indelungata, pilulele se pot altera datorita

umiditatii, iar, pe de alta parte, pastrate intr-un loc prea uscat, isi pierd
umiditatea si nu se mai dezagrega in organism. Din aceasta cauza,
pilulele se pastreaza in vase bine inchise, ferite de lumina.
Este recomandabil ca pilulele sa se prepare numai la nevoie.

 VI.3. Conservarea ciocolatelor medicamentoase

Ciocolatele medicamentoase se conserva, in general bine, masa

excipientului ferind substantele active incorporate de actiunea
aerului si a luminii.

 VI.4. Conservarea pulberilor

Pulberile simple si compuse sunt supuse la aceleasi alterari ca si

materiile prime din care provin, cu precizarea ca ele sunt mai sensibile,
datorita starii lor de diviziune avansata, la actiunea diferitilor factori
exteriori ca: lumina, umiditatea atmosferica, oxigenul, caldura sau
natura ambalajelor. Pentru prevenirea alterarii cauzate de factorii de
mediu, trebuie ca pulberile sa fie pastrate in flacoane si recipiente
uscate, bine umplute, de capacitate corespunzatoare consumului, cu
dopuri sau inchideri ermetice, in unele cazuri cu dopuri prevazute cu
substante absorbante, ca: silicagel, oxid de calciu.
Pulberile compuse pot pierde, dupa un timp de conservare, din
omogenitatea lor, substantele cu greutatea specifica mare, mai ales,
stratificandu-se in partea inferioara a recipientului. In aceste cazuri, este
nevoie de o noua cernere.
FRX prevede ca pulberile, in general, sa se prepare la nevoie, iar
pulberile compuse sa se pastreze in vase inchise, ferite de lumina.

 VI.5. Conservarea apei distilate

FRX nu specifica timpul si conditiile de conservare ale apei distilate

dar, din monografia inscrisa, se intelege ca ea trebuie sa corespunda
conditiilor de puritate prevazute. Este recomandat ca apa distilata sa se
pastreze in vase de sticla neutra, bine inchise, cu dop rodat. Dopurile de
pluta sunt contraindicate din cauza porozitatii lor. Apa distilata nu se
conserva timp indelungat deoarece se poate contamina cu
microorganisme. O apa distilata este rapid infectata de microorganisme
printr-o conservare necorespunzatoare. De aceea, FRX prevede ca,
pentru prepararea solutiilor injectabile, sa se foloseasca o apa distilata
apirogena, adica o apa distilata preparata de cel mult 4 ore.
Celelalte forme galenice pot fi intrebuintate in decurs de 14 zile
de la preparare, daca au fost pastrate in conditii corespunzatoare.

 VI.6. Conservarea apelor aromatice

In cazul apelor aromatice, se admite adaugarea de conservanti, fara

insa sa se specifice natura sau concentratia (se recomanda nipaginul
0,5 %).
Apele aromatice, fiind usor alterabile, conservarea lor se face in
sticle de capacitate mica, la loc racoros, ferite de lumina.
 Factorii care duc la alterarea apelor aromatice sunt: caldura, lumina,
aerul.
Alterarile de ordin biologic se datoreaza invadarii cu
microorganisme care provoaca modificari ale mirosului, gustului,
pH-ului, apar depozite mucilaginoase, colorate, demonstrand astfel
alterarea biologica a apelor aromatice.
Apele aromatice invadate de microorganisme, alterate, cu mirosul si
gustul modificate, nu se intrebuinteaza. De aceea, apele aromatice se
prepara in cantitati mici cu adaugare de conservanti.
Nipaginul in concentratie de 0,5 % s-a dovedit a da rezultate
satisfacatoare; alcoolul, prevazut de unele farmacopei, nu da rezultate
bune, pentru ca el poate suferi o fermentatie acetica.

 VI.7. Conservarea siropurilor

Siropurile au, in general, o conservare mai buna datorita continutului

de zahar. Prepararea la cald favorizeaza o pastrare mai buna, datorita
clarificarii si sterilizarii siropului. Cu toate acestea, siropurile sufera in
timp modificari si alterari, mai ales daca nu sunt conservate in conditii
corespunzatoare, daca nu s-a respectat concentratia de zahar sau daca
n-au fost perfect clarificate.
Prin conservare, in toate siropurile se produce o oarecare hidroliza,
chiar in conditii corespunzatoare de pastrare.
Pentru conservarea siropurilor, se folosesc esterii acidului para-
hidroxi-benzoic, sub denumirea de nipagin si nipasol sau amestecul lor
numit „nip-nip”. Acestia dau rezultate bune in conservarea siropurilor,
se adauga 0,5 para-hidroxi-benzoat de metil la 1000 gr. sirop.
Siropurile trebuie sa se pastreze in sticle de capacitate mica, bine
inchise. Siropurile se introduc in recipiente uscate, imediat dupa
preparare si se astupa cu dopuri fierte in prealabil, uscate si invelite in
celofan inmuiat intr-o solutie alcoolica de nipagin.

 VI.8. Conservarea solutiilor oftalmice

Solutiile oftalmice se prepara la nevoie si, daca este cazul, se

noteaza termenul de valabilitate si conditiile de pastrare. Unele solutii
oftalmice se prepara si industrial, cand se folosesc substante care
asigura stabilitatea preparatului cel putin un an.
Indiferent de modul de ambalare, patrunderea in flacon a aerului si
implicit a microorganismelor nu se evita si, de aceea, se recomanda cu
insistenta utilizarea agentilor conservanti cu actiune puternica asupra
germenilor, capabili sa sterilizeze solutia oftalmica in cel mult o ora de
la preparare.

 VI.9. Conservarea solutiilor extractive apoase

Conservarea solutiilor extractive apoase este, in general,

defectuoasa, de aceea majoritatea farmacopeilor recomanda utilizarea
de agenti conservanti, in special nipagin, in proportii de 0,10 – 0,15 %.
Adaosul de conservanti protejeaza solutiile extractive, care sunt medii
favorabile dezvoltarii microorganismelor, pe o perioada de cel putin 10
zile (la racitor); totusi, toate farmacopeile recomanda prepararea la
nevoie, iar unii autori recomanda prepararea din concentrate special
prelucrate sau prin diluarea corespunzatoare a extractelor fluide, de
preferat a extractelor uscate.

 VI.10. Conservarea solutiilor extractive alcoolice

Pentru conservarea tincturilor si a extractelor, FR da indicatii de

pastrare in vase bine inchise, de capacitate mica, ferit de lumina si la
rece; se mai prevede ca tincturile si extractele sa fie bine reanalizate
dupa fiecare 2 ani, cu exceptia cazurilor cand monografia individuala
prevede altfel (dupa 1 an: extractul de feriga, tinctura de Beladona, de
China, de Digitala, de Ipeca, de nuca vomica). Pentru cazurile in care
produsele au o conservare defectuoasa, farmacopeea recomanda
prepararea in cantitati mici (extractul fiind de corn al secarei).
Farmacopeea mai prevede ca, in cazul in care prin pastrare extractele
fluide si tincturile formeaza sedimente, sa se elibereze lichidul decantat,
cu conditia ca acesta sa corespunda conditiilor prevazute de monografia
respectiva. Un aspect al conservarii solutiilor extractive este invadarea
cu microorganisme.
 In timp ce la solutiile extractive apoase este permisa sau chiar
indicata adaugarea de conservanti (nipagin), la solutiile extractive
alcoolice aceasta problema nu s-a ridicat, tocmai datorita continutului
in alcool al acestora. Totusi, unele extracte fluide cu continut alcoolic
redus permit dezvoltarea de mucegaiuri aduse in extract de produsul
vegetal.
Sub aspectul conservarii, dintre toate preparatele, extractele moi
sunt cele mai defectuoase. Acestea prezinta inconvenientul unui
continut variabil de umiditate, sunt higroscopice, putand fixa
umiditatea din aer si pot fi invadate de mucegaiuri. Umiditatea lor
favorizeaza reactii care nu au loc in extractele uscate si partial putin in
extractele fluide (din cauza alcoolului). Din acest motiv, FR prevede un
singur extract moale: extractul de Valeriana.

 VI.11. Conservarea suspensiilor

FRX mentioneaza la conservarea suspensiilor ca, in farmacii,
suspensiile se prepara la nevoie.
Suspensiile sunt forme farmaceutice conservabile mult timp,
cantitatile care se prepara fiind in general destinate unui consum in
timp scurt, de cateva zile. Conservarea limitata a suspensiilor se refera
in primul rand la stabilitatea fizica care este conditionata – asa cum s-a
expus – de foarte numerosi factori greu controlabili si de echilibrat, in
formularea si prepararea acestora. Cu toate acestea, in ultimul timp,
datorita progreselor in studiul acestor forme, numarul de preparate tip
suspensie, prelucrate industrial, a crescut. Conservarea acestora se face
la loc racoros, deoarece variatiile de temperatura si, mai ales,
temperaturile ridicate, pot produce modificari nedorite in stabilitatea
preparatelor. Eliberarea suspensiilor se va face numai daca se pot usor
dispersa la agitare. In cazul cand suspensia prezinta sedimente
cimentate, capacitatea de curgere este modificata, nepermitand o
prelevare normala a dozelor indicate, se considera ca aceasta e
degradata si nu se elibereaza.
Pentru protectia suspensiilor fata de contaminarea microbiana, se
utilizeaza agenti de conservare.
  VI.12. Conservarea emulsiilor
Emulsiile fac parte din categoria preparatelor greu conservabile si,
din acest motiv, ele se prepara la nevoie si este admisa utilizarea de
conservanti.
Emulsiile, mai ales cele de tip U/A, in timpul conservarii, sunt
invadate de microorganisme datorita continutului lor mare in faza
apoasa si, cand emulgatorul este, din punct de vedere chimic, un hidrat
de carbon sau albumina.
Emulsiile pot oferi medii de dezvoltare ciupercilor. Pentru evitarea
alterarii emulsiilor sub actiunea acestor agenti biologici, se utilizeaza
conservanti de tipul esterilor acidului p-hidroxi-benzoic in concentratie
de 0,20 % dizolvati intr-o mica cantitate de alcool si adaugati fazei
externe.
Se pot intrebuinta acidul sorbic, clorbutanolul, sapunuri inverse,
alcool, cloroform; daca componentele emulsiei au o activitate
antimicrobiana, nu este necesar adaosul de conservanti.
Pentru evitarea proceselor de oxidare, respectiv rancezire a
grasimilor, uleiurilor din emulsii, se pot adauga antioxidanti: acid
nordi-hidro-guaiareic, plamitat de ascorbil, galat de dodecil,
butilhidroxionizanti. Emulsiile pot fi pastrate 5-6 zile la loc racoros.
Inainte de utilizare, trebuie sa se agite pentru reomogenizare. In
acest sens, FRX recomanda aplicarea pe flacoane a etichetei: „A se
agita inainte de administrare”.

 VI.13. Conservarea unguentelor

In timpul conservarii, unguentele pot suferi o serie de alterari.

Unguentele preparate cu baze grase de origine animala sau vegetala,
dupa un timp de conservare – mai ales daca in continutul lor au si apa –
sufera o serie de descompuneri hidrolitice, oxidative (rancezesc).
Unguentele emulsii, dupa un timp mai indelungat de conservare, isi
pot pierde omogenitatea; in acest caz, se topesc din nou la o
temperatura nu prea ridicata si se reomogenizeaza. Unguentele emulsii,
in special U/A, cu faza externa apoasa si hodrogelurile, la o conservare
defectuoasa, pierd din continutul lor de apa si isi modifica structura de
gel; unguentele cu continut mare de apa mai pot fi invadate de
microorganisme si pot chiar sa mucegaiasca. In general, farmacopeile
prevad conservarea unguentelor in vase bine inchise, ferite de lumina,
la loc racoros.
FRX admite adaugarea de conservanti. Alegerea conservantilor se
face in functie de destinatia unguentului si de natura fizico-chimica a
bazei de unguent si a substantelor medicamentoase.
In unguentele preparate cu baze grase, se adauga conservanti lipofili,
fenoli, crezoli sau nipaesteri care sunt solubili atat in grasimi cat si in
apa.
In unguentele cu continut de apa, mai ales in cele in care apa
constituie faza externa, este obligatorie prezenta conservantului,
farmacopeile inscriind chiar conservantul in formele de preparare.
Conservantul intrebuintat pentru aceste unguente este necesar sa fie
hidrosolubil, solubilitatea lui in apa trebuie sa fie mai mare decat limita
lui de eficienta antiseptica. In acest scop, corespund derivatii
organomercuriali in concentratie de la 1:2500 pana la 1:2000, nipaesteri
0,10 – 0,20 %, sarurile de amoniu cuaternar de la 1:2000 pana la
1:4000, clorhexidinele. Prezenta conservantului, inhiband dezvoltarea
microorganismelor, contribuie in mod indirect la stabilitatea fizico-
chimica a componentelor unguentelor, fiind cunoscut faptul ca
alterarile chimice pot fi frecvent initiate de enzimele secretate de
bacterii.
Pentru o buna conservare a unguentelor, mai este necesar ca
prepararea lor sa se faca din materii prime de calitate corespunzatoare
farmacopeilor. In stransa legatura cu conservabilitatea unguentelor, este
modul de pastrare, ambalare si expediere.
Ambalarea unguentelor asigura conservarea lor pe o perioada de
timp mai indelungata. Unguentele se pastreaza in borcane de sticla, de
metal sau de material plastic. Pentru expedierea unguentelor la nivelul
farmaciilor, borcanele de sticla sau de portelan nu asigura o buna
conservare, deoarece nu asigura utilizarea unguentelor in conditii
igienice (prin deschiderile repetate si prin folosirea neadecvata, se face
posibila influenta agentilor atmosferici si contaminarea cu
microorganisme).
  VI.14. Conservarea supozitoarelor

Supozitoarele se pastreza la loc uscat si racoros, facandu-se in

acelasi timp observatia ca se prepara in farmacie numai la nevoie.
In conditiile unei ambalari corespunzatoare, supozitoarele sunt
protejate de actiunea oxigenului atmosferic, a luminii, a absorbtiei
umiditatii si a contaminarii cu microorganisme.
Supozitoarele pastrate la temperaturi mai ridicate se pot deforma
prin inmuierea excipientului.
Supozitoarele preparate cu excipienti sintetici sunt mai conservabile
decat cele pe baza de unt de cacao, iar supozitoarele pe baza de
gelatina-glicerina sunt higroscopice, alterabile.

Pe langa proprietatile fizice si chimice, calitatea unui medicament este

determinata si de proprietatile microbiologice in conditii normale de stocare, prin
aceasta intelegandu-se depozitarea in spatii uscate, aerisite, evitandu-se mirosurile
particulare si lumina intensa, la temperatura de 150 – 250C.

La conservare, se pleaca de la protectia unui medicament pe un interval de

timp suficient de lung, contra degradarii microbiene.

CONSERVAREA este un ansamblu de masuri fizico-chimice prin care se

evita degradarea de catre microorganisme a medicamentelor, mai ales a acelora
care contin substante organice. Aceste masuri urmaresc limitarea actiunii
microorganismelor, in anumite conditii: la rece, la loc racoros, ferit de lumina, la
loc uscat.
 Bibliografie

 TEHNOLOGIE FARMACEUTICA – vol.I, Editura Polirom, Iasi,

1997
Conf. Dr. Iuliana Popovici
Conf. Dr. Dumitru Lupuleasa

 TEHNICA FARMACEUTICA, editura Didactica si pedagogica,

Bucuresti, 1974
Prof. Dr. Ionescu Stoian
Conf. Dr. Adam Ludovic
Conf. Dr. Rub Saidac Aurelia
Prof. Dr. Ciocanelea V., s.a.

 FARMACOPEEA ROMANA, editia X, Editura Medicala,

Bucuresti, 1993
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SF. VASILE CEL MARE”
FILIALA PLOIEŞTI

LUCRARE DE DIPLOMĂ

PROFESOR COORDONATOR:
FARMACIST: DUMITRESCU ALEXANDRU

ABSOLVENT:
TEODORESCU ADRIAN

2006
TEMA:

CONSERVAREA MEDICAMENTELOR
MOTTO:

„Între adevărata ştiinţă şi între viaţa practică nu poate

fi niciodată antagonism, ci trebuie să fie din contră o
continuă înlesnire reciprocă.”

Titu Maiorescu