Dine, Prof. N, Nicolacacu, Biserina Ortodoxi, plistritoarea ‘celor mai bune tradiffi si metode de exegez biblici. Prof. 1. Bagrean, Cregtinismiul si drepturite fundamentale ‘ale omului, Asist. 0. Pavel, , Scrisi in forma de dialog intre un iudeu si un crestin, aceasta p fioasi lucrare este wstizi pierduti; nu s’au pustrat din ea decdt cites fragmento citate in Tratatele apologetice despre icoane ale sfantului 1 Damaschinul (vezi mai departe) si in actele smodului al saptelea et menie®). 2, Intre apologetii icoanclor anteriori iconoclasmului, Parintii si dului al gaptelea ecumenic citeazé si pe Episcopul Ioan al Tesslonicul delegat al papti Ja sinodul dela 680, cu o cuvantare finuté Ia acest di urmii sinod 6). E $i 4. In timpul iconoclasmului, au aparat icoanele si cultul lor stan Gberman, Patriarhul Constantinopolei (7 733), cu epistola citre I 4, Comp L. Bréhier, Lart ohvétien. Son développement iconographique origine & mos jo1's, ed. Ta, p. 120 34. ‘5, Tipirite intre actele Sinodului al saptelea Heumenic, la J. D. Mansi, Sa pum concihorum nove et amplissimd colleotio, t. XIII, col. 43 si urm., He unde foot reproduse de J. P. Migne, in P.G,, t. XCUII, col. 1597-1612 (date si literal Mai ia Br, D, Pecioru, Cultus efintelor icoane, pp. 50-51, notele 2 si 8). ‘6, Haitata intre actele Smodulut al ‘gaptelea eumenic, la J. D. ‘op, cit., t. XU, col. 164-185.STUDII TEOLOGIOR 177 Sinadelor si cea cktre Episcopul Toma al Claudiozolei +), pre- si sfantul Tarasie, Patriarhul Constantinopolei (784—806), ou Seri- ea chtre imp&ratii Constantin si Irina si cea citre episeopli si preotii Autiohia, Alexandria si Terusalim 5). 5—T. Dar cei trei mari doctori ai teologiei icoanelor sunt: a) Sfantul Ioan Damaschinul (+749), cu cele trei celebre Cuvanti | Trataic apologetice impotriva iconomahilor 9) ; b) Sf. Teodor Studitul (+ 826), cu cele trei Antiretice impotriva ieo- ihilor 19) si numeroase serisori; 2) Sf. Nichifor Mirturisitorul (806-815), cu cele trei Antiretice im- itiva impiratului iconomah Consiantin Copronim si Apologia sfintelor ne (dou’ tratate) 11), | Indeosebi sfantul Ioan Damaschinul este cel care «construeste cea teorie dogmatici a cultului ieoanelors 12). Doctrina expusi de el, linii mari, in cele trei tratate apologetice impotriva luptitorilor de icoa- influenteazi si pe teologii antiiconoclasti de dupti cl, ca Nichifor Mé isitorul si Teodor Studitul. Ba a fost insusit apoi si luatt ca indreptar ckpetenie la sinodul al geptelea ecumenic, care — precum am spus — stabilit definitiv teologia oficiala a Bisericii asupra icoanelor 1). 8. Vrednic& de amintit este si Serisoarea celor tret pattiarhi risiritent al Antiohiei, Cristofor al Alexandriei si Vasile al Ierusalimului) ¢- imparatul iconomah Teofil (dup& 830) 14). 9, Mai tArziu, doctrina stabiliti de sinodul al saptelea ecumenic a eout in eArtile simbolice ale Biscricii Ortodoxe, ca de ex. Mirturisitea Mtriarhului Dositeiu al Ierusalimului (adoptat’ ca marturisire oficial a sricii de catre sinodul dela Jerusalim din 1672) 15) si Marturisirea pdoxé a Ini Petru Movili 15), precum si in cirtile noastre de slujbi, chiar si in Erminiile sau manualele-ciliuze ale zugravilor 17). 10. Teologii ortodocsi din zilele noastre si indeosebi mari teologi ai cici rusesti din diaspora, au reluat aceast’ doctrin& si au desvoltat-o 7, Wditate intre actele Sinodului al saptelea Ecumentc, la J. D. Mansi, op. cit.. 4100-128 si recditate de J, P. Migne, in P.G,, t, XCVIIL, col, 156 sq. 8, Tiparite intre actele Sinodului a1 gaptclea Ecumente, la J, D. Mansi, op. cit., Ecol, 590 so. 51 1118 sy. teproduse’ I J. P. Migne, 2.G., t. XOVIE, ool, 2428 452 84, 9. Text grecesd la J. M. Migne, P.G., t. XCIV, col. 1282-1430. ‘Trad. rom. de D. Vecioru: St. loan Damasshin, Cultul sferistor tcounc, Bucuresti, 1937. — Comp. Dogmation, de acelasi, IV, 16 (trad. rom. de Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, pp. 40. Migne, P.G., t, XCIX, col, 298-496. Ti. Migno, P.G., t.’C, col, 205-849. 12, Ly Bréhier, La querelle des images, ed, Wa, Paris, 1904, p. 17. 43. Actele Sinodului VII Hcumenic la J. D. Mansi, op. cit., t, XIL si XII, Vexi Gan, 62 al Sinodulul Trnlan, Can. 3 al Sinodului local din C-pole, 889 (socotit de ca al optulen ecumenic), 5. 3. 14. La J. D, Mansi, op. cit,, t. XIV, col. 114-120. 15. Text la I. MihBlcesou, Gysavatz wie “OpiadcFtac, p. 123 sq. 46. Partea TiT-a, rispuns Ja intrebiirile LX si LVI. 27. Veri, de exemplu, Molitjetmiew, 1a Randwiale pentru vinecuvantaren si sfin- icomnetor $e Produ, 1a stujba din Duminica T-a din Postal Mare (Duninica oxiel)STUDII TR@LOGICE ® prin speculafii noui, aprofundand-o admirabil in unele puncte rimase mai ‘obscure pana aci, pe temeiuri filosofice si teologice. Ludnd ca temeiu si indreptar indeosebi lucrarile sfantului Ioan Da- maschinul si tinfnd seama si de luminile adéogate de cugetitorii rusi de azi, vom expune, mai departe, teologia ortodoxa icoanelor, fn liniile ef generale. Ne vom ocupa mai inti de notiunea de icoan&, apoi de ratiunea existentei icoanei, de postbilitatea pictarii Ini Dumnezeu gia sfintilor In- geri, legitimitatea intrebuintarii icoanelor si a cultului lor, precum si de Tostul sau importanta icoanelor in viata religioas& a popoarelor ortodoxe, L NOTIUNEA DE ICOANA. - Cuvantul grecese slxiv, dela sixw (a semina) inseamneazd la origine aseminare (lat. imago, slay. ikea sau obraz) si poate avea astiri mai multe intelesuri. Dupa sfantul Ioan Damaschinul, cicoana (elxix) ‘este 0 aseminare (Gpoipa), un model (nupd@eryaa), 0 intiparituré (Exdmopa) a cuiva, care arati In €a pe cel ce este infitisat in icoami (cd elnantduevay) » 1). 1. Iu general, adicd in sensul cel mai larg, numim ieoani orice repre- zentare vizualé a unui lueru, féuriti prin diversele mijloace ale artei (de- sen, pietura, sculptura, ete.), fie cu creionul sau penelul (pe panzi, hartie, perete sau zid, ete.), fie cu dalta (in lemn, piatré sau metal), sau eu alte unelte. Precum se vede, in sfera largé a notiunii de ieoani inteleasi astfel, intra si statuile, sculpturile, gravurile, basoreliefurile, ete, 2, Intr’un sens ceva mai restréns, numim icoane numai reprezentiirile grafice, adie cele fiurite prin mijlocul desenului sau al picturii, In acest sens, putem numi icoane si tablouri religioase si toate operele picturale inspirate de ideia religioasi si puse in serviciul Biserieli, deci zugrivveaia hi- sericeasci in ensamblul ei (inclusiv pictura mural). 3. In sensul cel mai restréns al cuvantului, icoana este reprezentarea picturalé a unui personaj sfZnt sau a unei seene sfinte, ficuta de obiceiu pe o bucaté de lemn, panzi, metal sau hartie (mai rar sticli), sau chiar be zidul bisericii gi avand un chenar sau cadru de lemn ori metalic, sfintita. si servind ca obiect de cult 2). In intelesul acesta restrans jcare este toto- data intelesul curent si popular al cuvantului, icoana ortodoxii se caracte- rizeazii mai intAi de toate prin aceca c& este sfinfitd, este un object sacrt, considerat si cinstit in chip vizibil ca atare. Aceasta este de altfel deose. birea de cipetenie dintre icoama propriu zisi si simplul tablou religios, In sensull acesta ultim si restrins, intrebuintiim $i noi aici euvantul de icoand. Dupi forma si materialul din care sunt flicute, icoanele pot fi imo. bile sau fixe (ca cele de pe peretii biserieii sau de pe catapeteasmi), sau mobile (marea majoritate a icoanelor), iar dupa destinatia sau intrebwin- tarea lor pot fi: J. Icoane intrebuintate in biserici, sau puse in servieiul cultului oficial public, ca de ex., icoanele de pe catapeteasmi, icoanele mobile sau schim- 1. Tratatut HH apologetic despre sfintete icoane, 16 (la Pr. D, Recioru, Cuitul sfintelor icodne, p. XXXI sf 118). 2, Comp. Th. Becquet, Les «saintes tones», in revista , t. VIL (2980), p. 429.STUDI TEOLOGICH are care se pun pe iconostas (praznicale), icoanele pentru procesiuni, mnele votive, §. a.; 2. Icoane ‘intrebuintate in cult! particular (in afar de biserick) : ane familiale sau domestice (asezate in case), icoane futicre (agezate troitcle dela marginea drumurilor), iconite portabile protectoare (care poarta la gat sau pe piept), 5. a.m. d In limbajul teologic si filosofic, cuvantul ieoan’ a avut si poate aver 4 mai multe infelesuri, Astfel, sfantul Toan Damaschinul enumard sese 4 de icoane: 1. In primul rand exista 0 icoan’ naturala: de ex., fiul cuiva este icoana ural a celui ce La niscut, In acest sens, sfantul apostol Pavel spune espre Fiul lui Dumnezeu ci este ieoana Tatilui (Col. T, 15); 2, Al doilea fel de icoane este ideia care se gaseste in Dumnezeu, despre ele ce vor fi, adici sfatul Lui cel mai ’nainte de veei: inainte de a fi zidit mea, Dumnezen a avut adici in minte oglinda tuturor Iucrurilor zidite, cum, de ex, arhilectul, inainte de a construi o casi, isi face mai in- maginea sau planul ei in minte (Ideia platonicd, sau hotiririle ecle de ‘’nainte, despre care vorbeste si Pseudo-Dionisie Areopagitul, in Iucra- Despre numele divine #) ; 3. Al treilea fel de icoand este cel prin pozitie sau imitare, De ex., mul este icoana Dumnezeirii, in sensul cf el e facut «dupa chipul si ase- finarea lui Dumnezeu» (Geneza I, 26); 4, Al patrulea fel de icoane fl alcdtuese reprezentarile materiale sau prporale pe care noi le facem despre realitatile nevazute, imateriale, din jeina neputintei noastre organice de a intelege, fara ajutorul simfurilor, ‘cele ce nu cad sub simturi, Aci intré, de ex., inftisérile omenesti ale ivinitatii si ale Ingerilor, in’ aparitiile lor descrise de Sfanta Scriptura a de ex., viziunile din Apocalipsa sfantului Ioan). In acest sens, se poate despre toate lucrutile crefate ci sunt revelatit ale Divinititit sau pane care ne descoperd puterea ascunsa a lui Dumnezeu, dupa cum spune ntul apostol Pavel: «Cele nevazute ale Iui Dumnezeu se vad dela zi- a lumii, infelegdndu-se din fapturi, adic& vegnica Lui putere si dumne- > (Rom. I, 20); 5. Al cincilea, sunt icoane ceeace noi numim astiizi tipuri sau simboale, i lucrurile eare, in virtutea raportului de analogie sau asemAnare, in- sugereazi eau preinchipuie fapte si lucruri viitoare, ea de ex. Chi- iil Legit Vechi ca simbol al Maicii Domnului, cau marea, apa si norul thoale ale botezului, 5. a.; 6. Al gaselea, sunt icoanele feute spre aducerea aminte, comemoraren fnvesnicirea faptelor minunate si a personagillor din istoria mantuiri sire, care se fac spre folosul celor ce le vor privi: pe de o parte ca sé fereased de rau, pe de alta ca si faci binele (s& imite virtutea). Acestea nt icoancle propriv-zise, asa cum le concepem si noi astéai si in primul nd chipurile barbatilor virtuosi si sfinti ‘). |. Vex! Dionisie Peewdo-Areopagitul, despre numslo divine, Zeotoyia mistiod. fom. de Pr. Cicerone Tordiichescu si Th. Simenschy, Tagl, 1986. Zar foan Damaschinul, Trat. I despre sfintele icome, 16-23 (Ja Pr. D. Fe- ‘op. cit, pp. XXX-XXXUT gi 113-117).STUDII TEOLOGICE In general, icoana nu e identici cu prototipul sau originalul pe ea il reprezint. Intro ele exist numai aseminare, nu gi identitate, ais sfantul Ioan Damaschinul >). Sau, precum precizeazi Stintii Parinti adu: nati la sinodul al saptelea ecumenie (Niceia 787), reludnd doctrina fo mulata de sfantul Ioan Damaschinul: «Una este icoana gi altul prototip (originalul). Si niciun om cu mintze sinitoasi nu cautd fn icoand cee: este proprit originalului, Cici in icoan dreapta judecati nu vede nimi alteeva, decdt ci ea este una cu originalul dup& nume, mu si dupa na tur...» ©). ‘Sfantul Teodor Studitul face o distinctie intre icoana naturalé (posi ani) gi cea artificial’ sau imitativ ( pzyced) sixdv ): 15), Cand privim insi chipul zugravit al lui Hristos Cel intrupat, noi ¥ dem in el nu numai pe Tisus-Omul, ci si pe Cuvantul eau Fiul lui Dum deoarece, in virtutea unirii ipostatice dintre cele doud firi (dumnezei gi omeneasc&), in persoana divino-umana a Mantuitorului, Dumnezeit ramas nedespartita de umanitate (firea omeneascd). «Pentru acea pricing — zice sfintul Ioan Damaschinul — plin de ineredere zgray pe Dumnezeul Cel nevazut, nu ca nevizut, ci ca pe unul Care S'a fa vaut pentru noi, prin participarea la corp si singe (comp. Evrei II, 1 Nu zugrivese Dummezeirea nevizuta, ci zugrivese corpul vazut al Dumnezeu; cici daca este cu neputinta si se zugraveasca sufletul, cu mai mult Dumnezeu, Care a dat sufletului imaterialitatea!» 16). 15. Trat, 117 despre sfintete ieoune, 8 (trad. rom. cit., p. 107). Comp. st Tale (bide, pp. 7-8) gi Dogmatica Sjdntuini Joan Demaschinul, cartea IV, cap (trad. rom. de Pr. D, Fecioru, pp, 282-283) 26. Tiat. 1 despre sfintele woane, 4 (Lrad. rom. cit, pp. 4-5).- - sTUDII TEOLOGICE 183 Ceva mai mult: chiar pe Dumnezeu in Sine I zugrivim in forme ome- i, pentruci omul, in intregimea fiintei lui, de trup si suflet, reflect poarti 18) 3. Cat priveste ingerii si demonii, fiinte pur spirituale in raport en bi oamenii, pot fi zugraviti si ei, pentru dou motive: a) Inti pentruca, in raport cu spiritul prin exelent, pur al Jui Dum- yeu, ci nu sunt cu totul spirituali, find circumserisi in timp si spativ, a si oamenii, Au deci un fel de , t. XT, Dr. € (lul-Aug. 1984), pp. 279-280. 18, Condacul stujdet din Duminica Ortodoxiei, probabil facerea Ini Teofan Grap- Hut, in Triod, ed. 1948, p. 282. 8. Comp. Sf, Ioan Damaschinul, Trat, I despre sfintele icoune, 21, 24 si 25 in trad, rom. eit, pp. 115-118). 20. Comp. V. Grumel, art, Images (Culte des), in DIC, t, VIL, col, 793-704.STUDII TEOLOGICE 2. Cu argumente de ordin rational: dack uzul icoanelar este atat de vechiu gi general la toate popoarele in viata domestici si civila, de co mar fi acceptabil acest uz si in viata religioasi? 3, Dar targumentul de care fac uz cu preferinfA Sfintii Pa teologii aparatori ai icoanelor, este argumentul teologie san Seripturé nu condamnii icoanele, ci dimpotrivé. Dumnezeu insugi a ingiduit icoanele, Hl a niscut pe Fiul Siu, Care, dupi cuvantul Seripturii, ¢ (Col. I, 15). Tot Dummnezeu a ficut pe om, dupi 25). Teoanele sunt deci un auxiliar pretios ai Sfintelor Scripturi, al pre- Gicii si al catehezci, adici al cuvantului dumnezeiese seris gi vorbit. In jeoane, credinciosii vid si invati viata gi faptele Mantuitorului, virtutile, eroismul si jertfelnicia Mueen‘cilor si a Sfintilor care gi-ai dat viata pentru triumful credintei crestine in lume. Ele sunt totodataé pentru noi un mijloc si prilej de contemplare a realititilor celor nevizute, pe care formele vizute ni le sugereazi. 2"). ‘Numerosi Sfinti Parinti si ierarhi ai Bisericii au aecentuat importanta. picturii religioase ca mijloc de invatamant crestin, SA citim, ca exemplu, ‘si un apusean. Inti ce spune sfantul Grigorie cel Mare, Episcopul Romei ( 604) Jintr’o scrisoare a sa citre Episcopul iconoclast Serenus al Mar- siliei: . Teoanele sunt, deci, un ajutor pentru aceia care sunt ineapabili si se idico pind la inalfimea unci contemplutii spirituale, precum zice sfantul sherman, Patriarhul Constantinopolei, in serisoarea sa citre Episcopul foma al Claudiopolei #2). Ele ne procura o imagine sau o viaiune spiri- tuala a lumii coresti, viziune acomodata posibilifi{ilor noastre de perce- pere si de cunoastere. In general, icoana este un aspect al traditiei bise- ‘eesti fn culori si chipuri, paralcli cu traditia orala, serisi si monumen- ali... Icoana este deci o contemplatie religjoast transpusa in imagini, cu- lori si forme. Este o revelatie sub aspect artistic: nu mai avem de aface en idei abstracte, ci cu forme conerete. Sfintii Parinti accentuiazi mai ales faptul cd icoanele sustin amin- tirea, *5) Prin faptul cA le avem totdeauna prezente in faja ochilor nostri, icoa- nele au avantajul de a mijloci o aducere aminte perpetua a adevarurilor credintei gi ale istoriei sfinte. «Prin ele, noi avem totdeauna amintirea lui Dumnezeu. Cici cuvantul Scripturii nu e totdeauna céntat (citit) in sfin- ‘tele biserici; dar reprezentarea prin iccane este in biserici ca un amvon perpetuu, care seara, dimineata si ziua ne istoriseste gi ne aminteste ade- ‘varul celor ce s'au facut», cum spun Périntii sinodului al saptelea ecu- menic 36), In acest sens, putem spune cd pictura iconografica indeplineste acelasi rol ca si serviciul divin, sau ci este — in tot cazul — un auxiliar pretios al acestuia 37). BL. Antirettowd IIL, 8 GMtigne, P. G, t, C, eal. 380 C-881 A). 32, Textul oltat in actele Sin, VIT Weum, (a Mansi, o7. cit., t, XIE, col. 118). 33, Epistola autre imparatut Constantin Porfirogouctul gi imparateasa Irine (intre actele Sin. VIT Ecum., la Mansi, op, cif., t. XII, col. 1070) ‘Trai. 1 despre sfintete iceans, 1%, 18 (trad. rom. cit, pp. 19-20), 35, Sf. Joan Damasehinul, Trat. 11, 11 si vat. HL, 10 despre sfintete joomne (in ‘trad, rom. elt., pp. 80, 110). 36. Mansi, op. cif,, t. XUN, col, 361. 87, Comp. Dr. Alexej Hackel, cap. Icowna ca mister cuitual, In vol. Ut omnes unum sint, p. 152188 STUDII TEOLOGICE 2, Rolul edueatiy (moralizator) al icoanetor, Din rolul instruetiv al icoanclor decurge in chip firese gi rolul ior educativ sau moralizator. E indeobste cunoseuti inrdurirea profunda pe! care o an asupra sufletului eredinciosului impresiile vizuale cipiitate din privirea sau contemplarea tablourilor in general. ?) ‘Prin afintele icoane ni se asigura astfel posibilitatea unei legéturi gi neintrerupte cu lumea cereased a lui Dumnezeu si a ‘Sfintilor 53). tru crestinul ortodox, icoana este deci si un mijloc de intalnire sau crm aunigne intre eel ce s¢ roagi, de o parte, gi Dumnezeu eau Sfinti, Gita *). Tcoana nu este adicd o simpli imagine sacré; ea ne procura timentul real al prezentei lui Dumnezeu si a Sfintilor. In credinga. Jom serisoarea-prefaté la earlea lol Mgr. Diris, Les saintes icones, pf 10 sererigtetgn (ave. TX), Viega Sfdatuled Stefan, noul martin (+ 706). Migne, P.G,, t. C, col. 1113 A. sr ratoria Rusted (eitat in Mgr. Dirks, op. cit, p. 14) So terial ‘dela aftrgitul Utreniei de Lani, Tra siptiman din Postul (riod, ed, 1948), p, 130), 2. emp G.Wanderte, Um die Seéle der heitigen Tkonen, p. 18, 8 Come hint, Dirks, op. cit, p. 45 9G. Ostrogorsta, Let décistons dic git, p. 39.STUDII TEOLOGICE lui ortodox, icoana este un loc in care Hristos se afl prezent in chip ie san ideal, este locul unei aparifii, ai unei prezente tainice a lui Hri- ios, a Sfintei Fecioare sau a celorlalti Sfinti, pe care icoana ii infitiseazd. ‘inul ortodox se roagii inaintea icoanei Iui Hristos, ca inaintea lui Hri- insugi, far ca totusi si considere icoana ca un fetig sau idol. Cu alte inte, icoana constitue un fel de «teofanie» imperfect’, say. espatele n Dumnezeu, cum zice Sfanta Scripturé (Exod XXXII, 23) 55), VI. CULTUL (CINSTIREA) ICOANELOR. LHGITIMITATEA $I NATURA (CARACTERUL) ACESTUI CULT. 1. Valoare decorativa, instructiva si educativa au nu numai icoanele, i si orice tablou religios. $i din acest punct de vedere, chiar unii icono- lasti mai moderati recunosteau importanja icoanelor. Pentru noi ins, icoana e ceva mai mult: un obiect de cult. Icoana in- eteazi de a mai fi un simplu tablou religios gi incepe a deveni un obiect cult, cand o cinstim prin anumite semne externe de omagiu si respect, ‘ea ingenuncherea in fata ei pentru rugiciune, siirutarea el, aprinderea de luminiri sau candele, invocarea Sfantului zugrivit pe dinsa, eto. E vorba, Dineinjeles, numai de icoanele propriu zise sau icoanele in sens restrans, adic acels care reprezinti chipul trupese al personagiilor sfinte; seencle istorice, chiar religioase, nu pot fi obiecte ale cultului nostru dupa teo- logii catolici 5s), dar teologia ortodoxs mu face nicio distinctie in aceasta privinig. Sa ne ocupim deci mai departe de cultul icoanelor, pe care il combi- teau tofi iconoclastii, iar dupa ei protestantii, incepind din sec, XVI si ‘adi sectantii. _ _ Cultul acesta se intemeiaz%, de fapt, pe o inclinatie fireascl si inascut a fiinjei umane. Si vedem ins’ cum justified sau cum legitimeazi Sfintii inti acest cult: sk vedem, adici, femeiurile sau motivele teologice ale cinstirii pe care o dim icoanelor, precum si natura sau caracterul acestei einstiri : Jn nofiunea de icoand trebue si distingem doud elemente deosebite: ‘pe de o parte materia din care e fiicuti icoana (lemnul, auru!, metalul, finza si culorile, etc.), pe de alta chipul sau imaginea persoanei (persoa- nelor) zugrivite pe ea. Ori, trebue si o spunem dela inceput, c& , 1984, pp. 281-282. ‘36, Comp. J, Tixeront, Histoire des dogmes, vol. TH,"p. 435. ‘8%. Trat, IIT despre ajintele iooane, 41 (trad, rom. olf,, p. 1281) 51 Dogmatica, TV, 6 (trad. rom. elt., p. 283).192 STUDII THOLOGICE inalf’i mintea sau gandul meu, oridecateori fi vid chipul. Principiul acesta a fost stabilit in chip lapidar de citre sfantul Vasilie cel Mare, in celebra formula ,de atatea ori repetati dup el: °°). Dou’ lueruri trebue si retinem din aceasté hotirire: 1. C& icoanelor trebue s& li se dea aceeasi cinstire ca ai sfintei Cruct, intel Evanghelii si celorlalte lucruri sfingite si ci, aceasta, cinstire se poate éxprima prin amumite semne vizute, ca témaierea si aprinderes de IumA- Ga, Vout Fotie, Bpist, VIZ, 20 (Migne, P. G., t. CIE, col, 669), Comp. a Pldd- Hionutt trad roma, Taeastirea Neary, 1644, fonia 218, moti. Unit teolog! rust sunt Hen, (ie ore contranie: toate icomnele trebles socotite Ja, fel de, stinte (ayn, Ge dial Ge TEjnton al Mocosvel, in OGtokiomdd si, cltat tm Pdalon,foaia 213 verso, Noth); Be Transl op, alt, XIU, col S77 si Ja I Mibslosscu, op, att, p. 20. Textal recess, insti’ do tradicere romAneasc&, reprodus gt la Melehisoder, op. cit» pp. 5 Wont gi Pldahonut, #, 210-212 prolegomena Ja Sin. VIT Reumente,| ' a 3 194 STUDII THOLOGIOa 2. CA cinstirea data icoanelor nu e idololatrie, pentrued nu se poate confunda cu cinstirea pe care o dim lui Dumnezeu, ci se deosebeste esen- fial de ea: pe Dumnezéu I cinstim prin tatrie sau adorare Qarpsiz, hargev- 230) xpcaxbyyats ), iar pe Sfinti, icoanele si moagtele lor prin simpla vene- Fare (xpocasvyae, cu, cypycach raoexsyyers), sau —cum o numeste sfan- tul Ioan Damaschinu! — cinstirea relativa (over xpssxivacis ), pentruci ¢a sta in relafie cu prototipul sau cu originalul la care se referii: nu cinstim. icoanele pentru cle ingile, ci din pricina Sfintilor care sunt zugriviti pe cle, dupa cum, la réndul lor, pe Sfinti {i cinstim nu pentru ei fnsisi, ci pentru Dumnezeu, Care i-a incoronat 66) Am vazut, atunci c&ind am analizat notiunea de ican (in wmi, p. 173 8q.), ci intre icoand si prototip exist’ aseminare, dar nu identitate de na- turd. Calitates asemanarii cu prototipul justific deci si legitimeazi cultul icoanelor, iar cea de diferenfA prin natura determini gradul sau esenta acestui cult 67), In fond, adic, felul sau sensul ultim al cinstirii icoanelor Sfintilor este tot Dumnezeu insusi: cinstirea dat& chipului zugriivit pe icoand este dati de fapt Sfantulvi insusi, iar cinstea data acestuia se inalfé indirect Ja Dumnezen, Care a proslavit pe Sfin{i si Care rdmSne totdeauna obiectul adevarat si ultim al cultului nostru ,oricee forme ar imbrica el. Foarte plastic formuleazi ideia aceasta Leontie, Episcopul Neapolei din Cipru (see. VI) : «Cand vei vedea pe eregtin inchindndu-se Crueii, cu- noaste ci aduce inchiniciunea lui Hristos Cel ristignit si nu lemnului. Pentrucd, daca ar cinsti firea lemnului, negresit ar trebui si se inchine si Pidurilor si copacilor .dup& cum tu, Izraile, te inchinai odinioar’ acestora, zicind arborelui si pietrei: Tu esti Dumnezeul meu si tu m’ai niscut (Ie TT, 27). Dar noi nu spunem aga nici Crucii, nici chipurilor Sfintilor, céci nu sant dumnezeii nostri ,ci c&rti deschise spre aducerea aminte a Tui Dumnezeu si spre cinstirea Lui, agezate in biserici in vizul tuturor si ve- nerate. Cel care cinsteste pe mucenic, cinsteste pe Dummezeu, pentru Care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se inchin§ apostolului lui Hristos, se inchin4 Celui care a trimis pe apostol. Cel care se prosternii fn fata Maicii lui Dumnezeu este evident c& aduce cinstea Fiului ei, cici nu este alt Dumnezeu decét unul singur, Cel cunoseut si adorat in Treimes 68), Doctrina stabilité la sinodul al saptelea ecumenic in ceeace priveste fundamentarea si natura cultulni icoanclor a riimas normativa pentru si-| noadele gi teologii care s'au ocupat ulterior cu aceastA problem 55), Ea 65, Comp. Sf. Joan Damaschinul, Trad. III despre sfintele icoane, 40 (trad. rom: cit, p. 126). 67. Comp. V. Grumel, art. Images, in DTC, t. VI, col. 792. 88. Citat de Sf. Toon Damaschinul, Trat. I despre sfintote icoane (trail. clt., pp. 55-56). 9. Vexl, de ex, Sin, IV local din Constantinopole, din anul 869 (cocotit de catolici ca al optulea ecumenic): 6°), 2, Dar sfintenia intrinsec& a icoanelor se intemeiazi nu numai pe le- gitura supranaturalé, indestructibil, dintre prototip si chip, in virtutea icdreia se stabileste 0 comunicare invizibilA de puteri si haruri dela original la icoani, ci si pe faptul ci icoanele sunt sfintite in chip ex. pres, printr’o slujbi: special de binecuvantare gi sfintire, slujb& care a tocmai efectul de a scoate icoanele din randul obiectelor uzuale, comune, sia Je ageza in categoria Iucrurilor sacre $1), Fira indoialé, stintirea icoanclor nu opereaz’ si transformarea sai transfigurarea materici din care ele sunt faicute si care ramane tot ma: terie; in accasté privinta, icoana se deosebeste profund de Sfanta Mui ristie, in care Hristos se afl prezent nu numai in chip simbolic seu mistie Gi real, eubstantiol, in insi ini si a vinului prefiicute in trupull si angele Domnului, Totusi, efectul sfintitor al slujbei se revarsi asupr icoanei in fntregimea ef: figurii si materie, ficind din ea un object si ea toate obiectele sfinte consacrate pentru servieiul exclusiv al cultul De aceea, pentru eredinciosul ortodox este o mare deosebire intre o icoan sfintita si uns nesfintiti: o icoané nesfintit’ mu e venerabilé 2), ‘Veneratia sfintelor icoane se intemeiazi, deci, nm mumai pe natin subiectelor insesi care sunt infiifisate pe ele, ci si pe credinta in aveast prezen{& plind de har, pe care Biserica 0 invoaca prin puterea efintirii ieo nei, Ritualul binecuvéntérii icoanei stabileste o legituri intre imagine prototipul ef, intre cel ce este infiifigat si infAfigarea insigi. Datorita bi cuvantrii icoanei Ini Hristos, se realizeazi o intdlnire tainick a cred cicsului eu Hristos, tot asa cu icoanele Sfintei Fecioare si ale Sfintilo @®. Prat, I despre sfintete icoone, 16 (tra. xore. elt, p. 17) 80. Zrat, I despre sfintele icoane, 19 (trad, rom. eit, p. 21). Si. Act trebue sh precizfim Insc’, in aceastt privin{a, exista. o sensibila @ renga fitre Biseriea greacé de o parte $i cea rust de alta, intruc&t numa! Biser Tusti (gh dups ce sl cea romana) admite gi practich binecuvantarea si sfinfirea. fe nelor, Biseriva greecd nu o cunoaste si de aceea in Molitfeiniowl grecese MU el un osemenes ritual. Dup’ Greci, icoanele n'au nevoie st fle sfinjite prin rughel seu unse cu mfr, cl sunt sfinte prin ele ingile, si mu exist&i nicio ceosebire icoan’ sfintitd si ua nesfintita. Ti invonck pentru aceasta fapiut cf P&rin{it Tn! al saptelea ‘Heumenic nu pomenese nimic despre o binecuvaniare sau sfin Scoanelor. Dup’ Dositei al Terusalmulul, practica He o sfin{l icoanele prin rug este de origini nou’ gi imprumutatt dela papistasi (vest Pidaliontd, £. 215, ‘Comp, si Dom C. Lisline, in , 1). 4. Mariurierea Ortodozt a lui Dositeiu al Terusalimutul (1672), text la I. Michaleesev, Oyaxnade vic Oproroflac, Die Bokontniase und die wichtigsten Gl Bontctguicve der gricohisch-orientaltechen Kirohe, Leipzig, 1904. %, Mérturisirea Ortodozd a iui Petru Movil, D3. Ta, a Sf, Sinod, Buc, 6, Molitfeinicul, Bucuresti, 1987. 7, Avkieraticon, ed. T-a, Bucuresti, 1926. 8, Tricdul, ed, V-2, Bucuresti, 1946, AT, Marin, Les moines de Constantinople, Paris, 1807, pp. 318-024 (citat Leclerc, tn DAL, ¢. VIE, col, 228-224). #8. 0 flustrare terarti a importantel pe care o au icoanele in casele cred ‘sllor nostri, vezi la Pr. V. Popescu, Icoana Afatcii Donn, Fragmente dit “erestind, Bucuresti, 1944, pp. 6-11. 4STUDIT TROLOGTOR 201 9. Mfinelud pe luna August. Ed. T-a, a Sf. Sinod, Bucuresti, 1910. 10. Pidationw, Trad, rom., Manistirea Neamfu, 1844. ii. Dionisie din Furna, ‘Eownvela wig Zoreape: trad. rom. de Arhim, Macarie 05), 1a V. Grecu, Carfi de pictura visericeased Dizantind. Cerniufi, 1086. m LUORARI AUXILIARE: 4. Melchisedec (Bplscop de Roman), Tratat dospre oinstirea si toninarea puneior in Biscrioa Ortodoré 4 despre icccnslo jécatoare de minunt ain Romania odond. Bucuresti, 1900 (extras din revisla ebisérien Ontodoxd, Roman»). 2. G, Wursoric, Um dle Secle der heitigen Tkonen, ine retigionspsychotogische achtino, TL. Avil, Wirzborg, 1941 (Col, «Das Sstiiche Christentums, Heft 3). 3. Dom ildefone Dirks, Lee saintes icones. Eveai de aynthese pour es faire prondre et timer. ii-tme €d, Priet® o/Amay-cur-Mowse (Belgique), 1039, 4 Dom ©. iatne, Un ideat de Picone. In revista , t, VIE (1950), pp. 423-447. 8. Cr J, Hetele, Histoire des Concites @apréa tes documents originaue, Now, frad. fr, per H. Leclorea, t. 11, yart, 11, Paris, 1010. 9. Bre Heller, Uriitohe tstd osiktr’he, Mlinchen, 1997. | _10, V. Grumel, artic. Zmages (Cute des), in Dictionnalze de Théotoste catholique, VI, 1 (Paris, 1922), col, 766-844 (citat DTC). Ti. ©, Himereau, artic. Feomootame, tbidem, col. 876-695. 12, H, Leclered, Images (Culte ot quorellc des), tn Dictionnaire 4’Archéologie “chrétienne et de Liturgie, t, VII, (Paris, 1926), col. 180-302 (citat DAL). SETS. Aigrain, Le cathéchisme en images. Ges Polises onlentaies, Tn rev, «Lu nion des Bglises> (Paris), Mat-Tunie 1926, pp. 87-06. een Ga Le Bréhies, Lari chrélien, Son eevelopnement iconographque des origines 8 nos jow's, Ea. TI-s, Paris, 1028. 18, Kasi Notzel, Russiocho Hrommigkeit, dtinchen, 1081. 16, Lukas Koch, OS, Zur Theologte der Christustione, in zev. , 1%, pp, 641-604. aids, Hlcronyaivs Menge, Die Eilderlehre des heiligen Johannes von Da ‘masteus, Minster 1. W., 1098 22, N. it, Kondakov, Russkaja Ikons, Praga, 1831. 22, 1 Muratof, Les icones russes, Paris, 1621. 24 G, Ostrogorti}, Les debuts do la quereilo des images, tn vol. Mélinges | Ohartes Diehi, t. T, Paris, 2980, pp. 983-411. 25, Tcem, Siidien sr Geschiohto des bysantinischen Bilderstreites, Breslan, 1929. 26. Icom, Les decisions dy eStoglav> an sujet de ta peinture des images et tes princines de Ficonographie byzantine, tn vol. L7art byzantin ches tes Staves. (Uspen- Sk3)), 1, Paris, 1050, p. 888 sa. : 24. m Duchesne, Le Stel ow fos cont chapitres, Paris, 1920, 28H. Koch, Dic altonristiiohe Bitderfrage mach den lterarischen Quetien, Gottingen, 1917. 20, W. Hiliger, Dio sicilimg der alton Ohristen zu don Bildern in der ersten vier Jahrhunderten, Leipzig, 1080.